Specializare:Geografia turismului [625004]

Universitatea “Ovidius ” Constanța
Facultatea de Știinte ale Naturii și Știinte Agricole
Specializare:Geografia turismului

LUCRARE DE LICENȚĂ
RELAȚIA DINTRE CLIMĂ ȘI TURISM ÎN
MUNȚII CEAHLĂU

Conducător științific, Absolvent: [anonimizat]. univ. dr. Marius LUNGU Olariu Andrei -Mihai

Constanța
2019

CUPRINS
Capitolul I Aspecte generale
1.1 Aspecte introductive …………………………………………………………………. 4
1.1.1 Așezare geografică ………………………………………………………………… …4
1.1.2 Vechimea locuirii și evoluția așezărilor din Ceahlău ………………………………………… 5
1.1.3 Populația …………………………………………………………………………………………………….. 8
1.1.4 Căile de comunicație ……………………………………………………………………………………. 10
1.1.5 Turismul ………. ……………………………………………………………………………………………. 10
1.2. Istoricul cercetării în domeniu ………………………………………………………………… 11
1.3 Structura lucrării ……….. ………………………………………………………………………….. 12
1.4 Scopul lucrării ………………………………………………………………………………………. 12

Capitolul II Particularițățile climatice din Munții Ceahlău
2.1 Factorii genetici ai climei ………………………………………………………………………………… 12
2.1.1 Factorii radiativi ……………………………………………………………………………………. 12
2.1.2 Factorii fizico -geografici ………………………………………………………………………… 14
2.1.3 Factorii dinamici ……………………………………………………………………………………. 15
2.2 Particularitățile principalelor elemente climatice ……………………………………………… 16
2.2.1 Temperatura aerului ……………… ………………………………………………………………. 16
2.2.2 Umezeala aerului ………………………………………………………………………………….. 18
2.2.3 Nebulozitatea …………………………. ……………………………………………………………. 19
2.2.4 Precipitațiile atmosferice ……………………………………………………………………….. 20
2.2.5 Presiunea atmosferică ………………………… …………………………………………………… 23
2.2.6 Vântul …………………………………………………………………………………………………… 24
2.2.7 Fenomenele atmosferice de risc ……………………………………………………………….. 25
2.2.7.1 Ceața …………………………………………………………………………………………… 26

2.2.7.2 Poleiul ………………….. ………………………………………………………………………. 26
2.2.7.3 Chiuciura ……………………………………………………………………………………….. 26
2.2.7.4 Bruma ………………. …………………………………………………………………………… 26
2.2.7.5 Roua ……………………………………………………………………………………………… 27
2.2.7.6 Grindina …………………………………………………………………………………………. 27
Capitolul III Turismul pe teritoriul Munților Ceahlău din perspectiva
influențării lui de către factorii climatici
3.1 Potențialul natural al turismul ui și influența condițiilor climatice asupra acestuia ………27
3.1.1 Influența condițiilor climatice asupra potențialului turistic reprezentat de ape ……….. .28
3.1.2 Influența condițiilor climatice asupra potențialului turistic reprezentat de vegeta ție și
faună în Munții Ceahlău …………………………………………………………………… …………………… 28
3.2 Dotările turistice și influența condițiilor climatice asupra acestora …………………………..31
3.2.1 Amenajările turistice din zona montană ………………………………….. ……………………..31

3.3 Fluxurile turistice și influența factorilor climatici asupra acestora în Munții Ceahlău
3.3.1 Turismul balnear și influen ța și influența factorilor climatici asupra acestuia ……….32
3.3.2 Turismul legat de sporturile de iarnă și influența factorilor climatici asupra
acestuia ………………………………………………………………………………………………………….. ………..33
3.3.3 Turismul de sfârșit de săptămână și influența factorilor climatici asupra acestuia …….33
Capitolul IV Studi u de caz – Analiza indicelui de confort termic din cadrul
stațiunii Durău ….35
Concluzii și propuneri ………………………………………………………….. ……………………….. .36
Bibliografie …………………………………… …………………………………………….. ……………….. 36
Anexe …………………………………………………………………………………………. ………………… 37

Capitolul I Aspecte generale
1.1Aspecte introductive
1.1.1 Așezare geografică
Spre deosebire de unitățile de relief din jur, Munții Ceahlău prezintă un aspect morf ologic
individual , clar delimitat și bine conturat, cu văi adânci, evoluate care îl împrejuiesc aproape
în totalitate pe toate laturile și contribuie la evidențierea acestuia ca masiv izolat. Albiile
văilor ce delimitează această unitate montană reprezintă cea mai joasă treaptă de
relief ,deoarece simplifică limitele sale geografice ce pot fi indicate mu lt mai ușor. Munții
Ceahlău ocupă o suprafață de 289 km2 având o suprafață mult mai restrânsă față de cele 4
unități vecine, iar perimetrul acestora nu depășește 80 km,întreaga suprafață aflându -se pe
teritoriul județului Neamț. Munții Ceahlău sunt situați în grupa centrală a Carpaț ilor Orientali,
aceștia intersectându -se la meridianul de 26 ° longitudine estică cu paralela de 47 ° latitudine
nordică. Î mpreună cu munții Giumalău, Rarău, Bistriței, Giurgeu și Hăgimaș fac pate din
subunitatea geografică numită zona mediană înaltă a grupei centrale.
Râurile Bistricioara, Bistrița și Bicaz, prin văile lor adânci, se creează pe trei laturi
adevărate culoare depresionare de altitudine, ce separă Ceahlăul de celelalte unități montane
vecine.Munții Ceahlău sunt înconjurați pe toate marginile de alte unități montane. Spre NV
Munții Bistriței având înălțimi maxime în vârfurile Pietrosul Bistriței ( 1794 m ) și Budac (
1859 m ). La Nord, Nord -Est și Est se află munții Stânișoarei cu înălțimi ce
depășesc cu puțin 1500m, cel mai înalt vârf fiind Bivolul ( 1530 m ). La Sud și Sud -Est
sunt munții Tarcău cu vârfuri de peste de peste 1600m , cel mai înalt fiind Grindușu ( 1664 m ).
Spre Sud -vest și Vest se ridică munții Hășmaș, cu înalțimi sub 1800m, iar vârful dominant în
Hăgimașul Mare ( 1792 m ). Prin cele două vârfuri ale munților Ceahlău, Ocolașul Mare (
1907 m ) și Toaca ( 1900 m ), masivul domină munții învecinați care au înălțimi la peste
1750m.
Limitele munților Ceahlău ( fig.1 ) sunt stabilite de râul Bistricioara , între confluența
acestuia cu pârâul Pintic și se varsă în lacul de acumulare pe o distanță de 14 km la Vest și
Nord -Vest. Lacul de acumulare Izvorul Muntelui de pe Bistrița la Nord ș i Nord -Est. Lacul
Izvorul Muntelui și râul Bistrița, între baraj și confluența cu Bicazul la est. Pârâul Jidanului și
râul Bicaz de la întâ lnirea cu acesta până la vărsarea în râul Bistrița, în Sud. Pârâul Bistra
drenează culoarul morfologic natural, care este afluent al pârâului Jidanului și pârâul Pintic,
afluent al râului Bistricioara la Sud -Vest și Vest .

Fig.1 Așezarea geografică și limitele Munților Ceahlau
Sursa: 1.Albotă G. M. (1992) – Munții Ceahlău , Casa Editorială pentru Turism și Cultura,
Bucuresti;

1.1.2 Vechimea locuirii și evoluția așezărilor din Ceahlău
Ceahlăul a fost populat încă din cele mai vechi timpuri și prezintă numeroase și prezintă
numeroase urme de viețuire continuă, atestând prezența omului din vremuri străvechi pe
aceste meleaguri.
Au fost identificate urme încă din paleoticul superior (40 000 – 8 000 î.e.n.) în câteva puncte
din apropierea localității Ceahlău de pe unele terase ale Bistriț ei: locuințe, vetre, resturi de
case. De menționat locurile numite Bofu, Lutărie și Cetățica. Prezența omului în zona
munților Ceahlău se constată încă din mezolitic (8 000 – 5 600 î.e.n.) , arătând că locuitorii din
acea vreme, ce trăiau pe acele meleaguri, urmăreau vânatul până în zona cea mai înaltă.
Săpăturile arheologice care au fost efectuate în Curmătura, La Scaun (1247 m) au scos la
iveală vestigii dovedind că vânătorii d in paleotic si -au stabilit tabere în jurul vetrelor unde au
fost găsite unelte precum răzuitoare, toporașe, lame și vârfuri de săgeți de tip swiderian care

