Specificul Ingrijirii Pacientului cu Infectie de Tract Urinar

Motivația

Specificul ingrijirii pacientului cu infecție de tract urinar.

”Sănatatea e ca banii, niciodată nu vom avea o adevărată idée de

valoarea sa pană cand o vom pierde.”Josh Billings

Cuprins

Specificul îngrijirii pacientului cu infecții de tract urinar.

Motivatie

Introducere

Capitolul I- noțiuni de anatomie și fiziologie a aparatului renal-aparatul excretor

Rinichii

Caile urinare-ureterul

Vezica urinară

Formarea urinii

Capitolul II-Noțiuni despre boală, infecțiile tractului urinar (ITU)

2.1 Definiție

2.2 ITU necomplicate

2.3 ITU complicate

2.4 Îngrijiri

2.5 Forme clinice

2.6 Tratament

2.7 ITU în sarcină

2.8 Epidemiologie

Capitolul III

Caz clinic

Fisă tehnică de lucru

Bibliografie

INTRODUCERE

Infecțiile tractului urinar reprezintă una dintre cele mai întalnite patologii, un sfert din femei fac infecții ale tractului urinar în timpul vieții, iar jumătate din ele dezvoltă o infecție urinară.

Ele pot reprezenta afecțiuni grave mai ales la indivizii cu risc(diabet zahara ori alte boli cornice, varstnici, copii).

Din aceste motive este important să se modifice stitul comportamental prin adoptarea unor metode profilactice.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI RENAL

Noțiuni de anatomie

APARATUL EXCRETOR se compune din:

rinichi, organe de excreție

căi urinare

uretere

vezica urinara

uretră

RINICHII

Sunt organe pereche situate retroperitonal, de o parte și de alta coloanei vertebrale lombare.Rinichiul are formă caracteristică, cca 300 de grame, are 2 fețe(anterioară și posterioară)și 2 margini (laterală convexă și medială concavă).

In zona marginii concave se gasesc hilul și pediculul renal în care se văd vasele renale (arteră și venă), uretrul și fibre nervoase vegetative.

Rinichiul este invelit la suprafață de o capsulă fibroasă formată din fibre colagene și elastice.

Zona medulară este formată din 8-14 formațiuni triunghiulare pe secțiune, care se numesc piramidele renale Malpighi.Sunt orientate cu varful spre sinusul renal si cu baya spre corticala.

Zona corticala are striațiuni radiate.

Medulara și corticala sunt alcatuite din tubi uriniferi, țesut interstițial și vase sanguine.Din tubul colector este format tubul urinifer.

NEFRONUL

Unitatea anatomică și fiziologică a rinichiului, alcatuit din glomerul (polul vascular)și tubul urinifer(polul urinar).

GLOMERULUL

Primul elemement al nefronului, estr altcatuit dintr-un ghem de capilare care rezultă ramificațiile unei arteriole aferente, provenită din artera renală.

Capilarele se reunesc apoi formează o arteriolă care se capilarizează din nou în jurul primei porțiuni a tubului urinifer.

TUB URINIFER

Al 2 lea element al nefronului, este sub forma unui canal lung de 50 mm, format din-capsula Bowman, ansa Henle, tubul contort proximal, tubul contort distal și tubii colectori.

CAPSULA BOWMAN

Inchisa bilateral, extremitatea proximală, are forma unei cupe cu pereți dubli, mărginind o cavitate ce continuă lumenul tubului.

TUBUL CONTORT PROXIMAL

Are cca 20-30 mm lungime și este situat în corticala renală, continuand lama externă a capsulei Bowman la nivelul polului urinar.

ANSA NEFRONULUI

Continuă tubul contort urinar și are forma litereo „U”.

TUBUL CONTORT DISTAL

Are cca 4-6 mm lungime se continuă în vecinătatea piramidei Ferrein cu segmentul de unire care se deschide îintr-un tub renal colector din piramida renală.

