SPECIALIZAREA:PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘSCOLAR [304557]

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” [anonimizat]:PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘSCOLAR

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

LECT. UNIV. DR VENDELIN GLAZER

ABSOLVENTĂ:

LINK MARIA MANUELA

2020

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” [anonimizat]: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘSCOLAR

ACTIVITĂȚILE CULTURALE NONFORMALE LA

,,LICEUL TEHNOLOGIC ARDUD

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

LECT. UNIV. DR VENDELIN GLAZER

ABSOLVENTĂ:

LINK MARIA MANUELA

2020

DECLARAȚIE

Prin prezenta declar ca Lucrarea de licență cu titlul,,Activitățile culturale nonformale la Liceul Tehnologic Ardud” este scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodata la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate.[anonimizat],[anonimizat] a plagiatului:

[anonimizat], sunt scrise în ghilimele și dețin referința precisă a sursei;

reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referință precisă;

rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul

original.

Link Maria

Arad

Maria Link

Cuprins

INTRODUCERE……………………………………………………………………………..

CAPITOLUL I – ARDUDUL PE HARTA TURISTICĂ A ȚĂRII……………………………………….

1.1 Repere istorice…………………………………………….

1.2 II.2. [anonimizat]……………………………………………………….

1.3 II.3. [anonimizat]

2.1 Tradiții și obieiuri ale svabilor din Ardud………………………………………….

[anonimizat]…………………………..

3.1 Evenimente culturale……………………………………………………….

3.2

CONCLUZII ȘI PROPUNERI………………………………………………………….

Bibliografie…………………………………………………………………………………….

ARDUDUL PE HARTA TURISTICĂ A ȚĂRII

1. [anonimizat] a [anonimizat] o distanță de 18 km de municipiul Satu Mare și 14 [anonimizat] 48°36” – 47°63” și meridianele 22°55” – 22°88” longitudine estică. [anonimizat] o suprafață de 14.000 ha, cu suprafața de 7.200 de locuitori. [anonimizat]: Mădăras, Baba-Novac, Gerăușa, [anonimizat]. Mădărasul, [anonimizat], [anonimizat] o altitudine de 140 m față de nivelul mării.

Ardud (în maghiară Erdőd, în germană Erdeed) înseamnă „pădureni” și își are originea în pădurile întinse care acopereau împrejurările din cele mai străvechi timpuri. Ardudul este locuit încă din epoca bronzului.

Cetatea Ardudului: construită în anul 1481 [anonimizat] a dealurilor care definesc zona Codrului, la 18 km de municipiul Satu Mare. În cinstea personalității de excepție și spre aducerea aminte a importanței sale istorice, la data de 20 iulie 2013 s-a dezvelit în curtea Cetății Ardud un frumos monument, operă a sculptorului Radu Ciobanu, înfățișându-l pe Bartolomeu Dragfi, ctitor al Cetății Ardud, nobil român, descendent al familiei Dragoș de Maramureș, voievod al Transilvaniei între anii 1493-1499.

Marea Cetate, cum a fost numită timp de secole, era o cetate de apărare cu 4 turnuri, ziduri de incintă și șanț de apărare, reședință a familiei Dragfi. Cetatea dispunea de o rețea sofisticată de tuneluri care, parțial, dăinuie și în zilele noastre. După dispariția familiei Dragfi, cetatea trece de la un stăpân la altul, ceea ce duce la deteriorarea acesteia. În timpul războiului curuților este folosită de către armatele lui Rakoczi al II-lea pentru a ataca sau a se retrage din fața armatelor austriece.

Figura nr. II.1. Cetatea Ardud

După pacea de la Satu Mare, noul proprietar al domeniului, Alexandru Karoly o reconstruiește la 1730, de data aceasta sub formă de castel în stil baroc, păstrând întocmai amplasamentul turnurilor și folosind în mare parte din materiale pentru refacerea zidurilor. Treptat, intră în paragină, în zilele noastre fiind în picioare doar două turnuri, restaurate în anul 2011. Momentan, găzduiește un muzeu și diverse activități culturale, dintre care fără doar și poate cea mai importantă este Festivalul Medieval, cea mai renumită manifestare de acest gen din județul nostru și chiar din regiune.

„Monografia orașului Ardud nu poate fi lipsită de frumoasa legendă a Cetății, transmisă prin viu grai din vremea lui Rakoczi până în zilele noastre.

