Specificul consilierii în învățământul primar COODONATOR STIINTIFIC: Conf. Univ. dr. Suditu Mihaela PROF.INV.PRIMAR: STRATU GEORGIANA PLOIESTI 2016 2… [616277]
1
UNIVERSITATEA PETROL – GAZE PLOIESTI
FACULTATEA DE LITERE SI STIINTE
LUCRARE DE GRADUL I
Specificul consilierii în învățământul
primar
COODONATOR STIINTIFIC:
Conf. Univ. dr. Suditu Mihaela
PROF.INV.PRIMAR:
STRATU GEORGIANA
PLOIESTI 2016
2
CUPRINS
Introducere……………… …..……………………………………..………………………..
Capitolul I . Fundamente teoretice. Note definitorii ale consilierii în învățământul primar
1. Consilierea școlară:necesitate și beneficii …………………………………………………………..
2. Problemele școlarului mic și necesitatea accentuării rolului consilierii în rezolvarea lor…. .
3. Rolul și locul ariei curriculare „Consiliere si orientare” în planul de învațam ânt….
4. Proiectarea curriculumului la decizia școlii.………………………
Capitolul al II -lea . Repere metodice ale consilierii copiilor de v ârsta școlară mică.. …..
1. Scopul si ipotezele consilierii în învățăm ântul primar…. ……………… ……..….
2. Metode si procede folosite în consiliere………………….. ………… …………………..
2.1 Observația ………………………………………………………………………………………….. ………………………..
2.2 Convorbirea ………………………………………………………………………………………………… …………
2.3 Dezbaterea…………………………………………………………………………………… ……… ………………..
2.4 Chestionarul ……………………………………………………………………………………………….. …………
2.5 Fișa de caracterizare psihopedagogică …………………………………………… ……… …….
2.6 Studiul de caz ………… ……… …………………………………………………………………
2.7 Activitați ludice………………………………………………………………… ……………….. ………………….
Capitolul al III -lea Modalitați de realizare a consilierii în învățăm ântul primar
1. Consilierea copiilor in cabinete de asistența psihopedagogică ………………… ..…..
2. Lecția de consiliere si orientare …………………….…………………..…………… …
3 Program de consiliere………. …
3
Introducere
În această lucrare îmi propun să abord ez problematic a consilierii elevilor în învățăm ântul
primar . Reforma învățământului în România subliniază importanța comutării accentului de pe
latura informativă a procesului educativ spre cea formativă.
Învățământul tradițional se orientează pe aspectele de ordin cognitiv ale elevului și ignor ă
într-un mod greșit personalitatea unică și irepetabilă a subiectului educației, componentele sale
afective, motivaționale, atitudinale și comportamentale. Scopul educației este pregătirea pentru
viață a elevului. Astfel, este imperios necesar conceperea școlii ca o instituție socială cu
multiple funcții, aptă să răspundă nevoilor elevului. Formarea unui stil de viață
sănătos ,controlul stresului, dobândirea de repere în orientarea școlară și profesional ă sunt
condiții esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a personalității elevului.
Consilierea școlară este o acțiune educațională complexă, spe cifică învățământului modern ,
învățământ care are ca scop formarea de persoane bine abilitate și instrumentate cu resurse
adaptative la solicitările sociale . Relevanța problematicii abordate prin această disciplină
explică numarul mare de el evi, profesori și părinți care obtează oent ru ea.
Întotdeauna a existat o atitudine favorabilă de încredere în forța și rolul educației, d acă
lumea devine din ce în ce mai complexă, mai problematică și contradictorie, educația este
chemată să răspundă din ce în ce mai adecvat acestor transfor mări, să le anticipeze.
Un răspuns util al educației la problemele lumii cont emporane este consilierea.
Consilierea văzută ca știință a educației reprezintă una din modalitățile prin care școala
răspunde nevoilor comunității și infuzează societatea cu persoane competente pentru viața
socială și profesională.
Pe parcursul activității mele pedagogice, cât și în educația propriilor mei copii, am întâlnit
mereu întrebări și fenomene care au legătură cu vorbirea, ascultarea și înțeleg erea. Părinții, mai
ales mamele, vin la orele de consiliere a părinților pentru că se simt de multe ori suprasolicitate
în sarcina lor educațională. De aceea am ales această temă considerat -o de o d eosebită
import anță, mai ales când vine vorba de viitorul copiilor noștri.
Tendințele prezente pe plan mondial și european impun consilierea în domenii din ce în ce
mai largi ale vieții sociale și economice.
Scopurile urmărite în lucrare sunt:
– Definirea c onceptului de consiliere;
– Descrierea personalitații școlarului mic și a trebuințelor sale;
4
– Rolul consilierii din perspectiva învățăm ântului primar;
– Conturarea unei metodologii specifice activității de activităților de consiliere educațională ;
– Elaborarea concluziilor și recomandărilor practice cu privire la consilierea școlară eficientă ;
În lucrare sunt subliniate aspecte ale personalității în formare ale școlarului mic. Elevul
mic nu are încă identitate, el este în căutarea și în formarea sinelui, consilierea îl ajută să
conștientizeze unicitatea sa, să și -o accepte și să și -o asume. Dacă nu știe să se înțeleagă și să
se accepte poate avea probleme de conflict interior acerb, să se revolte contra modelelor
pedagogice și tipurilor instituționale, ca răspuns la incapacitatea de adaptare, acesta poate să -și
piardă sensul valoric și echilibrul emoțional, să refuze să accepte norme și valori, fapt care
conduce la o stare de insecuritate, să refuze de a se accepta, pentru că nu i s -a dezvoltat o
imagine pozitivă despre sine. Elevul trece adese a prin faze de căutare a unor motivații și de
răspunsuri la întrebări de genul :
„Pentru ce fac lucrul acesta?”,
”Sunt eu potrivit pentru acest rol?”,
” Pot eu să depășesc toate obstacolele?”,
„Sunt capabil să lupt cu propriile -mi defecte?”,
” Pot să mă împac cu limitele mele? ”.
Răspunsurile nu -l conduc pe subiect la împăcare cu sine, ci, dimpotrivă, pot să
declanșeze nemulțumiri interioare și manifestări exterioare deviante: eșec școlar, abandon
școlar, stări conflictuale, neîncredere, suspiciune. Acest e caracteristici sunt proprii tuturor
elevilor și consilierea îi ajuta să -și autodefinească, să -și formeze identitatea, să -și dezvolte
respectul de sine și încrederea în forțele proprii, școala urmând să -i înțeleagă și să -i accepte ca
individualități unic e, oferindu -le asistență și tratament diferențiat.
Consilierea vine în întâmpinarea nevoilor elevilor, vizând conținuturi de larg interes
cum ar fi: cunoașterea de sine și respectul de sine, comunicarea și relaționarea armonioasă cu
ceilalți, posedarea uno r tehnici de învățare eficiente și creative, luarea deciziilor și rezolvarea
de probleme, rezistența la presiunile negative ale grupului. Prin relevanța problematicii
abordate, lucrarea vizează extinderea cunoștințelor de specialitate cu abordările recent e din
consilierea educațională.
5
Structurată pe trei capitole, lucrarea își propune surprinderea rolului consilierii în
învățăm ântul primar, astfel că, pentru început debu tează, cu un capitol dedicat conceptului de
consiliere și beneficiile acesteia
Capitolul întai, intitulat ” Fundamente toretice. Note definitorii ale consilierii în
învățământul primar “ descrie munc a învățătorului în conștientizarea trebuințelor educative de
baza ale elevilor săi, prezintă locul și rolul ariei curriculare „Consiliere și orientare”, și unele
reglementări ale proiectării programei opționalului în funcție de cerințele și nevoile clasei de
elevi.
Capitolul al doilea, intitulat “Repere metodice ale consilierii copiilor de vărstă școlară
mică“, prezintă metode și tehnici p ropuse pentru realizarea con ținuturilor și atingerea obiectivelor
specifice nivelului primar .
Capitolul al treilea reprezintă partea de cercetare la care mi -am adus contribuția prin
realizarea unui program de consiliere…
6
Capitolul I . Fundamente teoretice
1.Note definitorii ale consilierii în învățăm ântul primar .
Consilierea școlară: necesitate și beneficii
Consilierea este un proces complex care cuprinde o arie largă de intervenții impunându –
se o pregătire profesională de specialitate. Termenul de consiliere se referă la relația interumană
dintre o persoană specializată, consilierul, și o altă persoană c aqre solicită asistență de
specialitate, clientul .( Egan, 1990 în Adriana Băban, editura ASCR, 2011, pag 19) . Relația
dintere consilier și persoana consiliată este una de alianță, de participare și colaborare reciprocă.
Definirea consilierii impune evidențierea unor caracteristici acre o disting de alte arii ce
implică asistența psihologică:
„prima caracteristică se referă la tipul de persoană căreia se adresează. Consilierea
vizează persoane normale, care nu prezintă tulburări psihice sau de personalitate,
deficite intelectuale sau de altă natură. Consilierea îl ajută pe om să facă față mai eficient
problemelor și vieții cotidiene.
a doua cara cteristică este dată de faptul că oferă un mode l educațional și un model al
dezvoltării , ci nu de unul clinic.Rolul consilierului este acela de a -l face pe client să -și
vadă părțile bune și să și le valorifice.
a treia caractersistică este acordată prevenț iei problemelor ce pot apărea asupra
dezvoltării și funcționării armonioase a persoanei . Prevenția constă în identificarea
situațiilor înainte ca acestea să aibă un impact negativ asupra persoanei. ” (Adriana
Băban, 2011, pag . 21)
Restructurarea societații cu tot ce înseamnă tranziție, criză economică și financiară,
schimbarea scării valorilor, noi configurații politice, concurență, insecuritatea locului de
muncă, lipsa resurselor materiale provocată de pierderea definitivă sau temporară a loculu i de
muncă, deteriorarea stării de sănătate sunt principalele cauze ce provoacă suferințe sufletești și
este însoțită inevitabil de drame umane, uneori cu consecințe ireparabile. În viața fiecărui om,
pe fondul unui ritm alert de viață, se pot declanșa ade sea crize de mare intensitate care solicită
mecanisme adaptative complexe.
7
Tot at ât de stresantă poate fi – pentru unii cu convingeri puternic înradăcinate – și
schimbarea ierarhiei valorilor. Ce este bine, normal, etic acum poate să nu mai coincidă – și nu
mai coincide – cu ceea ce se considera ca atare p ână atunci.
Și apar dramele, oameni ce suferă l ângă alții. De multe ori, această stare este echivalentă
cu scăderea randamentului în activitate, aceasta nu înseamnă că avem de -a face cu o boală
psihică, ci doar cu o situație de criză ce poate fi depășită de multe ori doar cu ajutor psihologic,
fără medicamente. A lăsa să se permanentizeze o astfel de stare poate duce la fixarea unor
modele de comportament dezadaptativ, situație în care intervențiile viitoare vor fi mai dificile
și de durată mai lungă.
Adesea se înt âmplă să răm ânem blocați într -un amalgam de idei, să încercăm puternic a
senzație că batem pasul pe loc. Alteori se întamplă să resimțim o acută lipsă de ceva și să nu
conștientizăm despre ce anume ar fi vorba. Suntem într -o criză de inspirație pentru găsirea unor
soluții la probleme noastre și ni se pare ca toți ne -au părăsit, că am rămas singuri în fața
greutăților.
Descumpănirea este evidentă, at ât în comportament, în limbaj, c ât și în expresia
întipărită pe fața indivizilor, în gestică, mimică și mesajele nonverbale pe care le emit. Se poate
ajunge de la apatie, visare, rupere de realitate, pana la manifestări agresive în relațiile cu ceilalți.
Fiecare gest ascunde o frustrare ca urmare a deturnării sensului acțiunii de la motivație la
scop.Impresia generală este aceea de nesiguranța, de amețeala. (Neamțu Cristina,2003, pag.
318)
În aceste situații e nevoie de cineva care să fie alături, aproape, să -i sfătuiască, să -i
echilibreze și să -i ajute să -și recapete încrederea în sine. « Asisto -asistere », în limba latină
înseamnă tocmai acest lucru: a sta lângă, a fi permanent alături de cineva, implic ând ideea de
acțiune individualizată întemeiată pe cunoașterea obiectivă a cazului și pe posibilitatea de a
interveni eficient.
Consilierul este inițiat în cunoașterea “tainelor” sufletului, pune umărul împre ună cu
tine în construirea unui plan, te invită la comunicare, urmarește sa -ți educe voința de a acționa.
Ni se pot înt âmpla multe, ni se pot părea și mai multe, însă ceea ce este important să
înțelegem pentru noi înșine este faptul că în fața problemelor nu suntem singuri și că putem
oricând cere un ajutor, un sfat, o părere, o oglindă obiectivă a propriei noastre vieți. Acest lucru
este posibil prin consiliere. Putem conștientiza mai ușor care au fost motivele intrinseci pentru
8
care am reacționat sau ac ționat într -o anumită manieră și nu alta, putem căpăta răspunsuri, sens,
clarificări și astfel avem ocazia de a ne dezvolta, de a ne cunoaște și accepta mai ușor.
Lucrurile se pun în mișcare. Aspecte pe care nu le bănuiam ni se relevă, uși ce păreau
închi se ni se deschid, încrederea începe să revină și viața începe să ne z âmbească din nou și să
ne îndemne să luptam pentru ea. Vom înțelege atunci că putem mai mult dec ât credeam, ne vom
descoperi noi valențe, aptitudini și deschideri spre domenii de activit ate pe care le țineam
ascunse într -un colț al sufletului. Vom observa că “ povara ” nu mai este așa de grea c ând o
ducem împreună cu cineva, cu un expert care “ vede” mai departe, lărgește orizontul și ne
permite și nouă să vedem ceea ce p ână atunci nu put eam, fiind prea marcați afectiv de problema
noastră.
Pentru aceasta sunt serviciile de consiliere, oferite fie de specialiști din cabinetele de
consiliere, fie de învățatori sau profesori animați de dragoste față de copii și buni cunoscători
ai particu larităților lor de v ârsta și psiho -individuale. Consilierul intervine cu ajutor specializat
pentru persoanele sănătoase psihic, atunci când în viața acestora intervine o criză majoră, un
obstacol, un moment de decizie foarte importantă: incapacitatea de a daptare la stres, de depășire
a unor crize produse de evenimente dureroase, crize ale vârstei, probleme de cuplu, ale relațiilor
părinte -copil, profesor -elev, de optimizare a comunicării în grupuri de muncă sau educaționale.
Problemele omului contemporan s-au multiplicat în mod evident, situație ce îi poate
bulversa echilibrul lăuntric , astfel încât găsirea soluțiilor la micile și marile dileme ale sale a
devenit o necesitate. Iată de ce, din ce în ce mai mult, se discută astăzi despre consiliere
psihologică, educațională, familiala, vocațională ca modalitate de sprijin a persoanei, ca suport
afectiv și moral pentru cei care nu pot relaționa optim.
Accentul se deplaseaza astăzi de la strategiile reparatorii , spre cele preventive, tot mai mulți
oameni au tendința de a -și lua propriul destin în mână, de a-și controla corpul și mintea, de a -și
rezolva propriile probleme, c u trecerea timpului și odată cu exersarea, aceste deprinderi
comportamentale capătă un caracter tot mai automatizat, se transformă în deprinderi de viață
menite să -i înarmeze pe oameni cu abilitatea de a face față stresului, permițându -le să -și
concentreze atenția asupra unor strategii de nivel superior pentru autorealizare.
Prevenirea trebuie să devină obiectivul major al eforturilor serviciilor de consiliere și
învățarea deprinderilor psihologice de a face față vieții reprezintă un mare pas înainte . Abordarea
profilactică a consilierii este ilustrată și de următoarea povestire (Neamțu Cristina,2003,pag.397)
9
“Un om mergea pe malul unui râu. La un moment dat el observă că un om se îneacă;
sare, îl scoate și-i salvează viața.
El merge ce merge, vede cum alt om e pe cale să se înece și îl scapă și pe acesta.
Mergând mai departe, cineva de pe mal îi strigă:
"Hei, unde mergi? Nu vezi că mai este un om care se îneacă?"
La aceasta, omul nostru răspunde:
"Merg sus spre izvoare să văd cine îi aruncă pe acești oameni în apă!"
Aceiași orientare este ilustrată de un vechi proverb chinez: "Dacă dai unui om un pește, îi asiguri
o masă, dacă -l înveți să pescuiască el va putea să -și procure hrană pentru tot restul vieții".
Acest proverb reprezintă esența învățării unor deprinderi care îi ajută pe oameni să -și conducă
mai bine propria viaț a. În ultimele decenii s -a dovedit că educația are tot mai mult un rol
socioterapeutic și multe probleme ale societații pot fi prevenite sau tratate prin educație.
“ Educația contemporană are tot mai mult un rol socioterapeutic ” (Neamțu Cristina ,
2003, p.397).
2. Problemele școlarului mic și necesitatea accentuării rolului consilierii în
rezolvarea lor
Nevoia de consiliere a crescut datorită complexității vieții cotidiene, s olicitările tot mai
complexe ale vietii școlare și sociale, precum și ritmurile tot mai înalte în care se desfășoară
activitatea elevilor determină creșterea gradului de vulnerabilitate psihică a acestora.
Trebuie să recunoaștem c ă orice început are dificultațile lui și dacă știm să acordăm
ajutor exact atunci c ând este nevoie, copilul se va dezvolta armonios și mai t ârziu va reuși să se
adapteze singur vieții de școlar. Dacă pleacă de la clasa pregătitoare cu puțină încredere în el,
cu greu va reuși să facă performanță, și în cele mai multe cazuri va ajunge la eșec, fie în relațiile
cu colegii, cu normele școlii sau cu diferite discipline.
“Generațiile actuale de elevi duc o lipsă enormă de afecțiune și au nevoie de
capacitatea de ascultare activă și de disponibilitatea celor care sunt în spatele catedrelor.
Modul în care învățătorul reușeste să relaționeze cu educabilii săi este o artă, trebuie să dea
10
dovadă de sensibilitate și dragoste pentru copii, de capacitate de anticipare și de cunoaștere a
elevilor, de empatie și echilibru afectiv, să acorde atenție problemelor pe care elevii trebuie să
le clarifice, să nu minimalizeze problemele care îi frămantă, să le acorde respect și se va
reuși adaptarea șc olară pentru a contribui în mod pozitiv la propria lor formare.” (Lisievici
Petru,1998,p. 17).
O relație pozitivă, de acceptare și valorizare reciprocă, este mai curând corelată cu o
bună adaptare școlară, cu un comportament adecvat în școală . Inițiativa trebuie să aparțină
învățătorului, care țin ând seama de legea esențială a relațiilor afective interumane potrivit căreia
simpatia și bunăvoința naște simpatie și bunăvoință , antipatia și ostilitatea trezesc sentimente
de aceiași calitate, trebuie să dirijeze aceste relații ș Acest proverb reprezintă esența învățării unor
deprinderi de a face față problemelor vieții. Aceste deprinderi îi ajută pe oameni să -și conducă mai
bine propria viați și să-i ajute pe ceilalți mai eficient și să le stru ctureze pe colaborare.
Merită orice efort, dacă ne gândim la efectele în timp și de durată pe care le are
consilierea și la amprenta pe care o lasă activitatea și personalitatea învățătorului în viața
oricărui individ. Astfel, consilierea d in clasele primare contribuie la conturarea viitoarei
personalități, operă ce se va desăvârși abia dupa douăzeci de ani.
În categoria populației care resimte acut nevoia de sprijin elevii constituie un
segment puternic conturat. În marea diversitate a problemelor cu care se confruntă, putem
deosebi c âteva tipuri, pentru a intui mai ușor strategia de rezolvare și a le putea oferi sprijinul
necesar în timp util , aceasta clasificare are la bază doar aspecte generale, în realitate ni ci o
problemă neasemuindu -se cu alta în totalitate (Manolescu Marin, București, 2004 ):
„Specifice v ârstei: probleme cu grupurile de joacă, izolarea, copii bătăuși,
hiperactivitatea;
După relația rezultate -satisfacție în școlaritatea mică : educație, școlarizare, imaturitate
școlară, inadaptare școlară, dozarea efortului școlar, orientare profesională;
Familie: educație parentală, pasiuni extrașcolare și raportul lor cu familia;
După starea de sănătate -boala: consecințele psihologice ale îmbolnăviril or frecvente;
Relații sociale : timiditate, neîncredere, dorința puternică de afirmare, de conturare a
propriei personalități;
Puternica susținere emoțională, trăiri afective intense , mai mult sau mai puțin
11
exteriorizate, în funcție de temperament, uneori împiedic ând autocontrolul rațional, reflecția
logică în luarea deciziilor, claritatea perspectivelor și selecția obiectivă a motivelor de acțiune .
Tendința de a acționa în virtutea principiului ”carpe diem ”, manifestată într -o anumită
nerăbdare, alegerea scopurilor mai apropiate și care produc satisfacție imediată în dauna celor
mai îndepartate dar care asigură un fundament mai solid pentru construcția idealului .
nu în ultimul r ând, lipsa cristalizării unor criterii valorice , unor conv ingeri și
sentimente
profunde, stabile, care ar da un plus de coerență acțiunilor. ”E o mare fericire să dorești ceea
ce trebuie dorit ” – afirma un filosof, iar tinerii resimt poate cel mai dramatic dezechilibrul între
”îmi place ” și ”trebuie ” . Au forță dar n -au destulă înțelepciune, după cum surprinde un
proverb francez : ”Si la jeunesse savait, si la vieillesse pouvait… ” (Daca la tinerețe am ști,
daca la bătr ânețe am putea…) ” (pag.38)
Așadar, consilierea se adresează problemelor de adapt are-integrare ale elevului la
realitațile vieții sale, cu scopul stabilirii unui acord cu acestea și al rezolvării situațiilor critice,
pentru a reuși sunt necesare abilități de comunicare, empatie, toleranță, răbdare și mult tact.
