Specificul Conflictelor Etno Politice din Balcani

TEZĂ DE LICENȚĂ

SPECIFICUL CONFLICTELOR ETNO-POLITICE DIN BALCANI:

CAZUL KOSOVO

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I: CAUZELE CONFLICTULUI DIN KOSOVO

I.1. Evoluția istorică a problemei etno-confesionale

I.2. Interese geopolitice în regiunea Kosovo

I.3. Influența factorilor socio-economici asupra conflictului din Kosovo

CAPITOLUL II: IMPACTUL CAZULUI KOSOVO ASUPRA POLITICII INTERNAȚIONALE.

II.1: Kosovo ca precedent pentru alte regiuni separatiste

II.2: Similitudini a situației din Kosovo cu cea din Nagorno-Karabah

II.3. Analiza comparativa a cazului Kosovo cu cel Transnistrean

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

REZUMAT

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. Importanța cercetării conflictului etno-politic din Kosovo și a impactului lui aspura sistemului de relații internaționale este determinat de procesele geostrategice ale sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, care au adus în sistemul relțiilor internționale o problema nouă de o influență majoră: recunoașterea independenței regiunii Kosovo, ca precedent pentru regiunile secisioniste. Kosovo își declară independența pe 17 februarie 2008, și devine o regiune practic independentă fiind recunoscută în prezent de mai mult de jumate din membrii ONU. Astfel, regiunea Kosovo devine precedent pentru mai multe regiuni separatiste ca Nagorno-Karabah, Catalonia, Somaliland, Ciprul de Nord, unii experți zic chiar Cecenia și Tibet. De asemenea, cazul Kosovo poate influența și Republica Moldova, din cauza Transnistriei care și-a declarat unilatral independența și Găgăuziei care se manifestă și are tendințe de regiune separatistă. Totodată avem un exemplu elocvent în acest caz, când în același an de 2008, în august Rusia recunoaște independența Abhaziei și Osetiei de Sud, contrabalansând manevra geopolitică a occidentalilor.

Actualitatea temei este stabilit și de situația geopolitică în Europa și în general pe Glob, conflictul din Kosovo fiind exprimarea la etapa actuală a ciocnirii dintre Est și Vest. Antagonismul dintre Europa Occidentală, Statele Unite ale Americii și Rusia influențează și Republica Moldova. Adică Republica Moldova, ca și Serbia este la hotarele geopolitice ale marilor puteri, ceia ce poate infulența direct politica internă a acestor state.

Studierea conflictului din Kosovo este justificată și de necesitatea cercetării specificului conflictelor balcanice, care au drept cauze motive etnice, confesionale, geopolitice și economice. Iar în mare parte aceste aspecte sunt suprapuse, dând naștere unui compex de probleme ce pot fi greu rezolvate. Astefel, conflictele balcanice din cauza amestecului de aspecte cauzale și evoluarea lor pe parcursul istoriei, blochează și fac practic imposibil aplanarea acestor conflicte.

Gradul de cercetare a temei. Odată cu apariția conflictului dinte sârbi și albanezi în Kosovo, apare necesitatea de a studia fenomenul dat. Astfel mai mulți cercetători, structuri academice încearcă sa studieze acest conflict propunând fiecare tezele lor în domeniul dat. Printre savanții care au studiat conflict putem enumera pe Serebrian Oleg, Solescu Dan, Carasev A. V., Terzici Slavenco, Elena Gusicova, Smirnova Nina. Totodată apar și doua abordări ale acestui conflict : Occidentală și Rusă. Prima vine să susțină cauza albanezilor din Kosovo și dreptul lor la autodeterminare, iar a doua vine să arate importanța culturală și istorica a regiunii date pentru sârbi. De fapt ambele abordari vine să apere propriile interesele geopolitice din regiune și cu părere de rău nu sunt susținute abordările echidistante asupra acestuii conflict, ceia ce va încurca la rezolvarea lui ulterioară.

În Republica Moldova despre acest conflict s-a scris mai puțin și asta din cauza că Academia de Știință a Moldovei nu abordează conflictele internațional–regionale. Astfel, academicienii autohtoni se concentrează asupra conflictului care vizează propriu-zis Republica Moldova, și anume conflictul din Transnistria. Constatăm totuși necesitatea studierii conflictului din Kosova, căci precedentul recunoașterii independenței regiunii Kosovo poate influența direct conflictul din Transnistria, și respectiv situația internă și externă a Republicii Moldova.

Scopul și obiectivele tezei. Ținând cont de actualitatea și gradul de investigare a temei, autorul a ales ca scop cercetarea conflictului din Kosovo, și anume aspectele cauzelor de apariție a acestui conflict în regiune, cât și cercetarea influenței acestui caz de asupra altor regiuni separatiste.

Reieșind din scopul fixat, autorul și-a propus sa realizeze următoarele obiective:

Studierea aspectului etno-confesional a conflictului, și evoluția lui pe parcursul istoriei;

Evidențierea intereselor parților implicate în conflict, Serbia și kosovarii albanezi, cât și intereselor geostrategice ale forțelor exterioare ca Albania, Turcia, Rusia, Statele Unite ale Americii.

Definirea rolului factorului social-economic în declanșarea conflictului.

Descrierea influenței precedentului Kosovo asupra politicii internaționale.

Analiza similitudinilor conflictului din Kosovo cu cel din Nagorno-Karabah și Transnistria.

Suportul metodologic și teoretico-științific al cercetării. Conflictul etno-politic din Kosovo necesită o cercetare amănunțită printr-un sistem complex de procedee, poziții și metode teoretice și empirice, caracteristice studiilor geopolitice.

Dintre metodele de cercetare vom evidenția:

Metoda istorică a permis examinarea procesului de aparițiea conflctului in regiunea Kosovo, evoluția lui pe parcursul timpului, formare gândirii și steriotipurilor la părțile beligerante, dezvăluind legătura dintre trecut, prezent și viitor.

Metoda analizei comparate utilizată pentru comparea asemănărilor cu alte regiuni secisioniste similare, cât și pentru compararea acțiunilor unor state în diferite situații.

Metoda behavioristă permite analiza comportamentului părților implicate în conflict, cât și a părților terțe, punând accentul pe etnii, confesiuni dar și pe comportamentul statelor cu interes geopolitic.

Metoda empirică s-a bazat pe cercetarile asupra acțiunilor părților beligerant, exemple de situații, date statistice etc.

Noutatea științifică a tezei. Conflictele etno-politice și geopolitice sunt niște subiecte prioritate în politica relațiilor internaționale. Cazul Kosovo propriu-zis, est la moment cel mai elocvent exemplu a acestor conflicte. Înafară de dimensiunea cronologica recentă a conflictului, din punct de vedere spațial, conflictul este în imediată apropiere geografică față de Republica Moldova, punând în pericol prin precedentul său, integritatea teritorială a Republicii Moldova. Teza dată reprezintă o lucrare semnificativă in motivul că autorul a încercat sa analizeze amănunțit cauzele acestui conflict și a comparat conflictul dat cu alte regiuni separatiste inclusiv Transnistria. Totodată tema dată este prea puțin studiată de autorii autohtoni și cei de peste Prut, având învedere dificitul de informație în limba română.

Volumul și structura tezei. Lucrarea este alcătuită din: Introducere, II capitole, 6 paragrafe, concluzii și bibliografie. În introducere este argumentată actualitatea temei, gradul de cercetare a temei propuse, sunt enumerate scopurile și obiectivele tezei, baza metodologică, precum și noutatea științifică a lucrării.

Capitolul I. Aspectele cauzelor conflictului din Kosovo. În acest capitol, în primul paragraf este prezentat aspectul etno-confesional al conflictului, evoluția lui în timp, cât și analiza suprapunerii acestor două elemente. Al doilea paragraf descrie aspectul geopolitic al conflictului, și importanța geostrategica a regiunii Kosovo pentu alte forțe decât cele implicate. Al treilea paragraf reprezintă descrierea aspectului social-economic al conflictului în cauză.

Capitolul II. Independența regiunii Kosovo ca precedent în politica internațională. În acest capitol, în primul paragraf a fost examinat posibilitatea devenirii regiunii Kosovo ca precedent juridic pentru alte regiuni secisioniste din lume. Al doilea paragraf analizează comparativ similitudinile conflictul din Kosovo cu cel din Nagorno-Karabah. În al treilea paragraf este realizat o analiza comparativă dintre conflictul din Kosovo și și cel din Transnistria.

CAPITOLUL I: CAUZELE CONFLICTULUI DIN KOSOVO

Partea descriptivă a conflictului din Kosovo are nevoie de un studiu analitic substanțial și cercetarea în parte a diverselor aspecte ale diferendului. Vom descrie trei aspecte ale cauzelor conflictului din Kosovo, care dupa parerea noastră descriu cel mai bine motivele acestui conflict: aspectul etno-confesional , aspectul geopolitic și aspectul economic.

Aspectul etno-confesional va descrie interacțiunea grupuri etno-confesionale, influența factorii etnici si religioși asupra luării deciziilor, evoluția lor pe parcursul istoriei, cât si diferite abordari ale problemei din punct de vedere a caracterului național si religios.

Aspectul geopolitic va prezenta interesele strategice din zonă a părților implicate în conflict, cât și a altor state și formațiuni politice din exterior, se va studia raporturile dintre mediul natural înconjurător și politica formațiunilor implicate.

Aspectul social-economic va reda activitățile și interdependențele economice la nivel macro și microeconomic care au contribuit la geneza conflictului din Kosovo. Aici autorul

va reprezenta interesele economice în regiune, situația social- ecomică a populației .

I.1. Evoluția istorică a problemei etno-confesionale

Balcanii, fiind la intersecția dintre Europa Occidentala, Europa de Est și Orientul Apropiat, au fost și este locul unde se întâlnesc mai multe grupuri etnice, de la greci pâna la slavi și turci (anexa 1). Totodată, aici se intersectează islamul, ortodoxia și catolicismul, ceia ce a ciocnit mai multe culturi incompatibile. Aici, în zona balcanică ”în numele lui Dumnezeului catolic sau a celui ortodox sau în numele lui Alah au fost săvârșite de-a lungul veacurilor nu pre îndepărtate, cele mai abominabile crime”. Astfel, apare una din problemele caracteristice Balcanilor – primatul limbii sau religiei pentru identificarea unui popor. De aici volens nolens, în spațiul sud-est european predomină diferendele etno-religioase, Balcanii și balcanismul rămânând în conștiința publica, din evul mediu până astăzi, drept concepte peiorative legate mai ales de genocid și expulzari în masă pe criterii etnice și religioase. Dacă în alte regiuni avem exemple de conflicte pe criteriu etnic, ori religios ca fiind lucruri aparte, atunci in spațiul balcanic religia și identitatea națională sunt două lucruri indispensabile. Cel mai elocvent exemplu este conflictul din Bosnia și Herțegovina, unde practic același grup etnic din punct de vedere lingvistic, sârbo-croat, au luptat unii contra altora pe motivul religios: croații fiind catolici, sârbii – ortodocși, iar bosniacii – musulmani. Deci în spațiul balcanic religia devine un factor foarte important pentru identificarea unui identitați, unei memorii colective.

Regiunea Kosovo a fost la fel zguduită de un conflict ce avea la baza religia și etnia, fiind un diferend dintre sârbii ortodocși și abanezii musulmani. În prezent conflictul în regiunea Kosovo are o formă latentă , Kosovo fiind un teritoriu unde din 2,1 milioane de oameni, 92 % din populație este de etnie albaneză, a doua etnie după număr sunt sârbii care sunt aproximativ 100 de mii, fiind localizați în mare parte în enclave (anexa 2). Alte etnii semnificative din zonă sunt sârbii musulmani (bosniacii și goranii) , romii și turci. Regiunea Kosovo este la fel de importantă pentru albanezi cât și pentru sârbi. Astfel pentru primii reprezintă spațiul unde s-au format primele mișcari pentru emanciparea națională, iar pentru sârbi este o zonă istorică, de unde a apărut statul sentă , Kosovo fiind un teritoriu unde din 2,1 milioane de oameni, 92 % din populație este de etnie albaneză, a doua etnie după număr sunt sârbii care sunt aproximativ 100 de mii, fiind localizați în mare parte în enclave (anexa 2). Alte etnii semnificative din zonă sunt sârbii musulmani (bosniacii și goranii) , romii și turci. Regiunea Kosovo este la fel de importantă pentru albanezi cât și pentru sârbi. Astfel pentru primii reprezintă spațiul unde s-au format primele mișcari pentru emanciparea națională, iar pentru sârbi este o zonă istorică, de unde a apărut statul sârb, și care are și o importanță mare din punct de vedere spiritual, Kosovo fiind o zonă cu cel mai mare complex monastic din Europa. Numele Kosovo este folosit mai mult de albanezi, sârbii însă folosesc și numele de Kosovo și Metohia dat fiind faptul ca regiunea din vest în evul mediu se numea Metohia (din greacă – pământ bisericesc) , iar Kosovo (din sârbă – câmpul mierlei ) era numit doar spațiul din est. În următoarele rânduri, vom prezenta o evoluție conflictului din Kosovo, privindul pe aceste din punct de vedere a aspectului etno-confesional.

După căderea Imperiului Roman, actualul teritoriu al Kosovo și Metohiei, a devenit teritoriu a Imperiului Bizantin. În seculul VI , regiunea începe să fie colonizat de slavi, care au facut să se retragă populația romanizată. Chiar dacă teritoriul dat era sub suzeranitatea bizantină, de facto puterea în regiune o țineau triburile locale ale slavilor. Ei organizează mai multe cnezate mici, însă acest proces mergea prea lent din cauză teritoriului izolat populat de sârbi, cât și din cauza ca aceste teritorii erau la distanțe mari față de orașe și centre, lipsind practic legături economice dintre ele. În rezultat pe teritoriul sârb apar mai multe centre de formare a statalitații. Lânga mare apar regatele Pagania, Zachlumia, Travunia și Doclea, iar în regiunile interioare regatul Rașka, care era chiar la nordul actualei regiuni Kosovo . Paralel cu creare statelor sârbe, avea loc și creștinizarea sârbilor vechi, astfel procesul de creștinare a populației din Rașka și Kosovo a fost terminat la mijlocul secolului IX.

Din a doua jumătate a secolului al IX-a Kosovo a devenit un câmp de luptă între Primul Imperiu Bulgar, Imperiu Bizantin și voivodatul sârb Rașka. Astfel câteva secole acest teritoriu trece de la un regat la altul, până când în a doua jumătate a secolului XII, revine din nou sub controlul sârbesc, includerea definitivă a teritoriului dat terminându-se in 1208 cu capturarea orașelor Prizren și Lipljan .

În fost înființată Biserica Autocefală Ortodoxă Sârbă, iar în Kosovo s-au format trei episcopii ortodoxe cu centrele la Hvosno, Prizren și Lipljan. La sfarsitul secolului al XIII-lea reședința Mitropolitului sârb a fost mutat la Pec, oraș din nord-vestul actualei regiuni Kosovo. Kosovo devine un centru religios, cultural și politic din Serbia. Aici a fost ctitorite mai multe mănăstiri și biserici, astfel că acest spațiu devine complexul cu cele mai multe monumente religioase din Europa, aici fiind concentrate 1400 de manăstiri. De aici si provine numele de „Metohia” a părții de vest a provinciei Kosovo care înseamnă în greacă ” moșie monahală” . De asemenea, în acea perioadă în regiune se dezvoltă industria extractivă și comerțul în orașele Novo Brdo și Priștina. Prizrenul și Priștina vor f folosite de regii sîrbi ca reședință. În timpul domniei lui Ștefan Dușan (1331-1355), Serbia și Kosovo vor înregistra cel mai mare progres economic și cultural , când în componența statului sârb întră Macedonia, nordul Greciei și Albania. În 1346, Stefan Dușan a fost încoronat "rege al sârbilor și grecilor", iar Arhiepiscopului de la Pec i s-a acordat statutul de patriarh. Astfel, autorul atrage atenția că pînă la acest moment Kosovo și Metohia se dezvoltă ca un centru cultural, politic și religios al sârbilor, ei fiind și populația majoritară din regiune. Acest lucru este evidențiat și de documentele bisericești păstrate din acea vreme, în care sunt doar nume slave, totodată și toți călătorii occidentali mereu însemnau regiunea dată ca parte a Serbiei Vechi . Totuși într-un număr mic, în acest spațiu trăiau albanezi , vlahi, greci și bulgari. Însă religiade bază în regiune era creștin ortodoxă, islamul apare aici doar odată cu turcii.

Politica dusă de Ștefan Dușan , prin care el se sprijinea pe aristocrație, a dus la aceia ca după moartea lui, Regatul Sârb s-a fărămițat în mai multe cnezate. Războiele continue duse între conducătorii locali, au slabit esențial Serbia în condițiile în care creștea pericolul din partea Imperiului Otoman. În 1371, regele sârb Vukașin pierde lupta de la Maritsa, în rezultatul careia Macedonia și Sudul Kosovei devin dependente de turci. O încercarea de a uni Serbia, a făcut cneazul Lazăr, cu ajutorul Patriarhului de la Pec. Însă în 1389 în Bătalia de la Kosovo Polje armata unită sârbească a Cneazului Lăzăr a fost învinsă de oștirea otomană a sultanului Murat I. Această bătalie rămâne până în ziua de azi un moment de referință pentru identitatea națională sârbă, fiind evocată de câteva ori în timpul Războiului din Kosovo. După această bătălie, Serbia recunoaște suzeranitatea Imperiului Otoman.

La începutul secolului al XV-lea, în timpul domniei lui Stefan Lazarevich, statul sârb a cunoscut o scurtă perioadă de renaștere, iar unitatea teritoriului sârb a fost restabilită. Cu toate acestea nucleul statului s-a schimbat mai la nord, în regiunea Smederevo, care suferea mai puțin de raidurile turcești. Kosovo totuși continua să rămână un centru important din punct de vedere economic și religios al Serbiei. La mijlocul secolului al XV , după o nouă ofensivă a turcilor , teritoriul sârb este cucerit totalmente de Imperiul Otoman.

Cucerirea turcă a avut mai multe consecințe dezastruoase. Din cauza războaielor, jafurilor, introducerea de noi taxe, în Kosovo a scăzut agricultura, mineritul și meșteșugăritul. Zone întregi au fost părăsite, iar creșterea urbană a fost oprită. La stagnarea economică s-a adăugat și factorul de asuprire națională: aristocrația locală a fost înlocuită de către musulmani, unii dintre ei fiind slavi care s-au convertit la islam, creștinilor li s-a interzis să poarte arme și să dețină o funcție publică. Toate acestea au contribuit la exodul populației sârbe din câmpii în munți sau înafara teritoriului otoman, în special în ținuturile ungurești de la nord de Dunăre. Pe teritoriul eliberat s-au albanezii care aveau anumite privilegii.

Principalul centru al culturii sârbe și unității națională în secolele XV-XVI, era Biserica Ortodoxă Sârbă care era condusă de Patriarhul de la Pec. Patriarhul de la Pec avea drepturi egale cu Patriarhul de la Constantinopol. Biserica a păstrat o mare parte din proprietății și terenuri, care ia permis să consolideze semnificația sa politică și socială ca nucleu a unității naționale a poporului sârb din Imperiul Otoman.

În secolul al XVI-lea în peninsula Balcanica începe ascensiunea mișcărilor de eliberare națională împotriva otomanilor. Elita politică a sârbilor, în primul rând Patriarhia de la Pec, stabilesc legaturi cu adversarii Porții Otomane ( Republica Venețiană, Austria, Spania). Asta a permis legarea revoltelor de razboaele duse împotriva turcilor. Forța motrice a frontului anti-turc a fost Austria. Astfel în perioada razboiului austro-turc în anii 1593-1606, pe teritoriul sârb a mers un val de revolte care erau în mare parte coordonate de Patriarhia de la Pec. În 1688 austriecii cuceresc Belgradul, iar în 1689 armata austriacă cu ajutorul populației locale eliberează o parte considerabila din Kosovo și Serbia de Sud. Însă , în 1690 turcii încep o ofensiva majoră în regiune ocupând Niș și Belgrad. Dezamăgiți în posibilitatea de a căpăta independența, sârbii încep să părăsescă pământurile lor. La îndemnul Patriarhului de Pec, Arsenie al III-lea, în 1690 începe exodul în masă a populației ortodoxe din Kosovo, Serbia Centrală și de Sud și deplasarea lui pe teritoriul Austriei. Acest exod al populației a rămas sub numele de Marea Migrație a Sârbilor. Consecințele Marii Migrații a Sârbilor a influențat toată harta etnică a Balcanilor. În Serbia, Kosovo și Metohia au rămas regiuni întregi fără populație. Numai din Kosovo, la chemarea lui Arseni al III-lea au migrat aproximativ 60-70 de mii de sârbi.