Legenda este legată de figura istorică a lui Francisc Rakoczi al II-lea și celebrei pivnițe (tuneluri) ale Ardudului, care, spune legenda, făceau legătura între Cetatea Ardud și Castelul din Carei, pe o distanță de aproximativ 29 km.

Războiul curuților era în deplină desfășurare și luptele aveau loc pe întreg teritoriul Comitatului Sătmar. Austriecii nu-și puteau explica aparițiile și disparițiile misterioase ale cetelor de curuți, împreună cu Francisc Rakoczi al II-lea. Legenda spune că un chipeș ofițer austriac a fost însărcinat să dezlege misterul. Acesta a sedus-o pe fiica principelui Rakoczi, Vilma, care i-a divulgat secretul: curuții foloseau tuneluri din zona Ardudului (care conform legendei erau suficient de înalte și suficient de late ca să treacă un om călare). Șiretlicul folosit de aceștia era că potcoveau caii invers, așa încât urmele lăsate în tuneluri îi derutau pe austrieci.

După ce a trădat secretul, fata a fost cuprinsă de remușcări, mărturisind tatălui greșeala făcută. Principele reușește să scape, dar își blestemă fata să rătăcească prin tuneluri fără a-și găsi liniștea.

Legenda spune că fata poate fi dezlegată de blestem de un tânăr curajos care se încumetă să intre în tuneluri. El va întâlni prințesa sub formă de șarpe, apoi de broască și apoi, ca o mireasă care plânge. Dacă tânărul se încumetă să o urmeze prin labirintul de tuneluri, aceasta îl va conduce la tezaurul lui Rakoczi, format din arme, aur, argint și nestemate (care e altfel, nu a fost găsit niciodată).

În Noaptea de Sânziene, ea poate fi văzută rătăcind pe zidurile cetății, căutându-și liniștea și pacea…”.

Ardudul după 1918. Odată cu venirea la putere al lui Hitler în Germania, s-a încercat revitalizarea conștiinței naționale germane în rândul diasporei. Profitând de fragilitatea statelor nou create, comunitățile germane din fostul regat austro-ungar au început să își ceară anumite drepturi, care intrau în conflict cu alte minorități și națiuni conlocuitoare.

Un paradox al istoriei este că Biserica Romano-Catolică din Transilvania dorea ca, prin biserică, școală și alte instituții și asociații de cultură, să maghiarizeze celelalte națiuni: șvabi și țigani. La Ardud, lucrul acesta a fost foarte pregnant. Cea mai puternică împotrivire au avut-o de la comunitatea de șvabi. Șvabii erau o comunitate foarte puternică și bogată, dețineau voturi în Consiliul Local și un cuvânt greu de spus în administrarea comunei. Acest conflict răzbate și din presa vremii și se poate vedea și din mărturiile locale ale unor foști urmași ai acestora.

Un document din 27 septembrie 1931 spune:

„Începând din septembrie, am introdus limba de predare maghiară, dând nu puțină supărare la enoriașii amețiți de agitatorii șvabi. Patru călugărițe și un dascăl predau în școlile noastre (cel din urmă este și curator). O școală goală rezervată pentru loc de întâlnire pentru clubul băieților, iar cealaltă clasă goală este dată în chirie pentru școala de stat. Salariul profesorilor este acoperit din taxele ecleziale, dar din cauza crimei mari și din cauză că enoriașii nu sunt obișnuiți să contribuie, sunt multe necazuri și plângeri. Oficialitățile civile nu ne dau ajutor pentru colectare, deoarece ar veni ca instituțiile catolice și maghiare să se ruineze.”

Poate cel mai elocvent este anul 1932, când tensiunile dintre șvabi și maghiari cresc în intensitate. Iată ce nota preotul paroh W.J.:

„În acest an am deschis o secție germană în școala catolică pentru cei care vor să învețe germană. Acesta a fost rezultatul unei lupte nebinecuvântate. Enoriașii noștri, care erau ațâțați de agitatori care au trezit în ei conștientul șvăbesc, au dorit ca toată școala să fie cu predare germană. Dar majoritatea enoriașilor s-au opus acestei solicitări necugetate. Rezultatul alegerii libere a școlarizării dovedește că doar o mică parte dorește reșvăbirea. La secția maghiară s-au înscris 244 de copii, iar la secția germană doar 45. Acesta este raportul, deși șvabii s-au străduit în mai multe feluri: convingere, înfricoșare, prin dare de băut, cu manevre bănești. Însă cei maghiari nu s-au agitat deloc. Cu toate că șvabii au primit ca învățătoare o călugăriță, o persoană tare atrăgătoare, totuși nu au putut să adune mai mulți copii.”