CAILE URINARE-URETERUL

Ureterele sunt conducte ce continuă bazinele celor 2 rinichi, coborand retroperitoneal de o parte și alta a coloanei vertebrale.Are aproximativ 25 de cm.din pelvis se varsă în vezica urinară.Sunt formate din fibre longitudunale la exterior si la interior circulare care execută mișcări ondulatorii caracteristice care fac ca urina să se intoarca in vezică.Pe partea externă au un înveliș conjuctiv iar pe cea inferioară uretrele au o mucoasă.

VEZICA URINARĂ

Este un rezervor care colecteaza urina.Are o capacitate de 300-400 ml cu mari posibilitățide destindere (1-3 l)datorită musculaturii bogate formată din actul longitudinal intern și dintr-un strat longitudinal extern.Prezintă 1 orificiu ureteral și 2 ureterale.orificiul uretrel este prevăzut cu sfincter vezical alcatuit dintr-o poțiune netedă ce se contractă involuntar și la exterior o porțiune striata aflată sub control cortical.

URETRA

Este un canal musculo-membranos care diferă în raport cu sexul.

La barbat există un canal comun, urinar și genital, de la vezică la meantul urinar.Are 4 porțiuni intraparietală, prostatică (3 cm), membranoasă (prin diafragma urogenitală)și scpongioasă sau pelviană.

La femei este un canal întins de la vezică pană la vulvă, paralel cu vaginul și posteriorul, are o lungime de cca 4 cm, fiind scurtă se pot produce infecții urinare frecvente.Are 2 porțiuni-perineală și intrapelviană, orificiul inferior este situat posterior de clitoris.

NOȚIUNI DE FIZIOLOGIE

Rinichiul este un organ de importanță vitală și are numeroase funcții. Dintre care funcția principală constă în formarea

urinii.Prin aceasta se asigura curațirea organismului de substante toxice.

FORMAREA URNINII

Se datorește unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerulilor și de reabsorție și secreție la nivelul tubilor.Prin filtrarea glomerulară se formează urina primitivă (1 5l urină primitivă/24h ).Urina primitivă are compoziția plasmei, dar fără proteine, lipide și elemente figurate.Conține apa, glucoză, NaCl, etc.

Procesul de formare a urinii cuprinde o fază glomerulară în care prin filtrare se formează urina definitivă și o fază tubulară, în care prin reabsorție și secreție se formează urina definitivă.

Urina definitivă este dobandită de tubii distali prin procesul de concentrare, sub influența hormonului retrohipofizar.

După cantitatea de apă pe care o are la dispozitie, rinichiul elimina unele substanțe într-o cantitate mai mare sau mai mică de apă rezultand o urină cu densitate variabilă.

MICȚIUNEA

Urina elaborată de rinichi ajunge prin tubii colectori la nivelul papilelor, umple calicele și bazinetul, apoi prin contracția acestora care este eliminată în ureter.

Vezica urinară are propietatea de a-si mări capacitatea în timpul umplerii fără modificări importante ale tensiunii pereților și ale presiunii intravezicale.

CAPITOLUL II

Noțiuni despre boala INFECȚIILE TRACTULUI URINAR

(ITU)

Definiție:ITU reprezintă situații patologice caracterizate prin patrunderea și multiplicarea bacteriilor în tractul urinar, manifestate prin bacteriurie.

Colonizarea microbiana a urinii poate fi asimptomatică sau simptomatică.

In absența infecției tractului urinar este steril, cu excepția 1/3 externă a uretrei la femei.

Bacteriuria semnificativa se definește prin prezența a peste 10 unitați formatoare de colonii (UFC ml urina.)

Bacteriuria joasă semnifică contaminarea urinii dar se interpreteaza ca ITU în condițiile asocierii bacteriuriei.

Infecția poate atinge uretra, vezica urinară, ureterele, bazinetul, papilele, interstițiul renal și calicele dar și structurile adiacente(prostată, epididimul, fascia perineala).

A.1 INCIDENTA:ITU sunt cele mai frecvente infecții întalnite în practica medicală, predominand la femei în perioada fertilă.