Pe teritoriul eliberat, de la sfârșitul secolului al XVII-lea a început treptat sa migreze albanezii. În general albanezii reușesc foarte bine să se integreze în sistemul social-politic al Imperiului Otoman. Deja la mijlocul secolului al XVIII-lea, aproximativ jumate din albanezi s-au convertit la islam, ei erau activ chemați la serviciul militar în armata turcă, albanezii de asemenea pătrund și în organele puterii imperiale, chiar până la funcția de mare vizir. Propriu zis pe teritoriul Albaniei, puterea centrală a guvernului era minimală, aici fiind conducători aristocrația locală. Mai mult, turcii veniți în regiune foarte rapid erau asimilați de albanezi. În secolul XVII-lea, începe creșterea economiei albaneze, și anume a comerțului și a meșteșugăritulu orășenesc. Acești factori au contribuit la colonizarea albaneză a teritoriilor vecine, care erau pustii datorită razboaelor și migrației.

Schimbarea conținutului etnic în Kosvo a dus la apariția confruntării sârbo-albaneză. În secolul XVIII , din cauza elinizării bisericii ortodoxe pe teritoriul otoman, Patriarhia de la Pec este eliminată, totodată, s-a oprit expansiunea Habsburgilor în Balcani. Toate acestea au dus la schimbarea centrului de rezistența sârb în teritoriile Serbiei de Nord. Astfel în Kosovo crește numarul albanezilor , mai ales în zonele de vest ale regiunii. Totuși, încă în anul 1838 , cercetătorul austriac Iosif Muller, a atras atenția la caracterul predominant slav al populației în Metohia, dominația sârbă fiind accentuată mai ales în orașe.

Slăbirea mișcărilor naționale ale sârbilor în Kosovo de la sfârșitul secolului XVIII, a fost însoțită de renașterea și creșterea mișcării național albaneze. Primele exemple apar la sfârșitul secolului XVIII, când în condițiile crezei puterii centrale a Imperiului Otoman, la nivel regional s-au format pașalâcuri semi-independente, conduse de marii feodali locali care au intrat în conflict cu puterea centrală. O parte considerabilă a teritoriului din Kosovo în 1780 intra sub controlul lui Mehmed-Pașa, care mai controla Nordul și Centrul Albaniei, cât și Vestul Macedoniei. La începutul secolului XIX, pașalâcul dat începe să preia caracteristicile unei formațiuni statale albaneze, care dorea independența totală de Imperiul Otoman. Însă acestă formațiune statală s-a adeverit a fi prea slaba și în anul 1831 în regiune este iarăși instaurată o putere loiala turcilor.

În secolele XVIII-XIX, populația sârbă continua să fie presată de albanezi sub protecția puterii turcești. De la începutul secolului XVIII, pe pământurile din Vechea Serbie se stabileau albanezii veniți din regiunile muntoase. O parte din sârbi vedea o salvare convertirea la islam, care în contextul dominarii albanezilor-musulmani, ducea practic la o albanizare. Savantul francez Gaston Gravier scria în 1911 despre situția din Metohia: ”Aproape toți musulmanii acestei regiuni sunt sârbi, care nu demult au trecut la islam” . În orașele Pec, Djacovița și Prizren în 1838 trăiau 31650 sârbi ortodoxi și sârbi musulmani și 23650 albanezi musulmani și albanezi catolici.

În perioada „Crizei Orientale” (1876-1877) albanezii au susținut revoltele din Herțegovina și Bulgaria și au refuzat să se înroleze în armata otomană. Însă, odată cu semnarea Tratatului de la San-Stefano, care nu a ținut cont și de interesele albanezilor, s-a produs o schimbare radicală în mișcările naționale a albanezilor. Ideia de revolta anti-otomană, a fost uitată, în locul ei liderii mișcărilor albaneze au venit cu propunerea de unirea a tuturor teritoriilor populate de albanezi într-o autonomie în cadrul Imperiului Otoman și contra împărțirii țării de către puterile străine. Totodată, albanezii nu aveau un program național ca la sârbi, bulgari sau români care puneau accentul pe etnie, la albanezi accentul principal era pus pe forma religioasă și regională a autoidentificării. Nucleul acestei mișcări a devenit Kosovo. Aici în orașul Prizren, la 10 iunie 1878 s-a desfăsurat o adunare națională a albanezilor, la care a fost înființată Liga de la Prizren – o organizție politico-militară menită să apere interesele naționale ale albanezilor. Adunarea Ligii a fost convocată în moscheea din Prizren, fiind desigur un loc simbolic desemnând caracterul musulman al acestei mișcări. În cele 16 puncte ale statutului nicăieri nu este menționat albanezii sau Albania, ci din contra aici se vorbește de forme comune ca ” țară” , ” ținutul nostru” , ”țară balcanică” . Subieectul Uniunii date (Ligii) erau musulmanii , în punctul 7 din statut se spune despre necesitatea de a face alianță cu reprezentanții islamului în Balcani ( turcii ) . Deci nu putem vorbi despre o mișcare de emancipare națională cu caracter european, la fel cum au fost cele ale românilor, bulgarilor și sârbilor în anii 1848-1849. Liga de Prizren a fost practic o mișcare separatistă albaneză cu islamism radical, mascată cu fraziologia europeană și simbolurile europene. În scurt timp, liga a început foarte rapid să se ramifice, creând filiale în toată Albania, Kosovo și Macedonia de Vest, în unele regiuni chiar au pus controlul asupra administrației locale. După refuzul guvernului turc de a discuta o posibilă autonomie a albanezilor, conducerea Ligii a rupt legatura cu Poarta Otomană, iar forțele ei militare ocupă principalele centre din Kosovo și Macedonia de Vest. În timpul când comitetele Ligii din Albania erau ocupate cu conflictele interne, anume Kosovo devine nucleul rezistenței naționale, unde erau implicate mase large ale albanezilor. Însă în 1881 în Kosovo intră armata turcă care rapid învinge această mișcare.

În timp ce mișcarea națională a sârbilor era practic ne observată, mișcarea de eliberare națională albanează era foarte activă. La începutul secolului XX, focarele revoltelor s-au aprins pe tot teritoriul Balcanilor. În 1910, în timpul revoltei albanezilor din din toate regiunile, Kosovo iarăși a jucat un rol importan pentru unitatea albanezilor din Nordul Albaniei, actuala Macedonia și Muntenegru. Astfel, la 28 noiembrie este declarată independeța Albaniei. Însă nou stat nu avea nici macar hotarele aproximativ demarcate, iar apariția spontană a acestui stat nu a fost observată de nimeni, înafară de însăși albanezi. Numai după terminarea razboaelor balcanice, în 1913 Albaniei îi este recunoscută de marile puteri, independența, statutul de cnezat neutru și hotarele înafara cărora au rămas o parte considerabilă a sârbilor.

În 1878, Serbia devinde independentă de Imperiul Otoman, iar în 1912 după razboaiele balcanice, preia controlul asupra Kosovei și Metohiei. Astfel Kosovo ramâne în componența Regatului Sârb pînă la al doilea război mondial, când italienii crează Albania Mare cu un regim colaborator cu ocupanții italieni din regiune. Ideia de Albania Mare (anexa 3) vine să îndeplinească idealul naționaliștilor albanezi, prin care toate teritoriile populate de albanezi, Albania, Kosovo și Vestul Macedoniei, să fie unite într-un singur stat. În perioada scurtă de timp cât a durat controlul albanez în Kosovo, albanezii au produs o curățare etnică în regiune, omorând și alungând o mare parte din populația sârbă. Numărul total de refugiați ajungând pînă la 100 până la 200 de mii. Totodată, cifra albanezilor care s-au mutat în Kosovo și Metohia din Albania în timpul celui de al doilea război mondial este între 80 de mii și 100 de mii.

După război, Tito sperând la intrarea Albaniei în componența Iugoslaviei, în schimbul transmiterii ei a Kosovei și Metohiei, a permis albanezilor, care în timpul celui de al doilea razboi mondial au venit în Iugoslavia, să rămână în Kosovo. Totodată, Tito nu a permis întoarcerea majorității sârbilor refugiați din Kosovo, limitandu-se doar la plata de compensații. La aceasta se mai adaugă și faptul că în Kosovo nu a avut loc nici un recesământ a albanezilor care au venit din Albania, și până în 1949 hotarul albano-iugoslab a fost deschis.

În 1955-56 și 1968 pe teritoriul autonomiei au avut loc mai multe instabilități politice, rezultatul anului fost schimbarea numelui de ”Kosovo și Metohia” în ”Kosovo”, a fost permisă folosirea steagului albanez ca steag al autonomiei, iar din 1970 predarea în universitatea din Priștina a fost trecută la limba albaneză, chiar dacă locurile de muncă pentru albano-lingvi dupa limetele autonomiei practic nu erau. Conflictul dntre albanezi și sârbi a capătat și forma de antagonism dintre Uniunea Comuniștilor din Serbia și Uniunea Comuniștilor din Kosovo.

În 1981 în Kosovo au loc ciocniri violente în masă, care au pus începutul așa numitei ”intifadei kosovare”, care a existat la nivelul banditismului și s-a întins fără mare rezultat pînă în mijlocul anilor `80.

Antagonismul sârbo-albanez se conturează și mai mult când la conducerea Iugoslaviei vine Slobodan Miloșevici în 1988, care folosea retorica naționalistă pentru a atrage masele largi în condițiile dezintegrarii Iugoslaviei. În 1989 în Serbia are loc un referendum, prin care se aprobă noua constituție, care radical scade din autonomia republicilor naționale. Albanezii kosovari baicoteză referendumul. După rezultatele lui în Kosovo a fost dizolvat Parlamentul, s-a oprit emiterea radiourilor de stat și stațiilor de televiziune în limba albaneză, în unele instituții a fost oprită predarea în limba albaneză. Răspuns la asta au început greve în masă, acțiuni de protest și ciocnri etnice. În 1990 în Kosovo a fost introdusă starea de urgență. Totuși, orientările separatise ale albanezilor au crescut. La 22 septembrie fost declarată crearea republicii independente Kosovo. Au început să se formeze unități militare separatiste, care în 1996 s-au unit în Armata de Eliberare din Kosovo. În regiune au început luptele de gherilă, victemele careia au devenit sute de civili, oficiali și militari ai Iugoslaviei. La început lupta cu separatiștii o duceau doar poliția iugoslavă, dar în 1998 în acțiuni militare a intervenit armata iugoslavă. Razboiul a primit caracterul așteptat, de unul etno-confesional, când în timpul lui au fost folosite curățirile etnice. La fel, militarii albanezi au alungat din regiune mii de sârbi și au distrus foarte multe monumente de cultură ortodoxă.

1.2. Interese geopolitice în regiunea Kosovo

Spațiul balcanic este o punte între Europa Occidentală și Europa Centrală, spațiu mediteranean, și cel ex-sovietic, Orientul Apropiat și Mijlociu. Balcanii reprezintă cea mai directă cale de acces ale Europei Occidentale și Centrale către Orientul Mijlociu, unicul traseu important sub aspect petrolier care permite comunicarea directă cu spațiul Mării Caspice si Asiei Centrale dar și unica ieșire a Rusiei la Marea Mediterană. Totodată, Peninsulă Balcanică are o lipsă de omogenitate demografică inclunzând aici aspecte legate de etnie, civilizație, valori culturale, limbă, credință, asta la rândul său face ca entitățile din zonă sa fie în contradicție una cu altă, căutând un protector din exteriorul acestui spațiu. În Balcani se confruntă și trei culturi religioase: ortodoxismul, catolicismul și islamismul, astfel Balcanii devin doar prima linie a unui conflcit globale, având în urmă interese geopolitice mult mai mari. Pe parcursul istoriei, Peninsula Balcanică a fost infulențată de Imperiul Franc, Imperiul Bizantin apoi Imperiul Otoman, fiecare din ele punând amprenta pe auto-identificarea actuală a etniilor din zonă. În epoca modernă, Balcanii devin zonă de interes a Imperiului Habsburgic, Imperiului Rus și Imperiului Turc, în primul război mondial mărul discordiei între Antanta și Tripla alanță., iar în cel de al doilea război mondial a fost o zonă de interes a puterilor Axei, Uniunea Sovietică și Aliații. Deci, Balcanii nu au fost niciodată un spațiu unit și controlat doar de o singură putere, acest spațiu a fost mereu ținta ambiților Marilor Puteri și zona care a generat atât conflicte de nivel local cât și mondial.

În regiunea Kosovo sunt orientate mai multe interese geopolitice, și în primul rând a Serbiei și Albaniei, apoi Rusia, SUA, UE și NATO , Turcia și lumea musulmană. Dacă să raportăm conflictul din Kosovo la teoria lui Huntington, ar ieși că în zona conflictului din Kosovo se ciocnesc deodată trei civilizații mondiale : Occidentală, Ortodoxă și Islamică. Astfel, regiunea dată devine ”linia frontului” dintre civilizații, iar conflictul din Kosovo este un “conflict de-a lungul liniei de contact” care poate escalada din unul regional în unul mondial. Autorul atrage atenția la faptul ca conflictul din Kosovo a confirmat câteva idei expuse de Huntington, și anume: implicarea Occidentalilor în zonă pentru interes economic și pentru pretențiile lor universaliste, implicarea Rusiei ca principalul protector al ortodocșilor și instabilitatea civilizației islamice. (anexa 4)

În continuare vom prezenta interesele geostrategice a principalilor actori geopolitici din acest conflict regional.

Serbia

Kosovo este o regiune pe care guvernul de la Belgrad nu-i poate recunoaște independența. În primul rând, Serbia ca stat nu poate accepta încălcarea propriei suveranitați. Statutul provinciei Kosovo este menționat și în Constituția sârbă: ” În Republica Serbia este Provincia Autonomă Voivodina și Provincia Autonomă Kosovo și Metohia. Autonomia substațială a Provinciei Autonome Kosovo și Metohia va fi reglementată prin legea specială, care se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută pentru modificarea Constituției.” Totodată recunoașterea independenței regiunei Kosovo va fi foarte nepopulară în Serbia, ceea ce face ca fiecare guvern de la Belgrad să evite acest pas. Astfel, la 10 septembrie 2012, odată cu încheierea supravegherii internaționale a Kosovo, Priștina accede la suveranitate deplină, însă cum era de așteptat Serbia a raspuns foarte dur.

Kosovo este un spațiu istoric pentru sârbi, numit și Vechea Serbie. În acest teritoriu s-a format identitatea națională a sârbilor. Kosovo este teritoriul cu cel mai mare complex monastic din Europa care are o importanță deosebită pentru sârbi. În acest fel pierderea acestui terioriu este mult mai dureroasă pentru Serbia.

Serbia este legată de Kosovo și prin faptul că pe tot teritoriul acestui spațiu au rămas mai multe enclave sârbești. Numai în nordul regiunei Kosovo sunt concentrați peste 100.000 de sârbi. La 2 februarie 2007, reprezentantul ONU pentru stabilirea situației provinciei Kosovo, Martti Ahtisaari a propus un plan de acțiuni care practic acorda independența regiunii Kosovo, însă care vine să apere minoritățile naționale din regiune și acorda practic controlul Serbiei asupra Nordului Kosovo populat de sârbi, însă acorda independență regiunei Kosovo. Serbia a respins planul dat, sugerând neadmiterea pierderei unui teritoriu național.

Pierderea regiunii Kosovo poate fi un eveniment foarte periculor pentru Serbia încă dintr-un motiv. Recunoașterea independenței regiunii Kosovo poate deveni un precedent pentru Voivodina, care are un statut asemănator cu Kosovo. În Voivodina tendințele separatismului cresc și ele nu sunt influnțate doar de minoritatea maghiară din zonă, ci și de etnici sârbi.

Kosovo pentru Serbia este un teritoriu prea scump ca să fie cedat, chiar în schimbul aderării la Uniunea Europeană, singura alternativa propus de Belgrad este o autonomie cât mai largă a acestei provincii.

Albania și problema albaneză

După François Thual, problema albaneză ar fi în centrul stabilității Balcanilor. Asta din cauza că etnicii albanezi sunt răspândiți pe mai multe teritorii înafara statului albanez.. Astfel, înafară de regiunea Kosovo, albanezii sunt prezenți și în alte regiuni din sudul Serbiei, cât și în Macedonia, Grecia și Muntenegru. În 1941, albanezii ajutați de trupele italiene anexează câteva zone mari a țărilor vecine, formând Albania Mare. Perioada dintre anii 1941-1943 este considerată de naționaliștii albanezi ca perioada de aur a Albaniei și afirmă că doar atunci Albani a fost întreagă. Ar părea acest eveniment doar o filă din istorie, însă ideia Albaniei Mari este încă prezentă și evenimentele din Kosovo ne sunt un bun exemplu. Acest curent este revizionist și pune în pericol de la integritatea Serbiei, Muntenegrului sau Greciei, până la independența Macedoniei. Situația se complică prin faptul ca populația că populția albaneza este concentrată în zone de hotar cu Albania, aceste zone fiind practic incontrolabile. Totodată, mediul geografic local muntos le permite albanezilor să duc un lung răsboi de gherilă.

Succesul kosovarilor în luptă lor pentru idependență a încurajat și alți etnici albanezi să lupte. Astfel, în anii 1999-2001 în districtele Preșevo, Bujanovac și Medvedja a avut loc o revoltă a albanezilor care doreau unirea aceste regiuni la Kosovo și împreună cu ea să declare independența față de Iugoslavia. În 2001 o situație similară a avut loc și în Macedonia, care la acel moment era considerat de comunitatea internațională ca parte a Iugoslaviei. În acest fel, ieșirea regiunilor populate de albanezi din componența Serbiei și Macedoniei avea să fie privită pe plan internațional ca un schimb de frontiere intern a Iugoslaviei.

Ideea ”Albaniei Mari” mai este încă populară în rândul albanezilor, astfel militanți pentru a reface acest stat ca în perioada din 1942-1943 este de 80% din populația Kosovei, peste 70% din locuitorii Albaniei și peste jumate din albanezii din Macedonia. Autorul atrage atenția că nucleul acestei tendințe este în Kosovo.

Revizionismul curentului naționalist albanez a făcut ca Albania să polemizeze pe seama regiunii Epir cu Grecia. Însă, asta a dus la aceea că Grecia în condiția în care are doi dușmani comuni cu Serbia, și anume Albani și Turcia, devine practic singura aliată din Balcani a Serbiei. Un gest de solidaritate din parte Greciei a fost nerecunoașterea independenței regiunii Kosovo.

După cum afirmă Oleg Serebrian, Grecia împreună cu Iugoslavia, România și Bulgaria fiind state cu națiuni ortodoxe ți fiind destul de apropiate până în 1991, au avut posibilitatea creării unui ”Patrulater Ortodox”. Însă această uniune nu a fost creată datorită faptului că ea avea să oprească în zonă influența turcă și americană. Astfel, Turcia dar mai ales S.U.A. au fost nevoite să susțină Albania și cuza albanezilor în Kosovo și Macedonia. Dacă alianța cu Turcia este clară din punctul de vedere că țările sunt înfrățite prin religie, atunci dar este mai greu de înțeles comportamentul S.U.A. Defapt, analizând comportamentul geopolitic al americanilor, putem observa că Statele Unite fac ușor alianță cu țări musulmane daca are de câțtigat geostrategic. Astfel, remărcăm că statul albanez lejer a intrat și în NATO. Însă, radicalizarea islamului la albanezi poate să-i facă în cele din urmă pe occidentali se regrete susținerea lor.

SUA. și NATO

SUA a fost unul din cei mai importani actori geopolitici din zonă, demonstrând caracterul singurei puteri mondiale care continuă rasboiul rece. Atitudinea Statelor Unite în Kosovo nu putem să o privim aparte față de poziția Washingtonului față de Serbia și alte evenimente din spațiu post-iugoslav. În acest mod, observăm cum SUA a susținut orișicare regiune care a vrut să iasă de sub controlul Belgradului.