erau confecționate din piatră sau silex. În afară de mamut și rinocer lânos care era vânat pe
valea Bistriței, omul primitive mai vâna renul, cerbul și bourul, animale întânite în prezent sau
trecutul apropiat și care își au originea în fauna neogenă. Au fost găsite urme lăsate de
vânătorii acelei perioade în apropierea cabanei Dochia (1750 m).
La Hangu, pe valea Bistriței, s -au găsit resturi de ceramic pictată (cultura Cucuteni)
provenind din neolitic (5 600 – 1 700 î.e.n.). Se conversă, de asemenea, urme din epoca
bronzului (1 700 – 150 î.e.n.) și din epoca fierului (1 150 – sec. I î.e.n.) la Hangu și Dochia.
Vechii locuitori ai acestei regiuni preistorice au ales pentru așezările lor, spații protejate de
calamități natural și de căile pe care umblau oamenii din afara teritoriului lor. Migrația
localnicilor din zona de câmpie spre zonele montan e au fost frecvente. În timpul creării
statului feudal Moldova existau deja în văile montane și depresiunile intramontane, zone cu
un număr mare de oameni. Numeroase documente provenind din secolul al -XV-lea arată că
așezările umane erau aflate la poalele Ceahlăului (Ceahlău, Schit, Hangu, Buhalnița, Bicaz ).
Locuitorii din zona montană se ocupau cu creșterea vitelor și munca la pădure, iar în valea
Bistriței, Bistricioarei și Bicaz se ocupau și cu agricultura. Pe văile râurilor Bistrița și
Bistricoara existau importante drumuri comerciale, unde se făcea cont inuu activitate
economică. Prin secolul al -XVIII -lea s -a înregistrat un fenomen de migrare a oierilor
mărgineni, aceștia stabilindu -se pe Valea Bistriței, Valea Bistricioarei și în comuna Ceahlău.
Populația transilvăneană care a venit aici au fost nevoiți să se mute din locurile naturale
deoarece au fost persecutați religios și social.
În anul 1803, în Neamț împreună cu munții Ceahlău, existau 54 sate boierești, 47 mănăstirești
și doar 23 de sate răzești. În prezent, în spațiul montan repartiția populației este neuniformă,
existând aglomerări demografice pe văile Bistriței, Bicazului,Bistricioarei și Schitului. Satele
sunt amplasate în lungul căilor de comunicație, iar de cele mai multe ori sunt așezate în lungul
văilor. Se păstrează numeroase forme de locui re temporară în odăi, care erau folosite în
perioada caldă a anului în zonele cu pajiști, fânețe și pășuni, iar în zonele montane mai înalte
la stâne și pe pajiștile sub alpine.
Locuitorii din zonele cu funcții agricole legate de activitatea centrelor urbane Tașca, Bicazul
Ardelean, Neagra, aceștia furnizează produse agroalimentare și parțial forță de muncă.
Așezările predominant agricole: Ceahlău și Grințieș se ocupă de creșterea animalelor și de
practicarea culturilor limitate. În prezent sunt și așez ări care au funcții turistice ca Ceahlău și
Durău. Aproape toți locuitorii actuali ai satelor montane și -au orientat activitatea spre munca
la pădure, pentru a exploata lemnul.

Descoperirile arheologice, izvoarele documentare și monumentele istorice atestă o
continuitate de locuire, cultură și civilizație până în zilele noastre în zona joasă a munților
Ceahlău. Ocupațiișe de bază pentru această zonă au rămas în continuare ocupa țiile
tradiționale. O activitate veche, care se practică și azi este cea a vărăritului și se găsește în
zona Bicazului Ardelean.

Pe lângă obiceiurile tradiționale, locuitorii din preajma Ceahlăului au aderat spre meserii
moderne. Mulți dintre locuitorii tineri ai satelor au devenit constructori de drumuri, muncitori
în fabricile de ciment și azbociment, iar o altă parte din local nici lucrează în domeniul
turismului și anume în zona Durău.

Portul popular din zona Ceahlău -Hangu iese în evidență prin eleganță, varietate cromatică și
ornamentală. Îmbrăcămintea femeilor este alcătuită din cămașă cu altiță, catrință care este
prinsă la mijloc cu bârneață îngustă și maramă. Nu poate să lipsească din ținută o piesă foarte
importantă și anume bondița care este o vestă scurtă, fără mâneci, din pânză groasă și
împodobită cu motive florale, culorile care predomină sunt negrul, verdele și r oșul.
Îmbracămintea bărbaților este formată din ițari, cămașă cu guler lat, bondiță și căciulă. (fig.2)

În localitatea Bicazului Ardelean se descoperă influențe transilvănene, mai ales în
vestimentația femeilor, tulpanele de catifea înlocuiesc marama, f usta este dintr -o singură
bucată, iar bondița este împodobită doar pe spate, pe piept și în lungul marginilor. Tot în
această zonă sunt cunoscute două obiceiuri de iarnă foarte pitorești și care se practică în
prezent: “jocul caprei” , pe lângă capră iau pa rte la joc vornicul, căpitanul, mirele, mireasa,
domnișoarele de onoare și un cântăreț din fluier.

În fiecare an , în a doua duminică a lunii august, în poiana Durăului are loc sărbătoarea
câmpenească numită Sărbătoarea Ceahlăului sau Sărbătoarea Muntelu i. Cu această ocazie, vin
locuitori din tot ținutul Neamțului, dar și din alte locuri din țară ca să participe la o sărbatoare
care își păstrează autenticitatea. Formații și soliști de cântece și dansuri din zonă se adună la
această sărbătoare, iar turișt ii din toate zonele asistă și urmăresc cu mare atenție spectacolul.

În zona lacului de acumulare de pe Valea Bistriței, pe teritoriul celor 20 de sate afectate,
înainte de a se produce acumularea, un grup de cercetători au efectuat studii ample asupra
culturii materiale și spirituale din această zonă, rezultatele au fost publicate în anul 1973 în
lucrarea Etnografia Văii Bistriței

Fig.2 Portul popular zona Ceah lău
Sursă: http://www.viziteazaneamt.ro/2012/09/26/portul -popular -traditional -in-neamt/

Fig,3 Port popular
Sursă: http://www.viziteazaneamt.ro/2012/09/26/portul -popular -traditional -in-neamt/

1.1.3 Populația

Ceahlău are 2285,8 kmp reprezentând 38,8% din totalul suprafeței județului Neamț.
Comuna Tarcău este cea mai mare localitate având suprafața de 398,9 kmp, adica 17,4% din
GAL Ceahlău, în acelaș timp comuna Farcașa are cea mai mică suprafață având doar 4% din
GAL Ceahlău. Teritoriul Grupului de Acțiune Locală Ceahlău are în componență, în cea mai
mare parte formațiuni muntoase. Zona joasă este restrânsă de luncile și terase le apelor
curgătoare , lucru care duce la un aspect favorabil instalării așezărilor umane și terenurilor
arabile.

Tabelul 1. Suprafața totală a localităților componente a Grupului de Acțiune Locală Ceahlău
Sursa: Institutul Național de Statistică

Populația stabilă din cele 15 localități care sunt componente ale Grupului de
Acțiune Locală Ceahlău, potrivit recensământului populației și al locuințelor, în anul 2011
populația era de 61.57 7 locuitori. Comuna Pipirig a î nregistrat cea mai ridicată pondere a
populației stabile din totalul populației teritoriului GAL Ceahlău. Aproximativ 13,7% din
populația care domiciliază în localitățile componente ale GAL Ceahlău sunt locuitori din
comuna Pipirig. Aceasta este urmată de orașul Bicaz cu 10,6%, asta însemnând că are o
populație de 6543 locuitori, comunca Borca 10% cu 6148 locuitori, comuna Pângărești 7,6%
cu 4672 locuitori, comuna Poiana Teiului 7,2% cu 4451 locuitori, co muna Gârcina 7% cu
4336 locuitori, comuna Bicaz Chei 6,6% – 4089 locuitori, comuna Bicazu Ardelean 6,5% –
4030 locuitori.
Localitatea în care se înregistrează cea mai scăzută pondere a populației stabile este în
comuna Ceahlău cu 3,5% – 2180 persoane. Popu lația existent ă în GAL Ceahlău prezintă un
echilibru la nivelul distribuției pe sexe. Cu un procent de 49,7% din persoanele rezidente
stabile sunt de gen feminin, iar 50,3% sunt de gen masculin. Indicele de dezvoltare umană din
microregiunea Ceahlău arată că orașul Bicaz deține cea mai ridicată valoare de 74,2, pe urmă
fiind urmat de comuna Ceahlău cu 67,1 și comuna Pipirig 66,8. Localitățile cu indicele de
dezvoltare ce nu depășește 55% , se află în comuna hangu 49%, respectiv comuna Dămuc
54,4%.

Fig.4 Populația GAL Ceahlău
Sursa: Recensământul Populației și al Locuințelor 2011

1.1.4 Căile de comunicație

Ceahlăul este un munte privilegiat. Datorită drumurilor asfaltate care sunt intens circulate,
care ajung în preajma lui facilitează accesul din mai multe direcții. Drumul Național Bacău –
Piatra Neamț se continuă până la malul stâng al lacului Izvorul Muntelui și oferă o vizibilitate
bună asupra Ceahlăului. La Piatra Teiului, DN 15 se unește cu DN 15B între Târgu Neamț și
Poiana Largului și cu DN 17B între Vatra Dornei – Poiana Teiului. De la Poiana Teiului, DN
15 urmărește malul drept al lacului de acumulare și apoi cursul râului Bistricioara, care se
îndreaptă spre Borsec și Toplița, asigurându -se legătura cu interiorul arcului carpatic.
De pe DN 15 se desprind două drumuri asfaltate: una duce din localitatea Bistricoara
îndreptându -se spre Ceahlău, ajung ând în stațiunea turistică Durău, iar celălat drum trece prin
localitatea Izvorul Muntelui și ajunge la cabana cu acelaș nume. Aceste două drumuri
menționate mai sus sunt legate între ele și ajung de la stațiunea Durău la cabana Izvorul
muntelui, pe pantele nordice și estice ale masivului. Acest drum fiind asfaltat, aflat la o
altitudine de 1000m între Durău și Izvorul Muntelui are o lungime de 20 km. Acest drum
reduce semnificativ distanța dintre orașul Bicaz și stațiunea Durău de la 62 km la 32 km.
Vara , accesul spre Masivul Ceahlău este posibil și pe calea apei, cu vaporașul, cu condiția
unui nivel ridicat al lacului ce permite navigați a. Pornind dinspre baraj, se ajunge la
debarcaderele din Secu, Izvorul Alb, Ceahlău și Bistricioara. Ceahlăul văzut de pe puntea
vaporașului este și mai impozant, având ocazia de a admira abrupturile estice ale zidurilor
conglomeratice.

