Specificul Interventiei In Familiile Sarace

CUPRINS

INTRODUCERE

Importanță și actualitate

Motivația

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

Perspective teoretice asupra sărăciei

Afirmarea problemei.

Definirea termenilor

Dimensiunea politică a sărăciei

Dimensiunea psiho-socială a sărăciei

Componentele fundamentale ale strategiilor antisărăcie

Legislația românească cu privire la problematica sărăciei

Perspective teoretice asupra familiei

Familia – definire și caracteristici

Evaluarea familiei din perspectiva ecologică

Evaluarea familiei din perspectiva interacționalist – sistemică

Specificul intervenției în cadrul familiilor sărace

Familiile sărace ca familii problemă

Strategii de intervenție socială pentru familiile sărace cu probleme.

Importanța metodei centrării pe sarcină.

CERCETAREA DE EVALUARE

Metodologia de cercetare

Scopul și obiectivele cercetării

Întrebări de cercetare

Metode, instrumente și tehnici folosite în cercetare

Populația vizată(țintă)

Prezentarea rezultatelor

Prelucrarea și înterpretarea datelor obținute prin intermediul interviului

Concluzii cercetare cantitativă și calitativă

METODOLOGIA INTERVENȚIEI

Obiective ale intervenției

Beneficiarii asistați

Principii și metode de intervenție

Desfășurarea propriu-zisă a intervenției

CAZ 1

Studiu de caz pe individ și familie

Desfășurarea intervenției primului studiu de caz

Planul intervenției

Abordarea intervenției

Evaluarea intervenției

CAZ 2

Studiu de caz pe individ și familie

Desfășurarea intervenției celui de-al doilea studiu de caz

Planul intervenției

Abordarea intervenției

Evaluarea intervenției.

Concluziile finale ale intervenției

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

REZUMATUL LUCRĂRII

INTRODUCERE

Importanță și actualitate

Conform lui Gaudier (1994), în ultimii 10-15 ani se constată o încetinire a reculului sărăciei, chiar o recrudescență a acesteia. Numărul săracilor a crescut atât în țările în curs de dezvoltare, cât și în țările dezvoltate, iar sărăcia se extinde asupra unor noi categorii de persoane, făcându-și apariția o “nouă sărăcie” generată de evoluțiile recente din economie și societate. (Gaudier, M., 1990, La pauvrete dans la monde, Problemes economiques, nr.2375)

Motivația

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

Perspective teoretice asupra sărăciei

Afirmarea problemei

Sărăcia este o boală a societății care produce suferință celor aflați sub incidența ei și care prin manifestările ei deranjează întreaga societate. Autoidentificarea ca fiind sărac înseamnă autoplasarea la baza structurii sociale, acestă opțiune fiind încurajată de credințele împărtășite de majoritatea populației, conform cărora sărăcia este produsul societății, și nu este determinat de incapacitățile personale. (Molnar, Maria, 1999).

Între fenomenele social-economice cu care se confruntă societatea contemporană, sărăcia se clasează pe unul din primele locuri. Acest fenomen este întâlnit în toate țările lumii, în proporții și internsități diferite. În România acest fenomen este unul de actualitate.

Sărăcia atrage după ea un întreg proces de etichetare, astfel oamenii cu un nivel financiar mic sunt numiți “oameni săraci”.

Cauzele care generează sărăcia sunt destul de variate și semnificative ca număr. Unele își au sursa în condițiile umane precum: pregătire, starea sănătății, vârsta, caracteristicile comportamentale, instabilitate, altele în productivitatea scăzută, muncile sunt prost plătite. Alte cauze ale sărăciei pornesc de la schimbările în structura capitalului, falimentul unor firme, crizele economice, restructurările de post.

La cauzele menționate mai sus mai putem adauga una foarte importantă și anume lipsa averii moștenite. Persoanele sau familiile care se află într-o asemenea situație sunt în dezavantaj în comparație cu celelalte. (Gheorghe, Barbu, 1994, p.120).

Profesorul american Edward C.Banefield susține că sărăcia poate fi produsul indiferenței, lipsei de autorespect și apatiei.

Tot după opinia profesorului Banefield, oamenii marcați de aceste caracteristici, se află într-o “cultură a sărăciei”, care este transmisă din generație în generație.

Lipsa pregătire sau slaba pregătire il face pe om vulnerabil la schimbările normale din orice domeniu, punându-l în situația de a deveni inutil sau de a nu mai dispune de resurse pentru satisfacerea nevoilor familiei sale.

Numărul ridicat de șomeri proveniți din rândul muncitorilor cu calificare scăzută sau necalificați și numărul redus de șomeri din rândul claselor cu pregătire superioară sunt dovada clară a unei asemenea relații. (Gheorghe, Barbu, 1994, p.130)

Definirea termenilor

Definiția multidimensională a sărăciei a căpătat o nuanță specială în concepția lui Amartya Sen. Potrivit acestuia, „sărăcia nu constă în lipsa bunurilor de consum, ci în absența capacităților oamenilor, a posibilității, inclusiv a libertății, de a funcționa”, adica de a fi bine hrănit, de a fi sănătoși și educați, de a avea o viață lungă, de a participa la viața societății etc. (Maria Molnar, 1999, p.25).

Tot Maria Molnar (1999) afirmă că cel mai frecvent este utilizat termenul de excludere socială, acesta fiind folosit cu mai multe înțelesuri. Un prim sens ar fi acela pentru a desemna însăși starea de sărăcie în planul relațiilor sociale („sărac egal exclus” sau „fiind sărac este exclus”). Excluderea poate desemna pe de o parte o reacție din partea societății sau putem avea de a face cu o excludere când inițiativa vine din partea individului pus în situație de deprivare.

Sărăcia, din perspectiva complexității atribuite conceptului, poate avea două tipuri de abordări : unul unidimensional, celălalt multidimensional sau complex.

Abordarea unidimensională definește sărăcia prin insuficiența sau lipsa resurselor material sau financiare, în principal a veniturilor, necesare unui nivel de trai minim acceptabil.

Abordarea multidimensional include patru dimensiuni, și anume : dimensiunea economică, dimensiunea psihologică, dimensiunea socio-culturală și dimensiunea cu caracter medico-social. Dimensiunea economică face referire la : venit, bunuri imobiliare, bunuri de folosină îndelungată, condiții de locuit, accesul la servicii. Dimensiunea psihologică se referă la degradarea stimei de sine, lipsa de control asupra propriei vieți, modalitatea de auto-percepere. Cea de-a treia dimensiune și anume cea socio-culturală – accesul la mijloacele de culturalizare , nivelul de pregătire profesională. Ultima dimensiune este aceea cu caracter medico-social și face referire la problemele de dependență socială, accesul la ocrotirea sănătății.

Cel mai simplu sens al conceptului de sărăcie este acela că „reprezintă o stare de lipsă permanentă a resurselor necesare pentru a duce o viață decentă, o viață acceptată la nivelul unei anumite colectivități date” (Adrian N., 1999, p.223).

Dimensiunea politică a sărăciei

Conform Cătălin Zamfir (1994, p. 15) „sărăcia este definită a reprezenta lipsa de mijloace financiare necesare asigurării unui trai adecvat în raport cu standardele colectivității”.

Termenul de sărăcie, din perspectiva lui, se confruntă cu o anumită oscilație între o limită minimă fiind sărăcia absolută și limita maximă fiind sărăcia relativă care servește la o definire mai degrabă politică a sărăciei.

Pragul de sărăcie constituie un etalon al dezvoltării economico-sociale ale oricărei societăți umane. O politică de protecție socială eficientă ar trebuie să aibă în vedere nu doar populația aflată sub acest risc de sărăcie, ci și populația situată în zona de risc socio-economic, pentru că probabilitatea de a intra sub pragul sărăciei să fie mai redus.

În cele ce urmează voi exemplifica cele trei concepte de sărăcie, potrivit autorului Cătălin Zamfir și anume : sărăcia absolută, sărăcia relativă și sărăcia severă.

Sărăcia absolută reprezintă lipsa unor condiții minime de viață (de exemplu, locuința, hrana și îmbrăcămintea) necesare unei simple supraviețuiri în societate. Sărăcia absolută înseamna marginalizarea și în mod special excludere socială (Zamfir, Cătălin, 1994, p.15).

Pe termen lung, sărăcia absolută produce degradări biologice ireversibile. Pe termen mediu, produce deteriorarea rapidă a capacităților și oportunităților minime ale persoanelor de a participa la viața societății.

Pragul de sărăcie absolută presupune variabilitatea volumului fizic al consumului apreciat strict necesar. Adică parametri cantitativi (economici și socio-culturali) constanți într-un anumit timp și spațiu geografic.

Sărăcia relativă tinde să separe pe cei care se plasează în sfera ei de modul de viață dominant, generând o stare de frustrare cronică. Aceasta produce multiple frustrări în raport cu modul de viață cristalizat în cadrul societății date. Pentru a o caracteriza, este sugestivă definiția dată de sociologul englez Townsend- ca deprindere multiplă (Zamfir, Cătălin, 1994, p.15).

Sărăcia severă reprezintă nivelul resurselor care oferă condiții accentuate modeste de viață, pline de restricții și lipsuri, care împiedică o funcționare normală, dar care nu blochează nici efortul de a ieși din sărăcie și nici redresarea în situația în care resursele revin la normal. (Zamfir, Cătălin, 1994, p.15).

Dimensiunea psiho-socială a sărăcie

În general sărăcia este definită operațional prin lipsa veniturilor actuale, pragurile de sărăcie reprezentând de fapt niveluri de venituri necesare pentru a duce o viață normală sau decentă. Această definire ne duce la ideea că sărăcia se referă mai degrabă la un mod de viață sărac : neacoperirea nevoilor fundamentale și în consecință, o funcționare umană sub un anumit standard, la care se adaugă și efecte complexe ale stării de sărăcie.

Conform lui Preda M., (2002) sărăcia poate fi de scurtă durată (sărăcia ocazională, provizorie) și ea se caracterizează doar prin lipsuri actuale și nu generează mutații majore în planul autopercepției sau stimei de sine.

Mijloacele de adaptare la situația de sărăcie se pot dovedi factori de menținere a sărăciei, care fac parte dintr-o capcană a sărăciei și anume :

Venituri scăzute

Dependență de suport social

Discriminări sociale

Deficit de consum

Degradarea capacităților de obținere de resurse

Demoralizare

Marginalizare/ excluziune socială

De multe ori sărăcia este asociată atitudinii specifice și orientării umane cum ar fi : demoralizare, resemnare, lipsă de sperantă, lipsă de voință, adaptare la un mod de viață sărac. Se conturează un mod de viață specific, caracterizat nu numai prin lipsă, dar și printr-un mod de viață care are efect distructiv asupra echilibrului vieții de familie sau comunitar. (Zamfir E., 2000, p.240).

Componentele fundamentale ale strategiilor antisărăcie

În elaborarea unei strategii antisărăcie trebuie avute în vedere trei tipuri de metode : prevenirea, recuperarea și suportul.

1.Prevenirea are în vedere acțiunile orientate spre eliminarea factorilor producători de sărăcie. Prevenirea sau eradicarea sărăciei este utilă pentru a preveni instalarea sărăciei. A preveni nu înseamnă a trata.

Producerea de sărăcie, în formele de organizare socială existente reprezintă un risc ireversibil și natural. Nu există nici o societate, care să nu producă natural sărăcie în interiorul ei. Acest lucru este valabil și pentru societățile cu un înalt nivel de prosperitate. Astfel, dispozitivele de prevenire a sărăciei sunt binevenite și necesare oricărei societăți, nu numai celor aflate în situațiile de risc ridicat de sărăcie, așa cum este țara noastră în prezent.

Putem identifica astfel următoarele clase de acțiuni de prevenire a sărăciei :

Crearea locurilor de muncă

Existența locurilor de muncă devine o problemă critică în prevenirea sărăciei în societățile moderne. În toate statele, chiar și în cele cu un nivel ridicat de prosperitate există o preocupare majoră de a identifica mijloacele de asigurări a locurilor de muncă, în așa fel încât fiecare persoana aptă de muncă să aibă posibilitatea de a obține un loc de muncă producător de bunăstare personală (Zamfir, E., 2000, p.60).

Formarlipsă de voință, adaptare la un mod de viață sărac. Se conturează un mod de viață specific, caracterizat nu numai prin lipsă, dar și printr-un mod de viață care are efect distructiv asupra echilibrului vieții de familie sau comunitar. (Zamfir E., 2000, p.240).

Componentele fundamentale ale strategiilor antisărăcie

În elaborarea unei strategii antisărăcie trebuie avute în vedere trei tipuri de metode : prevenirea, recuperarea și suportul.