Elevii au nevoie de sprijin în autocunoașterea personalității (trasături temperamentale,
caracteriale, nivelul aptitudinilor, domenii de interes), iar învățătorul va sesiza imediat
oportunitatea conturării unei imagini de sine realiste, eliberate de prejudecăți. Principalele
prejudecăți – deseori cultivate și întreținute de părinți, colegi sau chiar de c âtre unele cadre
didactice – sunt generate de percepții greșite asupra propriei persoane (în general negative). De
regulă acestea sunt mai frecvente în urma unor eșecuri, unor conflicte nerezolvate sau unor
acuze aduse de cei din jur cu referire la posibilitătile sale. Elevul respectiv crede că nu este la
fel cu ceilalți, nu se ridică la nivelul așteptărilor celor din jur, nu va reuși sa -și atingă scop urile,
manifestă neîncredere în sine, este timid, trăiește stări de anxietate. Strategia abordata vizează
conturarea unei imagini de sine realiste, sporirea încrederii în forțele proprii, în șansele de
autorealizare proiectate pe un fundal larg de roluri s ociale și profesionale pe care le poate aborda
conform trăsăturilor sale de personalitate și aptitudinilor relevate în urma investigațiilor. Din
același motiv al necunoașterii propriei personalitați, în preajma unor evenimente importante din
viața lor (com petiții), c ând se pune problema luării unor decizii pe baza explorării mai multor
alternative elevii pot realiza predicții nerealiste, fie supraestim ând obstacolul – ceea ce
determină stări de teamă, lipsă de curaj în asumarea unor responsabilitați – fie subestim ându-l,
ceea ce poate conduce la dozarea insuficientă a energiei în abordarea obstacolului sau la
12
asumarea de responsabilități mai mari decat posibilitățile. Și într -un caz și în celalalt învățătorul
trebuie să le ofere sprijin în autocunoaștere pre venind astfel stările de stres. Forța necesară
depășirii acestor situații o va găsi în interiorul ființei lor, examin ând împreună experiența de
viață, subliniind punctele tari, de succes, valorile dupa care se conduc, modelele ce stau la baza
idealului pro priu.
O acută nevoie de sprijin resimt elevii în special în adolescență c ând se produc
transformări importante at ât de ordin biologic c ât și psihic. Lipsa comunicării și a explicării
corecte a evoluției corpului uman la această v ârstă p oate conduce la manifestări
comportamentale negative, la adoptarea unor conduite deviante, cu urmări nefaste pentru
adaptarea lor socială ulterioară. Împreună cu medicul, învătătorul trebuie să inițieze informarea
și consilierea grupurilor de elevi, select ați pe diverse criterii (v ârsta, sex) precum și consilierea
individuală.
Elevii solicită deseori sprijin în depășirea unor situații conflictuale din c âmpul lor de
relaționare.
Conflictul se poate ivi fie între el și un coleg, un profesor sau păr inte. Se va îmbunătăți
stilul personal de implicare în conflict precum și modalitățile de negociere în situații
conflictuale. Esențial este să i se dezvolte capacitatea empatică pentru a intui cu ușurință ce
gândește și ce simte partenerul cu care se află în conflict, precum și atitudinea tolerantă,
permisivă, de acceptare neconditionață a celuilalt.
O solicitare tot mai frecventă cu care elevii se confruntă o constituie nevoia de a -și însuși
tehnici eficiente de învătare.
În această situaț ie învățătorul își reorientează strategiile didactice, prezintă tehnici de
memorare logică, de prelucrare personală a informațiilor, de aplicare în situații noi, g ândite
chiar de c âtre ei, de stimulare a interesului și motivației pentru anumite domenii sa u discipline
de studiu, corel ând și integr ând noile informații în sistemul conceptual propriu.
În acelasi timp se vor prezenta tehnici de relaxare dupa momente de învațare intensă și
modalitați de autocontrol emoțional în perioada evaluării.
În special în clasa a IV -a se intensifică preocupările învățătorului pentru orientare în
carieră. Aceasta constituie în mare parte finalitatea investigațiilor pentru cunoașterea
personaliații.
Niciodată învatatorul nu va lua decizii în locul elevului ci se va preocupa de lărgirea
orizontului de autocunoaștere a domeniilor de interes, a potențialului aptitudinal și
informațional al elevului, precum și de informarea corectă și în timp util privind rețeaua școlară,
13
condițiile de admitere precum și profes iile existente, cerințele specifice și solicitările acestora,
aptitudinile necesare.
Sub acțiunea unor factori interni, precum și a unor factori externi cauzatori de stres,
sistemul psihic poate fi afectat in echilibrul funcționării sale și atunc i elevii acuză disconfort
psihic. Simptomele se întind pe o paletă largă, de la agitație și imposibilitatea de a se concentra
asupra unei activități p âna la idei si imagini obsedante însoțite de stări de anxietate, tulburări de
atenție și memorie, repulsi e fața de anumite activitați, teamă de singuratăte, dorința de a ieși.
În aceste simptome se recunosc reacțiile de suprasolicitare determinate fie de
supraîncarcarea cu activități de un anumit gen, fie de nerespectarea igienei învațării,
desfășurării acesteia într -un cadru tensionat. Învatatorul va trebui să identifice mai întai cauzele
care au provocat starea de disconfort (de cele mai multe ori va descoperi cauze asociate): Astfel,
dacă principala cauză este supraîncarcarea cu informații, teme de lucru în timp scurt, activitați
dificile și deosebit de solicitante, se v a acționa asupra acestora.
Dacă principala cauză se află în familie, va lua legatura cu aceasta și va întocmi un plan
comun de acțiune. Totodată va informa părinții în funcție de situație pentru înlocuirea treptată
a unor comportamente indezirabile cu comportamente potrivite prin excluderea supraprotejarii
sau suprasolicitării, neglijarea copilului, supraestimarea sau subestimarea potențialului
psihointelectual al copilului.
3. Rolul și locul ariei curriculare „Consiliere și orientare” în planul
de învățăm ânt
Reforma curriculară a introdus organizarea disciplinelor în cadrul planului de
învățământ pe arii curriculare. Acestea din urmă cuprind mai multe discipline care au finalități
și obiective comune. Având în vedere imporțanta deosebită acordată activității de consiliere și
numărul insuficient de cabinete școlare și de consilieri încadrați la nivel național, reforma a
introdus recent în Curriculum -ul Național o arie curriculara intitulată « Consiliere și Orientare »,
în care activitățile au statut opțional în clasele primare, dar care corespund unor nevoi reale ale
elevilor dar și ale învățătorilor sau părinților.
În România, Consilierea și Orientarea Școlară este reglementată de documentele
curriculare – planuri cadru și programe de învățământ, întemeiate pe principii educaționale
speciale: al racordării la social, al flexibilității și al egalității șanselor, al funcționalității.
14
Documentele actuale de politică educațională evidențiază fap tul că aria curriculară
Consiliere și Orientare reprezintă un domeniul nou în planul de învățământ, care “pune accentul
pe următoarele aspecte: facilitarea participării la viața socială a clasei, a școlii și a comunității
locale, dezvoltarea unor strategii personale de evitare a eșecului școlar, familiarizarea cu fișele
unor familii ocupaționale, formarea atitudinilor de acceptare a schimbărilor din mediul social,
economic, cultural și politic în care absolventul își va desfășura activitatea, participarea
motivată la inițierea și la derularea propriului traseu de învățare” (vezi Manolescu Marin,
Curriculum pentru învățământul primar si preșcolar , 2004, p ag. 38)
Conform documentelor școlare aprobate, curriculum -ul Consiliere și orientare este
structurat pe urmatoarele module tematice care se regasesc la nivelul fiecărui an de studiu al
nivelului primar :
Autocunoa ștere și dezvoltare personal ă;
Comunicare și abilit ați sociale;
Managementul informa țiilor și învațării;
Planificarea carierei;
Calitatea stilului de via tă.
Structura curriculum -ului actual pentru învățământul primar și gimnazial include
următoarele componente:
Obiective cadru ( finalități care trebuie atinse la sfârșitul unui ciclu curricular)
Valori și atitudini ( dezvoltate prin curriculum -ul Consiliere și Orientare pe tot
parcursul școlarității)
Obiective de referință ( deduse din obiectivele cadru și care sunt specifice fiecărui an
de studiu)
Exemple de activități de învățare (menite să sprojine realizarea obi ectivelor de
referință)
Conținuturi ( elaborate în concordanță cu necesitățile și specificul individual și al clasei
de elevi și cuprind temele prin care vor fi dezvoltate obiectivele de referință).
Sugestii metodologice ( exemple de metode și tehnici propuse pentru realizarea
conținuturilor și atingerea obiectivelor; acestea cuprind recomandări cu privire la
metodeleși tehnicile specifice diferitelor etape de educație și formare reprezentând un
ghid pentru profesorii consilieri).
Bibliografie și resurs e (materiale și instituții care pot fi consultate de consilieri și
profesori în vederea dezvoltării personale) (Mihai Jigău, 2006,pag.531)
15
„Consilierea și Orientarea nu trebuie să se constituie ca un obiect de studiu sau o
disciplină școlară în înțelesul ei cotidian, ci ca o arie de aplicații, dezvoltări practice,
experiențe și atitudini care trebuie învățate a fi exersate în viață .”(vezi Jigău Mihai (coord.),
Bucureș ti, 2001, p ag. 14)
Disciplina Consiliere și Orientare la clasele primare are caracter opțional, fiindu -i alocate
0-1/ săptămână, conform OMEC nr.4686 din 2003 privind aprobarea Planului cadru de
învățământ și a programelor școlare pentru clasele I și a II-a, în condițiile înceoerii
învățământullui obligatoriu la vârsta de 6 ani .
În primul r ând, consilierea răspunde unei nevoi de autocunoaștere , de informare și orientare
avizată de personal calificat, cunoscător al procesului de învățăm ânt ca un curriculum complex
și al resurselor umane implicate în acest proces.
Învatatorul, bun cunoscător al elevilor în evoluția lor bio -psiho -socială – este chemat să
provoace și să conștientizeze elevilor c âmpul relațional în care aceștia intr ă în școală, să -i ajute
să se descopere și să anticipeze evoluția lor în timp, să ia cunoștință de oferta educațională a
școlii, de posibilitățile de integrare socio -profesională în comunitate. Aria curriculară
“Consiliere și orientare ” reprezintă una din modalitățile esențiale prin care școala diminuează
imprevizibilului sau a hazardului în alegerea carierei.
Pentru fiecare om există un drum către un anume țel, acel drum pe care este chemat să
meargă, ideal ar fi ca oamenii sa -și găseasca imediat menirea, acest lucru este însă imposibil,
de aceea apare ca necesar asigurarea unei consilieri profesionale și realiste în alegerea unei
profesii, pe baza careia să se cunoasca oportunitațile oferite de piața educațională, implic ând
toți pașii necesari pe ntru luarea unei decizii în cunostință de cauză.
Opțiunea unui tânăr pentru o amunită carieră fără nici un sprijin extern este un proces
dificil, adesea asociat cu alegeri greșite, ezitări, abandon, amânare, și toate acestea cu un serios
impact asupra viitorului său profesional. Ideea educatiei permanente – life long learning –
începe sa fie încurajată la noi, tinerii trebuie să învețe ca se află mereu într -un mediu
competițional.
Diferit de abordarea tradițională a carierei, actualme nte traiectoria carierei nu mai
este considerată ca fiind în mod necesar liniar ă, un plan bun de carieră este acel plan care
ramâne deschis , modificabil în funcție de oportunitațile apărute pe traseul dezvoltării
individului.
16
Așa cum grecul Prot eus a fost capabil să -și modifice forma după dorință, tot așa individul
are nevoie să -și reinventeze cariera de -a lungul timpului, aceasta pune accentul pe alegere
individuală și flexibilitate.
Mult timp am avut mereu impresia că elevii noștri m erg prin școala cu ochii închiși, nu
vad pădurea din cauza copacilor , iar atunci c ând îi deschid, e prea t ârziu pentru a mai lua
decizii potrivite cu aptitudinile, cu interesul, cu nivelul de pregătire, cu vocația interioară. De
cele mai multe ori hotărăs c alții pentru ei și o fac din considerente economice, ori în mod
empiric, fără a deține datele necesare unei bune corelări între cerere și ofertă, între posibilitățile
elevului și posibilitățile sau cerințele pieței muncii. Pentru a ajunge la asemenea dat e, elevii
trebuie provocați să se exprime, să -și proiecteze trăsăturile personalității în formare, cu accent
pe aptitudini, priceperi, motivații, domenii de interes, stări afective, criterii valorice după care
se conduc, ajutați să constientizeze aceste t răsături, să -și contureze personalitatea.
Orientarea școlara se caracterizează prin tatonări succesive în care elevul ia cunoștință
de lumea profesiilor, apoi compar ând, el iși poate manifesta un interes mai mare față de una
dintre ele.
Și cum este bine cunoscut că pentru o anumită personalitate se potrivesc anumite
domenii de activitate și anumite profesii, este justificat interesul consilierilor școlari pentru
compatibilizarea acestui raport, viz ând eficiența muncii în acord cu satisfacția personală,
echilibrul și armonia sufletului. În ultimă instanță, acesta este obiectivul esențial, afirmat că un
imperat iv de catre filosoful german Immanuel Kant: “ Considerați omul întotdeauna ca scop și
niciodată numai ca mijloc”.
Iar dacă acest imperativ nu va fi respectat – și in mare măsura înca nu este – vom fi
martorii unor generații ce trec prin viață cu ochii închiși, cu sentimentul de frustrare că nu ei
decid pentru destinul lor. Realitate tristă, surprin să plastic de versurile poetului George Coșbuc :
“Iar viața asta -i bun pierdut,
Când n-o trăiești cum ai fi vrut’’.
Cu siguranță la aceste obiective s -au gândit cei care au proiectat această arie curriculară, la
deplasarea accentului pe individ, conceput ca o valoare în care se investește și care trebuie
depistată, motivată să se obiectiveze, să se realizeze prin integrare optimă în plan socio –
profesional. Este firesc și uman totodată să ne intereseze fiecare elev ca personalitate unică și
irepetabilă.
17
Polarizarea binara a elevilor prin siste mul notelor în “ buni” sau “ slabi ” s-a dovedit nu
numai ineficientă, neconfirmată de practica vieții sociale, dar si inumană, lipsind elevii de șansa
oferită fie de o dotare nativă superioară, fie de aptitudini formate prin integrarea modelelor
socio -cultu rale. Nu de puține ori asistăm la discuții de genul: ”Ce bine a ajuns, și nu promitea
nimic, era un elev slab în școală” – Nu era un elev slab, ci nu i se depistase aptitudinile care l –
au ajutat mai t ârziu să se realizeze .(Monika Kiel -Hinrichsen , 2014,pag. 110)
În al doilea r ând, consilierea răspunde și unei nevoi afective a elevilor. Prea mult timp am
asistat la promovarea unei imagini de spaimă și teroare a școlii, av ând cadre didactice grabite
să sanctioneze ceea ce nu știu elevii și, ca un ecou, cu părinți ce reiau aceeași atitudine acasă.
Intr-un astfel de climat li se inoculează treptat unor elevi imaginea eșecului, se cultivă
pesimismul, repulsia față de școală și neîncrederea în șansele lor de autorealizare.
Consilierul trebuie să fie promotorul unei atitudini noi in școală, pled ând pentru
valorificarea a ceea ce pot și știu elevii, relev ând aptitudinile și vocația fiecăruia. El trebuie să
fie părintele spi ritual care să c âștige încredrea fiecarui elev, să -l încurajeze să comunice, să se
exprime, să se detensioneze și să -și capete încrederea în sine, să -l ajute sa -și proiecteze idealul,
să și-l asume și să “ lucreze” efectiv pentru devenirea sa.
Conform reglementărilor actuale se pot identifica diferite niveluri de consiliere care se
pot desfășura în școala primară:
Primul nivel este cel al sprijinului continuu pe care orice profesor îl acordă elevilor,
prin însăși exercitarea profesiei didactice, care presupune o comunicare continuuă, directă.
Problemele care constituie temeiul acestui tip de consiliere sunt adesea cele legate strict
de disciplina pe care profesorul o predă – limbă străină, educația religioasă sau educația fizică
și mai rar cuprind sfera vieții personale a elevului.
Al doilea nivel îl constituie consilierea școlară pe care o poate acorda învătătoru l care
s-a format suplimentar – prin studii aprofundate sau cursuri de perfecționare conform noii
reforme în învatamant și care au obținut atestate corespunzatoare pentru asemenea activități.
Obiectul acestui tip de consiliere îl constituie problemele pe rsonale, dificultățile
elevilor, atât cele provenite din viața lor de elevi cât și cele din afara școlii. Astfel, Ministerul
Educației propune prin noul Curriculum Național (1998/1999) introducerea disciplinei
opționale, Consiliere și Orientare . Noua disc iplină vine în întâmpinarea nevoilor fundamentale
ale oricărui copil: cunoașterea de sine și respectul de sine, comunicare și interrelaționare
pozitivă, deprinderea unor tehnici de învățare eficientă și creativă, luarea de decizii și rezolvarea
18
de probleme , stil de viață sanogen, dobândirea de repere în orientarea școlară și profesională,
controlul stressului, planificarea timpului. În principiu, noua disciplină școlară, prin temele pe
care le propune, prin modalitățile de abordare a acestora, răspunde nevo ilor personale ale
elevilor, dar și nevoilor comunității.
Recunosc ându-si propiile limite învățătorul își asumă responsabilitatea penru a face
trimiteri la consilierul școlar, psiholog sau alți specialiști din comunitate.
Al treilea nivel de consiliere este cel desfășurat de specialist, consilierul școlar , fiind vorba
de asistență psihopedagogică calificată acordată elevilor. Consilierul trebuie să fie promotorul
unei atitudini noi in școală, să-l încurajeze pe elev să comunice, să se exp rime, să se
detensioneze si să -și capete încrederea î n sine, s ă-l ajute să -și proiecteze idealul, să și -l asume
și să “ lucre ze” efectiv pentru devenirea sa.
Consilierea elevilor se face pe două direcții 🙁 vezi Ion Al. Dumitru, Polirom,2008,
pag.141 -145)
1. în cadrul activității curriculare , în special prin orele de consiliere și orientare;
2. în cadrul extracurricular , în special prin centrele de asistență psihopedagogică,
Consilierea educațională se realizează întotdeauna în grup. Abordare a individuală este
realizată numai de către psiholog sau consilierul școlar.
Consilierea psihopedagogică este un proces complex care nu poate fi realizat intuitiv
sau după simțul comun.
Orice proces de consiliere trebuie să înceapă prin asumarea de căt re consilier a
responsabilității respectării unui sistem de valori care se fundamentează pe filosofia psihologiei
umaniste și a învățământului centrat pe elev.
Consilierul este definit ca prim subiect al consilierii și manager al activității educative,
cu rolurile: profesor , moderator , facilitator , consilier , formator , adult , adică persoană, resursă,
specialist în relații interpersonale și grupale, tehnician, evaluator, cercetător, terapeut,
descoperitor, catalizator de emancipare afectivă și intelectuală, partener al educației.
Din multitudinea de abilități/competențe menționate de specialiști, am optat pentru
următoarele, ca fiind cele mai utilizate în practica de consiliere: acceptarea necondiționată,
empatia, congruența, cola borarea, gândirea pozitivă, ascultarea activă, responsabilitatea,
folosirea răspunsului minimal și a încurajării, reflectarea, sumarizarea, formularea întrebărilor,
observarea, focalizarea, confruntarea, feedback -ul.
19
Consiliatul este persoana cu trebuințe speciale în formarea/dezvoltarea sa ca ființă cu
identitate în devenire. Statusul și rolul elevului mic ca individ în spațiul educațional al școlii îl
încadrează deplin în această definiție: este în proces de maturizare în proces de formare ca
ființă socială, culturală și moral -spirituală.
Consilierea , ca activitate, este tratată ca proces complex cu o arie foarte largă de
intervenții care impune consilierilor atribuții specifice.
Filosofia relației dintre consilier și elevi se bazează pe două asumpții fundamentale:
1.“Toate persoanele sunt speciale și valoroase pentru că sunt unice.” Consilierul școlar
facilitează conștientizarea de către elevi a conceptului de unicita te și de valoare necondiționată
ale oricărei persoane..
2.“Fiecare persoană este responsabilă pentru propriile decizii.” Persoanele își
manifestă unicitatea și valoarea prin deciziile pe care le iau. Unul din obiectivele orelor de
consiliere este acela de a-i învăța pe elevi să ia decizii responsabile și să -și asume consecințele
acțiunilor lor. (Dumitru Tiron Elena, 2005, pag. 85-105)
Motto „În limitele impuse, cu resursele existente, într -un ritm propriu, bazați pe
convingerea că toate au un început , să încercăm să facem singuri ceea ce așteptăm de la alții!”
4. Proiectarea curriculumului la decizia școlii
Există posibilitatea propunerii unor discipline opționale, în segmentul de curriculum la
decizia școlii, care să suplimenteze oferta activităților de consiliere, opționalul deschide noi
perspective creativității la nivelul practicii șco lare învățătorului, devenind astfel „un conceptor
al curriculum -ului” .
Disciplina „Consiliere și orientare” vine în întâmpinarea n evoilor fundamentale ale
fiecărui elev vizând conținuturi de larg interes cum ar fi: cunoașterea de sine și respectul de
sine, dezvoltarea personală, relaționarea interpersonală, deprinderea unor tehnici de învățare
eficientă și creativă, dezvoltarea capa cității de a lua decizii și a rezolva probleme , rezistența la
presiunile negative ale grupului , formarea unui stil de viață sănătos.
Prin relevanța probl ematicii abordate, această disciplină reprezintă una dintre
modalitățile prin care se asigură dezv oltarea laturii formative a școlarilor mici, premisă a
adaptării dinamice la solicitările mereu noi ale societății moderne.
20
Înregistrarea în școli a unui număr tot mai mare de comportamente nesănătoase și de
tulburări emoționale în rândul elevilor sunt i ndicatori ai faptului că “ dascălii trebuie să ia serios
în calcul modalitățile de armonizare a laturii cognitive a școlarilor cu cea afectivă, atitudinală
și comportamentală pentru a forma persoane cu resurse adaptative la solicitările vieții”.
(Manolescu Marin, Editura Credis, București, 2004,p ag. 41)
Consilierea educațională este un proces complex în cadrul căruia se stabilesc unele
repere psihoeducaționale pentru sănătatea mentală, emoțională, fizică, socială și spiritual a
copiilor. La ciclul primar, și nu numai, în cadrul orelor de Consiliere și orientare se pune
accentul pe dimensiunea de prevenție a tulburărilor emoționale și comportamentale, dar și pe
cea a dezvoltării personale armonioase și a rezolvării de probleme.
