SPECIFICUL CONDUITEI PROFESIONALE A AVOCATULUI [613247]

1

SPECIFICUL CONDUITEI PROFESIONALE A AVOCATULUI
ETIC Ă ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

DINCĂ DIANA -NICOLETA
MASTER DREPTUL AFACERILOR
FACULTATEA DE DREPT, UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

2
Rolul avocatului într -o societate este unul special și nu se limitează la oferirea de sfaturi și
consultații juridice ori la executarea unui mandat în limitele legii. Acesta se bucură de o
plentitudine de drepturi, însă această profesie impune în exercitar ea activității respectarea anumitor
obliga ții ce sunt reglementate de o legislație specială, printre care și Codul deontologic al
avocaților. Acest ansamblu de dispoziții normative cuprinde reguli esențiale de conduită ce trebuie
respectate în relația cu clienții, cu magistrații ori în relațiile dintre avocați și au la bază ideea de
onestitate și corectitudine ce trebuie să caracterizeze serviciile profesionistului. Onestitatea și
integritatea intelectuală, independența economică sunt esențiale pentru a se asigura încrederea
societății în activitatea unui avocat, în ansamblu. Orice profesie juridică are un rol esențial într -un
stat de drept, practicienii fiind uniți în fața unui scop comun și anume asigurarea respectării
drepturilor fundamentale ale cetățeni lor, iar pentru îndeplinirea acestei misiuni, fiecare are atribuții
bine delimitate și obligatorii, date de reguli cu caracter legal, dar și social și moral.
Nerespectarea acestor norme duce la sancționarea disciplinară a comportamentului afirmat
în contr adicție cu onoarea și demnitatea profesiei. Prin urmare, în activitatea sa avocatul trebuie să
aibă anumite repere precise ce decurg din principii generale ale îndeplinirii atribuțiilor acestei
profesii , precum principiul legalității, principiul libertății , principiul independenței, principiul
autonomiei și descentralizării, principiul păstrării secretului profesional. Acesta beneficiază în mod
particular de libertate de exprimare și acțiune, însă respectarea responsabilităților etice este extrem
de solicit antă. Î n practică se ivesc diferite împrejurări ce duc la concluzia că realitatea exercitării
profesiei de avocat contrazice exigența specifică unor reguli cu caracter statutar, acesta trebuind să
acționeze adecvat , chiar dacă încălcarea regulilor legale, dar și a conduitei morale , ar părea să fie
opțiunea cea mai potrivită .
Dacă, prin ipoteză, a fost declanșat un proces ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de omor
de către o persoană, părțile trebuie să aibă parte pe toată desfășurarea acestuia , de to ate drepturile
prevăzute de legislația română, inclusi v de dreptul la apărare ce poate fi exercitat prin avocat,
pentru că dreptatea aparține celui care o are, chiar în lipsa dovezilor. Însă, o sentință favorabilă
aparține celui care a știut cum să o doved ească. De aceea, rolurile în justiție sunt bine delimitate,
avocatul deținând puterea convingerii, în timp ce judecătorul deține puterea luării deciziilor. Din
perspectiva principiilor morale, ar trebui afirmat că un avocat căruia clientul i -a mărturisit v inovăția
în cursul unei conversații particulare , e nevoit să prezinte aceasta situație în fața organelor judiciare ,
în vederea aflării adevărului și a soluționării juste a cauzei , prin tragerea la răspundere a celui
vinovat. De asemenea, a părarea unui inf ractor ar putea fi privită ca un pericol pentru binele general
al societății, o amenințare a intereselor individuale sau de grup, însă , pe de altă parte, acesta face
parte din această comunitate, iar asigurarea unui proces echitabil va putea contribui la r eintegrarea

