SPECIALIZAREA:ECONOMIE ȘI AFACERI INTERNATIONALE [622586]

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA’’ IAȘI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA:ECONOMIE ȘI AFACERI INTERNATIONALE

LUCRARE DE LICENȚĂ
Delocalizarea internațională a producției și a
serviciilor

Coordonator:
Lect. Univ. Dr. Ifrim Mihaela Absolvent: [anonimizat], 2021

2
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 4
Capitolul I Aspecte generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 6
1.1 Importanța internationalizarii ………………………….. ………………………….. ………………………….. 6
1.2 Perspectiva istorica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 7
1.3 Tipologia operațiunilor comerciale internaționale ………………………….. ………………………… 11
1.3.1 Comerțul internațional cu mărfuri ………………………….. ………………………….. ……………. 11
1.3.2 Comerțul internațional cu servicii comerciale ………………………….. ………………………… 12
1.3.3 Operațiunile comerciale combinate ………………………….. ………………………….. ………….. 12
1.4 Factorii care influențează externalizarea: ………………………….. ………………………….. ………… 16
1.5 Strategii de patrundere pe piețe externe ………………………….. ………………………….. ………….. 16
1.5.1 Exportul și importul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 17
1.5.2 Alianțele strategice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 18
1.6 Termeni ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 19
Capitolul II Outsorcing ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 20
2.1 Aspecte generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 20
2.2 Internationarea fenomenului Outsourcing ………………………….. ………………………….. ……….. 21
2.3 Avantaje și dezavantaje ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 24
2.3.1 Avantaje ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 25
2.3.2 Dezavantaje ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 26
2.4 Derularea operațiunii de outsourcing ………………………….. ………………………….. ……………… 27
2.5 Tipuri de outsorcing ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 28
2.6 Business process outsourcing ………………………….. ………………………….. ………………………… 30
Capitolul III Studiu de caz – Evoluția industriei outsourcing în România – domeniul IT ………… 34
3.1 Descrier ea industria IT din România ………………………….. ………………………….. ……………… 34
3.1.1 Piața de software și servicii de IT ………………………….. ………………………….. …………….. 37
3.1.2 Segmentarea pieței ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 38
3.2. Tendinte si evolutia industriei IT ………………………….. ………………………….. ………………….. 39

3
3.2.1 Industria IT înainte de criza din 2009 ………………………….. ………………………….. ……….. 40
3.2.2 Industria IT după de criza din 2009 ………………………….. ………………………….. ………….. 41
3.2.3 Efectele pandemiei COVID ………………………….. ………………………….. …………………….. 43
3.3 Atractivitatea industriei IT (Factori ai internaționalizării) ………………………….. ……………… 43
3.3.1 Analiza SWOT ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 44
3.3.1.1 Punctele tari ale industriei IT OUTSORCING în România ………………………….. …… 45
3.3.1.2 Puncte slabe ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 47
3.3.1.3 Oportunități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 48
3.3.1.4 Amenințări ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 49

4
Introducere:
Literatura teoretică privind comerțul internațional și comportamentul firmelor
multinaționale nu oferă o indicație clară dacă producția externă acționează ca o completare sau
ca un substitut pentru comerțul internațional. În modelul tradițional Heckscher -Ohlin (H -O) cu
mobilitate factorială internațională, pie țe perfect competitive și costuri zero de transport,
fluxurile de factori, precum investițiile străine directe, pot fi un substitut pentru comerț (Mundell,
1957). Egalizarea prețurilor pe factori poate fi realizată fie prin mișcarea factorilor, fie prin
mișcarea mărfurilor care încorporează serviciile acestor factori.
Există o literatură empirică în creștere privind impactul relocării producției internaționale
asupra comerțului. Deoarece aproape toate acestea se referă la comerțul cu mărfuri, nu oferim
aici un rezumat detaliat al acestuia. Cu toate acestea, există o serie de constatări importante care
pot fi de așteptat să fie relevante și pentru studiile privind comerțul cu servicii.
În primul rând, după cum subliniază Blonigen (2001), este foarte posibil c a atât
substituția, cât și complementaritatea să poată fi observate simultan, în funcție de nivelul de
dezagregare din setul de date. În studiul său privind impactul producției japoneze de automobile
în Statele Unite, sa constatat că producția crescută de piese auto din Statele Unite reduce
exporturile de piese auto din Japonia, în timp ce producția crescută de automobile din SUA a
avut opusul. efect
Este foarte posibil ca efectele de substituție și complementaritate să poată fi observate și
pentru comerțul cu servicii. După cum sa menționat mai sus, relocarea producției în sectoarele de
servicii și non -servicii poate stimula o cerere de servicii intra -firme care sunt exportate de
compania mamă. Relocarea producției în sectorul serviciilor ar putea fi un mij loc alternativ de
furnizare a serviciilor, mai ales dacă este important contactul direct între furnizor și consumator
sau poate avea un efect redus asupra exporturilor de servicii, deoarece este conceput pentru a
oferi „servicii din aval” care să stimuleze cererea de bunuri produse de compania -mamă sau de
alte filiale străine.
O a doua considerație importantă este că relația dintre relocarea producției
internaționale și comerț se poate schimba în timp, pe măsură ce afiliații se maturizează și extind
gama d e activități pe care le întreprind. De exemplu, Svensson (1996), utilizând date suedeze
pentru 1990, obține dovezi ale unui efect de substituție între producția afiliată și comerț. Studiile
anterioare care utilizau date suedeze care acopereau anii 1970 și începutul anilor 1980
concluzionau de obicei că ISD avea un efect net complementar asupra exporturilor interne, o
proximitate mai mare a pieței servind la creșterea cotei de piață globale. În perioada anterioară,
creșterile exporturilor de bunuri intermedi are au compensat mai mult decât scăderea exporturilor
de bunuri finite, în timp ce în ultima perioadă s -a constatat că exporturile către terți de la filialele
străine ale companiilor suedeze au avut loc în detrimentul exporturi de la firma -mamă.
O a treia considerație, subliniată de Pain și Wakelin (1998), este că nu are prea mult
sens studierea corelației bivariate între exporturi și investiții străine directe de -a lungul timpului
pentru a testa dacă cele două sunt complementare sau înlocuitoare. Ambele v or avea probabil o
tendință comună în timp, reflectând dependența lor de nivelurile de venit globale. O întrebare

5
mai adecvată este efectul relocării producției asupra performanței exporturilor, dat de raportul
dintre exporturi și mărimea pieței. Pain și W akelin examinează relația dintre locația producției și
performanța comercială a mărfurilor în 12 țări OECD de -a lungul timpului, utilizând un model
de cerere de export crescută. După controlul mișcărilor relative ale prețurilor și al efectelor
calității pr in măsuri de inovare relativă, aceștia descoperă că investițiile externe tind să aibă un
efect negativ asupra performanței exportului, în timp ce investițiile interne se dovedesc a avea în
general un efect pozitiv. Rezultatele conexe pentru exporturi sunt raportate de Barrell și Pain
(1997) și pentru importuri de Barrell și te Velde (2002).

6
Capitolul 1 Aspecte generale
Progresul economic al unei țări depinde,printre altele, de gradul de mobilizare și
folosire intensă a resurselor proprii (umane, materiale și financiare) și de eforturile fiecărui popor
care nu pot fi independente de circuitul economic mondial. Economia mondială de astăzi
nu mai reprezintă o simplă sumă de economii și piețe naționale puse în contact ci un
sistem globalizat și unitar prin relațiile dintre subsistemele componente, dar prin structura
sa, extrem de eterogen și contradictoriu.
În economia mondială internaționalizarea, înțeleasă ca o desfășurare de activități dincolo
de granițele naționale, nu este un fenomen nou.În perioada postbelică, aceasta se dinamizează ,
datorita unor factori cum ar fi : diminuarea progresivă a barierelor din calea fluxurilor
comerciale și financiare internaționale , , reducerea costurilor de transport și comunicații
procesul de reconstrucție postbelică, evoluția tehnică a modalităților de transport,
instituționalizarea relațiilor economice internaționale, extinderea activității societăților
transnaționale și multe altele .
1.1 Importan ța internationalizarii
Globalizarea1 înseamnă multe lucruri: fluxul de bunuri și servicii peste granițe, mișcarea
oamenilor și a firmelor, răspândirea culturii și ideilor între țări și integrarea strânsă a piețelor
financiare din întreaga lume. Deși s -ar putea spune globalizarea este un conc ept nou , comerțul
internațional și integrarea piețelor financiare au existat încă din cele mai vechi timpuri. Acordul
general privind tarifele și comerțul (cunoscut acum ca Organizația Mondială a Comerțului),
Fondul Monetar Internațional, Organizația Națiu nilor Unite și Banca Mondială au fost înființate
în perioada postbelică pentru a promova comerțul liber și dezvoltarea economică. Migrația între
țări nu este la fel de liberă ca și comerțul internațional și toate țările au restricții privind imigrația
din cauza fricii că fluxul de lucrători va reduce salariile. De obicei, firmele investesc în țările în
curs de dezvoltare pentru a profita de salarii mai mici în aceste țări. Investițiile în țările în curs de
dezvoltare și în țările industriale permit firmelor să își răspândească afacerile și cunoștințele
despre procesele de producție peste granițe. Migrația și ISD sunt alte aspecte ale globalizării care
a devenit atât de răspândită astăzi.
Țările2 cumpără și vând bunuri și servicii reciproc în mod constant. Export ul este un
produs vândut dintr -o țară în alta, iar un import este un produs cumpărat de o țară din alta. În

1 Robert C. Fresta & Alan M. Tay lor, international economics, pg. 23 , ediția a doua
2 Robert C. Fresta & Alan M. Tay lor, international economics, pg. 3 , ediția a doua

7
mod normal, ne gândim la exporturi și importuri ca la bunuri care sunt expediate între țări, dar
pentru servicii sfera serviciilor abordarea es te una diferită . Balanța comercială a unei țări este
diferența dintre valoarea totală a exporturilor și valoarea totală a importurilor. Țările care exportă
mai mult decât importă, cum ar fi China, au un surplus comercial, în timp ce țările care importă
mai mult decât expor tă, cum sunt Statele Unite, au un deficit comercial. În plus față de urmărirea
balanței comerciale generale pentru o țară în comparație cu mai multe țări , exisă și balanța
comercială bilaterală, care este diferența dintre exporturi și importuri între două țări.
Economiștii consideră că un deficit comercial sau un surplus global rezultă din condițiile
macroeconomice, nivelurile globale de cheltuieli și economii într -o economie – țările cu
cheltuieli mari și economii reduse vor avea un deficit comercial.
Macroeconomia globală3 de astăzi este formată dintr -un sistem economic caracterizat
prin piețe din ce în ce mai integrate pentru bunuri, servicii și capital. Pentru a studia în mod
eficient rezultatele macroeconomice în acest context, trebuie să înțelegem legăturile economice
dintre diferite țări – monedele lor, comerțul lor, fluxurile lor de capital etc. Abia atunci putem
începe să înțelegem unele dintre cele mai importante fenomene economice din lume astăzi, cum
ar fi fluctuațiile valutelor, cauzele crize lor, factorii determinanți ai dezechilibrelor globale,
problemele elaborării politicilor economice și originile decalajul dintre țările bogate și cele
sărace.
1.2 Perspectiva istorica
Despre internaționalizare s -a făcut referire încă din 1776 în cartera l ui Adam Smith4 ‘The
Wealth of Nations' care a formulat teoria avantajul ui comparativ extragând noțiunea de
externalizare ca o modalitate de a reduce costurile prin angajarea de forță de muncă mai ieftină în
țările mai puțin dezvoltate. Internaționalizarea ca gândire economică este adusă în discuție din
secolele XVIII -XIX. Economiștii vremii vorbeau de faptul că nu se poate pune în discuție
internaționalizarea fară a vorbi de o piață care constă în alinierea factorilor de producție la cerere,
așa cum este ea percepută de antreprenori și de productivitatea superioară în condiții de
diviziune a muncii care explică nu doar deciziile persoanelor de a se specializa în acele activități
care le dau maximum de productivitate, ci și locul în care sunt amplasate procesele de producție.

3 3 Robert C. Fresta & Alan M. Tay lor, international macroeconomics, pg. 21 , ediția a doua
4 Adam Smith ‘An Inquiry into the Nature and Causes of The Wealth of Nations' , Edited and with an Introduction,
Notes, Marginal Summary, and Index by Edwin Cannan, part 3, pag 245

8
Schimburile din ce în ce mai extinse, producția diversificată , productivitatea din ce în ce
mai mare , au fost posibile datorită unor elemente instituționale , precum delimitarea clară a
drepturilor de proprietate privată prin recunoașterea și apărarea efectivă a acestora și a integrității
individului și a liberei inițiative .
Dezvoltarea regimului de producție potențat de piețele relativ libere și acumularea de
capital care a făcut posibilă creșterea nivelului de trai a fost un fenomen local pentru o bună parte
a Revoluției Industriale. David Ricardo explica î n lucrarea5 On the Principles of Political Economy and
Taxation , că antreprenorii încă preferau, în acea perioadă, din motive de incertitudine, să producă
în interiorul granițelor politice, chiar dacă asta aducea un profit mai mic. Internaționalizarea a
devenit un fenomen de luat în seamă abia du pă începutul secolului XIX. Pe măsură ce capitalul
se acumulează și antreprenorii concurează pentru cele mai profitabile procese de producție, rata
profitului tinde să fie egalizată și să scadă de -a lungul și de -a latul întregii structurii de producție.
Anticiparea profiturilor mari care ar putea fi obținute prin aducerea resurselor de peste granițe,
sau prin prelucrarea lor în străinătate și importarea bunurilor în diverse stadii de manufacturare,
i-a stimulat pe capitaliști să inițieze fenomenul de internaționaliz are.
Odată ce a început să se dezvolte, fenomen ul internaționalizării a încetat să mai fie
unidirecțional, dinspre Occident către națiunile subdezvoltate. Efectul capitalului asupra unei
economii precare este acela de creștere a productivității. Dacă pentru capitalistul străin venit să
investească motivul principal este profitul, pentru proprie tarii de resurse naturale și de forță de
muncă motivul de cooperare este productivitatea sporită a proceselor mai intensive în capital.
Concurența dintre capitaliștii investitori, pe de o parte, și teoria imputării valorii producției
marginale către dețină torii factorilor de producție, pe de altă parte așa cum explică Rothbard
Murry în cartea Man, Economy, and State , creșterea în timp a veniturilor reale și deci a nivelului
de trai în economiile subdezvoltate. În plus, națiunile subdezvoltate care atrag inv estitori străini
au avantajul de a arde unele etape față de națiunile unde acel capital s -a acumulat. Investițiile
capitaliștilor nu sunt doar materiale, ele au și componente de cunoaștere specifică. Astfel
capitalișt ii locali o să înceapă la rândul lor să caute oportunități în afara granițelor politice: vor
deveni la rândul lor investitori pe piețe din afara granițelor unde și-au început activitatea . Alături
de capitaliștii inițiali care reinvestesc capitalul înapoi în țara de origine sau spre alte noi
destinații .

5 Ricardo, David, On the Principles of Political Economy and Taxation , Joseph Milligan, Geo rgetown, D.C., 1819, p.
118.