În urma a câtorva ani de predare a acestei discipline am putut constata la elevi o
atitudine pozitivă față de școală, cooperare în cadrul colectivității, comunicare interpersonală,
dorința de a -și spune și argumenta părerile, acceptare și respect față de sine și fața de ceilalți.
Pentru elaborarea programelor de opțional cea mai simplă și eficientă este cea propusă
de Lucian Ciolan în lucrarea „Repere pentru proiectarea opționalelor in invatamantul primar”
și în documentele difuzate de atelierele de formare organizat e de Minister și de Consiliul
Național pentru Curriculum . Pentru învatamântul primar, structura curriculumului este
urmatoarea:
obiective cadru – finalități care trebuie atinse la sfârșitul învatamântului primar;
obiective de referinț[ – derivate din obiectivele cadru și care sunt specifice fiecărui an
de studiu al învatamântului primar;
exemple de activități de învațare -cu rolul de a sprijini realizarea obiectivelor de
referință;
conținuturi – care cuprind temele prin care vor fi realizate obiective le de referință;
sugestii metodologice – cuprinzând recomandări globale, flexibile, cu rol de sugestii, cu
privire la metodele și tehnicile de predare -învatare, specifice învatamântului primar. ”
“Este recomandată introducerea opționalului Consil iere și Orientare în fiecare dintre
cei partu ani școlari, a doua variantă posibilă este introducerea opționalului Consiliere și
orientare numai în anumiți ani ai nivelului primar, în functie de nevoile și specificul clasei de
elevi. Prin organizarea modul ară a conținturilor învățării curriculumul permite selectarea și
aplicarea autonomă a ofertei doar pentru anumiți ani de studiu.” (Lucian Ciolan ,Editura
Corint, București, 2000, p ag. 33)
21
„În educație , a face înseamnă nu atât a ști să faci, cât mai ales a căuta să faci .” Toate
acestea explică rațiunea de a fi a curriculum -ului în educație, care în teorie își caută mai ales
forma, iar în practică își caută în mod special conținutul.
Pornind de la adevărul: „ A nu reuși să planifici, înseamnă a planifica să nu reușești ”
învățătorul vizează în exclusivitate reușite și eu am încercat, ca în cadrul acestor ore de
consiliere să fiu “mai aproape de elevi”, să picur mai multă omenie, mai multă iubire și grijă
pentru copii și să formez sufletele lor p e căi raționale și sentimentale.
În continuare voi prezint a o propunere de programa a disciplinei o pționale pentru
clasa a I I-a.
Propunere -Programa de opțional
Denumirea opționalului : „EU SI CEILALȚI”
Tipul de opțional : transdisciplinar
Aria curriculară : Consiliere și orientare
Clasa a II-a
Anul școlar : 2015 -2016
Număr ore săptămânal: 1 oră
Durata opționalului: 1 an
Argument
Disciplina opțională „ Consiliere și orientare ” reprezintă una din modalitățile esențiale
prin care școala trebuie să-și urmeze scopul primordial: de proces formativ centrat pe elev,
capabilă să valorizeze tipuri diverse de elevi și abilități, să răspundă nevoilor comunității și să
ofere societății persoane competente pentru viața privată, profesională și publică.
Optând pentru această disciplină voi urmari constituirea unui cadru organizat de
întâlnire între mine și elevii mei din clasa mea, cu care îmi propun să lucrez pe mai multe
planuri: cea afectivă, motivațională, atitudinală și socială.
22
Prin acest mod de lucr u doresc să stimulez socializarea micului școlar și adaptarea din
mers la cerințele pe care un nou mediu de instruire le solicită.
OBIECTIVE CADRU :
1. Dezvoltarea capacității de autocunoaștere și a atitudinii pozitive față de sine;
2. Dezvoltarea abilită ților de interrelaționare în contexte variate;
3. Dezvoltarea abilităților de utilizare a informațiilor în procesul de învățare;
4. Dobândirea abilităților de explorare și planificare a carierei;
5. Exersarea abilităților de management a unui stil de v iață de calitate.
VALORI ȘI ATITUDINI:
respect și încredere în sine și în ceilalți;
recunoașterea unicității fiecărei personae;
receptivitate la emoțiile celorlalți;
valorizarea relațiilor interpersonal;
valorificarea critică și selectivă a informațiilor;
adaptare și deschidere la noi tipuri de învățare;
motivație și flexibilitate în elaborarea propriului traseu educațional și professional.
MODULE TEMATICE
1. Autocunoaștere și dezvoltare personală
2. Comunicare și abilități sociale
3. Managementul informațiilor și învățării
4. Planificarea carierei
5. Calitatea stilului de viață
23
CONȚINUTURILE ÎNVĂȚĂRII
1. Autocunoaștere și dezvoltare perso nală
– Unicitatea persoanei, diferențe individuale
– Spațiu individual, nevoia de intimidate
2. Comunicare și abilități sociale
– Comunicare verbală și nonverbală
– Diferite tipuri de comportament, adaptat situațiilor date
3. Valorificarea informațiilor
– Tipuri de informații
– Activități desfășurate la grădiniță și la școală – identificare, analiză comparativă
– Modalități de învățare – orarul, timpul alocat
– Dificultăți în realizarea temelor
4. Planificarea carierei
– Jocuri și activități preferate acasă, la școală, în comunitate.
– Motivarea acestor alegeri
5. Calitatea stilului de viață
– Surse potențiale de risc
– Comportamente de siguranță în situații de criză
– Reguli de circulație
MODALITĂȚI DE EVALUARE – observarea sistematică, investigația, proiectul,
portofoliul, autoevaluarea
FORME DE ORGANIZARE individual, frontal , pe grupe.
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
24
1.1. să dea exemple de caracteristici
personale elementare ;
– jocuri de autocunoaștere pe bază de imagini
fișă de lucru pentru identificarea caracteristicilor
personale elementare.
1.2. să prezinte asemănări și deosebiri
dintre el/ ea și ceilalți/ celelalte; -exerciții pentru identificarea asemănărilor și
deosebirilor – cu ceilalți, cu personaje din povești
și din desene animate.
– jocuri de rol;
2.1. să recunoască emoții de bază
apărute în situații variate; – exerciții de recunoaștere a emoțiilor și a
sentimentelor apărute în contexte variate
– observare a acestora la persoane apropiate, la
personaje din desene animate și din povești
– jocuri de mimare a emoțiilor celorlalți;
2.2. să exerseze comportamente de
cooperare în grup; – activități, jocuri de echipă, de cooperare/
necooperare;
– exerciții de analiză și de comparare a acestor
situații;
3.1. să se familiarizeze cu situațiile noi
de învățare, specifice activității școlare – discuții despre specificul activităților de la
grădiniță și al celor de la școală;
3.2. să identifice dificultățile propr ii
de învățare; – jocuri de rol despre rezolvarea temelor;
4.1. să identifice hobby -uri, jocuri și
activități preferate;
– discuții despre activități preferate aplicații
practice pentru ilustrarea acestor preferințe;
4.2. să explice de ce preferă o anumită
activitate; – jocuri de rol;
25
5.1. să dea exemple de comportamente
care oferă siguranță personală, în viața
curentă și în situații de risc; – exercitii de analiză a situațiilor de risc
– exercitii de simulare a depășirii acestor situații.
– realiza rea de colaje și postere pe tema siguranței
personale.
STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANTĂ
OBIECTIVE CADRU STANDARD DE PERFORMANTĂ
1. Dezvoltarea capacității de autocunoaștere
și a atitudinii pozitive față de sine; S1 Exemplificarea unor caracteristici
personale elementare;
S2 Analizarea de asemănări și deosebiri
dintre el/ ea și ceilalți/ celelalte;
2. Dezvoltarea abilităților de interrelaționare
în contexte variate; S3 Recunoasterea unor emoții de bază
apărute în situații variate;
S4 Exersarea comportamentelor de cooperare
în grup;
3. Dezvoltarea abilităților de utilizare a
informațiilor în procesul de învățare; S5 Familiarizarea cu situațiile noi de
învățare, specifice activității școlare;
S6 Identificarea dificultăților proprii d e
învățare;
4. Dobândirea abilităților de explorare și
planificare a carierei; S7 Identificarea de hobby -uri, jocuri și
activități preferate;
S8 Argumentarea alegerii unei anumite
activităti;
5. Exersarea abilităților de management a
unui stil de viață de calitate. S9 Exemplificarea de comportamente care
oferă siguranță personală, în viața curentă și
în situații de risc;
26
BIBLIOGRAFIE :
1. Programa școlară pentru aria curriculară consiliere și orientare, clasele I – a IV-a, aprobat
prin ordinul ministrului Nr. 5286/ 09. 10. 2000
2. Moscovici Serge, Psihologia socială a relațiilor cu celălalt, Editura Polirom, Iași, 1998.
PLANIFICARE CALENDARISTICĂ
Modul tematic Obiective de
referință CONȚINUTURI Saptamana
AUTOCUNOAȘTEREA
ȘI DEZVOLTAREA
PERSONALĂ
1.1.să dea
exemple de
caracteristici
personale
elementare;
1.2. să prezinte
asemănări și
deosebiri dintre
el/ ea și ceilalți/
celelalte; 1.1 Autocunoaștere
Cunoașterea de sine: Cine sunt eu? Date de
identificare a propriei persoane: nume și prenume,
aspecte legate de înfatișarea fizică, data și locul
nașterii, adresa, numele părinților, membrii
familiei, locuri favorite, animale, emisiuni,
mâncăruri preferate etc.
Teme : „Cine sunt eu?”
„Portretul meu”
„Asta e familia mea!”
„Ce-mi place mie cel mai mult?”
Unicitatea persoanei: diferențe individuale
– de ce sunt oamenii unici?
Teme : „Sunt unic!”
„În jurul lumii!”
Evaluare I-VII
COMUNICARE ȘI
ABILITĂȚI SOCIALE
2.1. să
recunoască
emoții de bază
apărute în
situații variate
2.2: să exerseze
comportamente 2.1 Managementul emoțiilor
Exprimarea emoțiilor de bază. Întelegerea și
respectarea emoțiilor celorlalți
Teme : „Mi -e frică!”
„Caruselul emoțiilor”
„ Sunt fericit că…”
2.2 Abilitați sociale
Comportamente de cooperare în grup
Relațiile cu colegii care au nevoie de sprijin VIII-
XIV
27
de cooperare în
grup; Teme : „Pot – nu pot”
„ Vreau să te ajut!”
„ Cine sunt prietenii mei ?”
Evaluare
MANAGEMENTUL
INFORMAȚIILOR
ȘI
ÎNVĂȚĂRII
3.1. să se
familiarizeze cu
situațiile noi de
învățare,
specifice
activității
școlare;
3.2: să identifice
dificultățile
proprii de
învățare;
3.1 Managementul informațiilor
Tipuri de informații (după suportul
comunicării): scrisă, orală, electronică
Teme : „ De unde pot afla?”
3.2 Învatare eficientă
Activitați specifice desfașurate la grădiniță /
activități obligatorii la nivelul
învatamântului primar – asemănări și
deosebiri.
Teme : „ Ce fac la școală?”
Tipuri de activitați (învatare, joc, relaxare)
Teme : „ Cum îmi petrec timpul?”
Modalitați de învatare
Teme : „ Cum învăț?”
Dificultăți în rezolvarea temelor
Teme : „ Cine mă ajută la teme?”
„ Vreau să știu mereu!”
Evaluare XV-XXI
PLANIFICAREA
CARIEREI
4.1. să identifice
hobby -uri, jocuri
și activități
preferate ;
4.2. să explice
de ce preferă o
anumită
activitate ; 4.1 Explorarea propriilor interese
Jocuri și activitați preferate acasa, la școala,
în comunitate
Teme : „ Îmi ajut părinții la…”
„ Ce fac părinții mei la serviciu?”
„ Ziua porților deschise”
Motivatia personală în alegerea anumitor
activitați proprii
Teme : „ Dicționarul meseriilor”
„Ce vreau să mă fac când voi fi mare?”
Evaluare
XXII –
XXVII
28
Concluzii :
Alegerea acestui opțional a decurs din necesitatea elevilor de a socializa și de a -și
exprima nevoile ținând seama de mai multe aspecte: emoționale, intelectuale, motiva ționale
de socializare. Temele propuse în planificare au fost alese ținând seama de nevoile elevilor.
Aceste teme i -au ajutat pe mulți dintre ei să se cunoască pe sine mai bine dar și să -și facă noi
prieteni prin identificarea lucrurilor comune.
CALITATEA STILULUI
DE VIAȚĂ
5.1. să dea
exemple de
comportamen -te
care oferă
siguranță
personală, în
viața curentă și
în situații de
risc;
5.1 Calitatea vieții personale
Sursele potențiale de risc acasă, în școala
sau în comunitate. Comportamente de
siguranță în situații de risc sau criză, semne
și reguli de circulație.
Teme : „ Ce am voie să fac la școală?”
„ Nu te juca cu focul!”
„ Semafo rul”
Persoanele și sursele de ajutor acasă, la
școală și în comunitate, în viata curentă și în
diverse situații de criza sau de risc (ex.
inundații, cutremur, incendii, accidente
rutiere etc.)
Teme : „ Pe cine trebuie să asculți?”
„ Ajutor!!”
„ Nenea polițistul”
Evaluare
XXVIII –
XXXIV
29
Capitolul II. Repere metodice ale consilierii
1. Scopul și ipotezele consilierii școlare
Scopul fundamental al consilierii în clasele primare îl constituie funcționarea optimă a
elevului și a grupului -clasă, sprijinirea elevilor pentru ca aceștia să devină capabili să se ajute
singuri să se înțeleagă atât pe sine însuși cât și realitatea înconjurătoare, acest scop poate fi atins
prin monitorizarea realizării obiectivelor privind:
sprijinirea elevului în dezvoltarea propriei individualități;
asistarea în procesul de au tocunoaștere, sprijin în procesul de căutare -formare a
identității;
dezvoltarea unei imagini de sine pozitive și autoacceptare;
dezvoltarea abilităților sociale, de interacțiune cu ceilalți;
formarea abilităților de rezolvare a problemelor și de luare a d eciziilor ;
sprijinirea în formularea de scopuri specifice și măsurabile care pot fi observate din
punct de vedere comportamenta l;
crearea și menținerea unui cadru pozitiv relațional, necesar desfașurării tuturor
acțiunilor organizate, pentru toți elevi i;
dezvoltarea unor strategii personale de evitare a eșecului școlar ;
dezvoltarea, prin intermediul unor tehnici și procedee specifice, a acelor componente
psihice solicitate de competiția școlară, sprijinindu -l pe elev să obțină progrese la studiu ;
pregatirea psihologică pentru a se adapta prompt și eficient la situațiile inedite, pentru
a-și optimiza stările și resursele psihice, prevenind suprasolicitările .
consolidarea stării de sănatate fizică și psihica a elevilor ;
formarea atitudinilor de acceptar e a schimbărilor din mediul social, economic și
cultural;
participarea motivată la inițierea și derularea propriului traseu de formare și inserție
socio -profesională.’’ (vezi Tomșa Gheorghe, Editură și Presă Viața Rom âneasca,
București, 1999, p. 78)
Conținuturile sunt flexibile, adaptabile la nevoile elevilor, ale instituției de învațamânt, la
nevoile comunitații și ale societății în ansamblu. Pentru o abordare pragmatică, cadrul didactic
poate solicită colaborarea unor specialiști: medicul școlar, as istenți sociali, polițist, se poate
30
implica în derularea unor proiecte educative școlare și extrașcolare desfășurate la nivel
național,regional, local.
Conținutul activitaților de consiliere are în vedere urmatoarele probleme :
Autocunoaștere – intercunoaștere – relaționare
– cunoașterea trăsăturilor proprii de personalitate;
– cunoașterea locului și rolului ocupat în grupul social, școlar, familial, comunitar,
a responsabilităților ce îi revin;
– integrarea socio -afectivă în grupul educat;
– rezolvarea unor situații legate de viața personală;
– învațarea unor tehnici de negociere și rezolvare a conflictelor;
– diminuarea/eliminarea abaterilor disciplinare și a devierilor de comportament.
Reușita școlară
– deprinderea unor tehnici de învațare eficie ntă;
– dezvoltarea unor strategii personale de evitare a răm ânerii în urmă la învătătură
și a eșecului școlar.
Orientarea carierei
Pornind de la cunoașterea trăsăturilor de personalitate, în special aptitudini, interese,
motivație și a reușitei școlare, ma i ales a performanțelor, înțelese ca domeniul de activitate în
care elevul are maximum de satisfacție, consilierea va urmări în etape succesive îndrumarea
elevului spre acele școli și profesii care să corespundă at ât structurii sale psihologice c ât și
specificului sistemului de învățăm ânt zonal și național și a cerințelor și contraindicațiilor
psihologice ale profesiilor.
– familiarizarea elevilor cu standardele ocupaționale ale profesiilor
– orientarea vocaționala a elevilor cu aptitudini înalte (supradotați)
Dezvoltarea armonioasă a personalității copilului, ameliorarea și înlăturarea aspectelor
atitudinale și psihocomportamentale negative ce pot apărea în cadrul acestui proces fac necesară
o activitate sistematică de consiliere și de asistență p sihopedagogică atât la nivelul individului,
cât și la cel al grupurilor școlare. Consilierea școlară este un proces intensiv de acordare a
asistenței psihopedagogice elevilor și altor persoane implicate în procesul educației (părinți) .
Rolul consilierii este, cu precădere, unul proactiv, în sensul că prin intermediul acestei
activități se încearcă prevenirea situațiilor de criză personală, educațională și socială și, mai
mult, se urmărește dezvoltarea personală, educațională și socială a elev ilor.
31
Pregătirea psihopedagogică a învățătorului îi permite să abordeze activitatea de
consiliere și cei mai mulți o realizează – mai mult sau mai puțin sistematic. Acolo unde s -au
înființat cabinete școlare de asistență psihopedagogică, ei pot a pela la sprijinul calificat al
consilierului școlar, pentru instrumente specifice de cunoaștere a elevilor sau pentru învățarea
unor modalități de interven ție cu elevi aflați în dificultate datorită unor ca uze de ordin social,
familial sau emoțional.
Pe o placă comemorativă la Universitatea din Wisconsin (SUA) este încrustată
definiția dată consilierii de R.W. Strowig:
„Consilierea înseamnă multe lucruri. Ea este o tehnică de informare și evaluare. Ea
este un mijloc de a modifica comportamentul. Ea este experiență de comunicare. Dar mai mult
decât atât, ea este o căutare în comun a sensului în viața omului, cu dezvoltarea dragostei ca
element esențial concomitent cu căutarea și consecințele ei. Pentru mine, restul este lipsit de
importanță dacă nu ex istă acțiunea de căutare a sensului vieții. Într -adevăr, această căutare
este însăși viața, iar consilierea este numai o intensificare specială a acestei căutări.”
( Tomșa, Gheorghe, Casa de Editură și Presă Viața Rom ânească, București,1999, p.
23)
Ca o concluzie, disciplina consiliere psihopedagogică contribuie la creșterea rolului
educativ -formativ al școlii.
32
2. Metode și procedee folosite în consiliere
Activitățile de consiliere nu se pretează la metodele de predare tradiționale. Activitțile
trebuie astfel realizate, încât să -i ajute pe elevi să înțeleagă că o bună parte din
responsabilitatea orelor de consiliere, inclusiv a atingerii obiectivelo r le aparțin. Clasica
piramidă a învățării active (fig. 2.1) evidențiază tipurile de metode ce se impun a fi utilizate
pentru activitățile de consiliere.
Metodele interactive de grup, de tipul învățare prin cooperare, descoperire,
problematizare, de zbatere, jocuri de rol sunt cele mai eficiente pentru atingerea obiectivelor
activităților de consiliere. Interacțiunea profesor -elev și mai ales elevi -elevireprezintă
factorul pundamental al oricărei metode de lucru în consiliere. Elevii trebuie să fie de prinși
să respecte regulile de comunicare și muncă în echipă.
Figura 2.1. Piramida învățării active
( după Adriana B. , 2011, pag 37)
Învățătorul trebuie să dispună de metode și tehnici de consiliere în probleme legate de:
1. Autocunoaștere și dezvoltare personală;
2.Comunicare și abilitați sociale;
3. Managementul informațiilor și al învățării;
4. Planificarea carierei;
5. Calitatea stilului de viață. 20% din ceea ce știm
30% din ceea ce auzim
40% din ceea ce vedem
50% din ceea ce spunem
60% din ceea ce facem
90% din ceea ce vedem, auzim, spunem și punem în practică facem
ÎNVĂȚĂM ȘI REACTUALIZĂM
33
Unul dintre obiectivele curriculumului de Consiliere și orientare este stimularea
abilitaților de învatare permanentă, în scopul dezvoltării personale și al integrării socio –
profesionale viitoare, de succes. Elevii experimentează practic, în cadrul orelor de Consiliere și
orientare, diferite tehnici de învatare, de relaționare, de comunicare eficientă, abilități de
explorare a resurselor personale și a carierei, apoi aplica ceea ce au asimilat în clasă, în diferite
contexte de viata, nu doar în cadrul școl ii.
Învată astfel să își asume responsabilitatea propriei învatări.
Metodele de consiliere în probleme legate de tehnicile de învățare eficientă sunt:
expunerea și dezbaterea, optimizarea învățării, gestionarea timpului și a efortului, tehnici
exper imentate de învățare eficientă, metode de tratare diferențiată și de individualizare a
învățării, metode de raționalizare a timpului, metode de intercunoaștere și interrelaționare,
studiul de caz, chestionare, teste, interviuri, activități de grup (brains torming, dezbateri,
discuții, joc de rol, exerciții), învățarea diferențiată pe grupe, învățarea pe ateliere de lucru,
metoda cunoașterii personalității elevului, metoda proiectelor (cercetare -acțiune), soft
educațional pentru eficientizarea învățării .( Tomșa Gheorghe, 1999, pag. 255)
Tehnicile folosite în consilierea elevilor rămași în urmă la învățătura cu frecvență mai
mare sunt: discuțiile cu părinții și profesorii, convorbirile cu elevii, testarea psihologică,
investigarea climatului socio -afectiv și a atitudinii față de școală, identificarea nevoilor elevilor,
studii de caz, interviul, consilierea pe multiple planuri, tehnicile cognitiv -comportamentale, de
dezetichetare, suportive, metode concrete de motivare a învățării, lucrul pe echipe în care
fiecare are un rol și contribuie activ la viața echipei, instrumente pentru dezvoltarea
capacităților, teste de identificare a capacităților deficitare, tehnici de recuperare, terapia
familiei, terapie cognitivă, psihodramă, tehnici referitoare la dificult ățile de învățare și eșec
școlar.
