Specificul Pietei Produselor Si Serviciilor Bancare

Cuprins

http://www.bankingnews.ro/tag/top-banci

http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/topul-sistemului-bancar-la-sfarsitul-lunii-mai-intr-o-industrie-care-nu-si-gaseste-directia-chiar-si-mentinerea-cotei-de-piata-devine-o-mare-victorie-

12910135

http://www.danagiurginca.ro/uploads/1278589110_Medierea%20in%20domeniul%20bancar%20curs%20IBR.pdf

capitolul 2:

http://www.bank.md/articole/Opera%C5%A3iunile%20active%20%C5%9Fi%20pasive%20ale%20b%C4%83ncilor%20comerciale-1263.html

http://www.seap.usv.ro/~ro/cursuri/FB/FB_III_PSB.pdf

Introducere

Banca reprezintă una din componentele principale ale sistemului financiar. Ea este constutuită ca și o societate cu caracter universal, ce poate realiza și oferi totalitatea produselor și serviciilor bancare necesare pentru o bună desfășurare a activității în toate sectoarele economiei.

În sistemul bancar românească nu există separat produsele și serviciile bancare deoarece orice serviciu bancar este însoțit și de cel puțin un anumit produs bancar și invers, orice produs bancar este conexat cu unul sau mai multe servicii bancare. 

În primul capitol „Sistemul bancar românesc și evoluția acestuia” am prezentat principale caracteristici și cuprinderea ale sistemului bancar. Am vorbit și despre evoluția sistemului bancar după criza economică în ultimii 5 ani.

Capitolul 1. Sistemul bancar românesc în intervalul 2008-2014

Principalele caracteristici ale sistemul bancar românesc

Este constuituit dintr-un anasamblu de instituții financiare, înzestrate cu capacitatea legală de a executa ordinele clienților lor referitoare la plăți sau încasări în contul sau în numele acestora. În funcțile de dimensiunea băncilor, un sistem bancar poate cuprinde bănci de mică dimensiune precum și bănci de dimensiune internaționale.

Sistemul bancar din țara noastră este organizat sub formă piramidală. În centrul sistemului bancar și la primul nivel se află banca centrală, a statului, care exercită și coordonează politica monetară, valutară și credit a țării. Băncile naționale centrale sunt, în general de stat sau cu capital de stat, iar celelalte instituții ce constituie baza sistemului bancar sunt cu capital particular, de stat sau mixt, și sunt organizate, de regulă, sub forma unor societăți pe acțiuni.

Deci, în România, pe lângă BNR sistemul bancar mai cuprinde:

băncile, persoane juridice române;

organizațiile cooperatiste de credit;

instituțiile emitente de monedă electronică;

băncile de economisire și creditare în domeniul locativ;

băncile de credit ipotecar;

sucursalele din România ale instituțiilor de credit străine, denumite încontinuare instituții de credit;

Sistemul bancar românesc s-a schimbat și dezvoltat, permanent, mai ales prin pătrunderea capitalului străin pe piața monetară și de capital.

Structura sistemului bancar românesc

Sistemul bancar din România este un sistem pe două nivele, cuprinzând Banca Națională a României și instituțiile de credit, sistem a fost introdus în decembrie 1990, fiind primul pas al procesului de reformâ bancară, spune Asociația Română a Băncilor.

În România la sfârșitul anului 2010 au existat 41 de bănci și Banca centrală Cooperatistă CREDITCOOP aveau următoarea structură a capitalului:

2 bănci cu capital integral sau majoritar de stat;

4 cu capital majoritar privat autohton;

26 cu capital majoritar străin;

9 sucursale ale unor bănci stăine;

0 organizație cooperatistă de credit;

Gradul de concentrare a sistemului bancar românesc situat sub media UE. Din totalul de 40 de bănci cu capital majoritar privat, 26 sunt cu capital străin, iar numărul sucursalelor băncilor străine s-a redus de la 10 la 9 în 2010.