1.1.5 Turismul

Principala atracție din zonă este Masivul Ceahlău. În vecinătatea acestuia este lacul Izvorul
Muntelui care are un plus de frumusețe și peisaje pitorești. În apropierea parcului, în special în
stațiunea Durău, se practică diferite activități de turism, iar agroturismul este în continuă
dezvoltare. Capacitatea turistică are un grad mic de ocupare cuprins între 1,4% ți 14,8%.
Înființarea parcului Național Ceahlău a dus la creșterea vizitatorilor pentru zona centrală în
care sunt păstrate specii de plante și a nimale, dar și peisaje pitorești. În interiorul parcului cele
mai răspândite activități sunt drumețiile montane și camping -ul.
Zona are o valoare turistică ridicată și se identifică următoarele tipuri de turism:
a) Turism de transit cu abateri de la drumurile naționale care unesc Transilvania de
Moldova, iar turiștii de obicei staționeaza o zi, maxim două, în parcul Național
Ceahlău sau în stațiunea Durău.
b) Turism climacteric în stațiunea Durău deoarece este recunoscută pentru microclimatul
plăcut, recomandată pentru tratarea anumitor boli, cum ar fi bolile neurologice,

insomnii și alte lucruri asemnea aerului curat, ospitalitate și buna cuviință a gazdelor
asigură un confort sporit turiștilor.
Turismul în parcul Național Ceahlău se face pe cele 7 trasee turistice montane amenajate
și marcate. Dacă studiile științifice și rezultatele monitorizării asupra biodiversității,
traseele turistice se pot închide, muta, sau se pot deschide altele cu condi ția respectării
regulilor parcului.
Probleme cu care confruntă turismul practicat sunt următoarele:
a) Încălcarea regulilor de vizitare datorită nivelului scăzut de educare și respectare a
naturii din partea turiștilor.
b) Lipsa mijloacelor de informare cu ro l de orientare, avertizare: panouri și plăcuțe.
c) Dotări insuficiente în zona înaltă de campare.
d) Dezvoltarea infrastructurii turistice în zona parcului și în zonele din vecinătatea
acestuia, în special la Izvorul Muntelui și Durău.

1.2 Istoricul cercetării în domeniu

Munții Ceahlău reprezintă atât în scrierile geografice, cât și în cele literare, în artă, o
unitate de vârf în Carpați, acesta se impune prin măreție, varietate de forme, peisaje și
legături milenare între om și natură. Prezentările geografi ce, biologice , geologice, de
etonografie și toponimie, toate acestea redau cât mai detaliat tot ce ține de natură, prin
harul Celui de Sus construindu -se în sute de milioane de ani. Scriitori precum : Dimitrie
Cantemir, Gheorghe Asachi, Alecu Russo, Vasil e Alecsandri, Mihai Eminescu au scris în
cărțile lor despre bătrânul munte și anume Ceahlău. Aceștia i -au descries frumusețea, au
căutat legendele locului.
De-a lungului timpului au fost scrise mai multe cărți și lucrări științifice despre studiul
geolo gic, elemente de biodiversitate, ghiduri de turism în Ceahlău, monumente ale
naturii , date despre climă. Spațiul montan a cunoscut o dezvoltare puternică încă de pe
la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, o serie de autori au adus informații
prețioase legate de masivul Ceahlău.
Pentru a scoate în evidență “Relația dintre climă și turism în Munții Ceahlău” am
folosit diferite surse precum:

 Albotă G. M. (1992) – Munții Ceahlău , Casa Editorială pentru Turism și
Cultura, Bucuresti;
 Calin D. (2005) – Masivul Ceahlău – Harta turistica, Edit. ErcPress, Bucuresti;
 3.Dieaconu Daniel, Săndulache Iulian – Ceahlăul realitatea unui mit, Editura
Cetatea Doamnei, Piatra – Neamț, An 2008
 Bleahu M., Brădescu V., Marinescu E. (1976) – Rezervații na turale geologice
din România, Edit. Tehnică, București;
 Bojor O. (1984) – Flori din Ceahlău, Almanahul Turistic, Bucuresti;

 Simpozion Neamț din anul 2013 și 2014

1.3Structura lucrării

Lucrarea de licență este structurată în 4 capitole. Primul capitol face referire la
aspectele generale și anume așezare geografică, vechimea locuirii și evoluția așezărilor
din Ceahlău, populația, căile de acces, turismul, istoricul cercetării în domeniu, structura
lucrării și sc opul lucrării.
Al doilea capitol se axează pe particularitățile climatice în Munții Ceahlău printr -o
prezentare ampla a resurselor climatice și influențarea acestora asupra turismului și
activităților exercitate de către turiști.
Cel de -al treilea cap itol face referire la turismul din zona munților Ceahlău din
perspective influențării lui de către factorii climatic în care este specificat potențialul
touristic, natural, dotările turistice si cum sunt influențate de factorii climatic, fluxuruile
turist ice, turismul balnear, turismul pentru sporturile de iarnă și turismul de sfârșit de
săptămână.
Ultimul capitol se referă la ana liza indicelui de confort termic în cadrul stațiunii Durău
cu scopul de afla cum se calculează acești indici cu diferite formule .

1.3 Scopul lucrării

Scopul lucrării este acela de a aprofunda și de a ne însuși cât mai multe informații
despre așezarea geografică, populație, turism, climă și legătura foarte strânsă dintre
acesți doi factori.

Capitolul II Particularițățile climatice din Munții Ceahlău
2.1 Factorii genetici ai climei
2.1.1 Factorii radiativi
Radiația solară este principala sursă de realizare a schimburilor energetice din natură și
este principalul factor generator de climate. Aceasta are influențe directe asupra suprafeței și
indirect asupra maselor de aer din atmosfera inferioară.

Are o distrbuție complexă și di ferită, mai ales în zonele montane. Factorii care au un rol
important la formarea factorilor radiativi sunt: factori astronomici, factori dinamici, factorii
fizico -geografici, vegetația, hidrografia. Radiația solară globală este influențată de durata de
strălucire a Soarelui. La latitudinile arealului masivului Ceahlău durata de strălucire a soarelui
nu poate depăși 4500 de ore pe an.
În zona de studiu, durata efectivă de strălucire a Soarelui este masiv influențată de
orografie. Durata anual ă de însorire este mai redusă pe malurile lacului Izvorul Muntelui –
Bicaz, fapt ce se datorează energiei reliefului care determină umbrirea versanților și se
înregistrează doar 1620 de ore pe an în zona de vărsare a pârâului Schitu în lac , iar pe vârful
Toaca, durata anuală de strălucire crește până la 90 de ore pe an mai mare față de fundul văii
Bistrița, din cauza că nu există alte obstacole între vârf și razele de soare.
Cele mai mici valori ale duratei de strălucire a Soarelui se regăsesc pe versan ții cu
expunere nordică. Cercetările efectuate în Carpați, arată că versanții care au o înclinare de
30% cu expunerea spre N, primesc o cantitate de căldura cu 58% mai mică față de cei cu
expunerea spre S. (I.O. Bucinski și colab., 1973, citați de I.F. Mih ăilescu, 2001).
Din lipsa unor masurători actinometrice (știința care se ocupă cu studiul fluxului de
radiație) pe Ceahlău nu s -a putut calcularea exactă a valorilor radiației globale. Acestea însă
au fost calculate indirect prin intermediul înregistrărilo r heliografice cu ajutorul programului
CROPWAT utilizat de FAO. (I.F. Mihăilescu, 2001). Rezultatele calculelor sunt redate în
Tabelul 6.
Se observă că valorile medii ale radiației globale sunt cuprinse între 98,7 Kcal/cm² la
Ceahlău -Sat și 99,6 Kcal/cm² p e vârful Toaca. Valorile medii anuale ale radiației globale este
mult mai mare pe vârful Toaca, excepție făcând lunile aprilie -iulie, atunci când nebulozitatea
convectivă de munte se dezvoltă, acesta reducțnd insolația pe relieful carpatic înalt. (I.F.
Mihăilescu, 2001).