Cât privește consilierea și orientarea școlară a elevilor performanți : testarea psihologică,
urmărirea integrării sociale a elevilor performanți, identificarea copiilor supradotați, teste de
aptitudini, consiliere (indiv iduală, de grup, a familiei, procedee de clarificare a valorilor
personale, de identificare a intereselor și tehnici de reprezentare a spațiului personal, jocul
didactic, testele grilă cu grad de dificultate maxim, inițierea unor teme de cercetare în care să
fie implicați acești elevi și stimularea lor, organizarea modulară a activității de instruire,
programe speciale de pregătire intensivă, „îmbogățirea orizontală și verticală” a materiei,
34
studiul individual, lectura suplimentară, informarea despre activi tăți alternative -de exemplu
cercuri.
Trebuie cunoscute și alte procedee de Consiliere și Orientare Școlară a elevilor
performanți cu caracter psihologic : procedee de relaxare, informații despre posibilitățile oferite
de actualul sistem de învățământ, pr ocedee de formare a imaginii de sine, identificarea
dificultăților de relaționare cu părinții, relația copiilor supradotați cu școala, planificarea
carierei, tehnici cognitiviste, tehnici de dezvoltare a creativității, procedee de consiliere și
orientare a rticulate într -un program coerent cu un grup țintă, programele educative special.
Toate tehnicile folosite în consilierea în chestiuni legate de viața personală au un
caracter psihologic 100%. Acestea sunt: convorbirea, observația, chestionarele, testele
psihologice, testele de personalitate, metoda cunoașterii elevului, dialogul, sfatul, îndemnul,
testul sociometric, convorbirea, anamneza, studiul de caz, identificarea problemelor, stabilirea
alternativelor, tehnici cognitive comportamentale, toate tehni cile de întărire a eului, consilierea
individuală și de grup, probe psihometrice, metode noi de "lectură a realului", "cele 7 trepte ale
eficienței", antrenamentul asertiv, tehnici de restructurare cognitiv –comportamentală, tehnici
cognitiviste, tehnici d e relaxare, confruntarea subiectului cu imaginea de sine.
Observația – metodă fundamentală de cunoaștere a personalității; constă în surprinderea
manifestărilor tipice, constante, definitorii ale comportamentului unui subiect în diferite medii,
în cursul desfășurării anumitor activități (exemplu: modul de lucru, perseverenț a, îndemânarea,
interesul, inițiativa, conștiinciozitatea). Într -o mare masura mesajele afective sunt expri mate
prin modalitati nonverbale, p este 80% comunicarea este nonverbala în consiliere.
Ca metodă de cunoaștere, observația trebuie să respecte anumi te condiții :
Datele observate să fie consemnate imediat într -o fișă de observație curentă (grilă
de observație)
Data Faptele
observate Interpretare Măsuri de remediere
a situațiilor
necorespunzătoare Observații
Informațiile culese să fie interpretate pe baza unor criterii bine delimitate.
Să surprindă situații cât mai variate, prin repetarea acțiunilor de observare.
35
Să utilizeze tehnici suplimentare de înregistrare, astfel încât, datele obținute să fie
cât mai obiective și conforme cu realitatea.
“A vorb i cu un copil despre frăm ântările sufletului său este ca și cum ți -ai întinde m âna
pentru a chema un fluture să se aseze pe ea. Gestul poate fi b âlnd, dar fluturi i se sperie
ușor”
(Felissa Tibbits)
În psihologie , observația este ,, reacția cea mai obișnuită și spontană implicată în
procesul activ de adpatare la condițiile situaționale ale realității ,,( Șchiopu,1997)
Convorbirea (interviul) – metodă de culegere a unor informații prin tehnici operaționale
de tipul “întrebare -răspuns”, oferă posibilitatea de cunoaștere a atitudinilor, opiniilor,
motivelo r, intereselor, aspirațiilor, cunoștințelor în diferite domenii, sentimentelor,
convingerilor elevului. Eficiența acestei metode depinde de respectarea anumitor reguli:
discuția să aibă un caracter natural și să abordeze în mod treptat problema în cauză;
rezultatele obținute vor fi notate în caietul de observații și confruntate cu datele
furnizate de alte metode de cunoaștere a personalității.
convorbirea să se desfășoare într -o atmosferă de încredere și într -o ambianță
naturală, obișnuită;
convorbirea tre buie organizată și desfășurată în conformitate cu anumite scopuri
dinainte stabilite.
Utilizarea convorbirii de către învățător poate fi deosebit de eficientă, întrucât ea are
la bază contactul viu și permanent cu elevul. De altfel, convorbirea este suportul consilierii
propriu -zise, învățătorul, la rândul său, trebuie să fie sensibil la formele sale de comunicare și
să le evite pe cele ineficiente. Deasemeni componenta non -verbală permite reperarea stării
afective a elevului și a unui domeniu de informație complementar celui verbal. ”Dumnezeu ne –
a dat două urechi, doi ochi și o singură gu ră, pentru că El dorește să ascultăm și să privim de
două ori mai mult decât vorbim. Aceasta vine în sprijinul afirmației că un bun consilier trebuie
să aibă capacitatea de a fi un fin observator și un ascultător el are datoria să folosească cu
înțelepciu ne întrebările dar să și urmărească cu multă atenție gesturile. Dacă dorești să fii
gata să înțelegi mai mult, caută să vezi ce este dincolo de râs, de zâmbet, de plâns, de tăcere
sau de furie , dincolo de cuvinte!
Bine stăpânita în toate d imensiunile ei, comunicarea este un instrument indispensabil
al consilierii. Cu dificultate ar putea fi găsite unele aspecte ale consilierii care să nu poată fi
incluse procesului de comunicare .” (Jigău Mihai (coord.), Editura București, 2001, p.196) .
36
Conținuturile sunt flexibile, adaptabile la nevoile elevilor, ale instituției de învațamânt, la
nevoile comunitații și ale societății în ansamblu. Pentru o abordare pragmatică, cadrul didactic
poate solicită colaborarea unor specialiști: medicul școlar, as istenți sociali, polițist, se poate
implica în derularea unor proiecte educative școlare și extrașcolare desfășurate la nivel
național,regional, local.
Conținutul activitaților de consiliere are în vedere urmatoarele aspecte :
Autocunoaștere – intercunoaștere – relaționare
– cunoașterea trăsăturilor proprii de personalitate;
– cunoașterea locului și rolului ocupat în grupul social, școlar, familial, comunitar,
a responsabilităților ce îi revin;
– integrarea socio -afectivă în grupul educat;
– rezolvare a unor situații legate de viața personală;
– învațarea unor tehnici de negociere și rezolvare a conflictelor;
– diminuarea/eliminarea abaterilor disciplinare și a devierilor de comportament.
Reușita școlară
– deprinderea unor tehnici de învațare eficientă;
– dezvoltarea unor strategii personale de evitare a răm ânerii în urmă la învătătură
și a eșecului școlar.
Orientarea carierei
Pornind de la cunoașterea trăsăturilor de personalitate, în special aptitudini, interese,
motivație și a reușitei școlare, mai ale s a performanțelor, înțelese ca domeniul de activitate în
care elevul are maximum de satisfacție, consilierea va urmări în etape succesive îndrumarea
elevului spre acele școli și profesii care să corespundă at ât structurii sale psihologice c ât și
specificu lui sistemului de învățăm ânt zonal și național și a cerințelor și contraindicațiilor
psihologice ale profesiilor.
– familiarizarea elevilor cu standardele ocupaționale ale profesiilor
– orientarea vocaționala a elevilor cu aptitudini înalte (supradotați)
Dezvoltarea armonioasă a personalității copilului, ameliorarea și înlăturarea aspectelor
atitudinale și psihocomportamentale negative ce pot apărea în cadrul acestui proces fac necesară
o activitate sistematică de consiliere și de asistență psihope dagogică atât la nivelul individului,
cât și la cel al grupurilor școlare. Consilierea școlară este un proces intensiv de acordare a
asistenței psihopedagogice elevilor și altor persoane implicate în procesul educației (părinți) .
37
Rolul consilierii este, cu precădere, unul proactiv, în sensul că prin intermediul acestei
activități se încearcă prevenirea situațiilor de criză personală, educațională și socială și, mai
mult, se urmărește dezvoltarea personală, educațională și socială a elev ilor.
Pregătirea psihopedagogică a învățătorului îi permite să abordeze activitatea de
consiliere și cei mai mulți o realizează – mai mult sau mai puțin sistematic. Acolo unde s -au
înființat cabinete școlare de asistență psihopedagogică, ei pot a pela la sprijinul calificat al
consilierului școlar, pentru instrumente specifice de cunoaștere a elevilor sau pentru învățarea
unor modalități de interventie cu elevi aflați în dificultate datorită unor cauze de ordin social,
familial.
Pe o placă comemo rativă la Universitatea din Wisconsin (SUA) este încrustată
definiția dată consilierii de R.W. Strowig:
„Consilierea înseamnă multe lucruri. Ea este o tehnică de informare și evaluare. Ea
este un mijloc de a modifica comportamentul. Ea este experiență de comunicare. Dar mai mult
decât atât, ea este o căutare în comun a sensului în viața omului, cu dezvoltarea dragostei ca
element esențial concomitent cu căutarea și consecințele ei. Pentru mine, restul este lipsit de
importanță dacă nu există acțiunea de căutare a sensului vieții. Într -adevăr, această căutare
este însăși viața, iar consilierea este numai o int ensificare specială a acestei căutări.” ( Tomșa,
Gheorghe, ,1999, p. 23)
În concluzie, disciplina consiliere psihopedagogică contribuie la creșterea rolului
educativ -formativ al școlii.
Exemplific o convorbire cu unul dintre elevii Școlii Gimnaziale Berceni care are un părinte
plecat la muncă în străinătate:
1. Alexandra , tu esti unul dintre copii cu părinții plecați la muncă în străinătate din
clasa noastra, este adevărat?
Răspuns: Da
2. Îți dorești să discutăm despre acest aspect d in viața ta?
Răspuns: Da
3. Care dintre părinții tăi este plecat ?
Răspuns: Mama
38
4. De cât timp?
Răspuns: De un an,
5. Unde a plecat?
Răspuns: În Italia, la muncă .
6. Care era situația familiei din punct de vedere economic, înainte de plecare
mamei tale?
Răspuns: Era bună.
7. Pe atunci părinții tăi erau încadrați în muncă?
Răspuns: Tata, lucra ca mecanic . De când a plecat mama , tata și-a pierdut locul de
muncă și ne descurcăm greu cu banii.
8. Cum ai putea descrie climatul familial dinaintea plecării părintelui tău ?
Răspuns: Era bine. Eram cu toții.
9. Ți-a fost solicitată părerea când, în familie, s -a luat decizia ca mama să plece?
Răspuns: Nu, dar, cu toate acestea, eu i -am spus ca nu doream ca ea să plece.
10. Mai ai frați sau surori?
Răspuns: Da, mai am un frate mai mic. Are 4 ani.
11. Înțeleg că ați rămas doar cu tata!?
Răspuns: Am rămas cu tata. Însă locuim în aceeași curte cu bunicii (părinții tatălui),
dar aceștia nu ne ajută cu nimic.
12. La ce intervale de timp ajunge mama ta acasă? Și c ât stă?
Răspuns: Vine o dată la 3 -4 luni și stă cam o săptămâna acasă
13. Reușește să ajungă de sărbători la voi?
Răspuns: Nu. Nu reușește de fiecare dată.
14. Ce simți de fiecare dată când știi că abia a venit și iar trebuie să plece?
Răspuns: Tristețe, mă simt diferită !
15. În ce fel te simți diferită?
Răspuns: Îmi este dor de ea.
16. S-a discutat posibilitatea ca ea să rămâna în țară?
39
Răspuns: Da, dar cred că nu vrea.
17. La ce interval de timp ia legatura cu familia prin telefon, mesaje etc.?
Răspuns: Doar o dată pe săptămână, deoarece este prea scump.
18. Care ar fi cel mai frecvent subiect discutat în cazul convorbirilor telefonice?
Care ai vrea el să fie?
Răspuns: Discutăm de toate, însă cel mai mult vorbește cu tata.
19. Ce simți atunci când ești întrebată de mama ta , unde este, de ce a plecat?
Răspuns: Mă deranjează.
20. Crezi că ar avea motive unii oameni să vă invidieze?
Răspuns: Nu
21. Simți că situația ta ar fi diferită de a celorlalți copii?
Răspuns: Stiu un copil care are ambii părinți plecati.
22. Cum ai descrie relația cu tatăl tău (părintele rămas acasă)?
Răspuns : Îl iubesc.
23. Crezi că situația ta la învățătură a fost afectată în vreun fel de plecarea
părintelui? Dacă da, în ce fel?
Răspuns: Nu știu. Întotdeauna, la mine, mama s -a interesat de situația școlară. Tata oricum
nu venea pe la școală.
24. Care sunt persoanele care te motivează și te incurajează să înveți și te ajută să –
ți faci temele ?
Răspuns: Mama.
25. Cum îți petreci timpul liber?
Răspuns: Ascult muzică, “ies pe strad ă”.
26. Ce te face să fii totu și puternică?
Răspuns: Dorința de a o vedea pe mama .
27. Pe cine ai putea conta dacă te -ai afla intr -o situație dificilă ?
Răspuns: Pe mama și pe rudele din partea ei.
40
28. Cum apreciezi situația economică de acum a familiei tale mai bună, mai rea, la
fel?
Răspuns: Mai rea .
29. Dacă există vreo nemulțumire evidentă cu privire la situația ta actuală, care ar
fi ?
Răspuns: Da, faptul că mama este acolo.
30. Dacă tu ai fi părinte ai lua decizia de a pleca pentru a -ți câștiga existența ta și a
familiei?
Răspuns: Eu nu aș pleca.
Concluzii: Din discuțiile cu A. am înțeles că este o fire puternică și ambițioasă și vrea să
lase impresia că nu este afectată foarte mult de plecarea mamei . Spune că întotdeauna a fost
mai apropiată de mama și, apoi, știe că se poate baza pe rudele din partea acesteia, care i -au
sprijinit întotdeauna.
Este evident că pentru un copil nu este atât de importantă situația material ă ci primează
afecțiunea și protecția pe care o simte lângă părinți. Copiii simt nevoia să aibă lângă ei ambii
părinți. Așa se simt întregiți. Pentru a se dezvolta armonios, un copil are nevoie de sprijin din
partea ambilor părinți, de dragoste, de atenție, de sfaturi și de încurajări.
„Copii trebuie să -și spună unii altora și să spună lumii ceea ce știu – pentru a afla ce
știu. Spunând, vor învăța. Spunând vor interpreta lumea așa cum o văd ei, pentru noi ceilalți…
Mai important, însă, este cum spun și cum simt ceea ce spun…”
(Judit Renzi)
Dezbaterea se desfăsoară pe baza unei intervenții cu aducerea în discuție a unor probleme,
motivații și soluții posibile, a unor puncte de vedere teoretice. Ea presupune reflexii asupra
problemelor și solutiilor posibile, ierarhizate valoric, exerciții logice și axiolog ice de
confruntare, în învățăm ântul primar utilizarea metodei se face cu clase de elevi ce dovedesc
maturitate în g ândire. Participarea la dezbateri se distinge prin desfașurarea mai dezvoltată a
răspunsului: argumentarea unei pozitii, a unui punct de ve dere, a unei conceptii proprii.
Atât elevul c ât și învățătorul tind să ofere ceva pentru clarificarea comună.
41
„Chiar dacă greșesc, câștig, pentru că și eroarea are rolul ei în cunoaștere”.
Rolul dezbaterilor în formarea și dezvoltarea personalității
Fiecare elev, participând în dezbateri obține un șir de beneficii, care îmbogățește
personalitatea sa cu o serie de abilități, determinându -i în cele din urmă să fie empatici, să -și
identifice propriile limite, să -și verifice convingerile, să depisteze con tradicțiile, să distingă
faptele relevante de cele nerelevante. Ei obțin capacități de comunicare în cadrul interacțiunii
cu diferiți oameni, își dezvoltă autocontrolul și își întăresc automotivația.
Elevii care participă în dezbateri, obțin suc cese mai mari în organizarea propriilor idei
și gânduri, se învață să analizeze aspectele tari și cele slabe ale punctelor de vedere opuse și să
examineze atent generalizările,îinvata să pună și să răspunda la întrebări, dezvoltă
competențele de comunicar e și de încredere în propriile forțe, unde câștigul pentru toți este
inevitabil.
Metoda dezbaterilor dezvoltă persuasiune și inteligență, gândirea logică și critică,
exprimarea coerentă și argumentată, capacitatea de cooperare, toleranța față de diverse puncte
de vedere, sintetizarea și analizarea cunoștințelor, abilitatea de organizare a vorbirii, capacitatea
de ascultare critică, abilitatea de a lua decizii și responsabilitatea pentru ele, simțul încrederii în
forțele proprii. (Lisievici Petru ,E ditura Universitații București, 1998.)
“Se poate discuta despre orice lucru pro și contra deopotrivă, și chiar și despre aceasta,
dacă orice lucru poate fi discutat pro și contra…”
(Protagoras)
Dezbaterea este o formă complexă și eficientă de conversație, care se caracterizează
prin:
– anunțarea temei de dezbatere de către învățător;
– organizarea grupului;
– desfășurarea propriu -zisă sau schimbul de păreri între membrii grupului;
– stabilirea concluziilor.
Pentru ca dezbaterea să nu se transforme în „ceartă”, este necesar să îndeplinească
anumite condiții:
42
– părerile enunțate să fie însoțite de argumente;
– atunci când unul dintre membrii grupului de dezbatere își expune punctul de vedere ceilalți
ascultă în mod activ;
– formularea unor concluzii clare și semnificative pentru membrii grupului de dezbatere.
Regulile desfășurării dezbaterilor:
Învățăto rul împarte clasa în două echipe a câte trei membri i fiecare .Un alt elev
măsoară timpul , și desigur, publicul care poate avea și drept de vot.
Prima echipă, care susține tema se numește afirmatoare (vorbitorii au anumite roluri ( A -1; A-
2; A -3), cea de -a doua, care o contrazice, este negatoare ”, trebuie să o infirme, să aducă
argumente prin care vor demonstra că nu există motive pentru adoptarea acesteia (N -1: N-2; N-
3).
Echipele concurea ză între ele, dar au în vedere că trebuie să convingă arbitri i și
publicul.
Abilitatea de a susține ambele poziții corespunzătoare unei probleme sau arii de conflict va fi
necesară în viitoarele conversații, în susținerea punctului personal de vedere.
Dezbaterea este atât de veche precum este și omul. Divergențe de opinii între oameni
au fost tot timpul, începând cu sfaturile bătrânilor și până la parlamentele actuale.
Într-o societate democratică, cetățenii trebuie să fie pregăt iți să gândească critic, să
comunice și să concureze civilizat, utilizând puterea cuvântului , să lupte în mod pașnic pentru
o cauză nobilă, știut fiind ca „ Pana este mai puternică decât spada.” (vezi Eliade, ,2000, pg.
115)
Chestionarul – este un instrument prin care învățătorul poate obține o serie de date privind
aspirațiile, preferințele, interesele, opiniile, atitudinile, motivația, trăsăturile de personalitate ale
subiectului educațional.
Chestionarul cuprinde în structura sa o ser ie de întrebări. Modul de formulare și
organizare a întrebărilor – claritate, concizie, succesiune logică, adecvarea la specificul
problemei și la particularitățile de v ârsta etc. – constituie o condiție a valorii eficienței acestei
metode.
43
În literatura de specialitate găsim diverse încercări de clasificare a chestionarelor.
Semnificativă este cea realizată după forma întrebărilor :
chestionare cu întrebări închise, în cazul cărora subiectul trebuie să aleagă între doua
sau trei răspunsuri de ti pul: Da /Nu ; Întotdeauna/Uneori/Niciodată;
chestionare cu întrebări precodificate multiplu, în cazul cărora subiectul trebuie să
aleagă un răspuns dintr -o serie de răspunsuri gata elaborate;
chestionare cu întrebări deschise, care oferă posibilitatea subi ectului de a răspunde
într-o manieră personală;
chestionare cu întrebări mixte, în cadrul cărora alternează întrebările închise cu cele
deschise.
Există, de asemenea, chestionare standardizate (de personalitate, de interese, de
atitudini ) (vezi Lisievici Petru, 1998, p. 124)
Fișa de caracterizare psihopedagogică – mijloc pentru consemnarea, sistematizarea,
prezentarea și organizarea datelor semnificative din diferite planuri ale personalității sau ale
mediului de proveniență/școlar, obținute prin metode ș i tehnici specifice, în scopul cunoașterii
subiectului investigat. (Anexa 1)
Model de fișă psihopedagogică :
Numele și prenumele elevului……………………………………………….…………..…….
Data și locul nașterii :…………………………………………………………….….…………
Domiciliul părinților…………………………………………………………………..…..……
Elev în clasa…………..secția……………………….Școala………………………….………
Date medicale :
Antecedente:……………………………………………………..…….……….………………
Dezvoltarea fizică :………………………………………………….…………………………
Deficiențe, handicapuri :……………… ………………………………………………….……
Date familiale:
Componența și caracteristicile familiei: ……………………………………………………….
Ocupația părinților :………………………………………………………………….…………
Condiții de pregătire :.……………………………………………………………………….…
44
Regimul educativ :…………………………………………………………………………… …
Climatul socio -afectiv din familia
elevului :………………………………………………………
Date școlare :
Nivelul reușitei școlar e :……………………………………………….…………………
Obiecte de învățământ cu rezultate deosebite :…………………………………………………..
Obiecte cu rezultate mai puțin satisfăcătoare :…… ………………………………………..……
Motivarea randamentului școlar : ………………………………………………………………
Integrarea socială :
În școală …………………………………………………………… ……….……………
În familie :…………………………………………………………………………….…………
În grupul de prieteni : ………………………………………………………….……………..