9
Primii teoriticieni ai internaționalizaării au fost Economiștii clasici, teoria
internaționalizării a fost explicată ca un caz particular al teoriei generale a dinamicii specializării
și diviziunii muncii. Teoria avantajului absolut este o cons tatare, la nivel de țară, a faptului
universal al superiorității productivității în condiții de specializare. Dacă fiecare țară se
specializează pe ceea ce poate face cel mai bine, atunci productivitatea va fi maximizată.
Libertatea capitalurilor și a forț ei de muncă de a circula acolo unde o cer rațiunile economice
pentru adâncirea specializării este esențială în evoluția și intensificarea istorică a
internaționalizării. Apariția firmei internaționale și a companiilor multinaționale este o urmare a
acestui fenomen.
Ecomomiștii care au studiat fenomenul de internaționalizării fac o distincție între
investițiile străine directe (ISD) și cele de portofoliu. Primele sunt definite ca un transfer de
capital peste hotare, care implică achiziționarea de către un in divid sau o firmă a unor capacități
productive și preluarea controlului asupra unei părți semnificative (de regulă asupra a cel puțin
10%). Investițiile străine directe sunt contrastate cu investițiile de portofoliu, precum
achiziționarea de acțiuni, oblig ațiuni, valută, în cantități care nu oferă un control semnificativ.
Raymond Vernon s-a remarcat ca fiind cel care a adus în discuție internaționali zarea în
termenii stadiali: ciclul de viață al produsului – parcurgerea în timp a fazelor de produs nou,
produs matur și produs standardizat – fiind principala sa explicație a internaționalizării firmei.
Astfel, firmele apar și încep să crească local, punând pe piață – și aici vorbim de regulă de
piețele unor economii dezvoltate – un produs nou, experimental. Î n faza ulterioară, produsul
matur oferă suficientă putere investițională, independentă de reacțiile specifice unui produs nou
și economii de scară pentru a fi necesar și posibil saltul în internațional. În faza a treia, producția
tinde să migreze dinspre e conomiile dezvoltate spre cele în dezvoltare, în căutarea unor avantaje
care nu mai sunt posibile sau oportune pe piețele dezvoltate. Însă Vernon nu a pus în discuție și
caracterului universal al observațiilor sale, încropirea unei teorii prin generalizarea nejustificată a
unor tendințe observabile istoric la un moment dat și într -un anumit loc. În plus, abordarea
metodologică are și aici de suferit: holismul este reintro dus în analiză, la fel ca ignorarea
dualismului de analiză între științele sociale și cele naturale: analogiile biologizante sunt
ilegitime în economie, pentru că firmele și alte entități economice sunt reductibile fără rest la
acțiuni umane, iar aceste ac țiuni sunt conștiente și intenționale, nu reacțiuni care să justifice un
aparat analitic inductiv, ca în biologie sau fiziologie .
Paradigma OLI (ownership -location -internalization)
În prezent, paradigma OLI domină teoriile explicative ale investițiilor str ăine și
internaționalizării. Această paradigmă a fost elaborată de John H. Dunning începând cu anii 1970

10
și concurează, iar în opinia unor autori a surclasat, o tendință mai veche de a explica existența
companiilor multinaționale sau a investițiilor străin e prin paradigma neoclasică. Aceasta din
urmă încearcă explicarea firmei multinaționale prin diverse modele matematice bazate în mare
parte pe aplicarea teoriei coasiene a firmei în context internațional. Astfel, există autori care
susțin că este necesar ș i suficient să existe eșecuri ale pieței în lanțurile de producție
internaționale pentru ca firma multinațională să fie explicată .
Fenomenul internaționalizării a avut loc gradual în privința firmelor și, pe cale de
consecință, în plan macroeconomic. Uzual , sunt identificate trei stadii ale internaționalizării:
internaționalizarea inițială (first landing), implantarea în țara gazdă (go native) și în final
multinaționalizarea (go global). De asemenea, studiile empirice arată că firmele preferă să -și
exporte bunurile pentru o perioadă înainte de a decide să investească în piața țintă. Istoria
internaționalizarii a arătat că s-au înregistrat și moduri de internaționalizare care au sfidat norma,
cum a fost spre exemplu cazul companiilor multinaționale pure (free -standing companies), care
erau înregistrate și aveau sediul administrativ la Londra cu scopul premeditat de a se fac ilita
astfel obținerea de capital pentru activități de producție care aveau loc exclusiv peste hotare, în
ceea ce am putea numi economiile emergente ale vremii (aceste companii au încetat a fi
înființate după Primul Război Mondial). O altă strategie este abordarea lean start -up în
context internațional: investiția inițială de mică anvergură și extragerea învățămintelor necesare
care precedă investiția de anvergură planificată. Un aspect important este și faptul că investiția
inițială nu trebuie să fie în țara țintă, ci poate fi într -o țară cu mediu de afaceri de profil similar,
dar cu costuri de intrare mai mici.
O tendință generală este cea pe care o putem numi internaționalizarea prin contiguitate:
fenomenul internaționalizării tinde adesea, dar nu fără excepții, să fie realizat în faza incipientă
în țări țintă din vecinătatea țării sursă. O altă tendință, discutată începând cu anii 1980, este
schimbarea tipologiei firmelor multinaționale. Dacă în mod tradițional internaționalizarea se
făcea mai degrabă p rin unul din cei doi poli: ierarhie (firmă/organizație clasică) sau piață
(schimb între firme), au apărut moduri considerate intermediare, precum asociații în
participațiune, subcontractări, alianțe de cercetare și dezvoltare, alături de noi firme din econ omii
emergente (în principal din Asia de Est). Pardigma OLI susține în schimb că o firmă va decide să
investească în străinătate în măsura în care deține (ownership) anumite active care, dată fiind o
anumită distribuție spațială de resurse, capital și muncă (location), justifică alegerea înglobării
(internalization) procesului transnațional de producție, alternativa fiind utilizarea pieței pentru
a-și atinge scopurile, apelând deci la alte firme din exterior .
Trebuie trasă o linie între teoria internaționali zării și sistematizarea practicilor de
internaționalizare. Dacă teoria caută să stabilească principiile universale care explică fenomenul,

11
practic a are un rol esențial și reprezintă o catalogare a mai vechilor și mai noilor tendințe și
procedee de interna ționalizare. Acestea din urmă sunt în esență istorii ale internaționalizării, fără
valoare predictivă și cu statut mai mult sau mai puțin trecător , deci neputând ridica pretenții de
universalitate, chiar dacă sunt mulți autorii care au încercat, sub o nouă teorie, sau de paradigmă
eclectică, o formalizare cât mai riguroasă și cuprinzătoare a acestor practici. În acest context și
cu aceste amendamente, putem apela la aparatul descriptiv al paradigmei OLI. O subcategorizare
a motivului profitului în inter naționalizare descrie patru motive de internaționalizare: căutarea
resurselor naturale, a eficienței produselor sau proceselor, a piețelor și a activelor strategice.
Astfel cand vorbim de istoria internaționalizării, putem concluziona că, dacă în trecut,
creșterea sectorului de servicii era percepută doar ca un efect al dezindustrializării în
țările dezvoltate, al urbanizării haotice și al supradimensionării sectorului public în
țările în curs de dezvoltare, și, în general, ca un efect secundar al de zvoltării celorlaltor
sectoare, iar productivitatea scăzută a acestuia era privită ca un obstacol în calea creșterii
economice pe termen lung, astăzi, această percepție s -a modificat simțitor. Justificarea
acestei schimbări este așa -numita „revoluție a serviciilor", caracterizată prin expansiunea
rapidă a serviciilor intensive în informații și îmbunătățirea progresivă a capacității de
comercializare a serviciilor.
1.3 Tipologia operațiunilor comerciale internaționale
Acestea reprezintă o formă de interdependență între companii și economiile naționale în sfera
comerțului și sunt formate din:
1.3.1 Comerțul internațional cu mărfuri : acesta include toate bunurile care se
adaugă sau scad din stocul de resurse materiale ale unei țări prin intrarea pe
teritor iul său economic (importuri) sau părăsirea acestuia (exporturi)
Exportul de marfuri6: reprezintă bunurile și serviciile produse într -o țară și achiziționate de
rezidenții unei alte țări. Dacă este produs pe piața internă și vândut cuiva într -o țară străină,
acesta este un export. Exporturile sunt o componentă a comerțului internațional. Cealaltă
componentă este importul.
Majoritatea țărilor doresc să își mărească exporturile. Companiile lor vor să vândă mai mult.
Dacă au vândut tot ce au putut popula ției din țara lor, atunci vor să vândă și peste hotare. Cu cât
exportă mai mult, cu atât este mai mare avantajul lor competitiv. Ei câștigă expertiză în
producerea de bunuri și servicii. De asemenea, ei dobândesc cunoștințe despre cum să vândă pe
piețele e xterne.

6 International Trade Administration. “ Trade Data Basics
https://www.trade.gov/mas/ian/referenceinfo/tg_ian_001872.asp#P22_951 ,

12
Când țara exportă mai mult decât importă, are un surplus comercial. Când importă mai mult
decât exportă, are un deficit comercial. Companiile exportă bunuri și servicii acolo unde au un
avantaj competitiv. Asta înseamnă că sunt mai buni decât orice alte companii în furnizarea acelui
produs.Când țara exportă mai mult decât importă, are un surplus comercial.
Importul de mărfuri7:reprezintă un bun sau un serviciu cumpărat într -o țară care a fost produs
în altă țară. Importurile și exporturile sunt comp onentele comerțului internațional. Dacă valoarea
importurilor unei țări depășește valoarea exporturilor sale, țara are un bilanț comercial negativ
(BOT), cunoscut și sub denumirea de deficit comercial .
Importurile8 fac o țară dependentă de puterea politică și economică a altor țări. Acest lucru este
valabil mai ales dacă importă mărfuri, cum ar fi alimente, petrol și materiale industriale. Este
periculos dacă se bazează pe o putere străină pentru a -și menține popula ția hrănită și fabricile
sale fredonând. De exemplu, Statele Unite au suferit o recesiune când OPEC a embargonat
exporturile sale de petrol .
1.3.2 Comerțul internațional cu servicii comerciale : numit și comerț invizibil, care
cuprinde serviciile conexe ope rațiunilor de export -import (transporturile, asigurările, licențele),
turismul internațional;
Comerțul cu servicii 9înregistrează valoarea serviciilor schimbate între rezidenți și nerezidenți ai
unei economii, inclusiv serviciile furnizate prin intermediu l afiliaților străini stabiliți în
străinătate. Acest indicator este măsurat în milioane USD și procent din PIB pentru exporturi,
importuri și comerț net. Serviciile includ transport (atât de marfă, cât și de pasageri), călătorii,
servicii de comunicații ( poștale, telefonice, prin satelit etc.), servicii de construcții, asigurări și
servicii financiare, servicii de informatică și informare, redevențe și taxe de licență, alte servicii
comerciale (comercializare, operaționale) servicii de leasing, servicii te hnice și profesionale
etc.), servicii culturale și recreative și servicii guvernamentale care nu sunt incluse în lista de mai
sus. Comerțul cu servicii conduce la schimbul de idei, know -how și tehnologie, deși este adesea
restricționat de bariere precum re glementările interne.
1.3.3 Operațiunile comerciale combinate : sunt afaceri internaționale care îmbină elemente
ale operațiunilor de export, import, prestări de servicii etc., într -un mecanism tranzacțional unic,
conceput și pus în aplicare, de regulă, de compartimente de comerț exterior sau firme specializate
în acest domeniu

7 The Library of Economics and Liberty. " Balance of Trade and Balance of Payments ,

Balance of Trade and Balance of Payments

8 Corporate Finance Institute. " What Is Protectionism? ,
https://corporatefinanceinstitute.com/resources/knowledge/economics/protectionism/
9 Eurostat,
https://ec.europa.eu/eurostat/st atistics -explained/index.php/International_trade_in_services_ -_an_overview

13
Relațiile în contrapartidă10 presupun eliminarea sau reducerea folosirii instrumentelor de plată
tradiționale și înlocuirea lor cu schimburile reciproce de mărfuri și servicii, însoțite, în multe
situații de diferite aranjamente financiare .
Noțiunea de contrapartidă este utilizată în literatura de specialitate în două accepțiuni. În
sens larg, ea se referă la toate formele de coordonare bi sau multilaterală a schimburil or dintre
parteneri, inclusiv cele din cadrul acțiunilor de cooperare industrială. În sens restrâns,
operațiunile în contrapartidă constau în legarea importurilor de anumite exporturi, în scopul
asigurării unor schimburi comerciale echilibrate între parten eri. Dar, deși formele pe care le ia
contrapartida sunt foarte diverse, ele au un element comun: compensarea directă, integrală sau
parțială, a unui import realizat de un partener, printr – un export făcut de acesta către celălalt
partener .
Operațiunile în contrapartidă se întemeiază, în esență, pe cea mai veche formă a
comerțului, și anume, “trocul”, schimbul de marfă contra marfă, care a precedat apariția banilor.
Însă, în mod evident, mecanismul contrapartidei de astăzi nu se poate reduce la trocul simpl u, din
vremuri preistorice.Comerțul în contrapartidă s -a dezvoltat și a cunoscut o extindere însemnată
mai ales:în perioadele de instabilitate monetară, în zonele unde lichiditățile sunt insuficiente, în
țările cu monede mai slabe, neconvertibile , între p artenerii care au încercat să găsească soluții
în afaceri pentru reducerea efortului și a riscului valutar.
Dezvoltarea acestui gen de operațiuni are la bază mai mulți factori:
“imaginația comercială”, preocuparea firmelor de comerț exterior de a oferi no i modalități de
promovare a tranzacțiilor internaționale și de sporire a profitului , diferențe de nivel și
performanță între țările participante; amplasarea geografică în raport cu partenerii comerciali;
deosebiri și imperfecțiuni în mecanismele de piață dintre diferite țări; regimul juridic general și
comercial în diferite țări; politica valutară și comercială a diferitelor state.
Operațiuni de reexport
Prin defini ție, reexportul constă în cumpărarea și revânzarea unei mărfi, în scopul ob ținerii unei
diferen țe între pre țul de cumpărare și cel de vânzare, prin care să se acopere cheltuielile de
derulare a opera țiunii respective și să se realizeze un beneficiu pentru întreprinzător sau în scopul
promovării rela țiilor comerciale cu diferite țări.
În practica comercială interna țională, numeroase firme, în special cele apar ținând economiilor
dezvoltate, promovează intens acest gen de opera țiuni comerciale. Extinderea afacerilor
economice interna ționale prin opera țiunile de reexport este motivată de o serie de avantaje
economice cu con ținut larg, dintre care se pot men ționa: contribu ția la creșterea masei profitului;
facilitarea unor tranzac ții comerciale pe anumite fluxuri prohibite, prin embargouri și alte măsuri

10 după Popa, Ioan, Tranzacții economice internaționale, Editura Economică, București, 1997, pag. 281 și
următoarele

14
de politică economică; prin apelarea la importuri de completare, se asigură valorificarea la export
a unor produse indigene; generează flexibilitatea unor contracte de contrapartidă.
În plan tipologic, opera țiunile de reexport se pot clasifica multicriteri al, astfel:
• În func ție de scopurile urmărite: reexporturi în vederea ob ținerii unor profituri comerciale;
reexporturi destinate promovării rela țiilor reciproce în condi ții deosebite; reexporturi
promo ționale prin importuri de completare; reexporturi ce vizează testarea unor pie țe de
desfacere.
• După gradul de prelucrare suplimentară datorată întreprinderii reexportatoare: reexporturi de
mărfuri care includ opera țiuni de prelucrare, respectiv de ambalare și pregătire pentru export;
reexporturi de mărfur i care nu cuprind nici o opera țiune de prelucrare.
În practica afacerilor economice interna ționale, mecanismul prin care se derulează opera țiunile
de reexport poate să devină extrem de complex, prin combinarea cu alte tipuri de opera țiuni
economice sau pr in atragerea mai multor parteneri (reexportul în lan ț). În ceea ce privește
trăsăturile caracteristice ale mecanismului reexporturilor, acestea pot fi structurate astfel: în plan
juridic, reexportul implică existen ța a două acte de vânzare -cumpărare, disti ncte și autonome;
cuprinde o serie de opera țiuni, și anume: contractul de import, contractul de export, deschiderea
de acreditiv, livrarea de marfă, plata învalută convertibilă; complexitatea mecanismului
opera țiunilor este generată de asocierea unui număr mai mare de parteneri și de combinarea
reexportului cu alte categorii de afaceri economice; avantajul comercial direct constă în profitul
comercial, care apare ca diferen ță dintre pre țul de cumpărare și cel de revânzare a mărfii;
participă la crearea de disponibilită ți pentru plasarea de mărfuri indigene; generează uneori
riscuri majore, datorate fluctua țiilor valutare care angajează simultan două valute sau nerealizării
mărfurilor importate și depozitate pentru reexport.
Operațiunile de compensație:
În timpul perioadei contemporane, schimburile legate au apărut cu dezvoltarea acordurilor
bilaterale .
Justificarea recurgerii la compensație
Compensația se impune ca o tehnică de plată : Compensația prezintă avantajul de a face
operațiunea comercială inde pendentă de volatilitatea costurilor de interes de referință tip
LIBOR (London Interbank Offered Rate) sau EURIBOR(Euro Interbank Offered Rate)
Compensația permite remedierea parțială : Compensația poate fi singurul mod de a salva o
situație dificilă legată de războaie sau de degradarea situației economice . Poate fi modul de
corectare a distorsiunilor datorate penalizărilor de schimb inadecvat . Compensația poate
deveni un instrument privilegiat de dezvoltare economică (cazul statelor cu economie
planificată sau a celor petroliere) . Compensația poate permite mascarea practicilor de vânzare
în pierdere (dumping) sau a subvențiilor la exportare

15
Operațiuni de switch
Operațiunile de switch constau dintr -o întrepătrundere a tranzacțiilor comerciale cu o
serie de operațiuni financiar -valutare, în vederea transformării unor disponibilități în clearing, în
devize libere (sau în disponibilități pentru alte clearinguri), sau a schimbării unor fonduri de
devize libere în rezerve de clearing .
În unele lucrări de specialitate, operațiunile de switch sunt definite ca „… operațiuni în
care tranzacția nu se încheia direct cu țara beneficiară ci prin intermediul unei terțe țări, folosind
regimul legal al devizelor din acea țară”. Alți autori definesc switch -ul ca fiin d o operațiune
triunghiulară de lichidare a soldului din contul de clearing. Cu referire la aplicarea switch -ului în
acordurile de clearing se arată: „Această clauză a devenit curentă în condițiile actuale în care
coexistă regimuri variate de decontare în comerțul internațional, unele țări având monede
convertibile, iar altele au încheiat acorduri de clearing cu unele din țările partenere.
-În alte lucrări se arată că operațiunile de switch combină condițiile comerciale ale
vânzării -cumpărării (cantitatea, prețul, termenul de livrare, locul livrării etc.), cu valuta în care
urmează a se factura plata sau, cu alte cuvinte, sunt operațiuni de arbitraj de valută și marfă.
Operațiunile de switch au apărut, în principal, în legătură cu existența acordurilor de pl ăți în
clearing sau barter, respectiv, cu dificultățile generate de natura și caracteristicile acestui regim
de plată pentru desfășurarea schimburilor comerciale normale dintre două țări. O altă
caracteristică a clearingului este stabilirea nivelului credi tului tehnic , un plafon valoric,
denumit și plafon descoperit sau “spațiu de joc” (swing), în limita căruia se pot efectua
importurile.
Operațiunile de switch se pot clasifica având drept criteriu sensul alimentării contului de clearing
în:
operațiuni all er sau alimentarea contului de clearing, operațiuni de tip retour sau vânzarea de
disponibilități de clearing , operațiuni aller -retour, prin care combinând două operațiuni de
sensuri opuse, partenerii urmăresc atât asigurarea funcționării normale a acordur ilor de clearing,
cât mai ales obținerea de beneficii în valută, fără a angaja produse c încorporează substanța
națională.
Ținând cont de obiectul operațiunilor de switch, acestea pot fi:
operațiuni de switch cu marfă, care pornesc de la cerința flexibilității unor acorduri comerciale în
care intervin tranzacții efective cu mărfuri , operațiuni de switch cu caracter financiar, în care are
loc doar crearea sau cedarea unor poziții de clearing, recurgând la fonduri în valută liber
convertibilă, pentr u a debloca funcționarea conturilor de clearing.
În cazul operațiunilor de “aller -retour” este posibil ca atât allerul, cât și retourul să fie de tipul
“clean”, ceea ce înseamnă că operațiunea respectivă nu este legată de un export sau un import de
mărfuri , fie el chiar formal, având loc doar o transformare de devize libere în devize clearing și
invers.

