Specificul Si Beneficiile Ingrijirii Complexe a Diferitor Tipuri de Ten cu Ajutorul Namolului Curativ

Cuprins

Introducere

Motivarea alegerii temei

Scopul și obiectivele propuse

Capitolul I. Tipurile de ten

Structura și funcțiile tenului

Tipurile de ten și diagnosticul lor

Specificul îngrijirii fiecărui tip de ten

Capitolul II. Nămolul curativ – aplicabilitatea în cosmetologie

2.1 Nămolul curativ – caracteristica generală, istoricul utilizării terapeutice ale nămolului

2.2 Indicații și contraindicațiile aplicării nămolului

2.3 Acțiunile benefice ale nămolului curativ asupra tenului printre pacientele supuse tratamentului

2.4 Rezultatele obținute în cadrul practicii de licență

CONCLUZII

Anexe

Bibliografie

Introducere

Utilizarea nămolurilor ca factor terapeutic are un efect cunoscut de mii de ani, nămoloterapia fiind unul din cele mai vechi tratamente folosite încă din Egiptul antic și apoi tot mai mult în decursul vremii, iar unele metode de aplicatie s-au mostenitpînă în ziua de azi. [2]

Nămolul reprezintă sedimentul fin, cremos și lipicios din apele stătătoare și curgătoare în care se găsesc resturi de plante. Efectul său curativ este dat în principal de compoziția sa bogată în săruri, acizi, bitum și hormoni vegetali. Datorită acestora, nămolul este folosit pentru tratarea a numeroase afecțiuni.

Cea mai cunoscută utilizare terapeutică a nămolului este în cosmetologie. Pentru aceasta cele mai indicate sunt indicate măștile de nămol aplicate pe perioade de timp mai îndelungate, nămolul acționând extrem de benefic prin căldura plăcută pe care o degajă și o transmite zonelor afectate. [3]

Baia de nămol sunt la fel de benefice are și au efecte generale de detensionare a organismului, de curățare și de tonifiere. De asemenea nămolul îmbunătățește și circulația și are efect pozitiv asupra organelor interne, producându-și efectul prin intermediul pielii. [12]

Băile cu nămol pot fi aplicate și împreună cu apa curativă, cea mai frecventă combinație fiind cu apa feruginoasă și sulfuroasă. Băile sulfuroase cu nămol sunt utile în cazul afecțiunilor cronice ale pielii .

Hormonii vegetali conținuți de nămol sunt asemănători estrogenului, hormonul sexual feminin produs de ovare, cu efecte de menținere a tinereții pielii.

Spectrul analizelor asupra diverselor dipuri de nămol, scoate în evidență nivelul ridicat al compușilor organici, anorganici și minerali cu pregnante proprietăți antioxidante și stimulante pentru sistemul imunitar, mecanismul protectiv al corpului, îmbunataățind proprietățile micro-circulare și fizico-chimice la nivelul membranelor celulare din procesul organismului. [11]

Studiile complexului biologic, cu deosebire asupra bacteorologiei nămolului de Techirghiol, evidențiază acțiunea sa antimicrobiana, modificarile la nivelul țesuturilor stimulînd dinamica metabolismului general al organismului pînă la nivelul glucidelor, protidelor, lipidelor, precum și unele sisteme enzimatice. acțiunea antimicrobiana se manifestă optim în jurul temperaturii de 40 gr.C, scade la temperaturi mai joase și dispare complet la temperatura de peste 50 gr.C.

Studiul complexului chimic al nămolului, evidentiaza efectul de stimulator biogen asupra țesuturilor prin acțiunea factorilor de rezistență ce provin de la vietăîile și plantele cale au luat parte la formarea sa. [2]

Nivelul ridicat al vitaminelor, mineralelor, analgezicelor, acizilor organici și biostimulatori datorat “teoriei chimice” a sistemului de peloidogeneza (formarea nămolului), aceste substante sunt trecute profund prin piele în corp și au un efect terapeutic variat pentru organism. [12]

Hidrogenul sulfurat este un component biologic activ în nămol, stimuland circulatia sangelui și procesul biologic al pielii, sporind activitatea de producere a enzimelor, nivelul acidului ascorbic în țesuturi, ajutand la refacerea metabolismului; 8. Are o mare capacitate de absorbtie, are efect decongestiv și indeparteaza toxinele, creand abilitatea de autovindecare a pielii.

Este foarte eficient în stimularea metabolismului pielii determinind astfel cresterea capacitatii de viabilitate a pielii.

Cel mai important însă este faptul că acesta conține oligoelemente care remineralizează pielea creînd astfel mediul propice unei epiderme mai tinere și mai sanatoase.

Nămolul are proprietăți de detoxifiere, Curățare și regenerare a celulelor. Studiile au demonstrat proprietăți relaxante de oxigenare și revigorare a organismului.

De asemenea, a fost folosit în aplicatii terapeutice tradiționale în ameliorarea psoriazisului, eczemei și artritei.

Motivarea alegerii temei

Tema lucrarii mele de licență se întitulează ”Specificul și beneficiile îngrijirii complexe a diferitor tipuri de ten cu ajutorul nămolului curativ” și este rezultatul unei curiozități intelectuale și al unei provocări.

Motivul alegerii acestei teme derivǎ din dorința de documentare cu privire la beneficiile deosebit de complexe, ale îngrijirii diferitor tipuri de ten cu ajutorul nămolului.

Curiozitatea intelectuală s-a format și dezvoltat în cadrul cursurilor universitare din cadrul Universității Libere Internaționale, în cadrul facultății Biomedicină și ecologie, și în particular în cadrul disciplinei Cosmetologie.

Noțiunile dobândite în cadrul acestui nivel de studii m-au făcut curioasă și m-au determinat să caut informații noi și de ultimă actualitate în domeniul îngrijirii tenului cu ajutorul nămolului curativ.

Nămolurile acționează benefic asupra pielii, fiind un ingredient fără egal în cosmetică. Contribuie la eliminarea stărilor de oboseală, mai ales a oboselii cronice, și crește rezistența generală a organismului, sporind tonusul psihic și vitalitatea. [2]

În cosmetică, extractul purificat din nămoluri se folosește în prepararea produselor pentru îngrijirea pielii feței și a corpului, în produse speciale pentru băi.