Băncile cu capital austriac dețin în activul agregat cea mai mare cotă de piață 38,8%, fiind urmate de cele cu capital grecesc 15,5%. Capitalul grecesc rămâne majoritar 30% în rândul băncilor cu capital străin. Din perspectiva numărului de unități teritoriale, dar și a numărului de instituții de credit la 10000 de locuitori, sistemul bancar din România continuă să se situeze sub media europeană. Structura pasivelor instituțiilor de credit care operează în România: Pasive interne 73%, Pasive externe 27%. Primele cinci instituții financiare dețineau, la sfârșitul lui 2010, 54,5% din totalul portofoliului de titluri de stat din sectorul bancar și 55,4% din totalul depozitelor bancare, comparative cu 43,6% și respectiv 52,6% la sfârșitul anului 2009.

În 2012 numărul de instituții de credit a fost 41 din care sucursale bănci străine 8. Total active nete 373,5 miliarde de lei, activele bilanțiere ale instituțiilor de credit cu capital privat sau majoritar privat(inclusiv sucursalele băncilor străine) a fost de 90,7% din totalul activelor. Activele bilanțiere ale instituțiilor de credit cu capital străin sau majoritar străin în totalul activelor a fost de 81,3.

Instituțiile financiare nebancare prezente pe piața românească, sunt reprezentate de:

societatea leasing financiar;

societăți de credite pentru persoane fizice;

societăți de microfinanțare;

societăți de credit ipotecar;

societăți care oferă operațiuni de factoring;

societăți specializate în finanțarea tranzacțiilor comerciale;

fonduri de asistență mutuală;

case de amanent etc.

Banca centrală

Banca centrală a unui stat este acea instituție economică ce emite moneda națională a statului respectiv.

BNR este banca centrală a României. A fost înființată în anul 1880, statutul prin care a fost constituită a fost aprobat de Parlamentul Principatelor Unite la 17 aprilie 1880. Sediul central este în București. Este condusă de un Consiliul de administrație. Președintele Consiliul de administrație este Guvernatorul BNR.

Obiectivul și rolul BNR

Banca Națională a României este banca centrală a României. Este o instituție publică independentă cu sediul central în municipiuliu București.

Obiectivul său fundamnetal îl reprezintă asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. Sprijină politica economică generală a statului, fără a prejudicia îndeplinirea obiectivului său fundamental. Moneda națională este leul, iar subdiviziunea acestuia este banul.

Principalele atribuții ale BNR sunt:

Elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;

Autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare;

Emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriului României;

Stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;

Administrarea rezervelor internaționale ale României.

Banca Națională a României are dreptul exclusiv de emisiune fiind singura instituție autorizată să emită însemne monetare, în baza unui program de emisiune dimensionat în funcție de nevoile reale ale circulației bănești.

Banca centrală are competența exclusivă de autorizare și reglementare în domeniul bancar și este responsabilă cu supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, în scopul asigurării funcționării și valabilității sistemului bancar.

Banca Națională a României ține în evidențele sale contul curent general al Trezoreriei statului, deschis pe numele Ministerului Finanțelor Publice.

Funcțiile băncii centrale

Sunt însărcinate să analizeze situația economică a țării și, ca o concluzie a acestei analize, să schițeze stretegiile de politica monetară cu obiectivul principal de a garanta stabilitatea monetară.

Obișnuiesc să fie responsabile de custodia rezervelor statului și frecvent, gestionează creditul pentru sectorul public și administrează emisiunile de datorie publică.

Se ocupă de punerea în circulație a bancnotelor și monedelor emise, retragându-le pe cele deterioritate și garantând o aprovizionare de efectiv adecvată necesităților comerțului.

Ține în custodie rezervele băncilor private și controlează volumul acestora.

Determină coeficienții rezervelor, adică procentuajul de depozite pe care banca privată trebuie să-l destine rezervelor.

Autorizează deschiderea de noi bănci și entități de credit, verifică funcționarea lor și le sancționează dacă este cazul.

Gestionează schimbul valutar, controlează toate încasările și plățile internaționale;

Elaborează rapoarte informative și publicații periodice cu caracter ștatistic.

Băncile Comerciale

Activitatea lor este diversă și se axează, în principal, pe: atragerea depozitelor și acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la alte bănci sau firme, operațiuni valutare pentru persoane fizice și juridice, plasamentul fondurilor și schimburilor comerciale. Băncile comerciale sunt foarte diversificate, ele putând fi diferențiate după tipul operațiunilor sau sfera teritorială de cuprindere. De aceea, adesea denumirea de banca comercială este asociată unui termen care îi definește specificul.