Situația ajunge să degenereze până la limita absurdului, iar în 1934 a fost numit ca și învățător la secția germană Baber Jozef, care era trup și suflet cu spirit german. Acesta a interzis copiilor, sub amenințarea pedepsei, să scoată vreun cuvânt maghiar. Metoda a fost foarte eficientă, ei având voie să vorbească doar limba germană. A reușit, într-o perioadă de timp, să îi învețe pe copii limba germană și să îi îndepărteze de preot și de cealaltă parte a comunității, cea maghiară.

Luptele acestea fraticide între catolici, unii de etnie germană, ceilalți de etnie maghiară, vor continua de-a lungul anilor. Acestea se vor estompa abia după cel de-al Doilea Război Mondial. Sentimentul de apartenență la comunitatea germană și de-a de simți protejați de Germani, va da naștere la anumite elemente radicale în Ardud, care sub promisiunea unei solde mai bune și a primirii de pământ, se vor înscrie în armata germană, iar unii chiar în SS. Este bine cunoscut, atât din punct de vedere istoric, cât și a mentalului colectiv, că șvabii se vor înrola în armata germană, iar maghiarii în armata ungară.

II.2. Ardudul astăzi – repere demografice și economice

Cauzele care au dat naștere și întrețin fenomenul demografic sunt de trei ordine: istorice, economico-sociale și politico-religioase.

Cauzele istorice reprezintă împrejurările petrecute în trecut cu neamul nostru în urma căreia ne-am ales în cuprinsul teritoriului național cu însemnate populații de mai multe nații. Din cauzele istorice ce și-au pus amprenta în zona noastră, trebuie să amintim în primul rând dominația austro-ungară asupra Transilvaniei, răpirea Bucovinei și Basarabiei. Urmarea acestor prime cauze istorice au fost împestrițarea populației românești cu elemente colonizatoare (germani, sași, secui, șvabi, rromi etc.) aduse și sprijinite împotriva românilor și pentru deznaționalizarea lor, iar în al doilea rând, afluxul masiv de evrei din Polonia, Galiția și Rusia care ne-a dat cea mai însemnată și cea mai puternică minoritate.

Cauzele economico-sociale sunt acele care, pe de o parte, ca urmare a celor istorice, iar pe de altă parte ca aplicare a unor legi naturale statornice au contribuit în mod material la crearea situației constatate și pe care vor continua a o desăvârși. Dacă facem o incursiune în trecutul mai îndepărtat observăm că astfel avem ca urmare a cauzelor istorice buna stare materială a coloniștilor aduși și sprijiniți de statul stăpânitor: la sate împroprietăriți cu școli, biserici, spitale etc., exclusiv numai la a lor dispoziție, iar la orașe privilegiați ca funcționari, profesioniști, negustori, meseriași, înconjurați și ajutați exclusiv împotriva românilor care, de exemplu, în Transilvania în Comitatul Sătmar, respectiv în Ardud, românii nici nu aveau voie să se așeze la orașe. Iar ca aplicare a legilor naturale, românii au fost supuși tuturor asupririlor, excluși de la foloasele nu numai a bogățiilor țării, dar și de foloasele muncii lor, lăsați în sărăcie, fără școli, fără asistență medicală și igienă preventivă, lăsați pradă bolilor, alcoolismului și mortalității infantile ajunsă excesivă, au fost împiedicați în mod material de-a spori în măsura potenței lor etnice în folosul exclusiv al străinilor a căror potență, din contră, a fost în felul acesta mărită.

Conform recensământului efectuat în 2018, populația orașului Ardud se ridică la 6.231 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2010, când se înregistrează 6.486 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (55,35%).

Principalele minorități sunt cele de maghiari (17,53%), romi (15,34%) și germani (4,48%).

Pentru 7,21% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.

Din punct de vedere confesional, nu există o religie majoritară, locuitorii fiind ortodocși (39,37%), romano-catolici (31,89%), greco-catolici (10,29%), penticostali (5,71%), reformați (3,21%) și baptiști (2,18%). Pentru 7,16% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Figura nr. II.2. Componența etnică a orașului Ardud

Figura nr. II.3. Componența confesională a orașului Ardud

Din punct de vedere al economiei, Orașul Ardud are un important avantaj prin situarea Aeroportului Internațional Satu Mare pe teritoriul administrativ al orașului Ardud precum și prin traversarea acesteia de către șoseaua europeană E 81 sunt create facilități deosebite de acces.