Masca pe bază de nămol are ca principal efect uscarea și degresarea pielii. Preparatul permite revenirea culorii sănătoase a pielii, reglează tonusul mușchilor și netezește ridurile. Celulele se dilată, îmbunătățindu-se circulația sîngelui și a limfei, metabolismul substanțelor, troficitatea țesuturilor, respirația tisulară, accelerîndu-se procesele oxidative și regeneratoare de la nivelul pielii. Pielea devine elastică și catifelată. [11]

Sub acțiunea măștilor se atenuează și se resorb cicatricele.

Nămolurile se recomandă în caz de: ten gras, seboree, coșuri, piele ofilită și flască (a fetei și gîtului), cicatrice cheloidale, sechele ale unor arsuri, alopecie, profilaxia îmbătrînirii premature a pielii feței, gîtului, pieptului, celulită. [3]

Scopul proiectului de licență este: de a cerceta efectele benefice ale nămolului asupra diferitor tipuri de ten prin utilizarea diverselor preparate cosmetologice.

Obiectivele proiectului de licență sunt:

– De a studia sursele literare ce conțin informații despre beneficiile nămolului, proprietățile lui asupra tenului și acțiunea lui benefică asupra pielii.

– Deprinderile practice în îngrijirea tenului folosind preparate cu ce conțin în componența lor nămol terapeutic.

– De a prezenta rezultatele obținute la diferite tipuri de ten

Capitolul I. Tipurile de ten

Structura și funcțiile tenului

Anatomia organului. cutanat

Pielea este un înveliș membranos conjunctivo-vascular care acoperă corpul în întregime și care se conținuă cu semimucoasele și mucoasele cavităților naturale; reprezintă interfața dintre om și mediu și este cel mai mare organ din corp, cu greutate medie de 4 kg și suprafață de 2 m2. Este constituit din patru regiuni suprapuse: epiderm, joncțiunea dermo-epidermică, derm și hipoderm. [4]

Fig.1.1. Secțiune prin piele.

Epidermul este format din mai multe straturi de celule, strâns unite între ele. Stratul cel mai superficial este format din celule aplatizate, pline cu keratina, care îi conferă caracterul de epiteliu scuamos stratificat. Epidermul aderă la derm parțial prin proiecțiile sale descendente (creste epidermice) sau prin proiecțiile ascendente ale dermului (papilele dermice). Epidermul nu conține vase de sânge și variază în grosime de la mai puțin de 0,1 mm la nivelul pleoapelor, până la 1 mm la nivelul palmelor și plantelor. Pe măsură ce straturile superficiale se descuamează, grosimea este menținută constantă de celulele care se divid în stratul profund (bazal sau germinativ), iar celulele generate sunt împinse de activitatea mitotică la suprafață, trecând prin stratul spinos, apoi granulos și cornos. Tranzitul din stratul bazal spre suprafață (turnover-ul epidermic) necesită 30-60 de zile, timp în care aspectul celulei suferă schimbări.

Keratinocitele, principalele celule ale epidermului, sunt de origine ectodermică, fiind dispuse în straturi, fiecare strat fiind constituit din celule diferite ca formă și structură. Toate celulele au un schelet intern alcătuit din microfilamente (actina, 7nm diametru), microtubuli (tubulina, 20-35nm) și filamente intermediare (10nm).

Stratul bazal, cel mai profund, este situat pe o membrană bazală, atașată dermului. În pielea normală, aproximativ 30% dintre celulele bazale se pregătesc pentru diviziune. Perioada ciclului celular în pielea umană normală este controversată, estimata la 5-20 de ore.

Stratul spinos este compus din 6-20 rânduri de keratinocite. Aceste celule sintetizatoare de keratina sunt ferm atașate unele de altele, separate printr-un strat de glicoproteine intercelulare și lipoproteine.

Stratul granulos. Diferențierea celulară conținua în stratul granulos care, în mod normal, este format din două sau trei straturi de celule mai aplatizate comparativ cu cele din stratul spinos, cu mai multe tonofibrile.

După cum sugerează și numele stratului, aceste celule conțin granule bazofile mari neregulate. Aceste granule conțin proteine. [4]

Stratul cornos este compus din straturi suprapuse de celule moarte turtite (corneocite) separate de lipide în spațiul intercelular. Împreună, acestea oferă o barieră eficientă împotriva pierderii de apa și electroliti.

Alte celule ale epidermului

Keratinocitele constituie aproximativ 85% din celulele epidermului, restul fiind constituit din alte trei tipuri de celule: melanocite, celule Langerhans și celule Merkel.

Melanocitele sunt singurele celule care pot sintetiza melanină. Migrează din creasta neurală în stratul bazal al ectodermului și pot fi observate în embrionii umani din a opta săptămână de gestație.Acestea sunt, de asemenea, găsite în foliculii de păr, retină și membrana arahnoidă. Fiecare melanocit se asociază cu un număr de keratinocite, formând o unitate melanino-epidermică.

Celulele Langerhans sunt celule dendritice cărora le lipsesc desmozomii și tonofibrilele și care prezintă un nucleu lobulat. Celulele Langerhans se aseamănă cu macrofagele și au rolcheie în multe reacții imun.

Celulele Merkel sunt situate în epidermul normal și acționează ca transduceri pentru atingerea fină. Sunt celule non-dentritice, aflate lângă sau în interiorul stratului bazal și au aceeași dimensiune ca și keratinocitele.

Anexele pielii

Acestea includ: părul, unghiile,glande sebacee și sudoripare.

Dermul

Se situează între epiderm și țesutul celular subcutanat și are rol de sprijin nutrițional și structural al epidermului. Grosimea lui variază, fiind mai mare la nivelul palmelor și plantelor și mai mică la nivelul pleoapelor și penisului; la vârstnici își pierde elasticitatea și se subțiază. Se întrepătrunde cu epidermul prin proiecțiile sale ascendente – papilele dermice și prin proiecțiile descendente ale epidermului – creștele epidermice. Aceste întrepătrunderi sunt văzute cel mai bine la nivelul degetelor (ca și amprente) și sunt importante deoarece cresc suprafața de contact dintre epiderm și derm. Ca toate țesuturile conjunctive, dermul are trei componente: celule, fibre și substanța amorfă.

