Specificul Pietei Financiare din Uniunea Europeana

CUPRINS

Cuprins :

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Context

O activitate transfrontalieră modestă

Diferențe notabile în prețuri

Limitarea diversității produselor și a libertății de alegere

Disparități puternice în modul de funcționare a pieței

O „mai bună legiferare” și servicii financiare cu amănuntul

CAPITOLUL II

Obiective și acțiuni

Prețuri mai mici și mai multe opțiuni pentru consumatori

Creșterea încrederii consumatorului

Oferirea de mijloace consumatorilor

Cocluzii

CAPITOLUL I

1. INTRODUCERE

În prezent, Comisia reexaminează piața financiară pentru a se asigura că politicile sale sunt adaptate secolului XXI. Raportul intermediar către Consiliul European de primăvară definește noua abordare cu privire la utilizarea instrumentelor pieței interne, concentrându-se asupra creșterii bunăstării consumatorului. Comisia va prezenta raportul său final în toamna anului 2007, raport care va cuprinde măsuri concrete care să aducă beneficii cetățenilor. Serviciile financiare cu amănuntul reprezintă o parte importantă a acestei reexaminări.

Serviciile financiare cu amănuntul formează o parte esențială a vieții cotidiene a cetățenilor UE. În pofida progreselor semnificative din ultimii ani, de concretizare a unei pieței unice pentru serviciile financiare, studiile au demonstrat că integrarea serviciilor financiare cu amănuntul pare a nu-și fi atins încă potențialul, iar competiția pare insuficientă în anumite domenii.

Bazându-se pe Cartea Albă a Comisiei privind serviciile financiare 2005–2010, pe rezultatele anchetei sectoriale a Comisiei cu privire la serviciile bancare cu amănuntul și pe raportul intermediar privind asigurările comerciale, Cartea verde își propune să consolideze și să aprofundeze modul în care înțelegem problemele întâmpinate de consumatori și industrie în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul și să stabilească domeniul de aplicare și posibilele obstacole pentru viitoare inițiative în acest domeniu. Rezultatele specifice ale acestei consultări, inclusiv posibilele măsuri de ameliorare a modului de funcționare al piețelor serviciilor financiare cu amănuntul, vor fi integrate în raportul final de Reexaminare a pieței unice, care va fi publicat în toamna acestui an.

Cartea verde definește obiectivele principale ale politicii Comisiei în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul, prezintă în mod mai detaliat acțiunile necesare pentru a oferi utilizatorilor avantajele unei piețe financiare integrate la nivel UE și invită factorii interesați să prezinte observații privind direcția adoptată.

Comisia este încrezătoare în posibilitatea de dezvoltare a integrării piețelor serviciilor financiare cu amănuntul prin următoarele căi:

oferirea avantajelor concrete pentru consumatori, prin garantarea posibilității de a alege, valoarea și calitatea, care pot fi asigurate prin piețe deschise reglementate în mod corespunzător și printr-o concurență puternică.

creșterea încrederii consumatorilor prin asigurarea unei protecții corecte a consumatorilor și garantarea faptului că furnizorii sunt organisme fiabile și solide din punct de vedere financiar;

oferirea de mijloace pentru consumatori de a lua decizii adaptate situațiilor lor financiare. Acest lucru se bazează pe o serie de elemente, printre care educația financiară; informații clare, adecvate și furnizate în timp util; consiliere de înaltă calitate; condiții echitabile de concurență între produsele percepute ca având caracteristici similare. Consumatorii care dispun de mijloacele necesare vor fi mai încrezători în a căuta cele mai bune soluții pentru nevoile lor, indiferent de locul în care se află prestatorul de servicii financiare.

În timp ce inițiativele la nivel UE sunt în curs de desfășurare sau iminente în anumite domenii cum ar fi fondurile de investiții, plățile, asigurările, creditul ipotecar, conturile bancare și intermediarii de credit, în alte domenii, cum ar fi economiile de pensii și educația financiară, acestea se află încă într-un stadiu preliminar.

Comisia consideră că este necesară atenția permanentă pentru a se asigura că cetățenii beneficiază de pe urma avantajelor oferite de piața unică. În implementarea strategiei sale, Comisia va adopta o abordare deschisă și integrată în vederea identificării și soluționării problemelor, va lua în considerare gama completă de instrumente politice și, dacă este necesar, va lua măsuri specifice.

Comisia invită factorii interesați să își prezinte observațiile generale privind conținutul prezentei cărți și oferă răspunsuri la întrebările cuprinse în aceasta. Răspunsurile trebuie trimise până la 16 iulie 2007 la [anonimizat]. Răspunsurile vor fi disponibile pe site-ul internet al Comisiei, cu excepția cazului în care există indicații contrare.

2. Context

În prezenta carte verde, prin servicii financiare cu amănuntul se înțelege servicii financiare precum conturi curente, plăți, credite personale, ipoteci, economii, pensii, investiții și produse de asigurări, atunci când sunt oferite consumatorilor individuali, inclusiv micilor investitori. Acestea sunt esențiale pentru viața de zi cu zi a cetățenilor UE, prin faptul că încearcă să faciliteze participarea lor deplină la activitatea economică, să le ofere posibilitatea de a planifica pe termen lung și să îi protejeze în situații imprevizibile. Acestea implică angajamente financiare majore. Creditele pentru investiții imobiliare reprezintă cea mai mare expunere financiară viageră pentru majoritatea cetățenilor UE, cu soldul creditului ipotecar atingând aproape 50% din PIB-ul UE. Fondurile de investiții din diferitele state membre reprezintă între 4% și 23% din activele financiare ale gospodăriilor în cadrul UE.

Serviciile financiare cu amănuntul sunt importante din punct de vedere macroeconomic. Serviciile financiare cu amănuntul (mai mult de jumătate din serviciile bancare totale) au produs un venit brut echivalent cu 2% din PIB-ul anual total al UE. Îmbătrânirea populației exercită o presiune suplimentară asupra finanțelor publice, crescând nevoia potențială de reglementare a pensiilor private și în funcție de activitatea profesională, precum și a asigurărilor de sănătate. Această situație explică importanța economică crescândă în sectoarele pensiilor, asigurărilor și fondurilor de investiții. La sfârșitul anului 2004, investițiile din partea asiguratorilor inițiali au atins 6 trilioane de euro iar fondurile de pensii private au gestionat active în valoare de 2,5 trilioane de euro. Fondurile OPCVM (organismele de plasament colectiv în valori mobiliare) sunt capitalizate la peste 5,7 trilioane de euro, peste 50% din PIB-ul UE. Primele de asigurare de viață reprezintă singure 5% din PIB-ul UE.