3
în colectiv și îndrepta rea făptuitorului. Apărătorul acestuia trebuie să fie liber de orice presiune
externă și orice imixtiune nepermisă de lege, acționând exclusiv în virtutea crezului său
profesional, bazat pe lege.
Avocatul nu apără infract orul, ci pe cel ce se bucură de prezumția de nevinovăție. Orice
cetățean are dreptul la respectarea libertății, dreptul de a nu se autoincrimina, de a nu da declarații
împotriva lui însuși și dreptul la viață privată. Pentru asigurarea respectării acestor drepturi și
pentru a face cunoscute consecințele juridice ale faptelor sale, intervine rolul avocatului, care,
pentru o mai bună îndeplinire a atribuțiilor sale, trebuie să cunoască toate circumstanțele situației în
care se află persoana reprezentată. Secretul profesional este un drept și o îndatorire fundam entală a
avocatului, trebuind să respecte informațiile confidențiale de care ia cunoștință în cadrul activității
sale profesionale. Interesele c lientului său sunt prioritare , iar avocatul are obligația de a le apăra
prin mijloace legale, indiferent de vinovăția ori nevinovăția acestuia, și doar în scopuri legitime,
fără a furniza cu bună -știință în fața instanței informații false ori de natură a induce în eroare
organele judiciare. Prin urmare , într -o împrejurare ca cea prezentată mai sus, avocatul, deși se
bucură de autonomie, nu se află în poziția în care să judece acțiunile clientului său, ci trebuie să
depună toate diligențele pentru a construi pledoaria pe baza unor argumente ce pot avea d rept
consecință soluții avantajoase pentru acesta , menținând un echilibru între normele legale și
cerințele etice.
Pentru promovarea unei atitudini etice în relația cu clienții , Codul deontologic
reglementează și conceptul de conflict de interese , ce imp une în sarcina avocatului obligația de a
evita orice circumstanțe în care raționamentul profesional și acțiunile aflate în legătură cu interesele
clientului să fie influențate de un interes secundar, personal. Aceste interese împiedică îndeplinirea
imparți ală a responsabilităților și desfășurarea activității în mod obiectiv. Deciziile neetice în acest
context pot avea diferite surse : de la diferențele de caracter ori de pregătire profesională până la
dorința de câștiguri imediate.
Deși legea este dictată pen tru toți cetățenii, aceasta nu este înțeleasă și studiată în detaliu de
fiecare dintre noi, deși aceasta ni se aplică în mod egal. Prin urmare, î n activitatea de consultanță,
se poate apela la avocat pentru a obține anumite cercetări amănunțite ori i se po ate cere să
folosească anumite căi în vederea rezolvării de probleme. Manifestând interes față de soluționarea
acestora, avocatul va depista elementele cheie și determinante, va face conexiuni și va utiliza
cunoștințele juridice în mod practic, de la caz l a caz, și va răspunde acestor solicitări fără a
compromite interesele clientului. În exercitarea acestor atribuții se poate crea un conflict de
interes e, un exemplu des întâlnit fiind situația în care avocatul care gestionează informațiile , le
valorifică î n scopuri proprii.