La începutul conflictelor din interiorul Iugolsaviei, SUA au ignorat aceste evenimente. Astfel, primile forțe occidentale implicate au fost Italia și Germania care au recunoscut independență Croației și Sloveniei. Însă odată cu referendumurile de independență din Bosnia, și apoi din Macedonia, Statele Unite a devenit cel mai activ actor din zonă.

Interesul american în zonă este atât de ordin politic, cât și economic. La nivel politic Statele Unite urmăresc diminuarea influenței ruse în zone, respectiv slabirea aliaților ei. La acest capitol SUA foarte bine se foloseste de NATO. Oficial NATO este o alianță politico-militară menită să apere membre acestei coaliții, însă după cum observăm, NATO are și acțiuni militare în locații care nu au nici o legătură cu membrele organizației. Defapt NATO foarte eficient influnțeaza politica în alte regiuni, ca exemplu în spațiul European au fost foarte ușor recrutați noi membri ai acestei organizații ca Polonia, România sau Țările Baltice care practic au blocat influența rusă în zonă. La fel în aderat la NATO și Albania, care nu are un potențial militar și economic major, dar care poate fi folosit în interesul american geostrategic în zona balcanică. Prin extinderea spre Est a NATO, își lărgește practic sfera de influnță Statele Unite. În Kosovo, NATO este prezentă cu scopul de a menține pacea și stabilitatea, însă în același timp ei despart Serbia de teritoriul ei.

Interesul economic este unu definitoriu în politica externă a Statelor Unite. De exemplu amplasarea bazelor militare a americanilor urmărește marile trasee energetice ale planetei, făurind o vastă rețea capabilă să protejeze interesele americane în orice colț al lumi. Astfel pentru a asigura securitatea viitoarelor ”coridoare de energie” oleoductul AMBO și gazoductul Nabucco, în iunie 1999 S.U.A. a instalat în Kosovo una din cele mai importante baze militar-americane: Camp Bonsteel

Turcia și lumea musulmană

Datorită faptului că în Balcani se află singurile țări musulmane din Europa, era și evident un interes geopolitic în zonă a lumii islamice. Până în anii 90 ai secolului trecut, Albania era singurul stat musulman din Balcanii de Vest, însă odată cu dezmembrarea Iugoslaviei apare Bosnia și Herțegovina și regiunea Kosovo ca exponente ale acestei civilizații. În rivalitatea geopolitică dintre Nord-Sud, aceste entități devin ”puncte de reper” a Sudului în Nord.Astfel în perioada conflictelor din fosta Iugoslavie și după, țările musulmane a susținut pe larg lupta musulmanilor în zonă. Principalul ajutor era financiar venit din Arabia Saudită, Iran, Siria și Turcia. Ajutorul material venit în zonă a fost folosit în primul rând pentru a ridicarea de moschei. Astfel, în anii 1998-1999 pe teritoriul Kosovo existau deja 560 de moschei. Însă o mare parte din fonduri era folosită și pentru pregatirea militară a islamiștilor din zonă. Pentru a fost folosit fondul Al-Haramain, iar instruirea militară era facută de miltanții radicali vahabiști. Tododată s-au stabilit legături între Armata de Eliberare din Kosovo și Al-Qaeda. Totuși dacă în timpul conflictului din Kosovo, albanezii au fost susținuți de țările islamice din principiul solidarității musulmane, atunci odată cu declararea independenței Kosovei ele nu s-au grăbit să o recunoască. Asta rezultă din faptul că antipatia față de americani este mult mai mare și islamiștii nu se văd interesați tare de a sprijini un proiect al NATO.

Un rol geopolitic important în regiune îl are Turcia. Interesul turcesc în Kosovo este din punct de vedere religios mai ales din motivul că comunitatea comunitatea musulmană din Kosovo este practic continuatoarea islamului turcesc de tip hanefi.

După căderea Iugoslaviei, Turcia se vede noul lider regional și încearcă să influnțeze cât mai mult situația din Balcani. Apariția regiunii Kosovo a permis Turciei formarea unui nou satelit în Balcani și lărgirea influenței în acestă zonă. Totodată, independența Kosovei va scădea mult din potențialul economic și geopolitic al Serbiei care este și aliatul natural al Rusiei, astfel diminuând puterea Serbiei, Turcia dă o lovitură Rusiei, cu care, interesele geopolitice turcești se ciocnesc de la Balcani, Spațiul Pontic și Caucaz, până la Asia Centrală.

Conflictul din Kosovo poate fi pus pe balanță cu cel din Cipru din perspectiva conflictului dinte aliații naturali ortodocși Serbia și Grecia cu aliații musulmani Albania și Turcia. Astfel statele secesioniste Kosovo și Ciprul de Nord nu sunt altceva decât un product al victoriei musulmanilor asupra ortodocșilor în zonă, desigur nu și fără implicația occidentală. Totodată alianța dată se raportează și la teoria lui Hudington, dupa opinia caruia aceste conflicte sunt conflicte dintre civilizația ortodoxa și civilizația musulmană.

Turcia, ca și Albania, sunt membre NATO, astfel dacă să privim în ansamblu situația din Kosovo și în general în Balcani, atunci ne dăm bine seama ca aceste țări sunt folosite de interesul occidentalilor pentru a diminua prezența Rusiei în regiune.

Rusia

Interesul geopolitic a Rusiei în zona regiunii Kosovo este unu foarte mare și asta din mai multe considerente. În primul rând Rusia apăra integritatea Serbiei deoarece aceast stat îi este un vechi aliat, populația de bază a Serbiei fiind ca și a Rusiei tot slavi și ortodocși. Încă din secolul XVII – XVIII , Rusia devine protectoarea țărilor ortodoxe din Balcani, încurajând apariția Serbiei, Muntenegrului sau Bulgariei. În perioada sovietică, Moscova și Belgradul se distanțeză chiar dacă ambele aveau regimuri comuniste la putere, asta din cauza ambițiilor lui Tito care nu dorea să depindă de Kremlin. Deja odată cu caderea Cortinei de Fier, Iugoslavia, apoi Serbia, începe să se orienteze iarși spre Moscova, dat fiind faptul că a rămas singură în fața dușmanilor.

Politica externă a Rusiei a fost diferită în diferite perioade ale istoriei, infuențând diferit situația din Balcani. În perioada țaristă pilonii de bază a geopoliticii ruse au fost, ortodoxia și slavitatea, fiind elemente definitorii a panslavismului. Politică dată a influențat direct slavii din sud-estul Europei care vedeau în Rusia „cea de-a Treia Romă”. În perioada comunistă, pietrele de bază a geopoliticii Moscovei au fost potențialul militar și ideologia comunistă. Doctrina comunistă a făcut ca Kremlinul să nu atragă atenția la legăturile de sânge, ci să pună accentul pe guvernele loiale, astfel guvernul de la Tirana era mai apropiat de Moscova decât cel de la Belgrad, un exemplu ar fi că singura bază militar-maritimă sovietică la Marea Mediterană nu a fost construit în Iugoslavia, ci în Albania, în orașul Vlora. După destrămarea Uniunii Sovietice, după cum afirma geopoliticianul Andrei Okara, sub influența recentelor acțiuni ale americanilor în spațiul post-iugoslav, în Rusia iarăși se trezește conștința unității spațiului geocultural ortodox. La începutul evenimentelor din Balcani, Rusia a avut un rol mai pasiv și asta din cauza că la acel moment geopolitica rusă trebuia să se reformeze după căderea comunismului. Astfel Rusia, se reîntoarce la la pilornii geopoliticii țariste punâd iarăși accentul pe panslavism. Noua elită politică moscovită începe iar să privească la Balcani ca la un teritoriu unde trebue să fie prezentă. În acest fel, în a doua parte a anilor 90 ai secolului XX, Rusia devine un jucător important în regiune.

Un alt motiv pentru care Rusia ia luat parte Serbiei în acest conflict, este acela că ea trebue să-și formeze o nouă linie de apărare contra SUA și NATO. Noul sistem de securitate a Moscovei este nevoit de a fi schimbat în condițiile în care Blocul țărilor tratatului de la Varșovia s-a autolichidat, iar aliatele Kremlinului precum Polonia, România sau Ungaria s-au reorientat rapid spre Vest. Dezbalanța puterilor în Europa a făcut că NATO să se extindă în Estul Europei. Astfel, pentru Rusia găsirea de aliați este vital necesar.

Pe de altă parte, de atitudinea Rusiei în acest conflict depinde și imaginea ei ca supra putere în lume și întărirea poziției de protector în fața aliaților. Totodată, finalitatea conflictului din Kosovo avea să influențeze și regiunile secesioniste din Federația Rusă ca Cecenia și Tatarstanul.

La fel, Rusia are și interese geoeconomice în regiune, potențialul energetic sârbesc este în mare parte controlat de companii ruse. Totodată, gazoductul South Stream, care are menirea să aducă gazul rusesc pe piața europeană, se preconizează să treacă prin Bulgaria și Serbia.

I.3. Influența factorilor socio-economici asupra conflictului din Kosovo

Aspectul socio-economic al conflictului din Kosovo este mai putin studiat sau chiar deloc evidențiat. Astefel, ca principalele cauze ale conflictului din Kosovo sunt accentuate cauza etno-confesională sau geopolitică. Însă, probleme social-economice sunt adese principalele cauze pentru declanșarea unei revolte sau unui conflict. Problemele social-economice radicalizează societate, o face sa meargă spre extreme, iar situația socială veche nu mai mulțumește populația.

Manifestarea naționalismului extremist din Kosovo a fost, în mare măsură, produsul problemelor economice nerezolvate și a situației socio-economice dificile din acestă regiune. Practic, Kosovo a fost cea mai înapoiată regiune din Iugoslavia. Înainte de cel de-al doilea război mondial industria era foarte slab dezvoltată, iar cel mai mare oraș, Pristina, nu era decât un sat mare. În ciuda industrializării de după război a Iugoslaviei, Kosovo a continuat să fie una din cele mai înapoiate regiuni ale țării. Situația economică a regiunii a fost influențată și de dificultățile de dezvoltare economică a țării per ansamblu ce au devenit mai notabile la începutul anilor '80. În Provincia Autonomă Kosovo nivelul mediu de trai de aici a rămas cu mult mai scăzut nu numai față de nivelul mediu al Iugoslaviei, dar și cu mult mai scăzut decât zonelor slab-dezvoltate ale țării. Dacă în 1947, nivelul de dezvoltare al celor trei țări ale republicilor subdezvoltate – Bosnia și Herțegovina, Macedonia și Muntenegru – a fost de doar câteva procente mai mare decât în ​​Kosovo, în 1980 acesta a ajuns să fie de 2,5 ori mai mare.

Productivitatea muncii, salariile și nivelul de trai înregistrau cel mai scăzut nivel din Iugoslavia. Regiunea a înregistrat, de asemenea, cel mai mic procent al populației urbane, de exemplu: în anul 1957, populația rurală din Iugoslavia se încadra la nivelul de 60,9%, pe când în Kosovo – 86%. Figura tipică a regiunii Kosovo a fost cea familiilor de țărani ce dețineau pământ, dimensiunea medie a acestuia în 1960 fiind de , iar de-a lungul timpului s-a redus. Foarte adesea, un membru al unei astfel de familii mergea pentru a lucra într-un oraș din apropiere sau în străinătate. Cei mai mulți dintre locuitorii Kosovo au fost proprietari privați, care își duceau traiul datorită muncii lor, un exemplu fiind mica burghezie.

Mica burghezie este extrem de sensibilă la naționalism din cauza naturii clasei sale. În aceste condiții, Iugoslavia a intensificat ignoranța și degradarea țăranilor care au păstrat prejudecățile tradiționale. De exemplu, printre țăranii din Serbia mai sunt și în prezent mulți care consideră că albanezii și bosniacii musulmani sunt turci. Rezistența culturală a contribuit la păstrarea analfabetismului. Chiar și în anii 80 ai secolului trecut, circa 9,5% din populația Iugoslaviei nu putea scrie și să citească, aceștia fiind în principal țărani. În 1971, populația analfabetă a Iugoslaviei a fost de aproximativ 15,1%, iar dintre albanezi circa 34,9%. Iugoslavia controla zonele cele mai înapoiate, ca o regulă fiind faptul că, cu cât o regiune este mai înapoiată, cu atât țăranii sunt mai legați de proprietatea lor privată, iar prejudecățile le sunt mai tare înfiripate. Toate aceste trăsături ale structurii sociale din Kosovo au creat condiții foarte favorabile pentru apariția naționalismului. În plus, toate turbulențe economice din Iugoslavia s-au manifestat cel mai puternic în Kosovo. În cazul în care media națională în 1972 pentru fiecare 1.000 de persoane angajate în sectorul public a reprezentat 75 șomeri, în Kosovo – 216! O astfel de situație a alimentat nemulțumirea populației locale, iar această nemulțumire în a fost direcționată spre naționalismul extrem. Anume acolo în 1969 au avut loc primele demonstrații în masa ale naționaliștilor din Iugoslavia. Manifestațiile au fost înăbușite, însă autoritățile au făcut unele concesii: a permis existența propriului drapel și a extins autonomia regiunii.

Pentru dezvoltarea Provinciei Autonome din Kosovo, în perioada postbelică au fost alocate fonduri semnificative astfel: de la Serbia din 1956, de la Federația Iugoslavă din 1957, iar din 1965 de la Fondul de creditare pentru dezvoltarea federală accelerată a republicilor subdezvoltate și provinciilor autonome. Rezultatele unor astfel de influențe financiare pe scară largă în economia regiunii se pot observa cel mai clar în termeni absoluți. Din 1965 până în 1985, rata de creștere economică în provincie a fost cea mai mare din țară și a reprezentat 6,7%, iar dacă produsul social brut la nivelul întregii Iugoslavii pe perioada de treizeci de ani a crescut de 5,5 ori, în Kosovo – de 5,2 ori . Producția industrială a crescut cu 6% în RSF Iugoslavia, și în Kosovo – cu 7%. Dar, dacă e să privim media pe cap de locuitor indicatori economici în Kosovo sunt mult mai scăzuți decât în alte regiuni. În 1980, nivelul produsului național pe cap de locuitor s-a situat sub nivelul mediu al Iugoslaviei, cu 72% mai mic. Rata șomajului din provincie era cu 30% mai mare decât media națională. Mai mult de 800 de mii de persoane din Kosovo nu-și puteau găsi de lucru. Unul dintre factorii care a stat la baza acestor diferențe între indicatori, este creșterea populației din regiunea Kosovo, cu mult mai mare decât în Iugoslavia și chiar Europa. Toate instrumentele și resursele care au fost investite în dezvoltarea regiunii au fost absorbite de creșterea populației. „Investiția demografică” a provocat, pe de o parte, critica altor republici ale Iugoslaviei, pe de altă parte, nemulțumirea albanezilor în sine, care credeau că primesc mai puține fonduri destinate pentru dezvoltarea regiunii, și, prin urmare, au rămas în urmă în ceea ce privește dezvoltarea socio-economică. Eficacitatea de investiții de capital în Kosovo a fost de două ori mai mică decât media națională. În 1981, valoarea pierderilor întreprinderilor nerentabile s-a ridicat la 280 de miliarde de dinari, iar planul de dezvoltare economică, în același an nu a fost îndeplinit nici până la 41%. În ceea ce privește dezintegrarea economică a Iugoslavia a crescut izolarea economică a regiunii – în 1983, ponderea schimbului de mărfuri în interiorul regiunii Kosovo s-a ridicat la aproape 63%.

În căutarea cauzelor ce au dus la deteriorarea situației, mulți cercetători au acordat o atenție sistemului de învățământ, care era strâns legat de învățământul primar și secundar din Albania. Potrivit experților, acest fapt a contribuit foarte mult la fenomenul numit „albanizare”, dar și la creșterea sentimentului naționalist în regiune, în special în rândul tinerilor. În Kosovo veneau sute de profesori și învățători din Tirana, iar profesorii din Kosovo la rândul lor, erau instruiți în Albania. Cursurile se desfășurau după manuale albaneze, programele guvernamentale fiind ignorate. Universitatea a pregătit albanezi într-o cantitate atât de mare de care în țară nu era necesitate reală. Albanizarea regiunii Kosovo a devenit astfel un proces natural, iar percepția ideilor naționaliste avea loc de pe băncile școlii. În Kosovo, erau 904 școli primare și 69 de școli secundare albaneze. În fost deschisă Universitatea din Priștina, iar în limba albaneză și sârbă studiau 37000 studenți, 80% dintre care erau albanezi. Ca urmare, în provincie erau cu 14% mai mulți studenți raportați la 1000 de oameni decât media națională.

Jurnalistul iugoslav B. Bogunovich amintea cuvintele rostite în 1974 de viitorul ambasador al SUA în Iugoslavia, Lawrence Eagleburger, la una dintre reuniunile informale. El a menționat faptul că iugoslavii își consumă puterile pentru a combate anticomunismul, fără să observe că „mormântul Iugoslaviei se sapă în Pristina”. Și a explicat în continuare: „Priviți ce faceți ca stat în Pristina și Kosovo în general. Le-ați deschis (albanezilor din Kosovo) una dintre cele mai mari universități din Iugoslavia, le-ați oferit Academia de Științe, iar în aceste instituții se pregătesc polititologi, sociologi,. filosofi care vor forma o mare armată a viitorilor nemulțumiți, care nu vor dori nici nu putea să facă nimic grav că mâine va veni în stradă și cer propriul lor stat și republica lor! ". Într-adevăr, toate structurile regionale a puterii – poliția, instanțele judecătorești, sistemul învățământ școlar și universitar, Academia de Științe, organizația scriitorilor – au fost utilizate nelimitat de naționaliștii albanezi pentru a promova ideile naționaliste.

Din 1980 se abrobă o noua politica de repartizare a fondurilor, care respinge egalarea dezvoltării economice a tuturor regiunilor Iugoslaviei. Politica dată a lăsat Kosovo care era tradițional mai săracă, fară marile fonduri date de la centru. Astfel, pe fondul acesta și apar nemulțumiri și primele incidente major din regiune.Însă la sfârșitul anilor 80, conducerea sârbă încearcă zadarnic să folosească diverse metode pentru a rezolva situația din provincie. Perioadele când se introducea legea marțială erau urmate de perioade de dezvoltarea unor noi programe pentru a rezolva problema Kosovo, care a inclus atât masuri economice (depășirea izolării regiunii, modificarea structurii sale economice, consolidarea bazei materiale de autoguvernare) cât și măsuri politice (încercarea de a construi unitatea regională punând accentul pe clasă decât pe baza etnică). Astfel, în conformitate cu programul de iugoslav cu privire la problema Kosovo, adoptată în decembrie 1987 de Comitetul Central al Uniunii Comuniștilor Iugoslavi, sa decis să se continue crearea condițiilor pentru a avansa dezvoltarea economică a regiunii, integrarea economiei din Kosovo în economia Iugoslaviei, oferind regiunii specialiști calificați pentru a lucra în organele de conducere și justiție, stabilirea monitorizarii pentru utilizarea mijloacelor din fondul de creditare pentru dezvoltarea federală a republicilor subdezvoltate și provinciilor autonome și adoptarea de măsuri adecvate pentru dezvoltarea culturii și educației. De asemnenea a fost înființat un organ permanent care să supravegheze punerea în aplicare a programului. La nivel federal și republican s-a abordat problema de depășire izolării regiunii, schimbarea structurii economiei ei, consolidarea bazei materiale de autoguvernare, construirea infrastructurii moderne, consolidarea protecției sociale din partea statului, punerea în aplicare a garanțiilor constituționale a legilor pentru toți cetățenii din Kosovo. Un sondaj de opinie în Iugoslavia a arătat că 20% dintre respondenți au fost în favoarea măsurilor de consolidare a statului de drept în provincie, 17% – pentru îmbunătățirea organizării muncii, 12% – pentru dezvoltarea instituțiilor democratice . În 1987, programul a fost adoptat pentru a preveni exodul de sârbi și muntenegreni din Kosovo. Totuși, ultimile programele economice realizate de Belgrad, nu au avut un rezultat semnificativ deoarece ca consecință a politicilor greșite anterioare shimbarea situației sociale din Kosovo era deja imposibilă.