Realizarea unei piețe unice pentru serviciile financiare cu amănuntul a înregistrat progrese semnificative. Cadrul existent de reglementare garantează dezvoltarea financiară și integritatea furnizorilor de servicii financiare cu amănuntul în domeniul bancar, al asigurărilor și al valorilor mobiliare. Acest cadru este menit să realizeze obiectivele politicii multiple, inclusiv stabilitatea prudențială, concurența și un nivel ridicat de protecție a consumatorului și a investitorului. În anumite sectoare, cum ar fi serviciile de investiții și asigurările de viață, au fost instituite reguli cuprinzătoare care să protejeze interesele micilor consumatori și investitori. Mai mult, introducerea monedei euro, coroborată cu efectele Planului de acțiune pentru serviciile financiare (PASF), a permis stimularea concurenței pe piețele serviciilor financiare europene, în mod special pe piețele cu ridicata.

Integrarea serviciilor financiare cu amănuntul pare a nu-și fi atins încă potențialul său maxim iar concurența pe anumite piețe pare insuficientă, în special în sectoare cum sunt cel al plăților sau serviciile bancare cu amănuntul, care îi poate împiedica pe consumatorii din UE să beneficieze pe deplin de avantajele pieței unice. Această situație este ilustrată cu ajutorul următorilor indicatori:

2.1 O activitate transfrontalieră modestă

Cu excepția OPCVM, comerțul transfrontalier este slab dezvoltat iar crearea de filiale și fuziunile transfrontaliere este mai scăzută decât în majoritatea altor sectoare. Studiile de piață realizate de Comisie sugerează faptul că numai 1% dintre consumatorii UE cumpără în prezent servicii financiare transfrontaliere la distanță, în timp ce 26% din consumatori fac acest lucru de la domiciliu, spre exemplu prin telefon sau internet. În ceea ce privește piețele de asigurări, consolidarea industriei s-a realizat mai degrabă prin intermediul fuziunilor și crearea unor sedii decât prin deschiderea de filiale și oferirea de servicii transfrontaliere. Volumul afacerilor transfrontaliere este extrem de mic, cu companii de asigurări private care reprezintă peste 90% din veniturile totale din prime în cazul majorității piețelor. Cele mai mari 20 de grupuri europene de asigurări realizează 50% din activitatea economică și au adesea o prezență extinsă la nivel european, chiar global.

2.2 Diferențe notabile în prețuri.

Deși s-a realizat o convergență într-o anumită măsură a nivelului dobânzilor în domenii precum investițiile imobiliare, datorate în mare parte convergenței la nivel macroeconomic general și introducerii monedei euro, rămân încă diferențe substanțiale în cazul serviciilor de plată și a produselor precum creditele de consum și conturile curente. De exemplu, transferurile de fonduri euro sunt gratuite în anumite state membre și costă mai mult de 10 euro în altele. În alte sectoare, cum sunt asigurările interne și asigurările auto, comparațiile în funcție de prețul de bază al unui produs de asigurări sunt mai dificile deoarece domeniul de acțiune și condițiile de risc local variază considerabil. În 2008, Comisia va analiza variațiile prețurilor pentru sectoare cheie ale serviciilor financiare cu amănuntul.

2.3 Limitarea diversității produselor și a libertății de alegere.

În câteva state membre, creditele ipotecare cu costuri fixe și cu scadență pe termen lung și câteva produse noi, precum veniturile generate de o ipotecă imobiliară, pot fi dificil de obținut, situație care poate limita cererea consumatorilor și creșterea pieței. În patru state membre, mai mult de un sfert din totalul conturilor de economii beneficiază de stimulenți de impozitare, în timp ce astfel de produse sunt rare în alte părți ale Uniunii. Problemele cu privire la posibilitatea deducerii dobânzii din venitul impozabil s-au dovedit a fi un obstacol în calea vânzărilor transfrontaliere a câtorva produse de asigurare a vieții și de subvenționare a pensiilor.

2.4 Disparități puternice în modul de funcționare a pieței.

Rentabilitatea furnizorilor de servicii financiare cu amănuntul variază în mod considerabil. De exemplu, rentabilitatea serviciilor financiare cu amănuntul în țările scandinave, în Spania și Irlanda, se situează aparent în permanență deasupra mediei în UE și este cu mult mai scăzută în Germania, Austria, Țările de Jos și Belgia.

În lipsă de eforturi suplimentare, există riscul ca piețele serviciilor financiare cu amănuntul să rămână în continuare fragmentate. Disparitățile la nivelul cadrelor de reglementare și de protecție a consumatorilor, a politicilor fiscale, coroborat cu fragmentarea infrastructurilor, creează obstacole juridice și economice la intrarea pe piață. Barierele juridice pot complica, chiar împiedica oferta de produse specifice sau accesibilitatea la infrastructurile pieței, având ca efect limitarea concurenței și blocarea inovației. Barierele economice, cum ar fi nevoia de adaptare a produselor, modelele comerciale și strategiile de stabilire a prețurilor, ridică costurile desfășurării de activități comerciale în alte state membre. Toate aceste bariere descurajează intrarea pe piață a noilor veniți, restrâng alegerea consumatorilor, și duc la creșterea costurilor pentru consumatori. Costurile de schimbare ridicate pot limita, de asemenea, potențialul consumatorilor de a schimba furnizorul pentru produse cum sunt conturile bancare sau fondurile de investiții. Imposibilitatea de a avea acces la informații, sau informațiile incomplete, se repercutează asupra capacității consumatorului care nu mai este în măsură de a alege oferta cea mai bună.

Comportamentul și preferințele consumatorilor pot de asemenea constitui o piedică în calea pieței integrate. În ciuda mobilității ridicate a populației și a creșterii furnizării de servicii transfrontaliere cu amănuntul (inclusiv pe căi directe cum este Internetul), majoritatea consumatorilor continuă să opteze pentru produse distribuite local prin intermediul sucursalelor, filialelor sau al unor intermediari.

Deși este adevărat faptul că majoritatea consumatorilor va continua să acorde prioritate ofertei locale, iar consumatorii sunt liberi să aleagă un produs sau un serviciu local adaptat preferințelor lor, Comisia nu neglijează deloc faptul că vor putea fi necesare reforme în vederea garantării unei mai bune funcționări a pieței pentru consumatori.