4
De pildă, fără să primească mai multe detalii, un avocat acceptă să asigure asistență unui
client aflat în divergență cu angajatorul său. După analizarea elementelor dosarului , reiese că la
conducerea firmei angajatoare este soția sa. Î n acest moment apare o situație dilematică ce reunește
atât un aspect legal, cât și unul social – să continue consilierea loială a angajatului, astfel putând fi
afectate relațiile de familie sau să acționeze într -o direcție ce ar favoriza și poziția soției ca
angajator, fiind prejudiciate interesele clientului, chiar și parțial.
Avocatul trebuie să adopte un comportament conform propriei deliberări, să evalueze
rațional valorile deciziilor sale și consecințele ce decurg din acestea. Dacă soluția este mențin erea
contractului de asistență juridică, în atare situație trebuie identificate modalități eficiente de
înlăturare a conflictului de interese, atât din punct de vedere legal, cât și din perspectiva principiilor
morale, pentru a oferi sprijin și a asigura c onsilierea clientului, dar în același timp să nu aducă
atingere relației familiale. O primă soluție ar fi ca avocatul, după informarea prealabilă a persoanei
reprezentate, să primească acordul acesteia și să încerce să concilieze contrarietatea de interes e. O
altă opțiune ar fi adoptarea unei strategii comune, prin recurgerea la negocieri ce vor avea ca
rezultat anihilarea unor eventuale consecințe nefavorabile. Astfel, misiunea avocatului este
înfăptuită, integritatea profesiei de avocat nefiind atinsă, d ar și datoria morală va fi îndeplinită,
fiind asigurată încrederea societății în sistemul judiciar și îmbunătățirea funcționării acestuia.
Odată cu îndeplinirea atribuțiilor sale, avocatul are dreptul la onorariu, inclusiv dreptul la
acoperirea tuturor ch eltuielilor făcute în interesul clientului. Pentru întreaga sa activitate
profesională, onorariul este stabilit în mod liber între beneficiarul serviciilor avocatului și acesta din
urmă, avându -se în vedere anumite criterii, precum dificultatea, amploarea sau durata cazului.
Dreptul reprezentantului la contraprestație este o răsplată pentru timpu l și volumul de muncă
solicitat e pe parcursul executării mandatului primit, însă, există situații în care este asigurată
asistența judiciară în funcție de posibilit ățile clientului ori chiar în mod gratuit. Implicarea civică a
unui avocat îi impune acestuia să conștientizeze deficiențele administrării justiției care fac ca o
anumită categorie de persoane (de exemplu, persoanele cu posibilități materiale restrânse, a căror
cauză este controversată ori subiect de dezaprobare publică) să nu poată beneficia de ajutor public
judiciar adecvat. În consecință, avocatului nu îi este permis s ă refuze reprezentarea acestora decât
în anumite situații excepționale, fiind necesar ca acesta să adopte o poziție împotriva abuzurilor, să
afirme în mod constant rolul determinant al profesiei, militând permanent pentru înlăturarea
barierelor la accesul la justiție, care trebuie să fie esențială pentru libertate, demnitate, corectitudine
și evoluție într -un stat bazat pe reguli de drept.
Pe parcursul exercitării profesiei, avocatul nu dezvoltă raporturi juridice doar cu persoanele
pentru care îndeplinește un anumit mandat, ci misiunea acestuia îi impune datorii și obligații

5
multiple, deși uneori aparent contradictorii, și față de alți avocați, magistrați ori alte persoane cu
care interacționează. Prin urmare, respectul pentru activitatea sa profesională reprezintă o condiție
esențială a unei societăți democratice, iar acesta trebuie să îl manifeste în raport de client, de
tribunale și alte autorități în fața cărora pledează pentru cauza clientului ori acționează în numele
acestuia, de fiecare confrate în particular, dar și în raport de public pentru care o astfel de profesie
este un mijloc esențial de apărare a drepturilor omului în societate.
Prin urmare, a vocatul care participă la o procedură ce se desfășoară în fața autorităților
judecătorești , trebuie să respecte, de asemenea, normele deontologice ce se aplică în respectiva
jurisdicție . Este necesar ca acesta să dea dovadă, în orice circumstanță, de respect si loialitate față
de judecător și alte persoane prezente în instanță. În momentul în care își prezintă pledoaria ,
avocatul trebuie să aibă o atitudine corespunzăto are normelor proce durale și cerințelor de
solemnitate, având obligația de a se adresa respectuos judecătorului, dar și părții adverse și a
reprezentantului acesteia . Confraternitatea are în vedere ca relațiile dintre avocați să fie bazate pe
încredere, spre interesul client ului, iar fiecare dintre aceștia să acționeze în scopul evitării unor
conflicte ori procese zadarnice, manifestând un comportament colegial și loial. Însă, în acest caz
este impusă o limită, deoarece, sub rezerva normelor legale și deontologice, este neces ar ca fiecare
dintre reprezentanți să apere interesele clientului său, chiar în raport de propriile interese ori ale
vreunui confrate, fiind interzis ca acestea să fie puse în opoziție.
În situația în care oricare dintre regulile amintite mai sus, nu ar fi respectate de către avocat ,
ar fi creată o stare de anarhie, iar dacă acest model ar fi urmat și de alți participanți, societatea s -ar
confrunta cu problema stagnării. Drepturile acestuia trebuie să fie utilizate în vederea realizării
finalităților sale , fară a fi încălcată buna -credință cu intenția vătămării unei alte persoane, iar un
astfel de abuz de drept nu ar putea încuraja evoluția și prosperitatea și ar împiedica instituțiile de
drept să stabilească ordinea pe baza corectitudinii și imparțialității, fără folosirea forței fizice. În
situația prezentată, comportamentul neadecvat al avocatului ce încalcă regulile legale și de
conduită se poate resfrânge chiar asupra cazului clientului ce trebuie reprezentat în cele mai bune
condiții, de aceea acesta trebuie să cunoască foarte bine limitele legale, dar și sociale, până la care
poate ajunge. Un exemplu prac tic este aplicarea unor norme al căror sens nu există ori atribuirea
mai multor explicații, moment în care intervine interpretarea legii ce impune a se face cu bună –
credință. În această împrejurare este necesar ca avocatul să cunoască cum să utilizeze acea stă
lacună legislativă, favorizând poziția persoanei reprezentate, nefiind considerat că a încalcat o
valoare socială ori legală, dacă interpretarea nu depășește conținutul și sensul normei respective.
Paradoxal, progresul legal, politic și social există datorită încălcării regulilor. Astăzi, deși în
continuă evoluție, întreaga reglementare legislativă oferă drepturi, în paralel impune respectarea