Astfel sunt bănci universale și bănci specializate.

Bănci univerasale – sunt denumite acele bănci comerciale care efectuează toate operațiunile bancare și care nu își limitează actvitatea la anumite sectoare (în România, societatea bancare sunt prin lege, bănci universale)

Bănci specializate – este denumirea generic pentru a desemna băncile comerciale sau instituțiile de tip bancar, care de regulă alături de operațiuni bancare de baza dezvoltă preponderent operațiuni bancare de un anumit tip sau un anumit domeniu.

Câteva tipuri de bănci comerciale specializate sunt:

– banca agricolă – acordă credite și alte facilități financiare si de plata unităților agricole pentru cumpărarea de terenuri și utilaje agricole, îngrăsăminte etc;

– banca de investiții – acordă credite, pe termen mediu și lung, întreprinderilor industriale, de regula pentru investiți, procurându-și fondurile pe baza unor forme de economisire pe durate mai îndelungate decât cele obișnuite;

– banca ipotecar – acordă împrumuturi pe termen lung cu o ipoteca asupra imobilelor deținute de debitori;

– banca de export-inport – creditează, pe diferite termen, producătorii/exportătorii autohtoni pentru a-i sprijini în activitatea de promovare a produselor țării respective pe piețele externe;

– banca internațională (privată) – banca comercială cu numeroase sucursale în alte țări și pentru care operațiunile externe joacă un rol important, dar nu chiar preponderent;

– băncile de depozit – realizează cea mai mare parte a activităților pe plan intern prin atragerea de depozite și acordarea de credite financiare și persoanelor private

– băncile de accept – sau casele de accept sunt instituții bancare care susțin, prin semnătura lor, titluri de credit (cambii, bilete la ordin) trase de exportatorii autohtoni asupra importatorilor străini iar titlul de credit astfel acceptat devine negociabil.

Funcțiile băncilor comerciale

Funcțiile băncilor comerciale sunt:

– acumularea și mobilizarea capitalului bănesc;

– intermedierea în operațiunile de creditare;

– efectuarea decontărilor și plăților;

– crearea instrumentelor de plată;

– organizarea emisiunii și plasării valorilor mobiliare;

servicii de consulting.

Operațiunile băncilor comerciale

Operațiuni cu alte bănci și instituții financiare:

– stabilirea taxei de rescont;

– scontarea și rescontarea efectelor de comerț;

– refinanțări și acordări de credite;

– operațiuni de cont curent pentru instituțiile financiar-bancare;

Operațiuni cu trezoreria statului:

– operațiuni în contul curent al trezoreriei statului;

– participarea la operațiunile cu titluri de stat;

– finanțarea deficitul bugetar;

Operațiuni cu aur și valută:

– stabilirea și coordonarea politicii valutare;

– întocmirea balanței de plăți externe;

– păstrarea și administrarea rezervelor internaționale;

– efectuarea de tranzacții cu aur și metale prețioase.

Evoluția sistemului bancar în România

Tabelul 1. Evoluția cotelor de piață în funcție de active de la începutul crizei

Grupa băncilor cu cote de piață de peste 3%. Din 2014 sunt cotele după primele cinci luni.

Sursa: Ziarul Financiar (ZF)

Figura 1. Ierarhia băncilor dintre 2008-2014

Sistemul bancar a trecut prin schimbări puternice în ultimii 5 ani de criză. Liderii pieței au rămas BCR și BRD. Cota de piață al acestor bănci a scăzut semnificativ. În 2013, băncile au avut un profit consolidate de jumătate de milliard de lei, după pierderi în precedenții 3 ani.

Criza financiară globală și recesiunea au afectat puternic sistemul bancar românesc. În ultimii 5 ani, numărul de salariați din băncile locale s-a redus cu 13.000 de persoane. Practic, aproximativul unul din 5 salariați a fost concediat, în timp ce una din șase unități a fost închisă.

Chiar dacă sistemul bancar a tercut pe profit anul trecut, după 3 ani consecutivi de pierderi consolidate, anul 2014 va fi dificil, în condițiile în care rata creditelor neperformanțe continuă să urce. Profitul net din 2013 este mult sub cu jumătate de miliard de lei decât pierderile înregistartă între 2010 și 2012 de băncile românești.