3. O „mai bună legiferare” și servicii financiare cu amănuntul

Îmbunătățirea modului de funcționare al piețelor serviciilor financiare cu amănuntul ar putea avea în vedere măsuri specifice, bine cântărite, care să se sprijine pe ceea ce a fost deja realizat. În ultimii ani, anumiți factori interesați și-au exprimat părerea cu privire la faptul că o reglementare sporită în acest sector nu va aduce beneficii semnificative consumatorilor. Cu toate acestea, potrivit altor surse, în anumite cazuri este totuși necesară o abordare reglementară. Este prin urmare indispensabil să se ajungă la o înțelegere reciprocă a provocărilor pentru a putea apoi elabora politici capabile să producă beneficii concrete pentru consumatori.

Inițiativelor trebuie să li se dea curs numai atunci când există dovada unor avantaje clare și concrete pentru cetățeni, și argumente economice puternice. Politicile trebuie să aibă la bază argumente economice puternice și să fie supuse unor evaluări minuțioase ale impactului economic. Evaluarea soluțiilor adecvate trebuie realizată de la caz la caz, în funcție de particularitățile pieței și de problemele identificate. Comisia nu va întreprinde noi inițiative de reglementare în sectorul serviciilor financiare cu amănuntul decât dacă argumentele economice sunt justificate și dacă rezultă îmbunătățiri la nivelul unor factori precum încrederea consumatorilor și activitatea transfrontalieră. Odată ce politicile puse în aplicare vor fi avut timpul necesar să își demonstreze eficacitatea, Comisia va evalua impactul, verificând, în special dacă acestea aduc, într-adevăr beneficii concrete consumatorilor. În cazul în care măsurile nu funcționează, Comisia nu va ezita să propună retragerea lor. În implementarea strategiei sale privind serviciile financiare cu amănuntul, Comisia va adopta o abordare deschisă și integrată în vederea identificării și soluționării problemelor, va lua în considerare gama completă de instrumente politice, cu sau fără caracter obligatoriu, privilegind, după caz, soluțiile decurgând din inițiativele de dezvoltare a pieței sau a cadrelor legale opționale din UE, precum așa-numitul „al 28-lea sistem”. În cazul în care este necesar, se vor lua măsuri specifice.

CAPITOLUL II

4. Obiective și acțiuni

Prezenta secțiune definește obiectivele Comisiei în domeniul serviciilor bancare cu amănuntul: oferirea de avantaje concrete pentru consumatori, în special în ceea ce privește prețurile și libertatea de alegere; creșterea încrederii consumatorului; oferirea de mijloace consumatorilor și definirea modalității prin care Comisia intenționează să le obțină.

4.1. Prețuri mai mici și mai multe opțiuni pentru consumatori

Comisia se angajează să îndepărteze obstacolele din sectorul serviciilor financiare cu amănuntul atunci când acest fapt va avea ca rezultat beneficii concrete pentru consumatori sub forma unei game largi de produse care să corespundă nevoilor acestora și la prețuri mai competitive.

Scăderea prețurilor prin intermediul sporirii concurenței.

Cadrul legislativ european urmărește crearea de condiții favorabile concurenței, în care forțele pieței să determine o scădere a prețurilor, menținând în același timp calitatea produselor oferite. Comisia va lua măsurile adecvate, fie prin aplicarea dreptului concurenței sau prin politici ferme privind încălcarea drepturilor, acolo unde există indicii ale unor practici care sugerează neaplicarea sau nerespectarea legislației comunitare. Este posibil să fie necesare și alte inițiative (inclusiv de ordin legislativ, în conformitate cu rezultatele unei analize complete a impactului) pentru a garanta faptul că piețele sunt echitabile și că propune consumatorilor oferte mai bune. Obstacolele în calea libertăților fundamentale prevăzute prin Tratatul CE vor fi îndepărtate în vederea garantării deschiderii și competitivității pieței. Rezultă din ancheta sectorială a Comisiei privind serviciile bancare cu amănuntul că accesul mai rapid la piață al instituțiilor financiare originare în alte state membre are tendința de a reduce prețurile plătite de consumatori.

Este important pentru consumatorii care doresc să schimbe furnizorii să nu fie descurajați sau să nu li se interzică acest lucru sub orice fel. Atunci când pe o piață consumatorii sunt bine informați și pot circula liberi, instituțiile financiare sunt constrânse să concureze pentru a-și putea atrage și păstra clienții. Barierele care stau în calea mobilității, cum sunt taxele percepute pentru închiderea unui cont sau rezilierea unui contract, informațiile incomplete sau prea complexe, practica vânzărilor legate și costurile administrative ridicate legate de schimbarea unui furnizor, trebuie îndepărtate.

Creditorii care nu pot să aibă acces la informații fiabile cu privire la credite sunt susceptibili să perceapă prețuri mai ridicate sau chiar să refuze acordarea de credite consumatorilor. Acest lucru îngrădește posibilitatea consumatorilor de a compara și alege ofertele cele mai bune, atât în context național cât și transfrontalier.

Comisia va face eforturi în scopul înlăturării barierelor care stau în calea concurenței, identificate în urma anchetei sectoriale privind serviciile bancare cu amănuntul. În ceea ce privește cardurile de plată, Comisia va aplica dreptul concurenței CE în cazul sistemelor care duc la creșterea artificială a costurilor pentru consumatori. Comisia își concentrează în prezent eforturile pe comisioanele interbancare multilaterale, plătite în mod curent de banca comerciantului către banca titularului de card. Practicile care slăbesc concurența între rețele sunt susceptibile de a fi supuse unei examinări atente. În afara cardurilor de plată, acțiunile Comisiei vor avea ca obiectiv să se asigure că accesul la birourile de credit și la sistemele de plată și compensatorii nu este restricționat în mod nejustificat.

Comisia va colabora cu autoritățile naționale competente în cadrul Rețelei Europene de Concurență în vederea determinării modalităților celor mai adecvate de abordare a practicilor care limitează concurența și acționează în detrimentul bunăstării consumatorului.

În 2006, Comisia a constituit un grup de experți pentru examinarea mobilității clienților cu privire la conturile bancare. Acesta își va prezenta recomandările în mai 2007. Grupul a luat în considerare o serie de măsuri, printre care o serie de acorduri de schimbare a conturilor bancare (la nivel național sau comunitar) și o serie de măsuri destinate să mărească transparența și posibilitatea de comparare a informațiilor.

Aceste opțiuni vor fi examinate cu atenție de către Comisie, urmând a fi efectuată apoi o analiză a impactului lor înaintea luării unor decizii finale.

Ca urmare a constatării posibilităților tot mai mari ale salariaților de a lucra în alte state membre ale UE, și a recunoașterii importanței unei pregătiri adecvate pentru retragerea din activitate, spre exemplu prin sisteme de pensii private, Comisia a propus recent o directivă vizând ameliorarea portabilității drepturilor la pensie suplimentară.