Suprafața mare a intravilanului cât și suprafața totală a comunei de 14.236 ha care reprezintă cea mai mare întindere dintre unitățile administrativ – teritoriale ale județului oferă posibilitatea amplasării și dezvoltării unor activități profitabile. Pentru cei care vor să dezvolte o activitate economică, forța de muncă calificată, în domeniul industriei mobilei, tâmplărie, textile, croitorie, construcții, meșteșuguri, etc. reprezintă de-asemenea o oportunitate. Potențialul turistic este reprezentat de Cetatea Ardud, monumentul poetului Petőfi Sandor, Monumentul avocatului Dr. Augustin Mircea dar și de atractiva zonă de deal cu viile și livezile sale, cu cochetele și rusticele case de vacanță (crame) care cu băuturile naturale și preparatele culinare specifice au constituit și constituie puncte de atracție și oaze de recreare.

Amintim câteva dintre principalele societăți comerciale (IMM-uri) ale orașului:

S.C. Berende Creation S.R.L. – tăbăcirea pieilor; 70 angajați; cifră afaceri 3 mil. euro;

S.C. Tehno Weld S.R.L. – confecții și construcții metalice;

S.C. Roteca S.R.L. – construcții utilaje forestiere;

S.C. Universal S.R.L. – construcții civile, drumuri, tâmplărie;

S.C. Ardudeana S.A. – fabrică de mobilă; 250 angajați;

S.C. Schwab S.A. – societate agricolă;

S.C. ConsumCoop S.A. – comerț, alimentație publică.

Între investițiile finalizate ale Orașului Ardud se număra:

Extinderea rețelei de canalizare. Uniunea Europeană a finanțat extinderea rețelei de canalizare în localitatea Ardud.

În perioada 16.10.2018-15.10.2010 Consiliul Local al Orașului Ardud, județul Satu Mare a implementat proiectul cu titlul „Extindere rețele de canalizare în localitatea Ardud, județul Satu Mare” finanțat de Uniunea Europeană prin Phare 2006 Programul de Coeziune Economică și Socială ”Schema de investiții pentru sprijinirea inițiativelor sectorului public în sectoarele prioritare de mediu” și de Guvernul României. Valoarea totală a fost de 445.403 euro.

Obiectivul general al proiectului a fost îmbunătățirea calității vieții și a sănătății populației din Orașul Ardud și localitățile aparținătoare din punct de vedere administrative-teritorial. Proiectul a creat premisele realizării unei etape importante în direcția protecției mediului și de respectare a normelor privind sănătatea publică, precum și reducerea poluării apelor freatice și de suprafață din zonă.

Rezultatele proiectului au fost:

Extinderea rețelei de canalizare în zona central + zona periurbană centru – spre sat Rătești din Orașul Ardud, cu o lungime de 5125 m.

Extinderea rețelei de canalizare în zona Cetate – spre Satu Mare din Orașul Ardud, cu o lungime de 825 m.

Grupul țintă al proiectului a fost reprezentat de 745 persoane, locuitorii celor două zone, respective două asociații agricole.

Reabilitarea Cetății Ardud. Printre numeroasele proiecte inițiate de Primăria și Consiliul Local al Orașului Ardud s-a aflat și proiectul de reabilitare a cetății din oraș, intitulat „Circuitul Târgurilor Medievale din Transilvania de Nord – Castelului Karolyi din Carei și Castelul (Cetatea) Karolyi din Ardud”.

Proiectul de restaurare a luat naștere în 2006 prin studiile de fezabilitate și proiectul tehnic urmând ca peste 2 ani de zile să primească finanțarea prin programul numit: „Program operațional regional 2007-2013”. Finanțarea proiectului vine din fonduri europene nerambursabile în procent de 80%, iar restul de 20% din valoarea de 23.191.971.81 Ron – reprezentând bugetul proiectului – provenind din fonduri guvernamentale și fonduri proprii.

Durata de implementare a proiectului a fost de 41 de luni de la data semnării contractului de atribuire.