16
1.4 Factorii care influențează externalizarea:
Există câteva provocări asociate externalizării cu care se confruntă o companie atunci
când o cmpanie se angajează în procesul externalizării . Orice afacere trebuie să efectueze o
analiză aprofundată a viziunii, strategiei și obiectivelor sale înainte de a decide să externalizeze
orice parte a activităților lor. Este important pentru companie să analizeze toate aspectele în
luarea deciziei de externalizare și, de asemenea, să le clasifice în ordinea priorității. Trebuie
dezvoltat un plan coordonat de exter nalizare pe baza unei analize . Dacă acest lucru nu se face,
exisă posibilitatea luării unor decizii care să influențeze procesul de externalizare , un proces de
externalizate greșit poate duce la pierdere de timp și bani valoroși pentru companie.
1. progre sele înregistrate în domeniul tehnologiei informatiei, ce au determinat modificari în
structura si organizarea sectoarelor de servicii si au avut ca efect îmbunatatirea capacitatii de
comercializare a serviciilor prin transfer electronic;
2. investitiile substantiale în educatie în unele tari în curs de dezvoltare, ce au avut ca rezultat
crearea unei forte de munca relativ abundenta, bine calificata si disponibila la preturi scazute;
3. inovatiile în materie de organizare a afacerilor, ce au permis delocalizarea (offshoring), de
catre societatile transnationale din industrie sau servicii, catre unitati operationale proprii sau
catre prestatori independenti, a unor activitati sau functii de servicii.
Cand vorbim de internaționalizare trebuie să ținem cont de a spectele politice, culturale și
etnice nu sunt relevante pentru teoria economică, decât în măsura în care au efecte asupra
procesului de ajustare a structurii de producție. Dacă granițele între state nu ar fi și delimitările
unor regimur i legale și instituționale cu efecte economice distincte, relevanța economică a
proceselor de producție cu lanțuri transnaționale ar fi nulă. În afară de resursele interne ale
companiei și de factorii actuali din industrie, există multe alte elemente macroe conomice care
pot avea un impact puternic asupra deciziei de externalizare.Î nainte de a intra într -o nouă piață ,
va trebui să evaluați factori i pentru a afla cum pot avea un impact asupra succesului sau eșecului
externalizării . Un astfel de instrument util izat pentru a analiza și evalua factorii macroeconomici
externi care sunt strâns legați de o situație specifică este cunoscut sub numele de analiză PEST.
PEST reprezintă analiza politică, economică, socială și tehnologică și este utilizat în
principal pent ru a evalua factorii politici, economici, sociali și tehnologici în raport cu situația
comercială actuală. Prin efectuarea unei analize PEST, se pot afla cum astfel de factori vor
afecta activitățile și performanța afacerii pe termen lung. De multe ori, a naliza PEST este
utilizată împreună cu instrumente de analiză precum cele cinci forțe ale lui Porter și analiza
SWOT pentru a obține o mai bună înțelegere a factorilor externi / interni.
1.5 Strategii de patrundere pe piețe externe
Firmele11 care decid să intre pe o piață externă se confruntă cu o decizie critică în
alegerea celui mai bun mod de intrare pe piață pentru a deservi piața. Această decizie este

11 Anderson and Coughlan, 1987; Klein and Roth, 1990

17
crucială, deoarece poate avea un impact continuu asupra performanței afacerii internați onale
a unei firme .
Dintre numeroasele opțiuni disponibile firmelor, cele două moduri12 luate în
considerare cel mai des sunt exporturile13 și investițiile străine directe14 (ISD). Aceste două
metode reprezintă abordări extreme. Firmele care adoptă prima a bordare se stabilesc inițial
pe o piață externă prin export. După ce au dobândit cunoștințe și experiență în țara gazdă,
aceștia își pot extinde operațiunile în țara respectivă prin proprietatea asupra facilităților de
producție sau distribuție . Spre deose bire de abordarea treptată a internaționalizării, unele
firme intră pe o piață internațională prin investiții directe în țara gazdă15. Spre deosebire de
export, ISD oferă companiei un grad mai ridicat de control asupra operațiunilor16 sale de
afaceri internaționale din țara gazdă. Randamentele de profit generate de modurile ISD sunt
de obicei mai mari decât cele generate de export. Cu toate acestea, modurile ISD sunt, de
asemenea, asociate cu riscuri mai mari17 și implică o complexitat e de gestionare mai mare
decât exportul. Cele mai utilizate moduri de ISD includ filiale deținute integral (producție și
comercializare), asociere în participație și alianță strategică .
1.5.1 Exportul și importul sunt mijloace de comerț exterior. Comerțul exterior se
desfășoară cu bunuri și servicii – care include importurile, exporturile și soldul comerțului
exterior – este prezentat separat pentru bunuri și servicii. Importurile totale, exporturile și
balanța comerțului exterior sunt prezentate ca rezumat e de bunuri și servicii.
Importurile sunt definite ca bunuri produse în afara granițelor unei țări, care sunt apoi
achiziționate de țara respectivă. Împreună cu exporturile, importurile reprezintă piatra de temelie
a comerțului exterior. O țară cumpără bun uri din străinătate pentru că nu le poate produce
singură sau pentru că există avantaje comparative în achiziționarea lor din străinătate.
Importurile scad în general creșterea din producția brută națională, deși se adaugă bunăstării. O
proporție mai mare de importuri în raport cu produsul intern brut (PIB) al unei țări indică gradul
de dependență al unei țări de achizițiile din străinătate. Cu cât gradul este mai ridicat, cu atât
importurile înlocuiesc producția internă. Cererea de import depinde de condiț iile economice din
țara cumpărătoare, precum și de cursul de schimb și de prețurile relative.
Exporturile sunt definite ca bunuri mobile produse în limitele unei țări, care sunt
tranzacționate cu o altă țară. Vânzarea acestor bunuri generează câștiguri în valută în țara care le

12 Johanson and Vahlne, 1977; Root, 1994
13 Mahoney et al., 1998
14 Agarwal and Ramaswami, 1992
15 (Kwon and Konopa, 1993
16 Anderson and Coughlan, 1987
17 Jeannet and Hennessey, 1992

18
produce și stimulează creșterea sa economică. Cu cât proporția exporturilor este mai mare în
raport cu produsul intern brut (PIB) al unei țări, cu atât creșterea va fi mai mare la creșterea
globală atunci când crește cererea de peste mări. Cererea de export este supusă condițiilor
economice din țările străine, precum și prețurilor, percepției calității și fiabilității. În plus,
producția și fluxul de exporturi ale unei țări depind de restricțiile comerciale, cum ar fi tarifele
sau cot ele, și de subvențiile, atât pe plan intern, cât și în străinătate.
1.5.2 Alianțele strategice18 pot fi definite ca unirea a două sau mai multe entități pentru a
îndeplini un set de obiective comune stabilite de comun acord, partenerii împart beneficiile și
controlul asupra parteneriatului, de asemenea aceșt ea contribuie în diferite moduri în interiorul
alianței . Alian țele strategice sunt un mod -cheie de a satisface cerin țele mondiale ale unei pie țe
concuren țiale în continu ă schimbare. Ele pot ajuta o companie s ă dezvolte leg ături multiple pe
teritoriul multor țări, repede și simultan . În contextul globalizării, întreprinderile au început sã se
îndepărteze tot mai mult de la o structură simplã aflată în proprietatea integrală a unui grup
restrâns de persoane și să accepte forme federative de organizare, fenomen care a căpătat o
amploare deosebită odatã cu proliferarea sistemului de alianțe și de reșele strategice.
A. Licențier a este un acord19 prin care o companie permite unei alte (licențierea
exclusivă) sau a altora multiple (licențierea neexclusivă) dreptul de a utiliza tehnologia,
rețeaua de distribuție sau de a fabrica produsele sale. Licențierea se bazează pe un
contract, în general stipulat pentru o anumită perioadă de timp, în care licențiatul plătește
o sumă fixă și / sau o redevență sau o taxă pentru drepturile care îi sunt cedate.
B. Joint Ventures Este o strategie20 cooperativă în care firmele creează o alianță
pentru a -și combina resursele și capacitățile. Obiectivul este de a stabili o poziție
competitivă mai puternică. Firmele pot diminua efectele negative ale rivalilor
concurențiali prin construirea unor bariere mai mari la intrare prin combinarea resurselor
financiare, cercetare și dezvoltare, producție și canale de distribuție. Întreprinderile mixte
cresc rentabilitatea unei industrii prin reducerea concurenței pe piețele în care sunt
prezente ambele firme.
C. Francizarea – este un acord21 în care o companie (francizator) permite unui alt
(francizat) dreptul de a -și vinde produsele sau serviciile. O franciză exclusivă este atunci
când acordul se încheie cu o singură companie; o franciză neexclusivă atunci când este
făcută cu o serie de companii.

18 Mockler, R. (2001). Management strategic multinațional, Editura Economică, București
19 Business International (1992), “Managing a Successfull Global Alliance”
20 Reich R., Mankin E. (1986), “Joint Ventures with Japan Give Away our Future”, Harvard Business Review,
March -April
21 Hill G., Jones G. (1999), Strategic Management, Houghton Mifflin

19
D. Achiziții și fuziuni sunt operațiuni22 de prin care o companie achiziționează o altă
companie. Cand folosim termenul de Fuziune ne referim la unirea a două companiei din
care va reprezenta o nouă companie, iar termenul Achiziție se referă la achiziționarea de
active de către o companie de la o altă companie .
E. Aranjamente colaborative – reprezintă 23 un acord contractual în cadrul căruia
două sau mai multe părți participă activ la o activitate operațională comună și sunt expuse
la riscuri și recompense semnificative care depind de succesul comercial al activității.
F. Greenfield investment – O investiție în câmp verde (de asemenea, „teren
ecologic”) este un tip de investiție străină directă (ISD) î n care o companie -mamă creează
o filială într -o altă țară, construindu -și operațiunile de la zero. Pe lângă construcția de noi
facilități de producție, aceste proiecte pot include și construirea de noi hub -uri de
distribuție, birouri și locuințe.
1.6 Terme ni
Internaționalizarea firmei este un proces obiectiv de creștere a implicării firmei în
operatiuni internaționale. Prin internaționalizare, firma urmărește să depășească limitele
locale, naționale și regionale ale mediului de afaceri, să -și extindă activitatea în spațiul
economic glo bal.
Globalizarea este definită prin interdependența economiei dintre state, ca urmare a
creșterii coeficientului de dependență față de economia mondială aceasta este concepută ca
proces al diminuării taxelor vamale, al renunțării la politica vamală și la restricțiile de
circulație a mărfurilor, serviciilor, tehnologiilor și capitalurilor, pe masura dezvoltării
schimburilor economice internaționale.
Afacerile internaționale reprezintă totalitatea tranzacțiilor comerciale desfășurate de
companii private ș i/sau organisme guvernamentale – care implică două sau mai multe țări.
Planificarea strategică este procesul care implică revizuirea condițiilor de piață, a
nevoilor clienților, a dezvoltărilor tehnologice și a disponibilității resurselor, cu alte cuvinte
a tot ceea ce conduce la oportunitățile specifice sau la amenințările cu care se confruntă
organizația.
Noțiunea de externalizare vine din terminologia americană outside resourcing , cu sensul
de a procura din exterior. Termenul a fost utilizat ulterior în limbajul economic pentru a indica
recurgerea la surse externe în vederea dezvoltării activității intreprinderii, care în mod tradițional
își utiliza resursele interne .

22 Business International (1992), “Managing a Successfull Global Alliance”
23 Bensimon, S. (1999), “Strategic alliances”, Executive Excellence, Vol. 16 No. 10, p. 9

20
Capitolul 2 Outsorcing
(https://www.daxx.com/blog/development -trends/what -is-outsourcing -benefits -of-outsourci
ng#1 -what -is-outsourcing )
Utilizarea termenilor24 de outsourcing , business process outsourcing (BPO) și
offshoring au fost folosite în mod interschimbabil și au provocat confuzii considerabile. În presa
populară, externalizarea este de multe ori denumită incorect companiile care angajează f urnizori
de servicii din alte țări. Externalizarea se referă la decizia unei firme dacă să gestioneze funcția
intern sau să aibă o altă firmă să gestioneze funcția în timp ce delocalizarea se referă la locația
funcției. Cu alte cuvinte, externalizarea și d elocalizarea se referă la diferite dimensiuni ale
deciziilor unei firme. Externalizarea are loc atunci când o companie folosește o altă companie
pentru a îndeplini o funcție îndeplinită anterior intern sau intern. De exemplu, multe companii
folosesc alte c ompanii pentru a -și gestiona funcțiile de salarizare. Unul dintre furnizorii pionieri
ai unor astfel de servicii de salarizare și finanțare este EDS. Externalizarea nu este un concept
nou.
De fapt, externalizarea proceselor de fabricație sau de producție e ste modalitatea normală
de a produce bunuri și servicii. Majoritatea companiilor nu sunt suficient de integrate vertical
pentru a -și îndeplini toate funcțiile de afaceri și de fabricație. Noul fenomen al externalizării se
referă la creșterea dramatică rece ntă a externalizării serviciilor, în special a serviciilor IT și a
serviciilor de proces de afaceri, spre deosebire de externalizarea proceselor de fabricație.
Dezlocalizarea are loc atunci când o companie îndeplinește o funcție de producție sau de servici u
într-o altă țară. Funcția sau procesul poate fi efectuat în cadrul aceleiași companii (denumită și
filială, divizie de servicii captive sau servicii partajate) sau poate fi realizat de o altă firmă.
Atunci când procesul este întreprins de o altă firmă, d enumită terță parte, funcția sau procesul
este atât delocalizat, cât și externalizat.
2.1 Aspecte generale
Practica de afaceri a externalizării se bucură de atenția din ce în ce mai mare a
comunității științifice, deoarece implementarea sa practică se răspândește constant. Datorită
volumului mare de cercetare, multe abordări diferite privind interpretarea, analiza și studiul
acestui fenomen au ieșit în prim plan.
Externalizarea are o structură foarte complexă, ce constă din numeroase activități și
funcț ii care dau naștere la o serie de dileme administrative și manageriale. O serie de teorii au
fost folosite pentru a ajuta economiștii să înțeleagă natura acestor operațiuni și activități, precum
și pentru a ajuta managerii companiilor și organizațiilor să gestioneze aceste procese într -un mod
eficient. Este de obicei acceptat faptul că orice fenomen poate fi descris printr -o serie de cadre
teoretice bazate pe abordările corespunzătoare. Conceptul de OUTSOURCING vine din
terminologia americană „resurse extern e”, adică să obțină resurse din exterior. Termenul a fost