Domenii de activitate preferată :
…………………………………………………………………………………………………
Aspirații :
…………………………………………………………………………….……………………
Dominantele personalității :
Nivel intelectual :……………………………………………………………………………….
Aptitudini :……………………………………………………………………………..………
Interese :……… ………………………………….……………………………………………
Trăsături de temperament : ……………………………………………………………………
Trăsături de personalitate : ………………………………………………………..……………
Concluzii :
Aprecieri de ansamblu : ………………………………………………………….……………
Asistență psihopedagogică necesară : …………….………… ……………………..…………
Contraindicații școlare : ………………………………………………………………………
45
2.6 Studiul de caz
Studiul de caz este o metoda de instruire și de învațare activă și constă în analiza și dezbaterea
unui „caz” propus, de pildă, o situație particulară a unei persoane, a unui elev. În consiliere, studiul
de caz a pătruns odată cu alte metode moderne de consiliere, fiind utilizat alaturi și complementar
metodelor tradiționale.
R. Mucchielli vorbește despre următoarele tipuri de cazuri:
,,incidente semnificative care denotă o stare de fapt neclară, disfuncțională (abatere
gravă de la regulamentul școlar – chiul organizat, ce a influențat atitudinea
profesorilor asupra clasei);
situație particulară, desfașurată în timp (note slabe, obținute doar la un obiect –
exemplu: matematica – de către majoritatea elevilor clasei, chiar în condițiile
schimbării profesorilor de matematică);
persoana aflată la un moment dat într -o dificultate: situația unui elev care a avut un
eveniment neplăcut în familie (deces, d ivorț) pe care nu -l poate depăși, acesta
afect ându-i comportamentul;
un moment problematic în viata profesională, școlara (formularea opțiunilor școlare
și profesionale). ,, (Adriana Băban,2011)
Virtuțile acestei metode sunt multiple. Studierea unei situaț ii tipice, a unui caz, din
unghiuri de vedere diferite, căutarea și găsirea mai multor variante de soluționare a problemelor
are un rol formativ deosebit. Elevii se obișnuiesc să adune informații, să le selecteze, să le
valorifice, să elaboreze decizii în mod argumentat. Metoda contribuie la formarea și dezvoltarea
unei capacitați de examinare critica a diferitelor strategii și variante de soluționare, favorizează
capacitatea de a anticipa evoluția evenimentelor și, pe aceasta bază, de a lua decizii eficie nte.
Elevul este pus în situația de a -și argumenta ipotezele și explicatțile proprii și
concomitent, prin participarea activă la soluționarea cazului, intră în contact cu celelalte opinii,
le evalueaza, iar prin sinteza acestora cu ale sale se conturează varianta optimă.
Scopul utilizării acestei metode nu este de atransmite un conținut informațional amplu, ci de a
facilita exersarea unor abilități care, mai apoi, pot fi transfertae în viața de zi cu zi. ( Mihai Jigău ,
Editura București, 2006,pag. 307)
În continuare prezint un exemplu de activitate de consiliere în care am valorificat valențele
studiului de caz în cadrul grupului -clasa.
46
Activitatea a fost desfășurată la clasa a II-a, fiind vizată în mod deosebit influența asupra
unei eleve prin antren area directă a sa în activitate și folosind valențele pozitive ale grupului.
Efectele au fost benefice nu numai asupra elevei în cauză ci și asupra întregii clase.
Învățătorul le -a precizat elevilor că în activitatea respectivă vor lucra în echipe dar și
individual, fiind necesar ca fiecare să contribuie la rezolvarea unui caz.
Elevii au fost împărțiți în echipe de c âte cinci și li s -au repartizat urmatoarele materiale:
coli, markare, foi pentru realizarea unor afișe. S -au stabilit c âteva reguli pentru lu crul în echipă:
Fiecare membru al echipei va avea acces la materialele repartizate;
Vor participa toți membrii echipei la rezolvarea sarcinii date;
În cadrul echipei vor alege un elev care va prezenta în fața clasei rezultatele
activitații echipei (liderul grupei) ;
Vor coopera pe parcursul întregii activități.
Învățătorul i -a atenționat pe elevi că activitatea în echipă vizează acordarea de ajutor unui
personaj dintr -o poveste pe care le -o va citi. Iată textul acestei povestiri:
„ A fost o dată o fetiț ă de împărat careia îi placea să se joace, să alerge printre flori, să
se bucure de c ântecul păsărilor și să asculte poveștile spuse de tatăl ei, împăratul. Dar, într -o
zi împăratul muri, întreaga împărăție rămăn ând în grija împărătesei. Fetița de împărat deveni
din ce în ce mai tristă, duc ând dorul poveștilor spuse de tată l ei. Într -una din zile, fără să spun ă
nimănui , fetița plecă de acasă. Dupa ce străbătu dealuri și văi, ape și cămpii, obosită,
plângând, adormi sub un copac. În vis o z âna bună ii șopti că va fi din nou fericită dacă în zori
va asculta ce -i vor spune păsările, florile, stelele și v ântul”.
După lectu ra textului învățătorul stabileș te că echipele constituite să reprezinte: păsările,
florile, stelele, v ântul. Cere apoi fiecarui grup ca în cinci minute să -și facă o siglă care să -l
reprezinte (este un prim exercițiu pentru antrenarea elevilor în munca de echipă și pentru
inducerea sentimentului de apartenentă la un grup). Se precizează care este sarcina de lucru
pentru cele patru grupe:
„Fetița de împărat s -a hotăr ât sa se întoarca acasă dupa ce a ascultat glasul păsărilor,
florilor, v ântului și stelelor. Notați pe un afiș ce credeți că i -au spus?”
Timpul de lucru: 10 minute.
Timp de prezentare pentru fiecare grup: 5 minute.
Fiecare grup și -a delegat reprezentantul pentru a prezenta mesajul . În timpul rămas, elevii
au fost solicitați să prezinte care ar fi fost consecințele negative, în situația în care fetița nu s –
ar fi î ntors acasă . Răspunsurile lor au fost notate pe tablă, învățătorul accentu ând asupra
47
consecințelor negative ale părăsirii familiei de către un copil și efectele pe care le -ar avea și
asupra celorlalți membri ai familiei.
Ce problemă identific ată m-a determinat să aleagă o asemenea moodalitat e de lucru cu
elevii ? (În clasă era un elev care manifesta un comportament agresiv față de colegi , în urma
decesului mamei sale , de care se simtea foarte ataș at. El nu putea depăși această situație poate
și pentru faptul că era singur la părinți iar tatăl, fiind foarte ocupat nu – și găsea timp pentru a -i
acorda mai multă atenție).
Aceasta problemă a fost identificată prin observarea elev ului în timpul orelor, c ând s-a
constatat că era trist și mai agresiv ca de obicei.
Obiectivele urmărite de mine au fost urmatoare le:
sprijinirea elev ului în vederea depă șirii situației create prin decesul mamei ;
determinarea elev ului să renunț e la agresivitatea față de colegi ;
conștientizarea tut uror elevilor în legătură cu riscurile acestui comportament
deviant .
pregă tirea elevilo r pentru acceptarea unui fenomen firesc, natural, cum ar fi moartea.
Implicarea elevului într-un grup care trebuia să ofere sugestii pentru a ajuta un personaj
imaginar, a fost cu intenț ia de a-l determina să înteleagă că oricui i se poate întampla ceea ce
i s-a întamplat lui, dar mai ales s -a urmărit să fie incitată să-și descopere propriile resurse pentru
a depăși situația. Am aplicat aceasta strategie plec ând de la ideea pe care a m dorit să o induc și
elevilor că „ te poți ajuta singur ajut ându-i pe alții”.
În timpul activității am observat modul în care elev ul s-a implicat alaturi de colegi în
rezolvarea sarcinilor date. Deși a constatat o diminuare a stării lui de apatie înca din timpul
acelei activitați în care s -a antren at sub influenț a colegil or, a rămas conștient de faptul că
problema nu a fost rezolvată în totalitate. De aceea a m conti nuat să -l observ în zilele urmă toare
și am încercat să -l implic în caât mai multe activități.
Câștigurile acestui tip de activitate:
exersarea deprinderii d e a lucra în echipă;
formarea sentimentului de solidaritate de grup;
exersarea capacitații de argumentare, de formulare a propriilor idei și de susținere a
lor;
exersarea capacitații de relaționare.
48
2.7 Activitați ludice
În psihologia de peste hotare, cu excepția behaviorismului, majoritatea reprezentanților
diferitelor curente au încercat într -un fel sau altul să explice jocul la copii formulând, firește,
pe această cale, concepțiile lor teoretice generale( psohoanaliza la S. Freud, teoria structurală
la K. Koffka, teoria dinamică a personalității la K. Lewin, teoria egocentrismului la J. Piaget
,,Copiii pot face orice din orice spunea Goethe și această lipsă de exigență ,această
simplitate a fanteziei infantile, care la adul t nu mai e liberă, a fost adesea acceptată ca libertate
sau bogăție a imaginației infantile… Toate acestea luate laolaltă au servit drept temeri pentru
afirmația că în copilaărie fantezia acționează mai bogat și variat ca la adult,, ( Vîgotski, 1967,
pag, 27-28).
Jocul este mai ales pentru copii una dintre cele mai specifice modalități de exprimare,
antrenare și dezvoltare a personalității. Spre deosebire de învățare sau muncă care au scopuri și
obiective bine determinate, jocul oferă un grad mare de libertate per soanei, de antrenament
funcțional și dezvoltare a personalității.
Pentru procesul de consiliere jocul îndeplinește funcții specifice:
de creare a unei atmosfere plăcute, relaxate, deschise;
de dezinhibare a copiilor introver tiți, cu probleme de comu nicare;
de facilitare a relațiilor inter -umane;
de manifestare a unor dificultăți inter -relaționale în mod indirect;
de rezolvare a unor probleme educaționale.
(Băban, A., 2001, pp.23 -26)
Ținând cont că multe dintre exercițiile clasice au uneori un grad de dificultate prea
ridicat pentru nivelul școlarilor mici, Adriana Băban (2011) în lucrarea despre consiliere,
prezintă următoarele exerciț ii de “încălzire” adaptate pentru ș colarii mici, bazate pe
activități ludice .
• Simbolul : fiecare elev își scrie prenumele pe o bucată de hârtie și un semn caracteristic
pentru el (un desen reprezentativ), își prinde hârtia în piept cu un ac de gămălie. Fiecare
elev se prezintă clasei, explicând semnificația simbolului ales.
• “Picasso” : un voluntar desenează o figură abstractă pe tablă.
Fiecare elev trebuie să spună care este semnificația figurii pentru el.
49
• Încrederea: fiecare elev își alege o pereche; una dintre persoane conduce perechea și
cealaltă se lasă condusă timp de câteva minute prin clasă. Persoana condusă este legată
la ochi cu o eșarfă. După o perioadă de timp rolurile se schimbă.
• Cutremurul: se dă elevilo r o problemă – “la radio s -a anunțat că va fi un cutremur
puternic peste zece minute”. Fiecare persoană trebuie să își aleagă maxim 5 lucruri de
valoare pentru el/ea. Fiecare elev își prezintă lista cu lucrurile alese.
• Bomboane: fiecare elev este rugat să ia bomboane dintr -un bol; după ce elevii s -au
servi t cu bomboane fiecare trebuie să spună atâtea lucruri pozitive despre sine câte
bomboane a luat.
• Surpriza: elevii sunt așezați într -un cerc și li se spune că într -o cutie este un lucru deosebit
și special. Fiecare elev este invitat să vadă acel lucru “ secret ” astfel în cât el să se reflecte
în oglindă care este așezată în cutie. Elevilor li se spune să nu spună colegilor care este
lucrul special pe care l -au văzut în cutia magică.
• Obiectul meu pref erat: În fața elevilor am pus mai multe obiecte : carte, radieră, floare,
piatră, păpușă, etc. Fiecare trebuia să aleagă două obiecte și să completeze oral enunțurile:
Acest lucru, ………. …… .., mă reprezintă deoarece ….… …………………………………..
Acest lucru, …………… …, nu mi se potrivește pentru că …… .…………………….……..
Colegii au confirmat sau infirmat cele spuse de fiecare prin ridicarea unor cartonașe colorate
– de exemplu verde pentru acord, roșu pentru dezacord.
• Balanța: Fiecare elev a primit un desen cu o balan ță și o listă cu câteva însușiri: harnic,
indiferent, calm, curajos, modest, sensibil, lent, ordonat, agresiv, prietenos, lăudăros, darnic,
egoist, dezordonat, zgârcit.
Am cerut ca să aleagă cuvintele care -l descriu cel mai bine și să le așeze pe talerul p otrivit.
• Emblema mea: Cerința a fost ca fiecare elev să deseneze emblema personală, alegându –
i forma dorită. Aceasta trebuia să conțină și elemente din care să reiasă: culoarea preferată,
animalul (planta) îndrăgită, activitatea pe care o face cu mare drag, precum și mâncarea
preferată.
• Ce am de oferit?: În prima parte a activității le -am cerut copiilor să identifice o însușire
a lor, un lucru care le prisosește, o învățătură pe care ar putea -o da unui coleg. De asemenea,
să găsească o faptă petrecută, o caracteristică de care ar vrea să scape. Aceste elemente au
50
fost notate pe bilețele. Foile cu ceea ce au avut de oferit s -au pus în plicuri, iar cele cu
lucrurile care -i stresează sau le creează comple xe le -am pus î ntr-un mi c coș pentru a fi
aruncate. Se discută cum putem scăpa de aceste aspecte cu adevărat.
Pentru al doilealea modul, “Comunicare și relaționare interpersonal” am ales activitățile
urmărind: tipurile de comunicare, exprimarea sentimentelor și emoțiilor, autocon trolul și
comunicarea asertivă.
Pânza de păianjen
Elevii sunt așezați în cerc, un e lev primește un ghem de ață si ț ine firul dând apoi ghemul
mai departe, până când t oți elevii vor ține î n mână ața, în așa fel încât să se formeze o rețea
asemeni unei pânză de păianjen. Subiecții sunt solicitați rând pe rând să lase ața din m ână , până
când toată ața ajunge să fie ținută de un singur elev. Elevii sunt întrebați în ce fel se aseamănă
acest joc cu relațiile interumane.
Discuția de la finalul jocului se realizează în special pentru a avea relații bune cu un
grup de persoane, fiecare dintre persoanele implicate trebuie să -și facă partea sa în a menține
relația. Dacă nu, se întâmplă ca atunci când unul câte unul, elevii renunță să mai susțină pânza
de păian jen, ața devine încâlcită și nu mai are frumusețea pânzei de păianjen.
Cum îi pot înveseli?
Am confecționat niște bilețele pe care am trecut anumite persoane din anturajul elevului:
mama, tata, frățiorul, bunica, bunicul, învățătoarea, antrenorul , colegul de bancă, prietenul, etc.
Fiecare elev a extras un bilet și a încercat să găsească modalități de a -i face o bucurie celui al
cărui nume era pe bilet – modificarea comportamentului său, oferirea de ajutor, daru ri inedite .
Ce vă spune numele meu?
Fiecare copil și -a scris pe o bucată de carton, cu majuscule, prenumele sau forma
prescurtată a prenumelui așa cum îi place să i se adreseze persoanele din jurul lui. S -au așezat
apoi în cerc și fiecare a intrat pe r ând în centrul cercului. Ceilalți au găsit însușiri care i se
potriveau colegului și aveau inițiale literele din prenume: (de exemplu: GINA – gingașă,
inteligentă, neastâmpărată, ageră).
Desenul în doi
Acest joc l -am desfășurat în perechi si am propus real izarea unui desen fără a preciza
tema; fiecare copil s -a gândit la un obiect, dar nu și -au mărturisit intențiile. Unul a început
desenul realizând doar o linie, celălalt a continuat cu altă linie sau element până la expirarea
timpului. Am analizat lucrăril e, comparându -le cu ceea ce intenționau să facă.
Titlurile potrivite
51
Cerința a fost ca elevii să găsească titluri potrivite pentru articole din reviste/ziare, prin
care:
– să-i îndemnăm pe copii să scrie corect;
– să le sugerăm să aibă prieteni;
– să-i sfătuim să respecte orele de odihnă;
– să le propunem o alimentație sănătoasă.
Ce putem face?
Am prezentat elevilor următoarea situație:
De câteva zile Elena vine la școală cu lecțiile neînvățate și temele nescrise. Nu
participă la activități , lucrează încet la muncile independente, iar la activitățile în echipă nu -și
spune părerea. Doamna învățătoare și colegii au observat comportamentul ei. Joi vor avea test
de verificare la matematică. Daniela, colega ei de bancă … ….…
Le-am cerut să găsească soluții pentru a o ajuta pe fetiță să obțină un rezultat bun
la test.
Programul personajului preferat
Activitatea s -a desfășurat pe echipe. Fiecare echipă și -a ales un personaj dintr -o
poveste. Imaginându -și că personajul era școlar, au întocmit câte un program zilnic pentru
zile lucrătoare, pentru zile de sâmbătă sau duminică, pentru zile de vacanță.
Cea mai îndrăgită meserie
Intr-un plic am pus bilețele cu denumirea unor profesii. Fiecare elev a fost invitat să
extragă câte un bilet și să mimeze meser ia scrisă pe el. Ceilalți au ghicit meseria și au hotărât
locul ei pe o scală de la unu la zece, desenată pe tablă. La sfârșitul jocului s -a observat care e
cea mai îndrăgită meserie .( Lucica Emilia Coșa,Editura Napoca Star, 2012, pag.44 -47)
Tortul rolurilor
Le-am distribuit elevilor câte un carton rotund, cerându -le să-și imagineze că e un
tort. Acesta trebuia împărțit în felii mai mari sau mai mici în funcție de timpul pe care -l ocupă
un anume rol în viața noastră: elev, fiu, coleg, prieten, nepot, frate, sportiv, dansator, pieton,
creștin.
Cerul vieții
Activitatea s -a desfășurat utilizând trei simboluri: soare, cer senin, nori. Le -am prezentat
școlarilor câteva situații ipotetice și ei trebuiau să noteze dacă în asemenea situații pot oferi
ajutor ( soare ), dacă se descurcă singuri ( cer senin ) sau dacă cer ajutor ( nori).
a) Tu și frățiorul tău trebuie să vă treziți dimineața la ora 7.
52
b) Ai primit o temă grea la matematică.
c) Ai de făcut câteva cumpărături.
d) Ai luat un calificativ slab la testul d e limba română.
e) Se organizează o excursie, dar tu și încă doi colegi nu aveți destui bani.
f) O colegă te împinge și cazi în curtea școlii.
Cel mai împovărat !
Am enumerat pe rând câteva lucruri dintr -o locuință, iar copiii au notat prima persoană
care le -a venit în minte la auzul denumirii obiectului. (de exemplu: birou – eu, aragaz – mama,
aspirator – tata). La sfârșit am întocmit un clasament, constatând cine are mai mul te
responsabilități în casă și cum ar putea fi modificată situația, dacă a fost cazul. Jocurile
prezentate mai sus sunt doar secvențe din demersurile didactice organizate la clasă. Fiecare din
ele poate fi propus elevilor așa cum a fost descris sau poate s ervi ca bază de construire a altor
activități. Lucrând astfel vom ajuta cu siguranță elevii să-și clarifice, să conștientizeze și să –
și formeze sistemul personal de valori.
„Planeta personală”
Obiective: exprimarea unor nevoi, dorințe, aspirații pe rsonale legate de mediu și stilul
de viață, dezvoltarea creativității .
Descrierea exercițiului : Fiecare elev va fi îndemnat să încerce să -și imagineze și s ă
descrie o „planetă personală” , respectiv o lume nouă, realizată după propriile preferințe, căreia
să-i dea un nume, să o populeze și să o construiască astfel încât aceasta să reprezinte idealul
său.
În funcție de tema pe care dorim să o discutăm, instrucțiunile îl pot îndemna pe „cre ator”
să pună accentul pe un anumit aspect. De exemplu, să descrie mai în amănunt viața de familie
pe planeta X, cum sunt copiii, cum sunt relațiile între oameni, între profesori și elevi etc.
„Planetele” fiecăruia vor fi apoi prezentate grupului de elevi .
Această descriere îl poate ajuta pe copil să -și exprime opiniile legate de diferite aspecte
în mod indirect, mai mare libertate decât în cazul unor întrebări sau discuții directe, de tipul
„Cum ai vrea tu să se poarte colegii cu tine ?”. Tocmai de acee a, este bine să lăsăm o cât mai
mare libertate în imaginarea „planetei personale” și să evităm judecarea descrierilor obținute.
„Personajul meu”
Obiective: – autocunoaștere, dezvoltarea imaginii de sine.
53
Descrierea exercițiului : Fiecare copil își va alege un personaj preferat (din desene
animate , din filme ), și va „cere” personajului respectiv să scrie 4 -5 caracteristici ale sale (ale
copilului) pe care să le și justifice. Chiar dacă în prima fază vor fi descrise probabil caracteristici
fizice, instr ucțiunile vor viza intrarea mai în profunzime, spre caracter, aptitudini, calități
personale, comportament. De exemplu, Mihai îl va alege ca personaj preferat pe „Superman”,
care va trebui să spună (sau să scrie) câteva lucruri despre Mihai. În faza ur mătoare, Mihai o
poate alege pe „mama”, care să îl caracterizeze, în același mod.
Exercițiul îl îndeamnă pe copil la o explorare a propriei persoane, realizată într -un mod indirect,
prin intermediul personajului pre ferat, determinându -l la o auto -observar e „din exterior”.
Această aparent ă detașare de propria persoană poate ușura atât ide ntificarea și verbalizarea unor
caracteristici, comportamente sau calități, în special la copiii de vârstă școlară mică, cât și
perceperea mai bună a modului în care sunt „văzuți” de cei din jur. (Butnaru, Dan,. Iași, 1999. )
Alte exerciții care pot fi folosite în consiliere
,,Familia mea ,,
Încearcă să ne prezinți familia ta:
persoanele care alcătuiesc familia ta
activitățile pe care le desfășurați împreună
locurile în care vă place să mergeți cu familia
dorințele care sperați să vi se împlinească ( vezi fig.1/ Anexa 6)
“Identitatea mea ”
Completați acest cadran pentru a reda cât mai aproape de adevăr identitatea voastră.