1.Prevenirea are în vedere acțiunile orientate spre eliminarea factorilor producători de sărăcie. Prevenirea sau eradicarea sărăciei este utilă pentru a preveni instalarea sărăciei. A preveni nu înseamnă a trata.

Producerea de sărăcie, în formele de organizare socială existente reprezintă un risc ireversibil și natural. Nu există nici o societate, care să nu producă natural sărăcie în interiorul ei. Acest lucru este valabil și pentru societățile cu un înalt nivel de prosperitate. Astfel, dispozitivele de prevenire a sărăciei sunt binevenite și necesare oricărei societăți, nu numai celor aflate în situațiile de risc ridicat de sărăcie, așa cum este țara noastră în prezent.

Putem identifica astfel următoarele clase de acțiuni de prevenire a sărăciei :

Crearea locurilor de muncă

Existența locurilor de muncă devine o problemă critică în prevenirea sărăciei în societățile moderne. În toate statele, chiar și în cele cu un nivel ridicat de prosperitate există o preocupare majoră de a identifica mijloacele de asigurări a locurilor de muncă, în așa fel încât fiecare persoana aptă de muncă să aibă posibilitatea de a obține un loc de muncă producător de bunăstare personală (Zamfir, E., 2000, p.60).

Formarea și dezvoltarea capacităților

Zamfir E.(2000) susține că, capacitățile individuale de producere a bunăstării nu sunt date natural și ele trebuie formate/dezvoltate/menținute în așa fel încât să se exercite cu succes în noile contexte.

Deschiderea rapidă a economiei românești spre economia mondială a transformat competitivitatea indivituală pe piața muncii într-o variabilă cheie a bunăstării individuale, cât și colective.

Acest pachet de programe conține :

Forme de perfecționare conzinuă;

Forme de educație eficace : formare intelectuală, profesională și de atitudine față de sine și față de ceilalți

Mecanisme de socializare eficace : trebuie acordată o atenție specială situațiilor sociale de deficit de socializare.

Conform Zamfir E. (2000) un factor cheie îl reprezintă creșterea spiritului de disciplină și responsabilitate în muncă.

Protecția participanților vulnerabili în sistemul economic

În acest sens fac referire la protecția salariaților cu calificări scăzute ( de exemplu, prin stabilirea unui salariu minim obligatoriu pentru a putea duce o viață decentă), la sprijinirea întreprinderilor mici și/sau mijlocii sau a noilor întreprinderi și la sprijinirea liberei inițiative. (Zamfir, E., 2000, p.63).

Prevenirea căderii veniturilor sub un anumit nivel minim

Sistemul de asigurări reprezintă strategia generală pe care toate societățile moderne au dezvoltat-o pentru a preveni acest risc de cădere în sărăcie.

Sistemele de beneficii sociale pot fi categoriale, cum ar fi : alocații pentru copii, burse de studiu, beneficii alocate persoanelor cu handicap, dar pot fi și de urgență, aceste fiind : sprijin pentru cei care suferă din cauza calamităților naturale, sociale, suport pentru nevoile urgente ale familiilor. Aceste sisteme de beneficii sociale pot fi răspunsul la această problemă a sărăciei.

2. Recuperarea din sărăcie. Odată instalat fenomenul de sărăcie, trebuie utilizat un pachet complex de acțiuni de scoatere din sărăcie. Acest pachet trebuie să conțină :

Crearea de posibilități de producere de venit în condițiile în care există un deficit de asemenea oportunități;

Organizarea unor modalități de participarea la activități de interes comunitar pentru cei care, la un moment dat nu se pot încadra în economia reală;

Stimularea economiei pentru a crea locuri de muncă;

Sprijinirea activităților colective și comunitare de dezvoltare a infrastructurii colective a bunăstării;

Crearea unui sistem de suport social care să evite depentența și să stimuleze bunăstarea autonomă.

Conform Zamfir E. strategia anti-sărăcie trebuie să cuprindă și anumite programe speciale de corectare a efectelor durabile de sărăcie cum ar fi : reabilitarea capacităților de activitate economică autonomă, inclusive a disciplinei muncii și a voinței de efort, eliminarea peternurilor comportamentale generale de economie subterană și criminal, reinsecția socială a victimelor criminalițătii, dar și a criminalilor care și-au exercitat pedeapsa.

3. Suportul pentru cei săraci în situația în care sărăcia nu poate fi nici prevenită și nici recuperarea din sărăcie nu poate fi eficace realizată. În acest caz este necesară intervenția de susținere a celor săraci. Ajutorul social poate fi definit ca o suma de bani care se acordă familiei sau celor aflați în situații de nevoie acută și nu pot depăși această situație. Ajutorul social contribuie la reducerea sărăciei, contribuie la educație și sănătate (hrană, educație și medicină – principalele direcții de utilizare a AS), și, prin urmare, contribuie la creșterea economică pe termen lung și reducerea sărăciei

Ajutorul social este o sumă de bani care se acordă unei familii, în baza evaluării veniturilor ei, iar suma este egală cu lacuna dintre veniturile familiei și venitul garantat, pentru a asigura un anumit nivel de viață. (Sînchetru, A., Sandu, V.,(2011), Analiza experienței implementării legii ajutorului social în Republica Moldova, Chișinău, p.6 )

Acest sprijin/suport poate fi sub mai multe forme :

Ajutor social în bani sau în natură pentru cei aflați în situații de nevoie acută și nu pot depăși această situație ;

Ajutor în bani sau în natură pentru cei care nu pot să-și producă propria bunăstare și care sunt susținuți de diferitele sisteme de asigurări sociale ;

Locuințe sociale și suport pentru cumpărarea de locuințe celor aflați în situație de nevoie acută. Aici pot fi tinerii care nu au locuință, familiile cu venituri modeste și cu un număr mare de copii sau familiile care din diferite motive și-au pierdut locuința și nu au alte resurse pentru a obține alta (Zamfir. E.,2000, p.80).

Legislația românească cu privire la problematica sărăciei

Legea 416/2001, privind Venitul minim garantat, actualizată în 2013

Ajutorul social a fost instituit în România în luna august 1995, prin Legea nr.67/1995 privind ajutorul social. Aceasta a prevăzut următoarele: ” familiile, precum și persoanele singure, fără venituri sau cu venituri mici, beneficiează de ajutor social ca formă de protecție socială. Instituirea ajutorului social se întemeiează pe principiul solidarității sociale.”

Deoarece s-au constatat disfuncționalități în aplicarea Legii nr.67/1995, în anul 2001 a fost adoptată Legea nr.416 din 18 iulie 2001 venitul minim garantat, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2002, prin care a fost abrogată Legea 67/1995 privind ajutorul social.

În anul 2002 s-a adoptat Legea nr.416/2001 care ulterior a fost actualizată în anul 2013, acesta prevedea acordarea ajutorului social familiilor și persoanelor cu venituri mici sau fără venituri, în situațiile și perioadele în care acestea nu pot să-și asigure prin forțe proprii, condițiile minime de trai.

De asemenea se susține în art.3/alin.1-3, faptul că venitul minim garantat se asigură prin acordarea unui ajutor social lunar, pe baza cereri și declarației pe propria răspundere că nu au solicitat ajutor social de la alte primării, însoțită de actele doveditoare privind componența familiei și veniturile membrilor acesteia. Cererea se înregistrează la primăria localității sau după caz la sectorul municipiului București. Inițial legea a prevăzut ca fondurile necesare pentru plata ajutorului social să se suporte din bugetele locale.

Având în vedere că din bugetele locale nu se putea asigura în totalitate sumele necesare plății drepturile stabilite, precum și scopul reducerii impactului negativ al crizei economice asupra nivelului de trai al persoanelor cele mai sărace, începând cu luna iulie 2009 finanțarea acestui program a fost asigurată integral din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, iar nivelul minim garantat a crescut semnificativ.

Deoarece s-au constata întărzieri la plata lunară a drepturilor, în luna decembrie 2010 a fost adoptată Legea nr.276/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.416/2001, care stipulează garantarea fondurilor necesare pentru plata ajutorului social, de la bugetul de stat, prin asigurarea fondurilor în bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Plata drepturilor cu titlul de ajutor social a fost astfel prevăzută a se reali prin intermediul agențiilor teritoriale pentru prestații sociale.

Începând cu data de 1 ianuarie 2014, conform Legii 416/2001, art.4, nivelul minim garantat este de:

a) 0,283 ISR pentru persoana singură;

b) 0,510 ISR pentru familiile formate din 2 persoane;

c) 0,714 ISR pentru familiile formate din 3 persoane;

d) 0,884 ISR pentru familiile formate din 4 persoane;

e) 1,054 ISR pentru familiile formate din 5 persoane;

f) câte 0,073 ISR pentru fiecare altă persoană peste numărul de 5 persoane, care face parte din familie, în condițiile prezentei legi.

Pentru a calcula cuantumul ajutorului social, se face o diferență între nivelul lunar al venitului minim garantat și venitul net lunar al familiei sau al persoanei singure. Dacă soții sunt despărțiți în fapt, atunci nu se iau în calcul veniturile celuilalt soț la stabilirea venitului net lunar. În cazul în care unul din membri familiei lucrează cu contract de muncă, este funcționar public sau realizează venituri cu caracter salarial, cuantumul ajutorului social se majorează cu 15%. ( Legea Nr. 416/2001 )

Legea nr. 133 din 13.06.2008, cu privire la ajutorul social

Conform legii nr.133 din 2008 cu privire la ajutorul social, în art. 1, se susține faptul că legea prezintă ca și obiectiv reglementarea cadrului legal privind garantarea posibilităților egale pentru familiile defavorizate prin acordarea unui ajutor social stabilit în conformitate cu evaluarea venitului global mediu lunar al fiecărei familii și cu nevoia acesteia de asistență socială. De asemenea în art.2 al aceleași legi aflăm faptul că scopul legislației este aceea de a asigura venitul lunar minim garantat pentru familiile defavorizate prin acordarea ajutorului stabilit în conformitate cu evaluarea venitului global mediu lunar al fiecărei familii și cu nevoia acesteia de asistență socială.

Legea 76/2002, privind legea șomajului

În articolul 3, scopul acestei legi prevede realizarea mai multor obiective pe piața muncii. Acestea sunt: prevenirea somajului și combaterea efectelor sociale ale acestuia; încadrarea sau reintegrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă; asigurarea egalității șanselor pe piața muncii; sprijinirea ocupării persoanelor aparținând unor categorii defavorizate ale populației; stimularea șomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă; stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă; îmbunătățirea structurii ocupării pe ramuri economice și zone geografice; creșterea mobilității forței de muncă în condițiile schimbărilor structurale care se produc în economia națională; protecția persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj.

Legea nr. 116/2002, privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale

Această lege impune instituirea unor măsuri pentru evitarea defradării nivelului de trai și păstrarea ddemnității tuturor cetățenilor. Obiectivul legii îl constituie garantarea accesului efectiv, în mod deosebit al tinerilor, la drepturi elementare și fundamentale, cum sunt: dreptul la un loc de muncă, la o locuință, la asistență medicală, la educație, precum și instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a marginalizării sociale și mobilizarea instituțiilor cu atribuții în domeniu. 

Perspective teoretice asupra familiei

Familia – definire și caracteristici

Familia este o unitate socială care implică o instituție larg răspândită, chiar o instituție universală exprimată de-a lungul timpului în diferite forme. Chiar dacă multe dintre aceste forme au dispărut și altele le-au luat locul, familia a rămas o permanentă în devenirea umanității.

Giddens (1997) definește familia astfel: „o familie este un grup de persoane legate direct prin relații de rudenie, ai cărei adulți își asumă responsabilitatea pentru creșterea copiilor”

Macionis (2008) definește familia astfel:: „instituție socială universală ce unește indivizii în grupuri cooperante cu scop de a îngriji membrii săi, inclusiv copii”

Termenul de familie nucleară este folosit pentru a desemna grupul familial constituit dintr-un cuplu căsătorit fără copii sau dintr-un cuplu căsătorit cu unu sau mai mulți copii.

Termenul de familie nucleară este utilizat de multe ori ca sinonim pentru “familie conjugală” (familie restrânsă). Familia nucleară sau conjugală este considerată ca fiind tipul tradițional de familie, specific societăților burgheze occidentale din secolul XIX și societății românești din perioada regimului comunist.

Atunci când rude apropiate, altele decât perechea de soti si copiii lor, locuiesc în aceeasi gospodarie sau se afla într-o relatie apropiata si continua, putem vorbi despre familia lărgită.

Conform lui George Murdock, familia este un grup social caracterizat prin rezidență comună, cooperare economică și reproducere.