Viitoarea Carte Albă privind creditul ipotecar va defini inițiativele cu scopul de a facilita transferabilitatea creditelor de consum ale clienților și va îmbunătăți accesul creditorilor la informațiile cu privire la credite. Dat fiind că aceste aspecte nu țin exclusiv de domeniul creditului ipotecar, Comisia consideră că ar putea fi prevăzute inițiative orizontale care să faciliteze accesul la datele privind creditele și transferabilitatea acestora.

Stimularea alegerii, calității și inovației.

Inovația creează noi provocări cum ar fi spre exemplu garantarea unei bune reglementări cu privire la noile produse, furnizori sau consultanți financiari, a posibilității pentru consumatori de a înțelege și a compara noile produse, precum și a asigurării unor condiții echitabile de concurență între produse. Comisia dorește să consolideze alegerile consumatorilor, cu condiția ca acest lucru să aducă beneficii consumatorului. În realitate, consumatorii sunt adeseori nemulțumiți din cauza faptului că o prea mare ofertă de produse le poate crea confuzie, complicând selecția produsului care este cel mai bine adaptat nevoilor lor.

Comisia este determinată să se asigure că înlăturarea barierelor la accesul pe piața unică în sectorul serviciilor financiare cu amănuntul se traduce prin efecte favorabile, sau cel puțin prin menținerea calității produselor furnizate, și că, în același timp, consumatorii sunt în măsură de a face o alegere informată. De exemplu, Directiva privind serviciile de plată încearcă să aducă îmbunătățiri în calitatea serviciilor furnizate consumatorilor prin sporirea vitezei cu care sunt efectuate plățile, precum și prin facilitarea disponibilității și utilizării transfrontaliere a anumitor produse de plată, cum sunt debitele directe. O altă modalitate de asigurare a înaltei calități a serviciilor oferite consumatorilor ar putea fi certificarea acreditată în conformitate cu normele internaționale. Certificarea acreditată ar putea într-adevăr să furnizeze o evaluare fiabilă și transparentă a diverselor aspecte ale performanței și să constituie un indicator de calitate pentru consumatori, în special în contextul activităților transfrontaliere.

Există o gamă largă de produse bancare, de asigurări și de economii disponibile în cadrul Uniunii. Cu toate acestea, este posibil ca un produs oferit consumatorilor pe o piață anume să nu fie, în multe cazuri, disponibil pe o altă piață fără adaptarea costisitoare la exigențele locale. De exemplu, anumite produse, precum capacitatea de a executa debite directe la nivel transfrontalier, pot fi absente de pe piață datorită regimurilor juridice divergente. Aceste cerințe pot reflecta obiceiurile și nevoile consumatorilor la nivel local și se pot regăsi în normele de protecție a consumatorului, dreptul contractelor, disparități la nivelul sistemelor fiscale și juridice. Alegerea poate fi de asemenea limitată în mod inutil de restricțiile impuse furnizorilor și canalelor de distribuție prin care consumatorii dobândesc acces la serviciile financiare cu amănuntul. Astfel de restricții trebuie menținute doar atunci când sunt justificate în mod obiectiv.

Directivele privind asigurările le oferă asiguratorilor posibilitatea de a-și promova și vinde gama completă de produse de asigurări în cadrul Uniunii, eliminând autorizația prealabilă cu privire la tarife și condițiile politicilor în domeniu. Este totuși necesar ca produsele de asigurări să respecte regulile naționale justificate prin nevoia de a proteja „interesul general”. Acest lucru poate limita oferta de produse disponibile pentru consumatori și impune costuri suplimentare pentru asiguratori. Reprezentanții din sectorul asigurărilor sunt de părere că sectorul serviciilor cu amănuntul este de natură locală și necesită o puternică prezență locală. Comisia consideră că acțiunile ar trebui să se concentreze pe eliminarea protecționismului pieței și pe reducerea costurilor de reglementare inutile, de exemplu, prin îndepărtarea regulilor nejustificate de interes general și obstacolele de natură birocratică cum ar fi cerințele de raportare excesivă a informațiilor. Cu un cadru de reglementare adecvat, care oferă standarde înalte pentru protecția consumatorului, oportunitățile de comerț transfrontalier vor fi exploatate în mod natural, cu fiecare ocazie în care companiile și consumatorii consideră de cuviință.

Inițiative în curs și planificate

În sectorul asigurărilor, Comisia, împreună cu Comitetul european al inspectorilor de asigurări și pensii private (CEIOPS), va examina, în 2007, normele naționale de interes general, luând în considerare principiile de jurisprudență relevante.

Industria plăților este în curs de a elabora, într-o perspectivă de autoreglementare, normele tehnice și comerciale necesare pentru ca Spațiul unic de plată în euro (SEPA) să devină o realitate până în 2010, cel târziu. Comisia monitorizează îndeaproape acest proces. Într-o comunicare care urmează a fi publicată înainte de sfârșitul anului 2007, Comisia va evalua acest proces și va lua în considerare măsuri suplimentare în vederea garantării succesului SEPA în termeni de beneficii aduse consumatorilor. Comisia va publica în perioada următoare a acestui an o Carte Albă privind creditul ipotecar, care să conțină propuneri ce vizează facilitarea creării unei piețe integrate pentru creditele ipotecare. Printre aspectele care vor fi discutate se numără rambursarea anticipată, cererile de informații, rata procentuală anuală a spezelor, consilierea, evaluarea valorilor mobiliare, înregistrarea bunurilor funciare și procedurile de blocare a pieței. În 2008, Comisia va reexamina cadrele naționale de reglementare conform cărora sunt introduse pe piață venituri generate de proprietăți imobiliare (fără a afecta dreptul asupra proprietății și utilizării curente), și rolul instituțiilor non-bancare pe piața creditelor ipotecare, în vederea evaluării necesității unei intervenții la nivel comunitar.

Pentru a dezvolta o bază de cunoștințe adecvată pentru viitoarele sale inițiative și politici, Comisia va examina motivul pentru care consumatorii nu cumpără în general servicii financiare transfrontaliere și modul în care aceștia ar putea fi încurajați să caute cele mai bune oferte care să le satisfacă nevoile, indiferent de locația furnizorului de servicii financiare.