Comentați . (vezi fig.2. Anexa 7)
,,Să gândim pozitiv ,,
Menționează câteva dintre problemele care te framântă și încearcă să găsești una -două
soluții pentru rezolvarea lor. (vezi fig. 3. Anexa 8) (Nicoleta Adriana Florea, Arves,pag. 70 -77)
54
Capitolul III. Modalitați de realizare a consilierii în învățământul
primar
1. Consilierea copiilor în cabinetele școlare
Consilierea eficientă poate fi o stradă cu două sensuri, ea necesită un efort de cooperare
atât din partea persoanei care primește consiliere c ât și din partea consilierului. Comunicarea
reală între cei doi se realizează atunci când aceasta vine din ambele părți : de la consiliat către
consilier are loc transmiterea problemelor sale, iar de la consilier la consiliat are loc
transmite rea orientărilor adecvate.
Procesul de co nsiliere al copiilor de v ârsta școlara mică va fi ghidat de principiile
generale care stau la baza acestei activitați: (vezi Lisievici Petru,1998)
intervenț ia trebuie să fie adecvată vârstei; de exemplu, copilul comunică mai ales
prin intermediul jocului și a desenului, activități care pot fi utilizate și în consiliere ca
modalitate de comunicare cu copilul.
durata unei ședinte de consiliere trebuie așa fie adecvată capacitații copil ului de a se
concentra. La școlarii mici s -ar putea să fie suficiente 30 de minute pentru o ședință;
trebuie alternate discuțiile cu activitațile de joc sau desen, pentru că copilul să nu -și
piardă interesul;
trebuie să i se explice acestuia într -un limbaj accesibil care este rolul consilierului și
consilierii; în acest sens, i se va spune copilu lui că jocul, desenul sau discuțiile au un
anumit scop;
copilului i s e va spune, pe întelesul lui, că tot ceea ce se întâmpla la consiliere este
confidenț ial și i se vor comunica limitele confidentialității, precum și necesitatea
informării părintelui sau înv ățătorului în legatura cu evoluția intervenției.
consilierul nu va putea ramâne doar în postura neutră de "specialist" ci va trebui ca
prin diferite modali tați să îi capteze copilului interesul și încrederea;
copilul va fi asigurat de la început ca în nici un caz consilierea nu este doar pentru
"copiii răi ", ci este orientată înspre dezvoltarea personală (de exemplu pentru
îmbunatațirea comunicării cu ceilal ți, a performanțelor școlare, pentru a face fața mai
bine emoțiilor neplăcute);
55
În consilierea copilului, un mod eficient de observare este de a -l invita să se joace cu
jocurile și materialele aflate la dispoziție în cabinet sesizând urmatoarele aspecte :
Abilităț ile motorii: se observă nivelul de activitate al copilului, dacă stă, sare, fuge, se
plimbă, dacă e flexibil în mișcari, e inhibat în exprimarea comportamentală, este liniș tit sau
agitat, agresiv, uș or distractibil, prezintă gesturi stereotipe.
Este important să observă m reacț ia copilului atunci când consilierul dorește să
interacț ioneze cu e l, dacă este un copil afectuos și dependent de interacțiunea cu consilierul,
care este răspunsul copilului la contactul fizic, are copilul limite adecvate (de exemplu ia lucruri
ale consilierului fară a cere voie, vrea să fie luat în brațe de că tre consilier, evi tă contactul fizic
al consilierului).
Totodata consilierul observă calitatea jocului: dacă jocul este orientat spre scop urmând
o anumită ordine și dacă jucăriile sunt folosite în mod corect. Este important să se observe și
intensitatea stării afective di n timpul jocului.
La vârsta ș colară mică , jocul este utilizat de către copii în scopul comunicării
gândurilor, fanteziilor, imaginilor proprii. Dupa vârsta de opt ani, prin intermediul jocului
copilul comunică și vrea să coopereze cu alți cop ii sau adulți.
Tipuri de jucă rii folosite în consilierea cu copiii:
1) Jucării inspirate din realitate: bebeluș, familie de păpuși, căsuța pentru păpuși, mobilă, vase
și alte ustensile de bucătarie, telefon, mașini, autobuze, avioane, îmbracăminte pentru păpuși.
2) Jucării care exprimă agresivitatea: arme zgomotoase, săbii, soldați , ciocan de plastic,
monștri, pă ianjeni, șerpi. Acestea pot fi folosite simbolic pentru atac sau protecție. Uneori
trebuie amintite limitele „ Aici nu lovim oamenii ”. Copiii își pot exprima temerile sau nevoia
de protecție faț ă anumite lucruri.
3) Jucă rii care stimulează creativitatea și expimarea liberă: Creioane, hârti i colorate, foarfeci,
plasti lină, acuarele, tempera, lipici, carioci. De asemenea, se pot folosi măști pe care copiii le
pot colora sau chiar confecționa, pălării, portmonee, poșete, podoabe – pentru jocurile în care
se transpun într -un anumit rol. Marionetele se pot folosi pentru a exprima indirect gândurile și
emoțiile proprii. În sala de consiliere pentru copii este util să existe un loc în care copilul să
poata folosi apă, acuarelele, fără să trebuiască să „aibă grijă să nu faca mizerie ”.( internet)
Principii de utilizare a diferitelor tipuri de activitați cu copiii:
1. Animale în miniatura
Scopul utilizării acestor jucării este de a:
A întelege modul de percepție a relațiilor copilului cu cei din familie sau cu diferite
alte persoane din mediul lui;
56
A explora problemele existente în aceste relații;
A găsi strategii de rezolvare a problemelor și conflictelor din relații.
Copilul poate alege de la început personajele care exista în mediul lui – un personaj este
mama, altul este tata, altul este copilul, sau se poate juca liber, în acest caz consilierul î ncercând
să se focalizeze pe rezolvarea de probleme, fară a face referire la persoanele din realitate cu
care sunt identificate personajele din jucărie.
2. Desenul, colajele ș i modelajul
Obiectivele activitaților de desen, realizare de colaje ș i modelaj;
Să facilităm exprimarea preocupărilor copilului ;
Să facilit ăm exprimarea emoțională ;
Să ajutăm copilul să găsească resurse pentru a rezolva problemele cu care se confruntă.
Interpretarea se bazeaza pe comunicarea consilierului cu copilul și se face doar cu scopul de a
încuraja exprimarea emoțională și găsirea unor strategii de rezolvare a problemelor.
3. Poveștile
În consiliere pot fi utilizate poveștile în scop terapeutic. Acestea au rolul de a facilita
identificarea copilului cu personajele din povestire și de a conștientiza posibilitatea utilizării
unor strategi i de adaptare mai eficiente. Se pot c oncepe întrebă ri și cerințe (de exemplu de a
alege un final pentru poveste) care să îl implice activ pe copil în construirea poveștii și în
asimilarea unor principii pe care le poate aplica în diferite situații (Vezi an exele 1,2,3,4,5 ).
Povestirea poate fi însot ită de utilizarea marionetelor și a păpușilor din pluș. Prin aceasta
copilul este mult mai implicat în acțiunea povestirii și implicarea emoț ională este mai
mare. Identificarea cu anumite personaje poate fi mult mai facilă și aplicarea sugestiilor
conținute devine mult mai probabilă.
De multe ori copiii introduc în joc elemente imaginare, de aceea înainte de a trage o
concluzie cu privire la ceea ce a spu s sau a făcut un copil trebui e să verifice în ce măsură este
reală acea informaț ie.
Acceptarea necondiționată
În prezent consilierea psihopedagogică se fundamentează pe teoria umanistă a lui Carl
Rogers (1961), unde problemele psihice nu sunt doar deficiențe și tulburări, ci expresii ale
nevoii de autocunoaștere, de întârire a Eu -lui, de adaptare și dezvoltare personală. Relația dintre
psiholog și consiliat este una de respect, de încredere recipro că care presupune implicarea activă
57
și responsabilă a ambelor părți. Din această perspectivă, consilierea este acțiunea de ajutorare
și creditare a persoanei ca fiind capabilă
• să-și asume propria dezvoltare personală ;
• să prevină diverse tulburări ș i disfuncții ;
• să dezvolte strategii proprii de rezolvare a problemelor ;
• să dezvolte o imagine de sine pozitivă ;
• să-și formeze o atitudine corectă față de ceilalți ;
• să-și valorizeze resursele.
O primă caracteristică a consilierii psihopedagogice este dată de tipul de persoane cărora
le este adresată consilierea sau asistența. Consilierea vizează persoanlele ce nu prezintă
tulburări psihice sau de personalitate, deficite intelectuale sau de altă natură. Ea facilitează, prin
demersur ile pe care le presupune, ca persoana să facă față mai eficient factorilor stresanți,
sarcinilor vieții cotidiene și, astfel, să îmbunătățească calitatea vieții în relațiile cu ceilalți
semeni. A doua caracteristică definitorie pentru consilierea psihopeda gogică este dată de faptul
că asistența pe care o oferă utilizează un model educațional și un model al dezvoltării
inter(personale). Sarcina consilierului este de a învăța persoana/ grupul să adopte noi strategii
comportamentale, să își valorizeze potenția lul existent, să își dezvolte noi atitudini și conduite
adaptative .
Acceptarea este atitudinea care are la bază următoarele principii: ființa umană este
valoroasă și pozitivă, are capacitatea sau potențialul de a face alegeri responsabile, are dreptul
să ia decizii asupra vieții personale și de a -și asuma propria viață. Acceptarea este atitudinea de
recunoaștere a demnității și valorii personale ale elevilor, cu punctele lor tari sau slabe, calități
sau defecte, atitudini pozitive sau negative, interese con structive sau sterile, gânduri, trăiri sau
comportamente, fără a critica, judeca, controla și mai ales fără a condiționa aprecierea – “Te voi
aprecia, dacă …” . Acceptarea necondiționată este premisa fundamentală a procesului de
dezvoltare personală și de o ptimizare a funcționării persoanei.
Acceptarea necondiționată nu este echivalentă cu aprobarea oricărei atitudini sau a
oricărui comportament, cu neutralitate sau ignorare, cu simpatie și toleranță. Acceptarea unei
persoane nu presupune nici aprobarea nic i dezaprobarea a ceea ce spune sau simte persoana.
Este acceptarea modului în care persoana simte sau crede în mod diferit de ceilalți. Nu este
indicată utilizarea evaluărilor de genul: “nu ar trebui să simți așa”, “băieții nu trebuie să
plângă”, “fetele n u se poartă n iciodata aș a”valoarea numai prin interpretările și evaluările pe
care le face profesorul în situația de aprobare sau dezaprobare a comportamentelor sale.
58
Acceptarea nu înseamnă să ai o atitudine de neutralitate sau indiferență față de modul
în care gândește sau mai ales simte o persoană. “Nu este nici o problemă”, “L asă, nu te mai
necăji” sunt forme verbale de minimalizare sau ignorare a tensiunilor elevului. Această
atitudine are ca efect invalidarea modului în care fiecare persoană percepe d iferit un eveniment
sau o situație. Acceptarea este o atitudine pozitivă, de înțelegere a persoanei și nu una neutră.
Neutralitatea duce la perceperea de către elev a indiferenței din partea consilierului .( Moscovici
Serge, 1998 ,pag. 206) .
Este știut faptu l că Rogers nu s -a preocupat de o teorie a personalității, ci de procesul
schimbării personalității. Atât în terapie, cât și în consiliere, Carl Rogers a pus accentpe
eforturile oamenilor de a se înțelege pe sine și relațiile cu ceilalți oameni. Rogers a d escoperit
în sufletul oamneilor o forță mai tare decât ,,instinctul vieții ” ,”al morții „ și anume: aspirația
persoanei de a crește . (Gr. Nicola, 2008, pag. 155 -157).
Empatia
Empatia este abilitatea de a te transpune în locul unei alte persoane. Empatia nu este
echivalentă cu identificarea cu o altă persoană, situație în care se preia modul ei de gândire, de
relaționare atitudinală, emoțională și comportamentală. Empatia este abilitat ea de a înțelege
modul în care gândește, simte și se comportă o altă persoană. Empatia este atitudinea de a fi
“cu” persoana și nu “ca” persoana cealaltă. Un indicator al empatiei este sentimentul elevului
că este înțeles și acceptat.
Empatia nu trebuie confundată cu mila sau compasiunea față de o altă persoană în
dificultate. Nimănui nu îi face plăcere să fie compătimit, chiar dacă sentimentul este sincer.
Empatia înseamnă “ a fi alături ” de persoană, atitudine care facilitează exprima rea emoțiilor,
convingerilor, valorilor și îmbunătățește comunicarea dintre profesor și elev.
Empatia se dezvoltă prin însușirea abilităților de comunicare verbală și nonverbală,
urmărind câteva sugestii:
• utilizarea foarte rară a întrebărilor închise c are împiedică comunicarea: de exemplu :“De
ce ai făcut…?”;
• utilizarea întrebărilor deschise care facilitează comunicarea: “Ai putea să -mi spui mai
multe despre acel eveniment…?”;
• ascultarea interlocutorul ui sau interlocutorilor;
59
• evitarea moralizări i interlocutorul ui: “Nu este bine ce ai făcut”;
• evitarea întreruperilor în timpul conversației: “ Părerea mea este că…”;
• etichetarea este o barieră în dezvoltarea unei relații empatice, distorsionează înțelegerea:
“Ești cam neserios/distrat/superficial….”;
• evitarea feed -back -urilor negative: “ Rezultatul tău este nesatisfăcător”;
• utilizarea sugestiilor constructive: “ Data viitoare va fi mai bine dacă vei face…”;
• evitarea criticii sarcastice: “ Ești ridicol….”.
Modalit ăți de îmbunătățire a comunicării empatice:
oferirea de răspunsuri scurte ;
acordarea unui timp de gândire înainte de a răspunde;
focalizarea pe mesajele transmise de cel consiliat;
utilizarea unui ton potrivit al vocii;
evitarea clișeelor de răspuns :”Multe persoane trec prin situații ca acestea” ;
Perceperea și recunoașterea sentimentelor celorlalți este secretul unor relații constructive
cu cei din jurul nostru. Empatia constă în abilitatea unora de a fi sensibili, de a reacționa chiar
și la cele mai mici probleme ale celorlalți. Dezvoltându -ne puterea de înțelegere pentru nevoile,
dorinț ele și așteptările celor de lângă noi, reușim să ne înțelegem mai bine propriile trăiri și
reacții și să le acordăm acestora mai multă atenție și înțelegere. ( Neamțu Cristina, 2003. pag.
116-221)
Congruența
Congruența se referă la concordanța dintre comportamentul consilierului și convingerile,
emoțiile și valorile sale personale. Cu alte cuvinte, congruența definește autenticitatea
comportamentului persoanei. Este indicat să nu exprimăm convingeri și idei în care nu c redem
cu adevărat. Decalajul dintre ceea ce simt sau gândesc se va transpune în maniera falsă de
exprimare sau de comportament, ușor sesizabilă de ceilalți. Congruența este generată de acordul
dintre convingere, trăirea emoțională și exprimarea verbală și nonverbală. Lipsa de autenticitate
duce la pierderea relației de încredere cu elevii. (Moscovici Serge, 1998,pag. 69)
De exemplu, dacă clientul ar spune “Sunt foarte supărat pentru că parinții mei sunt tot
timpul plecați de acasa; tata pleacă frecvent în delegatii, iar mama vine acasă doar seara. Aș
vrea să stea mai mult timp cu mine.”, iar consilierul ar răspunde “Da, e foarte neplăcut că
60
părinții nu pot petrece mai mult timp cu copiii.” (însa consilierul se gândește ca și el, la rândul
lui, ajunge târziu acasă, dar nu vede o problemă în această și prin urmare zâmbeste, iar copilul
se va simți neînțeles și frustrat.
Colaborarea
Consilierea are un caracter colaborativ, c olaborarea este abilitatea consilierului de a
implica elevul sau clasa de elevi în deciziile de dezvoltare personală. Relația este de respect și
parteneriat, și nu de transmitere de informații de la “ expert ” la “ novice”. Rolul profesorului
consilier este să -l ajute pe elev să găsească cele mai relevante informații pentru ca aces ta să
poată lua decizii responsabile. Consilierul școlar, nu trebuie să s e erijeze în persoana
competentă care oferă soluții de rezolvare pentru problemele elevilor. El este un catalizator și
facilitator al procesului de dezvoltare personală a copilului, a bilitând astfel elevul să găsească
soluții proprii la problemele cu care se confruntă.
Gândirea pozitivă
Filosofia consilierii este definirea omului ca ființă pozitivă care poate fi ajutată să -și
îmbunătățească aspectele sale mai puțin dezvoltate. Activitățile de consiliere educațională
trebuie să fie focalizate pe dezvoltarea imaginii și respectului de sine ale elevului, a
responsabilității personale. Consilierea la copiii de vârstă școlară mică este structurată pe
activități de joc, în care sunt valorificate disponibilitățile de interacțiune ale acestora. În jocul
cu diverse jucării, elevii mici își exteriorizează impilsurile și retrăiesc, în grup, stări și situații
particulare cu care s -au confruntat acasă sau la școală. Acei elevi car e au o imagine despre sine
distorsionată, cu tulburări de comportament, cu deficit de atenție sau chiar cu reacții nevrotice
își pot exprima deschhis și în mod spontan sentimentele, pot avea reacții la diverși stimuli și se
pot consulta cu colegii în veder ea rezolvării unor probleme care se confruntă. ( Ion Al. Dumitru,
,2008 , pag.170 -171)
Dacă viziunea noastră gene rală asupra lumii nu are notă pozitivă dată de încrederea în noi
înșine și în oameni, nu este indicat să ne implicăm în activitățile de c onsiliere.
61
Ascultarea activă
Ascultarea activă se realizează prin urmă toarele modalitați: adaptarea
comportamentului consilierului la limbajul verbal și nonverbal al clientului, folosirea
răspunsului minimal, reflectarea sentimentelor, parafrazarea, sumarizarea și adresarea
întrebărilor.
Adaptarea comportamentului consilierului la limbajul verbal și nonverbal al clientului
Un mod eficient de îmbunatățire al relației terapeutice este adaptarea comportamentului nostru
la comportamentul verbal și nonver bal al clientului. Prin aceasta, clientul primește mesajul că
terapeutul îl ascultă .
De exemplu, dacă un copil stă pe podea în timp ce se joac ă, consilierul se poate aseza
lângă el, încercând să -i copieze poziția. Aceasta trebuie să se facă într -un mod natural și
confortabil fără a stânjeni clientul.
A doua modalitate, se referă la adaptarea tonului vocii și a ritmului de vorbire al
consilierului la cel al clientului. Vocea noast ră este un instrument care comunică sentimentele
pe care le avem fața de o persoană. De exemplu, dacă un client vorbește încet sau foarte repede
terapeutul poate să încerce să -i răspundă în aceeași manieră.
În ascultarea activă consilierul trebuie să evite :
să fie neatent;
să asculte superficial;
să reacționeze la subiectele care contravin opiniilor proprii;
să nu întrerupă elevul;
Blocaje ale ascultării :
compararea
repetiția
filtrarea
judecarea
visarea
62
identificarea
sfătuirea
contrazicerea
În consecintă, folosind aceste modalități, consilierul va transmite clientului ca îl ascultă,
iar astfel clientul se va simți pregatit să răspun dă la întrebările consilierului
Responsabilitatea
Comportamentul responsabil este sinonim cu sănătatea mintal ă, iar motivle inconștiente
individuale nu reprezintă o scuză a stării subiectului. Individul trebuie să înțeleagă că trecutul
nu poate fi modificat în mod practic și că importante sunt încercările lui de reușită actuale și
intențiile privind viitorul.
Consilierul nu se poate implica în procesul consilierii dacă nu își asumă responsabilitatea
atitudinilor și acțiunilor sale. Responsabilitatea se traduce prin respectarea principiilor
fundamentale ale consilierii, prin prevenirea utilizării greșite a cun oștințelor și metodelor de
consiliere, prin evitarea oricărei acțiuni care interferează cu starea de bine a celor consiliați.
Consilierea educațională este una dintre puținele profesii care presupune un efort
interdisciplinar și o viziune de ansamblu asupr a persoanei copilului, elevul de astăzi, adultul de
mâine. ( Butnaru D., 1999, pag 203)
Reflectarea
Reflectarea/reflexia este expresia înțelegerii de către consilier atât a conținutului
informațional cât și a stării emoționale transmise de elev.Aceasta dă elevului sentimentul că
este ascultat și că ceea ce exprimă sau trăiește este important.
Prin reflectare cons ilierul ajută să se clarifice pe sine și validează trăir ile emoționale ale
acestuia.
Scopurile refelectării sunt:
să verifice înțelegerea celor relatate de interlocutor ;
să îi comunice interlocutorului înțelegerea și acceptarea necondiționată;
să stabilească o relație bazată pe încredere ;
Reflectarea se poate realiza:
63
utilizând o frază care denotă modul personal al elevului de a recepționa informația
(,, Spuneai că simți…,,) ;
folosind o etichetă emoțională care să traducă fie o stare clară, fie una ambivalentă
( ,, Pari fericit și nefericit în acelaqși timp.,,) ;
folosind anumite timpuri ale verbului ( ,, Ai fost trist…,,) ;
verficând de câte ori este nec esar receptarea unui sentiment implicit (,, Ești nemulțumit, am
înțeles bine…,,) ; (Butnaru, Dan., 1999.)
Reflectarea are rolul de a explicita și clarifica emoțiile cu care se confruntă clientul la
un moment dat. Reflectarea este una din abilitățile cheie în consiliere deoarece îl face pe client
să devină conștient de ceea ce simte și îl încurajează să se confrunte cu problemele emoționale
și nicidecum să le evite.
Confruntarea cu sentimentele lor le permite clienților abordarea eficientă a problemelor
și apoi posibilitatea să ia decizii mai bune. De exemplu, dacă terapeutul îi spune clientului “ești
foarte trist ”, îl va determina pe client să se foc alizeze pe durere a sa. Experimentare emoțiilor
este adesea durer oasă, dar are funcție cathartică și este indicat să intervină în acest sens în
procesul de consiliere.
Câteodata clientii spun direct ceea ce simt („ sunt furios pe fratele meu”). Pentru
persoanele care vorbesc mai puțin despre sentimentele lor, consilierul poate adresa o întrebare
închisă pentru a clarifica ceea ce simte clientul “ Ești cumva furioasă pe tatăl tău?”. De
aseme nea, consilierul își poate da seama de emoțiile pe care le traieș te clientul și din
comp ortamentul lui nonverbal. Dacă reflecta rea sentimentelor este dureroasă, clientul s -ar
putea să înceapă să plângă .