Familia se caracterizează printr-o stransă intimitate de conviețiure, funcțiile ei sociale specifice constând în procreerea, creșterea și socializarea indivizilor (Șerban, E., 2005, p. 13).

Conform lui Petru Iluț (1995, p. 18) chiar și în societățile în care o mare parte a creșterii și educării copiilor este preluat de alte instituții, familia, rămâne probabil, instanța socializatoare și educațională cu ponderea cea mai mare, societatea neputând fi,deci, indiferentă la cum vor arăta și ce vor face viitorii ei membri. Tot mai mult astăzi se vorbește, nu numai de terapia familiei, ci și despre terapia prin familie, considerându-se că familia este cel mai importantși eficient grup de suport în boli psihice, dar și în boli fizice gravesau incurabile.

Claude Levi- Strauss (după Damian, 1973) definește familia ca “un grup social ce își are origininea în căsătorie, constând din soț, soție și copii sau alte rude, grup unit prin drepturi și obligații morale, juridice, economice , religioase și sociale (incluzându pe cele sexuale)”.

“Familia este un grup social realizat prin căsătorie, alcătuit din persoane care trăiesc împreună, au gospodărie casnică comună, sunt legați prin anumite relații natural-biologice, psihologice, morale și juridice și care răspund una pentru alta în fața societății” (Stănoiu, A., Voinea, M., 1983, Sociologia familiei (curs), Universitatea din București).

Familia funcționează ca un sistem, cu granițe bine conturate față de exterior. Ea este un teritoriu – termen pe care analiștii socioumani l-au împrumutat din biologie (etiologie și ecologie)- care se autoprotejează. Familia constituie un sistem ierarhic în care structura de putere este importantă. Structura ierarhică nu este însă una imuabilă, ea se schimbă în funcție de activitățile, evenimentele, episoadele familiale și de schimbarea în calutatea membrilor familiei, cum ar fi veniturile, sănătatee, etc (Iluț Petru (1995), „Familia, cunoaștere și asistență”, Editura “ARGONAUT”, Cluj-Napoca, p.188-189).

Evaluarea familiei din perspectiva ecologică

Perspectiva ecologică face referire la relația familie-mediu. Această perspectică pornește de la premisa că nevoile și problemele umane sunt generate de tranzacțiile dintre oameni și mediile în care trăiesc și evoluează. Scopul profesionistului care intervine pentru soluționarea cazurilor este potrivirea capacităților adaptative ale oamenilor și însușirilor mediului pentru a produce tranzacții care să maximizeze creșterea și dezvoltarea și să îmbunătățească mediul fizic și social (Reid, W., 1992, p. 60).

Instituțiile care oferă suport familiilor sărace au tendințe de a le inhiba acestora capacitatea de a fi independent și de a depăși situația prin propriile puteri. Granițele care separă sistemul familial de instituție se pierd, iar familiile devin o parte a instituției. Astfel crește dependența respectivei familii de serviciile oferite de instituții.

Conform Neamțu, N.(2001), funcționarea socială a clientului este definită ca aptitudinea de a îndeplini activități necesare traiului zilnic și rolurile sociale așa cum sunt ele cerute de către subcultură sau comunitatea sistemului client.

Evaluarea familiei din perspectiva interacționalist – sistemică

Sistemul familial reprezintă un complex de relații și patternuri de comportamente, reguli, roluri și triunghiuri. Familia înseamnă ceva mai mult decât suma membrilor săi.

Evaluarea sistemului intrafamilial se realizează în trei faze : prima etapă se concentrează asupra familiei ca sistem , cea de-a doua fază se referă la componentele afective ale relațiilor interpersonale dintre membrii familiei și ultima fază se referă la stabilirea gradului în care membrii sunt capabili să mențină o poziție solidă în relațiile reciproce.

După Hepworth și Larsen perechea căsătorită formează mai întâi subsistemul marital care ar putea deveni n subsistem parental( Hepworth, D., Larsen,J., 1983, p. 150).Evaluarea interacționalist-simbolică presupune și evaluarea comunicării dintre membrii familiei, a rolurilor și a membrilor.

Evaluarea comunicării presupune obținerea de informații referitoare la regulile de comunicare, cum se desfășoară comunicarea, dacă există subiecte “tabu” și care ar fi acelea.

În evaluarea rolurilor familial trebuie să aflăm părerea fiecăruia, care sunt așteptările celorlalți fașă de persoana căreia îi sunt atribuite rolurile și discrepanțele care apar.

Homeostazia familială este menținută în măsura în care toți membrii familiei aderă la un număr limitat de reguli sau acorduri implicite care prescriu drepturile, obligațiile unui comportament dezirabil în cadrul familiei. (Hartman, A. Laird, J. (1983): „Family – Centered – Social Work Practice”, New York, The Free Press, Cap. 8., pg. 157-186;211-230)

Specificul intervenției în cadrul familiilor sărace

Familiile sărace ca familii problemă

Familiile sărace au fost etichetate ca fiind “fără speranșă”, “multiproblemă” sau “dezorganizate”. Cu siguranță, există o strănsă legătură între sărăcie si problemele acestor familii, Chilian (1975) vede sărăcia ca fiind cauza clară a problemelor familial, mai ales dacă familia a trăit în sărăcie de-a lungul mai multor generații. Condițiile de sărăcie contribuie la dezvoltarea unor comportamente si atitudini cum ar fi neîncrederea în propriile puteri, alienarea, conflicte și comunicare deficitară între parteneri, părinți și copii.

Grupul familial se confruntă cu o diversitate de probleme. Pentru tratamentul psihosocial și terapia familială e important de a avea mereu în minte spusa “fiecare familie cu problemele ei”. Pe de altă parte dincolo de particularități, în analiza sistemică, e profitabil de a lucra cu o tipologie a familiilor și din punct de vedere al problemelor, sau, simetric cu o clasificare a problemelor familiale. Numeroasele probleme și crize ale familiilor se datorează unor situații pe care în termini clasici le-am putea numi “obiective” , adică independente de voința și conștința indivudului.

Conform Petru Iluț (1995, p. 163) sărăcia este cauză a problemelor familiale, în familiile mai sărace apărând mai frecvent boli fizice și psihice. Felul în care familia își vede propria situație este dimensiunea centrală în terapia familială ; situațiile “obiective” problematice se rezolvă fie prin schimbarea parametrilor situației, fie prin schimbarea perspective familiei asupra propriei situații.

Psihoterapia modernă consideră căr numeroasele problem apar și se agravează în grupul familial datorită disfuncționalităților în comunicarea interpersonal. Dinamica vieții familiale înseamnă un permanent schimb de mesaje verbale și nonverbal.

Strategii de intervenție socială pentru familiile sărace cu probleme

Importanța metodei centrării pe sarcină

Intervenția centrării pe sarcină reprezintă o tehnică utilizată în vederea reducerii problemelor clientului. Aceasta este o metodă de intervenție pe termen scurt și poate fi considerată deprindere a asistentului social în munca sa cu clienții. Caracteristicile acestei metode sunt : limita de timp, selectarea problemei țintă din multitudinea de problem prezentate e către client, utilizarea sarcinilor pentru a rezolva disfuncționalitățile conexe problemei țintă, negocierea client-asistent social a activităților pe durata de timp stabilită (Reid, W., 1986:267) .

Hepworth și alții (2006, p. 363-380) menționează cinci etape în practica acestei abordări : identificarea problemei țintă, dezvoltarea și negocierea scopurilor, stabilirea sarcinilor generale, stabilirea sarcinilor specifice și monitorizarea progresului.

“Transformarea scopurilor în sarcini realizabile etapa care marchează particularitatea metodei centrării pe sarcină, utilizată ca intervenție”. Această etapă este menționată în literatura de specialitate sub denumirea de planificarea sarcinilor sau implementarea secvențială a sarcinilor (TIS “task implementation sequence”, Reid, 1975, citat din Hepworth și alții, 2006, p. 368).

Pentru a înțelege structura familiei, organizarea ei, schema tulburărilor funcționale, tranzacționale legate de problemele familiei, trebuie să privim familia în următoarele șase dimensiuni : rezolvare de probleme, comunicare, roluri, sensibilitate efectivă, implicare efectivă, controlul comportamentului. Modelul McMaster nu privește de sine stătător nici o dimensiune, în conceptualizarea comportamentului familial.

CERCETAREA DE EVALUARE

Metodologia de cercetare

Cercetarea de față cu privire la problematica familiilor sărace este o combinație de tip cantitativ și calitativ.

Conform lui Agabrian M., perspectiva de cercetare calitatică “folosește o abordare naturalistă, care caută să înțeleagă fenomenul în contextul situațiilor specifice. Ea mizează pe subiectivitatea umană, pe socialul construit și înțeles prin interacțiunea motivațiilor, așteptărilor, simbolurilor etc” Agabrian M, (2004)

Această cercetare este orientată în special spre aspectul explorării și al descrierii caracteristicilor al felului în care aceste familii sărace funcționează în contextul economico-social.

Procesul de cercetare presupune parcurgerea mai multor etape :

Pregătirea cercetării (stabilirea scopului și al obiectivelor, stabilirea ipotezelor, determinarea populației și lotului de cercetare)

Stabilira instrumentelor de culegere a datelor

Culegerea datelor

Finalizarea cercetării (preluarea și interpretarea datelor obținute)

Scopul și obiectivele cercetării

Scopul general al cercetării constă în evaluarea nevoilor și caracteristicile beneficiarilor de venit minim garantat.

Obiectivele specifice cercetării sunt :

Identificare principalelor cauze care au dus la nevoia de ajutor social

Identificare problemelor comune familiilor beneficiare de sercivii sociale.

Realizarea unei imagini de ansamblu asupra situației materiale și a accesului la beneficii și servicii sociale.

Întrebări de cercetare

Prin cercetarea de față am încercat să răspund la întrebările următoare :

Care sunt motivele reintrării în sistemul de protecție?

Care sunt nevoile nesatisfăcute cu care se confruntă familiile sărace ?

Care sunt factorii care influențează problemele din cadrul familiilor sărace?

Cara este durata șederii în sistemul de protecție socială a beneficiarilor de venit minim garantat?

Metode, instrumente și tehnici folosite în cercetare

Metodele folosite în demersul de cercetare au fost alese în funcție de tema propusă, întrucât am vrut să asigur pe de o parte, culegerea unei game mai largi de date și informații despre familie, iar pe de altă parte, am vrut să poată participa și alți membri ai familiei, în vederea obținerii mai multor puncte de vedere.

Analiza documentelor s-a realizat prin construirea unei fișe de analiză a documentelor (vezi anexa nr. 1), prin care am dorit să colectez unele informații de baza despre familiile respective.

Itemii fișei de analiză fac referire la : date despre respondent, ocupația la intrarea în VMG, starea civilă, data intrării în VMG, data ieșirii din VMG, dacă au reintrat în VMG, motivul reintrării, motivul pentru care s-a adresat primăriei, situația școlară, despre resursele familiei și cât au stat în total în VMG.

Pentru culegerea informațiilor prin intervievare am folosit un ghid de interviu semistructurat (anexa 2). Am utilizat în intervievare deprinderi precum : ascultarea activă, empatizarea, analizarea și reflectarea sentimentelor dar și încurajarea unde a fost cazul. Observația a fost realizată pe baza unui ghid de observație (anexa 3).

În ceea ce privește interviul, acestă necesită reunirea tuturor abilităților de comunicare.

“Această metodă permite cercetătorului să înțeleagă profund și nuanțat ființa umană, relațiile ei cu lumea, credințele și comportamentele specifice grupurilor sociale”

Ce de-a doua metodă utilizată – metoda observației, aceasta “caută să cerceteze profunzimile vieții socioumane cotidiene pentru a descoperi acolo problemele sociale ale indivizilor și comunităților, cauze ale acestor probleme, factori și actori care ar putea contribui la rezolvarea lor.” Neamțu G. (2003).

Observația participativă: prin aceasta am vrut să surprind aspecte legate despre membrii familiei, despre aspectul locuinței și despre modul de comunicare și relaționare dintre membrii familiei. Am folosit ghidul de observație, când am realizat interviul și intervenția.

Utilizând împreună cele două metode de cercetare – interviul semistructurat și observația participativă , am avut ocazia de a realiza o evaluare mai profundă a problemelor cu care se confruntă familiile sărace.

Partea calitativă cuprinde prelucrarea și interpretarea informațiilor opținute cu ajutorul interviului.