Îmbătrânirea populației și presiunea tot mai mare în sectorul finanțelor publice prezintă o provocare evidentă pentru consumatori și investitori, și reprezintă o piață nouă pentru industria financiară. Cadrul legislativ european trebuie să pună bazele solide ale unei piețe concurențiale, deschise și eficiente, care propune soluții în materie de economii pe termen lung, retragere din activitate și pensionare, adaptate la nevoile consumatorilor. Comisia a solicitat realizarea unor studii externe care vor prezenta, la sfârșitul anului 2007, un raport cu privire la situația și tendințele actuale de evoluție a pieței în cazul instrumentelor de economii pe termen lung în sectorul serviciilor cu amănuntul care să contribuie la identificarea gamei de produse disponibile la momentul respectiv, principalele canale de distribuție precum și tendințele asupra cererii consumatorilor. În funcție de aceste rezultate, Comisia va examina tendințele de evoluție care afectează introducerea pe piață a produselor de economii și retragere din activitate, împreună cu aranjamentele care reglementează vânzarea și recomandarea lor. Datorită naturii economiilor pe termen lung și a planurilor de pensii, este necesară acordarea unei atenții deosebite pentru a putea oferi consumatorilor produse care se adaptează într-adevăr nevoilor lor și care sunt introduse pe piață în mod corespunzător. Acestea sunt decizii financiare majore, decisive în viața consumatorilor. Prin urmare, consumatorii trebuie să fie în măsură de a alege în deplinătatea cunoștinței produsului vizat, evaluând cu corectitudine situația și nevoile lor.

Comisia consideră că serviciile financiare standardizate și simplificate, precum conturile bancare principale, a căror alegere să fie facultativă, ar putea aduce beneficii atât consumatorilor cât și furnizorilor de servicii financiare. Acestea ar fi mai puțin complexe decât alte produse și ar întruni standardele europene privind protecția consumatorului, de exemplu, în ceea ce privește cererile de informații. Acestea ar putea prin urmare să fie acordate la nivel transfrontalier, fără a fi nevoie de modificări pentru întrunirea cerințelor la nivel local. Băncile nu ar fi obligate să le ofere, și ar face acest lucru doar cu condiția existenței unor argumente în acest sens. Consumatorii ar avea posibilitatea de alegere a unor produse pe care le-ar înțelege mai ușor. Ar putea fi necesare eforturi suplimentare pentru evaluarea nevoii unor astfel de produse facultative standardizate, a fezabilității și utilității lor.

4.2. Creșterea încrederii consumatorului

Consumatorii europeni au nevoie de încredere pentru a face alegerile corecte. Cu toate acestea, studiile indică faptul că consumatorii europeni sunt în continuare preocupați de riscurile pe care le presupune activitatea transfrontalieră și rămân sceptici cu privire la protecția juridică disponibilă. Va fi probabil nevoie de eforturi suplimentare în vederea garantării acelorași drepturi care să aducă beneficii consumatorilor, indiferent de amplasarea instituției financiare și de modalitatea de vânzare aleasă. În acest context, sunt discutate patru aspecte principale: protecția intereselor consumatorilor, oferirea siguranței juridice, garantarea accesului la mecanisme de recurs adecvate și favorizarea dezvoltării instituțiilor financiare cu amănuntul, fiabile și sigure.

Protecția intereselor consumatorilor

Un nivel echivalent de protecție în întreg spațiul european le conferă consumatorilor încrederea de a alege dintr-o gamă largă de furnizori, oriunde s-ar afla în Europa. Acest tip de protecție asigură condiții echitabile de concurență pentru consumatori și furnizori deopotrivă.

În mod tradițional, legislația europeană în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul a vizat instituirea unor norme minime de protecție a consumatorului în toate statele membre. De exemplu, Directiva privind asigurările de viață necesită o perioadă de gândire de cel puțin 14 zile. Această abordare nu este însă lipsită de dificultăți: În multe cazuri, statele membre au depășit cerințele minime, limitând astfel amploarea mediului concurențial echitabil și creând niveluri de protecție divergente pentru consumatorii europeni.

Propunerea modificată pentru o modificare a Directivei privind creditul de consum, al cărei domeniu de aplicare este mai restrâns decât în propunerea originală din 2002, vizează să favorizeze crearea unei piețe unice reale a creditelor de consum, asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție a consumatorului. Consumatorilor ar trebui să li se acorde posibilitatea de a avea acces la o gamă mai largă de produse financiare de tipul creditelor de consum la prețuri mai competitive. Furnizorii ar trebui să fie în măsură de a introduce pe piață credite de consum în toate statele membre fără a fi nevoie de modificări ale caracteristicilor fundamentale în conformitate cu diferitele legislații naționale. Până în prezent, s-a dovedit a fi foarte dificil de a găsi un consens între statele membre cu privire la conținutul și la gradul de armonizare din acest domeniu.

Serviciile financiare sunt vândute sau comercializate tot mai des prin intermediul Internetului sau al telefonului. Directiva privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum a fost adoptată în 2002 în vederea creșterii încrederii consumatorilor în utilizarea acestor tehnologii în domeniul serviciilor financiare transfrontaliere și a asigurării bunei funcționări a pieței unice. Elementele cheie ale directivei sunt cerințele cu privire la informațiile precontractuale și dreptul de retragere.

Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID) introduce un set armonizat complet de reguli operaționale aplicabile atât întreprinderilor de investiții și instituțiilor de credit, care reglementează relația dintre acestea și clienții lor atunci când primele oferă servicii de investiții. Acest cadru este constituit dintr-o serie de norme privind desfășurarea activităților comerciale, cele mai bune practici și executarea comenzilor plasate de clienți, precum și dispoziții privind stimulenții și conflictele de interes. Se acordă o atenție specială clienților cu amănuntul pentru care a fost instituit un regim special, care reafirmă obligațiile financiare ale întreprinderii față de client. Scopul acestei abordări este de a proteja consumatorii prin stimularea adoptării unui comportament responsabil din partea întreprinderilor.

Consumatorii sunt de asemenea protejați în mod indirect prin asigurarea de responsabilitate civilă profesională care garantează faptul că, în eventualitatea unor pierderi financiare datorate neglijenței sau altor abateri profesionale comise de intermediari din asigurări și investiții, se pot solicita despăgubiri și compensații. Potrivit concluziilor unui raport recent, obligațiile în materie de asigurare de responsabilitate civilă profesională rămân valabile, însă vor fi necesare verificări suplimentare deoarece legislația nu este încă aplicată în întregime în statele membre.