Celulele dermului

Principalele celule ale dermului sunt fibroblastii; pe lângă aceștia, exista un număr mic de alte celule proprii și celule tranzitorii, cum sunt celulele Langerhans, limfocitele, fagocitele mononucleare și mastocitele. În caz de inflamație mai pot fi observate și alte celule, cum sunt cele polimorfonucleare.

Fibrele dermului:

Dermul este constituit în cea mai mare parte din fibre întrepătrunse, în principal fibre de colagen aranjate în mănunchiuri; cele din dermul papilar sunt mai fine decât cele din dermul profund, reticular. Când pielea este întinsă, colagenul, cu proprietatea sa de tensionare previne ruptura pielii, iar fibrele elastice, mixate printre fibrele de colagen, ajuta la reinstalarea stării pre-intindere. [6]

Hipodermul

Se găsește în conținuarea dermului de care nu este net delimitat. Se întinde în profunzime până la aponevroze sau periost, cu excepția pleoapelor, urechilor și organelor genitale masculine care nu prezintă hipoderm.

Melanogeneza:

Este un proces care permite transformarea tirozinei în melanină (pigment organic brun-închis care atribuie coloratura normală a pielii, părului și irisului) datorită unei cascade enzimatice. Melanina este formată din fenilalanină printr-o serie de procese enzimatice la nivelul ficatului și pielii. [4]

Melanocitele sunt singurele celule din epiderm care conțin tirozinază, enzimă cu rol limitant în melanogeneză.

Melanina este formată în melanozomi, ca și particule mici cu diametrul de aproximativ 0,1×0,7 μm.

1.2 Tipurile de ten și diagnosticul lor

Îngrijirea tenului presupune un program strict de măsuri care trebuie efectuate, în vederea menținerii unui ten sănătos. sau a serului. [7]

Realizarea unui tratament de îngrijire corect și în concordanță cu tipul pielii, gradul de îmbătînire, starea general a pacientei, presupune mai întît de toate efectuarea unei examinări munuțioase a pielii feței, cu depistarea zonelor problematice.

Examenul cosmetic reprezintă o etapă premergătoare în tratamentul cosmetic. Prin efectuarea examenului cosmetic obținem o serie de date și informații utile în stabiliriea diagnosticului de ten. Aceste informații le culegem atât prin observații, cât și printr-o discuție liberă, plină de tact, care să nu se transforme într-un interogatoriu, dar să ne conducă la scopul final — stabilirea diagnosticului de ten corect. Este foarte important să se stabilească diagnosticul de ten corect, deoarece numai astfel vom obține rezultate optime în efectuarea tratamentului cosmetic. Un diagnostic greșit determină aplicarea unor produse și procedee neadecvate, ce pot înrăutăți mai mult aspectul tenului. [10]

Examenul cosmetic se desfășoară în două etape: [11]

examenul cosmetic preliminar;

examenul cosmetic propriu-zis.

Examenul cosmetic preliminar se efectuează imediat clienta a intrat în cabinetul cosmetic, cu ochiul liber la lumină obișnuită, pe față nedemachiată. În cadrul acestui examen vom precăuta să observăm o serie de aspecte generale ce privesc nu numai tenul, ci și organismul în totalitate. [1]

Apreciem vârsta fără să întrebăm direct, apreciem starea generală de sănătate. Starea psihică este bine reflectată pe față. Este necesar să o cunoaștem pentru a adapta cît mai corect mișcările de masaj și etapele de tratament, obținind o relaxare, o stare de optimism și încredere. Vom întreba despre mediu în care activează pacienta, dacă este toxic, în umiditate, căldură sau frig, în zgomot. Toate acestea ghidează în alegerea procedeelor și a produselor cosmetice necesare. Ne interesăm despre regimul de viață, dacă pe lângă activitatea zilnică obligatorie este echilibrat, cu ore suficiente de somn, cu plimbări în aer liber, cu activități recreative și distractive.

Ne interesăm de alimentație. Ea trebuie sa fie rațională și variată; la anumite tipuri de ten (de exemplu la tenul gras asfixiat și acneic) va trebui să se respecte un anumit regim alimentar. Sensibilitatea sau starea alergică față de anumite produse cosmetice, alimente, medicamente este importantă pentru evitarea folosirii acestora în cadrul tratamentului cosmetic sau în îngrijirile de acasă.

Trebuie cunoscut modul cum clienta își îngrijește tenul acasă, ce produse folosește.

Trebuie să se explice importanța periodicității tratamentului cosmetic, legat de vârstă și de tipul de ten, pentru obținerea unor rezultate favorabile și pentru a întârzia apariția semnelor de îmbătrânire.

Examenul cosmetic propriu-zis [11]

Se efectuează pe față curățată superficial, demachiată, la lampa proiector, prin următoarele metode:

a) vizual;

b) prin palpare, ce poate fi: superficială și profundă;

c) cu ajutorul aparatelor.

Examenul vizual [5]

În cadrul acestui examen observăm:

I. Tipul morfologic al feței care poate fi: oval, pătrat, rotund, diamant, lung, triunghi cu vârful în sus, sau triunghi cu vârful în jos.

II. Relieful ridurilor.

Aspectul pielii tenului normal este mată.

Cu descuamări este aspectul tenului uscat și deshidratat superficial Lucioasă – întâlnită la tenul gras, uleios. Pielea mată, îmbâcsită cu deșeuri cutanate și cu numeroase comedoane, la fel este specifică tenului gras .

În rezultatul examenului tenului putem determina următoarele tipuri de ten: [9]

Ten normal

Tenul normal se caracterizează prin piele cu textura fina, suprafata supla și neteda, catifelata, curata, fara comedoane, chiste, existand un echilibru perfect intre secretia de sebum și gradul de hidratare. Are o consistenta elastica deoarece țesutul conjunctiv de sustinere este dens și fibrele de colagen și elastina sunt de buna calitate. Foarte putini adulti au acest tip de piele, ea fiind mai frecvent intalnita inainte de pubertate.