Populația vizată (țintă)

Cercetarea a fost realizată pe un lot de 90 de persoane aflate în evidența Direcția de Asistență Socială și Medicală, Primăria și Consiliul Local Cluj-Napoca. Pentru a realiza scopurile și obiectivele prezentate la începutul lucrării și pentru a răspunde la întrebările mai sus menționate, cercetarea de teren a avut un caracter exhaustiv. Populația este cohorta de ieșire 2013 a beneficiarilor de venit minim garantat ai Primăriei Cluj-Napoca,

Prezentarea rezultatelor

Din totalul de 90 de persoane aflate în evidența Direcția de Asistență Socială și Medicală, Primăria și Consiliul Local Cluj-Napoca, se poate observa că majoritatea sunt femei, adica 78,3% și 21,7 % sunt bărbați.

În ceea ce privește vârsta beneficiarilor, voi reda tabelul de frecvențe și procente.

Tabelul nr. 1 – Distribuția de frecvențe absolute și procente a variabilei “vârsta”

Sursă : analiza documentelor, calcule proprii

Din tabelul de frecvențe absolute și procente se poate observa că vârsta persoanelor care beneficiază sau au beneficiat de prestații sociale variază, predominând cei cuprinși în intervalul 50-59 ani, adică 43,33 % din totalul de 90 de persoane, urmați de intervalul 40-49 ani , reprezentând 25,55 %, urmează apoi intervalul 30-39 ani, reprezentând 21,11%. În număr mai mic, adică 7,78 % au vârsta cuprinsă între 60-69 ani, iar 2,22% au vârsta cuprinsă între 20-29 ani.

Tabelul nr.2 – Distribuția de frecvențe și procente pentru variabila “starea civilă”

Sursă : analiza documentelor, calcule proprii

În urma analizării documentelor, 35,56% erau necăsătoriți, 30 % erau divorțați iar 22,22 % căsătoriți. 7,78 % dintre beneficiari trăiau in concubinaj și 4,44% erau văduvi.

Se poate observa că în număr mare peroanele care au beneficiat de ajutor social sunt persoanele care nu sunt căsătorite sau cele divorțate.

Tabelul nr.3 – Distribuția de frecvențe și procente pentru variabila “etnie”

Sursă : analiza documentelor, calcule proprii

Se poate observa că cele mai multe persoane care au beneficiat de prestații sociale, adică 62,22% erau de etnie rromă.

Tabelul nr.4 – Distribuția de frecvențe și procente pentru variabila “religie”

Sursă : analiza documentelor, calcule proprii

În urma analizării documentelor beneficiarilor, am constatat că 86,67% erau de religie ortodoxă și 13,33 erau romano-catolici.

Tabelul nr.5 – Distribuția de frecvențe și procente pentru variabila “ocupație”

Sursă : analiza documentelor, calcule proprii

În ceea ce privește ocupația, se poate observa că majoritatea sunt fără loc de muncă, cu un procent de 52,22%. Majoritatea fiind de genul feminin se poate observa că 23,33% sunt persoane casnice. În categoria persoanelor casnice, se încadrează femeile care au copii preșcolari și școlari și a căror îndatorire este să se ocupe de creșterea și educația lor. Persoanele casnice se confruntă și cu obstacole în căutarea unui loc de muncă, datorită nivelului redus de educație.

Cu un procent de 10 % sunt persoane pensionate, 8,89 % persoane care lucrează ocazional, deci nu au un loc de muncă stabil și 5,56 % sunt muncitori.

Toate persoanele s-au adresat primarului pentru ajutor social și beneficiază de acordarea unei mese la cantină.

Tabelul nr.6 – Distribuția de frecvențe și procente pentru variabila “Nivel educațional”

Sursă : analiza documentelor, calcule proprii

Tabelul nr.6 ne indică faptul că mai mult de jumătate dintre persoanelor care au beneficiat de ajutor social au studii generale, adică 53,33 %. În procent mai mic, adică 30% sunt fără studii și 16,67 % au studii medii.

Putem constata că majoritatea persoanelor beneficiare de ajutor social se confruntă cu diferite obstacole în ceea ce privește găsirea unui loc de muncă, obținerea unui venit lunar care să asigure bunăstarea familiei, datorită nivelului educațional scăzut.

Tabelul nr.7 – Distribuția de frecvențe și procente pentru variabila “regim juridic”

Sursă : analiza documentelor, calcule proprii

În urma analizării documentelor, am observat că majoritatea locuiesc în chirie, în procent de 46,67 %, 23,33 % au propria locuință iar 12,22 % locuind cu părinții sau la alte rude. Sunt persoane care locuiesc într-o cameră construită de urgență 10% și persoane care locuiesc în baraci, în procent de 7,78 %.

Tabelul nr.8 – Distribuția de frecvențe și procente pentru variabila “modelul locuinței”

Sursă : analiza documentelor, calcule proprii

Majoritatea persoanelor trăiesc într-o locuință de necesitate, în procent de 45,56%, urmat de persoane care locuiesc la bloc, în procent de 25,55 %. Un procent de 14,44 dintre persoane locuiesc la casă cu curte, iar 8,89 % nu au curte, decât o cameră. Sunt și persoane care nu au locuință, 5,56, acestea dormin pe unde apucă.

Majoritatea locuințelor nu oferă un mediu adecvat pentru locuire, spațiu insuficient raportat la numărul de membri din cadrul familiei.

Tabelul nr.9 – Distribuția de frecvențe și procente pentru variabila “sursă de încălzire”

Sursă : analiza documentelor, calcule proprii

Se poate observa în tabelul nr.9 că majoritatea familiilor se încălzesc la soba de lemne, adică 45,56% și 35,55% se încălzesc cu gaze naturale. Sunt și familii care își încâlzesc locuința cu energie termică în sistem centralizat, în procent de 11,11% și 7,78 se încâlzesc la reșou.

Tabelul nr.10 – Distribuția de frecvențe și procente pentru variabila “număr de camere”

Sursă : analiza documentelor, calcule proprii

Mai mult de jumătate dintre familiile beneficiare de ajutor social, adică 53,33 % locuiesc într-o cameră, acest lucru fiind problematic, deoarece spațiul este insuficient. Sunt și familii care au în proprietate un număr de 2 camere, pentru acestea fiind mai ușor de locuit, dar în procent de 5,56% locuiesc în apartamente cu 3 camere, pentru aceste familii nu este problematic spațiul insuficient, ci întreținerea locuinței.

Tabelul nr.11 – Distribuția de frecvențe și procente pentru variabila “număr membri/familie”

Sursă : analiza documentelor, calcule proprii

Majoritatea beneficiarilor de ajutor social locuiesc singuri, adică 44,45%, 14,44% dintre familii sunt compuse din 2 membri iar 12,23% din 9 membri. Sunt deasemenea și familii cu un număr de 4 membri, aceștia fiind în procent de 11,11% și 8,89% sunt în număr de 3 membri. Familiile cu un număr de 5 și 6 membri sunt în procent de 4,44%.

Am putut constata pe baza analizei documentelor beneficiarilor, că venitul lunat net pe familie constă în procent de 95 % doar din alocația copiilor.

Tabelul nr.12 – Distribuția de frecvențe și procente pentru variabila “nivelul venitului minim garantat”

Sursă : analiza documentelor, calcule proprii

Tabelul nr.13 – Distribuția de frecvențe și procente pentru variabila “cunatum ajutor social”

Prelucrarea și înterpretarea datelor obținute prin intermediul interviului

Înainte de a începe prezentarea rezultatelor aș dori să menționez că toate prescurtările de nume folosite în această lucrare sunt fictive, fiind folosite ca și pseudonime pentru beneficiarii de ajutor social cu care am interacționat pe parcursul realizării evaluării inițiale. Am ales să folosesc nume fictive pentru a proteja identitatea acestor persoane, în virtutea principiului de confidențialitate care reprezintă una din condițiile asistenței sociale, dar și pentru ca subiecții cercetării să nu simtă cumva că întreaga lor viață și sentimentele lor intime sunt expuse întregi lumi – element care facilitează comunicarea și deschiderea persoanelor spre o colaborare fructuoasă în conceperea și realizarea acestui demers de cercetare.

După ce m-am prezentat ca fiind studentă la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, le-am explicat familiilor intervievate faptul că eu efectuez o cercetare în vederea realizării unei lucrări de licență. I-am asigurat de faptul că tot ceea ce vom vorbi este confidențial și de faptul că numele lor nu v-a fi dezvăluit. Le-am cerut și acordul de a putea înregistra convorbirea și ei nu au avut nici un fel de reținere. Au fost de acord. I-am informat și de faptul că au tot dreptul de a nu participa la această cercetare și pot refuza să îmi răspundă la tematicile pe care le voi aplica.

După cum am precizat în cercetarea de evaluare, informatiile au fost culese în cursul convorbirilor purtate cu 3 familii,

Prin intermediul interviului calitativ semistructurat, am urmărit cunoașterea mai profundă a experiențelor familiilor, condițiile de locuit, starea de sănătate, aprecierea veniturilor, relațiile cu familia, prietenii și despre nivelul educațional. Astfel, prin aplicarea metodei interviului, am reușit să identific principalele categorii de nevoi observate și exprimate de către cei intervievați.

Interpretarea si analizarea acestor informații va fi realizată în cele ce urmează, pentru fiecare unitate tematică exemplificând, de fiecare dată, cu citate, atitudini sau situații mai deosebite pentru înțelegerea mai clară a celor afirmate de respondenți.

Cele 3 familii intervievate :

S.A (F. 35 ani)

L.M (F. 47 ani)

D.R (F. 60 ani)

În ceea ce privește prima unitate tematică a ghidului de interviu – condițiile de locuit, am sesizat la cele 3 familii la care am fost că se confruntă cu o problemă, aceasta fiind spațiul insuficient. Nici una dintre cele trei familii nu aveau proprietate personală, ele locuind în chirie.

Doamna S.A (F. 35 ani), susține că :“trăim în condiții decente, dar dacă am mai fi avut o cameră totul ar fi fost perfect”. Pentru această familie, sunt destul de problematice condițiile de locuit, deoarece cei 4 membri trăiesc într-o garsonieră destul de mică, având în cameră 2 paturi, dormind cele două fete într-un pat și doamna S.A cu domnul G.M (M. 38 ani) în celălalt pat. O altă problemă cauzată de lipsa spațiului este faptul că nimeni nu are intimitatea necesară.

În a doua familie doamna L.M (F. 47 ani) mi-a spus că pentru ea nu e o problemă așa de mare spațiul inadecvat, deoarece “cu toate că am 4 copii, deci suntem 6 membri, ne descurcăm în cele două camere pe care le avem…știu familii care dorm într-o singură cameră mai multe persoane, chiar si pe jos, deci noi stăm bine”. Nu este foarte mulțumită de faptul că la vârsta dumneaei stă în chirie și nu are nici un venit stabil, dar spune că “acum e rândul copiilor să muncească și să plece la casa lor”.

În urma discuțiilor avute cu doamna D.R (F. 60 ani), aceasta a spus ca este mulțumită de locuința în care trăiește și important pentru ea este “armonia din familie”. Cu toate că locuisec într-o singură cameră 3 persoane, ea e mulțumită ca nu există conflicte. Dar, tot ea spune că “este loc de mai bine”, rezultând că și-ar dori o casă mai mare.

Toate cele 3 familii au în proprietate bunuri de uz casnic ca : aragaz, frigider, aspirator, mașină de spălat, televizor și calculator.

În cea de-a doua unitate tematică –starea de sănătate niciuna dintre cele 3 familii nu suferă de vreo problemă de sănătate gravă.

Doamna S.A (F. 35 ani) afirmă că nu prezintă boli cornice, spunând că : “nu mergem la medic aproape deloc, nici eu și nici fetele mele”. Tot ea mi-a spus ca se îmbolnăvește cam repede, dar ia o pastila si îi trece.

În comparație cu doamna S.A (F. 35 ani), doamna L.M (F. 47 ani) spune că merge la medic odată la 6 luni. Mereu are pastile în casă, deoarece este “cam bolnăvicioasă și sensibilă la fel și copiii mei”.

Doamna D.R (F. 60 ani) mi-a spus (oftând) că “soțul meu e tare bolnavicios și mereu trebuie sa am pastile la îndemână”. Ea spune că doar pentru soțul ei cumpără pastile, “eu si fata mea suntem mai călite și nu ne prea îmbolnăvim cu una cu două”.

În raport cu unitatea tematică -aprecierea veniturilor, la toate cele 3 familii intervievate, veniturile sunt instabile.. În urma intervievării toate cele 3 familii au spus că situația lor financiară este una precară

Doamna S.A (F. 35 ani) a spus ca au fost perioade când nu aveau bani suficieți pentru a-și acoperi cheltuielile lunare, dar în ultima perioadă nu au mai avut probleme financiare mari, deoarece au moștenit o mică avere. Aceasta a spus că (încântată) “eu gestionez banii, deoarece sunt banii primiți moștenire de la mama mea”. Când familia se confruntă cu probleme financiare, doamna S.A spune că “mereu am apelat la părinții mei, deoarece îi consider un sprijin pentru mine”. În legătură cu conflictele familiale doamna S.A mi-a spus “în ultima perioadă nu au mai apărut, dar de fostul soț m-am despărțit din cauza banilor. Noi nu aveam bani să cumpărăm de mîncare la copii și el în loc sa îți caute de muncă, venea mereu beat acasă”.