Stația meteo/luna I F M A M I I A S O N D AN

Ceahlău – Kcal/cm² L 3,2 4,5 7,6 10,0 12,5 13,3 13,6 12,5 9,0 6,4 3,5 2,5 98,7
Sat MJ/m² zi 4,3 6,6 10,3 13,9 16,9 18,5 18,4 16,9 12,5 8,5 4,9 3,4 11,3
Vf. Toaca Kcal/cm² L 3,3 4,6 7,6 9,7 12,5 13,0 13,6 12,8 9,2 6,7 3,7 2,7 99,6

MJ/m² zi 4,5 6,7 10,3 13,5 16,9 18,2 18,4 17,3 12,8 9,1 5,2 3,7 11,4

Tabelul 2 . Radiația globală. Mediile lunare și anuale (după I.F. Mihăilescu, 2001)

2.1.2 Factorii fizico -geografici
Diversitatea suprafeței activire și anume relieful prin altitudine, expoziția și înclinarea
pantelor, vegetația, hidrografia care joacă un rol important prin lacul de acumulare Izvorul
Muntelui -Bicaz influențează repartiția elementelor meteorologice din zona studiată.
Relieful are un rol important în determinarea radiației solare, etajarea pe verticală a
elementelor climatice și a curenților de aer. Câteva caracteristici ale reliefului care
influențează anumite elemente cli matic sunt:
– Valea Bistriței care se află în sectorul Poiana Teiului -Bicaz, are un traseu diagonal,
desfășurat pe direcția NV -SE. Direcția generală a culmilor montane care delimitează
valea Bistriței dirijează masele de aer care aparțin circulației generale a atmosferei.
– Înclinarea versanților văii Bistriței în zona studiată este mare de circa 45% din
suprafața pantelor aflate în apropierea lacului de acumulare Izvorul Muntelui, având o
înclinație de 17°, în timp ce pe versantul estic pantele sunt mai lungi, iar pe versantul
de vest (dinspre Ceahlău) pantele sunt abrupt și câteodată trec de 30°. Datorită unor
studii efectuate (I.O. Bucinski și colab., 1971 citați de I.F. Mihăilescu, 2001), s -a
ajuns la concluzia că la altitudinea de 400m, radiția globală prim ită de la versanții
expuși spre nord, în comparație cu cei expuși spre sud, au o valoarea cu circa 35
Kcal/cm² pe pantele cu o înclinație de 10° și înregistrând o valoare de peste 110
Kcal/cm² pe pantele cu înclinația de 30°.
– Versanții au un rol climatogen foarte important, aceștia generând vânturi periodice
locale care apar datorită constrastului termic dintre aceștia cu atmosfera. Versanții
răciți determină apariția vânturilor descendente, în timp ce versanții însoriți determină
apariția curenților ascend enți.

Hidrografia în munții Ceahlău și al văii Bistriței în sectorul Poiana Teiului -Bicaz intervine
în regimul elementelor climatice datorită prezenței unității lacustre reprezentată de lacul de
acumulare Izvorul Muntelui -Bicaz. Datorită apariției lacu lui de acumulare Izvorul Muntelui –
Bicaz (1960), în clima versantului Ceahlău, s -au produs modificări la nivelul regimului
termic, schimbarea proceselor de circulație, dar și carastericile de producere a unor fenomene
atmosferice.
Principalul element climatic afectat este temperatura aerului, care în perimetrul lacului
este influențat de către caracteristicile termice, acesta având rolul unui rezervor de căldură cu
acțiune moderatoare. În perimetrul lacului de acumulare se observă o atenuare a amplitudinii

tuturor indicilor termici. Temperaturile maxime lunare înregistrează o scădere de doar 1 -3° C
mai mici în perioada caldă a anului și tot valori de 1 -3° C mai mari în perioada rece a anului.
Se poate observa că perioada cu valori scăzute se prelungesc până în primăvară, în timp ce
sezonul rece este amânat. Influența lacului se resimte pe o distanță de 1000m de la țărm pe
orizontală și pe o înălțime de 100m pe vertical. Țărmul lacului prezintă o fâșie microclimatică
cu o evidentă in fluență lacustră. (I. Stănescu și colab., 1980).

Vegetația are o diversitate mare prin alternanța pădurilor cu suprafețele de pășuni și fânețe,
acestea determinând un schimb caloric variabil și amplu între suprafața direct și atmosferă.
Suprafețele acop erite de păduri dimunează radiația solară prin nivelarea amplitudinilor
termice. Pădurile de conifere și foioase au albedouri reduse cuprinse între 11 -13% pentru
conifere si 16 -19% pentru foioase, acestea prezintă o neuniformitate pronunțată asupra
suprafe ței și se reflecta în procesele locale de circulație a aerului, nebulozității etc. (I.F.
Mihăilescu, 2001).

2.1.3 Factorii dinamici
Masivul Ceahlău precum și valea Bistriței care îl mărginește spre est, se află sub influența
anticiclonilor Azoric și E uro-Asiatic, dar și sub influențele ciclonilor de proveniență Atlantică
și Mediteraneeană. În această zonă montană, circulația zonală sau vestică predomină la
altitudini de 1500 -2000m, iar în interiorul culmilor montane, pe versanți și de -a lungul văilor
se dezvoltă vâturile locale, datorită influenței reliefului, această influență se reflectă prin
modificarea direcției și intensității acestora, sau prin modificare curenților termodinamici.
Măsurătorile care s -au înregistrat la stația meteorologică de pe vârful Toaca, acestea pun în
evidență circulația maselor de aer vestic, frecvența anuală fiind de 45%. Situația aceasta se
datorează masivului Ceahlău care este detașat de celelalte culmi din apropiere și este expus
circulației generale a atmosferei. Din cauza acestei situații, pe culmile înalte ale masivului se
produc intensificări ale curenților de aer, datorită forței reduse de frecare și a efectului
dinamic. (I.F. Mihăilescu, 2001).

2.2 Particularitățile principalelor elemente climatice
2.2.1 Temperatura aerului
Regimul termic al aerului este o component ă esențială în cadrul climei montane,
acesta fiind influențat de altitudine, orientarea versanților față de razele de soare și vegetația.
Mersul anual al temperaturii aerului este re dat în Tabelul 3 .
Media lunară Media lunară Media lunară Maxima absolută Minima absolută
Maxim
ă minimă

CT CM CS CT CM CS CT CM CS CT CM CS CT CM CS
I -9,5 -6,4 -4,6 -6,4 -3,0 -0,4 -12,4 -9,4 -8,3 5,5 6,7 9,6 -12,1 -20,4 -24,5
F -8,0 -4,8 -2,0 -4,8 -0,4 3,4 -10,4 -7,2 -6,1 6,0 13,7 18,6 -28,2 -24,3 -21,6
M -6,0 -1,9 0,9 -2,6 2,2 7,2 -8,6 -4,7 -3,5 10,4 16,9 22,0 -21,0 -15,9 -20,0
A -0,5 3,6 7,1 2,2 8,4 14,0 -3,1 0,8 1,8 16,2 22,4 27,4 -15,3 -9,3 -17,0
M 5,1 9,7 11,0 9,4 14,7 20,0 2,1 7,5 7,1 20,4 26,5 31,9 -10,3 -5,4 -3,4
I 7,2 12,8 15,2 11,3 16,3 21,9 4,3 9,9 9,7 21,8 25,7 31,1 -2,9 2,2 2,7
I 9,0 13,3 15,6 13,2 18,4 23,4 6,1 10,3 10,9 25,0 30,1 31,7 -0,2 4,0 4,6
A 8,8 13,1 15,9 13,1 18,3 22,9 6,1 10,2 10,5 25,0 31,1 30,8 -1,0 2,2 4,1
S 6,6 10,9 12,9 10,6 15,8 19,4 3,7 8,0 7,5 19,2 28,6 29,6 -4,9 -0,9 0,6
O 3,2 7,2 8,3 6,5 12,8 15,9 1,5 4,3 3,3 15,7 23,4 26,5 -11,2 -6,3 -4,1
N -0,4 2,2 3,5 1,3 5,7 8,2 -4,3 -0,9 0,4 14,9 19,6 18,9 -18,4 -14,1 -12,6
D -6,9 -4,0 -1,8 -4,2 -0,7 1,7 -9,4 -7,8 -5,0 3,6 10,0 13,9 -22,2 -17,0 -19,6
A 0.5 4.6 7.2 4.1 8.9 12.5 -2.0 1.6 2.3
CT= Ceahlău Toaca CM= Ceahlău -Munte CS= Ceahlău –
Sat