24 International Journal of Business and Social Science Vol. 2 No. 16; September 2011

21
folosit ulterior în terminologia economică pentru a indica utilizarea surselor externe pentru a
dezvolta afacerea, care de obicei foloseau resursele lor interne.
În ultimii ani, literatura de specia litate s -a concentrat din ce în ce mai mult pe strategia de
externalizare . Dacă în alegerea externalizării activităților de rutină, contabilitate, resurse umane,
lucrurile de marketing sunt relativ clare și pot face apel la experiențe anterioare în dezvolt area
sistemelor apar destul de multe probleme, din cauza cerințelor solicitante ale clienților, lipsa de
experiență care duce la dificultăți în selectarea strategia care îndeplinește cel mai bine obiectivele
de afaceri .Fenomenul outsourcing se referă, în g eneral, la achiziționarea de materiale și servicii
de intrare de către o firmă dintr -o sursă externă. În acest context, externalizarea poate fi atât
internă, cât și internațională.Externalizarea internă este achiziționarea de către o companie de
servicii s au intrări materiale dintr -o sursă situată într -o altă firmă din aceeași țară.Externalizarea
internațională este utilizată mai ales de firmele din economiile avansate, care direcționează o
parte din activitatea companiilor din țările în curs de dezvoltare, în special pentru a reduce
costurile.
Noutatea în acest moment în domeniul outsourcingului este că a prins avânt în servicii.
Pentru o lungă perioadă de timp, sectorul serviciilor a fost considerat impenetrabil concurenței
internaționale. Cu tehnologia de comunicații îmbunătățită, cum ar fi internetul, serviciile pot
trece frontierele politice prin intermediul undelor radio, obținând în același timp acces la forță de
muncă ieftină, dar bine pregătite.Externalizarea internațională este definită ca achizițio narea de
către o companie de servicii sau intrări materiale dintr -o sursă situată într -o altă țară. Acest
termen include atât externalizarea internațională între firme (prin care furnizorul străin de intrări
este încă deținut de firmă), cât și externalizar ea internațională la distanță (prin care furnizorul
străin de intrări este independent de compania care utilizează intrări). Externalizarea
internațională face parte din importurile de bunuri și servicii din țară. Un alt termen folosit
adesea pentru extern alizarea internațională este „off shoring”. Deși se poate aștepta ca
externalizarea să aducă beneficii pe termen lung, pot exista costuri de ajustare sub formă de
pierderi de locuri de muncă, proces vizibil mai ales la nivel microeconomic, deoarece chiar și în
cadrul serviciului avansat de externalizare a proceselor este demarat.
În vederea externalizaării există o serie de obțiuni cum ar fi :proporția de externalizare:
totală, selectivă, parțial ă; externalizarea poate fi aplicată în: resurse umane, managementul
dezvoltării proiectelor și managementul serviciilor ; contractul de externalizare poate fi: general,
tranzitoriu sau al unui proces economic ; tipul de relații de externalizare poate fi descris ca: un
furnizor – un client, un furnizor mai mulți clienți, unii furnizori – un client sau mai mulți furnizori
– mai mulți clienți ; perioada de externalizare poate fi pe termen lung sau pe termen scurt ; locația
furnizorului este locală, internațională (offshore) și regională (aproape de țărm) – mai aproape de
client.
2.2 Internationa rea fenomenului Outsourcing
Fenomenul de externalizare nu afectează doar structura producției între diferite firme, ci
și între diferite regiuni și țări. Integrarea în creștere a piețelor mondiale este asociată cu o
dezintegrare / delocalizare a procesului de producție. Principalele cauze ale acestei dezvoltări se
regăsesc în mod clar în liberalizarea comerțului și în costurile mai mici de transport.

22
Prin „externalizare internațională”, înțelegem un proces de externalizare a cărui forță
motrice nu sunt diferențele între firme individuale, ci între țări întregi. O astfel de externalizare
internațională are loc deoarece țările diferă în ceea ce privește prețurile factorilor, în principal în
ceea ce privește nivel ul salariilor, astfel încât firmele ar putea dori să mute producția în aceste
țări pentru a -și reduce costurile de producție.2 Acest fenomen a atras interesul economiștilor
comerciali, care au aplicat modele convenționale de comerț internațional pentru a e xplica
creșterea externalizării internaționale. Interesul principal al acestor studii este asupra impactului
comerțului asupra ocupării forței de muncă și a salariilor, în special a lucrătorilor slabi în
economiile industrializate.
Majoritatea literaturii aplică modelul comercial Heckscher -Ohlin (cunoscut și sub numele
de teoria proporțiilor factorilor). Extrem de simplificat, raționamentul modelului este următorul:
Să fie înzestrate două țări cu forță de muncă calificată și necalificată în proporții diferi te, adică o
țară este abundentă în calificare, în timp ce cealaltă este slabă. În autarhie, salariile sunt
determinate de proporțiile diferitelor tipuri de muncă din țara respectivă, adică luând o națiune
abundentă în calificare, munca necalificată va prim i un salariu (relativ) ridicat deoarece este
(relativ) rar și invers într -o națiune cu o forță de muncă relativ necalificată. Cu toate acestea,
dacă cele două națiuni pot tranzacționa și pot schimba bunurile lor, munca necalificată devine
mai puțin rară în națiunea cu abilități abundente, deoarece poate „importa” muncă necalificată
înglobată în bunurile importate din națiunea cu abilități reduse. Astfel, deși factorii de producție
ar putea fi imobili, comerțul îi face indirecți mobili prin bunurile în care este încorporată munca
lor. Pentru țara cu abilități abundente, acest proces determină creșterea decalajului salarial dintre
forța de muncă calificată și cea necalificată, în timp ce opusul se întâmplă în țara cu abilități
reduse. În anumite condiții, rezu ltatul echilibrului prezice că aceeași structură salarială
prevalează în întreaga lume (egalizare factor -preț). Trebuie remarcat faptul că
teoria -proporții -factor nu este de necontestat. Sunt necesare câteva ipoteze restrictive pentru a
ajunge la rezultatu l extrem al egalizării complete a factorului -preț: tehnologie și gusturi identice,
absența efectelor la scară și specializare incompletă (toate țările produc cel puțin o parte din toate
bunurile tranzacționate).
În ultimii ani, au fost dezvoltate o serie de modele care leagă modelul Heckscher -Ohlin
de externalizarea internațională. Aceste modele slăbesc ipotezele rigide necesare pentru
egalizarea completă a factorului -preț, prin contabilizarea explicită a speciali zării țărilor
comerciale, creșterea rentabilității la scară sau a costurilor de transport. Mai mult, modelează și
comerțul cu bunuri intermediare, care este mai aproape de noțiunea de externalizare decât
comerțul cu bunuri finale. Bazându -se pe un model He ckscher -Ohlin, Feenstra și Hanson (1996)
presupun că un bun final este produs cu un număr mare de bunuri intermediare. Dotările
factoriale sunt permise să difere suficient între diferite țări, adică prețurile factorilor nu converg
complet și țările se spec ializează în producția anumitor bunuri intermediare. Dacă o regiune este
bine dotată cu forță de muncă calificată, în timp ce cealaltă regiune este abundentă în forța de
muncă necalificată, va exista un nivel critic de intensitate a abilităților în producț ia de bunuri
intermediare care împarte structura de producție a celor două regiuni. Externalizarea este
înțeleasă ca investiții străine, adică mișcarea de capital necesară pentru producerea unui anumit
fragment. Dacă fluxul de capital din regiunea intensiv ă în abilități în regiunea mai puțin intensivă

23
în abilități, scade nivelul critic de intensitate a abilităților, astfel încât produsele de la capătul
inferior al scalei de intensitate a abilităților să fie externalizate din regiunea cu abilități abundente
în regiunea cu abilități reduse , unde apar la capătul înalt al intensității abilităților. Prin această
schimbare, externalizarea 10 crește intensitatea calificărilor și reduce cererea relativă de lucrători
necalificați în ambele țări. Astfel, afirmația co nform căreia externalizarea către țările mai puțin
dezvoltate dăunează lucrătorilor slab calificați din țările industrializate este susținută de teorie,
dar nu înseamnă că inversul trebuie să aibă loc în țara care asigură.
Alte modele prezic că externaliz area poate atenua și problema salariilor divergente. În timp ce
Feenstra și Hanson25 se concentrează asupra tendinței factorilor de externalizare, Arndt
subliniază posibilele tendințe sectoriale26 ale externalizării, permițând mai mult de un bun final.
Folosind un model standard de comerț, el se uită la economii mici, deschise, în care
prețurile bunurilor finale sunt determinate pe piețele mondiale. Dacă o industrie poate reduce
costurile de producție obținând un singur fragment din produsul său final, câș tigă competitivitate
și va extinde producția. Beneficiile se vor acumula la factorul care este utilizat intens în restul
fragmentelor bunului final în comparație cu restul economiei. Dacă, de exemplu, un producător
de textile (în medie nu necesită abilităț i) obține fragmentul cel mai puțin calificat al unei
producții de cămăși, economisește costuri și câștigă un avantaj competitiv pe piața mondială,
acest lucru va beneficia de forța de muncă necalificată din țara sa de origine. . În general,
externalizarea fragmentelor de producție are efecte diferite în funcție de intensitatea factorilor
produsului final. Astfel, nu există un efect clar al externalizării asupra cererii de forță de muncă
pentru lucrătorii necalificați din țările industrializate. Deardorff27 consideră, de asemenea, un
model Heckscher -Ohlin cu diferite produse finale și intermediare. Dacă comerțul cu bunuri
finale ar fi suficient pentru a egaliza prețurile factorilor și dezintegrarea ar fi costisitoare, nu s -ar
produce nicio externalizare. Prin urmare, externalizarea poate apărea numai într -o situație în care
prețurile factorilor diferă inițial (de exemplu, datorită specializării complete în bunurile finale).
Deoarece producția oricărui bun final ar putea cuprinde fragmente care sunt intensive î n factorul
rar, adică scump al țării, aceste fragmente pot fi obținute în mod profitabil. O astfel de
externalizare permite producției să devină mai diversificată și, dacă mărește seturile de factori
fezabili utilizează suficient pentru a adapta diferențel e de dotare între țări, poate duce la
egalizarea factorilor -preț.
Deoarece modelele Heckscher -Ohlin dau adesea rezultate ambigue, Kohler28 aplică un
model de factori specifici pentru a analiza externalizarea. Se presupune că capitalul este specific
sectoru lui, în timp ce forța de muncă poate trece cu ușurință între sectoare. Dacă externalizarea
are loc prin investiții străine directe (ISD), bunurile de capital specifice sectorului externalizat se

25 Feenstr a și Hanson (1996)
26 Arndt (1997, 1999)
27 Deardorff (2001a)
28 Kohler (2001)

24
mută fizic în altă țară. Dacă o astfel de externalizare este determinată de salarii externe scăzute,
aceasta scade fără echivoc salariul intern. Pe măsură ce capitalul părăsește economia, muncitorii
trebuie să treacă la alte sectoare în care oferta suplimentară de muncă scade salariul. Evident,
acest lucru se întâmp lă independent de intensitatea factorului componentei externalizate. Cazul
arată oarecum diferit dacă capitalul nu poate părăsi economia, adică externalizarea are loc prin
tranzacții de lungă durată între cele două țări. Deoarece dotarea totală a factorilo r rămâne
constantă în fiecare țară, intensitatea factorului componentei externalizate este decisivă pentru
prețurile factorilor. Dacă se obține un fragment care este mai intensiv în capital (muncă) decât
media internă, cererea de muncă crește (scade) și cr ește salariile (scade) .
Privirea rapidă asupra teoriei a arătat că este condiționată de ipoteze restrictive și duce
adesea la rezultate ambigue. Prin urmare, este dificil de trasat previziuni clare și aplicabile în
general cu privire la efectele externalizării pe piața muncii . Pentru externalizarea internă, teoria
tinde să prezică creșterea (agregată) a cererii de muncă. Dacă firmele se dezintegrează deoarece
motivul principal al integrării lor – specificul activelor – a încetat să mai existe, pot economisi
costurile administrative ale integrării și își pot reduce costurile de producție (combinate).
Externalizarea reduce costurile de producție combinate atât ale companiei de externalizare, cât și
ale celor externalizate și crește astfel productivit atea unei economii. Astfel, efectele sale sunt
analoage progresului tehnologic. Dacă această reducere a costurilor este transmisă
consumatorilor prin prețuri mai mici, aceasta va crea o cerere suplimentară fie pentru bunul final
al celor două firme, fie pe ntru produsele altor firme. Pe o piață a muncii competitivă, cererea de
muncă va crește pentru a satisface cererea suplimentară, chiar dacă nu în aceeași firmă. Cererea
agregată de muncă stimulată poate fi observată în salarii mai mari, în locuri de muncă mai mari
sau într -o combinație a ambelor. 12 Cazul este, desigur, oarecum diferit dacă externalizarea nu
crește productivitatea (tehnică) a firmei, ci este menită în principal să slăbească puterea sindicală.
Scopul explicit al unei astfel de politici este reducerea salariilor în firmă. Dacă are succes, ar
trebui să observăm scăderea salariilor în firmă, în timp ce ocuparea forței de muncă crește.
Efectele externalizării internaționale pe piața muncii sunt, de asemenea, teoretic ambigue. În
primul rând, firm ele ar putea externaliza la nivel internațional din aceleași motive pe care le -ar
putea face pe plan intern și nu ne -am aștepta să vedem efecte diferite din aceasta. Acest efect ar
trebui să prevaleze în principal în activități de externalizare între țări similare din punct de vedere
economic. Dacă externalizarea este motivată de diferențele internaționale în prețurile factorilor,
teoria comerțului prezice, în general, că factorul limitat al unei țări pierde dacă se externalizează
producția unui bun intensi v în acest factor. Aceasta înseamnă că forța de muncă, în special cea
necalificată, este afectată în principal de externalizarea internațională către țări mai puțin bogate
în capital / abilități. În unele cazuri, totuși, s -ar putea întâmpla opusul, de ex. dacă o industrie
intensivă în muncă devine mai competitivă la nivel internațional prin obținerea unei părți din
producția sa, ar putea crește cererea de muncă în țara cu capital abundent.
2.3 Avantaje și dezavantaje
Când vorbim despre plusuri, ne putem gân di imediat la angajații furnizorului cărora li se oferă
instruiri permanente în domeniul lor deoarece outsorcingul este un instrument strategic al unei
organizații pentru a obține avantaj comparativ. Contextul economic nefavorabil determină marile
companii să externalizeze procesele de afaceri în linia principală, sacrificând astfel o parte a

25
controlului asupra resurselor și informațiilor pentru a reduce costurile. Nivelul economiilor
realizate de companiile de externalizare poate ajunge la 10 -15% din costul total, în principal
datorită economiilor de scară.
Pe lângă considerațiile financiare, există unele avantaje ale externalizării, cum ar fi concentrarea
sporită pe procesele de bază, accesul la resurse care nu sunt disponibile intern și procesele de
standa rdizare. Pe de altă parte, există unele îngrijorări cu privire la externalizare și forța
organizațională, pierderea controlului și îndoieli cu privire la calitate și
performanță .Outsourcingul, inițial, o opțiune preferată pentru întreprinderile mici și nec olateral
suficientă pentru a sprijini activitățile de specializare a acestora, în ultimii ani a devenit o soluție
pentru firmele mijlocii și mari. Un studiu realizat de Economist Intelligence Unit (EIU)29 arată că
țările din Europa Centrală și de Est, împreună cu cele din Africa de Nord devin favoritele pentru
afișarea următoarelor destinații centrate pe externalizare, în special pentru companiile din
Europa. Potrivit EIU, India devine din ce în ce mai scu mpă, iar companiile europene își doresc
țări care au o afinitate culturală mai mare .Companiile angajează subcontractanți atunci când are
nevoie de personal suplimentar și îi delegă să întreprindă activități pe termen scurt. Proiectele de
externalizare se r ealizează din lipsa resurselor și expertizei companiei .
2.3.1 Avantaje
În țările foarte dezvoltate, lucrurile sunt mai bine definite, iar externalizarea, în unele cazuri, este
considerată un proces natural și necesar pentru îmbunătățirea situației companie i.
Institutul de externalizare, o voce puternică în domeniul externalizării, a construit primele 10
motive pentru care o companie ar trebui să recurgă la astfel de servicii:
Institutul de externalizare, o voce puternică în domeniul externalizării, a constr uit primele
10 motive pentru care o companie ar trebui să recurgă la astfel de servicii:
1. Reducerea costurilor și controlul operațiunilor : accesul la structura costurilor
reduse a furnizorului extern, care poate fi rezultatul unor economii de scară mai mari, este
unul dintre cele mai convingătoare motive tactice pentru externalizare.
2. Îmbunătățirea concentrării companiei: Outsourcingul stabilește un cadru
pentru ca un expert extern să își asume responsabilitatea pentru detaliile operaționale,
permițând co nducerii să se concentreze asupra problemelor de afaceri mai importante
asociate cu satisfacerea nevoilor clienților.
3. Obținerea accesului la diferitele posibilități: Datorită naturii specializării lor și
a propriilor activități de bază, furnizorii de exter nalizare aduc capabilități extinse de nivel
mondial, inclusiv tehnologie de vârf, pentru a ajuta companiile să satisfacă nevoile
clienților lor și să devină mai productive.