În schimb doamna L.M (F. 47 ani) are o viață destul de îngreunată în ceea ce privește situația financiară pe care o au. Faptul că are o familie numeroasă, este nevoie de un buget pentru a se susține zilnic, dar din cauza venitului nesigur, întâmpină zile în care nu-și poate hrăni familia, ba chiar au și datorii la întreținere. Aceste lucruri sunt afirmate și de ea ”de multe ori mă trezesc noaptea, gândindu-mă la ce le voi da dimineață copiilor de mâncare … ba mai sunt și cheltuielile care se adună pe zi ce trece… efectiv nu mai am din ce să plătesc intreținerea … ba mai vin și copii că au nevoie de bani la școală, ce le mai trebuie și la profesorii ăștia … nu știu că nu avem bani”. În familia doamnei L.M., între soți există o oarecare neînțelegere și conflicte, din pricina căruia soția este nevoită să se supună soțului, de aceea dânsul este cel care gestionează venitul familie. Din cauza acestor dispute apar de nenumărate ori neînțelegeri. Soțul doamnei L.M. este foarte autoritar. Unicul sprijin, la care poate apela doamna L.M. în situații tensionate la nivel financiar, este sora ei mai mare, care întotdeauna sare în ajutor, în limita posibilităților.

Doamna D.R (F. 60 ani) fiind o persoană mai în vârstă, este ieșită de pe câmpul muncii de mai mult timp, de aceea ajungând la pragul de pensionare, beneficiază de pensia de bătrânețe, care de altfel este singurul venit substanțial din sânul familiei. Soțul primește pensie de boală, care este din păcate un venit mult prea puțin pentru a acoperi cheltuielile lunare. Respondenta relatează fapt că ”după atâția ani munciți, primesc o pensie de nimica … abia reușesc să plătesc cheltuielile casei, ce să mai zic de medicamente și alte cele ce mai trebuie într-o lună …soțul meu săracul abia primește bani pentru medicamente … fata este încă la școală ultimul an, și mereu se plânge că este batjocorită de colegi, că se îmbracă cu haine vechi. Sunt zile când stau și mă gândesc cum ajuns la bătrânețe cu așa puțini bani…” Banii din sânul familiei sunt gestionați de doamna D.R., ea fiind și capul familie. Fiind banii puțini aceasta a relatat faptul că nu au de ce să se certe pentru ei cu familia, căci ”oricum e puțin, ce să mai împărțim nimicul”. Când era mai tânără acesta apela în momente cruciale, la părinții ei, de aceea nu simțea așa lipsa acută de bani.

În ce-a de-a patra unitate tematică -relația cu familia, se poate spune că în nici una dintre familii nu sunt conflicte mari.

În urma discuțiilor avute cu doamna S.A (F. 35 ani) am putut observa că nu există conflucte la nivel de familie, ei înțelegându-se bine. Doamna S.A spune că are o relație foarte deschisă cu copii și că obișnuiesc să comunice destul de mult. Suportul familial este relativ adecvat din partea bunicilor materni, în ceea ce privește îngrijirea nepoților, datorită moștenirii. Relația dintre părinți nu este una tocmai bună, ei fiind despărțiți. Tatăl fetelor nu mai ține legătura nici cu doamna S.A și nici cu cele două fete. Relația dintre doamna S.A și domnul G.M este una foarte bună. Familia obișnuiește să își sărbătoreze zilele de naștere sau zilele de Crăciun/ Paște și familie. Au o relație apropiată și cu bunicii fetelor spunând că “merg lunar la mama mea, pentru că nu e foarte departe de mine. Tatăl meu este mort, iar mama puțin bolnavă. Au fost oameni simpli,nu au existat conflicte, divorțuri, în afara celul făcut de mine..(aftând)…mai am o sora care e la casa ei”.

În schimb în familia doamnei L.M (F. 47 ani) lucrurile nu sunt tocmai roz. Aici apar mereu conflicte din cauza banilor, deoarece sunt mulți membri. Soțul doamnei este o fire foarte autoritară și nu acceptă să îi iasă nimeni din cuvânt. Ea are o relație mai apropiată cu sora ei mai mare, apelând la aceasta de fiecare dată când rămân în pană de bani. Doamna spune că “cu familia mea nu am o relație foarte bună, deoarece nu au fost de acord să mă căsătoresc cu actual soț. Mereu îmi spune că daca îi ascultam nu ajungeam în situația de a nu avea ce da de mâncare copiilor. Cu socrii mei relația e bazată pe indiferență, adică când ne întâlnim ne salutăm, stăm puțin de vorbă și cam atât”.

Doamna D.R (F. 60 ani) fiind o persoană mai în vârstă și trecută prin viața mi-a spus ca pentru ea contează foarte mult armonia din cămin și că are o relație bună atât cu părinții ei cât și cu socrii “nu văd rostul certurilor în familie. Mie îmi place ca toata lumea să se înțeleagă și daca avem vreo problemă să o spunem celuilalt. Așa mi-am crescut și copila. Poate că și boala soțului m-a întărit și de aceea nu mai pun așa mare accent pe certuri”.

În cea de-a cincea unitate tematică -relația cu prieteni, toate cele 3 familii spun că au prieteni.

Doamna S.A (F. 35 ani) mi-a spus “nu am foarte mulți prieteni. Am o vecină foarte de treabă cu care ma întâlnesc foarte des, adică zilnic și pot spune că am încredere în ea. Ne înțelegem așa de bine, poate pentru că ea este mai în vârstă decât mine și o văd ca pe o a doua mamă. Eu cred că dacă pe o persoană nu te poți baza, nu o poți numi prieten”.

În cea de-a doua familie, se poate observant prezența geloziei soțului doamnei L.M (F. 47 ani). Ea nu are nici o prietenă mai apropiată deoarece “soțul meu e foarte gelos și îmi interzice să vorbescu cu vreo prietenă. Mi-a spus de multe ori că dacă respectiva îmi era prietenă mă ajuta când aveam nevoie de bani”.

În familia doamnei D.R (F. 60 ani) se vede o mare diferență. La ei este o continuă armonie, au o relație apropiata și cu vecinii. Doamna mi-a spus “mereu așteptăm sfârșitul de săptămână să vină la noi câte o familie de prieteni, să vorbim și să ne amintim de vremea tinereții”. Când am fost să aplic interviul am simțit câtă bunătate există în această familie și că nu pun așa mare accent pe bani.

A șasea unitate tematică -nivelul educațional. Educația în viața oricărei persoane este importantă, deoarece prin acest factor fiecare om poate fi caracterizat și așezat în diferite ”pături sociale”. Educația delimitează, nivelul de trai, locul de muncă, cât și calitatea vieții pe care o ducem. Cuprinzând această dimensiune în interviu, am observat faptul că persoanele respondete au un nivel scăzut de educație, fapt ce se transmite și la copii acestora.

În ceea ce privește nivelul de educație dobândit de doamna S.A. (F.35 ani), aceasta a susținut că doar 10 clase ”Cu chin, cu vai am terminat și eu cele 10 clase, nu pot să mă laud nu am avut note mari dar de aceea m-am străduit”, deoarece familia ei nu era foarte înstărită. De asemenea respondenta a susținut faptul că nici soțul ei nu are studiile gimnaziale, de aceea niciodată nu au avut un loc de muncă stabil. De aceea s-a ajuns la divorț. Actualul partener are tot 10 clase, dar nu are nici un loc de muncă. Ea își susține copiii să meargă la școală și câteodata apar conflicte în familie din cauza nepăsării fetelor de școală. Valorizează foarte mult educația și de aceea își sprijină copiii, chiar și din nimicul avut să își continue studiile.

Doamna L.M. (F.47 ani) în schimb are 8 clase. O vorbă din bătrâni spune ”dacă părinții nu au școală, copii de ce să aibă”. Această zicală este susținut și de mamă, spunând aceasta ” eu nu am școală, da cât am putut m-am descurcat în viață, copiilor mei nu le place școala și nici nu o să îi oblig. Mai bine să se angajeze să aducă un ban in casă, decât să piardă vremea mergând la școală”.

Respondenta D.R. (F.60 ani) are doar 4 clase și se mândrește cu aceasta, deoarece ”în vremurile noastre se făcea carte, nu ca și acuma copii merg la școală să fumeze și să își bată joc de alții … eu am învățat … chiar și acuma mai țin minte o poezie ce am învățat-o în clasa a 4-a … părinții nu m-au putut ține la școală … pe atunci după școală mergeai la câmp și munceai”. Chiar dacă doamna D.R. are doar studii primare, valorifică foarte mult educația și de aceea își sprijină copilul, chiar și din nimicul avut să își continue studiile.

A șaptea unitatea tematică se raportează la starea sufletească a persoanelor cu care am colaborat. În mare măsură acesastă unitate, are ca și principal factor dominant, nemuțumirile aduse din cauza mediului de trai, chiar și în aceste condiții persoanele intervievate trăiesc cu un sentiment optimist, bucurându-i și cele mai mărunte lucruri.

Raportându-mă la ceea ce resimt cei intervievați, răspunsurile acestora sunt diferite. Fiecare individ apreciează, vede bucuriile și problemele de-a lungul vieții într-un anumit fel.

Legat de acestă dimensiune doamna S.A. (F.35 ani) a susținut faptul că ” toată viața mea am trăit așa, sunt tânără încă și când mă gândesc că nici copiilor mei nu le pot oferi bucuria de a sta într-un loc frumos îmi vine să plâng și să-mi iau viața”. Respondenta deasemea a afirmat faptul că pe lângă problemele pe care le întâmpină în fiecare zi, reușește să aibă o atmosferă plăcută în casă și este mândră de copii ei, pentru faptul că apreciează și puținul pe care-l primesc. Din nefericire apar și zile mai puțin senine când doamna S.A, își reprosează traiul pe care-l au și dă vina pe tot felul de organizații, pentru că nu i-au acordat o locuință mai mare, ” în fiecare zi aștept ca cineva să mă ajute și să ne înțeleagă greutatea, nici nu mă mir că uneori partenerul meu mă găsește plângând, îmi este foarte greu …”.

Respondenta L.M. (F.47 ani) afirmă faptul că ” eu mă simt foarte bine, îmi găsesc liniștea sufletească în copii mei, am realizat ceva în această viață …încerc întotdeauna să fiu fericită, chiar dacă în adâncul sufletului îmi este destul de greu … soțul nu mă ascultă și asta mă deranjează … îmi e greu fără sprijinul lui, dar ce să îi faci, dacă e băut tot timpul, nu ai cu cine vorbi …”. De asemenea doamna afirmă faptul că cea mai are îngrijorare o are din cauza copiilor, care au crescut și nu realizează nimic ”cum cresc copii, cresc și problemele”. L.M. are o dorință mare, aceasta fiind de a găsi un loc mai mare de locuit, deoarece ”suntem mulți, deja copii sunt mari, azi-maine vin cu nurori și gineri … nu au nici unde să steie … oare cine ne va ajuta …”

În schimb repondenta D.R. (F. 60 ani) este mult mai optimistă, legat de locul în care își duc traiul zi de zi. Aceasta susține cu tărie faptul că ”dacă locul în care stăm nu ar fi așa de mic, de mult ajungeam să nu mai vorbim … dar așa fiind apoape unu de celălalt, păstrăm armonia dintre noi.” Trecută prin viață doamna mi-a relatat faptul că tinerețea și-a petrecut-o într-o casă micuță și sărăcăcioasă, dar chiar și așa își aduce aminte cu nostalgie de grădina cu flori, care-i aduceau zâmbetul pe buze chiar și când era supărată. Ceea ce o deranjează pe doamna D.R. este faptul că, așa ajunși la bătrânețe nimeni nu îi mai ajută, ” uneori aș vrea să mor, decât să mai stau în lumea asta mizerabilă, fără să ne ajute nimeni, nici măcar de bani de medicamente …”

Ultima unitate tematică -aprecierea alimentației are ca scop identificare alimentelor consumate de aceste familii.

Doamna S.A. (F.35 ani) a spus că în ultima perioadă nu a mai suferit de mâncare “au fost și perioade când nu aveam ce manca, dar acestea au trecut”. Dintre alimentele consumate cel mai des a amintit “cartofi, carne, orez și lapte”. A mai spus că sunt nelipsite cafeaua și tigările din casă. Dintre alimentele pe care nu și e permite să le cumpere foarte des a spus “ca la orice om ne plac și frunctele, cum ar fi bananele, kiwi, căpsuni și cireșe că tot sunt de sezon.”.