Ten uscat

Piele rugoasa, aspra, lipsita de elasticitate, care poate apare la orice varsta, datorita pierderii sau diminuarii filmului hidro-lipidic de suprafata. Acest tip de piele este fragil, brazdat de riduri și se irita ușor, evidentiind incapacitatea pielii de a retine apa, precum și productie insuficienta de sebum la nivelul glandelor sebacee. Este foarte sensibil la schimbarile climatice și de temperatura, devenind mai uscat în timpul iernii, precum și dupa expunerea la ultraviolete, aer conditionat, etc.

Ten gras

Piele groasa, ce prezinta o crestere a numarului și activitatii glandelor sebacee, ce determina un aspect lucios, uleios al tenului. Privita atent pielea prezinta pori dilatati, cu comedoane (puncte negre, albe) și alte leziuni de acnee.

Ten mixt

Pielea mixta se intalneste la persoanele la care fruntea, nasul, barbia (zona T) au un aspect stralucitor, gras în timp ce obrajii au o piele fragila și fina. Este cel mai frecvent tip de piele intalnit la femei.

Ten matur

Tenul are un aspect imbatranit, cauzat în principal de o deficienta a componentelor nutritionale ale pielii. Pielea are un aspect subtire, fibrele elastice degenereaza secundar pierderii de apa, țesutul adipos scade în grosime, determinand aspectul imbatranit și lipsit de elasticitate al tenului. Are loc o scadere dramatica a secretiei de sebum cu deshidratare consecutiva, și o scadere a circulatiei sanguine tegumentare, secundar depunerilor de colesterol la nivelul peretilor vaselor. Consecutiv procesului de imbatranire apar la nivelul tenului riduri profunde (datorita degenerescentei fibrelor de colagen și elastina) și pete hipo sau hiperpigmentate. Cele mai frecvente cauze de riduri sunt ereditatea, expunerea la soare și fumatul. [8]

Specificul îngrijirii fiecărui tip de ten

Îngrijirea tenului normal presupune următoarele etape: [9]

– Curățare de doua ori pe zi utilizand un sapun ușor pentru față (ideal este săpunul pentru copii), apa și loțiune tonica usoara (non alcoolica sau cu o concentrație scazuta de alcool) pentru a menține porii închiși și a indeparta urmele de machiaj ramase.

– utilizarea unei creme hidratante de noapte pentru a menține echilibrul și nivelul de hidratare al pielii, și crema hidratanta de zi (cu fotoprotectie solara) utilizata inainte de aplicarea machiajului. [15]

– fotoprotectia solara joaca un rol foarte important în menținerea tineretii și frumusetii pielii, indiferent de anotimp.

– utilizarea unei masti hidratante (cel putin o data la doua saptamani) va menține nivelul de hidratare al pielii și va stimula circulatia sanguina.

Îngrijirea tenului uscat:

– indepartarea machiajului și a impuritatilor este foarte importanta pentru acest tip de ten, utilizand un demachiant cremos, care nu va deshidrata tenul, precum și un demachiant special pentru zona din jurul ochilor.

– utilizarea unei solutii tonice non alcoolice, urmata de spalarea fetei cu apa de față din abundenta.

– utilizarea unei creme de noapte dense, compacte, care sa mentina apa în țesuturi și sa impiedice deshidratarea tenului. Utilizarea unei creme speciale pentru zona din jurul ochilor.

– utilizarea unei creme hidratante în timpul zilei, inainte de aplicarea machiajului.

– fotoprotectectie solara SPF >= 30.

– suplimente nutritive pe baza de ulei de peste și vitamina E, dieta bogata în fructe, legume, iaurt.

– hidratare corespunzatoare (consum de apa plata, minim 2 litri pe zi). [17]

Îngrijirea tenului gras:

– Curățarea fetei de cateva ori pe zi (2-3 ori) utilizand un sapun cu acțiune antiseptica și antibacteriana, chiar și în conditiile utilizarii zilnice a unui demachiant cosmetic (pentru indepartarea impuritatilor și a excesului de sebum), apoi utilizarea unei lotiuni astringente.

– utilizarea unei masti cu argila.

– evitarea deshidratarii excesive a tenului gras, prin utilizarea cremelor hidratante non-grase.

– suplimente cu vitamina A, care controleaza productia de sebum, o dieta alimentara saraca în grasimi, evitarea stresului fizic și psihic.

Îngrijirea tenului mixt: [16]

– utilizarea unui tratament mixt pentru ten uscat și gras, care sa reduca secretia de sebum în zonele grase și sa hidrateze zonele uscate. Este importanta menținerea echilibrului celor doua zone ale tenului, cu evitarea uscarii excesive sau a stimularii suplimentare a secretiei de sebum în zonele grase.

– utilizarea unui demachiant spumant dimineata, care sa impiedice aparitia leziunilor acneice și a unui demachiant cremos seara, care sa hidrateze zonele uscate. Apoi utilizarea unei lotiuni puternic astringente pentru zonele grase și a unei lotiuni non alcoolice pentru zonele uscate.

– utilizarea unei creme hidratante la nivelul intregii fete.

– utilizarea unei masti exfoliative o data pe saptamana.

– fotoprotectie SPF >= 15.

– produsele cosmetice trebuie sa fie usoare, lasand pielea sa respire.

– suplimente nutritive cu antioxidanti (vitamina A, E, C, zinc, seleniu), acizi grasi esentiali pentru prevenirea aparitiei ridurilor.

Îngrijirea tenului matur:

– evitarea expunerii intempestive la soare intre orele 10-16,

– fotoprotectie solara SPF >= 15,

– utilizarea palariilor, ochelarilor de soare. [18]

Capitolul II

Nămolul curativ – aplicabilitatea în cosmetologie

2.1 Nămolul curativ – caracteristica generală

Conform dicționarului explicativ al limbii române, nămolul se definește ca sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți radioactive, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas după inundație la malul unui râu; mâl.

Conform definiției date de „Societatea Internațională de Hidrologie Medicală“, nămolurile (peloidele) sunt "substanțe formate în condiții naturale sub influența proceselor geologice și care în stare fin divizată și în amestec cu apa se folosesc în practica medicală sub formă de băi sau proceduri locale [2].