Oferirea siguranței juridice pentru consumatori

Legea aplicabilă obligațiilor contractuale este în prezent reglementată de Convenția de la Roma din 1980. Pe baza acestei convenții, consumatorul care încheie un contract în vederea furnizării de bunuri și servicii este confruntat cu o situație complexă: Legea aplicabilă contractului este în principiu legea aleasă de părțile contractante, care în practică semnifică de cele mai multe ori legea aleasă de furnizor în condițiile generale aplicabile. Totuși, un consumator va putea beneficia, sub anumite condiții, de protecția oferită de dispozițiile obligatorii ale legii din țara în care este rezident. Propunerea de regulament privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale va modifica, într-o anumită măsură, normele privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale în cazul contractelor cu consumatorii. Una dintre schimbările principale este introducerea principiului conform căruia legea țării în care rezidă în mod obișnuit consumatorul se aplică contractului, dacă furnizorul își desfășoară activitatea comercială în țara în care consumatorul rezidă de obicei. Aceste schimbări vor contribui la consolidarea siguranței juridice și, ca atare a încrederii, căci consumatorul va știi că regulile cele mai bine cunoscute se vor aplica contractului. Propunerea de regulament se află la momentul actual în fază de discuție la Consiliu și la Parlamentul European în vederea stabilirii unui echilibru, în special, între interesele legitime ale consumatorilor și cele ale industriei.

Garantarea accesului la mecanisme de recurs adecvate.

Pentru a cumpăra cu deplină încredere servicii financiare transfrontaliere, consumatorii trebuie să știe că ar putea avea accesul facilitat la mecanismele de recurs în caz de litigiu. Consumatorii dispun în principiu de două opțiuni: soluționarea litigiului în instanță, sau o procedură extrajudiciară de soluționare alternativă a litigiilor (SAL), precum Ombudsmanul sau camera de recurs a consumatorilor. SAL nu înlocuiesc posibilitatea de acțiune în justiție, însă oferă o alternativă mai comodă, mai economică și mai rapidă. Procedurile SAL pot fi inițiative de ordin public sau privat. Această diversitate explică parțial statutul variabil al deciziilor SAL.

În mod normal, o procedură SAL în țara unui furnizor de servicii financiare este capabilă de a soluționa plângerile consumatorilor. Această situație poate părea complicată pentru consumatorii implicați în litigii transfrontaliere, deoarece aceștia trebuie să fie la curent cu existența și caracteristicile mecanismelor sal-urilor străine. În 2001, Comisia a lansat o rețea de proceduri SAL, numită FIN-NET, prin care membrii cooperează în baza unor reguli comune, facilitând astfel soluționarea extrajudiciară a litigiilor transfrontaliere ale consumatorilor din sectorul serviciilor financiare. Datorită cooperării între membrii FIN-NET înseamnă, este suficient pentru consumatori să se pună la curent cu procedurile SAL din propria lor țară. Aceste proceduri îi ajută pe consumatori să își transfere plângerile către SAL competentă din țara furnizorului de servicii financiare.

În pofida acestor eforturi, prelucrarea plângerilor din partea consumatorilor în context transfrontalier poate fi în continuare problematică.

Favorizarea dezvoltării instituțiilor financiare cu amănuntul fiabile și sigure

Este nevoie, în mod deosebit, de un cadru prudențial solid. Consumatorii trebuie să aibă într-adevăr încredere în fiabilitatea instituțiilor financiare, oriunde s-ar afla acestea în Uniune. Cadrul prudențial actual al Uniunii trebuie menținut sub supraveghere constantă și adaptat tendințelor pieței și mecanismelor financiare. Următoarea etapă în acest domeniu o constituie modernizarea cadrului prudențial al asigurărilor, cu propunerea viitoare „solvabilitate 2”. Directive specifice în domeniul serviciilor de investiții și serviciilor bancare garantează posibilitatea pentru consumatori în cadrul UE de a beneficia de standarde înalte de protecție, în caz de faliment al instituției în care și-au depus fondurile sau au investit. În urma unei reexaminări a cadrului legislativ privind schemele de garantare a depozitelor, Comisia va încerca să se asigure că consumatorii sunt bine informați în privința acoperirii depozitelor lor; că toate depozitele sunt realmente acoperite, chiar și pentru produsele financiare mai noi, și că perioada de așteptare a consumatorului pentru rambursare este limitată.

Negocierile în cadrul Consiliului cu privire la propunerea modificată pentru o nouă Directivă privind creditul de consum se desfășoară în perspectiva unei adoptări rapide.

Obiectivul de creștere a implicării consumatorilor în activități transfrontaliere în sectorul serviciilor financiare la distanță nu a fost încă realizat. Comisia a inițiat o reexaminare a Directivei privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și a lansat două studii în vederea evaluării impactului juridic și economic al Directivei. Un raport al Comisiei este programat pentru 2008. Acesta va examina dacă Directiva și-a atins obiectivele fixate și, în caz contrar, motivele care justifică eșecul. În cazul în care se consideră necesar, Comisia va propune modificări ale directivei.

Comisia va urmări îndeaproape lucrările anunțate de CEIOPS în 2007 pentru examinarea cooperării dintre autoritățile de control cu privire la aspecte care influențează în mod direct protecția asiguraților, de exemplu prelucrarea plângerilor transfrontaliere.

Comisia va monitoriza recomandările existente care instituie un număr minim de garanții cu privire la procedurile SAL. Propunerea de directivă cu privire la anumite aspecte de mediere în materie civilă și comercială, odată ce au fost adoptată, va completa recomandările garantând o relație sănătoasă între procedura de mediere și procedurile judiciare.Comisia este conștientă de faptul că nu toate procedurile naționale SAL sunt membre ale FIN-NET și că nu toate statele membre dispun de proceduri SAL pentru serviciile financiare. Comisia va contacta autoritățile naționale competente în perioada următoare a acestui an în vederea colectării de informații cu privire la procedurile naționale SAL existente care nu sunt membre ale FIN-NET și va identifica lacunele. Va evalua apoi modul în care lacunele în afilierea la FIN-NET și la nivel național ar putea fi completate.

4.3. Oferirea de mijloace consumatorilor

Pentru a putea beneficia la maxim de beneficiile oferite de piața unică, consumatorii trebuie să dispună de educația financiară necesară pentru a lua propriile decizii, să fie bine informați, să primească sfaturi de calitate din partea unor specialiști independenți și să fie în măsură de a schimba în mod liber furnizorul. Prin creșterea autonomiei consumatorilor, aceștia vor fi mai încrezători în a căuta cele mai bune soluții pentru nevoile lor, indiferent de locul în care se află prestatorul de servicii financiare. Acest fapt poate la rândul său contribui la stimularea concurenței și la ameliorarea modului de funcționare al piețelor pentru serviciile financiare.