În familia doamnei L.M. (F.47 ani) carnea este de multe ori înlocuită de soia, fiind mai ieftină. Foarte mult se hrănesc cu cartofi, orez și ouă. Sunt și zile când “singurul fel de mâncare este un castron de ciorbă cu legume. Fruncte nu am mai mâncat de mult, fiind și foarte scumpe. ”

În schimb doamna D.R. (F. 60 ani) spune că la ea în familie de mănâncă bine. Nu își permite cine știe ce delicatesuri, dar nici nu mor de foame “încerc banii pe care îi avem să îi administrez cu atenție pentru a nu ramâne fără mâncare sau fără medicamente. Ne descurcăm cum putem. Încerc ca zilnic să avem pe masă o farfurie de ciorbă, fie ea de legume sau cu carne și felul 2”.

Concluziile cercetării

METODOLOGIA INTERVENȚIEI

Intervenția a fost realizată având în vedere atât dimensiunile problematice ale familiilor evidențiate în cadrul cercetării, dar și disponibilitatea familiilor de a se implica în proces.

În urma cercetării, se poate observa faptul că cele mai des întâlnite probleme cu care se confruntă familiile sărace sunt : resursele insuficiente, venituri instabile, lipsa unui loc de muncă și condiții de locuit inadecvate.

Am ales ca metodă de intervenție – consilierea, deoarece în mare măsură familiile sărace sunt familii cu multiple probleme, care se confruntă cu situații grave, cum ar fi lipsa locuinței personale, lipsa unui loc de muncă, resurse insuficiente, lipsa motivației și încrederii în capacitățile proprii.

Obiectivele specifice ale intervenției

– consilierea familiilor în vederea oferirii de sprijin

– să acord familiilor suport informațional

– să asist în găsirea unui loc de muncă

– învățarea deprinderilor necesare pentru găsirea unui loc de muncă

Beneficiarii asistați

Intervenția a fost desfășurată pe un număr de 2 familii care se confruntă cu probleme. Participarea și implicarea membrilor familiei a fost în funcție de disponibilitatea acestora.

Principii și metode de intervenție

Tehnica centrării pe sarcină : a fost folosită această tehnică, deoarece familiile se confruntă cu multiple probleme. Aceste familii aveau dificultăți în a-și identifica scopurile și obiectivele comune. În majoritatea situațiilor, familiile au renunțat să mai caute posibilități și alternative de ieșire din criză și au început să se limiteze la soluții cu impact de scurtă durată. Principiile acestei metode au fost utile în ceea ce privește formarea abilităților de a analiza o situație, de a defini un scop sau o nevoie și de a identifica pașii necesari și resursele pentru îndeplinirea acestuia.

Modelul rezolvării de probleme : acest model a fost necesar, deoarece familiile respective, nu își conștientizează în mod direct problemele cu care se confruntă.

Centrarea pe client : am folosit această metodă în ședințele de consiliere, în vederea stabilirii unei relații de încredere cu clienții.

Metodele de intervenție folosite sunt : consiliere individuală, consilierea grupului familial, consiliere informațională.

Am folosit consilierea individuală, deoarece nu am vrut ca ceilalți membrii ai familiei să poată influența respondentul. Folosind această metodă, respondentul nu mai avea nici o reținerea în a discuta cu mine și am reușit să mă aproprii mai mult de persoana participantă în cadrul intervenției. Această metodă este benefică în tot ceea ce înseamnă explorarea individuală a participantului. După cum și I.A. Dumitru (2004, p.11-12) a susținut, consilierea este metodă prin care se poate urmării modul de acționare a unui individ la un moment dat, într-o situație dată, în general în situații redate de viață sau în activitatea cotidiană. Metoda se adresează înspecial persoanelor care prezintă manifestări psihice normale și sănătoase, aflate în impas de a-și valoriza propriile resurse, în vederea rezolării problemei apărute, pentru a simții rostul vieții. De asemenea prin aceasta se poate susține valorificarea resurselor și a posibilităților existente, dar și aducerea la nivel optim a stimei de sine.

Intervenția primului caz s-a derulat în intervalul 28 aprilie 2014 – 16 mai 2014.

Intervenția celui de-al doilea caz s-a derulat în intervalul 19 mai 2014 -6 iunie 2014.

Desfășurarea propriu-zisă a intervenției

În continuare voi prezenta studiile de caz, a familiilor selectate pentru procesul de intervenție.

Ținând cont că majoritatea problemelor familiilor se încadrau în categoriile : resurse inadecvate (lipsa locului de muncă, venit insuficient și instabil, probleme de îngrijire a sănătății, condiții de locuit deficitare), insatisfacție în relațiile sociale, dificultăți în îndeplinirea rolurilor familiale, tehnica centrării pe sarcină a fost des întrebuințată pentru soluționarea problemelor identificate.

CAZ 1

Studiu de caz pe individ și familie

Datele de identitate au fost modificate în vederea păstrării confidențialității informațiilor și a cazului.

Descrierea sistemului client

Familia este compusă din 4 membri.

Doamna S.A a fost căsătorită și în urma căsătoriei au luat naștere doi copii, S.M și S.I. Doamna S.A în urma unor conflicte a divorțat de tatăl fetelor, acestea mergând să locuinască împreună cu mama lor. În urmă cu 6 luni doamne S.A l-a întâlnit pe domnul G.M și au căzut de acord să se mute împreună. Nici acum nu sunt căsătoriți, spunând că “suntem fericiți și așa.” Familia beneficiază doar de o singură cameră, locuind într-o garsonieră, toți cei 4 membri.

Explorare

Natura trimiterii . Un prim contact cu familia a avut loc în momentul aplicării interviului și ca urmare a începerii studiului și a demersurilor de cercetare privind situația socio-economică a familiei. La aplicarea interviului au luat parte toți membrii familiei. Am putut discuta atât cu mama, cât și cu partenerul acesteia, dar și cu cele doua fetițe. Am putut observa și condițiile de trai ale familiei. De asemenea am avut ocazia de a discuta și cu o vecina a doamnei S.A, vecina fiind cea mai bună prietena de familie.

Prezentarea problemelor

Din perspectiva familiei : familia a identificat mai multe probleme pe care afirmă că a încercat să le rezolve, căutându-și locuri de muncă, dar nu a reușit. În primul rând, condițiile de locuit nu sunt adecvate pentru numărul de membri, afirmând ca nu au suficient loc pentru a duce o viață decentă,.

Din perspectiva asistentului social :

probleme legate de insuficiența spațiului locuibil

lipsa unui loc de muncă doamnei S.A și domnului G.M.

În ceea ce privește locuința, cei 4 membri trăiesc într-o garsonieră destul de mică, având în cameră 2 paturi, dormind cele două fete într-un pat și doamna S.A cu domnul G.M în celălalt pat.

altă problemă identificată este lipsa intimității cuplului, deoarece locuiesc în aceeași cameră cu copiii

există deasemenea și lipsa spațiului adecvat copiilor pentru studiu sau lipsa intimității acestora.

lipsa de motivație a adulților în vederea schimbării situației actuale

Capacitatea sistemului client

Evaluarea sistemului client a fost întocmită utilizând o adaptare a Scalei de Evaluare a Familiei –Fs și anume “First Year Rating From – North Carolina Family Assessment Scale – Fs, for Early Childhood Family Support Programs (NCFAS – FS) Version 1.2”, prin care se analizează holistic o multitudine de dimensiuni relevante despre familie.

Conform instrumentului de evaluare menționat mai sus, punctajele scalei de evaluare a familiei și copilului au următoarele semnificații :

+2, dimensiunea/aspectul respective reprezintă în mod clar un punct forte

+1, dimensiunea/aspectul evaluat constituie un punct forte de intensitate moderată

0, reprezintă nivelul de bază sau adecvat

-1, probleme ușoară

-2, probleme moderată

-3, problemă serioasă, gravă, majoră

A. Mediul înconjurător

Familia locuiește într-o garsonieră, care cuprinde o bucătarie mică, o baie , o debara și o cameră în care trăiesc 4 persoane. Ei locuiesc într-o încăpere mică, spațiu insuficient, dispun de două paturi, aragaz, frigider, aspirator, mașină de spălat, televizor color, calculator și două dulapuri.

Familia nu este în conflict cu vecinii sau comunitatea, fiind o familie cu un temperament mai liniștit. Ei sunt foarte comunicativi. Niciunul dintre membrii familiei nu sunt angajați în câmpul muncii, singura lor sursă este alocația copiilor și moștenirea primită de la mama doamnei S.A. Momentan familia dispune de o sumă de bani pentru a-și satisface nevoile de baza ale traiului zilnic.

După aplicare interviului, am ajuns la concluzia că familia intervievată nu are probleme de alimentație. Au avut momente când nu avem ce pune pe masă, dar în urma moștenirii ei o duc mai bine.

Familia nu întâmpină probleme de igienă, având în garsonieră baie și bineînțeles apă caldă. Hainele sunt curate, iar copiii sunt îmbrăcați corespunzător anotimpului. Mama fetelor are 10 clase, la fel și partenerul acesteia. Doamna S.A are multe pretenții de la copii ei, spune că unele conflicte care apar în familie, sunt de la faptul că fata cea mare nu prea este conștiincioasă. Doamna S.A valorizează educația și își încurajează și susține copiii în ceea ce privește frecventarea unei forme de învățământ.

Familia prezintă grave disfunționalități în ceea ce privește condițiile de locuit și venitul/locul de muncă. Stabilitatea locuinței și managementul financiar prezintă o problemă moderată, iar siguranța îm comunitate, igiena personală și educația nu prezintă a fi o problemă.

B. Capacitățile părintești

Rar copiii sunt supravegheați de o vecină, care este prietena familiei. Când doamna S.A merge la piață le mai lasă singure pe cele două fete, deoarece fata cea mare are 17 ani și se poate baza pe ea. Se poate spune că părinții sunt modele positive pentru fete, deoarece au 10 clase și doamna S.A valorizează educația și își încurajează și susține copiii în ceea ce privește frecventarea unei forme de învățământ. Doamna S.A și domnul G.M dețin abilități necesare pentru a face față vieții zilnice

Părinții afirmă că nu prezintă boli cornice, cu toate că la interviu mi-au spus că : “nu mergem la medic aproape deloc, nici eu și nici fetele mele”.

Nici unul dintre părinți nu consumă băuturi alcoolice în exces, dar ambii fumează și consumă cafea. Atât doamna S.A cât și domnul G.M, le încurajeajă pe fete să meargă la școală.

În ceea ce privește supravegherea copiilor, aceasta reprezintă o problemă moderată. Sănătatea mintală, fizică, sprijinul pentru educație și nivelul de educație al familiei reprezintă o problemă adecvată. Însă problema tutunului și a practicii disciplinare reprezintă o problemă ușoară.

C. Interacțiunile familiale

Mama este cea care își petrece mai mult timp cu copii, fiind casnică. Nu își neglijează copiii și spune că are o relație deschisă cu ei. Doamna S.A spune că are o relație foarte deschisă cu copii și că obișnuiesc să comunice destul de mult. Suportul familial este relativ adecvat din partea bunicilor materni, în ceea ce privește îngrijirea nepoților, datorită moștenirii.

Relația dintre părinți nu este una tocmai bună, ei fiind despărțiți. Tatăl fetelor nu mai ține legătura nici cu doamna S.A și nici cu cele două fete. Relația dintre doamna S.A și domnul G.M este una foarte bună.

În cadrul familiei, activitățile de recreere sunt limitate, deoarece fetele sunt zilnic la școală apoi au teme de rezolvat. În schimb în weekend petrec mult timp împreună, obișnuiesc să iasă prin parc.

Zilnic copiii merg la școală, mama dimineața merge la o vecină la cafea , apoi cu treburile casnice. Familia obișnuiește să își sărbătoreze zilele de naștere sau zilele de Crăciun/ Paște.

Familia prezintă disfuncții în ceea ce privește interacțiunea dintre membri ei, datorită rutinei și a absenței recreației familial.

D. Securitatea familiei

Copiii nu sunt abuzați nici fizic, nici emoțional și nici sexual. Ei simt absența tatălui biologic, dar mama încearcă să nu îi simtă foarte tare absență

Nevoile de bază sunt satisfăcute în funcție de resursele disponibile ale familiei. Locuința fiind mică, nu au intimitatea necesară și nici un loc special în care fetele să își rezolve temele de casă.

În cadrul familiei nu au loc incidente de violență. Copiii nu consumă alcool, droguri sau tutun.