Nămolurile sunt pământuri sau roci de consistență păstoasă, folosite ca remedii terapeutice din vechime. Unele efecte binefăcătoare ale nămolurilor sunt cunoscute în mod empiric din antichitate, altele au fost descrise și studiate relativ recent, unele au ramas și azi în stadiul explicației sumare. Tratamentul cu nămol se mai numește și peloidoterapie. Peloidoterapia trebuie folosită numai la indicația și sub controlul medicului [11].

Cele mai răspandite nămoluri terapeutice sunt depunerile de mâl din bazinele saline – nămolurile negre sulfuroase, care se formeaza pe fundul estuarelor marine, al golfurilor și lacurilor sărate continentale [12].

În categoria substantelor terapeutice naturale se încadreaza orice substanta din categoria factorilor terapeutici naturali de provenienta și ocurență exclusiv naturala, atestate geologic ca substanțe minerale utile și care prin proprietăți, compoziție sau efecte științific recunoscute sunt utilizate în tratamentul, ameliorarea și prevenirea unor afectiuni sau a simptomelor acestora, precum și în restabilirea, corectarea sau modificarea functiilor organismului uman [5].

Caracteristicile de definire a calitatilor de substante terapeutice naturale, care pot conferi acestora, prin valorificare în profil balnear, proprietăți benefice profilactice și curative trebuie sa fie evaluate în acord cu standardele interanționale, pe baza de metode stiintifice aprobate de autoritatea competenta, din urmatoarele puncte de vedere: fizic; chimic; fizico-chimic; microbiologic; farmacologic; fiziologic; clinic; geologic și hidrogeologic [4].

Probele supuse analizelor trebuie sa reprezinte fidel resursa naturala prospectata, explorata și exploatata. Analizele și determinarile necesare se realizeaza în laboratoare specializate, prin metodologia adecvata substantelor terapeutice naturale și în strânsa corelatie cu cerintele experimentelor farmacodinamice [13].

Analizele efectuate trebuie sa faca referinte obligatorii la componentele care confera substantelor naturale eficacitatea actiunii terapeutice, precum și la componentele indezirabile și toxice [4].

Indicatorii fizici, fizico-chimici și chimici de evaluare a calitatii trebuie sa ramâna stabili în limitele fluctuatiilor naturale de geneza geochimica și sa nu fie afectati de posibilele variatii nesemnificative ale debitului [2].

Stabilitatea calității nămolului atât la sursa cât și în stare ambalată trebuie sa fie atestata prin studiu de stabilitate efectuat în conformitate cu cerintele normelor legale. Studiul de stabilitate în timp a calității este obligatoriu în cazul apelor minerale îmbuteliate/înfiolate și în cazul peloizilor ambalati sau stocati în gospodariile de nămol ale bazelor de tratament [12].

Istoricul utilizării terapeutice ale nămolului

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au folosit nămolul, atunci când l-au avut la dispoziție, pentru vindecare sau pentru înfrumusețare.

Utilizări rituale ale nămolului în societăți umane arhetipale sunt un alt argument al ipotezei că nămolul a căpătat valențe vindecătoare în mod instinctiv, fără a fi necesare dovezi științifice în acest sens, uzul rațiunii fiind suficient pentru a considera că nămolul are darul de a vindeca și de a aduce un beneficiu pentru sănătate. Nici astăzi nu cunoaștem pe deplin mecanismele prin care nămolul acționează terapeutic asupra organismului nostru.

Folosirea nămolului, în mod special a celui de izvor, își are originea încă din antichitate. În Egiptul antic, bolnavii se ungeau cu nămolul adus de Nil în timpul revărsărilor. După Th. Valentiner, romanii cunoșteau și foloseau nămolul ca agent terapeutic [3].

Într-una din lucrările sale, Plinius (23-79 e.n.), recomandă folosirea nămolului de izvor, recomandare pe care o face și Dioskorides (50 e.n.) în farmacologia sa și mai târziu și Galenos (131 – 201 e.n.) [3].

În antichitate este subliniat istoric comportamentul Cleopatrei, considerată o frumusețe a timpului său, în privința întreținerii corporale, aspect corelat direct cu sănătatea pielii. Efectele binefăcătoare ale nămolului și sării de la Marea Moartă au determinat-o să îi ceara lui Marc Antoniu să cucereasă această regiune pentru a putea beneficia de acest remediu. Așadar utilizarea nămolului de la Marea Moartă în scop terapeutic datează de mii de ani, pornind din timpul imperiului Roman și până în zilele noastre, fără ca cineva să se fi plâns până azi de efecte secundare sau adverse [13].

Date mai exacte despre folosirea nămolului avem din secolul al XIV-lea, într-un tratat care vorbește despre folosirea nămolului terapeutic din Albano și Battaglia, iar Fallopius descrie în 1564 tehnica întrebuințării nămolului. Mai târziu nămoloterapia (peloidoterapia) se folosește în Franța (secolul a XVII-lea) și în Germania (secolul al XVIII-lea). În Rusia, leagănul peloidoterapiei este peninsula Crimeea [12].

Evul Mediu nu face decât să redescopere treptat proprietățile terapeutice ale nămolului. În perioada secolelor XVII – XIX, terapia cu nămol devine populară în Europa, fiind cunoscute recomandările de împachetare cu nămol cald pentru diferite boli cronice. În această perioadă sunt notate mai multe încercări ale terapeuților vremii de a stabili frecvența, temperatura și durata optimă a curelor, rămânând un mister însă explicația calităților terapeutice ale nămolului [2].

Perioada modernă, vorbind acum de secolul XX începe printr-o valorificare substanțială din punct de vedere medical, dar și turistic a resurselor de nămol din întreaga lume, fiind pe deplin acceptate calitățile terapeutice ale acestora. Numeroase stațiuni balneare sunt în epoca lor de „glorie”. Interesul medical și științific este bine cunoscut în literatura de specialitate iar renumele internațional al stațiunilor balneare este subliniat prin adresabilitatea acestora.

Astăzi, a vorbi de „Wellness” sau „Spa” fără a lua în calcul beneficiul împachetărilor cu nămol este aproape un nonsens. Asociat cu masajul este cheia reconfortării organismului în oceanul stresului zilnic.