ITU necomplicate:

*la pacienți fară anomalii fiziologice sau anatomice ale tractului urinar (tract urinar normal) cu funcție renală normală în absența manevrelor instrumentale sau a intervențiior chirurgicale urologice recente.

*apar frecvent la femei intre 18-40 ani,

A.2 ITU complicate:

*la pacienții cu tulburari anatomice, funcționale(nefropatie de reflux, reflux vezico-ureteral ), sau la pacienți cu deficiențe în apararea gazdei(diabet yagarat, sarcină, insuficiența renala).

*apar mai frecvent la extremele de viața (noi nascuți sau copii cu anomali anatomice ale tractului urinar, varstnici de peste 60 de ani).

*germenele Escherichia Coli este cel mai frecvent implicat la fel ca și Euterobacter, Proteus mirabilis, Serratia.

B,1 ITU joase:

Bacteriuria asimptomatica

Uretrita

Cistita

Prostatita acuta și cronica

B.2 ITU inalte:

Pielonefrita acută

Pielonefrita acută

Abcesele nefretice și perinefretice

Calea de invazie bacteriană poate fi ascendentă.

Ea este mai deasă, germenul cel mai implicat este E. Coli.Rezervorul de infecție este tractul digestiv.

Itu, la femei, este influențată de folosirea contraceptivelor spermicide locale (alterează mediul vaginal), de uretră scurtă, și de actul sexual,(introducerea germenilor în vezică prin efectul mecanic).

Itu la bărbați este mai rară datorită substanțelor bactericide în secreția prostatic, uretrei mai lungi, colonizării mai reduse a regiunii periuretrale.

Calea hematogenă este mai rară, iar rezervorul de infecție este un focar prostatic, ORL, dentar, etc.

Germenii ce sunt implicați sunt:salmonela. Candida, stafilococul auriu.

Factorii de aparare al tractului urinar sunt:

-ph-ul urinar acid, unele substanțe din urină, concentrația de uree crescută, acizi organici, hemoglobinele Igt,, lg.

-ph-ul vaginal acid

-mecanismele imune celulare și umorale

-valbele vezico-ureterale

-fluxul urinar spală tractul urinar.

-fluxul periuretrală raprofită se opune dezvoltarii bacteriilor patogene.

FORME CLINICE:

cistită acută

manifestări clinice

*polakiuurie

*disurie

*micțiuni imperioase

*usturimi micționale

*tenesme vezicale

*dureri suprapubiene

*urini hipercrome(hematurie iniîială sau terminală)

*urini tulburi (piurie) uneori urat mirositoare

Infecțiile recurente:

Infecțiile recurente pot apare in condițile ppersistenței focarului de infecție in organism cu același germene (insuficient tratat)sau in condițile reinfecției exogene, in absența unei anomalii anatomice sau urologice.

Particularitați:

Infecțiile recurente pot apare în lipsa unei anomalii urologice sau anatomice în condițiile reinfecției erogene sau în condițile persistenței focarului de infecție în organism cu același germen.

Pacineta v-a urma o cură de tratament timp de 3 zile , urmand să fie tratată infecția recurentă timp de 7-10 zile.

Infecțiile recurente necesită:

-profilaxie continuă cu cortimoxazol, sau profilaxie poscoitală.

Pielonefrita acută:

Definitie:inflamația microbiană a bazinetului asociată cu invadarea intestinului renal.

Clasificare:

*PNA necomplicată (survine la o femeie tanară fară sarcină, aparent sănatoasă)

*PNA complicată (survine la o femeie gravidă sau la femei ți bărbați cu antecedente urologice, transplantați, diabetici, insuficienți renali etc)

Diagnostic:infecție de tract urinar.

Tratament etiologi0c-antibiotice:

Se va face antibiograma.

Se administrează antibiotice cu spectrul larg pe cale parenterală sau orală.

La pacienții cu toleranță digestivă bună care au forme moderate și ușoare se va administra tratament pe cale orală în afara spitalului timp de 14 zile, cu unul din medicamentele:

-augumentin 1000 la 12h

-ciprofloxacin 250 mg la 12 h

Iar la pacienți cu forme mai grave terapic se face pecale parenterală cu aminoglicozide cu aminipeninciline sau două antibiotice și se va face în spital.