6
obligațiilor. Fiecare ansamblu de reguli existent vizează o anumită categorie de persoane, de
bunuri, de activ ități. Astfel este asigurată întreaga ordine în societate și poate funcționa numai în
baza acestora. Din această perspectivă a fost conturat și rolul avocatului care, prin contribuția sa,
protejează valorile fundamentale ale societății : drepturile și liber tățile fundamentale ale omului,
dreptul persoanelor la securitate juridică. Pentru ca această misiune să fie dusă la bună îndeplinire,
a fost creat un cadru legislativ special ce reglementează, printre altele, atribuțiile legale și sociale ce
trebuie îndep linite în desfășurarea activității avocatului, reglementări create din rațiuni ce țin numai
de domeniul interesului social general. Prin urmare, prezența avocatului în viața cetățeanului este
uneori indispensabilă luând în considerare că instituțiile statu lui nu sunt încă suficient de
consolidate, fapt care are ca rezultat, în unele cazuri, decizii mult prea subiective și uneori
arbitrarii, iar cadrul legislativ este susceptibil de schimbări rapide, fiind necesar ca de fiecare dată
să existe o persoană de î ncredere și imparțială care să cunoască și să îi expună drepturile pe care le
are fiecare cetățean, modul în care să îi fie acordate și respectate, bineînțeles, întotdeauna în
conformitate cu reglementările actualizate.
Plecând de la premisele prezentate mai sus, locul și rolul avocatului în viața și activitatea
cetățeanului este necesar și foarte important : de a proteja clientul de abuzurile statului, de excesele
altor cetățeni ori de câte ori se află în stare de nevoie. Acesta este un profesionist al dr eptului care
cunoaște toate metodele și mijloacele specifice protejării și exercitării drepturilor și intereselor
legitime ale persoanelor fizice și juridice în orice raport din care acestea fac parte. Pentru a nu
exista oameni care să nu beneficieze de dr epturi, chiar dacă acestea nu le sunt cunoscute în
totalitate prin prisma simțurilor, a experiențelor de viață ori a culturii, este indispensabil ca orice
persoană să poată beneficia de sprijinul unui specialist în soluționarea conflictelor, care să
manife ste răbdare și, garan tând secretul profesional, să ofere o asistență cât mai bună. Exercitarea
omniprezentă a acestor atribuții este asigurată numai dacă avocatul respectă la rândul său toate
dispozițiile legale, sociale și morale ce guvernează această pro fesie și au ca punct central persoana.
Fiecare normă este instituită cu un scop unic determinant, și anume buna funcționare a societății și
înlăturarea încălcărilor drepturilor fundamentale ale omului, iar avocatul trebuie doar să încurajeze
și să ajute în orice mod, atingerea acestui obiectiv.

7
BIBLIOGRAFIE

1. Codul deontologic al avocaților din Uniunea Europeană
2. Statutul profesiei de avocat
3. Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat
4. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/etica -si-deontologia -juridica/etici -ale-
drepturilor/
5. https://www.juridice.ro/170850/abuzul -de-drept -in-reglementarea -noului -cod-civil.html
6. http://www.unbr.ro/wp -content/uploads/2018/10/Rolul -avocatului -%C3%AEn -ap%C4%83rarea –
statului -de-drept_website.pdf