Interesant este faptul că regiunea Kosovo este foarte bogata în zăcăminte naturale, însă populația este oricum săracă. Astfel, numai rezervele de lignit (cărbune natural de calitate inferioară, de culoare brună-negricioasă) din Kosovo, Banca Mondială le estimează la prețul de 13,5 miliarde de euro, în timp ce exploatarea acestor rezerve ar fi creat cel puțin 35.000 de noi locuri de muncă și ar genera venituri semnificative în bugetul Kosovei. Rezervele de lignit din regiune sunt 14.7 miliarde de tone, Kosovo fiind a cincea la număr după rezerve din lume (anexa 5). Punctul forte al minelor kosovoare sunt metalele rare – indiu, cadmiu, germaniu, galiu și taliu. Ele pot fi folosite în industria high-tech, acesta fiind motivul pentru care în acest conflict ar fi implicate și interesele unor companii de nivel mondial.  Indiu, se utilizează în producția de electrozi pentru monitoarele LSD. Cadmiul este utilizat la producerea bateriilor cu nichel-cadmiu (alcaline),iar germaniu, galiu și taliu se folosesc la producerea spectroscoapelor infraroșii, semiconductori, fotoelemente și în industria nucleară.

Rezervele de plumb și zinc de pe teritoriul Kosovo sunt estimate la 42200000 de tone, reprezentând 74,1% din rezervele de materii prime pe teritoriul Serbiei. Alte metale din regiune sunt nichelul și colbatul, care ajung până la 19,932 milioane de tone. Minereuri de nichel apar în Vechiul Chikvtovo și Glavica. Iar rezervele de minereu de bauxită sunt estimate la 1,7 milioane de tone.

Astfel, în condițiile în care potențialul economic al regiunii nu a fost valorificat la nivelul necesar, regiunea a rămas foarte înapoiată. Problemele socio-economice care au evoluat după cel de al doilea război mondial până la ieșirea regiunii de sub controlul Belgradului, au continuat să se accentueze progresiv până în prezent. Astfel rata șomajului în Kosovo a ajuns până la 45 %. Jumate din populația regiunii trăiește la limita sărăciei. Noul stat Kosovo are probleme grave la capitolul corupției, migrație, trafic de ființe umane și se menține doar pe banii trimiși de peste hotare de migranții kosovari. Majoritatea întreprinderilor din regiunea Kosovo sunt cumpărate de companii străine, în special de cele americane.

Deci problemele social-economice din regiune au contribuit în mare măsură la revoltele și ulterioara declarție a independenței din partea albanezilor kosovari. Însă, autorul constatează că problemele menționate mai sus se acutizează în continuare, făcând din Kosovo o zonă instabilă în inima Balcanilor. Ieșirea de sub controlul Belgradului a regiunii date nu a adus prosperitatea mult așteptată de kosovari, ci din contra a stopat sprijinul material venit de la centru. Astfel, în următorii ani regiunea dată poate fii din nou centrul unor diferendumuri.

CAPITOLUL II : IMPACTUL CAZULUI KOSOVO ASUPRA POLITICII INTERNAȚIONALE

Conflictul din Kosovo fiind un conflictu intern al unei țări, putea crește într-un conflict regional sau chiar mondial. Totodată, recunoșterea independenței Kosovo de către mai multe state occidentale a făcut posibil ca acest caz să devină un precedent periculos și pentru alte regiuni secesioniste. Impactul precedentului Kosovo asupra altor regiuni separatiste , a făcut ca cazul Kosovo să influențeze major politica internațională. Similitudinea altor regiuni separatiste din spațiu post-sovietic, cum ar fi Transnistria sau Nagorno-Karabah cu Kosovo, face ca și aceste regiuni să pretindă la recunoșterea internațională.

II.1: Kosovo ca precedent pentru alte regiuni separatiste

Războiul din Kosovo și evenimentele de după război au pus la încercare echilibrul internațional care s-a stabilit după căderea URSS-ului. Conflictul din Kosovo este practic continuarea războiului rece, care dacă oficial s-a terminat în 1991, continuă defapt până în prezent. Exemplul Kosovo poate fi folosit de mai multe regiuni separatiste din lume, cum ar fi : Catalonia, Țara Bascilor, Scoția, Flandra, Republica Srpska, Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Nagorno-Karabah sau Cecenia (anexa 6). Ideea comform căreia Kosovo poate deveni un precedent se confirmă chiar după declararea independenței acestei provincii, astfel tot mai mulți politicieni au invocat acest caz, totodată avem exemplul Abahaziei și Osetiei de Sud care au fost recunoscute de Rusia în același an.

La 17 februarie 2008, Parlamentul din Kosovo, a aprobat declarația de independență a provinciei. Până în acel moment Kosovo era o provincie a Serbiei sub administrația de tranziție a ONU. Kosovo a fost curând recunoscută ca un stat suveran de către Statele Unite ale Americii, Turcia, Albania, Austria, Germania, Italia, Franța, Marea Britanie și de către alte state. Acest lucru a declanșat dezbateri la nivel internațional asupra faptului dacă independența Kosovo a creat un precedent care ar putea fi aplicat și în alte mișcări separatiste sau este un caz special. Recunoașterea independenței Kosovo de către 99 din 193 state ONU, a dat un nou impuls pentru alte mișcări separatiste. Abhazia și Osetia de Sud și-au relansat apelurile de recunoaștere a suveranității lor. Independența Kosovo, de asemenea, a condus la creșterea tensiunilor în Bosnia-Herțegovina, în condițiile în care Republica Srpska și-a folosit dreptul de veto în recunoașterea Kosovo, și a amenințat să declare independența ei.

Părerile politicienilor privind urmările independenței Kosovei asupra situației internaționale sunt împărțite. Unii lideri susțin că situația din Kosovo este unică și nu stabilește un precedent. Astefel, într-o declarație emisă la 19 februarie 2008, Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii a afirmat că orice conflict teritorial este unic. Aceasta menționa faptul că independență unilaterală a Kosovo nu poate fi utilizată de către alte state pentru soluționarea litigiilor. Atunci când secretarul de stat al SUA, Condoleezza Ricea, a fost întrebată despre independența Kosovo făcând referință la recunoașterea Osetiei de Sud, aceasta a respins legătura dintre cele două și a declarat – „am fost foarte clară când am subliniat faptul că, Kosovo este un caz unic existent datorită unor circumstanțe speciale, dintre care destrămarea Iugoslaviei. Agresiunea forțelor lui Miloșevici împotriva kosovarilor, a kosovarilor albanezi în special, este de asemenea o situație specială.”. La fel și Secretarul General al Națiunilor Unite, Ban Ki-Moon, într-un interviu pentru agenția de știri Interfax a afirmat: „Fiecare situație trebuie să fie examinată pe baza circumstanțelor sale unice” și a mai adăugat Kosovo a fost o „situație extrem de distinctivă” din cauza intervenției comunității internaționale. În același timp, el a subliniat că recunoașterea este lăsată la latitudinea statelor membre ONU și nu este un subiect decis de către Secretariatul sau Secretarul General al ONU.

Totuși, o mulțime de experți suțin ideia comform căreia cazul Kosovo poate fi un precedent pentru alte regiuni separastiste, la fel și în retorica multor lideri separatiști a început să se invoce cazul Kosovo ca precedent pentru independența propriilor regiuni secesioniste. Astfel, Daniel Turp, membru al Partidului Quebecan, care militeză pentru suveranitatea regiunii Quebec din Canada, a declarat: „Recunoașterea Kosovo a pregătit scena necesară pentru ca Ottawa să recunoască în cele din urmă independența Quebec”. László Tőkés, etnic maghiar, membru al Parlamentului European din partea României, a menționat, că regiunea Kosovo că este un „model pentru Transilvania”, prin aceasta cerând defapt autonomie ungurilor din România. Un alt politician, Yasser Abed Rabbo, membru al Comitetului Executiv al Organizației pentru Eliberarea Palestinei și al Echipei de negociere palestiniană, a declarat că în cazul în care Statele Unite și majoritatea statelor ale Uniunii Europene „dacă au acceptat independența Kosovo, de ce nu ar trebui să se întâmple cu la fel și cu Palestina?”. Liderul autoproclamatei Transnistrii, Igor Smirnov, a declarat: „Pentru noi, precedentul Kosovo este un factor important”.

Alți lideri politici chiar au afirmat că precedentul Kosovo este unul foarte periculos pentru alte mișcări separatist. Ministrul de Externe al Argentinei, Jorge Taiana a declarat: „Recunoașterea independenței Kosovo … ar stabili un precedent periculos pentru mișcările de obținere a suveranității în Insulele Malvine”. Ministrul de Externe al Sri Lanka a menționat faptul că, Kosovo „ar putea crea un precedent greu de gestionat în desfășurarea relațiilor internaționale, al ordinii mondiale stabilite de statele suverane și ar putea reprezenta, în acest mod, o amenințare gravă la adresa păcii și securității internaționale”. Președintele Republicii Cehe, Vaclav Klaus a subliniat: „Pentru mine Kosovo este, mai presus de toate, un precedent. Am deschis o cutie a Pandorei în Europa care ar putea avea consecințe dezastruoase”. Ambasadorul indian în Serbia, Ajay Swarup a specificat: prin Kosovo „se poate stabili un precedent foarte periculos pentru cazurile similare din întreaga lume”. Președintele Amadou Toumani Touré de Mali – „Normele internaționale trebuie să fie respectate, însă abuzul și încălcarea integrității teritoriale ar putea amenința o serie de țări cu o problemă similară." Ministrul de Externe al Tadjikistanului, Asomudin Saidov: „Acest precedent ar putea duce ca alte popoare să solicite, de asemenea, independența teritorială.”

De alt fel, pe lângă simple declarații, efectele precedentului Kosovo au fost vizibile la scurt timp după declararea independenței regiunii Kosovo. Dat fiind faptul că declararea independenței Kosovei avea obiective geopolitice de nivel mondial, care afectând în primă instanță Serbia, apoi Rusia ca supra-putere, era și de așteptat o reacție din partea ei, încercând să balanseze situația pe plan internațional. Astfel Serghei Mironov, președintele Parlamentului Rusiei a declarat în decembrie 2007 – „În cazul recunoașterii unilaterale a independenței Kosovo, Rusia își va rezerva dreptul de a schimba modul de abordare a așa-numitelor republici nerecunoscute din spațiul post-sovietic – Osetia de Sud, Abhazia și Transnistria”. El a continuat prin a spune „În cazul unei astfel de recunoașteri a Kosovo, Rusia va fi în măsură să își mențină poziția în abordarea sa, inclusiv față de așa-numitele republici nerecunoscute Abhazia, Osetia de Sud și Transnistria.”

La 13 martie 2008, în urma unei audieri cu privire la republicile nerecunoscute, Comitetul Dumei pentru CSI recomanda o îmbunătățire a relațiilor cu Abhazia, Transnistria și Osetia de Sud, inclusiv posibilitatea de recunoaștere a independenței acestor republici. Printre alte recomandări incluse sau raportate sunt stabilirea misiunilor diplomatice în regiuni, eliminarea taxelor la import pentru bunurile create de către întreprinderile cu acționari ruși, și creșterea ajutoarelor umanitare și a asistenței economice pentru deținătorii de pașapoarte rusești din regiuni. Alexei Ostrovski, președintele Camerei Inferioare a Comitetului în fostul minister sovietic a declarat în cadrul ședinței parlamentare, „Comunitatea mondială ar trebui să înțeleagă că începând cu acest moment, soluționarea conflictelor din spațiul ex-sovietic nu poate fi văzută în orice alt context decât cel al Kosovo.” Potrivit ministrului de Externe, Serghei Lavrov: „Un precedent este creat în mod obiectiv, nu doar pentru Osetia de Sud și Abhazia, dar, de asemenea, pentru circa alte 200 de teritorii din întreaga lume. Dacă cuiva i se permite să facă ceva, ei trebue să se aștepte la un tratament similar.” Președintele Comisiei pentru Afaceri Externe, Mihail Margelov, a afirmat faptul că precedentul stabilit de Kosovo „va inspira nu numai separatiștii din Europa, ci și din Orientul Mijlociu, de asemenea.” Așadar, vedem clar cum precedentul Kosovo a început să influențeze direct politica internațională. Exemplul Kosovo a fost urmat de Rusia, care la 26 august 2008 recunoaște independența Osetiei de Sud și Abhaziei. Ideia conform căreia precedentul Kosovo a influențat evenimentele sus vizate este confirmat și cronologic, dat fiind faptul că aceste două regiuni separatiste a fost recunoscute doar la jumate de an diferență. Defapt recunoașterea independenței celor două regiuni separatiste din Georgia nu a fost nimic alt ceva decât un răspuns al Rusiei prin ”aceiași monedă” pentru Statele Unite. Astfel cum a procedat SUA slăbind aliatul Rusiei – Serbia, a recunoscut independeța unei regiuni de a acestei țării – Kosovo , la fel și Rusia a recunoscut independența acestor regiuni caucaziene vizând slăbirea aliatului Statelor Unite – Georgia.

Dacă din start Rusia amenința că regiunea Kosovo va deveni precedent pentru Transnistria, Abhazia și Osetia de Sud, în cele din urmă Transnistria a rămas ne implicată. Situația dată o putem explica prin două motive. În primul rând, în 2008 puterea de la Chișinău era deținută de PCRM, care chiar dacă oficial era pentru o apropiere de Occident, pe de altă parte era orientată și spre Moscova. Astfel, poziția în relații externe a Republicii Moldova se deosebea semnificativ de cea a Georgiei, care ceva mai devreme ieșise din Comunitatea Statelor Independente. Un alt motiv pentru care Rusia nu a recunoscut Transnistria, a fost acela că autoritățile de la Chișinău nu au dat un bun pretext pentru asta, în cazul Georgiei, autoritățile de la Tbilisi au încercat la 8 august 2008 să preia controlul asupra regiunilor separatiste, ca ulterior aceasta să fie tratată de autoritățile ruse drept un atac asupra populației civile din regiune.

Precedentul Kosovo se poate răsfrânge asupra zona Balcanilor, având consecințe directe asupra Serbiei ca stat, și sârbilor în general ca națiune. Astfel avem două entități cu tendință separatistă în zonă, și anume Voivodina și Republica Srpska.

Voivodina este o provincie autonomă în cadrul Serbiei, care este populată în mare parte de sârbi, însă are o minoritate semnificativă de unguri. Minoritatea maghiară din regiune aspiră la independența față de Belgrad și o apropiere de Ungaria. Însă, problema vine nu doar de la unguri, ci și de la sârbii din Voivodina vor mai puțin control al Belgradului în regiune. Motivele lor sunt mai degrabă economice, deoarece nivelul economic al Voivodinei este mult mai ridicat decât al restul Serbiei. Odată cu declararea independenței Kosovei, politicenii din Voivodina au prins curaj și cer tot mai des independența regiunei dupa modelul kosovar.

Republica Srpska este o entitate politică autonomă în cadrul Bosniei și Herțegovinei, fiind populată majoritar de sârbi, ei având 88 procente din totalul populației. Practic cei care au format această entitatate statală sunt sârbii rămași în afara Serbiei după destrămarea Iugoslaviei. Astfel e normal o tendință a sârbilor din regiune să se separe de Bosnia, care este populată și de croații catolici și bosniacii musulmani. Potrivit unui sondaj al sârbilor bosniaci realizat de către Monitor Balcanic Gallup cu sediul la Bruxelles în noiembrie 2010, 87% dintre respondenți ar susține un referendum pentru independența Republicii Srpska din Bosnia și Herțegovina. Prim-ministrul Republicii Srpska, Milorad Dodik, citind cererea populară, a sugerat că un referendum asupra independenței entității sârbe ar putea avea loc, deoarece Kosovo și-a declarat independența. Iar într-un interviu pentru ziarul Novi Sad, Dodik a declarat că în cazul în care cele mai multe țări au recunoscut independența autoproclamatei Kosovo, acest lucru ar legitima dreptul la secesiune și a adăugat „noi nu vedem nici măcar un motiv pentru care nu ar trebui să aibă dreptul la autodeterminare, drept prevăzut în convențiile internaționale”.

Cu frica ca regiunea Kosovo să nu devină un precedent periculos pentru propriile probleme teritoriale, unele țări din Uniunia Europeană au refuzat să recunoască independența Republicii Kosovo. Astfel, Occidentul nu a putut să fie solidar în decii asupra Kosovei, țările care au ales să nu recunoască independența Kosovei sau chiar care au condamnat-o au fost: Slovacia, Spania, România, Grecia și Cipru. Astfel guvernul de la Bratislava, vede o amenințare din partea independenței Kosovei prin faptul că ea poate devein un exemplu pentru minoritatea ungurească de pe teritoriul ei. Spania, la rândul său, are problem cu reginile Catalonia și Țara Bascilor. Ambele regiuni se diferă cultural de populația titulară a Spaniei, și luptă de mai mulți ani pentru independență. România a avut o atitudine negativă față de independența Republicii Kosovo din cauza problemei Ținutului Secuesc. Proclamare independenței Kosovo a fost primită cu entuziasm de comunitatea maghiara din România. Astefel liderii Uniunii Democrate Maghiare din România, ai Consiliului Național Secuesc și ai Uniunii Civece Maghiare au început să vorbească despre folosirea acestui precedent pentru obținerea unei autonomii teritoriale a ținutului cuprins în județele Mureș, Covasna și Harghita. Grecia și Cipru, fiind în mare parte grecești, se tem ca precedentul Kosovo să nu se răsfrângă asupra Ciprului de Nord care este populat de turci. Turcii din Ciprul de Nord aspiră la independență și la o apropiere de Turcia, iar exemplul Kosovei a avut o influență asupra acțiunilor lor. Astfel Ozdil Nami, un înalt oficial cipriot turc, a declarat pentru cotidianul Turkish Daily News, „Când sunt epuizate eforturile diplomatice, alte alternative sunt puse pe masă. Vedem clar acest lucru în Kosovo, unde eforturile diplomației s-au dovedit zadarnice, iar alte formule plutesc în jur. Acest lucru va avea cu siguranță un impact asupra Ciprului.”

II.2: Similitudini a situației din Kosovo cu cea din Nagorno-Karabah

Conflcitul din Kosovo și conflcitul din Nagorno-Karabah se aseamănă foarte mult între ele. Ambele conflicte au la bază cauze asemănătoare, atât etno-confesionale și politice, cât și geopolitice. Totodată, în conflict sunt implicate nu doar un stat și o regiune din componența sa , ci și un stat-părinte al minorității etnice implicate în conflict. Similiare cazurile date sunt și prin faptul că ambele regiuni separatiste au fost incluse în federații multietnice, ca URSS și Iugoslavia, iar apoi odată cu destrămarea lor au rămas în componența unor entități statale care avea o majoritate etnică diferită de cea din regiune.

Pentru a înțelege mai bine conflictul din regiune, noi vom arăta creșterea conflictului pe parcursul istoriei și apriția premiselor pentru el. Astfel, problema aceste regiuni începe încă din anii 20 ai secolului trecut. În 1918-1920, acest teritoriu era disputat între Armenia și Azerbaidjan, însă odată cu anexare ambelor state de către URSS, la 23 iulie 1923 autoritățile de la Kremlin decid crearea Autonomiei Nagorno-Karabah în componența RSS Azerbaidjan. Regiunea dată era populată majoritar de armeni, astfel după recesământul din 1921 regiunea era populată de 94,4 % de armeni. Totodată, limetele regiunea autonome Nagorno-Karabah nu corespundeau cu teritoriul populat de armeni în Azerbaidjan, în regiunea dată au fost incluse doar teritoriile cel mai dens populate de armeni, celelalte au fost incluse în alte unități administrative al Azerbaidjanului care aveau mai mult de jumătate azeri ca populație. Încă un lucu interesant a fost că Nagorno-Karabah a fost creată în așa fel încât să hotarele ei să nu se mărginească de cele ale RSS Armene. Deci era și normal de așteptat nemulțumiri și reacții în regiune. Astfel, chiar și în componența Uniunii Sovietice demonstrațiile și ciocniri violente nu au contenit, cele mai mari fiind în anii 1963 și 1968. Escaladarea conflictului a început în 1987 când datorită politicii lui Gorbaciov ”Glasnosti” s-a permis libera exprimare în Uniunea Sovieică. În Nagorno-Karabah, dar și la Erevan capitala Armeniei, au început demonstrații pentru ca Nagorno-Karabah să treacă în componența Armeniei. În 1988 s-au produs mai multe ciocniri violente, evidențiându-se cu pogromul de la Sumgait când au murit 32 de persoane (26 armeni și 6 azeri). După incidentul dat era evident că situația nu va mai rămâne cum a fost. La scurt timp în regiune apar grupuri paramilitare, ambele părți se înarmează, peste tot apar confruntări. Interesant e faptul că în mare parte autoritățile sovietice nu au interprins nimic pentru a opri ecaladarea conflcitului. La 1 decembrie 1989, Sovietul Suprem al Armeniei declară aliprea Nagorno-Karabahului la Armenia, însă la 2 septembrie 1991 regiune Nagorno-Karabah declară independența asta defapt fiind un truc diplomatic pentru a diminua învinuirile precum că Erevanul este implicat în conflict. Conflictul din interiorul Ajerbaidjanului s-a transformat într-un adevărat război dintre Armenia și Azerbaidjan între 1992-1994. Rezultatele conflictului s-au terminat cu câștigul total al armenilor care vor controlo 20% din teritoriul Azebaidjanului, (anexa 7) dintre care mai puțin de jumate este teritoriul fostei autonomii Nagorno-Karabah. Regiunea Nagorno-Krabah rămâne nerecunoscută de comunitatea internațională, la fel este nerecunoscut chiar de Armenia din anumite considerente diplomatice.