Tabelul.3 . Valori ale temperaturii aerului înregistrate în perioada 1964 –
2000
În zona de studiu se identifică o etajare climatică pe vertical ă, fapt susținut și de temperaturile
medii anuale a aerului, înregistrându -se pe culmile înalte ale masivului Ceahlău (0,5 °C pe
Vârful Toaca) și în zonele joase de la poalele masivului (7,2°C la Ceahlău -Sat). Amplitudinea
medie anuală a temperaturii aerului între vârful Toaca și văile care mărginesc masi vul, este de

aproximativ 6,7°C . Temperatura medie lunară a aerului (Fig.5 ) prezintă în regim anual, pe
culmile înalte, în vârful Toaca, temperatura înregistrată este de 9 °C în luna iulie și un minim
de -9°C în luna ianuarie. Are o repartiție aparte față de alte masive de peste 1600m altitudine ,
deoarece în celelalte masive maxima se înregistrează în luna august și minima în februarie.
Odată cu scăderea în altitudine, valorile medii ale temperatur ii aerului cresc, înregistrându -se
în luna iulie 13,3°C în Ceahlău -Munte și 15,6°C la Ceahlău -Sat, iar în luna ianuarie
temperatura este de -6,4°C în Ceahlău Munte și -4,6°C în Ceahlău -Sat. Amplitudinea medie
anuală este de 18,5°C în vârful Toaca; 19,7°C în Ceahlău -Munte și 20,5°C în Ceahlău -Sat,
ceea ce ne exempl ifică un trend descendent al amplitudinilor odată cu creșterea în altitudine.
Valorile medii lunare ale temperaturii maxime zilnice a aerului (Tabelul 3 ) sunt negative în
perioada ianuarie -martie pe vârful Toaca, având o minimă de -6,4°C în ianuarie, în lunile
ianuarie -februarie în Ceahlău -Sat minima este de -3°C în ianuarie și doar în luna ianurie –
0,4°C. Valorile maxime ale acestor medii se înregistrează în luna iulie la toate stațiile: 13,2°C
în vârful Toaca; 18,4°C în Ceahlău -Munte și 23,4°C în Ceah lău-Sat.
Valorile medii lunare ale temperaturii m inime zilnice a aerului (Tabelul 3 ),acestea sunt
influențate de altitudine, intervalul cu valori negative fiind mare în vârful Toaca, în lunile
noiembrie -aprilie, minima fiind de -12,4°C în ianuarie, în c omparație cu zonele joase,
noiembrie -martie cu minime de -9,4°C la Ceahlău Munte și -8,3°C la Ceahlău -Sat, ambele
stații meteo în luna ianurie.
Temp eraturile minime absolute (Tabelul 3 ) care s -au înregistrat în perioada analizată pun în
evidență faptul că în vârful Toaca din cauza altitudinii ridicate pe tot parcusul anului
temperaturile sunt negative, minima absoluta a fost de – 28,2°C în data de 6 februarie 1965.
Odată cu coborârea în altitudine, minimile absolute devin pozitive în lunile de vară la
Ceahlău Munte, dar înregistrează valori negative în restul anului; minima absoluta înregistrată
la această stație meteo a fost de -24,3°C la data de 6 februarie 1965. La stația meteo Ceahl ău
Sat minima absolută s -a înregistrat în luna ianuarie și a fost de – 24,5°C la data de 10 ianuarie
1968.
Temp eraturile maxime absolute (Tabelul 3 ) care s -au înregistrat în masivul Ceahlău scad
odată cu creșterea altitudinii și predomina masele de aer cal d cu origine tropicală. Data
calendaristică este diferită pentru fiecare maximă absolută, datorită fragmentării reliefului. Pe
Vf. Toaca valoarea maximă a temperaturii a fost de 25 °C în luna august 1998, în timp ce
valoarea maximă din stațiunea Ceahlău Sa t a fost de 34,4°C în luna iulie a anilor 1973 și
1987.

Fig. 5 . Regimul temperaturii aerului (°C). A. Ceahlău Toaca; B. Ceahlău -Munte; C. Ceahlău -Sat

2.2.2 Umezeala aerului

Umezeala aerului este caracterizat prin intermediul a două măsuri: tensiunea vaporilor de
apă și umezeala relativă a aerului. Tensiunea vaporilor de apă a înregistrat valori medii anuale
de 9,2 hPa la Ceahlău Sat și 6 hPa pe vf. Toaca. Regimul annual (Tabelul 4) valorile minim e
sunt atinse în luna ianuarie : 4 hPa în Ceahlău Sat și 3 hPa vf.Toaca, iar valorile maxime se
înregistrează în luna iulie: 15 hPa ceahlău Sat și 10 hPa vf.Toaca. Se vede o creștere a
valorilor din perioada rece spre cea caldă a anului și o scădere a aces tora dinspre poale spre
partea superioară a masivului, valorile mai mari fiind în perioada mai caldă, în special în
lunile iulie și august. Valorile maxime absolute au fost în Ceahlău S at de 36,5 hPa și 27,3 hPa
pe vf.Toaca. Valorile minime absolute au fo st de 0,5 hPa Ceahlău Sat și 0,2 hPa vf.Toaca.

Stația I F M A M I I A S O N D An

Ceahlău -Sat 4,0 4,1 5,4 6,5 10,1 13,5 15,0 14,0 11,7 8,1 6,1 5,2 9,2

Vf. Toaca 3,0 3,2 3,9 4,4 6,3 8,8 10 9,8 7,1 5,2 3,8 3,2 6,0

Tabelul 4. Tensiunea vaporilor de apă (hPa) la stațiile meteorologice Ceahlău -Sat și Vf. Toaca

Umiditatea relativă arată și mai clar gradul de umiditate al atmosferei. Valorile medii anuale (
Tabelul 5) cresc dinspre poalele muntelui spre vârf , fiind de 77% în stația Ceahlău Sat și
87% pe vf.Toaca. Annual apar diferențe între zona joasp și zona înaltă

Stația I F M A M I I A S O N D An

Ceahlău -Sat 77 78 76 73 72 75 78 79 80 79 81 81 77

Vf. Toaca 85 88 84 84 82 86 85 85 84 76 83 85 87

Tabelul 5. Umezeala relativă a aerului (%) la stațiile meteorologice Ceahlău -Sat și Vf. Toaca

În stația Ceahlău Sat minima anuală este de 72% în luna mai, deoarece sunt cantități mici de
precipitații, față de luna decembrie unde maxima anuală este de 81%. În luna octombrie
minima anuală este de 76% din cauza inversiunilor termice , în timp ce în luna februarie
maxima anuală este de 88% d atorită pătrunderii a masei de aer rece de origine polară și
umedă.

2.2.3 Nebulozitatea

Nebulozitatea în zonele montane este puternic influențată de hipsografie. Valorile medii
lunare ale ale nebulozității (tabelul 6) în zona de studiu variază de la 7 zecimi în vf.Toaca și 6
zecimi în zona Ceahlău Sat.

Stația I F M A M I I A S O N D An

Ceahlău Toaca 7,2 7,6 6,9 7,1 6,9 7,1 6,5 6,2 6,0 5,2 6,7 7,3 7,0
Ceahlău -Munte 6,6 7,1 6,7 6,7 6,7 6,6 5,9 5,9 5,5 5,1 6,4 7,2 6,3
Ceahlău -Sat 6,6 7,0 6,4 6,6 6,3 6,4 5,6 5,9 5,7 5,0 6,7 6,9 6,2

Tabelul 6. Nebulozitatea totală (0 -10) în arealul masivului Ceahlău (după I. Stănescu, 1980)

Valorile medii lunare ale nebulozității, cele mai ridica te sunt perioada rece a anului ș i
anume în luna februarie pe vf.Toaca și luna decembrie la Ceahlău Munte, iar valorile cele mai
reduse sunt în perioada august -octombrie, acest fapt se datorează schimbărilor anticiclonice.
Acest lucru se datorează proceselor de föhnizare de pe ver santul estic al masivului Ceahlău.
Un alt lucru important este nebulozitatea mai ridicată în porțiunea dinspre baraj a lacului de
acumulare, datorate dezvoltării formațiunilor noroase locale. (I.F. Mihăilescu, 2001).
Timpul senin, noros reprezintă rezultat ul dintre interacțiunea dintre dinamica
atmosferică și condițiile orografice locale . Durata medie a timpului senin, nebulozitate
cuprinsă între 0 -2 este de până la 40 de zile în Ceahlău Sat și 42 de zile pe vf.Toaca. Durata
medie este în luna august în Ce ahlău Sat de 5 zile și în luna octombrie în vf.Toaca circa 6 -7
zile.
Durata medie anuală a timpului noros (nebulozitate 2 -8) este de218 zile în Ceahlău Sat
și doar 202 zile pe vf.Toaca. Durata maximă a zilelor noroase este în perioada caldă, acolo
unde valoarea atinge 22 de zile în luna septembrie, în Ceahlău Sat. Durata medie anuală a
timpului acoperit (nebulozitate 8 -10) este de 107 zile în Ceahlău Sat și 148 de zile pe
vf.Toaca.

2.2.4 Precipitațiile atmosferice

Repa rtiția spatio -temporală a precipitațiilor care cad în regiunea montană este neuniformă .
Cercetările meteorologice din munții Carpați arată că nu există direct o relație egală între
cantitatea de precipitații și altitudinea. Cantitățile medii anuale de prec ipitații (fig.6) diferă
între zona joasă și culmile înalte ale masivului. Media anuală a cantităților de precipitații este
de 645,8 mm Ceahlău sat, 775, 6m Ceahlău Munte și 757,2m vf.Toaca.
Variția anuală de precipitații atmosferice (Tabelul 7 și fig.7 ) indică o creștere a precipitațiilor
din perioada rece spre perioada caldă, mai exact dinspre lunie decembrie -ianuarie spre iunie –
iulie; deosebirea este că la Ceahlău Sat cantitatea maximă lunară a precipiațiilor este în luna
iunie, iar în vd.Toaca se înregis trează în luna iulie.