La restaurarea -reabilitarea construcției existente s-a folosit numai material tradiționale sau noi, compatibile cu structurile existente. Din structurile originale și cele istorice s-au schimbat sau îndepărtat numai elementele deteriorate care nu corespund tehnic sau estetic, completarea sau înlocuirea făcându-se cu material și tehnologii istorice. S-au executat următoarele categorii de lucrări de restaurare arhitecturală la cetate:

consolidarea, restaurarea și refuncționalizarea turnului de sud-vest (funcțiune propusă: muzeu tematic);

consolidarea, conservarea și protejarea ruinelor turnului de sud-est cu reabilitate volumetrică parțial – acoperișul de protective – refuncționalizarea parterului și amenajarea unei terase cu belvedere la etaj;

conservarea, protejarea și punerea în valoare a ruinelor fostei clădiri de poartă;

amenajări exterioare constând în:

amenajarea platformei de parcare existent cu grup sanitar ecologic și mobilier urban, panouri de informare;

amenajarea căii de acces – a treptelor – spre incinta fortificată;

amenajarea unei platforme pietonale din lemn în zona clădirii de poartă, între cele două turnuri sudice;

amenajarea unui amfiteatru în aer liber în curtea castelului;

defrișarea vegetației parazitare și sistematizarea vertical a terenului, cu colectarea apelor fluviale în rigole deschise și îndepărtarea lor din incintă;

degajarea ruinelor, prin îndepărtarea molozului cu asistență arheologică, cercetarea arheologică a incintei.

În data de 27.07.2009 s-a încheiat termenul de depunere a ofertelor. La depunerea ofertelor au participat un număr de 3 firme, iar în termen de 20 de zile de la încheierea termenului de depunere a ofertelor s-a anunțat și câștigătorul.

Lucrările de reabilitare a cetății din orașul Ardud au început și conform proiectului „CTMT” și s-au finalizat în 2012.

Figura nr. II.4. Turlele renovate a cetății Ardud

Cetatea din Ardud a fost construită în secolul XV în plan poligonal cu bastioane de colt. A fost una din cele mai puternice cetăți senioriale din Nordul Transilvaniei. Pe locul acestei cetăți, Alexandru Karolyi a construit în anul 1630 un castel. În prezent se păstrează unul din turnuri, refăcut în anul 1896, în stil neogotic. Cetatea reprezintă un moment istoric pentru Orașul Ardud, fiind unul din punctele reprezentative.

În următorul tabel sunt prezentate investițiile finalizate ale orașului Ardud:

Tabelul nr. II.1.

Proiecte de infrastructură

Tabelul nr. II.2.

Proiecte economic-sociale

Tabelul nr. II.3.

Proiecte de cooperare transfrontalieră

II.3. Principalele atracții turistice

Monumentul dr. Augustin Mircea

Figura nr. II.5. Monumentul dr. Augustin Mircea

Dr. Augustin Mircea a fost avocat, om politic român delegat la Marea Adunare Națională din 1918 de la Alba Iulia și deputat în Primul Parlament al României, iar la dorința și dragostea lui față de poporul român, printr-o scrisoare adresată diasporei românești din Statele Unite ale Americii, dr. Augustin Mircea se implică în strângerea de fonduri pentru construirea primei școli și biserici românești la Ardud.

Monumentul Baba Novac

Baba Novac a fost un haiduc mercenar sârb, luptător consecvent contra Imperiului Otoman, căpitan al oștii de haiduci din armata lui Mihai Viteazul. Este erou național al Serbiei și respectat ca personalitate militară în România. În 1601, aflat în solie, este arestat de autoritățile maghiare din Cluj, judecat sub motivație de jaf, condamnat la moarte și ars pe rug în cetatea Clujului.

Prima sa misiune, care l-a ridicat în rândul cel mai apreciați oameni ai lui Mihai Viteazul, a fost incursiunea din primăvara anului 1595 când în fruntea a 700 de haiduci a trecut Dunărea, a înaintat până la munții Balcani, ca să aștepte oastea turcească condusă de Hasan Pașa care trecea munții pentru a-l întâlni la Sofia pe sultan. Baba Novac a atacat această oaste punându-l pe fugă pe Hasan și luând căruțele și caii, armele și toată comoara. După această victorie Baba Novac primește cinstea voievodului care îl are aproape de sine în toate luptele. Astfel , îl găsim alături în bătălia din 18-28 octombrie 1599 la Șelimbăr, unde nemaiavând răbdare să aștepte tratativele începute între episcopul Malaspina, sol al cardinalului Andrei Bathory și Mihai, atacă prin surprindere, contribuind la victoria obținută de Mihai. A fost descris împăratului Rudolf al 2-lea ca unul dintre cei mai apreciați ostași.