E. Interacțiunile familiei cu prietenii și comunitatea

Familia are interacțiuni zilnice cu vecinii, se pot baza pe acești pentru un eventual ajutor. Ambele fete frecventează școala, fiind sprijinite și susținute de către doamna S.A. Familia primește ajutor din partea vecinilor în caz de nevoie. În comunitatea în care trăiește familia, membrii ei se ajută reciproc în caz de nevoie.

Suportul spiritual lipsește, deoarece familia nu frecventează biserica. Nu există implicare civică din partea părinților. Familia a beneficiar de ajutor social oferit de primărie și nu prezintă sentimente de rușine. Acum nu mai beneficiază de prestații sociale, fiindcă au intrat în posesia un moșteniri.

De multe ori doamna S.A se bazează pe ajutorul bunicii materne.

F. Sprijinul din partea comunității

Familia nu întâmpină probleme cu transportul, deoarece se află în mijocul orașului. În comunitatea în care trăiește familie există acces la îngrijiri medicale, sociale și educaționale. Familia beneficiază de servicii de urgență, apelând serviciul de Ambulanță.

Suportul cultural este asigurat prin transmiterea tradițiilor și a credințelor. Oportunitățile educaționale în comunitate sunt foarte dezvoltate și complexe, copiii beneficiază de aceste oportunități, frecventând o formă de învățămănt.

Familia dispune de oportunități de angajare, dar ei momentan nu doresc să se angajeze, deoarece au o sursă de venit instabil, această sursă fiind moștenirea primită.

Familia nu este sprijinită de nici o agenție social și are acces limitat la oportunitățile de angajare într-un loc de muncă.

G. Bunăstarea copilului

Nici unul dintre copii nu prezintă probleme de sănătate fizică și nu s-au confruntat până în present cu probleme. Copiii sunt apți, nu prezintă nici o formă de dificultate la școală. Comportamentul copiilor este adecvat vârstei lor.

Copiii au o relație bună cu părinții (doamna S.A și domnul G.M), nu sunt abuzați, neglijați sau expuși diferitelor situații de risc. Între surori există o relație pozitivă, de colaborare, de prietenie și de ajutor.

Ambii copii au o relație bazată pe respect cu profesorii Au o relație bazată pe prietenie, ajutor la teme, încredere și colaborare.

Mama le asigură copiilor nevoile de bază în limitele posibilităților financiare. Copiii sunt susținuți și sprijiniți de către doamna S.A.

Stabilirea contractului

Problema principală cu care se confruntă familia rezidă în primul rând în dificultatea partenerilor în a-și clarifica situația, în a-și identifica clar problemele și implicațiile acestora. Doamna S.A s-a arătat foarte deschisă la demersirile pentru schimbare, astfel contractul a fost stabilit în mod verbal, insistându-se pe ideea de parteneiat și implicare reciprocă în soluționarea problemelor.

În primele întâlniri doamna S.A a fost foarte deschisă și foarte interesată de ideea de consiliere care o va ajuta în rezolvarea sau diminuarea problemelor. Am identificat împreună problemele cărora este nevoie să le facă față. Acestea sunt :

Lipsa unui loc de muncă

Resursele financiare sunt instabile

Stima de sine scăzută

Motivarea scăzută

Limitarea spațiului de locuit

Pentru stabilirea prioritățile în rezolvarea problemelor identificare am încercat să răspundem următoarei întrebări: Care este potențialul de schimbare pentru problema însăși, prin implicarea clientei și a mediului? Am negociat o grilă menită să sesizeze și potențialul schimbării la limita dintre mediu și resursele clientei, unde : 1-potențial maxim, 2-potențial foarte înalt, 3-potențial înalt, 4-potențial maxim, 5-potențial scăzut, 6-potențial foarte scăzut și am obținut următoarele scoruri, care au permis o abordare, în ordine :

Lipsa unui loc de muncă : -3

Resursele financiare sunt instabile : -3

Stima de sine scăzută : -4

Motivarea scăzută : -3

Limitarea spațiului de locuit : -6

Desfășurarea intervenției primului studiu de caz

Planul intervenției

Am stabilit care sunt problemele principale, scopul intervenției, sarcinile de realizat și am negociat limitele de timp. Problemele identificare sunt : lipsa locului de muncă, lipsa motivației pentru găsirea unui loc de muncă și spațiu insuficient de locuit.

Problema asupra căreia o să se realizeze intervenția este : lipsa locului de muncă.

Problema : lipsa unui loc de muncă

Scopul : să găsească un loc de muncă stabil, atât doamna S.A cât și domnul G.M

Obiectivul 1 : Creșterea motivației în vederea găsirii unui loc de muncă

Activitate 1: Discuții cu privire la importanța și avantajele unui loc de muncă

Activitate 2: Oferirea de exemple prin împărtășirea experienței altor oameni care și-au găsit loc de muncă, ieșind astfel din sistemul de protecție.

Obiectivul 2 : Învățarea deprinderilor necesare pentru găsirea unui loc de muncă

Activitate 1: Realizarea unor teste pentru stabilirea aptitudinilor beneficiarilor

Activitate 2 : Îndrumarea spre cursuri de calificare

Activitate 3 : Redactarea CV-ului

Activitate 4 : Pregătirea pentru interviu

Metode utilizate : – centrarea pe sarcină, centrarea pe client, intervenția în rețeaua socială Rolul asistentului social : – consilier, avocat, mediator, educator și consilier.

Tipul de intervenție socială : – directă, oferire de informații, indirectă

Întâlnirea nr. 1

La această primă întâlnire m-am întâlnit cu cei patru membri ai familiei pentru a realiza interviul. Întâlnirea a ținut două ore. Membrii familiei au fost de la început foarte deschiși și am purtat o discuție liberă. În urma discuțiilor, am aflat că cea mai mare problemă a familiei este lipsa unui loc de muncă. Am discutat cu doamna S.A și domnul G.M cu privire la orientarea profesională și am încercat să căutăm un loc de muncă. Am aflat de la doamna S.A că dorește să muncească ca femeie de servici sau vânzătoare la magazin. Doamnul G.M ar dori să lucreze ca agent de pază. Deoarece ei aveau și altceva în program am deciz să ne stabilim o altă întâlnire.

Întâlnirea nr. 2

La întâlnirea a doua am discutat despre importanța și avantajele unui loc de muncă. Le-am adus mai multe argumente pentru care trebuie să aibe un loc de muncă, spunându-le care sunt avantajele. În urma discuțiilor, am observat că doamna S.A și domnul G.M sunt mai încrezători în propriile calități. Cooperarea, dorința de schimbare și implicarea, reliefează faptul că ambii conștientizează necesitatea unei completări de surse de venit.

Întâlnirea nr. 3

La cea de-a treia întâlnire am discutat doar cu doamna S.A și domnul G.M, deoarece fetele erau la școală. Am încercat să aflu abilitățile doamnei S.A și domnul G.M, am identificat posibilele modalități de căutare a unui loc de muncă. I-am ajutat să își redacteze un CV și am mers cu ei să îl depună sau unde era cazul să îl trimită pe mail. Am adunat informații despre locurile de muncă din ziarul “Piața de la A la Z” , apoi am selectat câteva locuri de muncă “țintă”, în funcție de ceea ce doreau ei și în funcție de descrierea postului.

Pentru doamna S.A am trimis CV-ul la următoarele : Echipa Lanka caută un vânzător, în Hypermarket Auchan Cluj, , Restaurantul Yummy Yang – specific chinezesc, Restaurant și Catering, pe postul de vânzătoare. Pentru postul de femeie de servici am depus CV-ul la Salon de înfrumusețare Estetique Studio, Domeniul hotelier / Turism, Restaurantul Ghios, Restaurant Casa Vikingilor și CN Fashion.

Pentru doamnul G.M am trimis CV-ul la “Clasik Poker” unde se căuta agent de pază și la supermarketurile Profi, LIDL, Auchan și Bila.

Întâlnirea nr. 4

Următoare întâlnire a avut ca sarcină de realizat pregătirea pentru interviu, prezentarea la interviu și acceptarea în caz de refuz. I-am rugat să se gândescă și să încerce să îmi răspundă la câteva întrebări. Acestea au fost :

Vorbește-mi despre tine.

Motivul pentru care dorești să te angajezi.

De ce vrei să lucrezi acolo?

Ați mai lucrat în domeniul respectiv?

De ce ați plecat de la celălalt loc de muncă?

De ce ar trebui să te angajăm?

Întâlnirea nr.5

Această întâlnirea a avut ca scop aflarea părerilor celor doi adulți, referitoare la intervenția mea, Am fost curioasă să aflu cum a fost la primul interviu și prima zi de muncă.

Abordarea intervenției

Intervenția se față se va baza pe modelul centrării pe sarcină și pe cel al rezolvării de probleme.

Am utilizat atât intervenția directă, cât și cea indirectă, oferirea de informații și direcționarea spre alte instituții și servicii.

Primul tip de intervenție folosit a fost oferirea de opțiuni și informații, în scopul obținerii unui loc de muncă.

Intervenția indirectă a fost utilizată cu predilecție pentru încurajarea asistatei, adică creșterea motivării și încrederii în propriile capacități.

Cel de-al doilea tip de intervenție, a vizat oferirea de sprijin în vederea îmbunătățirii propriilor abilități sociale și interpersonale. În cadrul acestul tip de intervenție au fost utile tehnicile de consiliere precum : empatie, parafrazare, oferirea de feedback, clarificarea și reflectarea sentimentelor.

Evaluarea intervenției

Evaluarea inițială

În prima zi în care am realizat interviul, situația familie S. se prezenta astfel: doamna S.A prezenta un nivel al motivație și încrederii în propriile capacități absent și lipsa unui loc de muncă. Doamna S.A nu era motivată să își găsească un loc de muncă, deoarece spune că momentan au din ce supraviețui.

Evaluarea pe parcurs

Pe parcursul interveției situația familiei se prezenta astfel :

Am observant că doamna S.A e mai interesată să caute un loc de muncă, spunând că ar prefera pemtru început să lucreze doar 4 ore pe zi în domeniul menajului.

Am sesizat și faptul că nivelul motivației și încrederii în propriile capacități e mai ridicat, exprimându-și dorința de a se implica în toate demersurile necesare îmbunătățirii situației familiale.

Deși doamna S.A îți exprimă dorința de implicare activă, se mai confruntă cu o situație de dezinformare în ceea ce privește posibilitatea căutării și obținerii unui loc de muncă. Împreună cu doamna S.A am întocmit un CV și am început să-l depunem și să așteptăm răspunsurile din partea instituției la care a avut loc depunerea CV-urilor. Am căutat deasemenea și articolele din ziare, am luat adresele respective și în următoare zi, doamna S.A împreună cu mine ne-am deplasat la locațiile respective în vederea depunerii de CV-uri.

Evaluarea finală

În urma întocmirii și depunerii CV-ului la firmele respective, care solicitau nevoia unui întreținător de curățenie, doamna S.A a obținut un răspuns pozitiv.

Rezultatul final al întregului proces de intervenție a fost obținerea unui loc de muncă și creșterea motivării. Acest demers s-a realizat, datorită faptului că doamna S:A a conștientizat că e necesar a avea un loc de muncă.

CAZ 2

Studiu de caz pe individ și familie

Datele de identitate au fost modificate în vederea păstrării confidențialității informațiilor și a cazului

Descrierea sistemului client

Familia este compusă

Cei 4 copii provine dintr-o relație legal constituită între domnul L.I și doamna L.M Familia L. locuiește într-un apartament cu 2 camere, dar doamna L.M spune că nu este foarte mulțumită de faptul că la vârsta dumneaei stă în chirie și nu are nici un venit stabil, dar spune că “acum e rândul copiilor să muncească și să plece la casa lor”.

Explorare

Natura trimiterii. Un prim contact cu familia a avut loc în momentul aplicării interviului și ca urmare a începerii studiului și a demersurilor de cercetare privind situația socio-economică a familiei. La aplicarea interviului au luat parte toți membrii familiei. Am putut observa și condițiile de trai ale familiei.

Prezentarea problemelor

Din perspectiva familiei : familia a identificat mai multe probleme pe care afirmă că a încercat să le rezolve căutându-si locuri de muncă. În primul rând, condițiile de locuit nu sunt adecvate pentru numărul de membri, afirmând ca nu au suficient loc pentru a duce o viață decent.

Din perspectiva asistentului social :

probleme legate de insuficiența spațiului locuibil

lipsa unui loc de muncă doamnei L.M și domnului L.I.