În consilierea copiilor de vârsta ș colara mica, reflectarea sentimentelor poat e duce la o
manifestare evidentă în plan comportamental. De ex emplu, dacă un consilier spune “ești furios
sau pari foarte supărat ”, copilul s -ar putea să răspundă într -o manieră agresivă și să se
manifeste agresiv, de exemplu să arunce o jucărie. Dacă acest lucru se înt âmplă, consilierul nu
trebuie să se alarmeze ci să fie satisfă cut de oarece copilul a fost capabil să -și exteriorizeze
sentimentele. Dupa aceea, consilier ul îl poate încuraja pe copil să -și exprime într -un mod
adecvat furia.
Reflectarea se poate realiza ș i cu ajutorul unor personaje imaginare, simboluri sau
jucării. Dacă, de exemplu, copilul redă emoțiile tră ite de personajele de jucarie, consilierul va
reflecta emoțiile referindu -se la aceeași jucă rie. Copilul nu treb uie forțat să recunoască faptul
64
că ace ste emoții îi aparț in. Este importantă utilizarea unui vocabular pe care copilul îl poate
întelege.
CLIENT: De fi ecare dată când îi spun mamei să mă ducă afară, nu vrea (două papuși care
vorbesc una cu cealaltă).
CONSILIER: Hm.. . păpușa pare foarte su parată că nu o lasă mama ei afară.
Formularea întrebărilor
Întrebările ne ajută să aflăm informații desp re problema cu care se confruntă clientul
“Poți să -mi descrii ultima ceartă pe care ai avut -o cu tatăl tău?”, sau să clarificăm unele
aspecte din ceea ce ne spune clientul: George mă enervează tot timpul!, consilier: Poți să -mi
spui mai multe despre ceea ce face George și te enervează?”
Există doua tipuri de întrebă ri: întrebări deschise și închise.
Întrebă rile închise sunt acele întrebări care generează răspunsuri specifice, în termeni de
da sau nu, sau răspunsuri care oferă foarte puține informații cum ar: “ Ai venit aici cu mașina…?
Câti ani ai? Îți place la școala?”. Aceste întrebă ri se folosesc atunci când do rim să obținem
unele informații concrete sau atu nci când clientul are dificultă ți în a se exprima.
Utilizarea întrebă rilor închise poate duce la urmă toarele probleme:
clientul poate da un răspuns scurt fără a -l mai dezvolta ;
clientul se poate simți limitat în a răspunde la întreb ări într -o manieră semnificativă ;
clientul poate aștepta o a ltă întrebare în loc să se simtă liber să răspundă în mod deschis.
De aceea, întrebă rile închise trebuie folosite cu grijă.
Întrebările deschise permit e xplorarea conținutulului și a emoțiilor relevante. Astfel de
întrebări pot fi:
“Poți să -mi povestești despre familia ta?,
“Cum te simți?,”
“Ce poți să -mi spui despre școala?”.
Prin urmare, răspunsurile clienților sunt mult mai bogate din punct de vedere
informațional. Totodată, permit clientului să vorbească despre lucrurile importante pentru el și
nu despre ceea ce consideră consilierul că ar fi mai important.
Adesea în procesul de cons iliere psihologică , copiii evită să vorbească despre
problemele personale; de aceea se recomandă folosirea într -o proporție mai mare a întrebărilor
65
deschise. Totodata trebuie să se evite adresarea întrebă rii “de ce?”, deoarece determină clientul
să găsească scuze sau rațion alizări ale comportamentului său.
CLIENT: ‘ Singura din familie cu care mă înteleg este sora mea’.
Întrebare deschisă -CONSILIER: Poți să -mi spui mai multe despre sora ta ?
Întrebare închisă -CONSILIER: Câți ani are sora ta ?
Observarea
Observarea este abilitatea de a culege informații relevante despre client din urmatoarele
surse: comportament verbal, nonverbal și identificarea incongruențelor.
a) Comportamentul verbal
Clienții au tendința de a repeta și a pune accentul pe cuvintele care exprimă l ucruri importante
pentru ei, prin urmare e important să identificăm care sunt acestea.
În consilierea copilului, se urmarește dacă acesta comunica adecvat, se simte frustrat de faptul
că nu poate comunica (se bâlbaie, face pauze) sau tinde să se bazeze mai mult pe metode
nonverbale de comunicare.
b) Comportamentul nonverbal
Comportamentul nonverbal se refera la contactul vizual, expresia feței, postura, mișcările
corporale și tonalitatea vocii. Putem observa o modificare a posturii clientului în sensul luăr ii
unei poziții închise (brațe și picioare încrucișate) atunci când se simte inconfortabil sau nu
dorește să vorbească despre un subiect, și alternarea rapida a contactului vizual sau ezitarea în
vorbire atunci când se simte confuz. Expresia facial reflect ă ceea ce simte clientul la un moment
dat. În acest sens, putem observa încleș tări ale feței, dilătari ale pupilei când clientul este
interesat de ceva, un zâmbet care nu se p otriveș te într -un context, înroșiri ale feței, modificări
ale ritmului respirație i.
c) Identificarea incongruențelor
Stările de confuzie, sau cele conflictuale sunt de multe ori motivul pentru care clienții se
adresează unui consilier. Observarea atentă a comportamentului verbal și nonverbal ne poate
oferi multe informații despre incon gruenț ele cu care se confruntă clientul. Discrepanțele pot fi
de mai multe tipuri:
– Discrepanț e între două comportamente nonverbale;
– Discrepanțe între două afirmații;
66
– Discrepanțe între ceea ce spune și ceea ce face clientul;
– Discrepanțe între o afir mație și comportamentul nonverbal;
– Discrepanțe între modul de gândir e a două persoane;
– Discrepanțe între ceea ce își dorește clientul și o situație;
De multe ori în consiliere identificare a discrepanțelor reprezintă primul pas în a -i face
pe clienț i să conștientizeze problema cu care se confruntă.
Parafrazarea
Parafrazarea presupune reformularea celor spuse de client atunci când terapeutul
dorește să se asigure că a înțeles bine ceea ce clientul îi transmite. Parafrazarea nu presupune
evaluarea sau interpretarea a ceea ce a spus interlocutorul. În parafrazare se utilizează fraze care
comunică elevilor că mesajul a fost înțeles: (,, Ceea ce spui tu se referă la…,,),(,, Cu alte
cuvinte…,,) .
Totodată , parafrazarea îi permite profesorului să -și clarifice dacă a înțeles corect mesajul
transmis de elevi. Este important ca acestasă nu utilizeze alte cuvinte sau informațiipe
care elevii nu le -au transmis în mesaj, pentru a nu da o interpretare personală a mesajului
și a nu influența directia comunică rii. (Butnaru, Dan., 1999 ,pag. 331 )
Recomandări pentru utilizarea parafrazării:
evitarea definirii problemelor în locul elevilor;
utilizarea comportamentului nonverbal pentru a comunica aceeptarea;
evitarea evaluării și interpretării;
evitarea sarcasmului/ ironiei în feedback -ul oferit;
Exemplu:
CLIENT: De fiecare dată , tata îmi promite că vine la meci și întotdeauna intervi ne ceva mai
important. Niciodată nu este lângă mine când am nevoie de el.
CONSILIER: Din câte mi -ai spus înteleg că ești supărat pentru că părintii tăi nu sunt lâng ă
tine când ai nevoie de ei și pentru că tatăl tău îti promite unele lucruri și nu se ține de cuvânt.
Focalizarea
Focalizarea presupune direcționarea conversației cu clientul spre aspectele pe care le
considerăm importante pentru consiliere; de asemenea, ea este utilă atunci când clientul ne
67
furnizează foarte multe informații despre ceea ce se întâmplă, sare de la un subiect la altul sau
evită în mod sistematic să vorbească despre un subiect.
Focalizarea poate fi facută pe emoțiile clientului (“Ioana, pari suparată! Poți să -mi
spui mai multe despre ceea ce simți acum ?”), pe problemă ( “Poți să -mi spui mai multe despre
cearta pe care ai avut -o cu tatăl tău?”).
Feedback -ul
Feedbackul susține comunicarea dintre consilier și client și are la bază ideea că trebuie
să ne focalizăm pe micile progrese ale clientului dacă vrem ca acestea să devină mari, și nu pe
defecte. În oferirea de feedback se recomandă urmatoarele:
Să fie foc alizat pe aspectele pozitive, să fie constructiv și nu distructiv;
Să fie specific și concret, focalizat pe un comportament specific și nu pe unul general;
Să fie descript iv și nu evaluativ și crit ic; se recomandă evitarea judecăților de valoare;
nu se recomandă utilizarea cuvintelor: ,,bun , rău,, sau derivate din acestea;
Să se adreseze comportamentelor ș i atitudinilor care pot fi schimbate;
Să ofere alternative de compor tamente;
Să fie oferit imediat dupa de comportamentul a fost efectuat și nu dupa o perioada de
timp;
Să se adreseze comportamentului clientului și nu clientului în general.
2. Lecția de consiliere și orientare
Activitățile de consiliere și orientare propuse de Curriculum -ul pentru clasele primare îi
ajută pe elevi să găsească răspunsurile unor întrebări importante pe care ei și le pun în această
perioadă a vieții : „Cine sunt și ce calități am ?”,”Cum pot să -mi fac prieteni la școală și
acasă?” ,“De unde pot obține informații sau ajutor ?”,” Ce trebuie să fac pentru a învăța mai
bine ?”,” Ce vreau să devin?”.
Parcurgând activitățile propuse în acest curriculum elevii devin mai motivați, mai
încrezători în sine, dezvoltă abilități mai eficiente de învățare, devin mai pregătiți pentru
nivelurile educaționale viitoare, pot să își stabilească scopuri realiste, să trăiască și să participe
activ la viața școlară și socială.
68
În cursul orelor de Consiliere și orientare elevii au posibilitatea de a exersa abilități de
comunicare eficientă, de relaționare, de învățare și de a deveni conștienți de posibilitatea de
transferare a acestora în contexte sociale diferite. Elevii dobândesc cunoștințe și abilități care îi
ajută să devină actori responsabili și să contribuie la viața școlară, a comunității, familiei,
grupului de prieteni, să transforme activitatea de învățare într -un proces de învățare permanentă,
să își creeze viitorul – ceea ce presupune asumarea de roluri responsabile în comunitate și în
viața profesională. În fiecare an al nivelului primar, elevii vor dobândi noi abilități de explorare
personală, a carierei și a vieții sociale. Aceștia vor dobândi valori și atitudini de care societatea
are nevoie :
– respect și încredere în sine și în ceilalți ;
– aprecierea unicității fiecăruia ;
– receptivitate la emoțiile celorlalți ;
– valorizarea relațiilor inter -personale ;
– valorificarea critică și selectivă a informațiilor ;
– adaptare și deschidere la noi tipuri de învățare ;
– motivație și flexibilitate în elabor area traseului educațional și profesional ;
– responsabilitate și ambiție pentru decizii și acțiuni privind cariera ;
– interes pentru învățare permanentă într -o lume în schimbare ;
– orientare spre o viață de calitate în prezent și în viitor .
Școala treb uie să facă tot ce îi stă în putință pentru valorizarea maximă a fiecărui individ
prin stimularea intelectuală a elevilor, aptitudinilor, atitudinilor și trăsăturilor de personalitate.
Consilierea îl educă pe elev în direcția constientizării celuilalt, în rezolvarea problemelor
proprii, îl învață să contribuie la formarea spirit ului de inițiativă. Fiecare temă este bine să fie
prezentată ca o problemă care include în sinea ei altele pe care elevii să le descopere și să le
discute activ, pornind de la cuno ștințele și experiența lor.
Lecțiile de consiliere, concepute într -o manieră atractivă, moti vată și accesibilă, contribuie
la formarea unui comportament deschis problemelor. De exemplu, pentru a ajunge la concluzia
unicității persoanei se poate porni de la sublinierea câtorva trăsături definitorii ale ființei umane,
precum gândirea, limbajul articulat, structura anatomică. În virtutea acestor trăsături, suntem
asemănători și cu toate acestea suntem diferiți, avem un anumit mod de a fi, de a gâ ndi, de a
simți, de a acționa, de a ne raporta la ceilalți. Înțelegând ca unicitatea persoanei presupune
existența diferențelor, elevul trebuie să accepte diferențele dintre oameni, să manifeste
toleranță, să fie lipsit de prejudecăți, să accepte și să manifeste interes față de modul de viață,
69
obiceiurile altor popoare sau, pur și simplu, față de obic eiurile diferite ale celor de lâ ngă ei.
(Butnaru, Dan., 1999.)
Importantă este, de asemenea, conș tientizarea faptului că neacceptarea diferențelor dă
naștere conflictelor. Individul uman nu poate trăi decât în comunități, în grupuri. În grup el
învață să vorbească, să se comporte, să -și exercite profesia, să se perfecționeze etc. În grup el
își formea ză și dezvoltă personalitatea. Pot fi purtate discuții pe teme cum ar fi:
„Ce-mi place mie cel mai mult?”
„Ce am voie să fac la școală?”
„Cine sunt prietenii mei?”
„Cum să -ți construie ști relațiile cu prietenii?”
”De aceeași parte a drumului ”
“Cum îmi petrec timpul?”
” Cum să-ți conduci emoțiile?”
„Cum să -ți construie ști relațiile cu prietenii?”
„Cum să -ți administrezi banii?
”Cum să ne concentrăm asupra soluțiilor?
Tendințele majore ale reformelor curriculum -ului în plan European constau în: educația
pentru toți, dezvoltarea unor atitudini dezirabile, a gândirii critice, preocuparea pentru
adecvarea instruirii la nevoile fiecărui individ, maximizarea potențialului fi ecărui copil și
predarea – învățarea centrate pe elev.
Să fii educat înseamnă să știi cum să iți dezvolți toate laturile: nu numai culturale, ci și
personale. Trebuie să știi ce se întâmplă cu tine, de ce ți se întâmplă, unde ești și unde vrei să
ajungi, ce abilități ai, și cum să le folosești pentru a deprind e aptitudinile care iți lipsesc. În viață
contează școlile absolvite, diplomele obținute, dar succesul este direct proporțional cu abilitățile
dobândite, care, alături de cunoștințele acumulate, să determine manifestarea unei conduite
adecvate.
Consilierea ș i orientarea este strâns legată mai mult de psihologie decât de instrucție
sau dezvoltare intelectuală. Pentru a fi eficientă trebuie să acționeze asupra inimii copilului.
Într-o firească colaborare între familie și școală, părinții trebuie î nvățați cum să procedeze
pentru a găsi cele mai eficiente procedee prin care elevul poate deveni responsabil. Noile
metode de învățământ oferă educatorilor instrumentele necesare implicării părinților și
70
comunității locale în educare tinerilor. Multe cerce tări efectuate de psihologii sociali din sfera
educației atestă avantajele unei asemenea abordări și structurări cooperative a activităților.
Cooperarea înseamnă un câștig în planul interacțiunii între elevi și ceilalți parteneri educativi
ai profesorilor generând sentimente de acceptare și simpatie, acceptând mai ușor autoritatea și
dialogul. Se determină creșterea respectului de sine, încrederea ĩn forțele proprii, diminuarea
sentimentului de anxietate care se resimte la contactul cu autoritatea părințilo r și cu instituțiile
locale. Există numeroase tipuri de elaborare a activităților educative astfel încât toți partenerii
educației să fie implicați.
De aceea relația profesor -elev trebuie să fie una de colaborare, de încredere și de respect
reciproc. Elevu l să nu se simtă "controlat", ci sprijinit. Profesorul trebuie să fie mai mult un
organizator al situațiilor de învățare și un element de legătură între elev și societate, care
mediază și facilitează accesul la informație. Implicarea în egală măsură a elev ilor și profesorilor
în procesul didactic înseamnă responsabilități împărtășite. (Nicoleta -Adriana F. , pag. 36 -37)
„Copilul trebuie învățat să -și folosească ochii nu numai pentru a vedea, dar și pentru
a privi; urechile, nu numai pentru a auzi, dar și pent ru a asculta cu atenție; mâinile, nu numai
pentru a apuca obiectele, ci și pentru a pipăi și a le simți.”
(Lonwenfeld)
3 . Realizarea consilierii prin intermediul proiectelor
Metodele, modelele, componentele sau strategiile de învățământ îmbătrânesc la fel ca
oamenii. Într -o lume supusă unei singure legi, paradoxal stabile – cea a schimbării,
învățământul nu poate face excepție.
Un mod de a conferi deschidere și via ță muncii noastre este și a prin folosirea proiectului
ca metodă complementară sau alternativă în desfășurarea și organizarea procesului educațional
din învățământul primar.
scoala își propune să formeze multilateral personalitatea elevilor, să -i pregăteas că pentru viață,
acordând atenția cuvenită bogăției de forme pe care se structurează comunicarea umană
contemporană.
Realitatea practicii noastre profesionale ne învață ca el nu se poate aplica nici permanent,
nici pre tutindeni, dar utilizarea l ui dă frumusețe și viață învățării școlare.
71
Metoda proiectelor prezintă următoarele caracteristici : (vezi Tomșa Gheorghe,
1999,pag.376 )
este o metodă globală cu un puternic caracter interdisciplinar;
proiectul este o extindere, o investigație a unui subiect din sfera practicului sau idealului,
poate fi dus la bun sfârșit de un grup de elevi, de toată clasa sau de un singur elev;
necesită o perioada mai mare de timp;
în realizarea proiectului, elevii trebuie să îmbine diferite strategii didactice;
are un accentuat rol de interdisciplinaritate;
trebuie organizat riguros în etape, ca orice muncă de cercetare;
organizarea elevilor pe grupe creează un nou tip de învățare: învățarea reciprocă, puțin
valorif icată în școală.
In derularea unui proiect, se disting trei etape :
a) prima etapă presupune alegerea subiectului pornind de la fapte reale din viața clasei:
harta proiectului cu principalele aspecte de conținut, inventarul cunoștințelor și eventuale
predicții, crearea centrului tematic și procurarea materialelor pentru proiect, prezent area unor
portofolii;
b) a doua etapă presupune activități de documentare și investigare: împărțirea sălii în
centre de interes – investigare, explorare, observare, cercetare, experimentare, măsurare,
predicții; utilizarea unor coduri de comunicare, derula rea de activități integrate, realizarea de
scenarii închegate cu conținuturi aparținând unor arii diferite.
c) a treia etapă presupune adăugarea de detalii, atribuirea unor funcționalități
proiectului, crearea unei motivații, prezentarea rezultatelor sub f ormă concretă (dramatizări,
spectacole, jucării, expoziții, mici daruri pot reprezenta sugestii de finalizare a proiectului).
Proiectul reprezintă primul pas spre descoperirea de sine, spre acceptarea propriilor
limite, făcându -se remarcată o motivație foa rte puternică pe plan afectiv: elevii sunt mulțumiți,
fericiți, satisfăcuți. Proiectele tematice au succesul scontat datorită conținutului ales, punându –
se accent pe cercetare, eficiență, independență în gândire, pe căutarea și găsirea răspunsurilor
legate de tema propusă.
În urma implementării acestor activități, se pot sesiza următoarele realizări pe plan
psihopedagogic și psihosocial la copii: sociabilitate, optimism, creșterea capacității de
comunicare, detensionare, formarea sentimentului valoric perso nal, creșterea stimei de sine și
a încrederii în forțele proprii.
72
Sigur, este destul de dificil să administrezi mai multe programe extrașcolare și să încerci
să găsești resurse pentru aplicarea lor, dar cu bunavoința poti aplica cu succes proiecte pe teme:
“Eu și ceilalți”,
“Împreuna pentru copii noștri”,
”Suntem ceea ce m âncăm”,,,
“Neatenția care ucide”.
Exemplific printr -un program de consiliere a relațiilor dintre elevi:
Eu și ceilalți
Motto: „Să formezi o echipă este doar începutul, să rămâi împreună este
progresul, să lucrezi împreună este succesul”(Henry Ford).
Argument
Perioada micii școlarități este foarte importantă pentru dezvoltarea armonioasă a
copiilor și mai ales pentru formarea lor ca viitori adulți. Noi, cadrele didactice, putem
contribui la o mai bună cunoaștere între elevi, precum și la autocunoașterea elevilor,
ceea ce duce la formarea unei imagini corecte și pozitive despre sine . Se simte nevoia
și în rândul părinților a unei mai bune informări privind modul de relaționare cu copiii
lor.
Să ai încredere în tine înseamnă să te evaluezi realist și corect, înseamnă să îți
cunoști potențialul și să ai încredere în acesta. Fiecare persoană are nevoi, dorințe și
posibilități emiționale. Modul în care copilul își satisface nevoile de bază și
experiențele sale cu persoanele importante din jurul său vo r fi decisive pentru
atitudinea sa față de viață pe care copilul o alege în relația cu sine și cu ceilalți.
Atitudinea sa față de viață influențează și modul în care persoana gândește și
acționează în realațiile cu ceilalți. Alegerea o face în primii ani d e viață și este un
rezultat al valorii personale pe care individul și -o acordă.
Programul se adresează elevilor clasei a II-a ;
Durata de desfășurare: Anul școlar 2015 -2016 ;
Număr de ore – 1 oră săptămânal;
73
Obiective:
Observarea particularitaților comunicării dintre elevi;
Identificarea barierelor de comunicare și a blocajelor, sugestii de eliminare a lor ;
Crearea și mentinerea unui cad ru pozitiv relaț ional pentru toți elevii ;
Dobândirea aptitudinilor și abilităților de medierea conflictelor;
Cunoașterea și respectarea rolului important pe care îl are munca în echipă.
Resurse necesare programului la nivel de școală:
Spațiul adecvat
Resurse materiale: echipamente, materiale consumabile
Conținutul programului:
În cadrul acestui program sunt atinse tematici diverse, cum ar fi:
abilitățile personale de comunicare eficientă;
integrarea socio -afectivă în grup;
cunoașterea locului și rolului ocupat în grupul / clasa, a responsabilităților ce îi revin;
învațarea unor tehnici de negociere și rezolvare a conflictelor;
Programul are la bază șase activităti diferite între ele prin obiectivele, conceptele si abilitățile
specifice; aceste activități antrenează participarea activă a tuturor elevilor stimulând dezbaterile
pe diferite teme și în vătându -i să lucreze în echipă.