Figura nr. II.6. Monumentul lui Baba Novac

Monumentul lui Petőfi Sándor

În apropierea Cetății Ardudului, pe cealaltă parte a drumului național, se află un monument închinat personalității poetului Petőfi Sándor. El este unanim considerat poetul național al ungurilor și este pentru poporul maghiar, ceea ce reprezintă Mihai Eminescu pentru poporul român. În capela cetății si-au legat viața, în 1847, Petőfi Sándor și Julia Szendrei, fiica intendentului cetății din Ardud. Altarul capelei a fost salvat înaintea distrugerii cetății și azi se află în capela Palatului Episcopal din Satu Mare.

Figura nr. II.7. Monumentul lui Petőfi Sándor

Monumentul Tamás Bakóczi

Tamás Bakóczi a fost fiul unui țăran român umil, care s-a maghiarizat trecând la catolicism, unde sub patronajul familiei Dragfi ajunge student la marile universități ale Europei. Fiind hirotonit preot, va parcurge toate treptele ierarhiei ecleziastice ajungând în poziția de cardinal. De pe această poziție va candida la tronul papal împreună cu un cardinal din fam. Borgia. Ca drept recompensă pentru pierderea scaunului papal, viitorul Papă îl va numi în fruntea unei cruciade antiotomane conduse de secuiul Gheorghe Doja.

Marea nobilime nemulțumită de faptul că iobagii se înrolau în armata lui Gheorghe Doja, la porunca lui Tamas Bakoczi interzice iobagilor mersul la cruciadă, ceea ce va duce la o răscoală cunoscută în istorie ca și Răscoala lui Gheorghe Doja, lucru care îl va aduce dizgrația lui Tamas Bakocz.

Figura nr. II.8. Monumentul lui Tamás Bakóczi

Zona de agrement Ardud Vii

Se află situată la ieșirea din orașul Ardud spre localitate Viile Satu Mare, la o distanță foarte mică de Drumul European E81 și Aeroportul Internațional Satu Mare. Zona pitorească Ardud Vii deține o suprafață însemnată de cultură de viță de vie, pomi fructiferi, crame tradiționale de prelucrare a strugurilor și păstrare a vinurilor dar și case de vacanță. Izvoarele istorice indică faptul că zona în care este situată localitatea Ardud Vii are o vechime considerabilă, fiind locuită fără întrerupere încă din epoca bronzului. Localnicii din antichitate practicau în principal agricultura, creșterea animalelor, țesutul, tâmplăria și ocazional fierăria. Ardud Vii poate atrage turiștii, care aleg să poposească aici pentru a se bucura de liniște, peisaje precum și de produsele tradiționale culinare și de gustul neconfundabil al vinului.

Casa Helga Winter Ardud Vii

Casa este situată la o distanță de 4 km de orașul Ardud și aparține Episcopiei Romano-Catolice. Dispune de 60 de locuri de cazare, în camere de câte 2 paturi, fiecare cameră având baie proprie. De asemenea Casa Winter dispune de săli de conferință, bucătărie proprie, teren de fotbal și un loc amenajat pentru foc de tabără.

Tabăra de tineret Baba Novac

Tabăra este situată la o distanță de 7 km de orașul Ardud. Cazarea în această locație se face în 14 cabane cu o capacitate de 40 de locuri de cazare, care pot funcționa în regim permanent, dotate cu utilități la standarde europene. De asemenea tabăra dispune de o cantină pentru servirea mesei, teren de fotbal sintetic cu nocturnă, teren de tenis, sală de festivități, piscină și videoproiecții în aer liber.

Cabana Vânătorilor- Fazaneria Gelu

Cabana se află situată la o distanță de 8 km de orașul Ardud. Construită și inaugurată în anul 2006 la un confort ridicat, deservește atât membrii vânători și pescari ai asociației, vânători străini, cu ocazia partidelor de vânătoare și terțe persoane cu diverse ocazii: onomastici, botezuri, mese festive etc. Fazanii au fost dintotdeauna atracția centrală a vânătorilor pasionați, dar și a meselor de lux. Din fastul unui meniu special nu poate lipsi această pasăre al cărei penaj dă culoare ansamblului gastronomic. Are o capacitate de 5 camere cu câte 2 paturi și baie proprie la fiecare cameră, o sală mică de protocol, o sală mare cu o capacitate de 70 de locuri, o bucătărie dotată cu toate utilitățile. În timpul verii masa se poate servi pe terasa din pădure având o capacitate de 100 de persoane. Cabana se află în localitatea Gelu.