Conflcitul din Nagorno-Karabah este un conflict regional, însă din cauza că regiunile date sunt amplasate strategic între lumea ortodoxă și cea musulmană. Astfel era și de așteptat o susținere a Armeniei din parte Rusiei, iar Azerbaidjanul a fost susținut de Turcia. Totodată, importanța regiunii crește prin faptul că Azerbaidjanul este foarte bogat în resurse ca petrol și gaz natural, rezultând un interes deosebit în zonă a SUA, UE, Iran și chiar China.

Influența cazului Kosovo asupra regiunii Nagorno-Karabah este destul de majoră, mai ales după declarare independenței regiunii Kosovo. Astfel, la scurt timp în regiune au izbuhnit violențe soldate cu câțiva morți din ambele părți. În același context vicepreședintele Parlamentului Armeniei, Vahan Hovhannisyan, a menționat că independența Kosovo va influența soluționarea disputei Nagorno-Karabah, iar Ministrul de Externe, Vardan Oskanyan, a declarat la sesiunea Adunării Generale a ONU din octombrie 2007 că partea armeană „nu înțelege și nu poate accepta logica inversă conform căreia Republicii Kosovo i-a fost acordată independența și că o altă națiune nu poate obține auto-determinarea.” Înainte de a fi ales președinte, prim-ministrul armean Serzh Sargsyan a declarat că Kosovo nu este un precedent pentru Karabah. El a subliniat că Nagorno-Karabah a fost independent în ultimii 17 ani Cu toate acestea, fostul președinte al Armeniei Robert Kocharian a spus „precedentul Kosovo este prea important pentru Armenia. Desigur, acest lucru va avea o influență pozitivă pentru recunoașterea independenței Republicii Nagorno-Karabah”. De asemenea și în Azerbaidjan s-au auzit voci care au menționat că decizia asupra cazului Kosovo poate devein un precedent pentru Nagorno-Karabah. Astfel, un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe al Azerbaidjanului a declarat, făcund referire la Kosovo: „Noi privim acest act ca fiind ilegal, în contradicție cu dreptul internațional.” După o încăierare între forțele militare armene din Nagorno-Karabah și Azerbaidjan, în urma căreia au decedat 4 soldați azeri și 12 soldați armeni, Azerbaidjanul a declarat că a fost provocat de recunoașterea internațională a Kosovo. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat american, Tom Casey, a respins comparația cu mențiunea „Kosovo nu este un precedent și ar trebui să nu fie văzută ca un precedent pentru orice alt loc din lume. Cu siguranță nu este un precedent pentru Nagorno-Karabah.”

Analizând conflictul din Kosovo și cel din Nagorno-Karabah, putem deduce mai multe cauze similare pentru aceste două conflicte: caza etno confesională, cauza politică și cauza geopolitică.

Cauza etno-confesională a stat la baza ambelor conflicte, astfel dacă în Kosovo este lupta dinte sârbii ortodocși și albanezii musulmani, atunci în Nagorno-Karabah este lupta dintre armenii creștini și azerii musulmani. Totodată, aceste confruntări au și continuitate istorică care sporește agresivitatea lor. În ambele cazuri se utilizează retorica naționalistă și elogiază trecutul istoric, motivându-se separatismul prin construirea ”megali ideia” ca Albania Mare sau Armenia Mare. Astfel, dacă să analizăm aceste ”megali ideia” (o aspirație naționalistă care are drept scop crearea unui stat care să cuprindă între granitele toate teritoriile istorice) și actualele state, era și de așteptat că conflictul nu va fi doar în regiunile invocate propriu-zise, ci se va extinde și în alte arealuri. Dacă, lupta pentru Albania Mare a fost și pe teritoriul Serbiei și a Macedoniei, atunci în cazul Armeniei Mari lupta s-a extins în afara autonomiei Nagorno-Karabah, riscând să să fie implicată în conflict și regiunea Nahicivan.

Ambele regiuni au avut o populație etnică diferită față de națiunea titlară a statului în care se aflau. Totodată, regiunile date se deosebeau nu doar prin simpla prezență a unor altor etnii, ci prin concentarea lor în aceste teritorii având o majoritatea absolută. Astfel, albanezii în Kosovo la începutul conflictului aveau 82 % din populația regiunii, iar armenii aveau 80 % din totalul autonomiei Nagorno-Karabah. În ambele conflicte, au fost foarte multe victime în rândul populației civile, crimele fiind săvârșite pe criteriu etnic. Alături de crime se alătură și numărul mare de refugiați care au făcut ca regiunile date să rămână aproape omogene din punct de vedere etnic.

Cauza politică a fost prezentă în ambele cazuri. Astfel ea s-a manifestat prin conflictul dintre entitățile unui stat, în cazul nostru antagonismul dintre autonomiile unor subiecți ai federației și însăși subiecții federației. Astfel, avem Autonomia Kosovo în conflict cu Serbia, fiind în componeța Iugoslaviei, și Autonomia Nagorno-Karabah în conflict cu RSS Azerbaidjan în cadrul URSS. Antagonismul dat a luat o formă a litigiului juridic, astfel albanezii și armenii apelând la dreptul de autodeterminare, iar Serbia și Ajerbaidjan apără dreptul statului la integritate teritorială. Deși Kosovo era o „regiune autonomă” după Constituția Iugoslaviei din 1946, statutul său a fost mărit în modificările constuționale din 1963 și 1974. Cea mai recentă Constituție a Iugoslaviei a amplificat puterea regiunii Kosovo, oferindu-i un statut egal cu cel al celor șase republici federative. Articolul 72 din Constituția sovietică specifica faptul că fiecare Republică Unională „își păstrează dreptul liber de a se separa față de URSS”, dar nu a menționat nimic despre regiunile autonome. În cazul regiunii Nagorno-Karabah și al regiunii populate de armeni, dreptul la secesiune nu a fost același ca și al celorlalte 15 națiuni titulare ce se bucurau de drepturi egale (Constituția URSS din 1977). Secesiunea, privită ca un drept de autodeterminare al unui popor, nu trebuie să încalce dreptul intern al unui stat părinte, dacă nu există un genocid aparent sau discriminarea rasială. Secesiunea Kosovo nu a încălcat Constituția Iugoslaviei, la fel cum au făcut și celelalte șase state federative, dar Constituția Uniunii Sovietice nu a acordat dreptul pentru ca Nagorno-Karabah să-și ceară independența.

Interesele geopolitice asupra regiunilor date au făcut ca aceste conflicte regionale să fie periculoase pentru întregul sistem de relații internaționale, deoarece era pericolul implicarii unor actori mondiali. Pericolul acestor conflicte derivă din amplasarea lor, astfel după Huntington ele sunt la hotarele civilizațiilor. Armenii și sârbii fiind creștini aparțin civilizației ortodoxe, protectoarea cărei este Rusia, azerii și albanezii sunt musulmani și au ca protector pe Turcia. Deci e evident că conflictul sârbo-albanez și azero-armean este în linii generale un conflict dintre Rusia și Turcia. Conflictul dat se întinde de la Balcani, până în Caucaz și mai departe în Asia Centrală. În cazul Nagorno-Karabahului observăm și altă strategie a Rusiei înafară de o simplă susținere lumii creștin-ortodoxe. Rusia e cointeresată în conflictele de pe spațiul ex-sovietic, deoarece ea își argumenează prezența în zonă vinind ca pacificator, însă defapt reușind prin aceasta metodă să mențină spațiul ex-sovietic în sfera sa de influență. Totodată, Rusia e într-o continuă confruntare cu panturcismul, care revendică nu doar teritorii din sfera rusă de influență ci și teritorii ale Federației Ruse. Astfel dacă să privim harta politică vom observa că Armenia și Nagorno-Karabah sunt între Turcia și regiunea Nahicivan și propriu-zis Ajerbaidjanul. Importanța strategică a acestei regiuni este enormă prin faptul că, după ideile panturcismului, toată lumea turcică trebue să fie unită, iar Armenia și Nagorno-Karabah despart Turcia de Azerbaidjan și Asia Centrală, devind un bastion în fața panturcismului. Interesantă este și poziția altei puteri regionale ca Iranul, teoretic fiind un stat musulman ar trebui să susțină pe azeri, însă Iranul la fel cu atenție ține legătura cu Azerbaidjanul din cauza că pe teritoriul său este o minoritate impunătoare de azeri de circa 20 miloane de oameni, mai mulți azeri decât în Ajerbaidjan. Astfel Iranul a stabilit legături bune și cu Armenia. De altfel și Armenia e orientată spre Iran, deoarece hotarul Armeniei cu Turcia este blocat, Azerbaidjanul face presiuni economice asupra Armeniei, iar Georgia care nu are o poziție pe plan extern stabilă este destul de nesigură, de aceia singura cale de comunicare cu lumea externa a Armeniei este Iranul. Occidentalii la fel au interese în zonă mai ales datorită faptului că Azerbaidjanul are mari rezerve de petrol și gaze naturale, totodată prin spațiul dat se poate de făcut legătura Europei cu Marea Caspică. Azerbaidjanul este privit de occidentali cu atenție datorită faptului că statul și schimbat de câteva ori vectorul extern, oscilând de la relații bune cu occidentul până la intrarea în CSI. Dacă Azerbaidjanul este privit de occidentali cu puțin scepticism, atunci Armenia nu este văzută cu ochi buni deloc, ci mai degrabă ca un aliat fidel al Rusiei. Astfel, proiectul conductei Nabucco, ce vine să diminueze influența rusă pe piața energetică europeană, e planificat să ajungă în Europa de la Marea Caspică, mizând pe Georgia și Ajerbaidjan sau Iran ca teritoriu ce va lega conducta de la Marea Caspică până la Turcia. Deci evident că Armenia din start este scoasă din proiectele economice din regiune.

Pentru a debloca conflict din Nagorno-Karabah este nevoie de a modifica frontierele. O soluție ar fi ca Azerbaidjanul să recunoască Nagorno-Karabahul și să cedeze regiunea Lacin dintre Armenia și Nagorno-Karabah. Iar la rândul ei, Armenia trebue să cedeze regiunea Merghi care face legătură între enclava azeră Nahicivan și Azerbaidjan. Însă în cazul dat Armeniei i se va tăia legătura cu Iranul, ea rămânând practic blocată la frontiere.

Cazurile Kosovo și Nagorno-Karabah sunt similare și prin faptul că la ambele se folosesc duble standarte. În așa fel, tendința spre independență a acestor regiuni sunt tratate de undele state ca dreptul la autodeterminare, iar de altele ca încălcarea principiului suveranității teritoriale, iar când cazul cade la alte regiuni atunci aceleși state declară opusul. Astfel, ar fi de așteptat ca Armenia să susțină independența Kosovei susținând cauza Ngono-Karabahului, dar lucrul acesta nu s-a făcut pentru a nu supăra ”protectoarea” Rusia. Același exemplu este și în cazul Georgiei care ar trebui să fie aliat cu Serbia împotriva separatiștilor, dar iarăși avem două state cu protectori diferiți.

În linii generale cele două conflcite se aseamănă foarte mult, însă rezultatele sunt diferite. Kosvo a fost recunoscută de circa 98 de state din 193 de state membre ONU, adică mai mult de jumate, iar Nagorno-Karabah nu a fost recunoscută de nimeni, și asta în condițiile în care Kosovo a declarat independența recent, iar Nagorno-Karabah cu peste 20 de ani în urmă. În ambele cazuri se utilizează standarte duble ce denotă că conflictele regionale sunt utilizate de marile puteri geopolitice în jocul lor de șah politic. Astfel nu putem afirma sau infirma că regiunea Kosovo poate fi un precedent pentru Nagorno-Karabah, el va fi un precedent doar când marile puteri vor dori aceasta.

II.3. Analiza comparativa a cazului Kosovo cu cel Transnistrean

Odată cu declararea independenței regiunii Kosovo, liderii de la Tiraspol s-au grăbit să afirme că Kosovo este un precedent și pentru situația transnistreană. Astfel Igor Smirnov, liderul transnistrean, afirma că rezolvarea problemei Kosovo va fi un exemplu pentru Transnistria. Totuși pentru a vedea dacă Kosovo poate fi utilizat ca precedent pentru Transnistria, ar trebui să comparăm aceste două regiuni analizând circumstanțele în care au apărut ele, și să vedem aspectele cauzale ale conflictelor din aceste zone.

Trebuie de menționat faptul că amble zone au fost la periferie, și aici ar veni afirmația precum aceste teritorii au fost puțin integrate. Afirmația dată are câștig de cauză în situația provinciei Kosovo, care din cauza politicilor de la Belgrad a fost marginalizată, devenind cea mai înapoiată regiunea a Iugoslaviei. Însă ceia ce ține de cazul Transnistriei, atunci acestă afirmație nu are valoare. Teritoriul din stânga Nistrului, nu doar că a fost integrat, dar a avut și o prioritate față de malul drept al Nistrului. Totodată avem exemplu când raioanele din stânga Nistrului aveau teritoriu și în dreapta Nistrului, astfel raioanele Dubăsari și Slobozia aveau în componența lor 20 – 30 % din teritoriu în parte basarabeană. La fel putem menționa că unele orașe din Transnistria aveau mai multe investiții decât parte din stânga Nistrului, de exemplu afluența urbană Tiraspol – Bender a constituit al doile pol industrial al Moldovei sovietice, cedând pe planul producției și investițiilor industriale doar Chișinăului. Totodată, regiunea din stânga Nistrului avea o investiție de 30 % din totalul pe RSSM, suma fiind mult mai mare decât se merita în condițiile în care regiunea dată avea doar 11% din teritoriu și 14 % din populație. La fel nu putem spune că regiunea Transnistreană a fost marginalizată și din motivul că transnistrenii aveau aces la funcțiile publice din RSSM, și chiar numeric îi depășeau pe cei din dreapta Nistrului.

Dacă să comparăm aspectele cauzale ale acestor două conflicte atunci vedem diferențe mari.

Astfel, dacă în cazul conflictului din Kosovo motivul de bază a fost cel etno-confesional, atunci în conflictul de pe Nistru aceasta cauză nu este prezentă. Astefel putem remarca faptul că marea majoritare a populației vorbitoare de limbă rusă era pe malul drept al Nistrului, însă dezbaterea dintre partea democrată de emancipare democrată și adepții centrului imperial nu au degenerat în confruntări violente. Totodată, populația raioanelor de est a RSSM nu era omogenă din punct de vedere etnic, situația dată fiind păstrată până în prezent (anexa 8). Astfel, în 1989 ponderea vorbitorilor de română era de 40,4 %, a rușilor era de 25 % și a ucrainenilor de 28,4 % . Chiar dacă Moscova a programat un conflict interetnic, prezentânt în mass media rusă conflictul dat ca un conflict dintre moldovenii naționaliști care doreau să instaureze o guvernare etnocratică, și etniile rusolingve care sunt nevoiți să se apere, urmărind datele statistice din acea perioadă și evenimentele petrecute ne dăm bine seama de incorectitudinea afirmațiilor de mai sus.

Astfel, în teritoriul din stânga Nistrului tocmai minoritățile rusolingve constituiau 60% , deținând poziții importante în structurile politice, administrative și economice ale vechiului regim. Etnicii ruși erau concentrați în orașele mari din regiune ca Tiraspol, Râbnița, Dubăsari, iar populația de etnie moldovenească (română) era dispersată preponderent în regiunile rurale și fiind mai puțini organizați nu s-au manifestat ca o forță politică. În cazul Kosovo avem conflictul dintre albanezii musulmani și sârbii ortodocși, însă în cazul Transnistriei nu avem un conflict bazat pe criterii confesionale, deoarece populația era ori ortodoxa, ori ateistă luând în considerației ideologia marxistă care nega religiile, în acest fel factorul confesional nu a fost invocat niciodată în conflictul de pe Nistru. Ce ține de aspectul etnic, atunci totuși apar anumite forme de confruntare între cei ce se autoidentificau ca români și erau pentru emanciparea națională și vorbtorii de limbă rusă care odată cu ultimii anii ai URSS pierdeau privilegiile lor. Totuși acest factor nu a fost prezent așa ca în Kosovo, ci mai degrabă a fost folosit aici ca un paravan pentru interesele politice și geopolitice din zonă.

O cauză pentru conflictul din Transnistria care a fost prezentă și în Kosovo este cauza politică. După cum afirmă Anatol Țăranu, ”Separatismul transnistrean este în esență de proviniență politică. […] Separatismul s-a născut ca o reacțiune antirevoloționară la descompunerea regimului sovietic și al URSS. El a fost inspirat din exterior, dar a și speculat abil problemele existente în Republica Moldova”. Astfel, putem deduce din conflictul din Kosovo și cel Transnistrean, că în perioadele de ”haos”, după căderea puterei centrale apare un deficit al puterii, apar la iveală mai multe probleme care până acum au fost ținute în frâu. În aceste condiții, odată cu scaderea influenței de la centru, se plasează pe primul plan elitele locale.

În perioada postbelică, ponderea elitei transnistrene în RSSM era disproporțională față de cea basarabeană. De exemplu primul basarabean numit prim-secretar al Partidului Comunist al Moldovei a vost Simion Grosu, obținând această funcției abia în 1980, dar și acesta provinea din Basarabia de Sud care a fost cedată Ucrainei în 1940. Aici vine și vorba populară : ”Dacă vrei să fii ministru, trebue să fii de peste Nistru”. Procesul de măcinare a imperiului sovietic a divizat în mod inevitabil poporul sovietic în adepții unității URSS și adversarii lui, care luptau pentru eliberarea de sub tutela centrului. Acest conflict s-a accentuat între elitele politice de la Chișinău și de la Tiraspol, primele fiind adepții schimbărilor, iar cei din urmă erau pentru păstrare vechiului regim. Astfel în fruntea Interfrontului, mișcare care avea drept scop lupta cu Frontul Popular, s-au plasat anume orașele Bender și Tiraspol. Reacția elitei vechiului regim era de așteptat, deoarece în noile condiții pierdeau din priorități. În Kosovo conflictul dintre elitele politice a căpătat forma antagonismului dintre Uniunea Comuniștilor din Serbia și Uniunea Comuniștilor din Kosovo. Rolul elitelor în conflictele civile este foarte important, ea are drept scop motivare și implicare masei în conflict, deorece mare parte a populației nu dorește conflicte, ci vrea stabilitate. Astfel, după cum scria și Tișcov, ”forțele radicale, fie ele separatiste sau etnocentriste, își impun voință lor prin forțarea restului populației, care mai mult este preucupată de propria casă decât de teritorii ocupate neclar de la cine și pentru cine. ”

Totodată, motivul politic pentru demararea conflictului din Transnistria este prezent nu doar prin conflcitul dintre elite, ci și din punct de vedere ideologic. Astfel, în stânga Nistrului s-a speculat foarte mult cu ”inevitabila Unire a Republicii Moldova cu România”, datorită faptului că mai rămăsese în memorie perioada ”ocupației” române. Pentru a nu polemiza subiectul dat, nu intrăm în detalii dacă a avut un efect pozitiv sau negativ administrația română în regiune la începutul anilor ‘40, însă manipuarea reușită a acest subiect a stimulat acest conflict. Totuși, cert este faptul că invocarea unirii celor două state, a avut un caracterul nefondat, datorită faptului că până în prezent nu s-a produs Unirea, ceea ce nu a schimbat vectorul secesionismului a liderilor transnistreni.