Dezvoltarea educației financiare a consumatorilor

Dezvoltarea educației financiare a consumatorilor devine un aspect tot mai important, în special pe măsură ce fiecare dintre aceștia au un rol din ce în ce mai important în luarea deciziilor care afectează siguranța lor financiară și pe măsură ce piețele de capital devin din ce în ce mai accesibile pentru consumatori. Numeroase anchete internaționale au demonstrat nivelul scăzut de cunoștințe în domeniul financiar ale consumatorilor. Există de asemenea o puternică corelație între o slabă cultură financiară și capacitatea de a lua decizii financiare potrivite. Consumatorilor cu o educație financiară slabă li se pare dificil să înțeleagă și să utilizeze informațiile pe care le primesc atunci când cumpără servicii financiare, dat fiind faptul că aceste informații sunt în general concepute pentru a deservi mai degrabă „consumatorul mediu” decât un public cu cunoștințe financiare limitate.

În timp ce educația financiară este în mod esențial o prioritate pentru statele membre, Comisia a finanțat deja câteva inițiative de dezvoltate a culturii financiare, în contextul activităților sale cu privire la protecția consumatorului și la combaterea excluderii sociale, și estimează că ar putea fi făcute mai multe eforturi pentru promovarea unei educații financiare de calitate. Rolul Comisiei ar putea fi, de exemplu, acela de a elabora orientări, de a colecta și a promova cele mai bune practici, sau de a indica noi abordări inovatoare. În dezvoltarea politicilor sale de promovare a unei culturi financiare, Comisia va consulta răspunsurile participanților la conferința privind capacitatea financiară din 28 martie 2007, precum și rezultatele unui studiu asupra sistemelor de promovare a culturii financiare în UE care a fost demarat la cererea sa și care va fi disponibil la sfârșitul anului 2007.

Furnizarea de informații corecte la timpul potrivit

Selectarea unui produs inadecvat poate avea consecințe nefaste pentru consumatorii și investitorii de pe piața cu amănuntul iar cea mai bună metodă de prevenție este o divulgare reușită și informații fiabile. O bună informare îi ajută pe consumatori să înțeleagă caracteristicile esențiale ale unui produs financiar, printre care riscurile, profiturile potențiale și costurile. Totuși, datele disponibile sugerează faptul că informațiile furnizate sunt adeseori inadecvate sau prea complexe, ceea ce face dificilă o comparație a prețurilor, a produselor, precum și luarea unei decizii financiare în cunoștință de cauză. Produsele financiare sunt supuse cererilor de informații variabile și oferă, prin urmare, niveluri diferite de protecție. Comisia consideră că informațiile trebuie să fie complete, corecte, clare, proporționate, inteligibile și prezentate la timp. Cererile de informații trebuie să fie de asemenea coerente.

Comisia a lansat mai multe inițiative care se află în curs de desfășurare, în vederea îmbunătățirii calității informațiilor furnizate consumatorilor în domenii precum creditele de consum, creditele ipotecare, fondurile de investiții (OPCVM) și serviciile de plată.

Comisia va realiza de asemenea o testare a consumatorilor în vederea evaluării relevanței și utilității informațiilor pre-contractuale din anumite domenii, precum creditele.

În domeniul economiilor pe termen lung și al investițiilor, dar probabil și în alte domenii, o abordare legislativă sectorială a creat o situație în care unele produse, în ciuda faptului că sunt percepute de către investitori ca având caracteristici similare, sunt supuse unor cerințe diferite, în special în ceea ce privește divulgarea de informații la punctele de vânzare și în mod continuu. În eforturile sale de a se asigura că cererile de informații impuse de legislația comunitară asupra serviciilor financiare sunt adecvate și coerente, Comisia va lansa un studiu intrasectorial în 2008. Acesta se va sprijini pe lucrările celor trei comitete de al treilea nivel responsabile cu normele privind desfășurarea activităților comerciale (inclusiv divulgarea de informații) pentru produse de investiții comparabile.

Consilierea consumatorilor.

Furnizarea de sfaturi și furnizarea de informații sunt două lucruri diferite. În timp ce informația numai descrie un produs sau un serviciu, sfatul implică o recomandare oferită unui consumator anume de a opta pentru un produs specific. Atunci când se acordă un sfat, acesta trebuie să fie obiectiv, să se bazeze pe profilul consumatorului, și să fie proporționat în raport cu complexitatea produselor și cu riscurile asociate acestora. Această obligație este deja prevăzută de MiFID în ceea ce privește prestarea de servicii de consiliere în investiții (adică recomandările făcute clienților trebuie să fie adaptate profilului personal al acestora). În cazul produselor cum ar fi creditele pentru investiții imobiliare și economiile de pensii, care au un impact considerabil asupra situației financiare a consumatorului, acesta din urmă se poate baza, în anumite țări, pe o consiliere de înaltă calitate din partea unor specialiști independenți, care îl pot ajuta să ia măsurile adecvate.

Comisia acordă o atenție sporită rolului jucat de intermediarii din sectorul financiar. Infrastructura de desfaceri și distribuire a pieței nu este întotdeauna concepută să asiste cel mai bine consumatorii în alegerea de produse financiare sigure și adaptate nevoilor lor. De exemplu, intermedierea din sectorul pensiilor variază în prezent în funcție de produse și de clasificarea acestora în funcție de „pilonul de pensie”, cu toate că câteva dintre serviciile financiare furnizate prezintă caracteristici asemănătoare.

Comisia va lansa în scurt timp un studiu cu privire la intermediarii de credit pentru a examina piața comunitară de intermediere a creditelor, a reexamina cadrul de operare al intermediarilor și a examina posibile dezavantaje pentru consumatori. Pe baza acestui studiu, Comisia va examina dacă este necesar să propună un cadru juridic comunitar adecvat.

Directiva privind medierea asigurărilor va fi reexaminată pentru a verifica dacă își atinge obiectivele de protecție a consumatorilor, promovând în același timp piața unică a asigurărilor. Într-o primă etapă, Comisia a solicitat CEIOPS să analizeze modul în care a fost pusă în aplicare directiva. Acest raport va servi drept bază a unei posibile revizuiri a directivei menționate, în perioada 2008–2009.

Cartea Albă privind creditul ipotecar va aborda problema asigurării unei consilieri de înaltă calitate din partea unor specialiști independenți, pentru consumatori.

5. Concluzii

Prezenta Carte verde își propune să consolideze și să aprofundeze înțelegerea noastră cu privire la problemele cu care se confruntă consumatorii și industria în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul, precum și să stabilească domeniul de aplicare și posibile obstacole pentru viitoare inițiative în acest domeniu. Procedura de consultare se va desfășura până la data de 16 iulie 2007. Cu excepția unor dispoziții contrare, toate răspunsurile primite în urma consultării vor fi publicate pe site-ul web al Comisiei, la adresa http://ec.europa.eu/internal_market/finservices-retail/policy_en.htm.

În data de 19 septembrie 2007, Comisia va organiza o dezbatere pentru a formula concluziile consultărilor lansate de această Carte verde și pentru a dialoga cu factorii interesați pe tema inițiativelor necesare creării unei piețe interne mai eficiente pentru serviciile financiare cu amănuntul.