Structura topului celor mai mari 10 bănci nu s-a modificat în ultimii ani de criză. BCR a rămas cea mai mare bancă locală, însă cota de piață era la sfârșitul anului trecut cu aproape 3 puncte procentuale mai mică față de 2008.

BRD este în locul doi, cota de piață a scăzut cu 2,7%. Medalia de bronz revine Băncii Transilvania, poziția asta a ocupat în 2011. Raiffeisen Bank în 2013 a trecut pe locul patru, cu cota de piață 7,4%.

Următoare este Banca Transilvania, care ocupa locul 7 în 2008, a câștigat 3,5 puncte procentuale în ultimii ani de criză, cel mai mare avans pe piața financiară. Cec Bank, a cincea bancă în sistem, a crescut aproape constant în ultimii ani și a majorat cota de piață la peste 7%. UniCredit Țiriac Bank s-a aflat, de asemenea, în creșterea și a urcat de pe locul șase pe poziția a patra.

ING Bank rămâne a șaptea bancă de pe piață, consolidându-și o cotă de peste 5%. Volksbank a scăzut cea mai mult dintre băncile românești, cotă de piață a coborât cu peste 40%.

Volksbank era în 2013 a noua bancă din sistem, după ce în 2008 ocupa locul 3 în topul celor mai mari instituții financiare locale.

În consecință din sistemul bancar României cel mai puternic bancă este Banca Comercială Română pe care are un caracter universal, adică execută toate tipurile de operațiuni bancare și realizează o gamă foarte largă de produse și servicii bancare, pentru toate sectoarele de activite.

Tabelul 2. Evoluția structurii sistemului bancar românesc între 2008-2014

Din 2013 sunt datele după primele opt luni.

Sursa: Raport asupra stabilității financiare 2013, bnr.ro

Figura 2. Evoluția structurale ale sistemului bancar românesc între 2008-2014

Numărul instituții de credit a fost cel mai mari în 2008 față de anul viitor, dar ponderea în total active a băncilor cu capital străin a fost mai mic decât în anul 2012, 2013 și 2014.

Cota de piață în activele sistemului bancar a băncilor cu capital majoritar străin a cunoscut o creștere importantă în 2013, atingând valoarea de 90,8 la sută la finele lunii august 2013. Această creștere se datorează reclasificării unor bănci din grupa băncilor cu capital majoritar românesc în cea a băncilor cu capital majoritar străin.

Ca urmare a acestor modifi cări, cota de piață a băncilor cu capital majoritar românesc s-a redus la jumătate (9,2 la sută în august 2013 comparativ cu 18,8 la sută în iunie 2012), devenind inferioară cotei băncilor cu capital majoritar francez și grecesc (13,2 la sută și respectiv 12,4 la sută la august 2013). Băncile cu capital majoritar austriac dețin, similar anilor precedenți, cea mai mare cotă de piață în sistemul bancar românesc (38 la sută în august 2013).

Capitolul 2. Categorii de produse și servicii bancare

2.1. Conceptul de produse și sercicii bancare

Băncile erau cunoscute ca instituții de credit care fac comerț cu bani, și poate realiza totalitatea produselor și serviciilor bancare necesare pentru o bună desfășurare a activității în toate sectoarele economiei.

În domeniul financiar-bancare există diferență mică între produse și servicii bancare. Băncile trebuie să asigure anumite aspecte de tangibilitate serviciilor oferite, astfel încât ele să poate fi vândute efectiv. Băncile trebuie să folosească elementele marketingului care să le permită promovarea acestor servicii. În cadrul serviciilor financiar-bancar, un produs poate fi definit ca „un grup de servici, cu reguli și condiții stabilite, pe care un client le poate obține și folosi în orice moment.”

Produsele și servicile bancare sunt oferite pentru persoane diferite în funcție de activități. Aceste persoane pot fi persoane juridice (corporate) și persoane fizice (retail). Separarea clienților se face după cifra de afaceri, cifrele diferă în fiecare țară a parte.

Activitatea cu persoane juridice înseamnă venituri semnificativ ale bănci din care cauză acestea sunt interesate în atragerea clienților mari dar și riscurile asumate de bancă sunt destul de mari. Are și o parte pozitivă pentru că persoane juridice sunt mult mai stabile, mai fidele, iar băncile devin mai flexibilă și caută soluții pentru satisfacere nevoilor companiilor.

