Specificitatea Contractelor de Afaceri In Format Electronic

1.3. Specificitatea contractelor de afaceri în format electronic

Dezvoltarea așa cum nu s-a mai întâmplat până în present, încă din ultimele decenii a tehnologiilor informaționale, determinate de necesitatea stocării și transmiterii cu rapiditate a informațiilor cu cele mai minime costuri, a revoluționat comerțul la nivel mondial, fapt ce a condus la apariția și dezvoltarea unor noi forme și modalități de contracte în materie comercială. Prin folosirea la scară largă a noilor cuceriri ale științei și tehnici din ce în ce mai multe subiecte de drept au posibilitatea de a-și ușura viața cotidiană, folosind comerțul electronic.

Potrivit creșterii explozive a vitezei de circulație a informației și de schimbările economice ce cuprind piețele de desfacere, comerțul electronic se profilează din ce în ce mai clar ca o realitate aparte, un fenomen ce prezintă multe semnificații și interpretări din partea societății, dar care se extinde cu promptitudine în multe sfere ale vieții economico-sociale.

Comerțul electronic nu este o simplă preocupare sau îndeletnicire care materealizeă eforturile întreprinderilor aflate în întrecerea de a câștiga noi clienți și de a răspunde cât mai bine cerințelor acestora. În prezent, comerțul electronic a devenit o componentă principală de dezvoltare a unor reguli de studiere a pieței, totodată acest termen devenind sinonim cu creșterea profitului. Sub aspect judiciar, internetul este locul unde oamenii pot efectua afaceri, vânzări-cumpărări, asigurări, prestări de servicii, operațiuni financiar-bancare, economice, devenit un mediu comercial propice, care necesită reglementări proprii, noi legi prin care să fie încurajat și dezvoltat, acesta fiind adevăratul vector al ascensiunii comerțului electronic.

La noi, cadrul legal, ca și punctele de vedere ale doctrinelor cu privire la materia comerțului electronic se află într-un stadiu evolutiv, în doctrină regăsim o vastă analiză a domeniului electronic, conform căreia comerțul electronic este o componentă a comerțului care se desfășoara on-line și se realizează, în principal, sub forma vânzărilor prin magazin, prin telefon sau la domiciliu, generate de publicitatea promovată prin mijloace video, a vânzărilor printr-un sistem electronic de vizualizare pe ecranul televizorului a unor informații sub formă de text sau teletext și a vânzărilor prin mijloace electronice. Transformările intervenite în evoluția mediului tehnologic și îndeosebi aplicarea electronicii în comercializarea produselor, precum și schimbarea continuă a mediului demografic, în special sub aspectul schimbării modului de viață și al reducerii timpului afectat gospodăriei, au furnizat puternic dezvoltarea vânzărilor prin mijloace electronice care, în mod cert, vor cunoaște creșteri foarte mari, aspectele ce trebuie să le avem, în vedere la încheierea unui contract în formă electronică, important este să definim acest nou aspect tehnic sau tehnicalitate de încheiere a contractului, pentru a face deosebire între acesta și contractul încheiat prin mijloace electronice.

DacăContractul încheiat în fomat electronic nu se deosebește prea mult de contractul tradițional său clasic, cum a fost definit ca fiind „acordul de putere sau voință realizat între două sau mai multe persoane, părți sau întreprinderi cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”, deosebirea dintre acest importantcontractul în formă electronică și contractul obișnuit este caracterizarea sa: înlocuiește hârtie, vorbele rostite sau gesturile comise, prezentând mesajele pe suport electronic.

Indiferent de pentru Pentru caaceastă explicația tradițională sau clasică a contractului să nu poată pune accent pe această forma sa, contractul în formă electronică îsi va exprimă mult mai bine această posibilitate, având poate avea avantajul de a pune accent pe o forța justificată. De aici și criteriul care ne ajută să să vedem deosebim contractul în formă electronică de cel încheiat prin mijloace electronice. Contractul încheiat prin astfel de mijloace electronice ne prezintă, deciza părților care au încheiat contractul ce au fost comunicate prin mijloace electronice de modificare a informației, indiferent de mijloace, fără să se acorde o minimă deosebire aspectului justificativ al contractului. De aici observăm că, Dacă stăm de aici contractul în formă electronică poate fi acel contract încheiat prin acele mijloace electronice de modificare a informației scontate în mod clar și restrictiv de lege și care poate fi probat prin aceste mijloace.

Se poate pune În conformitate cu prevederile legale încheierii unui contract în formă electronică, admitem că una din părțile care au încheiat contractul îi va reveni propunerea ofertării, va transmite un mesaj care avertizează dacă este liber posibilitatea de a încheia un contract, de exemplu, de multe ori suntem în căutarea unor informații utile pe Internet, iar browser-ul deschide pagina ce conține informația, dar observăm cămult astepta, pe lângă această informație, mai apar și altele care ne arată, o nouă promoție în alte domenii. Ne întrebămNe putem pune ne , dacă avem de a face cu un mesaj publicitar sau cu o ofertă de a încheia ceva? Însă mesajul demonstrează că, avem de a face cu un mesaj publicitar, însă nu trebuie să uităm faptul că acesta poate acoperi în același timp și forma unei oferte de a încheia tranzacția. Cadrul legal Acesta este românesc nu urmărește în mod complex legalizarea în această etapă anterioară încheierii contractului, lăsând, din păcate, doar o lege specială, Legea 365/2002 privind comerțul electronic, să fixeze informațiile care trebuie să fie formulate în mod clar, ambiguu și într-un limbaj convenabil eventualului partener.