29 The Economist Intelligence Unit 2008

26
4. Resurse interne gratuite în alte scopuri : Externalizarea permite unei organizații
să își redirecționeze resursele din activități non -core către cele care au cel mai mare
impact asupra afacerii.
5. Resursele nu sunt disponibile în cadrul companiei : Externalizarea este adesea o
opțiune viabilă pentru companiile care se confruntă cu o creștere rapidă, extindere într -o
nouă geografie sau scăpări de la compania -mamă – unde resursele necesare în mod
normal nu sunt ușor disponibile.
6. Accelerează beneficiile reingineriei : O organizație poate realiza rapid beneficiile
anticipate ale reing ineriei dacă contractează cu o organizație externă – care este deja
reproiectată conform standardelor de nivel mondial – pentru a prelua procesul
7. Funcți ile sunt dificil de gestionat sau pot scăpat a de sub control : Problemele
de control sunt citate ca motiv al externalizării. Cu toate acestea, pot exista cauze
fundamentale – cum ar fi așteptările neclare ale managementului sau dificultăți în
măsurarea performanței – pentru care externalizarea singură nu este soluția.
Managementul în acest caz ar trebui să colaboreze cu furnizorii de externalizare pentru a
defini cerințele.
8. Echitatea de angajare devine disponibilă : Contractarea anumitor funcții ca
cheltuieli operaționale poate reduce concurența pentru capital, deoarece compania de
externalizare oferă inve stiții de capital ca parte a cheltuielilor generale.
9. Sharing risks : Outsourcing permite managementului să predea furnizorilor săi
anumite clase de riscuri – precum variabilitatea cererii și investițiile de capital. Spre
deosebire de cumpărător, furnizorul de externalizare poate răspândi aceste riscuri pe mai
mulți clienți.
10. Injecție de capital : Outsorcingul implică uneori vânzarea activelor către furnizor,
pe care clientul le realizează de obicei ca o combinație de numerar și împrumut.
2.3.2 Deza vantaje
Desigur, există și dezavantaje, ca în orice asociație în care una dintre condițiile de bază
este un compromis.
Un dezavantaj este lipsa cunoașterii mediului externalizat al clientului său, atât intern cât și
extern. Desigur, cu o bună colaborare, c omunicare și răbdare, acest impediment poate fi ușor
eliminat. Un al doilea dezavantaj ar fi o definiție incorectă a obiectivului activității de
externalizare, după o analiză serioasă a deciziei de externalizare. Deciziile trebuie luate ținând
seama atât de beneficii, cât și de alte considerente.Din aceste considerații, ne putem aminti
alinierea slabă a obiectivelor, a timpului de răspuns și a calității, cu controlul prin diferite metode
înainte de furnizor și diferența de mentalitate între „angajații compan iei” și „externalizarea
nivelului de mândrie personal al colegilor către pachete de compensare.
Rezultatele externalizării nu sunt imediate. Majoritatea organizațiilor au înregistrat o
scădere de 20% a productivității muncii în primul an al unui contract d e externalizare, în

27
principal din cauza timpului petrecut în transferul de cunoștințe către furnizorul de externalizare.
După ce își aduc cunoștințele și obiectivele clienților și furnizorilor, pot lucra împreună mai
eficient, generând astfel economii de c osturi. La nivel macroeconomic, dezavantajele sunt mai
accentuate pentru economiile avansate, deoarece activitățile externalizate sunt transferate către o
economie diferită, împreună cu aceasta și locuri de muncă, ducând la o diminuare a nivelului de
trai și o creștere cel puțin pe termen scurt a rata șomajului.
Companiile care utilizează externalizarea trebuie să fie conștiente de faptul că, deși există
multe avantaje în obținerea de ajutor extern pentru operațiunile afacerii lor, dezavantajele
exist ente – și atenție, nu sunt puține – pot fi dificil de gestionat, dacă nu sunt îngrijite
corespunzător. Companiile care se bazează pe o afacere de externalizare trebuie să fie prudente
cu privire la următoarele dezavantaje30, dacă vor să evite o cădere fără speranță:
• Personalul local se poate simți de unică folosință sau amenințat și s -ar putea îndepărta.
• Unii membri ai personalului ar putea deveni redundanți.
• În funcție de locația geografică a partenerului de afaceri de externalizare, ar putea exista
proble me legate de calitatea produsului / serviciului, deoarece standardele pot diferi între
țări.
• Probleme de comunicare, de obicei datorate limbajului sau fusurilor orare dintre
partenerii de externalizare.
• Politicile și procedurile vor fi mai greu de controla t.
• Securitatea datelor va fi periclitată.
2.4 Derularea operațiunii de outsourcing
În trecut, reducerea costurilor a fost cea mai mare cauză din spatele externalizării. În zilele
noastre, însă, activitățile de strategie și valoare adăugată din interiorul companiei au devenit două
dintre principalele elemente din spatele practicilor de externalizare. Totuși, dacă acesta este
cazul, de ce companiile externalizează în alte țări? Practic, companiile care externalizează nu
speră atât de mult pentru c ompaniile străine să facă treaba pentru ele, ci mai degrabă să aibă
parteneri care să le ajute să crească independent, să le spună într -un fel sau altul. Totuși, și așa
cum am subliniat anterior, acest lucru trebuie făcut cu atenție pentru a nu provoca dau ne
companiei, altfel va pierde mai mult decât altfel în externalizare. Deci, practic, pentru ca o
externalizare a unei companii să aibă succes, următoarele puncte cheie trebuie luate în
considerare:
• Obiective și obiective clare, atât pentru companie, cât ș i pentru firma de externalizare.
• viziune strategică și planificare.

30 Arizona State Univerity
https://gcse.asu.edu/search/google/outsourcing+#gsc.tab=0&gsc.q=outsourcing%2B&gsc.sort=

28
• selecție bună și atentă atunci când vine vorba de furnizori.
• Un bun management între relațiile firmelor.
• Subcontracte și acorduri bine aranjate cu furnizorii.
• Comunicare bună și constantă cu părțile interesate.
• Conducerea superioară trebuie să ofere sprijin constant și să fie implicată continuu.
• atenție detaliată la orice problemă potențială în rândul personalului.
• Toate justificările financiare trebuie să fie pe termen scurt.
Atenție, toat e acestea sunt importante. Cu toate acestea, să aprofundăm aceste două
componente cheie: comunicare deschisă și sprijin pentru conducere.
2.5 Tipuri de outsorcing
Există trei niveluri de externalizare – tactică, strategică și transformativă. Externalizarea
tactică este utilizată de companii pentru a determina și rezolva probleme specifice. În mod
regulat, firma are deja „„ probleme ”și externalizarea este privită ca o abordare imediată pentru a
le aborda. Problemele31 obișnuite sunt următoarele: lipsa resurselor financiare, competența
managerială internă deficitară, absența talentului sau dorința de reducere a dimensiunii etc.
Externalizarea tactică este un tip de externalizare tradițională și este luând în considerare
controlul costurilor și decizia de a face sau cumpăra. Externalizarea32 tactică are ca rezultat
avantaje evidente ca economii de numerar, o infuzie de numerar din vânzarea de active etc.
Activitatea de externalizare devine strategică atunci când este ada ptată la strategiile
corporative sau de afaceri pe termen lung ale organizației și când avantajele proiectului de
externalizare vor crește. Externalizarea strategică33 este relevantă pentru o întreprindere și
capabilitățile sale de bază viitoare, structura / arhitectura organizațională, costul, performanța
afacerii și poziția competitivă .
2.5.1 Externalizarea transformativă este definită ca o relație pe termen lung prin care
un furnizor de servicii asistă clientul în stimularea schimbării continue a afacerii, obț inând în
același timp eficacitate operațională. Acest nivel de externalizare este o practică emergentă, în
care organizațiile caută ajutor din afară din motive mai fundamentale – pentru a încuraja
schimbarea organizațională rapidă, a implementa noi strateg ii și a remodela granițele companiei.

31 Brown & Wilson, 2005, p. 20
32 Ghodeswar & Vaidyanathan, 2008, p. 26
33 Maurice & Greaver, 1999, p. 8

29
2.5.2 Outsourcingul transformațional34 pune capacitatea de a transmite noi capacități
organizației în mod direct în mâinile directorilor care dețin și prețuiesc aceste capacități. Cu alte
cuvinte, partenerul de externalizare oferă o echipă de management cu experiență în capacitatea
de care are nevoie organizația care caută schimbarea. De asemenea, acei directori sunt
împuterniciți prin procesul de externalizare să implementeze practica pe care o aduc cu ei .
Un număr mare de studii au analizat factorii determinanți ai externalizării. În timp ce
mulți factori sunt unici pentru anumite companii și industrii, există câțiva factori cheie comuni
care motivează companiile din toate industriile să ia decizii de externalizare. Acești factori pot fi,
în linii mari, clasificați c a fiind economici, strategici și de mediu .
Externalizarea are trei tipuri clare de când a creat inițial35:
a) externalizarea producției,
b) externalizarea tehnologiei informației (IT)
c) externalizarea proceselor de afaceri (BPO)
3 Externalizarea producț iei36, care a devenit importantă din punct de vedere strategic, se
referă la procesul de determinare a diferitelor activități de fabricație care ar trebui oferite
unui furnizor extern de servicii. Esența externalizării producției este utilizarea facilităților
de producție ale diferitelor firme în loc să folosească facilitățile de producție interne sau să
facă noi investiții în producție .
Cel mai recent tip de externalizare este externalizarea proceselor de afaceri – BPO, în care
furnizorul de serv icii își asumă responsabilitatea pentru un întreg proces de afaceri. Acest tip de
externalizare a ajutat la popularizarea conceptului de externalizare dincolo de granițele
industriale.
Table 1 Drivers of outsourcing

Economic factors Objectives or anticipated outcomes

– To improve profitability
Cost reduction – To improve operating efficiency
– To add value to the product
Cost saving – To improve cash flow
– To increase efficiency

Capital investment – To make capital funds more efficiently
reduction – To improve return on assets

34 Chew & Gottschalk, 2013, p. 338.
35 Mahmoodzadeh și colab., 200 9, p. 846
36Ehie, 2001, p. 31

30
Strategic factors Objectives or anticipated outcomes

Acceleration of business – To improve performance
process reengineering – To achieve competitive advantage

– To improve business focus
Focus on core competence – To increase competitive advantage
– To leverage the firm’s skills and resources
– To enhance customer satisfaction

– To reduce the constraints of organization’s own production
capacity
Flexibility enhancement – To convert fixed costs to variable costs
– To increase responsiveness to market change
– To reduce risks

Environmental factors Objectives or anticipated outcomes

IT development – To meet increasing demand for new information systems and
resources more efficiently and economically

Sursa: Lau, C., & Zhang, J. (2006) Drivers and obstacles of outsourcing practices in China, International Journal of Physical
Distribution and Logistic Management, Vol. 36, No. 10, 777
2.6 Business process outsourcing
Business process outsourcing este un set com plet, coordonat dinamic de activități sau
sarcini legate în mod logic care trebuie îndeplinite pentru a oferi valoare clienților interni sau
externi sau pentru a atinge alte obiective strategice37. În termeni simpli, Business process
outsourcing (BPO) este definită ca mișcarea unui proces de afaceri din interiorul organizației
către furnizorii externi de servicii. BPO este delegarea unui proces de afaceri (de obicei,
non-core) către un furnizor extern de servicii care îl deține, îl administrează și îl menegeriază . În
mod specific, BPO implică contractarea cu unul sau mai mulți furnizori de servicii BPO pentru
furnizarea executării procesului de afaceri38. Externalizarea proceselor de afaceri (BPO) are loc
atunci când o organizație predă realizarea unui anumit proces (cum ar fi proiectarea produselor /
serviciilor, producția, gestionarea resurselor umane, informații, resurse financiare și fizice) către
o terță parte specializată în acest proces. Utilizând externalizarea, o firmă (client BPO)
benefic iază de furnizarea BPO selectată, care poate finaliza procesul mai eficient. Clientul BPO
are posibilitatea de a se concentra asupra competenței sale de bază și a resurselor organizaționale
limitate gratuite39.
Abordarea gestionării proceselor de afaceri înseamnă că se pune accentul pe procesul de
afaceri, în loc să sublinieze structurile funcționale și ierarhice ale unei organizații40. Procesul de
afaceri reprezintă un obiect care urmează să fie gestionat. Au existat o serie de clasificări ale

37 Trkman, 2010
38 Saxena și Bharadwaj, 2009, p. 688
39 Brown & Wilson, 2005, p. 20
40 Kohlbacher & Reijers, 2013

31
proceselor de afaceri. După Harmon (2003), procesele de afaceri cruciale sunt următoarele:
procese de bază, procese de abilitare și procese de management. Toate aceste clasificări au fost
fie din perspectiva clientului sau din perspectiva furnizorului de servicii. De exemplu, din
perspectiva clientului, procesele au fost clasificate drept critice, cheie și suport41. Unii
economiști subliniază că „procesele de afaceri din cadrul unei companii au fost clasificate în trei
categorii:de baz , non-core de afaceri critice și, în cele din urmă , non-core, non -critice
Procese de bază sunt rareori externalizate, deoarece reprezintă însăși esența afacerii și a zonei
care necesită cea mai mare investiție. Prin urmare, procesele de afaceri non-critice critice și
non-critice sunt potrivite pentru externalizarea către un furnizor de servicii. În mod similar, este
posibil să se observe clasificările proceselor din perspectiva furnizorului de servicii. Această
clasificare împarte proiectele BPO p e baza tipului de produs / serviciu. Include42: procesare
front -office – include servicii pentru clienți și servicii de asistență tehnică , procesare
middle -office – include servicii precum servicii bancare, asigurări, transport și utilități , procesare
back -office – acceptă procese precum resurse umane, asistență tehnică, servicii pentru clienți,
finanțe sau contabilitate.
Procesele de back -office sunt doar câteva dintre procesele pe care organizațiile mici și
mari le -au putut externaliza către alte persoane specializate în aceste domenii. Eliminarea
proceselor menționate din operațiunile lor interne permite companiilor să reducă salarizarea și
alte costuri generale . Managerii recomandă externalizarea proceselor ca mijloc de eliminare a
proceselor de afaceri care nu reprezintă un segment al competenței de bază a companiilor lor.
Organizațiile se concentrează pe câteva procese de afaceri în care sunt eficiente. Organizația se
concentrează pe procesele de afaceri în care nu are competențe de bază pentru a performa
eficient. BPO are mai multe avantaje :
1) reducerea costurilor, la aceeași calitate pentru a angaja un furnizor mai specializat;
2) costurile de restructurare, modificarea costurilor fixe cu costurile variabile din punct
de vedere al serviciil or furnizate;
3) îmbunătățirea calității, pentru o specializare superioară;
4) acces la cunoștințe externe ale experților;
5) stimulează ocuparea forței de muncă locale prin contracte cu firme locale;
6) standardizarea și accesul la economiile la scară ,
7) spală resursele în alte scopuri;
8) împărtășește riscul prin flexibilitatea cererii cu firma furnizoră;

41 Click & Duening, 2005
42 Mehta și colab., 2006, p. 326

32
9) îmbunătățirea gestionării funcțiilor dificile de gestionat
10) punctul de plecare pentru schimbări în organizație
Implementarea BPO
Decizia de a pune în aplicare o inițiativă BPO pentru orice firmă are riscuri și consecințe
de anvergură. În același timp, aceste implicații ale procesului decizional nu ar trebui să ducă la
paralizie – există prea multe beneficii posibile pentru a cădea în capca na de a nu face nimic. Este
important ca factorii de decizie să recunoască faptul că întreprinderea unei inițiative BPO este o
acțiune strategică.
Cel mai eficient mod de a realiza o inițiativă BPO este de a utiliza o abordare sistematică
care minimizează riscurile. Este posibil să se dezvolte și să se recomande patru faze pentru
analiza și selectarea inițiativei BPO. Aceste faze au fost concepute pentru a integra și alinia
procesul decizional cu obiectivele strategice organizaționale pe termen lung și nevoile
organizaționale pe termen scurt. Fiecare fază este proiectată pentru a ajuta organizațiile să facă
legătura între deciziile BPO și strategia organizațională generală. Proiectul BPO are următoarele
faze sau pași:
• Stabilirea unei echipe de externalizare a proceselor de afaceri : caracterul
multidisciplinar al proiectului BPO necesită un set de competențe de gestionare a diverselor
procese, pentru a se gestiona eficient cu acesta. În plus, BPO implică formarea unei echipe
multidisciplinare pen tru a evalua în mod adecvat oportunitatea de externalizare. Caracteristica de
bază a unei echipe de externalizare evidențiază nevoia de abilități interdisciplinare pentru a
gestiona eficient un proiect BPO
• Efectuați o analiză a performanțelor proceselor de afaceri : este o componentă critică a
oricărei inițiative BPO. Se referă la exercițiul de examinare, cartografiere și clasificare a
proceselor interne de afaceri. Anume, acest exercițiu implică cartografierea proceselor de afaceri.
Scopul este înțelegere a modului în care fluxul de lucru în cadrul organizației sau modul în care
funcționează o organizație. Aceasta este adesea o sarcină dificilă, care necesită o gândire intensă
și implicarea indivizilor care nu sunt membrii echipei BPO. O analiză bună a proc eselor de
afaceri realizate poate dezvălui blocaje ascunse și poate expune proceduri ineficiente care s -au
înrădăcinat în cadrul organizației.
Cartografierea proceselor de afaceri se referă la descrierea pas cu pas a sarcinilor și
acțiunilor întreprinse de lucrători, deoarece aceștia utilizează un set specific de intrări pentru a
produce un set definit de ieșiri. Scopul principal al cartografierii proceselor de afaceri este de a
ajuta organizațiile să devină mai eficiente. O hartă sau o diagramă clară și de taliată a procesului
de afaceri permite îmbunătățirea procesului curent. Multe diagrame și instrumente sunt utilizate
pentru a detecta oportunitatea BPO. Obiectivul mapării proceselor este de a defini clar activitățile
din cadrul unui proces care este cart ografiat și de a identifica persoanele responsabile pentru
activitățile parțiale din cadrul unui proces. Identificarea persoanelor responsabile este un element
critic al cartografierii, deoarece acești indivizi sau grupuri pot influența dramatic eficacitat ea
proiectului general BPO.