Persoane fizice nu desfășoară activități economice, dar sunt admise și companiilor mici ca cele comerciale. Sunt mai sensibile, la orice schimbare în caracteristicile produselor și serviciilor care influențează structura prețului sau a facilităților și de aceea piața este mult mai volatilă.

Activitățile retail sun mai rentabile ca activitățile cooperatistă și riscuri mai mici.

Produsele bancare pot fi împărțite în două mari categorii:

produse de economisire;

produse de creditare.

Serviciile bancare pot fi:

– Operațiuni de cont curent;

– Operațiuni cu numerar;

– Casetele de valori;

– Ordinul de palată;

– Cecul;

– Cambia;

– Biletul la ordin;

– Încasso documentar;

– Carduri;

– E-banking (home-banking, Internet-banking, mobil-banking);

2.2. Produse de economisire

Principale modalități de economisire sunt depozitele bancare sub forma:

– depozitelor la termen;

– depozitelor la vedere;

– conturilor de economii;

– certifcatelor de depozit;

– depozitelor bancare curente;

– cardurilor de economii;

2.2.1. Depozitele la termen

Oferă posibilitatea de a plasa o sumă de bani în lei sau în valută pe o perioadă de timp stabilită inițial. Termene pentru depozite sunt de 1, 3, 6, 12, 24, 36 luni și rata dobânzii crescând odată cu mărimea perioadei. Pentru a deschide un depozit la termen trebuie depusă o sumă minimă de bani în contul depozitului, sumă care în general diferă de la o instituție bancară la alta. La deshiderea unui depozit unele bănci solicită și deschiderea unui cont curent. Depozitele la termen pot beneficia de dobândă fixă, progresivă și variabilă.

Dobânda fixă are o valoare constantă, prestabilită, pe întreaga perioadă a depozitului. Acest tip de dobândă permite calculul sumei totale acumulate din dobândă la scadență, încă din momentul constituirii sale.

Dobânda progresivă crește lunar, până la scadența depozitului, ratele dobânzii pentru fiecare lună fiind stabilite la constituire. Lunar în contul curent atașat depozitului va fi transferată dobânda pentru luna precedentă, ceea ce oferă avantajul de a beneficia de această sumă chiar înainte de lichidarea depozitului.

Dobânda variabilă poate fi modificată de către bancă pe perioada depozitului, modificarea aplicându-se din ziu respectivă. Nivelul dobânzii variază în funcție evoluția indicatorilor monetari de referință, ROBOR pentru depozitele deschise în lei, EURIBOR pentru depozitele constituite în euro.

2.2.2. Depozitul la vedere

Sunt caracterizate prin elasticitate, deoarece depunătorii pot dispune în orice moment utilizarea lor pentru plăți în cont sau retrageri din cont. Avantajul depozitului la vedere este că dobândă mai mică decât a depozitului la termen.

Scadența sau maturitatea depozitului :

Prelungirea automată a unui depozit reprezintă continuarea depozitului pentru o perioadă egală cu cea anterioară. Depozitul se va prelungi cu rata dobânzii practicată de către bancă la data prelungirii. O formă particulară a depozitului la termen este depozitul cu unități de fond. Acesta este un produs de economisire mixt care conține obligativitatea optării pentru un procent din valoarea depozitului care să păstreze în continuare această calitate, iar restul să fie investit în unități de fond.

2.2.3. Conturile de economii

Este un produ bancar ce combină caracteristicile unui cont curent cu cele ale unui depozit. Oferă posibilitatea de a retrage sau depune numerar în orice moment. Pentru contul de economii băncile oferă în general a dobândă mai avantajoasă decât cea de la contul curent, dar mai mică decât cea a unui depozit la termen. Conturile de economii nu permit și efectuarea de tranzacții ca în cazul conturilor curente.

Rata dobânzii contului de economi este variabilă. Dobânda se plătește la sfârșitul fiecărui luni sau la închiderea contului pentru zilele din luna în curs.

În afară de dobândă băncile folosește și alte comisioane să-și poate folosi contul, care sunt următoarele:

– comisioane de deschidere de cont;

– comisioane de administrare a contului;

– comisioane la retragere de numerar sau la transferul banilor către alte conturi.