Cercetări științifice actuale caută să culeagă cât mai multe explicații ale acțiunii terapeutice a nămolului și să obțină un beneficiu economic maximal prin extracte de nămol ce pot fi apoi incorporate în creme și loțiuni ce pot fi utilizate terapeutic sau cosmetic. Sunt numeroase articole științifice și brevete care au ca obiect un nămol terapeutic sau altul și acest lucru subliniază importanța economică, medicală și turistico-balneară a acestor resurse.

Prezentarea datelor științifice publicului larg din care fac parte potențialii beneficiari în concordanță cu creșterea capacității generale de a înțelege astfel de date științifice sunt un argument că cercetarea științifică face parte din strategia de promovare a unei destinații turistice balneare.

2.2 Indicații și contraindicațiile aplicării nămolului

Ameliorarea stării de sănătate și acțiunea profilactică reprezintă obiectivul major al utilizărilor terapeutice ale nămolului în diferite centre spa sau de recuperare medicală. [2]

Ca urmare a solicitărilor crescute ale organismului, generate de stilul de viață modern, apar noi aspecte ale morbidității, cu predominanța unor boli degenerative (reumatice, cardiovasculare, metabolice, etc.), a sechelelor după traumatisme sau accidente, boli care au un potențial invalidant ridicat.

În aceste cazuri, medicina balneară nu se limitează la tratamentul medicamentos, lărgind sfera intervențiilor terapeutice prin aplicarea unor remdii naturale, vorbind aici și de acțiunea terapeutică a nămolului, prin care este crescută capacitatea de apărare a organismului, se caută redresarea funcțiilor restante, recuperarea medicală a deficiențelor și ameliorarea capacității de adaptare a organismului la condiițiile stresante ale vieții cotidiene

Contraindicațiile generale se referă la:

Dermatoze desfigurative (contradicție organizatorică);

la stările inflamatorii acute ale tegumentelor,

dermatoze contagioase,

dermatoze însoțite de sensibilizări la lumină

Contraindicații medicale se numără:

Micozele cutanate (tricofiția, microsporia, favusul, blastomicoze, actinomicoza, micetomul)

scabia și alte boli parazitare de origine animală ale pielii, piodermitele, lepra, tuberculoza cutanată (forma ulcero-hipertrofică)

tumorile maligne cutanate,

lupusul eritematos (acut, subacut și diseminat, precum și forma discoidă, în sezonul de primăvară și vară),

maladiile buloase (pemfigus și M. Duhring),

hematodermiile (leucemide, micozis fugoid) și eritrodermiile.

Terapia cu nămol este contraindicată dacă pacientul suferă de astm, diabet, ulcer, orice formă de cancer sau de hepatită, dacă are afecțiuni renale sau cardiovasculare.

2.3 Acțiunile benefice ale nămolului curativ asupra tenului

Prin compoziție și prin proprietățile termopexice, nămolulurile – în general induc:

stimularea mecanoreceptorilor periferici, ceea ce declanșeză mecanisme reflexe cu efecte favorabile (în faza reflexă).

ulterior urmează vasodilatație tegumentară (faza neuroumorală, cu aport realizat direct prin intermediul factorului termic), ceea ce avantajează absorbția unor elemente prezente în nămol.

efecte bacteriostatice și bactericide.

Curele de îngrijire ale tenului cu nămol (tratamentul spa) reprezintă o formă de asistență cosmetologică specializată cu efect benefic asupra aspetului tenului, avand un rol deosebit în menținerea frumuseții și tinereții, fiind aduse numeroase dovezi din Franța, Germania sau Italia asupra cost-beneficiului acestor cure de sănătate.

Utilizarea nămolului în cosmetică are următoarele beneficii:

• Atenuează și previne apariția ridurilor;

• Reglează funcțiile seboreice;

• Reduce predispoziția la acnee;

• Curăță tenul și îi conferă luminozitate;

• Tratează imperfecțiunile pielii.

În cosmetică, se folosesc măștile pe bază de nămol care conțin minerale ce îngrijesc pielea și tratează imperfecțiunile.

Nămolul proaspete, adus din lac pentru tratamente cosmetologice, trebuie pus într-un vas de lemn, de exemplu un butoiaș, dezinfectat cu o soluție de 3% cloramină și spălat cu apă fierbinte. Nu se păstrează mai mult de șase luni. Nămolul trebuie acoperit cu sare de mare sau sare obișnuită fiartă.

2.4 Rezultatele obținute în cadrul practicii de licență

Pentru a îndeplini scopul propus în această lucrare, am cercetat efectul produselor ce conțin nămol asupra diferitor tipuri de ten, în cadrul practicii de licență.

Pentru realizarea cercetării am folosit urmatoarele metode:

Metoda colectării informațiilor (metoda documentării, metoda studiului de caz, metoda observației, metoda convorbirilor directe, metoda experimentului, metoda testelor);

Metoda analizei;

Metoda grafică.

Documentarea a reprezentat colectarea și analiza surselor bibliografice în care a fost tratată problema abordată, consemnarea și selecționarea datelor relevante.

Observația – fiind una din metodele de investigație directă a realității, a reprezentat punctul de plecare în obținerea materialelor concrete care au constituit apoi baza analizei.

Conversația directă cu pacienții s-a desfășurat după un plan stabilit anterior, urmărind obținerea datelor necesare despre subiecții în cauză și evoluția lor precedentă cercetării, precum și evidențierea problemelor de sănătate, care posibil au influențat aspectul exterior al tenului.

Conversația directă a permis, deasemenea de a diagnostica starea psihologică a pacientului, deoarece starea psihologică are un impact considerabil în vindicarea și nivelul moral-emoțional general.

Experimentul a constat în aplicarea practică a tratamentelor faciale și evaluarea eficienței lor în cazul tratării texului predispus la hipersensibilitate.

Metoda testelor a urmărit obținerea unor date exacte asupra semnelor obiective ale pielii care au fost înregistrate în fișa de tratament facial (anexa 2).

Metoda analizei a constat în urmărirea individuală a recuperării fiecărui caz după aplicarea tratamentului facial.

Cercetarea a fost efectuată asupra clientelor care s-au adresat pentru proceduri de îngrijire cu nămol la Centrul de frumusețe……care este foarte cunoscut și apreciat datorită specialiștilor competenți și datorită faptului că utilizează în practica de zi cu zi a celor mai bune produse de nămol, aduse special din Marea Moartă.