33
• Determinați posibilitățile pentru BPO : Selectarea procesului de afaceri pentru
externalizare trebuie să ia în considerare mai mulți factori: așteptări (economii de costuri,
concentrare pe competența de bază, flexibilitate), risc (securitatea informațiilor, pierderea
controlului conducerii, sind icatul , problemă morală) și mediu (calitatea serviciului furnizorului,
maturitatea pieței, deciziile ferme ale externalizării). Motivele externalizării organizației includ
următoarele: economii de costuri, concentrarea pe competența de bază și adaptabilit atea în
management. În orice caz, conducerea trebuie să ia în considerare cu atenție neajunsurile
aferente, alături de beneficiile scontate. Dezavantajele percepute în general includ securitatea
informațiilor și pierderea controlului managementului. Mai mu lt, sindicatele și problemele de
moral ar putea deveni, de asemenea, factori de risc în cazul BPO.
O sarcină foarte importantă în acest pas este o abordare sistematică a identificării și
selectării partenerului de externalizare potrivit – furnizor de servi cii. Această sarcină conține opt
pași:
1) numirea unei echipe de furnizori de servicii,
2) stabilirea calificărilor,
3) elaborarea unei liste lungi,
4) distribuirea cererii de informații,
5) distribuirea cererii pentru propuneri,
6) evaluați propuner ile,
7) selectați o listă scurtă,
8) selectați un furnizor de servicii,
• Elaborați și prezentați planul BPO : Ultimul pas în analiza oportunității BPO este de a
dezvolta un plan de afaceri pentru factorii de decizie care să includă recomandări directe c u
privire la care, dacă există, procesele de afaceri din cadrul organizației sunt adecvate pentru
externalizare. Un plan de afaceri este un document scris care prezintă metodologia și găsirea
echipei de externalizare a proceselor de afaceri. Metodologia de stabilire a planului BPO ar
trebui să includă o revizuire a procesului:
a) persoanele care au fost consultate în timpul fazei de analiză;
b) Lista documentelor, cărților și altelor utilizate în cercetare;
c) O prezentare generală a instrumentelor analitice care sunt aplicate pentru identificarea
oportunității BPO și selectarea celei mai bune oportunități;
d) Copii ale documentelor care sunt utilizate la colectarea datelor originale.
Planul de afaceri ar tr ebui să includă și modelul de afaceri pentru fiecare proces recomandat
pentru externalizare. Modelul va evidenția în rezumat costurile, calendarul și rezultatele asociate
fiecărui proces. Modelele de tranziție detaliate ar trebui păstrate în rezervă pentru factorii de
decizie care doresc să aibă mai multe informații. În cele din urmă, planul de afaceri ar trebui să

34
explice obiectivele externalizării pentru fiecare proces. Scopul poate fi reducerea costurilor de
operare, dar poate include și oportunitatea de a dezvolta capacități de clasă mondială într -un
proces critic, de a reduce timpul ciclului sau pur și simplu de a elibera resurse de afaceri pentru
alte aplicații. Indiferent de motiv, planul de afaceri ar trebui să precizeze clar îmbunătățirile
probabile care pot fi obținute prin intermediul unui furnizor de servicii BPO.
Capitolul III Studiu de caz – Evoluția i ndustri ei outsourcing în
România – domeniul IT
În ultimele decenii, România a devenit o destinație atractivă în sectorul IT atât în scopuri de
externalizare, cât și de investiții. În ultimii 20 -30 de ani, externalizarea în sectorul IT din
România a adus o creștere enormă, astfel încât existența tehnologiei a jucat un rol cheie în
economia țării. România nu oferă cele mai mici prețuri în domeniul ext ernalizării, dar s -a dovedit
a fi competitivă în domeniul competențelor tehnice și soft. În plus față de infrastructura IT
avansată, faptul că forța de muncă din acest domeniu este tânără, motivată, flexibilă, calificată și
are o bună cunoaștere a limbilor străine constituie un mare avantaj. Boșcor și Băltescu (2014)
au43 constatat că infrastructura relativ subdezvoltată a României reprezintă cel mai important
dezavantaj din perspectiva externalizării, pe lângă care ar trebui implementate măsurile
guvername ntale și strategia națională pentru a atrage mai mulți investitori străini. În România, în
ultimii 20 de ani, au fost înființate o serie de companii, permițând externalizarea către companii
care își desfășoară activitatea în țară. Aceste mici afaceri au fos t create prin cooperarea cu
companii de renume mondial care au intrat pe piața românească44.
Cu toate acestea, potrivit indicelui localizării serviciilor globale Kearney, România a scăzut
în ultimii ani. Acest lucru se datorează faptului că în ultimii ani industrial ITO și Business
Process Outsourcing (BPO) s -au confruntat cu perturbări majore în transformarea digitală. Cei
mai puternici doi factori de influență sunt: automatizarea și problemele de securitate cibernetică.
Numeroase studii abordează faptul că externalizarea poate fi chiar o opțiune viabilă pentru
IMM -uri și poate aduce beneficii co mpetitive, reducând astfel costurile și sporind eficiența
proceselor lor de afaceri. Externalizarea este o oportunitate excelentă pentru IMM -uri de a depăși
dimensiunile și capacitățile, de a economisi bani și de a le face mai profitabile. Evident, pot
exista motivații diferite pentru externalizare45, dar, în orice caz, IMM -urile se pot concentra pe
competențele lor de bază și își pot îmbunătăți competitivitatea generală.
3.1 Descrierea industria IT din România
În sectorul IT, externalizarea și delocalizarea au afectat ani de -a rândul mai ales serviciile
pentru clienți și alte funcții cu volum ridicat de muncă. În ultimii ani, vedem cum externalizarea

43 Boșcor și Băltescu (2014)
44 (And one și Păvăloaia, 2010).
45 (Mohiuddin și Su, 2013)

35
își schimbă calitatea: a devenit mai „sistemică”46, a început să afecteze funcțiile „centrale”
precum cercetarea și dezvoltarea și operațiunile în rețea, iar companiile găsesc o gamă din ce în
ce mai largă de locații și furnizori către care să poată externaliza și delocaliza. În ultima vreme
dezvolatrea i pie ței conduse de tehnologie sau a formelor comunitare de accesare a potențialei
forțe de muncă (așa numitul „crowdsourcing”). Sectorul a evidențiat într -adevăr procese
interrelaționate de standardizare și industrializare pe de o parte47și, de asemenea, o îmb unătățire
a activităților externalizate în condițiile în care subcontractanții „urcă în lanțul valoric” 48, pe de
altă parte.
Inițial, începând cu anii 1990, în IT erau externalizate sau delocalizate procese sau părți
simple de produse, precum activitățil e de întreținere a datelor, programare sau testare software.
India, unde există o forță de muncă relativ ieftină și calificată, s -a impus inițial ca locație
predilectă, fiind urmată în curând de alte economii emergente precum Rusia, Vietnamul și țările
din Europa Centrală și de Est49 și, de asemenea, de țările din America Latină, pentru servicii în
limba spaniolă sau globale50 . Între timp, fostele destinații de externalizare și delocalizare
externalizează și delocalizează acum la rândul lor. Noile destinaț ii de externalizare IT și a
serviciilor sunt diferite de tipul „high -tech” din Silicon Valley sau de centrele de producție la
preț redus, cunoscute încă din anii 198051 :orașele și orașele -regiuni din China, Europa de Est și
America Latină oferă unei clien tele globale servicii la un cost mai redus, însă intensive din punct
de vedere al abilităților și al cunoștințelor, precum software, design CAD sau
cercetare -dezvoltare. Ele se dezvoltă în jurul universităților tehnice însă, spre deosebire de
centrele high -tech, aceste universități sunt folosite mai puțin drept colaboratori în
cercetare -dezvoltare și mai mult ca „furnizori de talente la preț redus” .
Externalizarea în IT a devenit din ce în ce mai strategică și mai sistemică, în condițiile în
care strategii le de management urmăresc economii de costuri, apropierea de clienți,
disponibilitatea abilităților și capacitățile inovatoare într -un context global. Într -adevăr, funcțiile
aflate la nivelul cel mai înalt al lanțului valoric, cu functii specializate in R& D, precum
cercetarea și dezvoltarea, inovația și integrarea sistemelor erau considerate în mod tradițional
competențe centrale, care vor rămâne în țările de origine ale multinaționalelor. Acum, ele nu mai
sunt imune la externalizare. Chiar și procesele lor sunt standardizate, iar echipele colaborează
virtual din ce în ce mai mult. Companiile par a utiliza locații mai noi și mai ieftine, în special în
privința noilor recrutări în aceste funcții.

46 Boes and Kämpf, 2011
47 Barrett, 2005
48 Dossani and Kenney, 2003
49 (Huws and Flecker, 2004; Holtgrewe and Meil, 2008b; Dossani and Kenney, 2003, 2006)
50 Manning et al., 2010
51 Manning, 2013

36
Pentru externalizarea de servicii în IT și back -office, există un proces destul de generic52
: furnizorii de servicii transferă personal de la clienții lor sau cumpără divizii întregi de servicii
de la aceștia. În acest mod, au acces la cunoștințe locale și specifice clienților. Pe de altă parte, a u
dezvoltat procese și rutine standardizate de învățare și management de proiect care sunt folosite
în diverse țări și contracte de externalizare. Specialiștii în externalizare sunt apoi capabili să
aloce personalul, să sporească productivitatea și să comp are performanța, în mod flexibil. Acesta
este modul în care externalizarea furnizorilor de servicii asigură sinergiile și economiile
importante pe care clienții le așteaptă în urma procesului de externalizare. Totuși, clienții pot
considera că această stra tegie de reducere a costurilor și de realizare a sinergiilor prin
centralizarea serviciilor și externalizare poate genera pierderi de experiență și descreșterea
calității53.
În telecomunicații, liberalizarea și privatizarea pieței au jucat un rol esenția l. Prin
liberalizare, fostelor monopoluri de stat și foștilor furnizori de la momentul respectiv li s -au
alăturat noi jucători pe piață, iar piețele s -au diversificat în funcție de tehnologia prin cablu,
mobilă, cu bandă lată etc. Începând din 1990, concur ența a fost modelată de transnaționalizare și
globalizare, de digitalizarea tehnologiei telecom, care converge treptat cu internetul, și de diverse
tranzacții între companiile de telecomunicații, materializate printr -o succesiune de fuziuni și
achiziții. E xternalizarea și delocalizarea au devenit componente cheie ale strategiilor telecom de
reducere a costurilor, de îmbunătățire a competitivității și de transferare a unora dintre riscurile
investițiilor în noi tehnologii. Aceasta s -a aplicat mai întâi servi ciilor de asistență clienți, care
sunt intensive din punct de vedere al muncii54. În acest domeniu, se puteau realiza deja reduceri
de costuri prin externalizare internă, adică prin mutarea lucrătorilor în afara ariei de aplicabilitate
a contractelor colec tive de muncă ale respectivelor companii de telecomunicații, în sectoare mai
puțin organizate precum serviciile profesionale. Serviciile IT ar putea și ele să fie externalizate.
Operațiunile în rețea, vânzările și facturarea au fost reținute și considerate funcții centrale la
momentul respectiv. Totuși, în anii 2000, operațiunile în rețea erau din ce în ce mai fin divizate.
Mai întâi de toate, subfuncțiile mai puțin importante, legate de managementul inventarului sau al
pieselor de rezervă sau al serviciilo r pe teren au fost externalizate, apoi toate operațiunile în
rețea. În acest mod, firmele de telecomunicații vor putea obține o reducere de circa 20 -35% a
costurilor operaționale55.
Furnizorii de echipamente de telecomunicații preiau acum aceste operațiun i de la
firmele de telecomunicații. Ei sunt multinaționale europene precum Ericsson, Alcatel -Lucent sau
Nokia (care a fuzionat cu Alcatel -Lucent în primăvara 2016), care se află sub o presiune
concurențială considerabilă din partea producătorilor de echipa mente susținuți de statul chinez,
precum Huawei sau ZTE. Aceste multinaționale se văd nevoite să își reducă costurile și numărul

52 Miozzo and Grimshaw, 2005
53 Eikelmann et al., 2013
54 Blutner et al., 2002; Doellgast and Greer, 2007
55 Claussen et al., 2012

37
de angajați în vederea realizării acestei tranziții. Într -o măsură din ce în ce mai mare furnizorii
nord-americani de renume de hardware generic, precum Cisco, IBM sau HP furnizează produsele
hardware pe baza cărora funcționează rețelele de telecomunicații. Noii dezvoltatori de software
de rețea din Silicon Valley intră în competiție fără a se afla sub povara moștenită a
telecomun icațiilor. Astfel, fostele funcții centrale din sector nu mai sunt imune la externalizare și
delocalizare. Funcțiile sunt reîmpărțite între lanțuri valorice și subsectoare, sub presiunile
concurențiale multiplicate, ceea ce generează reducerea dimensiunii companiilor care desfășoară
din ce în ce mai mult operațiuni tehnologice complexe prin colaborări virtuale și, de asemenea,
sub semnul nesiguranței privind modelele de activitate și politicile industriale.
3.1.1 Piața de software și servicii de IT
Valoarea adăugată de sectorul de IT&C la PIB -ul României a ajuns la 9,8 miliarde de
euro în 2015. Astfel, după ce s -a dublat față de 2012, acum a depășit contribuția industriei la PIB
și este la mică distanță de cea a comerțului. În 2015 sectorul de IT&C a avut o creștere mai
rapidă decât a tuturor sectoarelor economice – 12,5% comparativ cu 2014 – și a avut a doua cea
mai mare contribuție la creșterea economică a României de 3,7%. În acest context, valoarea
adăugată de sectorul de IT (software si servc ii) la PIB -ul României a ajuns la 3,066 miliarde de
euro în 2015, în creștere cu 21% comparativ cu 2014, conform datelor ANIS.
Serviciile de IT –Se estimează că piața internă a serviciilor de IT va crește de la 593
milioane euro în 2016 la 972 milioane euro în 2020, ceea ce corespunde unui CAGR de 8,5%.
Soluțiile de cloud și adoptarea outsourcing -ului de către companiile locale vor genera extinderea
segmentului servicii lor, care va completa sursele consacrate de venituri cum sunt consultanța și
integrarea sistemelor.

2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
Vânzări servicii IT (mil. Euro) 562 583 593 611 669 815 875 972
Valoarea pieței interne de IT (mil. Euro) 897 953 991 1036 1154 1314 1482 1620
Valoarea pieței IT (rata de creștere anuală) 15% 18% 21% 17% 16% 15% 14% 14%
Valoare pieței IT (mil. Euro) 2152 2548 3066 3616 4211 4834 5495 6000
Sursa : Software and IT Services in Romania 20020 – ANIS, Romania Information Technology Report Q3 2020

În România, există aproximativ 100.000 de specialiști în sectorul de IT la nivel național.
Învățământul tehnic include 5 universități politehnice de top, 59 de facultăți de stat și 174
facultăți private. Universitățile românești au fost în top 3 al Design Competition IEEE în fiecare
an, începând cu 2001. Numărul de ingineri pe cap de locuitor este mai mare în România decât în
SUA, India, China sau Rusia. 27% din studenții la facultate și masterat încep obținerea
certificărilor tehniceîn timpul studiilor. România se află în to p 10 la nivel global în ce privește
numărul de specialiști IT certificați, iaraproximativ 98% dintre specialiștii de IT vorbesc engleza.

38
Acest lucru recomandă România ca un hot spot pentru dezvoltarea rapidă a sectorului IT în
următoarele decenii.
Bucureșt iul ocupă prima poziție în industria IT din România cu 56% din numărul total de
angajați. Un umăr de 27 dintre cele mai mari 30 de companii de software și servicii de IT sunt
prezente în București. Orașul aduce împreună companii locale, integratori și furn izori de soluții,
precum și centrele de suport și cercetare ale companiilor multinaționale (SSC). Bucureștiul
furnizează aproximativ 2000 absolvenți specializați în IT pe an și a urcat în top 100 orașe pentru
outsourcing din clasamentul Tholon de pe locul 44 în 2013 pe locul 40 în 2014.
După București, Cluj -Napoca este al doilea orașdin România după numărul companiilor
de software și de servicii de IT. Numeroase corporații au deschis noi centre de cercetare și
dezvoltare sau le -au extins pe cele existente. În urmă cu 4 ani Cluj -Napoca a fost unul dintre
punctele fierbinți din România pentru serviciile de IT și BPO. Cu 1700 absolvenți de IT,
Cluj-Napoca oferă a doua cea mai bogată pepinieră de absolvenți din România.Timișoara rămâne
un centru important de IT din România, însă Iașiul se află acum în ascensiune puternică, după ce
a fost considerat în 2013 al doilea cluster -ul local IT din România după Cuj -Napoca. Alte hub -uri
cu importante resurse de specialiști și cu potențial de creștere sunt Târgu Mureș, Sibi u, Brașov,
Craiova și Pitești.
Un avantaj suplimentar al țării este reprezentat de limbajele de programare diversificate și
foarte solicitate pe care experții români le stăpânesc: Java (28%), PHP (15%), NET C # (15%), și
C / C ++ (12%), sunt cele mai des î ntâlnite dintre limbajele de programare și de expertiză.
Specialiștii IT sunt interesați să obțină certificări internaționale, precum: Linux, Cisco, Micros
oft, Oracle, Sun, ISTQB, OMO, CBAP. Cu toate că România își propune să fie un centru IT
regional, pe piniera de talente nu pare să furnizeze numărul de speciliști necesar atingerii acestui
obiectiv. Cei peste 7.000 de absolvenți IT sunt totuși insuficienți pentru a acoperi nevoile pieței.
Acest deficit se poate adânci pe termen mai lungpe masură ce specia liștii migrează spre alte părți
ale UE în căutarea unui salariu mai mare și a unor oportunități mai bune de angajare.