Restaurant Bastion Ardud

Este situat la mai puțin de 500 m de Cetatea Ardud, pe strada Cetății numărul 2, având o capacitate de 50 de locuri. Clienții iubitori de preparatele culinare tradiționale românești și nu numai, vor putea găsi aici bucate pregătite din cele mai bune și proaspete ingrediente, completate de servicii ireproșabile menite să atingă standardele celor mai pretențioși clienți. Din dorința de a ieși din rutina zilnică, restaurantul Bastion organizează diferite evenimente ca botezuri, logodne, zile de nașteri.

CAPITOLUL

OBICEIURI ȘI TRADIȚII ALE ȘVABILOR DIN ARDUD

De-a lungul veacurilor, patrimoniul cultural al șvabilor a devenit un izvor nesecat de tradiții și obiceiuri originale, poposind și pe meleaguri sătmăreneși din cares-au împărtășit și ceilalții locuitori ai zonei.

În 2012 s-au împlinit 300 de ani de când Transilvania a devenit casa lor, încercând să se adapteze zi de zi, alături de celelalte naționalități: români, maghiari.

Ca orice comunitate șvabii sătmăreni au avut multe tradiții dintre care unele s-au pierdut în negura timpului, dar cele mai multe se păstrează și astăzi. În ceea ce privește căsătoria, nu atracția unei persoane față de cealaltă stă la baza căsătoriei, ci banii, pentru că părinții erau cei care hotărau cu cine să se căsătorească fiii și fiicele lor. Dacă tinerii erau împotriva acestei proceduri pentru că nu aveau nicio atracție unul față de celălalt, părinții îi încurajau astfel: ”O să vă obișnuiți voi!”.

Cu câteva săptămâni înainte tinerii mergeau să împartă invitațiile de nunta, iar invitații le aduceau mirilor găini, făina, ulei etc. prin care își confirmau participarea la nuntă. În ziua nunții, înainte de a porni spre biserică, se rugau cu toții împreună, iar apoi mirii își luau rămas bun de la părinți. După oficierea cununiei religioase, participanții se îndreptau spre ieșirea din biserică, dar găseau ușile închise. Cei care închideau biserica erau clopotarul și sacristanul. După ce nașii plăteau o suma de bani, ușile bisericii erau deschise. Pe drumul de la biserică spre casa mirilor, aveau parte de o nouă surpriză: furatul miresei la colț de stradă. Făptașii negociau cu nașii, iar la un moment dat se ajungea la un compromis, și alaiul se punea în mișcare. Tânăra pereche, ajungând la casa unde urma să locuiască, era întâmpinată de oamenii din sat, care aduceau un omagiu simbolic disciplinarii viitorilor copii prin pedepsirea fizică a unui alt copil.

Și orașul ardud gazduiește de foarte mulți ani cetățeni de etnie șvabă și se bucură împreună cu ei de cele mai frumoase tradiții și obiceiuri.

Una dintre cele mai frumoase obiceiuri ale șvabilor din Ardud este Funka.

În fiecare an, la mijlocul lunii februarie, șvabii din Ardud aprind focurile la hotarele localității pentru a alunga iarna și spiritele rele și pentru a grăbi venirea primăverii. Funka este un obicei străvechi al comunității șvăbești, interzis în perioada comunismului și reluat la câțiva ani după Revoluție, iar acum a ajuns la a 15-a ediție. Cu excepția semnificației sale spirituale, Funka este un eveniment foarte spectaculos, astfel că sute de ardudeni, dar și oaspeți din alte localități au dorit să vină să-l vadă pe viu. Obiceiul este sinonim cu colonizarea șvabilor pe aceste meleaguri Funka are o tradiție veche și este sinonimă cu venirea șvabilor pe aceste meleaguri. Lucrul acesta este confirmat și de președintele Forumului German din Ardud, Ștefan Fetz, care ne spune că odată cu colonizarea șvabilor aceștia au venit și cu obiceiurile din zona lor de baștină. "Anul acesta chiar am sărbătorit 300 de ani de când strămoșii nostri au fost colonizați în această parte așa că putem spune că Funka are și ea o tradiție foarte veche. Funka este un obicei rămas moștenire de la înaintași care are drept scop alungarea iernii și a spiritelor rele și grăbirea venirii primăverii și începutul unei noi vieți, mai curate spiritual. În perioada comunismului, acest obicei a fost interzis, însă la câțiva ani după Revoluția din 1989 a fost reluat la Ardud, iar acum a ajuns la a 15-a ediție.