Produsele utilizate în cadrul centrului sunt de cea mai înaltă calitate. Au certificat de conformitate a calității de nivel internațional. Sunt transportate și păstrate în condiții speciale, stipulate în contractul cu furnizorul.

Din numărul total de 82 de paciente care au solicitat tratament cosmetologic la salonul nostru, 56 au solicitat aplicarea produselor cu nămol.

Observăm ca rata acestor clienți constituie 69%, ceea ce confirmă informațiile relatate mai sus.

Fig. 2.4.1 Reprezentarea grafică

Clienții care s-au adresat pentru proceduri de îngrijire cu nămol au fost 52 de femei și 2 bărbați.

Fig. 2.4.2 Reprezentarea grafică conform sexului (%)

Observăm că predomină femeile, deoarece ele sunt mult mai preocupate de aspectul fizic, deși în ultima perioadă de timp și bărbații solicită tot mai des ajutorull cosmetologului pentru combaterea diferitor probleme de frumusețe.

Vîrsta doamnelor era cuprinsă între 18 și 57 de ani.

Vîrsta domnilor 37 ani și 44 ani.

Deoarece procedurile faciale cu aplicarea nămolului au o serie de contraindicații, legate de patologiile somatice, am interogat pacienții referitor la maladiile de care suferă.

Referitor la starea de sănătate a persoanelor din eșantionul aflat sub observație este de menționat prezența patologiei cronice în stadie de remisie a tractului respirator la 4 persoane (7%) (astm bronșic, bronhopneumopatie cronică obstructivă), boala ischemică a cordului la o persoană (1%) și boala hipertensivă la 5 persoane (9%).

Menționăm că nici o patologie dintre cele depistate nu constituie contraindicație în aplicarea proderilor cu nămol.

Astfel integritatea pacienților incluși în procesul de cercetare nu a avut de suferit.

Fig. 2.4.3 Evaluarea antecedentelor patologice

Pentru a putea evidenția beneficiile aplicării tratamentului cu nămol asupra diferitor tipuri de ten, lotul de pacienți a fost divizat în 6 clase:

Lotul I – domnii, 2 persone.

Am ales includerea lor într-un lot aparte deoarece tenul bărbaților are anumite caracteristici distincte de cel al doamnelor. De menționat că pielea bărbaților are particularități specifice față de cea a femeilor, și anume este mai groasă, este grasă, paradoxal, pielea bărbaților este mai delicată și conține mai puține glande sebacee.

Lotul II – femeile cu tenul normal, 10 persoane.

Am inclus aici doamnele cu cu textura fină a pielii, suprafața suplă și netedă, catifelată, curată, fara comedoane, chiste, cu un echilibru perfect între secreția de sebum și gradul de hidratare.

Lotul III – femeile cu tenul uscat, 9 femei..

În acest lot s-au regăsit femeile cu piele rugoasă, aspră, lipsită de elasticitate

cu filmul hidro-lipidic de suprafață diminuat. Acest tip de piele este fragil, brazdat de riduri. Este foarte sensibil la schimbările climatice și de temperatură.

4 Lotul IV – tenul gras, 7 femei.

Femeile incluse în acest lot aveau piele groasă, cu hiperactivitatea glandelor sebacee, ce determină un aspect lucios, uleios al tenului, cu porii dilatați, cu comedoane (puncte negre, albe) și alte leziuni de acnee.

5. Lotul V – doamnele cu tenul mixt, 16 doamne.

Această pielea se caracterizează prin aspectul lucios pe frunte, nas, bărbie (zona T) are un aspect strălucitor, gras în timp ce obrajii au o piele fragilă și fină.

6. Lotul VI – femeile cu tenul matur, 12 doamne.

Tenul acesta are un aspect îmbătrînit, subțire, fibrele elastice degenereaza secundar pierderii de apa, țesutul adipos scadăzut în grosime, și lipsa de elasticitate al tenului. Are loc o scădere dramatică a secreției de sebum cu deshidratare consecutivă, și o scadere a circulației sanguine tegumentare, secundar depunerilor de colesterol la nivelul peretilor vaselor. Sunt prezente ridurile profunde și pete hipo sau hiperpigmentate.

Tabelul 2.4.1

Caracteristica loturilor studiate

Fig. 2.4.3 Reprezentarea grafică conform tipului de ten (%)

Observăm că în lotul de studiu poredomină tenul mixt (29%). În viața de zi cu zi printre femei, tenul mixt la fel, este întîlnit cel mai des.

Pentru fiecare lot de studiu am creat un ritual de îngrijire individualizat, cu scopul de a obține cele mai bune rezultate.

Comun pentru toate grupele a fost efectuarea pregătirii tenului de procedură.

S-a început cu demachierea feței. Demachierea s-a început cu curățarea zonelor paraorbitale și buzelor. S-a aplicat pe ten produsul demachiant, potrivit fiecărui tip de ten, s-a spalăt cu un sponj umectat, apoi s-a uscat cu un șervețel de hârtie.

Următoarea etapă în pregătirea tenului pentru tratament, a fost peelingul.

S-a efectuat peelingului enzimatic, cu produse special alese pentru fiecare categorie de ten. Aceasta constituie un procedeu cosmetic care vine să completeze curățirea superficială a pielii.

Dupa realizarea peelingului s-a pulverizat pe față apă mineral sau infuzii pentru a îndepărta produsul de peeling. S-a șters apoi cu compres de tifon și se-a trecut la operația urmatoare – tonifierea.

Loțiunea tonică este un produs de curatare a tenului, care se aplică dupa demachiere și are rolul de a elimina orice urme de detergenti ramase pe piele. Mai mult decît atît, dupa ce se evapora de pe fata, lotiunea tonica reda prospetimea pielii și inchide bine porii. S-a aplicat ștergînd bland cu un tampon pielea curățată în prealabil.

Aplicarea măștii cu nămol.

Aici s-a procedat în diferite moduri în concordanță cu caracteristicile tenului fiecărui lot de studii:

Lotului I, adică bărbaților li s-a aplicat masca cu nămol, pe întreaga suprafață a pielii, pe o durată de 5 minute. Apoi fața a fost curațată bine și nu s-a aplicat nimic.