O altă cauză a conflictului de pe Nistru, prezentă și-n cu conflictul din Kosovo, este cea geopolitică. De altfel este și evidentă, dat să o raportăm la afirmația comform care-i un razboi civil apare doar atunci când sunt implicate interesele unei părți externe. În cazul Transnistriei, terțele părți a acestui conflict a fost Ucraina și Rusia. Dacă implicarea Rusiei este evidentă, atunci apar întrbărila implicarea Ucrainei. Totuși de pe urma conflictului Ucraina profită nu mai puțin decât Rusia, și dacă Moscova a fost cea care a provocat acest conflict, atunci Ucraina a avut grijă să-l mențină. Asta de oarece conflictul transnistrean este strâns legat și de problemele româno-moldo-ucrainene, și anume de Bucovina de Nord și Basarabia de Sud. Astfel, atâta timp cât Chișinăul este preocupat cu problema transnistreană, el nu v-a avea pretenții la Sudul Basarabiei și la Bucovina de Nord. În timpul conflictului de pe Nistru frontiera cu Ucraina a fost destul de penetrabilă permițânt conexiunea Transnistriei cu Rusia, în același timp Ucraina a fost pentru separatiști un ”spate al frontului”. Totodată, Ucraina a avut posibilitatea, prin blocarea frontierei ucrainești cu Transnistria și cu acțiuni similare din partea Chișinăului, să oprească existența regimului separatist în câteva zile. Implicarea Rusiei în acest conflict a fost cea mai mare, astfel mai mulți autori, ca Nicolae Dabija sau Iulian Fruntașu numesc conflictul de pe Nistru ca conflictul Moldo-Rus pentru Independență. Implicarea Rusiei în acest conflict este directă prin armata a 14-a Rusă, armată care staționează teritoriul Transnistriei până în prezent, ignorând statutul de neutralitat al Republicii Moldova, totodată armata a 14-a rusă este un importan factor de consolidării statalității transnistrene. Sunt mai multe păreri despre interesele Rusiei în zonă cum ar fi că ”Transnistria ar fi poarta Balcanilor pentru Rusia” sau ”Transnistria este un cuțit în spatele Ucrainei”. Defapt amebele ipoteze, dacă sa le analizăm mai amănunțit, nu se adeveresc. Rusia are în Balcani deja aliați, cum ar fi Bulgaria și Serbia, iar ideia comform căreia Transnistria este pentru a ”încercui” Transnistria nu e veridică prin faptul că însăși existență Transnistriei deplinde de Ucraina. Interesu rus în zonă mai degrabă este în dorința Moscovei de a impedica unirea Moldovei cu România și în posibilitatea de a avea un stat moldovenesc manevrabil. În prezent interesele Kremlinului în zonă sunt și de natură geostrategică prin faptul că se crează o nouă linie de apărare, ca și-n razboiu rece, de data asta împotriva la NATO care este prezentă deja la Prut. Dacă să facem o paralelă cu cazul Kosovo, atunci vedem clar cum micile litigii locale sau regionale, sunt folosite de marile puteri pentru a putea influența situația politică internațională. De altfel avem și exemplu când aceste doua cazuri au fost unite de manevrele geopolitice din anul 2008. Atunci, Rusia amenința ca va folosi cazul Kosovo ca precedent pentru recunoște Transnistria. Defapt, acțiunea dată este o revanșă geopolitică îndreptată împotriva puterilor Occidentale.

O altă cauză importantă a conflictului din Transnistria a fost factorul economic. În primul rând Transnistria ca zonă economică era mult mai avansată decât restul RSSM. RSSM era împărțită în patru regiuni economice: Nord, Centru, Sud și Sud-Est. Marea parte a Transnistriei de astăzi intra în regiunea economică de Sud-Est, avânt în plus raionul Suvorov (actualmente Ștefan-Vodă ) și fără raioanele Camenca și Râbnița. Această regiunea avea în 1971 o populație de 476 mii persoane, adică 13,4 % din populația RSSM, și ponderea de producție industrială din totalul RSSM de 24%. Dacă printr-un calcul am elimina raionul Suvorov, care era puțin dezvoltat din punct de vedere industrial, și să adăugăm raioanele Camenca și Râbnița, ultima având un potențial industial mare, putem estima aproximativ potențialul industrial al Transnistriei care ar fi de aproximativ 40 % din totalul RSSM. Numai nodul Bender-Tiraspol concentra 70 de întreprinderi industriale, dintre cele mai importante fiind 19 în industria alimentară, 14 în industria constructoare de mașini, 11 în industria ușoară. Totodată în acea zonă era concentrată cea mai mare hidrocentrală din Sud-vestul Uniunii Sovietice, cea de la Dnestrovsk. Astfel regiunea transnistreană în anii 1970 producea circa 60 % din energia electrica a Moldovei Sovietice. La fel regiunea avea mari posibilități pentru irigare, putem aici menționa și lacul de acumulare de la Dubăsari. Datorită amplăsării prielnice a regiunii Bender-Tiraspol, pe aici treceau cele mai importante rute auto care legau RSSM de restul URSS, și calea ferată din regiune care unea Moldova Sovietică cu Ucraina și Rusia. Practic, în regiunea Transnistreană era concentrat peste 1/3 din industria constructoare de mașini, peste ½ din industria de conserve, aproape 1/3 din fondurile industriale, și numai 11% din teritoriu și 14% din populația RSSM. Prin urmare, teritoriul care în prezent este Republica Moldovenească Nistreană avea un potențial economic major, ce oferea posibilitatea de a avea o autonomie materială față de Chișinău și oferind o platformă pentru separatiști. Totodată, o cauză pentru începerea conflictului de pe Nistru a fost ne dorința elitei transnistrene de a da întreprinderile locale în gestiunea Chișinăului. Dacă să facem o paralelă între provincia Kosovo și regiunea Transnistreană, atunci vedem că și Kosovo avea un potențial economic foarte mare, mai ales prin zăcămintele de pe teritoriul ei, însă foare puțin valorificate. În Kosovo factorii economici care au cauzat conflictul au fost mai degrabă de ordin social, adică nivelul scăzut al bunăstării kosovarilor față de restul populației Iugoslaviei i-a făcut pe kosovari să ceară independența, ceia ce nu este viabil pentru situația transnistreană unde populația nu doar că nu mai puțin dezvoltată economic față de restul populației, ci din contra uneori îi avansau, populația din dreapta Nistrului fiind mai mult agrară.

Dacă de făcut o paralelă generală între aspectele cauzale între conflictul de pe Nistru și cel din Kosovo, vedem o diferență enormă. Astfel, aceste două conflicte au doar câteva momente când se aseamănă, și anume ambele regiuni erau la periferie, însă regiunea Transnistreană nu era marginalizată ca și Kosovo, ambele conflicte au apărut odată cu căderea puterii centrale, în condițiile în care în zonă apare un deficit de putere și dispare un control de sus, ambele conflicte sunt și conflicte geopolitice, însă deosebirea dintre ele consă în faptul că în cazul Kosovo a fost mai degrabă extindere influnței geopolitice a unei puteri externe, iar în cazul Transnistriei a fost mai degrabă menținerea influenței în zonă a unei terțe părți. Însă dacă să ne uităm după cauza etno-confesională, politică și economică vedem situații opuse. Conflictul din Transnistria nu a fost, spre deosebire de cel kosovar, unul de natură etnică, iar confesional și mai puțin. În conflictul de pe Nistru a fost și lupta dinte vechea elită politică și noua elită politică, cea ce nu este prezent în Kosovo. Iar din punct de vedere economc, conflictele de asemenea diferă, prin simplul fapt că o regiunea era mai bine industrializată decât restul țării, iar alta era mai slab dezvoltată din punct de vedere economic, astfel cauzele motivaționale ale populației au fost diferite.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

De sute de ani Balcanii au devenit arena celor mai sângeroase conflcite etno-politice. Mozaicul etnic, civilizațional și confesional face ca pacea în acestă regiune să devină extrem de fragilă la cele mai mici provocări. Pericolul acestei zone pentru securitatea mondială constă în faptul că părțile implicare în conflict au protectori în afara spațiului balcanic , ceea ce face ca un simplu conflict local sau regional să crească la un de nivel global. Situție similară vedem și în Kosovo, care este parte a spațiului balcanic, când conflcitul din zonă avea mai mulți actori pasivi și activi ca Serbia, Albania, Turcia, Rusia su SUA. Totodată cazul Kosovo poate influența poltica internațională, devenind un precedent pentru alte regiuni secesioniste.

Pornind de la scopurile și obiectivele stabilite în teză, pot fi trase următoarele concluzii:

Conflcitul din Kosovo are la baza cauza etno-confesională. Astfel antagonismul apare între minoritatea albaneză din provincia Kosovo și etnicii sârbi, primii fiind musulmani iar cei din urmă ortodocși. Suprapunerea acestor două aspecte a făcut ca rezultatele conflictului să fie dezastruase, fiind înregistrate omoruri pe criteriu etnic și distrugerea lăcașelor sfinte. Tensiunile etno-confesionale pe parcursul istoriei, dintre sârbi și albanezi, au marcat memoria colectivă a ambelor popoare ne lăsând cale compromisurilor.

Cauzele conflcitul din Kosovo a avut și aspecte geopolitice. Asta reiese din mai multe motive ca amplasarea strategica a regiunii Kosovo, fiind și la hotarul civilizațiilor sau originea etnică și religioasă a părților implicate în conflcit. Astfel, reișind din practica anterioară a puterilor externe putem ușor prezice comportamentul logic a lor în Kosovo. SUA își întărește pozițiile în lume prin apărarea arterelor energetice de importanță mondială și amplasarea strategică de baze militare pentru a încercui țările ostile, în cazul nostru Rusia. Turcia sprijină albanezii kosovari prin faptul că sunt musulmani, totodată înceară să devină o putere regională, iar spațiul balcanic să intre din nou în sfera ei de influență. Rusia susține pe sârbii, care sunt la fel ca rușii și ortodocși și slavi, totodată își crează o nouă linie de apărare, din statele ei aliate, după caderea URSS. De asemenea putem deduce că conflcitul din Kosovo este doar o parte a conflcitului dintre panturcism și panslavism care s-a întins de la Marea Adriatică pînă în Altai.

Rolul factorului social-economic a fost la fel de important în conflcitul din Kosovo. Contradicțiile dintre Kosovo și Serbia s-au intensificat și datorită faptului ca regiunea dată a fost cea mai săracă din Iugoslavia, iar albanezii erau mai săraci decât sârbii. Totodată situația socio-economică rea din regiune a făcut ca populația să fie mai predispusă spre extreme.

Cazul Kosovo a avut o influență enormă asupra politicii internaționale. Astfel impactul cazului Kosovo constă în faptul că modul lui de rezovare și recunoșterea independenței lui de către mai multe state poate deveni un precedent pentru alte regiuni separatiste din lume. Afirmațiile se adeveresc datorită ultimilor evenimente din politica internațională când s-a invocat cazul Kosovo ca precedent în discursurile mai multor politicieni din întreaga lume. Putem considera Kosovo ca precedent și datorită declarării independenței de către Abhazia și Osetia de Sud și apoi recunoașterea lor de către Rusia, deoarece evenimentul dat vine doar la jumate de an după declarare independenței regiunii Kosovo, fiind o mișcare geopolitică de revanșă a Rusiei.

Cazul Kosovo poate deveni un precedent invocat de Nagorno-Karabah sau Transnistria care tot sunt niște state autoproclamate. Astfel modul de rezolvare a conflcitului din Kosovo poate avea un impacat asupra spțiului ex-sovietic sau chiar asupra Republicii Moldova.

Dacă în cazul Nagorno-Karabah putem face mai multe paralele cu Kosovo, atunci în cazul Transnistriei găsim mai puține similitudini cu regiunea dată. Totuși, posibilitatea cazului Kosovo de a fi precedent pentru aceste regiuni nu depinde de asemănările dintre aceste situații, ci depinde de deciziile marilor puteri.

În baza studiului efectuat și a concluziilor trase asupra comparației dintre cazul Kosovo și situația din Nagorna-Karabah și Transnistria, putem propune următoarele recomandări.

În cazul unor conflcite interne ale unui stat, nu trebue de folosit forța militară, acest lucru doar va fortifica argumentele separatiștilor. În toate cele trei cazuri această regulă a fost încălcată. Totodată avem exemplul anului 2008 când Georgia a încercat să recâștige controlul asupra Abhaziei și Osetiei de Nord prin forță ceia ce a dus la recunoșterea lor de către Rusia, situație similară avea să fie și în Transnistria dacă Chișinăul avea să procedeze la fel.

Precedentul Kosovo nu va avea un impact major asupra Transnistriei. Specificul conflcitelor din aceste zone diferă foarte mult, astfel conflictul din Kosovo este unul etno-confesional, iar cel din Transnistria este unul politic provocat de aspectul geopolitic. Putem observa că în cazul Transnistriei populația de pe malul stâng și drept al Nistrului nu se dușmănesc, asta arată defapt caracterul artificial al conflictului dat.

Similitudinile dintre Kosovo și Nagorno-Karabah nu au fost destule pentru că rezolvare lor să fie la fel, deci factorul decizional asupra recunoașterii acestor regiuni consta în politica dusă de marile puteri. Astfel o eventuală recunoștere a Transnistriei sau Nagorno-Karabah va depinde doar de mișcările geopolitice din lume.

Din punct de vedere civilizațional, conflictele dintre creștinism și islam din Nagorno-Karabah și Kosovo sunt de lungă durată și cu siguranță vor evolua în viitor. În cazul Transnistriei, conflictul nu va evolua în timp deoarece nu are motive etnice și confesionale. O eventuală rezolvare a conflcitului va veni dacă Republica Moldova va fi anexată de Rusia, sau dacă Moscova v-a fi în declin lăsând un vid al puterii.

Pentru rezolvarea conflictului transnistrean, autoritățile Republicii Moldova ar trebuie să implice diplomația populară, mobilizînd societatea civilă de pe ambele maluri ale Nistrului în dialog, deoarece de facto între populația de pe malurile Nistrului nu există ură.

O presupusă federalizare a Republicii Moldova nu e o soluție pentru conflictul din Transnistria, ci va fi doar în detrementul intereselor Republicii Moldova. Din federalizarea Republicii Moldova va avea de câștigat doar Federația Rusă, care își va extinde sfera de influență. Totodată, federalizarea nu v-a îmbunătăți cu nimic statutul populației din stânga Nistrului, minoritațile etnice de exemplu sunt foarte bine apărate și integrate în Republica Moldova. Forma administrativa potrivită pentru Transnistria, în care i se vor apăra interesele, este modelul Gagauziei – ca Unitate Teritorial Administrativă Autonomă.

O creșterea economică a teritoriului din dreapta Nistrului va facilita apropierea ambelor maluri. Astfel piața economică transnistreană, care în prezent este orientată spre Rusia, se va direcționa spre Republica Moldova. În noile condiții va fi și o sigură apropiere între populația de pe malul stâng și drept al Nistrului.

Spre final vom specifica că studierea cazului Kosovo, ca model de rezolvare a conflictelor secesioniste, este necesară pentru a înțelege mai bine procesele geopolitice din lume. Totodată, analiza unor astfel de conlicte este vitală pentru statul nostru deoarece precedentul Kosovo poate avea un impact negativ asupra integrității Republicii Moldova.BIBLIOGRAFIE

Acte normative:

Constitution of the Republic of Serbia // Serbian Government / http://www.srbija.gov.rs/cinjenice_o_srbiji/ustav_odredbe.php?id=225 (acesat 10.04.2013)

Literatura generală și de specialitate:

Cașu Igor. Raioanele de Est ale Republicii Moldova în perioada postbelică // O istorie a regiunii Transnistrene . – Chișinău: Civitas, 2007

Cojocaru Gheorghe. Separatismul Transnistrean: Aspecte interne și internaționale // O istorie a regiunii Transnistrene . – Chișinău: Civitas, 2007

Cristian Ioan Crâmpița, Sângeroasa destrămare-Iugoslavia, Ed. Sylvi, 1994

Dabija Nicolai, Cuvânt înainte // Românii de la Est. Războiul de pe Nistru (1990-1992), București, Editura AGER Economistul, 2004

Diaconu Alin . Diferendele etnice în mediul de securitate sud-est european // Științe politice, relații internaționale și studii de securitate Vol.2 – Sibiu, 2010

Fruntașu Iulian, O istorie etnopolitică a Basarabiei., 1812 – 2002, Cartier, Chișinău, 2002

Gravier G. La vieille Serbie et les Albanais, extrait de la Revue de Paris du 1 novembre 1911.

Mihaela Pană. Influența Turciei asupra situației de securitate din Balcani. // Științe politice, relații internaționale și studii de securitate Vol.2 – Sibiu, 2010

Muller J. Albanien, Rumelien und die osterreischisch-montenegrinische Granze

Serebrian Oleg. Geopolitica spațiului pontic. – Chișinău: Cartier, 2006.

Solescu Dan, De ce și de cine a fost susținută ”cauza” independenței Kosovo // Științe politice, relații internaționale și studii de securitate Vol.2 – , 2010

Solescu Dan. Atitudinea României față de independența provinciei Kosovo // Științe politice, relații internaționale și studii de securitate Vol.2 – Sibiu, 2010

Дeвяткoв A.B., Пoлитика Poccии в пpиднecтpoвcкoм ypeгyлиpoвании (1992-2012 гг), – Tюмeнь, Издатeльcтвo Tюмeнcкoгo гocyдаpcтвeннoгo yнивepcитeта

Иcкeндepoв П.A. “Beликая Aлбания”: тeopия и пpактика // Boпpocы иcтopии. – 2012. – №1

Каpаceв A. B., Иcтopичecкиe кopни вoзникнoвeния coвpeмeннoгo кocoвcкoгo кoнфликта // Чeлoвeк на Балканаx в эпoxy кpизиcoв и этнoпoлитичecкиx cтoлкнoвeний XX в. – Cанкт-Пeтepбypг, 2002

Mаpкoв Г., Балканы и «балканизация». Иcтopичecкая cyдьба балканcкиx наpoдoв в XX вeкe вeка / Чeлoвeк на Балканаx в эпoxy кpизиcoв и этнoпoлитичecкиx cтoлкнoвeний XX в. – Cанкт-Пeтepбypг, 2002

Poвшан Ибpагимoв, Heypeгyлиpoванныe кoнфликты, как пpeпятcтвиe к peгиoнальнoмy coтpyдничecтвy ( на пpимepe Apмянo-азepбайджанcкoгo нагopнo-каpабаxcкoвo кoнфликта) // Apмянo-азepбайджанcкий нагopнo-каpабаxcкий кoнфликт и пpиднecтpoвcкий кoнфликт: coвpeмeннoe cocтoяниe и пepcпeктивы ypeгyлиpoвания. -Chișinău: Tipografia Academiei de Ștință a Moldovei, 2012

Cмиpнoва H. Д., Балканcкий кpизиc (Кocoвo) в кoнтeкcтe нациoнальнoй бeзoпаcнocти Poccии. Bзгляд в XXI вeк / Чeлoвeк на Балканаx в эпoxy кpизиcoв и этнoпoлитичecкиx cтoлкнoвeний XX в. – Cанкт-Пeтepбypг, 2002,

Tepзич Cлавeнкo. Иcтopичecкая пoдoплeка coбытий в Кocoвo и Meтoxии

Улyнян Ap. A.,Гeoпoлитичecкиe взгляды poccийcкoй пpавящeй элиты на Балканcкий peгиoн c кoнца XIX вeка дo 90-x гг. XX вeка / Чeлoвeк на Балканаx в эпoxy кpизиcoв и этнoпoлитичecкиx cтoлкнoвeний XX в. – Cанкт-Пeтepбypг, 2002

Чypкина И. B., Hациoнальная цepкoвь на Балканаx как фактop нациoнальнoй кoнcoлидации cepбoв и бoлгаp // Чeлoвeк на Балканаx в эпoxy кpизиcoв и этнoпoлитичecкиx cтoлкнoвeний XX в. – Cанкт-Пeтepбypг, 2002

Surse internet:

"Kosovo model for Transylvania" // B92 / http://www.b92.net/eng/news/region-article.php?yyyy=2008&mm=03&dd=10&nav_id=48330 (accesat 01.05.2013)

"Por las Malvinas, el Gobierno decidió no reconocer a Kosovo" // Clarin.com / http://edant.clarin.com/diario/2008/02/20/elpais/p-00701.htm (accesat 01.05.2013)

"Transdnestr deserves independence more than Kosovo – leader" // RIA-Novosti / http://en.rian.ru/world/20071227/94383187.html (accesat 01.05.2013)

Ambassador: India's Kosovo stand consistent // B92 / http://www.b92.net/eng/news/politics-article.php?yyyy=2008&mm=03&dd=31&nav_id=48973 (accesat 01.05.2013)

Azerbaijan says not recognizing Kosovo independence // Reuters / http://www.reuters.com/article/2008/02/18/us-kosovo-serbia-azerbaijan-idUSL1856553120080218 (acesat 10.05.2013)

Bosnian serbs threaten secession over Kosovo // Javno / http://dalje.com/en-world/bosnian-serbs-threaten-secession-over-kosovo/125837 (accesat 01.05.2013)

Canada recognizes Kosovo, Serbia pulls ambassador // CBC News/ http://www.cbc.ca/news/canada/montreal/story/2008/03/18/canada-kosovo.html (accesat 01.05.2013)

China 'concerned', Australia backs Kosovo split // AFP / http://afp.google.com/article/ALeqM5gYnbOs-96E8psUI9a2tBzqfiD87A (accesat 01.05.2013)

Conflictul din Nagorno-Karabah // Geopolitics.ro / http://geopolitics.ro/conflictul-din-nagorno-karabah/ (acesat 10.05.2013)

Czech, Slovak presidents: Kosovo sets precedent // B92 / http://www.b92.net/eng/news/politics-article.php?yyyy=2008&mm=03&dd=11&nav_id=48353 (accesat 01.05.2013)

Dodik insists RS has right to self-determination // B92 / http://www.b92.net/eng/news/region-article.php?yyyy=2008&mm=03&dd=09&nav_id=48307 (acesat 02.05.2013 )

După precedentul Kosovo, conflictele înghețate din Caucaz iau foc // Gândul / http://www.gandul.info/international/dupa-precedentul-kosovo-conflictele-inghetate-din-caucaz-iau-foc-2436959 (acesat 10.05.2013)

Huntington Samuel P., The Clash of Civilisations // http://www.hks.harvard.edu/fs/pnorris/Acrobat/Huntington_Clash.pdf (acesat 09.04.2013)

Kosovo MPs proclaim independence // BBC News Online / http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7249034.stm (accesat 01.05.2013)

Kosovo precedent for 200 territories—Lavrov // B92/ http://www.b92.net/eng/news/politics-article.php?yyyy=2008&mm=01&dd=23&nav_id=47173 (accesat 01.05.2013)

Maghiarii din Voivodina vor sa urmeze exemplul Kosovo // 9am News / http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/86973/Maghiarii-din-Voivodina-vor-sa-urmeze-exemplul-Kosovo.html

Mahir Zeynalov, Nagorno-Karabakh and Kosovo: Politically Precedent, Legally Different // Caucasus Edition / http://caucasusedition.net/analysis/nagorno-karabakh-and-kosovo-politically-precedent-legally-different/ (acesat 11.05.2013)

Manushak Arakelian, “Kosovo and Karabakh: parallel or different”? / http://law.aua.am/files/2012/02/Kosovo.pdf (acesat 11.05.2013)

Mineral deposits. Independent Commission for Mines and Minerals (ICMM), Kosovo / http://www.kosovo-mining.org/kosovoweb/en/mining/minerals.html (acesat 17.04.2013)

New governments of Spain and Cyprus will refuse Kosovo recognition // Kosovo Compromise / http://www.kosovocompromise.com/cms/item/topic/en.html?view=story&id=679&sectionId=1 (accesat 01.05.2013)

North Atlantic Treaty Organization. NATO's role in Kosovo. http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_48818.htm (acesat 03.04.2013)

North Atlantic Treaty Organization. What is NATO? // http://www.nato.int/nato-welcome/index.html (acesat 10.04.2013)

Oana Serafim, Kosovo luptă pentru supraviețuire economică la cinci ani de la proclamarea independenței // Europa Liberă / http://www.europalibera.org/content/article/24901330.html (acesat 17.04.2013)

Pavel K. Baev , The “Kosovo Precedent” and Russian-Georgian Relations // http://www.ponarseurasia.org/sites/default/files/policy-memos-pdf/pepm_005.pdf (accesat 01.05.2013)

Robert Kocharyan: "Kosovo may become a precedent for recognition of Nagorno Karabakh's independence" // Today.az / http://www.today.az/news/politics/43462.html (acesat 10.05.2013)

Russia Will Have Its Eye on Those Who Recognize Kosovo // Komersant / http://www.kommersant.com/p-12061/r_527/Kosovo_independence/ (accesat 01.05.2013)

Russian lawmakers call for missions in Georgian rebel regions // APF / http://afp.google.com/article/ALeqM5hagoFjy_a2eH2-_rIyu5skFw1zfw (accesat 01.05.2013)

Serbian Government, Constitution of the Republic of Serbia // http://www.srbija.gov.rs/cinjenice_o_srbiji/ustav_odredbe.php?id=225 (acesat 02.05.2013)

State Portal of the Republic of Kosova. Kosovo. // https://www.rks-gov.net/en-US/Republika/Kosova/Pages/default.aspx (acesat 03.04.2013)

The Kosovo Precedent // The Brussels Journal / http://www.brusselsjournal.com/node/3039 (accesat 01.05.2013)

The nature of Turkish rule // http://www.albanian.com/information/history/ottoman.html (acesat 03.04.2013)

The Resolutions of the League of Prizren // http://www.albanianhistory.net/texts19_2/AH1878_2.html (acesat 03.04.2013)

Timothy Garton Ash, The Kosovo precedent // Los Angeles Times / http://www.latimes.com/news/la-oe-ash21feb21,0,2808437.story (accesat 01.05.2013)

Turkish paper: Northern Cyprus eyes Kosovo outcome // B92 / http://www.b92.net/eng/news/world-article.php?yyyy=2007&mm=12&dd=27&nav_id=46506 (acesat 02.05.2013 )

U.S Rules Out Recognising S.Ossetia // Civil.ge / http://www.civil.ge/eng/article.php?id=17273 (accesat 01.05.2013)

U.S. Departament of State // The Case for Kosovo / http://www.state.gov/p/eur/ci/kv/c24701.htm# (accesat 01.05.2013)

U.S. Relations With Albania, U.S. Department of State // http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/3235.htm (acesat 09.04.2013)

UN Secretary-General Ban Ki-moon: I wish to note that Kosovo is a highly distinctive situation // Interfax / http://web.archive.org/web/20080314204124/http://www.interfax.com/17/373003/Interview.aspx (accesat 01.05.2013)

US Concerned About Fighting in Nagorno-Karabakh // Voice of America / http://www.voanews.com/content/a-13-2008-03-05-voa50/349956.html (acesat 10.05.2013)

Victor Comras, Keeping Kosovo From Becoming a New Breeding Ground for Terrorism // http://counterterrorismblog.org/2007/12/keeping_kosovo_from_becoming_a.php (acesat 10.04.2013)

Aлбанцы . Coвpeмeнная энциклoпeдия. 2000. // http://dic.academic.ru/dic.nsf/enc1p/4142 (acesat 09.04.2013)

Aли Aббаcoв, Aзepбайджан и Иpан: пpoтивopeчия и пepcпeктивы pазвития oтнoшeний // The Analitycon / http://theanalyticon.com/?p=478&lang=ru (acesat 10.05.2013)

Aмepиканцы cкyпают пpeдпpиятия в Кocoвo // Интepecныe нoвocти /http://www.ledilid.com/2012/08/44751/ (acesat 17.04.2013)

Батpаeва Hаталья, Кocoвo – Cepбcкая гoлгoфа // http://www.srpska.ru/article.php?nid=6284 (acesat 10.04.2013)

Битва на Кocoвoм Пoлe 1389 гoд // http://www.srpska.ru/article.php?nid=1847 (acesat 17.04.2013)

B Cepбии нашли нoвoe Кocoвo // http://www.pravda.ru/world/europe/balkans/10-03-2012/1109581-vojvodina-0/ (acesat 10.04.2013)

Гycькoва Eлeна, Динамика кocoвcкoгo кpизиcа и пoлитика Poccии. // http://propagandist.narod.ru/yugoslav/book/chapter1.htm (acesat 17.04.2013)

Данныe пepeпиcи наceлeния AзCCP 1921 гoда. / http://www.karabagh.am/6DokiSvid/Perepis21.htm (acesat 10.05.2013)

Заключeниe MC пo Кocoвo мoжeт cтать инcтpyмeнтoм для пpизнания нeзавиcимocти Каpабаxа // Hoвocти – Apмeния / http://newsarmenia.ru/karabah/20100723/42282888.html (acesat 10.05.2013)

Заяц Д.B., Кoшeлeва A.O., Pecпyблика Cepбcкая / http://www.srpska.ru/article.php?nid=206 (acesat 02.05.2013)

Зoлoтыe гopы Кocoвo / http://www.srpska.ru/article.php?nid=6591 (acesat 17.04.2013)

Иcкeндepoв Пeтp Axмeдoвич, Кocoвo и иcлам // http://www.srpska.ru/article.php?nid=6930

Иcкeндepoв Пeтp. Кocoвo и иcлам. // http://www.srpska.ru/article.php?nid=6884 (acesat 17.04.2013)

Иcтopиjа Пeћкe патpиjаpшиje. // http://www.rastko.rs/kosovo/pecarsija/istorijat/index.html (acesat 17.04.2013)

Каpабаxcкий кoнфликт: Cocтoяниe и пyти eгo pазpeшeниe // Каpабаx и peгиoн / http://www.karabagh.am/GlavTem/karabakhkonf.htm (acesat 10.05.2013)

Кoнфликты на пpocтpанcтвe бывшeй Югocлавии // PИA Hoвocти // http://ria.ru/spravka/20101121/298242368.html (acesat 09.04.2013)

Кocач Г., Apабcкиe cтpаны и нeзавиcимocть Кocoва // Инcтитyт Ближнeгo Bocтoка // http://www.iimes.ru/rus/frame_stat.html (acesat 10.04.2013)

Mиpoнoв пpeдлагаeт PФ пepecмoтpeть пoзицию пo Aбxазии и Пpиднecтpoвью // RIA Novosti / http://ria.ru/politics/20080205/98414611.html (accesat 01.05.2013)

Пpашчeвич Aлeкcандаp M., Bлияниe пpoцeccа иcламизации на взаимooтнoшeния пpавocлавныx и мycyльман в Cepбии // http://www.bogoslov.ru/text/271486.html#_ftn11 (acesat 17.04.2013)

Pаxманалиeв Pycтан. Импepия тюpкoв. Beликая цивилизация. // http://www.e-reading-lib.org/chapter.php/150357/121/Rahmanaliev_-_Imperiya_tyurkov._Velikaya_civilizaciya.html (acesat 17.04.2013)

Cвантe Кopнeлл, Кoнфликт в Hагopнoм Каpабаxe: динамика и пepcпeктивы peшeния / http://web.archive.org/web/20080130121758/http://www.sakharov-center.ru/publications/azrus/az_015.htm (acesat 10.05.2013)

Cepбия нe пpизнаeт "нeoгpаничeнный cyвepeнитeт" Кocoвo // ”pадиo Гoлoc Poccии”, 10.09.2012. // http://rus.ruvr.ru/2012_09_10/Serbija-ne-priznaet-neogranichennij-suverenitet-Kosovo/ (acesat 10.04.2013)

Cepбия нe пpизнаeт Кocoвo pади вxoждeния в Eвpocoюз – пocoл в PФ // Кoppecпoндeнт.net // http://korrespondent.net/world/1501298-serbiya-ne-priznaet-kosovo-radi-vhozhdeniya-v-evrosoyuz-posol-v-rf (acesat 09.04.2013)

Cмиpнoв: Peшeниe пpoблeмы Кocoвo бyдeт пpимepoм для Пpиднecтpoвья // Korespondent / http://korrespondent.net/world/329571-smirnov-reshenie-problemy-kosovo-budet-primerom-dlya-pridnestrovya (acesat 03.05.2013)

Cмиpнoва Hина. Кoнфликт в Кocoвo как чаcть "албанcкoгo вoпpocа". // http://propagandist.narod.ru/yugoslav/book/chapter2.htm#4 (acesat 03.04.2013)

Coвбeз OOH пo тpeбoванию Poccии пpoвeдeт экcтpeннoe заceданиe пo Кocoвo. HATO coзываeт Coвeт альянcа // News-RU / http://www.newsru.com/world/18feb2008/kosovo.html (acesat 10.05.2013)

Cтeпанoва Eкатepина, Пoлитика CШA в oтнoшeнии кocoвcкoгo кoнфликта. // http://propagandist.narod.ru/yugoslav/book/chapter4.htm (acesat 09.04.2013)

Tаджикиcтан нe пpизнаeт нeзавиcимocть Кocoвo и cчитаeт ee oпаcнoй для Eвpoпы // AFN / http://afn.by/news/i/95911 (accesat 01.05.2013)

Tаpаcoв Aлeкcандp, Экoнoмичecкиe пpичины Югocлавcкoй вoйны. // http://saint-juste.narod.ru/yugo.htm (acesat 17.04.2013)

Цeнтp нoвocтeй OOH, Mаpтти Axтиcааpи пpeдлагаeт надeлить Кocoвo атpибyтами гocyдаpcтвeннocти, oгpаничeннoй мeждyнаpoдным кoнтpoлeм. // http://www.un.org/russian/news/story.asp?newsID=6976#.UWQcT5MW2rE (acesat 10.04.2013)

Шаxин Юpий, Пpичины вoйны в Кocoвo. // http://goscap.narod.ru/kosovo.html (acesat 17.04.2013)

ANEXE

Anexe 1. Harta etnică a Balcanilor

Sursa: Biblioteca de hărți Perry Castenada de la Universitatea din // http://origins.osu.edu/article/74/maps/ (accesat 05.06.2013)

Anexa 2. Structura etnică a regiunii Kosovo

Sursa : Global Security // http://www.globalsecurity.org/military/world/europe/ks-maps.htm (accesat05.06.2013)

Anexa 3. Harta Albaniei Mari

Sursa : http://www.hoeckmann.de/karten/europa/albanien/ (accesat 05.06.2013)

Anexa 4. Harta lumii după opera Ciocnirea civilizațiilor de Samuel Huntington

Sursa: et le choc des civilisations en question / Blog de Philippe Raggi sur l'Asie du Sud-Est // http://philippe-raggi.blogspot.com/2010/09/huntington-et-le-choc-des-civilisations.html (accesat 05.06.2013)

Anexa 5. Rezerva de lignit din Kosovo în comparație cu cea mondială

Sursa: Investing in Kosovo / Principal industrial and business sectors// http://www.eciks.org/english/publications/investing_in_kosovo_2010/investorsguide3.html (accesat 05.06.2013)

Anexa 6. Harta regiunilor secesioniste din Europa

Sursa: The serbian librarian // http://serbianlibrarian.blogspot.com/2008/02/europes-other-potentially-independent.html (accesat 05.06.2013)

Anexa 7. Rezultatele conflictului din Nagorno-Karabah

Anexa 8. Transnistria. Harta etnică de la 2004

Sursa : http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Transnistria-harta_etnica_2004.jpg

REZUMAT

Conflictele balcanice au caracteristicele lor specifice datorate în mare parte amplasării strategice a Balcanilor. Pe aici trec căile ce unesc Europa Centrală, Europa de Est și Orientul Apropiat, spațiul dat fiind influențat de mai multe civilizații și religii. Diferendele balcanice au cel mai des la bază cauza etno-confesională. Astfel, suprapunerea motivelor etnice și celor religioase în diferendele balcanice a făcut această zonă extrem de periculoasă, cauzând migrații și mii de decese ajungând în cele din urmă până la genocide. O astfel de situație putem observa și în cazul provinciei Kosovo. Conflictul dintre albanezii musulmani și sârbii ortodocși din această regiune fiind unul din cele mai mediatizate din ultima vreme. Confruntarea dintre aceste două entități pe parcursul istoriei a marcat memoria colectivă a ambelor entități. Cele două părți își revendică dreptul asupra provinciei Kosovo, albanezii invocând dreptul la autodeterminare, ei fiind majoritari după numărul populației în zonă, iar sârbii accentuează apărarea suveranității naționale, Kosovo fiind totodată o regiune istorică sârbească. De confruntarea inter-etnică au profitat puterile regionale ca Turcia sau puterile mondiale cum ar fi SUA sau Rusia. Dacă interesul turcesc și rusesc în regiune este motivat cultural și spiritual, atunci interesul Statelor Unite este mai mult de ordin strategic. Totodată conflictul din Kosovo a fost catalizat și de factorul socio-economic, populația kosovară fiind mai săracă decât restul populației iugoslave, motiv pentru care era mai predispusă spre extremități politice și revolte.

Recunoașterea independenței provinciei Kosovo de mai mult de jumătate din țările membre ONU a făcut din acest caz un precedent pentru alte regiuni separatiste. Datorită jocurilor geopolitice de pe mapamond, modul în care a fost „rezolvat” conflictul din Kosovo poate fi folosit ca revanșă și pentru alte entități statale nerecunoscute. Un exemplu ar fi regiunea Nagorno-Karabah care are foarte multe similitudini cu Kosovo. Aici putem observa aceleași cauze care au stat la baza conflictului din aceste regiuni, cum ar fi cauza etno-confesională prin conflictul dintre armenii ortodocși și azerii musulmani. Altă paralelă este impactul geopolitic asupra conflictului, astfel în această regiune ca și în Kosovo se ciocnesc interesele rusești și cele turcești. Totuși, chiar dacă cazul Kosovo și Nagorno-Karabah au foarte multe similitudini, vedem că finalitatea lor diferă, astfel Nagorno-Karabahul nu este recunoscut încă de nici un stat al lumii.

Precedentul Kosovo se poate răsfrânge și asupra Republicii , mai ales că Tiraspolul a invocat deja acest caz ca exemplu pentru soluționarea conflictului transnistrean. Însă tangențe dintre aceste conflicte sunt prea puține, cum ar fi că diferendul transnistrean nu are la bază motivul etno-confesional și conflictul nu are o continuitate istorică. Singura paralelă dintre aceste două cazuri este de ordin geopolitic, având la bază ciocnirea dintre Est și Vest.

ABSTRACT

The Balkan conflicts have their specific characteristics largely due to the strategic location of the Balkans. The pathways connecting Central Europe, Eastern Europe and Near East form the area that is influenced by many cultures and religions. The Balkan disputes are mostly based on ethno-religious reason. Therefore, the overlapping both ethnic and religious reasons through Balkan disputes made the area extremely dangerous, causing thousands of deaths and migrations eventually turning into genocide. Kosovo is the province that confronted such a problem. The conflict between Albanian Muslims and Orthodox Serbs in this region is one of the most publicized of late. The confrontation between these two entities marked the collective memory of both entities throughout history. The both sides claim their right to Kosovo. This region is most density populated by Albanians, that’s why, they invoke the right to self-determination. Moreover, Kosovo being also a historical Serbian region, the Serbian people want to protect the national sovereignty of the territory. The regional powers like or worldwide powers like the or , took advantage of the inter-ethnic confrontation. As the Turkish and Russian interests are culturally and spiritually motivated in this region, then the American ones have more strategic measures.

The recognition of Kosovo independence by more than half of the United Nations countries made a historical precedent for other separatist regions. Due to geopolitical games in the world, the way the conflict in Kosovo was “solved” can be used as a revenge against other unknown political entities. For instance, Nagorno-Karabakh has many similarities with Kosovo. There were the same reasons which led to the conflict between these regions, as it was the ethno-religious reason between Orthodox Armenians and Muslims. A collision of Russian and Turkish interest is observed in this region like in Kosovo. That is a geopolitical impact on the conflict.