Rezultatele acestei consultări vor fi integrate în Reexaminarea pieței unice, document ce va fi publicat în toamna acestui an.

Sunteți de acord cu obiectivele și prioritățile expuse în prezentul document?

Există vreun aspect care nu figurează în prezenta Carte verde, care este esențial pentru integrarea piețelor financiare cu amănuntul și asupra căruia ar trebui să se concentreze atenția Comisiei? De exemplu, se confruntă consumatorii în viața lor cotidiană cu cerințele sau limitările din partea furnizorilor de servicii financiare sau al altor factori interesați (angajatori, protecție socială, administrații, întreprinderi, etc.) care le limitează capacitatea de a avea acces la serviciile financiare transfrontaliere (precum obligația de a avea un cont bancar sau o poliță de asigurare într-o țară anume, etc.).

Comisia a întreprins numeroase inițiative în vederea îmbunătățirii procedurilor de consultare cu consumatorii și a garantării contribuției lor în elaborarea politicilor sale. Este necesară luarea de măsuri suplimentare și, în caz afirmativ, care sunt aceste măsuri?

Este alegerea consumatorilor limitată în mod inutil de restricțiile impuse furnizorilor și canalelor de distribuție prin care consumatorii dobândesc acces la serviciile financiare cu amănuntul? Care sunt, după părerea dumneavoastră, aceste restricții?

Prezenta Carte verde prezintă acțiunile în curs de desfășurare și care vizează producerea de beneficii maxime ale unei piețe comunitare financiare integrate pentru utilizatori, invitând factorii interesați să își exprime punctele de vedere cu privire la orientările actuale în acest domeniu. Cu toate acestea, Comisia, bazându-se pe rezultatele obținute până la această dată, consideră că sunt în continuare binevenite acțiunile prin care să se asigure că piețele europene de servicii financiare cu amănuntul își ating întregul potențial și că cetățenii beneficiază de pe urma avantajelor oferite de piața unică. Comisia dorește să primească reacții în legătură cu următoarele chestiuni specifice.

În ciuda eforturilor, în special crearea rețelei FIN-NET, prelucrarea plângerilor din partea consumatorilor în context transfrontalier în domeniul serviciilor financiare rămâne încă un aspect problematic. Comisia dorește să primească propuneri cu privire la modalitățile de îmbunătățire a acestei situații. De exemplu, este bine ca statele membre să fie obligate să asigure instituirea de proceduri extrajudiciare de soluționare alternativă a litigiilor (SAL) ? Ar trebui ca furnizorii să fie obligați să adere la un astfel de sistem? Ar trebui ca aceștia să fie obligați prin contract să le ofere clienților lor posibilitatea de soluționare extrajudiciară?

Crearea Spațiului unic de plată în euro (SEPA) creează provocări și oportunități pentru întreprinderi și consumatori deopotrivă. Care este părerea factorilor interesați referitor la impactul SEPA asupra consumatorilor? Ar trebui să se implice mai mult consumatorii în guvernarea și pregătirea SEPA?

În perspectiva lansării studiului său cu privire la intermediarii de credit în perioada următoare a acestui an, Comisia ar dori să știe dacă factorii interesați consideră că actualul cadru legislativ este suficient și dacă consumatorii se confruntă cu orice probleme specifice atunci când au de-a face cu intermediarii de credit, în special la nivel transfrontalier.

Comisia consideră că are un rol important de jucat în dezvoltarea unei piețe concurențiale, deschise și eficiente, care propune soluții în materie de economii pe termen lung, retragere din activitate și pensionare, adaptate la nevoile consumatorilor. Factorii interesați împărtășesc această opinie și în ce mod ar putea contribui Comisia? Ar putea fi preconizat un cadru legal la nivel paneuropean („regimuri 28”) pentru economii și/sau produse de tip pilonul 3 de subvenționare a pensiilor?

Credeți că ar putea exista beneficii pentru bănci și consumatori deopotrivă, în condițiile în care băncile ar avea ocazia de a oferi un produs simplificat facultativ standardizat, care să se situeze la un nivel corespunzător de protecție a consumatorului, să fie ușor de înțeles, și să poată fi oferit peste frontiere fără a avea nevoie de modificări pentru a întruni criteriile locale?

Comisia consideră că mai sunt necesare încă multe eforturi pentru a îmbunătăți cultura și competențele financiare ale consumatorilor. Posibile măsuri includ elaborarea de orientări și promovarea celor mai bune practici. Comisia dorește să primească propuneri cu privire la modalitățile de dezvoltare a acestei politici la nivel european.

Sunteți de părere că, în condițiile actuale, prevederile referitoare informarea consumatorului incluse în directivele cu privire la serviciile financiare sunt adecvate și coerente? În caz contrat, prin ce modalități ar putea Comisia să se asigure că cererile de informații sunt stabilite la nivelul corect, garantând proceduri adecvate de informare, fără a crea însă un excedent? Credeți că informarea consumatorilor este suficientă sau că ar fi de asemenea necesară consilierea? În caz afirmativ, ar trebui ca aceasta să fie obligatorie sau furnizată la cerere?

Măsurile de îmbunătățire a accesului creditorilor la datele privind creditele vor fi dezbătute în contextul viitoarei Cărți Albe privind creditul ipotecar. Comisia consideră că sunt necesare eforturi suplimentare pentru promovarea accesibilității datelor privind creditele, în special la nivel transfrontalier. Cine ar trebui să aibă acces la datele privind creditele de consum? Prin ce modalitate ar putea fi îmbunătățită transferabilitatea transfrontalieră a creditelor de consum, garantându-se în special faptul că datele privind creditele mobile urmează consumatori din ce în ce mai mobili? Propunerea unui protocol de înțelegere, care să permită o bună circulație a datelor între birourile de credit, poate fi considerată o soluție tangibilă?

Fragmentarea piețelor de asigurări cu amănuntul, de exemplu în sectorul asigurărilor auto, îi împiedică pe consumatori să beneficieze pe deplin de avantajele integrării europene în acest domeniu. Credeți că sunt necesare mai multe eforturi la nivel european pentru soluționarea aceastei probleme?

Mobilitatea clienților și concurența sunt strâns corelate. Comisia dorește să primească propuneri cu privire la modalitățile de îmbunătățire a mobilității clienților. În special, în ceea ce privește conturile bancare și ca o consecință a activităților grupului de experți, ar putea factorii interesați să considere utilă instituirea unui sistem paneuropean pentru schimbarea de conturi? Va avea SEPA un impact asupra mobilității consumatorilor .