Mod de desfăsurare:
În primele zile ale derulării programului vom desfăș ura numeroase jocuri de
cunoaștere și autocunoaștere între elevii clasei.
Voi provo ca elevii la exerciții de comunicare, prin punerea în situații de comunicare,
știut fiind că, în reali tate, actul de comunicare este ireversibil, irepetabil iar reușita lui nu poate
fi neglijată.
Pornindu -se de la situații în general știute, elevii caută forme și st rategii pentru
neprevăzut .
74
Elevii exersează depă șirea unor situații conflictuale din c âmpul lor de relaționare.
Strategia abordată de mine trebuie să -l ajute pe elev să conștientizeze rolul pozitiv al
conflictelor în viața oamenilor, să le dezvolte stilul personal de implicare în conflict precum și
modalitațile de negociere în situații conflictuale. Elevii iși dezvoltă capacitatea empatică pentru
a intui ce g ândește și ce simte partenerul cu care se afla în conflict, precum și atitudinea
tolerantă, permisivă, de acceptare a celuilalt.
Strategia nu vizează at ât implicarea directa a învățătorului ca mediator în conflict, c ât
mai ales modalitați de a descoperi în sine și cultivă capacitatea de negociere și rezolvare a
acestora.
Elevii vor fi antrenați în jocul de simulare – „Pânza de paianjen ”, prin care se
ilustrează relația dintre ei. Asezați în cerc vor forma o rețea, ca o pânză de păianjen, care este
asemănată cu relațiile care există între oameni. Discuția este condu să înspre a conchide că
pentru a avea relații bune cu un grup de persoane, fiecare dintre persoanele implicate trebuie
să-și facă partea să în a menține relația. Dacă nu, se întâmplă ca atunci când unul câte unul,
elevii renunță să mai susțină pânza de pă ianjen, ața devine încâlcită și nu mai are frumusețea
pânzei de păianjen.
Pe parcursul derulării programului de consiliere , dupa fiecare activitate au avut loc
numeroase discuții spontane, au fost adresate întrebări, au avut loc explicații.
ACTI VITĂȚ I OBIECTIVE CONCEPTE ȘI ABILITĂȚ I
“Știm să purtăm
un dialog?”
Elevii exersează și dezvoltă
abilități de comunicare;
– ascultarea activă;
– comunicare eficientă;
– comunicarea expectanțelor de
relaționare, stabilirea regulilor de
comunicare;
„Învătăm să
rezolvăm un
conflict” Elevii vor identifica bariere în
comunicare și vor crea o
alternativă pentru rezolvarea
conflictelor; – identificarea surselor de conflic t;
– utilizarea strategiilor specifice de
rezolvare a conflictelor;
„Regulamentul
nostru” Elevii vor stabili o listă de
comportamente acceptate în
clasă – norma clasei;
– raportarea la normă ;
75
– respectarea normelor (formale și
informale);
Eu și grupul meu ”
Elevii vor con știentiza nevoia
de adaptare a
comportamentelor individuale
în concordanță cu așteptările
grup; – dezvoltarea abilităților de relaționare
interpersonală;
– intercunoaștere.
– coeziunea grupului
Munca în echipă:
avantaj sau
dezavantaj? Elevii vor cunoaște și
respecta rolului important pe
care îl are munca în echipă; – dobândirea capacitații pentru munca
în echipa;
“Îmi place să
lucrez împreună
cu alte persone”
Elevii vor lucra pe grupe în
ateliere de lucru.
– cooperare;
-toleranț ă;
– rezolvarea de proiecte în comun;
– entuziasm în muncă, responsabilitate
pentru munca realizată, respect față de
colegi.
Metodologia programului:
implementarea programului se realizează printr -o combinație de elemente și concepte
teoretice însoțite de activițăți practice ș i exemplificări din viaț a reală, prezentările fiind
susținute de un program computerizat de software;
activitățile care se vor de sfășura cu elevii includ: discuții de grup, exemplificare, jocuri
de cunoa ștere, de comunicare , simulări ale unor situaț ii reale, prezentări cu ajutorul
retroproiectorului, programe de grup, spectacole, concursuri, vizite, drumeții,
aniversări, munca în echipă, ateliere de lucru, activități extrașcolare comune;
un accent deoseb it se va pune pe încurajarea lucrului în echipă.
Rezultatele preconizate prin implementarea programului:
funcționarea eficientă în cadrul grupului;
evitarea conflictelor, promovarea unei conviețuirii armonioase;
cunoașterea și respectarea rolului importan t pe care îl are munca î n echipă .
funcționarea eficientă în cadrul grupului.
Concluzii:
76
În urma observării directe a elevilor din grupul -clasă și a relațiilor de comunicare ce se
stabilesc între ei, am observat că:
elevii își comunică informații extrem de variate din toate domeniile cognitive, inclusiv
pe teme ce țin strict de viața personală a acestora, folosind un limbajul uzual;
comunicarea mesajelor în cadrul clasei are virtutea de a -i apropia pe colegi.
conținutul co municării este extrem de diversif icat, cuprinzând informații izvorâte din
experiența personală sau acumulate prin lectură, vizionarea programelor T.V.
comunicarea empatică are loc între membrii grupului atunci când unul dintre ei au
probleme sau este implicat într -un conflict extern grupu lui;
există carențe în comunicare datorate rolurilor și statusurilor pe care membrii le au în
cadrul clasei, o „prăpastie” între elevii populari și cei marginalizati, între „tocilari” și
„nonconformiști” – barieră datorată poziției emițătorului sau recept orului.
tipurile de comunicare existente: verbală, nonverbală, paraverbală, metaverbală.
În urma derulării programului de consilire , elevii și -au perfectionat capacitățile de
comunicare și interrelaționare, și -au dezvoltat abilitați de depăși rea unor situații conflictuale
din c âmpul lor de relaționare, și -au exersat capacitatea empatică pentru a intui ce g ândește și
ce simte partenerul cu care se află în conflict, precum și atitudinea tolerantă, permisivă, de
acceptare a celuilalt.
Colegii de bancă nu sunt numai doi vecini în spațiul clasei, ci doi elevi care comunică între
ei informații variate, se ajută reci proc, se sfătuiesc asupra acțiunilor pe care le desfășoară sau
le vor iniția, își comunică sentimente sau atitudini față de val ori.
Faptul c ă folosesc internetul împreunã cu colegii de clasa îi ajuta pe copii să lege relații
mult mai ușor. Programul de consliere a stimulat interesul elevilor, în primul r ând, în
implicarea lor în activități educative extrașcolare comune, d ar și realizarea grupurilor de
discuții, a dezbaterilor. Munca pe echipe din atelierele de lucru a dus la întărirearea
spiritului de toleranță, acceptare și cooperare, optimizarea relației lor.
Sugestii:
descrierea caracteristicilor comunicatorului de succes ;
discutarea motivelor pentru care comunicarea eșuează;
explicarea strategiilor de îmbunătățire a abilităților de comunicare;
valorif icarea celor mai bune oportunităț i de dezvoltare a abilităț ilor de comunicare
prin exerciț iul comunicat iv. Antrenarea elevilor î n procesul comunicativ nu înseamna
77
a multiplica actele de vorbire, ci să fie găsite modalită ți de intensificare a
interacțiunilor elev -elev în planul schimbului informațional și interpersonal.
îmbunatățirea comunicări i empatice dintre colegi care va duce la o mai buna
relaționare;
dobândirea de către membrii grupului a unor cunoștințe axate pe comunicare de grup;
găsirea sol uțiilor pentru a rezolva blocajele și obstacolele reale pe care le simt când se
află î ntr-o confruntare directă cu un interlocutor.
evită blocajele care pot interveni în comportamentul comunicativ al membrilor ei vor
trebui să știe că arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care noi
ne naștem, ci se învață:
activitați de tip „team -building” av ând ca sc op îmbunătă țirea climatului afectiv dintre
membri;
sporirea gradul de satisfacție inter -personală pe care îl procură interacțiunea;
continuarea și dezvoltarea programului de consiliere ;
Motto: „Un olar bun trebuie să cunoască lutul cu care lucrează.”
78
BIBLIOGRAFIE
1. Băban Adriana, “ Consiliere educațională ”, Editura Ardealul, Cluj -Napoca, 2001;
2. Baban Adriana, „Consiliere Educa țional ă”, Editura ASCR, Cluj Napoca, 2011
3. Butnaru, Dan, “Consiliere și orientare școlară ”, Editura Spiru Haret, Iași, 1999.
4. Dumitru -Tiron Elena , „Consiliere Educaționala ”, Editura Institutul European, Iași,
2005,
5. Eliade, S., ” ABC -ul consilierii ”, Ed. Hiperborea,Turda,2000.
6. Vâgotski L.S., ” Jocul și rolul său îm dezvoltarea psihica a copilului ”, 1967
7. Jigău Mihai (coord.), „Consiliere și orientare. Ghid metodologic ”, CNC,
Bucuresti,2001.
8. Lisievici Petru, „Teoria și practica consilierii ”, Editura Universitații din București,
București, 1998.
9. Lucian Ciolan, (în colaborare), „Repere pentru proiectarea opționalelor în
învațamântul primar ”, Editura Corint, București, 1998;
10. Moscovici Serge, ”Psihologia socială a relațiilor cu celălalt ”, Editura Polirom, Iași,
1998.
11. Manolescu Marin, „Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar ”, Editura
Credis, București, 2004;
12. Neamțu Cristina, „Devianța școlara -ghid de interventie în cazul problemelor de
comportament ale elevului ”, Editura Polirom, Iași, 2003.
13. Tomșa Gheorghe, „ Consilierea și orientarea în școala ”, Casa de Editură și Presă Viața
Românească, București, 1999
14. Gr. Nicola, ”Istoria psihologiei ”, Editura fundației România de Mâine, București, 2008
15. 17.Lucica Emilia Coșa, „Consiliere și orientare ”, Ghid practic pentru profesori, Editura
Napoca star, 2012
16. Ion Al. Dumitru, „Consiliere Psihopedagogica ”, Editura Polirom, 2008
17. Nicoleta Adriana Florea,Cosmina Florentina Surlea, „Școala și consilierea Pă rinților”,
Editura Arves
18. Monika Kiel -Hinrichsen, ,,De ce nu asculta copiii – Consiliere pentru parinti si
educatori ,,,Editura Univers Parentig&Triade, 2014
79
Anexa 1
Lecția fluturelui
Într-o zi într -un cocon a apărut o mică gaură. Un om, care trecea din întâmplare prin
preajmă, s -a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forța să iasă prin această
gaură mică. Dupa multe încercări se părea că fluturele a abandonat, și gaur a rămăsese la fel de
mică. Părea ca fluturele a făcut tot ce putea și nu mai era în stare de nimic altceva.
Atunci omul s -a decis să ajute fluturele: a luat un cuțit și a deschis coconul. Fluturele a
ieșit imediat. Însă corpul fluturelui era slab și anemi c. Aripile sale erau puțin dezvoltate și
aproape că nu se mișcau. Omul a continuat să -l observe crezând ca dintr -un moment în altul
aripile fluturelui se vor deschide și vor putea suporta greutatea corpului pentru ca el să poată
zbura. Acest lucru nu s -a întâmplat! Fluturele și -a trăit restul vieții târându -se pe pământ cu
corpul sau slab și cu aripile chircite.
Nu a putut zbura NICIODATĂ !
Ceea ce omul, prin gestul său de bunătate și prin intenția sa de a ajuta, nu a înțeles, este
că trecerea prin gaura strâmtă a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele să trimita
lichidul din corpul sau către aripile sale pentru a putea zbura.
Era chinul prin care viața îl punea să treacă pentru a putea crește și pentru a se dezvolta.
Uneori, efor tul este exact lucrul de care avem nevoie în viață.
Dacă ni s -ar permite să ne trăim viața fară a întâlni obstacole, am fi limitați.
Nu am putea fi atât de puternici cum suntem, nu am putea zbura NICIODATĂ.
Noi oamenii :
Cerem puterea și viața ne dă difi cultați pentru a ne face puternici.
80
Cerem întelepciunea și viața ne dă probleme ca să le rezolvăm.
Cerem prosperitatea și viața ne dă un creier și mușchi pentru a munci.
Dorim să zburăm și viața ne dă obstacole de a le depăși.
Cerem iubirea și viața ne dă oameni pe care să îi ajutăm în problemele lor și să -i iubim.
Cerem favoruri și viața ne dă potențial.
Se pare că nu primim nimic din ce noi am cerut, dar totuși am primit tot ce aveam nevoie.
81
Anexa 2
Dovleacul și vița
după Alexandru Mitru
I-adevărat că întâmplarea asta s -a petrecut de mult. Vița de vie se urca pe araci ca și
acuma. Dovleacul se târa pe jos,precum îi este obiceiul.
-Ia dă -te jos de -acolo, se rățoi dovleacul. Mai lasă și pe altul să se urce pe arac!
-Ce vrei dovleacule? De ce ești supărat? Răspunse vița de vie.
-Așa, a spus țâfnos dovleacul. De ce să stai într -una pe sus, iar eu să -mi port fructul prin
praf? Doar pentru că țăranul n -a vrut să -mi pună și mie un arac?
-Țăranul a știut ce face, a grăit blând vița de vie.
S-au tot certat în dimineața aceea de primăvară și nu s -au înțeles.
Mâniat , dovleacul s -a hotărât să urce la fel de sus ca vița de vie. Și cum numai la câțiva
pași de acolo se găsea un copac, s -a prins de trunchiul său și a urcat numai să se vadă sus. A
ajuns până în vârful copacului. Îi venea să râdă de vița de vie care rămase mult mai jos, pe
arac.Tocmai atuncea trecea pe acolo țăranul:
-Ia uite la dovleacul ăsta unde s -a cățărat? Grăi el către vecin.
-Dar să-l vedem când o să -i crească fructul ce o să facă?
La auzul acestor vorbe dovleacul simți că îl cuprinde frica. Se uită în jos și îl apucă
amețeala.
-E oare vreo primejdie? Se întreba în capul lui cel mare. Ar fi vrut să coboare, dar se
temea de râsul viței.
Și fructul se cocea și creștea tot mai mare și mai greu. Abia se mai ținea. Ce bine ar fi
fost pe pământ. Nu se mai chinuia atât.
82
-Vițo de vie, ajută -mă să cobor! Am fost un prost … De-o fi să cad prinde -mă tu între
82runze ca să nu mă sfarm.
-Te-aș ajuta, dar n -am putere! Răspunse vița privindu -și strugurii grijulie, să nu -i
strivească dovleacul gogoman când o să cadă.
S-a îngreunat dovleacul tot mai mult și într -o zi s -a întâmplat ceea ce era de așteptat.
Dovleacul a căzut. Coaja s -a spart și sâ mburii s -au împrăștiat. Un purcel, care trecea pe -acolo,
l-a văzut și l -a mâncat.Cine l -a pus pe nătăflețul de dovleac să fie așa pizmaș și fără minte?
Nu te urca unde nu ți -e locul, nu te da ceea ce nu ești … De ce cazi mai de sus, îți spargi
capul mai tare !
83
Anexa 3
Cei trei prieteni
( poveste populară)
Un om avea trei prieteni. Pe doi dintre dânșii îi iubea ca și cum i -ar fi fost frați de cruce; iar
pe-al treilea nu -l prea băga în seamă. Și cu toate acestea, cel de -al treilea prieten îl iubea și -i era
credincios și devotat.
Să vedeți cum și -a arătat acesta iubirea și credința.
Într-o zi, judecătorul orașului chemă pe omul cel cu trei prieteni la judecătorie, sub cuvânt
că s-a făcut vinovat de o mare greșeală. Deși în gândul lui el se știa mai curat ca argintul, totuși
se sperie și alergă l a cei trei prieteni ai săi.
– Iubiți prieteni, zise el, veniți cu mine la domnul judecător și dați mărturie că eu nu -s vinovat
cu nimica.
La această rugăminte a lui, cel dintâi prieten răspunse că nu poate să -l însoțească la
judecător, pentru că are să plece la o livadă a lui, să culeagă prunele; al doilea zise că ar merge
bucuros, dar îl știe pe judecător că -i om aspru și iute la mânie și i -e teamă să nu i se întâmple
ceva.
Numai cel de -al treilea, acela pe care nu -l iubea, se arătă gata să meargă la judecător.
Într-adevăr, el plecă cu dânsul, intră la judecător și -i vorbi acestuia cu atâta inimă și cu așa
vorbe frumoase despre cinstea, buna purtare și dreptatea prietenului său, încât judecătorul nu
mai avu nici o bănuială asupra lui și -i dete drumul, după ce -i spuse vorbe de laudă.
De atunci el își cunoscu mai bine prietenii, căci după cum grăiește vorba cea adevărată a
bătrânilor noștri,"Prietenul adevărat la nevoie se cunoaște".
În lume omul are trei feluri de prieteni: banii , rudele și apropiații și faptele lui cele bune.
La ceasul morții, când Dumnezeu cheamă pe om la dânsul, cum se poartă aceste trei feluri
de prieteni ?
84
Banii, pe care omul în mod greșit îi crede cei mai buni prieteni ai lui, îl părăsesc mai înain te
ca omul să ajungă în mormânt. Rudele și cunoscuții îl însoțesc până la mormânt, îl îngroapă și
apoi pleacă fiecare pe la casele lor.
Numai faptele bune merg cu sufletul omului și mărturisesc înaintea lui Dumnezeu despre
evlavia, bunătatea și blânde țea omului.
85
Anexa 4
Disputa
Melcul,broasca și șoarecele se hotărâră într -o zi să -și pună mintea la un loc și să rezolve
problema care de mai mult timp îi frământa:ce sunt soarele,luna și stelele. Începură prin a -și
spune fiecare părerea:
-Eu cred că soarele e o budincă uriașă proaspăt scoasă din cuptor, iar luna o roată de
cașcaval. Din când în când stelele, care sunt niște șoricei ai cerului ies din ascunzișurile lor și
mănâncă cele două bunătăți – spuse șoarecele, lăsându -i gura apă – dar ele cresc din nou, soarele
peste noapte, iar luna peste zi.
-Da’ de unde, spuse broscuța. De fapt, soarele e o baltă caldă și luna o baltă rece, amândouă
cu apă nobilă, de lumină. Iar stelele sunt broscuțe care se bucură pe rând, ba de una, ba de
cealaltă.
-Eu văd lucrurile cu totul altfel, adăugă melcul. Soarele e casa melcului de lumină, iar luna
e casa melcului de întuneric. Stelele sunt copiii lor care se înfruptă tot timpul din frunzele
nesfârșite ale cerului.
După ce își spuseră acestea, nici unul nu mai voia să renunțe la părerea sa. Și începură o
ceartă zdravănă.
Auzind gălăgia îngrozitoare pe care o făceau, un șarpe din apropiere se trezi, îi căută după
sunet și, cât ai clipi, puse capăt disputei, înghițindu -i pe nemestecate.
86
Anexa 5
Fructul cel mai valoros
A fost odată un tată care avea trei feciori. Într -o zi îi cheamă la dânsul și le spune:
– Am să vă dau la fiecare o pungă cu galbeni. Mergeți în lume și căutați fructul cel mai
valoros. Care dintre voi mi -l va aduce, am să -i dăruiesc jumătate din averea mea.
Feciorii luară pungile cu galbeni și porniră fiecare în trei părți ale lumii în căutarea
fructului celui mai de preț.
După trei ani se -ntoarseră cu toții la tatăl lor.
– Ei, zise acesta, întorcându -se către feciorul cel mai mare – ce mi -ai adus?
Băiatul îi răspunse:
– Fructul cel mai valoros, tată, este acela care e cel mai dulce. Eu ți -am cumpărat un
ciorchine de strugure. Dintre toate fructele pământului, acesta e cel mai dulce.
– Bine ai făcut, spuse tatăl, mi -ai adus un fruct tare bun. Dar tu ce
mi-ai adus? și se întoarse către fiul cel mijlociu.
– Tată, eu m -am gândit că fructul cel mai valoros este acela care se găsește cel mai rar.
De aceea m -am dus în țările sudice ș i ți-am cumpărat fructe rare, ce nu cresc pe la noi. Uite:
nuci de cocos, portocale, curmale, banane; din fiecare câte puțin, ca să ai de unde să -ți alegi:
poftim, ia ce -ți place!
– Bine ai făcut, fiul meu, mi -ai adus fructe minunate. Am să -mi al eg și eu din ele.
Apoi se întoarse către feciorul lui cel mai mic:
– Dar tu, fiule, ce mi -ai adus? De ce te -ai întors cu mâinile goale?
– Este adevărat, tată, că m -am întors cu mâinile goale, însă banii pe care mi i -ai dat n u i-
am risipit pe fructe scumpe, ci m -am înscris la o școală. Trei ani de zile am tot învățat. Fructele
87
pe care le -am cules nu se văd, pentru că ele se află în inima și în mintea mea. Socot, tată, că
acestea sunt fructe valoroase…
Auzind aceste cuvinte, tatăl se bucură și zise:
– Tu mi -ai adus fructele cele mai scumpe, fiul meu!
Tu meriți răsplata făgăduită, pentru că nu există fruct mai valoros ca învățătura.
88
Anexa 6
Alte exerciții care pot fi folosite în consiliere
Familia mea
Încearcă să ne prezinți familia ta:
Persoanele care alcătuiesc familia ta
Activitățile pe care le desfășurați împreună
Locurile în care vă place să mergeți împreună cu familia
Dorințele care sperați să vi se împlinească
Persoane Activități
Locuri Dorințe
(fig. 1.)
89
Anexa 7
Identitatea mea
Completați acest cadran pentru a reda cât mai aproape de adevăr identitatea voastră. Comentați.
PRIETENI PROFESIONAL
FAMILIA SPIRITUAL
( fig.2)
90
Anexa 8
Să gândim pozitiv
Menționează câteva dintre problemele care te frământă și înceracă să găsești soluții
pentru rezolvarea lor.
(fig. 3) Numele
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Specificul consilierii în învățământul primar COODONATOR STIINTIFIC: Conf. Univ. dr. Suditu Mihaela PROF.INV.PRIMAR: STRATU GEORGIANA PLOIESTI 2016 2… [616277] (ID: 616277)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.