3.1.2 Segmentarea pieței
A. Servicii de IT
Este estimatcăpiața internă a serviciilor de IT va crește de la 593 milioane euro în 2016 la 972
milioane euro în 2020, ceea ce corespunde unui CAGR de 8,5%.Industria serviciilor de IT va fi
segmentul fanion al pieței de IT pe termen mediu, ca urmare a creșterii continue în externalizarea
și adoptarea mai largă a serviciilor de cloud compu ting în rândul utilizatorilor finali din
România, atât în sectorul privat cât și cel public. Cheia acestei tendințe este cererea internă
generată de companii și investițiile guvernamentale în societatea informațională. Un alt factor va
fi outsourcing -ul și potențialul de creștere semnificativă a cloud computing -uluiîn România, în
cazul în care sunt puse în aplicare reglementările UE pentru securitatea datelor.
Fondurile UE vor continua să finanțeze cheltuielile pentru serviciile de IT, deoarece România
mai are de parcurs etape pe calea integrării complete. Guvernul a analizat accesarea fondurilor
structurale ale UE pentru a permite derularea proiectelor de IT care să ajute la generarea de

39
investiții și la sprijinirea piaței. Autoritățile locale sunt, de asem enea, beneficiarii fondurilor UE
și reprezintă o verticală importantă a cheltuielilor pe servicii de IT.
B. SOFTWARE
Software pentru companii: Piața românească de enterprise software este matură ca oconsecință
a integrării în economia europeană – ratele de penetrare rămân însă semnificativ mai mici decât
cele din Europa de Vest, precum și cele din piețele lider din Europa Centrală și de Est, cum este
Republica Cehă. Oportunitatea reprezentată de enterprise software în România rămâne
concentrată pe ERP, CRM și managementul lanțului de aprovizionare (SCM).Cele mai recente
date pentru 2015 arată că ratele de adopție în rândul întreprinderilor mari și cele mici -și-mijlocii
din România (IMM -uri) sunt sub media Uniunii Europene (28 țari), atât pentru ERP cât și pentru
CRM. În unele cazuri, diferența a fost deosebit de mare, inclusiv pentru penetrarea aplicațiilor tip
ERP la nivelul companiilor mici -și-mijlocii și a celor tip CRM la nivelul companiilor mari.
Cloud computing:România este o piață mică în comp arație cu cea mai mare parte a Europei, dar
este în curs de dezvoltare rapidă. Deși presiunea pe preț este de așteptat să fie intensă din cauza
sensibilității pieței la preț în general, potențialul rămâne semnificativ. Creșterea rapidă a adopției
este susț inută de calitatea ridicată și infrastructura extinsă. Se estimează că totalul cheltuielilor de
cloud computing în România va crește cu o rata medie anuală de 17,4% în perioada 2016 -2020,
până la 69 de milioane de euro.
3.2. Tendinte si evolutia industriei IT
În ultimele decenii, sectorul IT&C a fost „copilul minune al României56”, menținând o
creștere constantă și fiind susținut în mare parte de companii de externalizare. De fapt, de la
începutul secolului, sectorul românesc de IT&C a avut un impact pozitiv semnificativ asupra
economiei țării. A creat numeroase locuri de muncă bine plătite, bazate pe cunoștințe, a sporit
expunerea internațională și reputația națiunii, a contribuit pozitiv la exporturile românești și a
atras, de asemenea, volume semnificative de investiții străine. În ultimii ani, România a devenit
una dintre cele ma i atractive țări din punct de vedere IT&C și a devenit recent sectorul cu cea
mai mare contribuție la economia țării. În primul semestru al acestui an, 2015, ponderea totală a
sectorului IT&C din PIB -ul românesc a crescut între șase și șapte procente57.
Sectorul IT&C a fost numit cu mândrie sectorul cu șomaj zero și această realizare se
datorează în principal calității mari a fondului de talente, numărului ridicat de absolvenți de IT,
extinderii companiilor actuale și nașterii multor start -up-uri. Sectorul creează permanent noi
locuri de muncă și are potențialul de a deveni motorul de prosperitate al României. Chiar dacă se
pare că a venit de nicăieri, dacă aruncăm o privire mai atentă, se poate observa că România a fost
întotdeauna cunoscută pentru puterni ca sa cultură tehnică, care este de fapt principalul motiv
pentru care această tendință de mare succes nu ar trebui să fie o surpriză.

56 Fiscutean, 2014
57 Barleanu, 2015

40
Industria IT&C în România are rădăcini adânci în trecut. De fapt, România a fost prima
țară din Europa de Est care a cons truit computere de primă generație. S -a întâmplat la sfârșitul
anilor 1950 și începutul anilor 1960 și mai târziu, a fost construită o bază industrială în anii '70,
cu organizații de cercetare, servicii de fabricație, comerț și prelucrare a datelor, ajungâ nd la o
forță de muncă de 40.000 de persoane în anii 1980. Chiar dacă minicomputerele „Fabricate în
România” au fost exportate în Germania de Est, China și Orientul Mijlociu, tehnologiile au
devenit învechite în perioada 1980 -1989 din cauza lipsei investiț iilor în valute puternice58.
Datorită lipsei investițiilor, între 1992 și 1999 sectorul IT&C al României a contribuit cu doar un
punct trei la sută la PIB -ul țării, plasând România pe ultimul loc într -o ierarhie de 51 de țări
studiate la acea vreme59. Când au început să vină investițiile, imediat după anul 2000, puternica
cultură tehnică, care a caracterizat universitățile românești, nu a făcut altceva decât să ajute la
dezvoltarea sectorului IT&C. Sistemul educațional românesc, care chiar la acea vreme era
recunoscut ca unul dintre cele mai bune din lumea IT&C, avea în fiecare an peste 5.000 de noi
absolvenți care intrau pe piața muncii și, până în 2002, sectorul IT&C creștea cu 77% de la an
an. De fapt, în doar cinci ani (1997 -2002), sectorul IT&C din Româ nia a vândut de trei ori și
jumătate mai mult, a avut o producție de trei ori mai mare, contribuția sa la PIB a crescut de cinci
ori și a oferit noi locuri de muncă la două puncte de trei ori mai mulți angajați60.
3.2.1 Industria IT înainte de criza din 20 09
Noul mileniu a adus dezvoltarea continuă a sectorului IT&C din România. În 2003,
sectorul a depășit un miliard de dolari, cu o creștere de 35% față de anul 2002. La acea dată,
existau aproape 9.000 de companii IT&C în același an61. Evoluția puternică ascendentă a
sectorului IT&C românesc a continuat și în anii 2005 și 2006. Producția întregului sector IT&C a
atins nivelul de cinci puncte cincizeci și trei miliarde de dolari și o cifră de afaceri de șase puncte
șaptezeci și cinci mil iarde de dolari, cu 32 la sută mai mare decât anul precedent și de trei ori mai
mare comparativ cu anul 2000. În ceea ce privește angajații, anul 2005 a fost primul în care
numărul angajaților IT&C a depășit nivelul de referință de 100.000. Volumul exportu rilor
ajunsese aproape la un miliard de dolari, (985 milioane), iar numărul companiilor stabilite pe
teritoriul României a crescut cu 16 la sută, la 16.30062. Tendința pozitivă a sectorului IT&C a
continuat în 2006 și 2007. Contribuția totală la PIB -ul rom ânesc a crescut la aproape patru
procente.
Nivelul cifrei de afaceri pentru sector a crescut cu 24% în 2006 și a atins nivelul de 11,2
miliarde de dolari. Același lucru s -a întâmplat și pentru exporturi, suma totală a exporturilor
IT&C în 2006 ajungând la un punct de trei miliarde de dolari. Numărul companiilor a ajuns la

58 Baltac, 2006
59 Pohjola, 2002
60 Institutul Pentru Tehnica de Calcul SA, 2003
61 Institutul Pentru Tehnica de Calcul SA, 2005
62 Institutul Pentru Tehnica de Calcul SA, 2006

41
numărul 18.130; o creștere de 10% față de anul 2005, iar numărul total de angajați IT&C a
depășit 110.000 pentru prima dată63. Sectorul IT&C din România a continuat să crească chiar și
în 2008, înainte de începerea crizei financiare globale. De fapt, producția din sector a crescut cu
13 la sută, cifra de afaceri a crescut cu 17 la sută la aproape opt miliarde de euro, numărul
angajaților a crescut, de asemenea, cu șase la sută, până la 130 .500, iar ultimul, dar nu și lista,
exportul a continuat să crească la trei miliarde de euro, Cu 50 la sută mai mult comparativ cu
anul 200764.
3.2.2 Industria IT după de criza din 2009
Chiar dacă criza a izbucnit în 2008, nu a afectat prea mult sectorul IT&C din România,
dar consecințele negative au început să apară în 2009, când întregul sector a scăzut cu nouă
procente. Din fericire pentru România, în anul următor, 2010, sectorul IT&C începea deja să -și
revină, crescând cu șase procente, până la opt puncte optzeci și două miliarde de euro, cu doar
trei puncte cu trei procente mai puțin decât anul de referință din 2008. Știind cât de rău este
întregul economia funcționa, faptul că export urile IT&C au crescut cu 45% în 2010 explică de ce
acest sector a fost și este și astăzi o sursă foarte prețioasă pentru economia României. În perioada
2009 -2010 numărul angajaților IT&C a scăzut cu șapte la sută ( – 7.000), dar nivelul salariului a
crescut cu 10 la sută în 2010, după ce a scăzut cu cinci la sută cu un an mai devreme conform
ITC – Institul pentru Tehnica de Calcul, 2011. În prezent, sectorul IT&C din România are
aproximativ 120.000 de specialiști IT&C, dintre care peste 90% vorbesc engleza. Principalele
orașe pentru dezvoltarea IT&C sunt București, Timișoara, Cluj și Iași. România produce peste
7.000 de absolvenți IT&C în fiecare an, iar salariile variază între 500 de euro pentru un post
junior și 3.500 euro pentru un post superior, în funcți e și de tehnologie și de limbajul utilizat65.
Unul dintre cele mai importante domenii din sectorul IT&C din România este
externalizarea. De fapt, este binecunoscut faptul că, în timpul recesiunii, majoritatea companiilor
de externalizare din România angaja u pe o piață în continuă creștere. În 2014, A.T. Kearney
Index a clasat România pe locul cinci printre cele mai atractive destinații de externalizare din
Europa. Conform Times Outsourcing Business Supplements din 2012, România ocupă locul șase
la nivel glo bal în primele 10 destinații emergente de externalizare. Raportul corect preț -calitate și
marea piscină talentată prezentă în România sunt principalele două motive pentru care
investitorii continuă să considere țara printre cele mai bune din acest domeniu (Vigroux, 2015).
De fapt, un nou program de finanțare pentru susținerea sectorului IT&C din România a fost
lansat în august 2015. Programul își propune să dezvolte o gamă de produse și servicii IT&C cu
aplicații în alte domenii economice, pentru a implemen ta proiecte strategice inovatoare cu impact
asupra întreaga industrie IT&C și să dezvolte proiecte care să asigure o transmisie lină de la
externalizare la dezvoltare bazată pe inovație și colaborare între structurile cluster din industria

63 Institutul Pentru Tehnica de Calcul SA, 2007
64 ITC – Institul pentru Tehnica de Calcul, 2011
65 Brainspotting, 2015

42
IT&C, pentru a obține produse inovatoare. Bugetul total al programului se ridică la aproape 60
de milioane de euro66.
Chiar dacă a fost afectat de criza financiară globală, sectorul românesc de IT&C părea
să-și revină mai repede și mai bine decât orice alt secto r din România. Nu numai atât, dar
analizând o analiză SWOT întreprinsă de The Business Monitor International, se poate observa
faptul că sectorul românesc de IT&C are încă un potențial ridicat de creștere și în anii următori67.
De fapt, printre punctele fo rte prezentate de raport, se preconizează că România va fi una dintre
piețele IT&C din Europa de Est cu cea mai rapidă creștere în următorii câțiva ani, cu mai mulți
factori de creștere. Cea mai mare slăbiciune constă în instabilitatea politică a națiunii, care a
întârziat deja unele reforme necesare în unele sectoare industriale. Printre oportunitățile pieței,
IMM -urile (întreprinderile mici și mijlocii) și sectorul public sunt domenii potențiale de creștere,
iar externalizarea continuă să se extindă, cu n oi oportunități în vânzarea de servicii cu valoare
mai mare, inclusiv cloud computing. În ceea ce privește amenințările, mediul economic rămâne
vulnerabil la potențialele șocuri externe din zona euro, iar eroziunea continuă a prețurilor pe
piața tabletelor ar putea limita creșterea valorii de piață a hardware -ului. Prin dublarea creșterii
sectorului IT&C, România ar putea beneficia de beneficii uriașe pentru economia sa pe termen
lung. Dacă în prezent, sectorul numără în jur de 120.000 de specialiști, până în 2020, România va
avea nevoie de aproximativ 300.000 de persoane care lucrează în acest sector. Pentru a realiza
acest lucru, România ar trebui să se concentreze pe creșterea numărului de locuri școlare IT&C
la nivel național și să susțină reconversia pr ofesională prin cursuri accelerate cu certificate
internaționale. Implicarea companiilor în procesul educațional este esențială68. România are
tineri talentați care nu trebuie irosiți. Nu va fi o sarcină ușoară, dar dacă România va reuși să
dubleze creșter ea sectorului IT&C, impactul va fi resimțit într -o varietate de factori economici,
cum ar fi PIB -ul, exporturile și salariile angajaților.
De exemplu, creșterea PIB -ului României ar putea varia de la aproximativ trei la cinci la
sută în fiecare an în următ orii patru ani și să atingă un vârf de până la 13 la sută în anii următori,
în timp ce exporturile nete ar trebui să reprezinte în continuare și să acționeze ca principalul
motor al creșterii economice în următorii câțiva ani. În același timp, numărul locu rilor de muncă
ar putea crește cu 11%, ceea ce va influența și suma de bani pe care o vor câștiga oamenii din
sectorul IT&C. Pentru a realiza toate acestea, s -a estimat că ar fi necesară o investiție de
aproximativ două puncte cinci miliarde de euro69. S-ar putea să pară multă muncă de făcut, dar
istoria recentă ne spune că cu siguranță va da roade .