Cele mai importante informații sau etape pe care le putem utiliza sunt: informațiile cu aspect tehnic care trebuie continuate pentru a încheia contractul; data contractul, odată încheiat contractul este depozitat, sau nu de către distribuitorul de servicii și dacă este aprobat sau nu; mijloacele cu aspect tehnic pe care distribuitorul de servicii le pune la dispoziție celui care primește pentru cercetarea și corectarea greșelilor produse cu prilejul instituirii datelor; limba în care se poate încheia contractul; codurile de comportare semnalate la care beneficiarul de servicii aprobă, cât și informații despre metoda în care aceste coduri pot fi verificate prin mijloace electronice; și multe alte situații afirmate prin dispozițiile legale în vigoare. De aici deducem că‚ nu se cuvine să pierdem din vedere cerința de a transmite distribuitorului și informațiile cu privire la condițiile și modul de profesare a dreptului de dezvăluire limitată a contractului, drept reglementat de Ordonanța Guvernului 130/2000 privind aspectul juridic al contractelor la distanță.

În cazul transmiterii prin mijloace electronice a acceptării ofertei de a contracta, făcute de distribuitor, Toate acestea această obligație de informare care constituie o garanție absolut necesară de luat în vedere urgent, formării acordului de încheiere dintre destinatar și persoana care procură ceva, pentru bunuri de servicii, fiind la fel de deosebit, ca persoana care aduce în atenție mesajul de a contracta, sau de a se face cunoscut eventualului utilizator, prin punerea la dispoziția acestuia în mod concret, vizibil și constant următoarele date de recunoaștere: numele și denumirea distribuitorului de servicii; adresa sau sediul distribuitorului; numerele de telefon, fax, adresa de poștă electronică sau e-mail-ul și orice alte date necesare de contact pentru distribuitorului de servicii în mod direct și real; numărul de înmatriculare sau alte mijloace asemănătoare de recunoaștere, în cazul în care distribuitorul de servicii este înscris în registrul comerțului sau în alt registru public asemănător; codul de înregistrare fiscală; datele de identificare ale autorității implicate competente, în cazul în care activitatea distribuitorului de servicii este supusă unui sistem de autorizare; titlu profesional și regulamentul sau statutul care a fost acordat, cadru profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementarilor aplicabile profesiei respective în statul în care distribuitorul de servicii este stabilit, precum și a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care furnizorul de servicii desfășoară o activitate profesională reglementată; tarifele care revin serviciilor oferite, care trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, cu precizarea scutirii, conține sau nu conține taxa pe valoare adăugată, precum și cuantumul acesteia; conține sau nu conține prețurile cheltuielilor de livrare, precum și valoarea acestora, dacă este cazul; orice alte informații pe care distribuitorul de servicii este obligat să le pună la dispoziție consumatorilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Pentru a forma o imagine a comerțului electronic care s-ar dori cât mai reală, Nu si in cazul la primul contact cu aceste obligații legale, este posibil ca ele sa apară în număr mare și scump de introdus, este foarte util de analizat intenția legislativului care, pentru prima dată, intervine în etapa precontractuală a asigurării negocierii unui contract și impune obligația de informare în sarcina peroanelor sau părții care au preconizat contractului. Legea a avut în vedere și ipoteze care s-ar ivi, astfel încheiat contractul care, prin natura sa ori la care cererea beneficiarului, impune o executare imediată a prestației caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea. Acțiunea este motivată și înțeleasă prin curiozitatea de a promova contractul în formă electronică și comerțul electronic și de a spori încrederea în utilizarea serviciilor societății informaționale. Putem să ne imaginăm, un utilizator de Internet care vizitează pagina web sau site-ul comerciantului, având impresia unei minime transparențe atunci când va putea accesa informații amănunțite acest site, chiar și fără să-și fi manifestat intenția de a cumpăra ceva de la el.

Consumatorul potrivit legii, este orice persoană fizică ce acționează în alte scopuri decât cele ale activității sale comerciale sau profesionale, poate să analizeze dacă furnizorul sau distribuitorul de bunuri și/sau servicii cu care vrem să contractăm își respectă obligațiile legale, sau dacă beneficiarul care este pe cale să accepta oferta noastră cunoaște, solicită și apreciază informațiile pe care i le punem la dispoziție. Argumentul este acela că obligația de informare este concretizarea principiilor bunei-credințe și al încrederii reciproce, care constituie principiile generale ale dreptului privat și pe care se bazează atunci când la aplică.