,,Ne bucurăm că această sărbătoare a adunat pe lângă șvabii din Ardud și români, maghiari sau români ceea ce dovedește că la Ardud conviețuim într-o perfectă armonie”, ne spune Fetz. Am aflat că la această ediție au participat și șvabi veniți din Germania, care au revenit acasă special pentru Funkă, dar și șvabi din Ungaria (Zaita).''

Deosebit de încântat de eveniment a fost și Ovidiu Duma, primarul orașului Ardud, care vede în aceste manifestări o sudare a comunității dar și un bun potențial de atregere a turiștilor.

Focul purificator care alungă iarna și spiritele rele Tradiția spune că focurile de alungare a iernii și a spiritelor rele dar și pentru a grăbi venirea primăverii și începerea unei noi vieți trebuie făcute, musai, la hotarele localității.

Sunt aprinse două focuri, unul mai mare cu o cruce din lemn împletită cu paie și altul mai mic unde cei cei mai tineri, dar nu numai, pun la încins așa-numitele „șaibe”, niște discuri confecționate din lemn. În momentul lansării șaibei, cel care face acest lucru pomenește și numele fetei pe care dorește să o cucerească.

În funcție de cât de departe ajungea șaiba, lansatorul poate afla dacă are vreo șansă la fata dorită și dacă relația va fi de scurtă sau de lungă durată. Ceremonialul continuă cu aprinderea focului mare și a crucii învelite cu paie pentru alungarea spiritelor rele din zonă și a iernii. Conform tradiției, crucea trebuie să fie doborâtă de flăcările focului, fie în est, fie în vest, nord sau sud.

Odată ajunsă la pământ, ea va aduce noroc și prosperitate pentru acei locuitori ai zonei care se află în partea de oraș înspre care a căzut. Focul crucii alungă spiritele rele.

Un alt obicei este acela de a se face un foc mare pentru fata bătrână a zonei, pentru a reuși să se mărite în acest an. În timpul în care crucea de paie arde, sunt rostite rugăciuni în limbile română, germană și maghiară și sunt interpretate cântece religioase.

Gastronomia șvăbească din Ardud

În ceea ce privește gastronomia, șvabii din Ardudse mândresc cu simplitatea și pragmatismul lor. Adică bucătăria șvăbească e bazată pe făină, cartofi, paste, produse lactate (Dickmilch=lapte batut), carne de porc și vită. Simplitatea aceasta are puternice legături cu istoria, cu vremurile grele când carnea era o delicatesă. Cele mai importante mâncăruri erau ștrudli, nudli, spektunkata, schmoring. Există și un ,,Strudlifestival’’ unde se gătește ștrudli acolo, pe loc, se cântă și se dansează. (Vezi anexe)

Viticultura șvăbească

Șvabii sunt cunoscuți și pentru înclinația pe care o au pentru viticultură. Ei sunt viticultori pe cât de vestiți, pe atât de pricepuți, aducându-și din Germania soiuri speciale de viță-de-vie.

Cele mai importante zone viticole ale șvabilor din judetul Satu Mare sunt in localitățile Beltiug, Rătești, Foieni, Urziceni. (Vezi anexe)

Arhitectura șvăbească

NAHBIL-BELTIUG

În ceea ce privește arhitectura , șvabii și-au construit case lungi cu multe camere, care urma să fie locuite de mai multe generații. Fațada caselor este o caracteristică a arhitecturii șvăbești ,,Gibelfassade-fatado sau fronton, apoi ,,Fleer-ul”2 –coridorul lung de-a lungul casei. O caracteristică aparte este faptul că grajdul era legat de casă, în continuarea bucătăriei. În ceea ce privește mobilierul, șvabii au preluat multe elemente de la maghiari, tipice șvabilor fiind piesele de mobilier pictate cu albastru sau lăzile de zestre. Sub case erau pivnițe pentru furaje, zarzavaturi și vin.

O anexă importantă a gospodăriei era șura, care avea rol de depozitare a nutrețului, a căruței, a uneltelor etc. Aceasta impresiona de asemea prin dimensiuni, care ajungeau să le întreaca pe cele ale casei.

Aducând cu ei cunoștințele și obiceiurile locurilor natale, meșteșugurile ,viticultura, arhitectura, administrația satelor, putem spune că au îmbogățit din toate punctele de vedere aceste meleaguri care i-au adoptat, devenind a doua lor casă.