Lotul II – tenul normal, a beneficiat la fel de aplicarea măștii pe întreaga față. Masca a fost lăsată să acționeze mai puțin, comparativ cu lotul I, pe 3 minute. Clientele acestui lot au primit sfat să utilizeze acasă, cremă hidratantă pe noapte.

Lotul III – tenul uscat, a beneficiat de aplicarea unei creme care conține nămol. Masca cu nămol nu a fost aplicată, deoarece ea poate dăuna acestui tip de ten.

Lotul IV – tenul gras, a fost răsfățat cu mască cu nămol pe o perioadă ce 7 minute, care a fost aplicată pe toată suprafața pielii. Acasa ,acestor persoane li s-a indicat să-și curete fața cu un gel de curățare pe bază de nămol

Lotul V – tenul mixt, a fost supus aplicării măștii de nămol, selectiv, în zona T. Masca afost lăsată pe 7 minute. Acasă, clientelor li s-a recomandat să aplice pe zona T, comprese cu mușețel.

Lotul VI – tenul matur, a beneficiat de măști cu nămol în asociere cu măști hidratante și antirid. Acest complex de măști, li s-a aplicat pe o rerioadă de 3, 5 și respectiv 6 minute.

Toți clienții au frecventat un număr egal de ședințe, 7 la număr, la un interval de 3 zile.

Conform rezultatelor investigațiilor obiective, efectul clinic s-a constatat deja după prima sesiune de tratament facial.

Analiza rezultatelor chestionării cu privire la evaluarea subiectivă a eficienței tratamentelor cosmetice cu nămol a constatat că :

43 de persoane, adică 77,7% de subiecți au menționat că pilea se simte de la satisfăcător de confortabil până la foarte confortabil,

50 de persoane 88,8% de subiecți au spus că pielea lor a fost calmată,

50 de subiecți au declarat că sunt satisfăcuți de efectul de hidratare, 88,8% de subiecți au declarat că pielea lor a devenit mai catifelată,

Tot 50 de clienți, 77,7% au fost satisfăcuți și foarte satisfăcuți de suplețea pielii lor.

Tabelul 2.4.2

Evaluarea subiectivă a eficienței procedurilot cu nămol

Fig. 2.4.4 Eficacitatea clinică a tratamentului la diferite etape (%)

Astfel îmbunătățirea semnificativă a aspectului pielii sa constatat în 22,2% cazuri chiar după prima ședință ajungând la 77,7% după cea de-a patra ședință.

După 7 ședințe de tratament, 95 % dintre clienții supuși studiului au observat o îmbunătățire a aspectului pielii:

Tabelul 2.4.3

Aspectul tenului după 7 ședințe de aplicare a nămolului terapeutic

Toți pacienții au declarat o toleranță bună sau foarte bună a pielii, precum și faptul că datorită calității produselor, au avut parte de rezultatele așteptate

În același timp, 85% din pacienții au remarcat prețul accesibil al procedurii și au afirmat pe vor reveni pentru a repeta experiența plăcută.

CONCLUZII

Pilea predispusă la probleme de diferit tip este o problemă actuală pentru dermato-cosmetologie, având o răspândite din ce în ce mai mare, cu precădere la femei.

Referințele literaturii de specialitate accesibile aduc dovezi elocvente referitor la rolul nămolului terapeutic în îmbunătățirea aspectului tenului după aplicarea măștilor cu nămol .

S-a observat că îmbunătățirea semnificativă a aspectului pielii s-a constatat în 22,2% cazuri chiar după prima ședință ajungând la 77,7% după cea de-a patra ședință.

Pacienții, care au fost tratați cu preparate cu nămol, au observat că restabilirea elasticității pielii, proprietățile de hidratare, reducerea ridurilor, obținerea efectului de suplețe a pielii și calmare au apărut la finalul celor 7 cure de tratament.

Este recomandabil de a utiliza gama de produse cosmetice de nămol și în îngrijirile zilnice la domiciliu, în perioadele dintre tratamentele la cosmetolog.

Anexa 1

FIȘA COSMETOLOGICĂ

ANEXA 2

Bibliografie

A. Voinea – Ingrijirea tenului, Editura Medicala, Bucuresti 2004

Aniței Lidia, Baican Ileana. Cura Balneoclimatică- indicații și contraindicații.

APELE MINERALE ȘI NĂMOLURILE TERAPEUTICE DIN R.P./R.S. ROMÂNĂ – Ministerul SĂnĂtĂții – Institutul de Balneologie și Fizioterapie – Editura medicalĂ, București (Vo1 II –1965; Vol III – 1970; Vol. IV – 1973).

Caius Solvan, Elena Chiticari, Manual de dermatologie și venerologie

Estetique – Revistă de informare estetică și anti-aging Nr. 8 / iunie-iulie 2009 pag 11-14

I. Haulică ,,Fiziologie umană,, Ediția III. București 2007 p 127-138

Ludmila Cosmovici – Cosmetica de la A la Z, Editura Simron and Europartner, 1994

Manual de Cosmetologie – Centrul Educational Bella

Marie-Claude Martin. Introduction a la dermopharmacie et a la cosmetologie Lavoisier 2011.

Martini M.C. Introduction à la dermopharmacie et à la cosmétologie. Ed. Tec&Doc-Lavoisier, Paris, 2006.

Munteanu, C., CintezĂ Delia – Cercetarea științificĂ în domeniul nămolului. București 1995

STUDII ȘI CERCETĂRI DE BALNEOLOGIE ȘI FIZIOTERAPIE – Ministerul SĂnĂtĂții – Institutul de Balneologie și Fizioterapie – Editura medicală, București (Vo1 V –1963; Vol VII – 1965; Vol. X – 1969; Vol. XI – 1972).Timisoara 2007

СЕПЕТЛИЕВ Д. Статистические методы исследования в научных медицинских исследования /авторисированный перевод с болгарского. Москва: Медицина. 1968. 420 с

www.arcadiadermato.ro

www.dermato-venerologie.ro/wordpress/archives/337

www.dexonline.ro

www.romedic.ro

www.scritube.com

www.sfatulmedicului.ro