Stația I F M A M I I A S O N D An

Ceahlău – 22,1 21,9 34,7 55,7 87,7 104,8 98,6 81,3 50,9 33,8 28,6 25,7 645,8
Sat
Vf. Toaca 34,8 38,1 36,5 50,0 72,1 91,1 96,2 80,4 41,8 32,4 37,5 35,8 757,2

Tabelul 7. Cantititățile medii lunare și anuale de precipitații la stațiile meteorologice Ceahlău -Sat și
Vf. Toaca

Fig.6 Masivul Ceahlău. Harta repartiției cantităților medii anuale de precipitații

Fig.7 Cantitatea lunară a cantităților de precipitații la stațiile meteorologice Ceahlău -Sat ( A) și
Vf. Toaca ( B)

Înregistrarea cantităților de precipitații în perioada caldă este specifică zonei montane
și este un dezavantaj al dezoltării ac centuate a proceselor convenctive. Cantitatea minimă este
în luna februarie în Ceahlău Sat și în luna octombrie vf.Toaca.
Frecvența zilelor cu precipitații (≥0,1 mm) (Tabelul 8) este mult mai mare cu
creșterea în altitudine, cea mai mare valoa re se înregistrează în vf. Toaca 210 zile/an, iar la
Ceahlău Sat s -a înregistrat valoarea de 145 zile pe an. Dacă se ia în considerare doar zilele
cu ploaie, numărul este mai mare ăn Ceahlău Sat, valoarea fiind de 100 zile, iar pe vf.Toaca
este mai redus cu aproape 3 zile. Zilele cele mai multe de ploaie sunt în sezonul cald, dar pot
apărea și în sezonul rece din cauza maselor de aer cald.

Stația I F M A M I I A S O N D An

Ceahlău – 11,1 12,4 14,0 23,4 11,0 16,4 12,6 12,0 8,6 7,5 9,3 14,6 145
Sat
Vf. Toaca 18,6 17,5 19,6 16,7 18,8 23,6 18,4 16,4 13,6 13,8 15,2 17,8 210

Tabelul 8. Numărul mediu de zile cu precipitații (Pp≥0,1 mm) la stațiile meteorologice Ceahlău -Sat și
Vf. Toaca

Precipitațiile solide sub formă de ninsoare se pot produce în orice zi din an la altitudini mai
mari de 1500m, dar lipsec în perioada iunie -septembrie la Ceahlău Sat. Durata medie de
ninsoare este de aproape 43 zile în Ceahlău Sat și 105 zile pee vf. Toaca. Durata maximă a
zilelor de ninsoare este în luna februarie la Ceahlău sat și este de 9 -10 zile, iar în luna martie
pe vf.Toaca durează 13 -16 zile. Frecvența stratului de zăpadă este de 83 zile în Ceahlău Sat,
iar pe vf.Toaca sunt 159 zile pe an. Str atul de zăpadă crește spre perioada rece a anului și
depășește 20 de zile în Ceahlău Sat în luna ianuarie si se apropie de 30 zile în lunile ianuarie –
martie.
Stratul de zăpadă se depune în lunile noiembrie -aprilie la altitudinile joase, în timp ce pe
vf.Toaca lipsește doar în iulie și august. Grosimea stratului de zăpadp depășește 20 de cm în
lunile februarie și martie, fiind maximă în prim jumătate a lunii martie 37 cm pe vf.Toaca; la
altitudinile mai joase, tot în aceeași perioadă grosimea stratului este de 15 cm.

2.2.5 Presiunea atmosferică
Presiunea atmosferică din Masivul Ceahlău în zona de studiu este influențat în primă
fază de acțiunea centrilor barici specifici țării noast re, iar în a doua fază de caracteristicile
suprafeței.
Valorile medii ale presiunii atmosferice sunt de 807 hPa în vf.Toaca și de 905,8 hPa în
Ceahlău Sat. Mersul anual și lunar al presiunii atmosferice (tabelul.9,fig.8) este diferit în valea
Bistrișei față de zona înaltă a masivului. În valea Bistriței este o creștere a presiunii
atmosferice în perioada aprili -iunie, în luna aprilie se înregistrează cea mai minimă valoare a
presiunii atmosferice, sub acțiunea anticiclonului Azoric și se observă o ușoară stagnare sau o
mică creștere în lunile iulie și august, iar mai apoi sa se identifice o creștere în anotimul de
toamnă, sb acțiunea unui regim anticilonic. Toamna se înregistrează și valoarea maximă a
lunară presiunii atmosferice în valea Bistriței de 955,5 hPa la Ceahlău Sat în luna octombrie.
Valorile medii lunare scad în lunile noiembrie și decembrie, iar în luna ianuarie se
întregistrează un al doilea maxim secundar, care este generat de acțiunea anticilonului
continental, iar acesta afectează și țara noastră.

Stația/luna I F M A M I I A S O N D

Ch.-Sat 953 950,6 951,3 949,2 951,3 951,4 952,4 952,9 953,6 955,5 953,2 952,7
Ch. Toaca 803 802,9 803,9 804,1 809,2 810,4 811,5 812,6 811,4 810,2 805,1 803,4

Tabelul 9. Variația lunară și anuală a presiunii atmosferice (după I.F. Mihăilescu, 2001)

Fig.8 Presiunea atmosferică anuală a presiunii atmosferice (1961 -1998). A. Ceahlău -Sat; B.
Ceahlău -Toaca

Pe vf.Toaca minima presiunii atmosferice se înregistrează în luna februarie, după care apare
o creștere constantă până în luna august, când se înregistrează valoarea maximă este de 812,6
hPa. Valorile medii lunare se mențin ridicate în zona înaltă pe tot parcursul sezonului cald și
antrenează cantități însemnate de vapori de apă, prin creșterea tensiunii lor, generează valori
ridicate ale presiunii atmosferice.
Amplitudinea medie anuală este mai ridicată în partea înaltă a masivului , comparativ cu
zonele mai joase cu până la 5 hPa.

2.2.6 Vântul
Direcția vânturilor înregistrată la stația meteorologiciă vf.Toaca(fig.9) este preominant
vestică, având o frecvență anuală de 46%. Frecvența vânturilor a înregistrat un maxim în
lunile octombrie și noiembrie de peste 55%, afectat de un regim anticilonic care afectează
nordul și nord -estul țării ți s -a înregistrat un maxim secundar în lunile de vară (<
50%).Puterea vânturilor vestice începe să scadă primăvară și la începutul verii, în luna iunie
se înregistrează minima anuală de 35%. Regimul zilnic al vânturilor vestice, cercetările care
au fost efectuate pe baza datelor de la stația meteorologică de pe vf.Toaca (I.F. Mihăilescu,
1975, 1979, 2001), aceste date prezintă un maxim în intervalul orar 6 -18 și o minimă
principală la ora 12, urmate de două minime secundare în intervalul 2 -22.

Fig.9 Roza anuală a frecvenței (%) și intensității vântului (m/s ) cu regimul lor anual pe 8
direcții la stați
În afară de vânturile vestice, pe vf.Toaca s -a mai înregistrat cu o valoare ridicată de
aproape 13% vânturi din nord -vest. Acestea predomină în anotimpul de iarnă, atunci când
frecvența lor maximă se înre gistrează și reduse în luna mai. Vânturile care bat din celelate
direcții au o frecvență de doar 4% și 8 % , calmul atmosferic are o frecvență redusă de doar
3%. Viteza vântului pe culmi este de 10m/s, valoarea maximă înregistranându -se în lunile
decembrie și ianuarie de 13m/s și minima se situează în lunile de vară, mai exact în luna
august 6m/s. Cele mai ridicate valori ale vitezei vântului se întâmplă în timpul nopții.
Frecvența vitezei vâtului scoate în evidență valorile cuprinse între 1 -5m/s și 6 -10m/s,
acestea fiind cele mai multe, pe de altă parte vitezele cuprinse între 21 -25m/s; 26 -30m/s și
peste 30m/s anual sunt reduse. Calmul atmospheric este și el redus, acesta apare în mod
deosebit în lunile martie și aprilie la orele 11 -12 (I.F. Mihăilesc u, 2001).

2.2.7 Fenomenele atmosferice de risc
Fenomenele atmosferice de risc din zona studiată sunt influențate de condițiile
topoclimatice, acestea având implicații asupra mediului geographic și asupra activităților
umane. În categoria fenomenelor de risc intră o serie de hidrometeori, aceștia fiind specifici
sezonului rece sau cald: ceața, poleiul, chiuciura, grindina, roua și bruma.

2.2.7.1 Ceața
Ceața este un factor care determină micș orarea vizibilității orizontale până la 1km, în
urma condensării vaporilor de apă pe suprafață (I.F. Mihăilescu, 2001). Durata anuală a
zilelor cu ceață este de 25% la Ceahlău Munte și de 75% pe vf.Toaca. Numărul mediu lunar
de zile cu ceață este ridicat în vf.Toaca ,de aproape 20 -22 zile, având un maxim în luna martie
de 23 de zile și o minimă în luna octombrie de 19 zile.

2.2.7.2 Poleiul

Poleiul este un factor de risc pentru transporturile rutiere si cele de telecomunicații.
Durata medie a zilelor cu polei este foarte mică în zona lacului de acumulare Izvorul
Muntelui, mai exact în Ceahlău Sat, în perioada 1961 -1998, s -a înregistrat un număr total de 5
zile, făcându -se o medie de 0 zile cu polei pe an, crescând ușor spre vf.Toaca 2 zile pe an.

2.2.7.3 Chiuciura
Chiciura se produce în perioada rece a anului în lunile noimebrie -martie la altitudini mai
joase, iar pe vf.Toaca chiciura lipșește doar în lunile iulie și august. Chiciura este nelipsită de
pe vf.Toaca, având un număr de 100 zile pe an, iar în Ceahlău Munte atinge maxim 2 -3 zile și
ăn Ceahlău Sat valorile sunt foarte reduse; în perioada 1961 -1998 nu au fost înregistrate zile
cu chiuciură.