2.2.4. Certificate de depozit

Certificatele de depozit (bonurile de casă) sunt titluri de credit emise de bănci pentru disponibilitățile bănești pe termen scurt ale societăților comerciale sau ale persoanleor fizice. Principalul avantaj al certificatelor de depozit îl constituie caracterul lor negociabil. Pe lângă beneficiul dobânzii, deponentul posesor al certificatului de depozit mai are și posibilitatea de a-l negocia pe piață, transformându-l ușor în numerar, fără a retrage depozitul bancar.

Acestea pot fi nominative și nenominative, adică la purtător. Certificatul de depozit la purtător este un titlu de credit emis de bancă pe un termen determinat, care atestă depunerea unei sume de bani, pe baza căruia, la scadență, se poate încasa atât suma depusă cât și dobânda aferentă.

2.2.5. Depozite bancare curente

Reprezintă un cont deschis în cadrul unei bănci de o instituție, persoană fizică sau juridică care permite efectuarea unui număr de operațiuni de la păstrarea banilor la retragerea acestora, încasări, plăți sau transferuri. În România contul curent se poate deschide în moneda RON, EUR, USD. Majoritarea operațiuni efectuate prin bancă este necesară deschiderea unui cont curent.

Contul curent poate fi purtător de dobândă la vedere sau o dobândă apropiată unui depozit la termen.

Se pot face oricând:

– depuneri și retrageri numerar;

– plăți la comercianți sau către furnizorii de utilități;

– se poate primi salariul, putându-i de atașa oricând un card de debit, acesta din urmă se putându-se emite gratuit sau în schimbul unui comision;

– transferuri intrabancare în lei și valută;

– transferuri interbancare;

– constituire/lichidare depozite și conturi de economii;

– cumpărare/vânzare de Certificate de Depozit cu Discount sau Certificate de Depozit cu Parolă;

– alimentare conturi de economii și depozite la termen cu componentă de acumulare.

2.2.6. Cardurile de economii

Pot fi card de debit, pentru persoane fizice și juridice cu utilizare națională sau internațională, pentru retrageri de numerar și tranzacții la comercianți acceptați. Avantaje acest card este că pot oferă o dobândă pe an pentru sumele păstrate în contul de card și poate oferi sau nu, posibilitatea de overdraft (dacă salariul se virează în contul asociat cardului).

2.3. Produse de creditare

Creditul reprezintă o valoare actuală care se transmite de la un creditor unui debitor care se angajează să-l ramburseze, după anumite perioade de timp, în condițiile specificate în contractul de credit, în cadrul căruia debitorul promite plata dobânzii pentru a remunera pe debitor. Există multe forme de credite pe care banca oferă pentru persoane fizice sau juridice.

Activitatea de credit se bazează, în primul rând pe analiza valabilități și realismului afacerilor în vederea identificării și evaluării capacității de plată a clienților, respectiv de a genera venituri și lichidități ca sursă principală de rambursare a creditului și de plată a dobânzii.

Activitatea de creditare se adresează, în principal, persoanelor juridice pentru că nivelul creditului este mai ridicat și riscul bancar este mai mare, și persoanelor fizice, deoarece împrumuturile sunt mai mici și riscurile mai reduse.

În funcție de perioada de rambursare creditele bancare pot fi:

credite pe termen scurt;

credite pe termen mediu;

credite pe termen lung.

Credite pe termen scurt, sunt credite rambursabile integral la scadență, având durata de rambursare de până la 1 an. Dobânda pentru acest tip de credit plătindu-se trimestrial sau la scadență de către beneficiarul creditului. Abordarea pentru acest credit este flexibilă și rapidă. Avantajele creditelor este că nu presupun garanții materiale și dobânzile și comisioanele sunt competitive. Reprezintă soluție ideală de finanțare pentru satisfacerea nevoilor urgente.

Credite pe termen mediu, este durata de rambursare între 1-5 ani pe care pot face în tranșe lunare sau trimestriale. Dobânda este mai mare decât în termen scurt și calculându-se la total sumă datorată diminuată cu valoarea tranșei perioadei anterioare.

Credite pe termen lung, sunt creditele cu o perioadă de rambursare mai mare de 5 ani, rambursarea făcându-se eșalonat. Aceste credite în general se folosesc la investiții mari și au un efect economic pe o perioadă îndelungată.