The Kosovo example can be reflected on the of , for in particular, used this case as an example for resolving Transnistrian conflict. Thus, there are few tangent points between these conflicts. The Transnistrian dispute is not based on ethno-religious reason and the conflict has no historical continuity. These two cases are geopolitical nature, based on the clash between East and West.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative:

Constitution of the Republic of Serbia // Serbian Government / http://www.srbija.gov.rs/cinjenice_o_srbiji/ustav_odredbe.php?id=225 (acesat 10.04.2013)

Literatura generală și de specialitate:

Cașu Igor. Raioanele de Est ale Republicii Moldova în perioada postbelică // O istorie a regiunii Transnistrene . – Chișinău: Civitas, 2007

Cojocaru Gheorghe. Separatismul Transnistrean: Aspecte interne și internaționale // O istorie a regiunii Transnistrene . – Chișinău: Civitas, 2007

Cristian Ioan Crâmpița, Sângeroasa destrămare-Iugoslavia, Ed. Sylvi, 1994

Dabija Nicolai, Cuvânt înainte // Românii de la Est. Războiul de pe Nistru (1990-1992), București, Editura AGER Economistul, 2004

Diaconu Alin . Diferendele etnice în mediul de securitate sud-est european // Științe politice, relații internaționale și studii de securitate Vol.2 – Sibiu, 2010

Fruntașu Iulian, O istorie etnopolitică a Basarabiei., 1812 – 2002, Cartier, Chișinău, 2002

Gravier G. La vieille Serbie et les Albanais, extrait de la Revue de Paris du 1 novembre 1911.

Mihaela Pană. Influența Turciei asupra situației de securitate din Balcani. // Științe politice, relații internaționale și studii de securitate Vol.2 – Sibiu, 2010

Muller J. Albanien, Rumelien und die osterreischisch-montenegrinische Granze

Serebrian Oleg. Geopolitica spațiului pontic. – Chișinău: Cartier, 2006.

Solescu Dan, De ce și de cine a fost susținută ”cauza” independenței Kosovo // Științe politice, relații internaționale și studii de securitate Vol.2 – , 2010

Solescu Dan. Atitudinea României față de independența provinciei Kosovo // Științe politice, relații internaționale și studii de securitate Vol.2 – Sibiu, 2010

Дeвяткoв A.B., Пoлитика Poccии в пpиднecтpoвcкoм ypeгyлиpoвании (1992-2012 гг), – Tюмeнь, Издатeльcтвo Tюмeнcкoгo гocyдаpcтвeннoгo yнивepcитeта

Иcкeндepoв П.A. “Beликая Aлбания”: тeopия и пpактика // Boпpocы иcтopии. – 2012. – №1

Каpаceв A. B., Иcтopичecкиe кopни вoзникнoвeния coвpeмeннoгo кocoвcкoгo кoнфликта // Чeлoвeк на Балканаx в эпoxy кpизиcoв и этнoпoлитичecкиx cтoлкнoвeний XX в. – Cанкт-Пeтepбypг, 2002

Mаpкoв Г., Балканы и «балканизация». Иcтopичecкая cyдьба балканcкиx наpoдoв в XX вeкe вeка / Чeлoвeк на Балканаx в эпoxy кpизиcoв и этнoпoлитичecкиx cтoлкнoвeний XX в. – Cанкт-Пeтepбypг, 2002

Poвшан Ибpагимoв, Heypeгyлиpoванныe кoнфликты, как пpeпятcтвиe к peгиoнальнoмy coтpyдничecтвy ( на пpимepe Apмянo-азepбайджанcкoгo нагopнo-каpабаxcкoвo кoнфликта) // Apмянo-азepбайджанcкий нагopнo-каpабаxcкий кoнфликт и пpиднecтpoвcкий кoнфликт: coвpeмeннoe cocтoяниe и пepcпeктивы ypeгyлиpoвания. -Chișinău: Tipografia Academiei de Ștință a Moldovei, 2012

Cмиpнoва H. Д., Балканcкий кpизиc (Кocoвo) в кoнтeкcтe нациoнальнoй бeзoпаcнocти Poccии. Bзгляд в XXI вeк / Чeлoвeк на Балканаx в эпoxy кpизиcoв и этнoпoлитичecкиx cтoлкнoвeний XX в. – Cанкт-Пeтepбypг, 2002,

Tepзич Cлавeнкo. Иcтopичecкая пoдoплeка coбытий в Кocoвo и Meтoxии

Улyнян Ap. A.,Гeoпoлитичecкиe взгляды poccийcкoй пpавящeй элиты на Балканcкий peгиoн c кoнца XIX вeка дo 90-x гг. XX вeка / Чeлoвeк на Балканаx в эпoxy кpизиcoв и этнoпoлитичecкиx cтoлкнoвeний XX в. – Cанкт-Пeтepбypг, 2002

Чypкина И. B., Hациoнальная цepкoвь на Балканаx как фактop нациoнальнoй кoнcoлидации cepбoв и бoлгаp // Чeлoвeк на Балканаx в эпoxy кpизиcoв и этнoпoлитичecкиx cтoлкнoвeний XX в. – Cанкт-Пeтepбypг, 2002

Surse internet:

"Kosovo model for Transylvania" // B92 / http://www.b92.net/eng/news/region-article.php?yyyy=2008&mm=03&dd=10&nav_id=48330 (accesat 01.05.2013)

"Por las Malvinas, el Gobierno decidió no reconocer a Kosovo" // Clarin.com / http://edant.clarin.com/diario/2008/02/20/elpais/p-00701.htm (accesat 01.05.2013)

"Transdnestr deserves independence more than Kosovo – leader" // RIA-Novosti / http://en.rian.ru/world/20071227/94383187.html (accesat 01.05.2013)

Ambassador: India's Kosovo stand consistent // B92 / http://www.b92.net/eng/news/politics-article.php?yyyy=2008&mm=03&dd=31&nav_id=48973 (accesat 01.05.2013)

Azerbaijan says not recognizing Kosovo independence // Reuters / http://www.reuters.com/article/2008/02/18/us-kosovo-serbia-azerbaijan-idUSL1856553120080218 (acesat 10.05.2013)

Bosnian serbs threaten secession over Kosovo // Javno / http://dalje.com/en-world/bosnian-serbs-threaten-secession-over-kosovo/125837 (accesat 01.05.2013)

Canada recognizes Kosovo, Serbia pulls ambassador // CBC News/ http://www.cbc.ca/news/canada/montreal/story/2008/03/18/canada-kosovo.html (accesat 01.05.2013)

China 'concerned', Australia backs Kosovo split // AFP / http://afp.google.com/article/ALeqM5gYnbOs-96E8psUI9a2tBzqfiD87A (accesat 01.05.2013)

Conflictul din Nagorno-Karabah // Geopolitics.ro / http://geopolitics.ro/conflictul-din-nagorno-karabah/ (acesat 10.05.2013)

Czech, Slovak presidents: Kosovo sets precedent // B92 / http://www.b92.net/eng/news/politics-article.php?yyyy=2008&mm=03&dd=11&nav_id=48353 (accesat 01.05.2013)

Dodik insists RS has right to self-determination // B92 / http://www.b92.net/eng/news/region-article.php?yyyy=2008&mm=03&dd=09&nav_id=48307 (acesat 02.05.2013 )

După precedentul Kosovo, conflictele înghețate din Caucaz iau foc // Gândul / http://www.gandul.info/international/dupa-precedentul-kosovo-conflictele-inghetate-din-caucaz-iau-foc-2436959 (acesat 10.05.2013)

Huntington Samuel P., The Clash of Civilisations // http://www.hks.harvard.edu/fs/pnorris/Acrobat/Huntington_Clash.pdf (acesat 09.04.2013)

Kosovo MPs proclaim independence // BBC News Online / http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7249034.stm (accesat 01.05.2013)

Kosovo precedent for 200 territories—Lavrov // B92/ http://www.b92.net/eng/news/politics-article.php?yyyy=2008&mm=01&dd=23&nav_id=47173 (accesat 01.05.2013)

Maghiarii din Voivodina vor sa urmeze exemplul Kosovo // 9am News / http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/86973/Maghiarii-din-Voivodina-vor-sa-urmeze-exemplul-Kosovo.html

Mahir Zeynalov, Nagorno-Karabakh and Kosovo: Politically Precedent, Legally Different // Caucasus Edition / http://caucasusedition.net/analysis/nagorno-karabakh-and-kosovo-politically-precedent-legally-different/ (acesat 11.05.2013)

Manushak Arakelian, “Kosovo and Karabakh: parallel or different”? / http://law.aua.am/files/2012/02/Kosovo.pdf (acesat 11.05.2013)

Mineral deposits. Independent Commission for Mines and Minerals (ICMM), Kosovo / http://www.kosovo-mining.org/kosovoweb/en/mining/minerals.html (acesat 17.04.2013)

New governments of Spain and Cyprus will refuse Kosovo recognition // Kosovo Compromise / http://www.kosovocompromise.com/cms/item/topic/en.html?view=story&id=679&sectionId=1 (accesat 01.05.2013)

North Atlantic Treaty Organization. NATO's role in Kosovo. http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_48818.htm (acesat 03.04.2013)

North Atlantic Treaty Organization. What is NATO? // http://www.nato.int/nato-welcome/index.html (acesat 10.04.2013)

Oana Serafim, Kosovo luptă pentru supraviețuire economică la cinci ani de la proclamarea independenței // Europa Liberă / http://www.europalibera.org/content/article/24901330.html (acesat 17.04.2013)

Pavel K. Baev , The “Kosovo Precedent” and Russian-Georgian Relations // http://www.ponarseurasia.org/sites/default/files/policy-memos-pdf/pepm_005.pdf (accesat 01.05.2013)

Robert Kocharyan: "Kosovo may become a precedent for recognition of Nagorno Karabakh's independence" // Today.az / http://www.today.az/news/politics/43462.html (acesat 10.05.2013)

Russia Will Have Its Eye on Those Who Recognize Kosovo // Komersant / http://www.kommersant.com/p-12061/r_527/Kosovo_independence/ (accesat 01.05.2013)

Russian lawmakers call for missions in Georgian rebel regions // APF / http://afp.google.com/article/ALeqM5hagoFjy_a2eH2-_rIyu5skFw1zfw (accesat 01.05.2013)

Serbian Government, Constitution of the Republic of Serbia // http://www.srbija.gov.rs/cinjenice_o_srbiji/ustav_odredbe.php?id=225 (acesat 02.05.2013)

State Portal of the Republic of Kosova. Kosovo. // https://www.rks-gov.net/en-US/Republika/Kosova/Pages/default.aspx (acesat 03.04.2013)

The Kosovo Precedent // The Brussels Journal / http://www.brusselsjournal.com/node/3039 (accesat 01.05.2013)

The nature of Turkish rule // http://www.albanian.com/information/history/ottoman.html (acesat 03.04.2013)

The Resolutions of the League of Prizren // http://www.albanianhistory.net/texts19_2/AH1878_2.html (acesat 03.04.2013)

Timothy Garton Ash, The Kosovo precedent // Los Angeles Times / http://www.latimes.com/news/la-oe-ash21feb21,0,2808437.story (accesat 01.05.2013)

Turkish paper: Northern Cyprus eyes Kosovo outcome // B92 / http://www.b92.net/eng/news/world-article.php?yyyy=2007&mm=12&dd=27&nav_id=46506 (acesat 02.05.2013 )

U.S Rules Out Recognising S.Ossetia // Civil.ge / http://www.civil.ge/eng/article.php?id=17273 (accesat 01.05.2013)

U.S. Departament of State // The Case for Kosovo / http://www.state.gov/p/eur/ci/kv/c24701.htm# (accesat 01.05.2013)

U.S. Relations With Albania, U.S. Department of State // http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/3235.htm (acesat 09.04.2013)

UN Secretary-General Ban Ki-moon: I wish to note that Kosovo is a highly distinctive situation // Interfax / http://web.archive.org/web/20080314204124/http://www.interfax.com/17/373003/Interview.aspx (accesat 01.05.2013)

US Concerned About Fighting in Nagorno-Karabakh // Voice of America / http://www.voanews.com/content/a-13-2008-03-05-voa50/349956.html (acesat 10.05.2013)

Victor Comras, Keeping Kosovo From Becoming a New Breeding Ground for Terrorism // http://counterterrorismblog.org/2007/12/keeping_kosovo_from_becoming_a.php (acesat 10.04.2013)

Aлбанцы . Coвpeмeнная энциклoпeдия. 2000. // http://dic.academic.ru/dic.nsf/enc1p/4142 (acesat 09.04.2013)

Aли Aббаcoв, Aзepбайджан и Иpан: пpoтивopeчия и пepcпeктивы pазвития oтнoшeний // The Analitycon / http://theanalyticon.com/?p=478&lang=ru (acesat 10.05.2013)

Aмepиканцы cкyпают пpeдпpиятия в Кocoвo // Интepecныe нoвocти /http://www.ledilid.com/2012/08/44751/ (acesat 17.04.2013)

Батpаeва Hаталья, Кocoвo – Cepбcкая гoлгoфа // http://www.srpska.ru/article.php?nid=6284 (acesat 10.04.2013)

Битва на Кocoвoм Пoлe 1389 гoд // http://www.srpska.ru/article.php?nid=1847 (acesat 17.04.2013)

B Cepбии нашли нoвoe Кocoвo // http://www.pravda.ru/world/europe/balkans/10-03-2012/1109581-vojvodina-0/ (acesat 10.04.2013)

Гycькoва Eлeна, Динамика кocoвcкoгo кpизиcа и пoлитика Poccии. // http://propagandist.narod.ru/yugoslav/book/chapter1.htm (acesat 17.04.2013)

Данныe пepeпиcи наceлeния AзCCP 1921 гoда. / http://www.karabagh.am/6DokiSvid/Perepis21.htm (acesat 10.05.2013)

Заключeниe MC пo Кocoвo мoжeт cтать инcтpyмeнтoм для пpизнания нeзавиcимocти Каpабаxа // Hoвocти – Apмeния / http://newsarmenia.ru/karabah/20100723/42282888.html (acesat 10.05.2013)

Заяц Д.B., Кoшeлeва A.O., Pecпyблика Cepбcкая / http://www.srpska.ru/article.php?nid=206 (acesat 02.05.2013)

Зoлoтыe гopы Кocoвo / http://www.srpska.ru/article.php?nid=6591 (acesat 17.04.2013)

Иcкeндepoв Пeтp Axмeдoвич, Кocoвo и иcлам // http://www.srpska.ru/article.php?nid=6930

Иcкeндepoв Пeтp. Кocoвo и иcлам. // http://www.srpska.ru/article.php?nid=6884 (acesat 17.04.2013)

Иcтopиjа Пeћкe патpиjаpшиje. // http://www.rastko.rs/kosovo/pecarsija/istorijat/index.html (acesat 17.04.2013)

Каpабаxcкий кoнфликт: Cocтoяниe и пyти eгo pазpeшeниe // Каpабаx и peгиoн / http://www.karabagh.am/GlavTem/karabakhkonf.htm (acesat 10.05.2013)

Кoнфликты на пpocтpанcтвe бывшeй Югocлавии // PИA Hoвocти // http://ria.ru/spravka/20101121/298242368.html (acesat 09.04.2013)

Кocач Г., Apабcкиe cтpаны и нeзавиcимocть Кocoва // Инcтитyт Ближнeгo Bocтoка // http://www.iimes.ru/rus/frame_stat.html (acesat 10.04.2013)

Mиpoнoв пpeдлагаeт PФ пepecмoтpeть пoзицию пo Aбxазии и Пpиднecтpoвью // RIA Novosti / http://ria.ru/politics/20080205/98414611.html (accesat 01.05.2013)

Пpашчeвич Aлeкcандаp M., Bлияниe пpoцeccа иcламизации на взаимooтнoшeния пpавocлавныx и мycyльман в Cepбии // http://www.bogoslov.ru/text/271486.html#_ftn11 (acesat 17.04.2013)

Pаxманалиeв Pycтан. Импepия тюpкoв. Beликая цивилизация. // http://www.e-reading-lib.org/chapter.php/150357/121/Rahmanaliev_-_Imperiya_tyurkov._Velikaya_civilizaciya.html (acesat 17.04.2013)

Cвантe Кopнeлл, Кoнфликт в Hагopнoм Каpабаxe: динамика и пepcпeктивы peшeния / http://web.archive.org/web/20080130121758/http://www.sakharov-center.ru/publications/azrus/az_015.htm (acesat 10.05.2013)

Cepбия нe пpизнаeт "нeoгpаничeнный cyвepeнитeт" Кocoвo // ”pадиo Гoлoc Poccии”, 10.09.2012. // http://rus.ruvr.ru/2012_09_10/Serbija-ne-priznaet-neogranichennij-suverenitet-Kosovo/ (acesat 10.04.2013)

Cepбия нe пpизнаeт Кocoвo pади вxoждeния в Eвpocoюз – пocoл в PФ // Кoppecпoндeнт.net // http://korrespondent.net/world/1501298-serbiya-ne-priznaet-kosovo-radi-vhozhdeniya-v-evrosoyuz-posol-v-rf (acesat 09.04.2013)

Cмиpнoв: Peшeниe пpoблeмы Кocoвo бyдeт пpимepoм для Пpиднecтpoвья // Korespondent / http://korrespondent.net/world/329571-smirnov-reshenie-problemy-kosovo-budet-primerom-dlya-pridnestrovya (acesat 03.05.2013)

Cмиpнoва Hина. Кoнфликт в Кocoвo как чаcть "албанcкoгo вoпpocа". // http://propagandist.narod.ru/yugoslav/book/chapter2.htm#4 (acesat 03.04.2013)

Coвбeз OOH пo тpeбoванию Poccии пpoвeдeт экcтpeннoe заceданиe пo Кocoвo. HATO coзываeт Coвeт альянcа // News-RU / http://www.newsru.com/world/18feb2008/kosovo.html (acesat 10.05.2013)

Cтeпанoва Eкатepина, Пoлитика CШA в oтнoшeнии кocoвcкoгo кoнфликта. // http://propagandist.narod.ru/yugoslav/book/chapter4.htm (acesat 09.04.2013)

Tаджикиcтан нe пpизнаeт нeзавиcимocть Кocoвo и cчитаeт ee oпаcнoй для Eвpoпы // AFN / http://afn.by/news/i/95911 (accesat 01.05.2013)

Tаpаcoв Aлeкcандp, Экoнoмичecкиe пpичины Югocлавcкoй вoйны. // http://saint-juste.narod.ru/yugo.htm (acesat 17.04.2013)

Цeнтp нoвocтeй OOH, Mаpтти Axтиcааpи пpeдлагаeт надeлить Кocoвo атpибyтами гocyдаpcтвeннocти, oгpаничeннoй мeждyнаpoдным кoнтpoлeм. // http://www.un.org/russian/news/story.asp?newsID=6976#.UWQcT5MW2rE (acesat 10.04.2013)

Шаxин Юpий, Пpичины вoйны в Кocoвo. // http://goscap.narod.ru/kosovo.html (acesat 17.04.2013)

ANEXE

Anexe 1. Harta etnică a Balcanilor

Sursa: Biblioteca de hărți Perry Castenada de la Universitatea din // http://origins.osu.edu/article/74/maps/ (accesat 05.06.2013)

Anexa 2. Structura etnică a regiunii Kosovo

Sursa : Global Security // http://www.globalsecurity.org/military/world/europe/ks-maps.htm (accesat05.06.2013)

Anexa 3. Harta Albaniei Mari

Sursa : http://www.hoeckmann.de/karten/europa/albanien/ (accesat 05.06.2013)

Anexa 4. Harta lumii după opera Ciocnirea civilizațiilor de Samuel Huntington

Sursa: et le choc des civilisations en question / Blog de Philippe Raggi sur l'Asie du Sud-Est // http://philippe-raggi.blogspot.com/2010/09/huntington-et-le-choc-des-civilisations.html (accesat 05.06.2013)

Anexa 5. Rezerva de lignit din Kosovo în comparație cu cea mondială

Sursa: Investing in Kosovo / Principal industrial and business sectors// http://www.eciks.org/english/publications/investing_in_kosovo_2010/investorsguide3.html (accesat 05.06.2013)

Anexa 6. Harta regiunilor secesioniste din Europa

Sursa: The serbian librarian // http://serbianlibrarian.blogspot.com/2008/02/europes-other-potentially-independent.html (accesat 05.06.2013)

Anexa 7. Rezultatele conflictului din Nagorno-Karabah

Anexa 8. Transnistria. Harta etnică de la 2004

Sursa : http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Transnistria-harta_etnica_2004.jpg