2.2.7.4 Bruma
Bruma se produce în urma răcirii solului. Durata medie anuală a zilelor cu brumă este de
34 zile în Ceahlău Sat, și de do ar 6 zile pe vf.Toaca. În perioada de vegetație aprilie –
octombrie se înregistrează doar 14 zile de brumă în Ceahlău Sat.

2.2.7.5 Roua
Cele mai multe zile cu rouă se produc în zona lacului de acumulare Izvorul Muntelui -Bicaz,
acesta favorizând apariția acestui hidrometeor din cauza umezelii accentuate a aerului. În
Ceahlău Sat se înregistrează aproximativ 90 de zile cu rouă pe an. În partea înaltă, pe vf.Toaca
numărul zilelor de rouă pe an scade, acest fapt se datorează maselor de aer cald care urcă la
altitudini superioare în timpul inversiunilor termice.
2.2.7.6 Grindina
Durata medie anuală a zilelor cu grindină la Ceahlău Sat este de doar 0,5 zile pe
an,crescând ușor spre culmile înalte și atinge pe vf.Toaca 8 zile pe an. Durata m aximă de
grindină s – a înregistrat în luna iunie, în Ceahlău Sat 0,2 zile pe an, în timp ce pe vf.Toaca 1,6
zile pe an. Grindina reprezintă un hidrometeor de risc, deoarece poate să distrugă cultura
agricolă și pomii fructiferi.

Capitolul III Turismul pe teritoriul Munților Ceahlău din perspectiva
influențării lui de către factorii climatici
3.1 Potențialul natural al turismului și influența condițiilor climatice asupra acestuia

Pontețialul turistic natural reprezintă totalitatea tuturor resursel or oferite de cadrul natural
prin :relief, clima, ape, vegetație și faună. Relieful munților Ceahlău este variat și este un
element turistic natural, deoarece valoarea peisagistică este foarte importantă și prin
practicarea turismului pe care acest munte l e oferă. Relieful masivului Ceahlău este dominat
de forme mari: un platou înalt care reprezintă un pod uriaș și ese mărginit de abrupturi
impresionante. Masivul a fost expus de -a lungul timpului proceselor de modelare exogene ce
a dus la formarea unui reli ef secundar, acesta având forme diferite: turnuri, coloane.
O altă caracteristică a reliefului este aceea că la baza abrupturilor conglomeratice, s -au
format stânci și bolovani de proveniență periglaciară. Treapta de relief cea mai joasă a
munților Ceahlău sunt alcătuiți din culmi prelungi, având un profil longitudinal ondulat. Un
aspect al reliefului este reprezentat de conglomeratele din Piatra Sură aflate în partea central –
vestică a parcului.

3.1.1 Influența condițiilor climatice asupra potenția lului turistic reprezentat de ape
Apele subterane asigură scurgerea permanentă în masiv, din cauza rezervelor bogate de
pânză freatică. Este un număr mare de categorii de ape freatice, acestea având debite medii și
proprietăți chimice variate. Alimentarea acestor ape se face constant din precipitațiile
atmosferice.
Per total apele subterane și cele de adâncime asigură scurgerea permanentă a 81km de
râuri și au o valoare de 25 -35% din debitul mediu anual al hidrografiei din masiv. Masivul
ceahlău este un castel de ape. Rețeua idrografică de suprafață care își are originea în masiv,
iar colectorul final este râul Bistrița. Cei mai importanți afluenți ai Bistriței sunt: râurile
Bistricoara și Bicaz, dar există și pârâie mai mici cum ar fi: Iz vorul Muntelui, Izvorul Alb,
Secu și Schitul.
La baza abrupturilor conglomeratice , unde debitul freatic este cel mai ridicat din întreg
masivul, majoritatea izvoarelor sunt aflate la altitdunile de 1000 și 1300m. Rețeaua
hidrografică are un caracter torențial și scurgere temporară, acesta fiind direct influenat de
către factorul precipitații.
Pe tot teritoriul masivului Ceahlău nu există surse de natură antropică care sa polueze și să
modifice parametrii chimici și naturali.

3.1.2 Influența condițiilor climatice asupra potențialului turistic reprezentat de vegetație și
faună în Munții Ceahlău
Primele informații care fac referire la plantele din Masivul Ceahlău, acolo unde s -au făcut
primele investigații botanice din Moldova, ac estea fiind menționate în manuscrisul “Jurnalul
de călătorie al botanistului J. Edel și spiterului J. Szabo (2 iunie 1835 -data escaladării
masivului). Studiile botanice ulterioare au ar ătat că există 1099 de genuri, 2994 de specii, cu
66 de subspecii, 117 varietăți și 18 hibrizi.
– În acest areal se regăsețte 65% din flora jud. Neamț li 36% din flora României. În
parcul Național există numeroase elemente floristice: Leontopodium alpinum,
Cypripedium calceolus,Gentiana lutea,Taxus baccata,Larix decidua ssp. Carpatica

Fig. 10 Leontopodium alpinum
Sursa: https://seedcorner.com/edelweiss -leontopodium -alpinum -seeds/

Fig.11 Cypripedium calceolus

Sursa: https://www.google.ro

Fig,12 Gentiana lutea
Sursa: : https://www.google.ro

Fauna

Fauna Masivului ceahlău oferă o faună foarte bogată. Fauna de nevertebrate este foart e
diversificată: arhnide, miriapode, insecte. Fauna de reptile, în Ceahlău se întânesc 8 specii din
26 de specii din fauna României: șopârla de munte, năpârca.
Lumea păsărilor este cel mai interesant și adăpostește peste 60 de specii: pitulicea de
stâncă, fluturașul de stâncă, cocoșul de munte Este unică în Europa familia de mamifere din
Parcul Național fiind idetificate peste 30 de specii: cerbul, căprioara, capra neagră, ursul.

Fig.13 Cerbul
Sursa: https://www.google.ro

Fig.14 Râsul
Sursa: https://www.google.ro

3.2 Dotările turistice și influența condițiilor climatice asupra acestora
3.2.1 Amenajările turistice din zona montană
În luna ianuarie a anului 2010 au funcționat 41 de structure de primire turistică.

Tipuri de structuri de primire turistică
Total din total, pe zone turistice
Stațiuni
balneare Stațiuni din
zona
montană Orașe
reședință
de județ Alte
localități și
trasee
turistice
Total 41 4 13 6 18
Hoteluri 14 4 3 3 4
Moteluri 5 – 1 – 4
Vile turistice 2 – 2 – –
Cabane turistice 3 – 3 – –
Pensiuni turistice urbane 5 – 1 2 2
Pensiuni turistice rurale 9 – 2 – 7
Tabere de elevi și preșcolari 2 – – 1 1
Spații de cazare pe nave 1 – 1 – –
Tabelul 10. Structura de primire în anul 2010
Sursa Institutul Național de Statistică Direcția Regională de Statistică Neamț

Aceste unități de cazare au oferit turiștilor pe întregul an 1127 de camera cu 2611 paturi. În
luna ianuarie 2005 au fost cazați 80941, mai mică cu 11,2% față de anul 2004. Ponderea cea
mai mare este deținută de către hoteluri cu 60,8%, taberele de elevi 14,2 %, cabane turistice
6,8%, iar alte structure de cazare 18,2%.

3.3 Fluxurile turistice și influența factorilor climatici asupra acestora în Munții Ceahlău
3.3.1 Turismul balnear și influența și influența factorilor climatici asupra acestuia

În stațiunea Durău poți veni în orice anotimp pentru odihnă și tratament. Clima specific
mont ană, aerul lipsit de alergeni este recomandat pentru persoanele care suferă de anemie,
nevroză astenică, sau nevoia de a te odihnii după o perioada grea de timp.

3.3.2 Turismul legat de sporturile de iarnă și influența factorilor climatici asupra ace stuia

Ascensiunile în Ceahlău se fac și pe timpul iernii, dar trebuie luat în seamă un factor
important și anume fenomenele care pot pune în pericol viața turiștilor. Majoritatea traseelor
sau anumite porțiuni ale acestora din zona înaltă sunt expus e avalanșelor. Trebuie evitate
perioada caldă a vremii atunci când zăapada se topește iar riscul de avalanșă crește
considerabil. Iarna majoritate traseelor turistice, sunt mai greu de parcurs din cauza prezenței
gheții, a poleiului, apariția ceții și vântul puternic. Turiștii au nevoie pe lângă un echipament
adecvat și o pregătire fizică adecvată, aceștia trebuie să verifice și co ndițiile meteo înainte de
a se aventura pe traseu.
Porțiunile de trasee dintre Cabana Dochia -Cascada Duruitoare și Poiana Maicilor -Caba
Dochia -Jgheabul lui Vodă sunt interzise. Turiștii trebuie sa fie foarte atenți pe porțiunile de
potecă dinspre Pan aghia -Vf. Toaca și Cabana Izvorul Muntelui -Cabana Dochia. Traseele care
duc spre sudul masivului sunt interzise din cauză că lungimea este mare și un alt factor este
reprezentat de grosimea stratului de zăpadă.