-fezolim 1 la 8h

-ampicilină 1 g la 6 ore

-ciprofloxacin 100-400 mg la 12h

-trimetopim-sulfametoxazol 160-800 mg la 12 ore.

Evoluție:

PNA necomplicată are o evoluție favorabilă, raspunde la tratamentul corect efectuat in peste 90% din cazuri.

Complicații:

-necroză papilară (eliminarea de sfaceuri în urină, hematurie, colică renală, bacteriurie)

-septicemie

-pionefrită

-insuficiență renală

-perinefrita supurantă

ITU in sarcină:

Tratamentul parenteral va fi oprit după ameliorarea febrei și va fi continuat cu tratamentul oral.Iar durata tratamentului va fi de 2-6 săptămani pentru formele grave și 14 zile pentru formele mai ușoare.

Se va face controluluroculturii la 7, 14, 30 de zile, iar apoi lunar după sterilizarea urinilor.

Vindecarea va fi afirmată prin uroculturile negative.

Factori nespecifici:

Activitatea sexuală, igiena deficitară, anomalii de tract urinar etc.

Forme clinice:

Bateuria asimptomatică semnificativă.

Recoltarea urinii pentru urocultură:

Urocultura stabilește prezența bacteriilor în urină

Se recoltează urina de dimineață

Se pregătește pacientul psihicâ

Se informează pacientul asupra tehnicii

Acest examen este recomandat a se face înaintea începerii tratamentului cu antibiotice.

Prima cantitate de urină emisă 50 ml se elimină.Apoi, fără să întrerupem jetul urinar se recoltează aproximativ 5 ml de urină într.o eprubetă de unică folosință, după care etichetăm.

*se dezinfectează meatul urinar, apoi prin anestezie locală se introduc în uretră 20 ml soluție novocaină.

*la băbați citoscopia se efectuază sub anestezie venoasă prin mască sau rahianestezie.

*se verifică funcționalitatea citoscopului, se asigură semiobscuritatea, se recordează cistoscopul la rețeaua electrică

*se lubrefiează instrumentul cu insingel

*se oferă medicului materialul la cerere

*se supraveghează pacientul în timpul examinarii(puls, respirație, stare generala/

Examenul se notează pe foaia de observații.

Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului și conducerii tratamentului asistenta va urmarii:

1.tulburarile de emisie urinară

2.cantitatea de urină emisă în 24h

3.caracterele calitative ale urinii

Emisia urinii este declanșată de senzația de micțiune, în mod normal în decurs de 24h este de 5-6 micțiuni la bărbați și 4-5 micțiuni la femei.

Pentru determinarea cantitații de urină emisă în 24h se va instrui pacientul să urineze numai în urinar timp de 24h.

Valoarea normala este cca 1 500 ml/24h, la bărbați este ceva mai mare 1 200-800 ml/24h, la femei 1000.1 400 ml/24h.

Prevenirea infecțiilor urinare;

Infecțiile urinare nu trebuie neglijate deoarece pot antrena complicații grave,Asistenta medicală va sfătui pacientul să se ferească de condițiile de mediu extreme, să își golească vezica în totalitate, să urineze la timp pentru ca urina să nu stagneze timp îndelungat în vezica urinară.Să nu efectueze tratamente fără consultului medicului curant.

BIBLIGRAFIE

1.Atlas de anatomia omului.Papilan V-editura medicală București 1992

2.Tratat de fiziopatologie.Saragea M-editura academiei romane București 1994

3.Compendiu de anatomie.Ifrim M.editura știnșifică și enciclopedic.

4.urgențe medico-chirurgicale.Titircă L-editura medicală București

1992

5.urgențe în medicina clinică.Mogos Gh-editura didactică și pedagogică București 1994

6.medicina omului sănătos.Ivan A-editura medicală București 1993

7.PRISCU AI-Chirurgie.Editura didactică și pedagogică București 1992