în ceea ce privește locuința, cei 6 membri trăiesc într-un apartament de 2 camere,

lipsa de motivație a adulților în vederea schimbării situației actuale

conflicte tensionate în familie, certuri, reproșuri

gelozia domnului L.I

conflictula cu mama doamnei L.M

Capacitatea sistemului client

Evaluarea sistemului client a fost întocmită utilizând o adaptare a Scalei de Evaluare a Familiei –Fs și anume “First Year Rating From – North Carolina Family Assessment Scale – Fs, for Early Childhood Family Support Programs (NCFAS – FS) Version 1.2”, prin care se analizează holistic o multitudine de dimensiuni relevante despre familie.

Conform instrumentului de evaluare menționat mai sus, punctajele scalei de evaluare a familiei și copilului au următoarele semnificații :

+2, dimensiunea/aspectul respective reprezintă în mod clar un punct forte

+1, dimensiunea/aspectul evaluat constituie un punct forte de intensitate moderată

0, reprezintă nivelul de bază sau adecvat

-1, problem ușoară

-2, problem moderată

-3, problemă serioasă, gravă, majoră

A. Mediul înconjurător

Familia locuiește într-un apartament cu 2 camere, dar doamna L.M spune că nu este foarte mulțumită de faptul că la vârsta dumneaei stă în chirie și nu are nici un venit stabil, dar spune că “acum e rândul copiilor să muncească și să plece la casa lor”. Apartamnetul nu este foarte mare, are doua camera, o bucătărie, o baie și o debara. În proprietate au bunuri de uz casnic ca : aragaz, frigider, aspirator, mașină de spălat, televizor și calculator.

Familia nu este în conflict cu vecinii sau comunitatea, dar nici în relații foarte bune. Din cauza gălăgiei produse de domnul L.I, familia nu este văzută tocmai bine în bloc. Niciunul dintre membrii familiei nu sunt angajați în câmpul muncii, singurul lor venit sunt banii aduci de domnul L.I care mai muncește unde apucă.

După aplicare interviului, am ajuns la concluzia că familia intervievată are probleme de alimentație. Au avut momente când nu avem ce pune pe masă. În familia doamnei L.M. carnea este de multe ori înlocuită de soia, fiind mai ieftină. Foarte mult se hrănesc cu cartofi, orez și ouă. Sunt și zile când “singurul fel de mâncare este un castron de ciorbă cu legume. Fruncte nu am mai mâncat de mult, fiind și foarte scumpe. ”

Familia nu întâmpină probleme de igienă, având în apartament baie și bineînțeles apă caldă. Hainele sunt curate, iar copiii sunt îmbrăcați corespunzător anotimpului. Doamna L.M. are 8 clase. O vorbă din bătrâni spune ”dacă părinții nu au școală, copii de ce să aibă”. Această zicală este susținut și de mamă, spunând aceasta ” eu nu am școală, da cât am putut m-am descurcat în viață, copiilor mei nu le place școala și nici nu o să îi oblig. Mai bine să se angajeze să aducă un ban in casă, decât să piardă vremea mergând la școală”.

Familia prezintă grave disfunționalități în ceea ce privește condițiile de locuit, venitul/locul de muncă, managementul financiar. Stabilitatea locuinței, siguranța în comunitate, igiena personală și educația prezintă a fi o moderată.

B. Capacitățile părintești

C. Interacțiunile familial

D. Securitatea familiei

E. Interacțiunile familiei cu prietenii și comunitatea

F. Sprijinul din partea comunității

G. Bunăstarea copilului

Stabilirea contractului

Desfășurarea intervenției celui de-al doilea studiu de caz

Planul intervenției

Abordarea intervenției

Evaluarea intervenție

Concluziile finale ale intervenției

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

Băban Adriana (2001), „Consiliere educațională”. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Editura Ardealul, Cluj-Napoca

Zamfir, E. (coord.) (2000) „Strategii anti-sărăcie și dezvoltare comunitară”, Ed. Expert, București

Stănculescu, M. S. (2003) „Analiză asupra violenței în familie”, în Cercetarea Națională privind Violența în Familie și la Locul de Muncă. România, 2003, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, București

Stănculescu, M. S. și Berevoescu, I. (2004) „Sărac lipit, caut altă viață! ”, Editura Nemira, București

Gheorghe, Barbu (1994) „Calitatea vieții”, Revistă de politici sociale anul 1994, nr.2, Editura Academiei Române, București

Molnar, Maria(1999) „Sărăcie și protecție socială”, Editura Fundației România de Mâine, București

Neamțu G. (2003), „Tratat de asistență socială”, Editura Polirom, Iași

Gaudier, M., 1990, „La pauvrete dans la monde”, Problemes economiques, nr.2375

Agabrian, Mircea, (2004), „Cercetarea calitativă a socialului- design și performare”, Institutul European Iași

Neamțu, N., (2001)- „Clasificarea problemelor de funcționarea socială : inovația necesară asistenței sociale” – Revista Transilvana de Stiințe Administrative anul 2001 nr.1 (6), Cluj-Napoca

Neamțu, N.,(2001)- „Metode și tehnici de asistență socială a familiei : ghid practice ”, Editura Word System, Cluj-Napoca

Neamțu, N.,(2008) – „Practica asistenței sociale centrată pe individ și familie (studii de caz) ”, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca

Zamfir, Cătălin, (2001) „Situația sărăciei din România. Cauzele sărăciei, evaluarea politicilor anti sărăcie, direcții de acțiune pentru combaterea sărăciei”, Editura Institutului de Cercetare a calității vieții, București

Zamfir, Cătălin, (1994) „Dimensiuni ale sărăciei”, Editura Expert, București

Preda, M., (2002) „Politica socială românească între sărăcie și globarizare”, Editura Polirom, Iași

Iluț, Petru (1997), „Abordarea calitativă a socio-umanului”, Editura Polirom, Iași;

Iluț, Petru (1995), „Familia, cunoaștere și asistență”, Editura “ARGONAUT”, Cluj-Napoca

Iluț, Petru (2005), „Sociopsihologia și antropologia familiei”, Iași: Polirom

Epstein N., Bishop D., & Levis S., (1978), The McMaster model of family functioning, Journal of Marital and Family Counseling, 4

Iluț, P.,(1995), „Familia : cunoaștere și asistență”, Editura Argonant, Cluj-Napoca

Șerban, E., Petrona (2005) – „Asistența socială a mamelor adolescente”, Editura Lumen, București

Băban Adriana (2002), „Metodologia cercetării calitative”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Hatman A., Laird J., (1983), Assessment in Time : The Intergenerational Perspective in Family-Centred Social Work Practice, New-York, The Free Press

Hartman, A. Laird, J. (1983) „Family – Centered – Social Work Practice”, New York, The Free Press, Cap. 8., pg. 157-186;211-230

Hapworth, D. H., Larsen, J. A. (1990) „Direct Social Work Practice Theory and Skills”, 3-ed Ed., California Wadsworth Publishing Company

Rutter, Virginia, (2000) „Teste de iubire spre o viață de cuplu armonioasă și fericită”, Editura Niculescu, București

Sînchetru, A., Sandu, V.,(2011), Analiza experienței implementării legii ajutorului social în Republica Moldova, Chișinău

CADRU LEGISLATIV

Legea nr. 133/2008, cu privire la ajutorul social, disponibilă online la http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=329197&lang=1, accesat 7.04.2014

Legea nr. 416/2001, actualizată în 2013, privind venitul minim garantat, disponibilă online la http://codfiscal.net/35143/legea-4162001-venitul-minim-garantat-actualizata-2013 , accesat 07.04.2014

Legea nr. 76/2002, privind legea șomajului, disponibilă online la http://legeaz.net/legea-somajului-76-2002/ , accesat 07.04.2014

Legea nr. 116/2002, privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, disponibilă online la http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_prevenirii_marginalizarii_sociale.php accesat 07.04.2014

În românește:

Miftode Vasile (1995), Teorie și metodă în asistența socială, Editura Fundației Axis, Iași;

Rotariu Traian, Petru Iluț (1997), Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică, Editura Polirom, Iași;

Singly de François, Alain Blanchet, Anne Gotman, Jean-Claude Kaufmann (1992), Ancheta și metodele ei: chestionarul, interviul de producere a datelor, interviul comprehensiv, Editura Polirom, Iași;

Yin K. Robert (2003), Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor, Editura Polirom, Iași;

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

Băban Adriana (2001), „Consiliere educațională”. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Editura Ardealul, Cluj-Napoca

Zamfir, E. (coord.) (2000) „Strategii anti-sărăcie și dezvoltare comunitară”, Ed. Expert, București

Stănculescu, M. S. (2003) „Analiză asupra violenței în familie”, în Cercetarea Națională privind Violența în Familie și la Locul de Muncă. România, 2003, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, București

Stănculescu, M. S. și Berevoescu, I. (2004) „Sărac lipit, caut altă viață! ”, Editura Nemira, București

Gheorghe, Barbu (1994) „Calitatea vieții”, Revistă de politici sociale anul 1994, nr.2, Editura Academiei Române, București

Molnar, Maria(1999) „Sărăcie și protecție socială”, Editura Fundației România de Mâine, București

Neamțu G. (2003), „Tratat de asistență socială”, Editura Polirom, Iași

Gaudier, M., 1990, „La pauvrete dans la monde”, Problemes economiques, nr.2375

Agabrian, Mircea, (2004), „Cercetarea calitativă a socialului- design și performare”, Institutul European Iași

Neamțu, N., (2001)- „Clasificarea problemelor de funcționarea socială : inovația necesară asistenței sociale” – Revista Transilvana de Stiințe Administrative anul 2001 nr.1 (6), Cluj-Napoca

Neamțu, N.,(2001)- „Metode și tehnici de asistență socială a familiei : ghid practice ”, Editura Word System, Cluj-Napoca

Neamțu, N.,(2008) – „Practica asistenței sociale centrată pe individ și familie (studii de caz) ”, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca

Zamfir, Cătălin, (2001) „Situația sărăciei din România. Cauzele sărăciei, evaluarea politicilor anti sărăcie, direcții de acțiune pentru combaterea sărăciei”, Editura Institutului de Cercetare a calității vieții, București

Zamfir, Cătălin, (1994) „Dimensiuni ale sărăciei”, Editura Expert, București

Preda, M., (2002) „Politica socială românească între sărăcie și globarizare”, Editura Polirom, Iași

Iluț, Petru (1997), „Abordarea calitativă a socio-umanului”, Editura Polirom, Iași;

Iluț, Petru (1995), „Familia, cunoaștere și asistență”, Editura “ARGONAUT”, Cluj-Napoca

Iluț, Petru (2005), „Sociopsihologia și antropologia familiei”, Iași: Polirom

Epstein N., Bishop D., & Levis S., (1978), The McMaster model of family functioning, Journal of Marital and Family Counseling, 4

Iluț, P.,(1995), „Familia : cunoaștere și asistență”, Editura Argonant, Cluj-Napoca

Șerban, E., Petrona (2005) – „Asistența socială a mamelor adolescente”, Editura Lumen, București

Băban Adriana (2002), „Metodologia cercetării calitative”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Hatman A., Laird J., (1983), Assessment in Time : The Intergenerational Perspective in Family-Centred Social Work Practice, New-York, The Free Press

Hartman, A. Laird, J. (1983) „Family – Centered – Social Work Practice”, New York, The Free Press, Cap. 8., pg. 157-186;211-230

Hapworth, D. H., Larsen, J. A. (1990) „Direct Social Work Practice Theory and Skills”, 3-ed Ed., California Wadsworth Publishing Company

Rutter, Virginia, (2000) „Teste de iubire spre o viață de cuplu armonioasă și fericită”, Editura Niculescu, București

Sînchetru, A., Sandu, V.,(2011), Analiza experienței implementării legii ajutorului social în Republica Moldova, Chișinău

CADRU LEGISLATIV

Legea nr. 133/2008, cu privire la ajutorul social, disponibilă online la http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=329197&lang=1, accesat 7.04.2014

Legea nr. 416/2001, actualizată în 2013, privind venitul minim garantat, disponibilă online la http://codfiscal.net/35143/legea-4162001-venitul-minim-garantat-actualizata-2013 , accesat 07.04.2014

Legea nr. 76/2002, privind legea șomajului, disponibilă online la http://legeaz.net/legea-somajului-76-2002/ , accesat 07.04.2014

Legea nr. 116/2002, privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, disponibilă online la http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_prevenirii_marginalizarii_sociale.php accesat 07.04.2014

În românește:

Miftode Vasile (1995), Teorie și metodă în asistența socială, Editura Fundației Axis, Iași;

Rotariu Traian, Petru Iluț (1997), Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică, Editura Polirom, Iași;

Singly de François, Alain Blanchet, Anne Gotman, Jean-Claude Kaufmann (1992), Ancheta și metodele ei: chestionarul, interviul de producere a datelor, interviul comprehensiv, Editura Polirom, Iași;

Yin K. Robert (2003), Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor, Editura Polirom, Iași;