3.3.3 Turismul de sfârșit de săptămână ș i influența factorilor climatici asupra acestuia

Tipuri de structuri
de primire
turistică 2009 20010
dec. ian. feb. mar. apr. mai iun. iul. aug. sep. oct. nov. dec.1)
Total județ 6338 4814 5635 6916 6844 10878 14052 12960 17289 12008 10040 7732 8176
din care:
Hoteluri 4802 3408 3729 4314 4474 7209 8689 8410 10307 8518 6666 5077 4265
Moteluri 715 495 407 610 677 903 1282 1133 1985 879 509 391 337
Vile turistice 205 63 92 112 175 210 234 309 366 328 178 171 296
Cabane turistice 414 184 317 138 190 473 1026 563 1111 478 451 421 778
Pensiuni turistice
urbane 221 185 217 256 308 301 298 268 411 362 396 292 339

Pensiuni turistice
rurale2) 178 353 505 688 568 660 937 1338 1899 1150 1301 1119 1248
Tabelul 11. Sosiri în structuri de primire turistică
Inclusiv pensiuni agroturistice
Sursa Institutul Național de Statistică Direcția Regională de Statistică Neamț

Numărul de sosiri în hoteluri în anul 2010 a scăzut față de decembrie 2009 cu 537, numărul
de sosiri în moteluri a scăzut cu 3 78 în aceeași perioadă. În anul 2010 a crescut numărul de
sosiri cu 91 în vile turistice, 364 în cabanele turistice, 118 pensiuni turistice și 1070 pensiuni
turistice rurale.

Tabelul 12. Înnoptări în structuri de primire turistică
Sursa Institutul Național de Statistică Direcția Regională de Statistică Neamț
Numărul de înnoptări în structurile de primire turistică, a crescut în decembrie 2010
față de decembrie 2009 pentru hoteluri, vile turistice, cabane turistice etc. Pentru
moteluri acest indicator a înregistrat o scădere de 396 înnoptări în aceeași perioadă. Tipuri de
structuri de
primire
turistică 2009 2010
dec. ian. feb. mar. apr. mai iun. iul. aug. sep. oct. nov. dec.1)
Total județ 1243
2 1014
4 155
92 1829
0 1406
3 2230
0 2864
8 3147
7 3928
9 2512
6 2482
6 1845
2 1773
1
din care:
Hoteluri 7873 7777 128
05 1445
6 1024
9 1740
6 2197
6 2285
9 2586
6 2042
8 1947
5 1483
1 1036
8
Moteluri 904 591 493 782 754 1051 1379 1640 2441 1014 639 442 508
Vile turistice 397 182 113 166 232 322 367 502 626 513 242 248 512
Cabane
turistice 885 217 337 186 248 527 1377 593 1173 562 736 574 1023
Pensiuni
turistice
urbane 353 268 254 302 568 319 369 435 521 423 649 358 589
Pensiuni
turistice
rurale2) 811 858 728 981 1071 1077 1070 1930 3177 1476 2318 1619 2370

Capitolul IV Studiu de caz – Analiza indicelui de confort termic din cadrul
stațiunii Durău
Concluzii
Bibliografie
Anexe

Studiu de caz

Organismul uman își menține temperature corporală, chiar și atunci când limitele largi
întânesc condițiile exterioare, fie prin pierderea sau acumularea de căldură în relația cu
mediul. Există o zonă îngustă în care un organism sănătos, îmbrăcat subțire, acesta nu pierde
și nu primește căldură.
Temperatura echivalent efectivă este o valoare rezu ltată din calculul care redă temperature
resimțită de organismul uman. O temperatură resimțită de 20 ° TEE, aceasta se poate realize la
o temperatură de 24°C la o umezeală de 37% și 0m/s . Pentru aflarea temperaturii efective se
utilizează mai multe formule, respectiv grafice de calcul, care cuprind în general aceleași
elemente și anume temperatura, umezeala aerului. Cel mai bun exemplu, este formula
propusă de Thom, în anul 1958 (Tromp, 1974)

TEE=0,4(td+tw)+4,8, unde
TEE= temperature echivalent= efectivă
td- temperatura termometrului uscat
ts- temperatura termometrului umezit la o viteză a vântului ≤0,1 m/s

Concluzii și propuneri

Situația la intersecția drumurilor de legătură dintre cele 3 provincii ( Moldova,
Transilvania și Bucovina), Munții Ceahlău ies în evidență prin faptul că se izolează de ceilalți
munți înconjurători printr -o alcătuire geologică mare și diversitatea vegetației. Prin caracterele
fizico -geografice, Munții Ceahlău prin individualitatea sa în cadrul mediului , Ceahlăul sunt
cea mai interesantă zona montană din Carpații Orientali. Lacu l de acumulare Izvorul Muntelui
împreună cu tânăra stațiune turistică D urău aflată în continuă dezvoltare, nu face decât să
întrăgească faima turistică a masivului.
Din punct de vedere al potențialului turistic, fluxul mare de turiști din tot parcusul anului se
datorează bogatului potențial turistic din această zonă. Din c auza cererii foarte mari în unele
perioade, cabanele turistice nu fac față, turismul cu cortul a crescut de la an la an.
Elementele potențialului turistic natural, se lipește armonios cu elementele potențialului
turistic antropic, oferă atât turisștilor ca re au venit să practice turismul staționar, sau turismul
itinerant au la dispoziție numeroase obiective turistice.

Bibliografie
Cărți:

1.Albotă G. M. (1992) – Munții Ceahlău , Casa Editorială pentru Turism și Cultura,
Bucuresti;
2.Călin Dănuț (2005) -Ceahlău,Ghid turistic, Erc Press, București
3.Dieaconu Daniel, Săndulache Iulian – Ceahlăul realitatea unui mit, Editura Cetatea Doamnei, Piatra –
Neamț, An 2008
3. Cracu George -Marius, Dinamica peisajului în Masivul ceahlău în ultimii 100 de ani ( teză de
doctorat)
4. Burduja C.(1962) – Muntele Ceahlău – flora și vegetatia, Ocrotirea Naturii, nr.6,Bucuresti;
5. Elena Teodoreanu, Ovidiu Gaceu (2013) – Turismul baln ear în România, Editura Universității din
Oradea

Site-uri:

1.http://www.viziteazaneamt.ro/2012/09/26/portul -popular -traditional -in-neamt/
2. https://www.gal -ceahlau.ro/data/_editor/SDL%20GAL%20Ceahlau%202014 -2020.pdf
3. https://www.scribd.com/doc/133869184/S tatiunea -Durau
4. http://www.infoturism -moldova.ro/location/statiunea -durau
5. https://www.academia.edu/6129726/6_sinteza_indici

Lucrări științifice

1. Simpozion 2014 http://www.mmediu.ro/uploads/files/2014 -04-22_PM_Ceahlau.pdf
2. Simpozion 2013 http://www.ceahlaupark.ro/wp -content/uploads/2015/12/CJ -Neamt –
VolSimpozion2013.pdf

Anexe
Lista figuri
1. Așezarea geografică și limitele Munților Ceahlau ……………5
2.Portul popular………………………………………………7
3.Portul popular……………………………………………7
4. Populația GAL Ceahlău……………………………….9
5. Regimul temperaturii aerului (°C). A. Ceahlău Toaca; B. Ceahlău -Munte; C. Ceahlău -Sat…18
6. Masivul Ceahlău. Harta repartiției cantităților medii anuale de precipitații ……21
7. Cantitatea lunară a cantităților de precipitații la stațiile meteorologice Ceahlău -Sat ( A) și
Vf. Toaca ( B)……22
8. Presiunea atmosferică anuală a presiunii atmosferice (1961 -1998). A. Ceahlău -Sat; B.
Ceahlău -Toaca ….23
9. Roza anuală a frecvenței (%) și intensității vântului (m/s) cu regimul lor anual pe 8 direcții
la stați ….25

10. Leontopodium alpinum ………………..29
11. Cypripedium calceolus …………………29
12. Gentiana lutea …………………………30
13.Cerbul………………………………….31
14. Râsul……………… …………………..31

Listă tabele
1.Suprafața totală a localităților componente a Grupului de Acțiune Locală Ceahlău …8
2. Radiația globală. Mediile lunare și anuale (după I.F. Mihăilescu, 2001) …….14
3. Valori ale temperaturii aerului înregistrate în perioada 1964 -2000…16
4. Tensiunea vaporilor de apă (hPa) la stațiile meteorologice Ceahlău -Sat și Vf. Toaca….18
5. Umezeala relativă a aerului (%) la stațiile meteorologice Ceahlău -Sat și Vf. Toaca….19
6. Nebulozitatea totală (0 -10) în arealul masivului Ceahlău (d upă I. Stănescu, 1980)…20
7. Cantititățile medii lunare și anuale de precipitații la stațiile meteorologice Ceahlău -Sat și Vf.
Toaca…….21
8. Numărul mediu de zile cu precipitații (Pp≥0,1 mm) la stațiile meteorologice Ceahlău -Sat și Vf.
Toaca………….22
9. Variația lunară și anuală a presiunii atmosferice (după I.F. Mihăilescu, 2001)…..24
10. Structura de primire în anul 2010 …………………………….32
11. Sosiri în structuri de primire turistică ………………………..34
12. Înnoptări în structuri de primire turistică …………………34