66 DCCManagement, 2015
67 Business Monitor International, 2014
68 Haraga, 2014
69 Ministerul Pentru Societatea Informațională, 2014

43
3.2.3 Efectele pandemiei COVID
Industria IT globală a răspuns rapid cererii bruște de soluții de lucru și colaborare la
distanță, întrucât majoritatea întreprinderilor au devenit integral digitale. Schimbarea a fost atât
de bruscă și dramatică încât rămâne sub semnul întrebării dacă întreprinderile vor reveni
vreodată la modul în care au operat anterior.Înainte de criza coronavirusului, firme le mutau
treptat sarcinile de lucru de la hardware local la cloud. Cu toate acestea, studiile arată că
majoritatea companiilor globale au mutat doar aproximativ 20% din sarcinile lor în cloud – restul
de 80% rămânând în cadrul soluțiilor locale. În noul co ntext însă, nu va dura mult până când
companiile vor accelera mutarea sarcinilor în cloud. Este cel mai inteligent mod pentru ei de a
obține flexibilitatea necesară de a gestiona orice situație și pentru a reduce cheltuielile de
operare.
Un studiu publica t de Computer Economics arată care sunt rezultatele epidemiei în mai
mult de 10 industrii, raportat la 4 indicatori: forță de muncă, lanț de aprovizionare, procese de
business și venituri. Astfel, studiul arată posibilitatea apariției unor perturbări semni ficative
pentru industria IT&C, cauza principală a acestora fiind dependența de lanțuri de aprovizionare
externe, puternic afectate de situația actuală. Imprevizibilitatea lanțurilor de aprovizionare este
contrabalansată însă de sectorul de software, care rămâne un punct de creștere în IT. Studiul
remarcă faptul că multiple platforme precum Zoom, Slack, Zoho și Office înregistrează o cerere
ridicată, odată cu măsurile de extindere a capacităților de lucru de la distanță implementate de
multiple companii.
Munca de acasă reprezintă viitorul pentru companiile prezente pe piața locală, și nu
numai. Cele trei luni de distanțare socială și de work from home (WFH) au fost o lecție
importantă pentru mulți manageri, care au înțeles, mai mult ca niciodată, că adapta bilitatea și
digitalizarea au fost esențiale pentru mediul de business, în noul context . Acest mod de lucru va
continua și în lunile următoare, ba chiar va schimba complet politicile de lucru, consideră
Wizrom Software, unul dintre cei mai importanți dezvo ltatori și integratori de software de
business din România. Work from home a fost una dintre principalele lecții ale acestei perioade,
un experiment dificil, dar care a generat și o serie de beneficii pentru angajați și, mai ales, pentru
companiile care au fost pregătite pentru această trecere, depunând eforturi pentru a se conforma
noului context, cu atât mai mult cu cât, potrivit ultimelor date publicate de Eurostat, în 2019, un
procent foarte mic din forța de muncă din Uniunea Europeana (5,4%) era famili arizată cu
telemunca. Perioada pandemiei a adus o perspectivă nouă asupra lucrului remote. Numeroși
angajați s -au declarat mai productivi pentru că au putut lucra fără întreruperi, în timp ce alții au
fost de părere că au căpătat mai mult timp pentru viața personală datorită faptului că nu au mai
petrecut timp în trafic. Din punct de vedere economic, lucrul de la distanță a generat și beneficii
financiare: de exemplu, reducerea spațiului necesar pentru birouri și a costurilor cu chiria și
întreținerea.
3.3 Atractivitatea industriei IT (Factori ai internaționalizării)
Piața românească de externalizare a înregistrat o creștere extraordinară în ultimii ani, din
ce în ce mai multe companii își instalează operațiunile aici. Mai mult, datorită eficienței ridi cate
a angajaților, care au un amestec adecvat de competențe și competențe, și a costurilor

44
competitive cu forța de muncă, piața românească își consolidează poziția de una dintre cele mai
importante piețe de externalizare din Europa .
Furnizorii de servicii sunt percepuți din ce în ce mai mult de clienții lor ca parteneri de
afaceri reali, creând valoare adăugată și participând activ la afacerea lor. Inovația, diferențierea
produselor și utilizarea sporită a automatizării și roboticii sunt câteva dintre prin cipalele
caracteristici ale modului în care sunt furnizate serviciile în prezent. Deși reducerea costurilor
este unul dintre criteriile luate în considerare de companii pentru externalizare, nu este evaluată
exclusiv și deconectată de celelalte beneficii p e care le aduc serviciile de externalizare. Mai mult,
industria de externalizare contribuie la creșterea economiei românești. Potrivit ABSL, peste 300
mii de persoane sunt angajate în companii care activează în acest sector de afaceri, reprezentând
1,5% din populația română de muncă. Mai mult, piața românească include peste 250 de companii
care activează în sectorul serviciilor de afaceri.
Dezlocalizar ea este una dintre cele mai semnificative forțe care modelează mediul de
afaceri actual. Boom -ul actual al externalizării a condus la înființarea de noi zone care contestă
deja dominația Indiei în externalizarea IT. În restul Asiei se găsesc furnizori de e xternalizare din
China, Singapore, Malaezia, Filipine, Thailanda și Hong Kong. O altă zonă este reprezentată de
țări din America Centrală, Caraibe sau America de Sud, precum Chile, Mexic, Barbados,
Jamaica, Argentina și Republica Dominicană. Pe continentul african există și furnizori de
externalizare în Africa de Sud, Madagascar, Egipt. În ultimii ani, un interes imens este acordat
țărilor din Europa de Est, precum Republica Cehă, Polonia, Ungaria, Rusia, Ucraina, Lituania,
Bulgaria. Dintre acestea, un inte res special a primit în ultimii ani piața din România. De
asemenea, trebuie să includem în harta de delocalizare țările din Europa de Vest, în special
Irlanda și Marea Britanie, deși concurența puternică de pe piețele emergente va vedea probabil
cota lor d e proiecte de delocalizare.
3.3.1 Analiza SWOT
vom analiza poziția României pe această imensă piață globală de outsourcing IT. Am
creat o analiză SWOT , care prezintă punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările
cu care se confruntă indust ria românească de externalizare IT. Analiza este un studiu bazat pe
diverse rapoarte și sondaje efectuate atât la nivel internațional, cât și la nivel național de
specialități.
Puncte tari
Forță de muncă cu cunoștințe foarte
bune în limbi străine (engleză,
franceză și germană)
Industria dezvoltată natural în jurul
centrelor universitare din București,
Cluj, Iași și Timișoara,
Experiență în externalizarea internă Puncte slabe
Aplicarea legii drepturilor de autor
Lipsa unor politici de investiții credibile
care țin la distanță investitorii și
companiile străine
Lipsa proiectelor IT interne pentru a
dezvolta acreditări și experiență

45
Cost redus al resurselor umane
Resurse umane înalt calificate
Suport guvernamental pentru
industria IT
Prezența pe piață a companiilor IT
din SUA și Europa
Amplasarea strategică a pieței pentru
a servi UE
Oportunităț i
Lipsa de profesioniști IT în țările
vest-europene
Mare piață globală IT emergentă
pentru dezvoltare offshore, servicii
compatibile cu IT
Piața IT din Europa de Vest în
creștere rapidă, având asemănări
culturale
Țările din Europa de Est vor deveni
o provocare serioasă pentru Asia în
externalizarea IT Amenințări
Concu rența intensificatoare pentru
delocalizare
Dominarea pieței de offshoring în Asia
Lipsa unei piețe interne pentru a permite
industriei să își dezvolte expertiza
Figura:
3.3.1.1 Punctele tari ale industriei IT OUTSORCING î n România
I. Resurse umane înalt calificate : România și -a construit reputația unui
sistem educațional bine cunoscut, axat pe matematică, inginerie și știință. De asemenea,
România are o bază TIC bine dezvoltată și o lungă istorie de excelență în educația și
știința tehnologiei infor mației. Conform The Brainbench Global IT IQ Report
(BrainBench, 2002: 4 -5), românii domină deja Europa cu peste 16.000 de specialiști
certificați. Raportul indică faptul că România ocupă locul 6 în lume și locul 2 în Europa
la competența profesională și pr egătirea intelectuală. Raportul a studiat calificarea forței
de muncă în diferite domenii: software, cunoștințe generale, finanțe, sănătate, industrie,
tehnologia informației, limbi străine și comunicare și managemen t. Programatorii români
sunt recunoscuți la nivel mondial ca profesioniști cu înaltă pregătire, oferind soluții
inovatoare și originale la problemele pe care le întâmpină. rogramatorii români pot
descoperi noi posibilități pentru un proiect și pot identifica noi soluții pornind de la o idee
gene rală din spatele unui anumit proiect pentru a crea specificațiile proiectului

46
II. Cost redus al resurselor umane : Raportul „Offshore România 20 16” prezice
România ca alternativă ideală de externalizare în India cu costuri cu aproape 50% mai
mici. Raportul „Strategic Review 20 16” arată că costurile angajaților IT pe an în
România sunt substanțial mai mici comparativ cu India (5.880 dolari), Irlanda (28.000
dolari), Israel (25.000 dolari), Canada (28.174 dolari) și Africa de Sud (18.000 dolari) .
III. Prezența pe piață a companiilor IT din SUA și Europa : Industria IT
românească a avut o bază puternică de producție și dezvoltare în timpul regimului
comunist. Industria a fost dezvoltată pe baza unui concept de încredere în sine, care a
integrat institutele d e cercetare, mediul academic și industria. Această situație s -a
schimbat după 1989. Industria IT din România a devenit legată de noile tehnologii prin
intermediul companiilor din țările dezvoltate, precum Microsoft, IBM, Oracle, Hewlett
Packard, SAP și așa mai departe. România devenit în ultimii ani , Silicon Valley din
Europa Centrală și de Est, potrivit Giacoletto, vicepreședinte executiv pentru Europa,
Orientul Mijlociu și Africa (ADCOS, 2004).
IV. Industria dezvoltată natural în jurul centrelor universitare din București,
Cluj, Iași și Timișoara : Industria din România a devenit legată de noile tehnologii prin
intermediul companiilor din țările dezvoltate care au stabilit operațiuni locale pentru a
profita de forța de muncă calificată care a absol vit institutele tehnice din București, Cluj,
Iași și Timișoara. Peste 3.500 de companii de software operează în România, situate în
principal în marile centre universitare: București, Timișoara, Cluj, Brașov și Iași . Pentru a
sprijini viitorii specialiști în domeniul IT, în ultimii ani s -au dezvoltat parcuri tehnologice
în centre universitare și industriale, precum Iași, Galați, Brașov, Timișoara .
V. Amplasarea strategică a pieței pentru a servi UE : Apropierea de Europa de
Vest, cu care împarte legături cultur ale și istorice strânse, reprezintă pentru Europa de Est
un mare avantaj competitiv față de țările asiatice. Tendința de nearshoring atestă acest
avantaj. România se află la intersecția Europei de Est și de Vest și se află la doar
aproximativ două ore de G ermania sau Franța. Un mare avantaj îl reprezentă faptul că
România este membră a UE .Aces lucru înseamnă pentru investitori că instituții le care
garantează democrația sunt stabile, statul de drept, drepturile omului și protecția
minorităților sunt respectate ; existența unei economii de piață funcționale, precum și
capacitatea de a face față presiunilor concurențiale de pe piață în Uniune .
VI. Forță de muncă cu cunoștințe foarte bune în limbi străine (engleză, franceză
și germană) : Potrivit unui st udiu realizat de Asociația Traducătorilor din Europa de Est,
românii sunt cei mai buni vorbitori de limbi străine din Europa. Aproape 60% dintre
români vorbesc o limbă străină, de obicei engleza. Aproximativ 25% dintre ei vorbesc
două limbi străine (de obi cei engleza și franceza), în timp ce 4% dintre ei vorbesc mai
mult de două limbi străine. În ciuda nivelului lor de trai considerabil mai ridicat, alți
europeni sunt cu mult în spatele românilor, în ceea ce privește limbile străine. Doar 40%
dintre germani , 35% dintre francezi și 25% dintre englezi s -au deranjat să învețe o limbă
străină. Studiul indică faptul că engleza va deveni a doua limbă maternă a românilor în

47
viitor. În ceea ce privește celelalte țări din Europa de Est, Ungaria ocupă locul al doilea
după România, cu 45% din populație vorbind o limbă străină70.
VII. Experiență în externalizarea internă : Deși piața internă de externalizare
se află în faza sa de dezvoltare, există o experiență bună în serviciile de externalizare IT
obținute în timpul ultimilor ani . În acea perioadă, serviciile IT au fost centralizate în
centre IT (denumite tehnici de calcul și centre informatice) create în fiecare oraș
industrial. Marea majoritate a companiilor au folosit serviciile oferite de aceste centre,
care au condus la o cultură a externalizării ăn România .
VIII. Suport guvernamental pentru industria IT : Conștient de avan tajele
țării sale și de marea oportunitate pe piața globală IT offshore, guvernul român își
acordă tot sprijinul pentru dezvoltarea industriei IT. Viziunea IT a guvernului pentru
România este cuprinsă în următoarele: „România ar trebui să aspire să devină„ hub-ul
Internetului ”pentru regiunea Mării Negre. Industria IT românească va fi cel mai
important furnizor regional de servicii bazate pe Internet, software specializat și
fabricarea contractelor până în 2010 prin valorificarea avantajelor competitive naț ionale
”. Guvernul român a oferit mai multe stimulente fiscale pentru stimularea sectorului
IT, inclusiv: impozite mai mici pentru telecomunicații și investiții legate de IT care sunt
considerate a avea un impact economic semnificativ, stimulente pentru I MM-uri, scutiri
de impozitul pe venit pentru dezvoltatorii de software, facilități speciale pentru zonele
de investiții subdezvoltate și scutiri de impozite pentru întreprinderile de producție de
hardware cu vânzări de peste 1 milion de dolari SUA pe an.
3.3.1.2 Puncte slabe
1. Aplicarea legii drepturilor de autor : Protecția proprietății intelectuale este
importantă în industria software -ului pentru a proteja drepturile creatorilor de software.
România este parte la principalele convenții internaționale care protejează drepturile de
proprietate intelectuală, inclusiv Convenția de la Paris din 1883, inclusiv amendamentele,
Convenția de la Berna și Acordul TRIPS. Legislația privind brevetele, mărcile
comerciale, drepturile de autor și alte ti puri de drepturi de proprietate intelectuală este în
acord cu practicile UE și asigură protecția împotriva încălcării. Cu toate acestea, aplicarea
drepturilor de proprietate intelectuală este departe de a fi satisfăcătoare, în special în
sectorul IT. Pirat eria software pe scară largă a cauzat companiilor străine pierderi
semnificative pe piață. Criminalitatea informatică este, de asemenea, o problemă. De
exemplu, unii dintre profesioniștii români calificați în software și -au folosit talentele ca
hackeri pen tru a pătrunde pe site -uri de internet de înaltă securitate și pentru a exploata

70 ADCOS (2016), Why Romania ?, http://www.adcos.ro,

48
companiile pentru bani. Guvernul român este conștient de aceste probleme și colaborează
cu organele de aplicare locale și internaționale pentru a identifica soluții.
2. Lipsa uno r politici de investiții credibile care țin la distanță investitorii și
companiile străine : Programatorii români care au imigrat în Europa de multe ori mențin
contacte cu colegii lor rămași în țară. Dezvoltatorii români de software se bazează foarte
mult p e contacte informale și conexiuni personale pentru a crea legături și rețele de piață.
Aceste contacte oferă adesea baza pentru colaborarea și cultivarea muncii offshore pentru
firmele românești. Canalele de vânzare nu sunt formate pe baze strategice, ci m ai degrabă
ad hoc în funcție de tipurile de contacte pe care le au mulți dintre managerii români. Până
în prezent, cea mai mare parte a distribuției de pachete și a gestionării vânzărilor se face
prin canalele partenerilor existenți în comun dacă o firmă r omânească are astfel de
parteneri.
3. Lipsa proiectelor IT interne pentru a dezvolta acreditări și experiență : Cheltuielile
cu IT în România sunt cele mai scăzute din Europa de Est, dar comerțul electronic este
încă interzis de lipsa conformării corecte a leg ilor, deși în ultimii doi ani a fost îmbogățit
cu noi legi în acest domeniu. Datorită pieței IT mici interne, unele companii occidentale
ar putea considera că companiile românești nu pot angaja suficienți programatori pentru a
livra proiecte mari și comple xe. – SA BORBESC DESPRE GDPR
3.3.1.3 Oportunități
1. Lipsa de profesioniști în IT din țările vest Europene: Companiile din Europa de
Vest se confruntă cu o lipsă de profesioniști IT, companiile din Europa de Vest nu și -au
putut permite să ignore disponibilitatea resurselor umane IT cu înaltă pregătire din
Europa central ă și de Est . În România, se știe că oferta de locuri de muncă IT este mult
mai mare decât este n ecesar, iar forța sa de muncă poate reprezenta o soluție la această
problemă.
2. Piața IT globală emergentă pentru dezvoltarea offshore și outsourcing: Un sondaj
realizat de Economist Intelligence Unit (EIU, 2005) arată că industria IT va beneficia de
un entu ziasm reînnoit în afaceri pentru tehnologie și comunicare. Industria IT se va
bucura de perspective de creștere la o schimbare anuală de aproximativ 10% în următorii
trei ani. În aceste condiții, competiția pentru delocalizare va fi intensificată. Același
studiu arată externalizarea și delocalizarea ca forțe critice care remodelează piața globală
3. Piața IT din Europa de Vest în creștere rapidă și cu diverse asemănări: cultura
românească este mult mai apropiată de cultura europeană și nord -americană decât sunt
competitorii săi India și alți omologi asiatici. A avea o legătură culturală mai strânsă ajută
la reducerea unor probleme care rezultă din lucrul echipei împreună cu medii culturale
diferite. Legăturile economice, istorice și geografice ale regiunii Europei de Est cu
Europa de Vest o fac atractivă pentru companiile mai mici care caută o forță de muncă
similară din punct de vedere cultural. Datorită acestei afinități culturale, românii pot
înțelege mai bine problemele etice culturale și etice din designul interfeței umane
software pentru o piață occidentală. În același mod, utilizarea actuală a Regatului Unit de

49
către externalizatorii indieni este în mare parte determ inată de legăturile istorice și
culturale cu țara, nu numai prin căutarea defalcărilor de costuri.
4. Țările din Europa de Est vor deveni o provocare serioasă pentru Asia în
externalizarea IT : Întrucât noul model de economie globală obligă companiile din
întreaga lume să depășească frontierele naționale în căutarea unui echilibru ideal între
resursele umane foarte instruite și nivelul costurilor, majoritatea companiilor din SUA și
Europa de Vest și -au îndreptat atenția asupra companiilor de dezvoltare de softw are din
Europa de Est. Deși India este clasată în prezent ca cea mai atractivă destinație de
offshoring și va continua să domine piața de offshoring în viitorul apropiat, cu China pe
tocuri, Europa de Est devine din ce în ce mai atractivă ca destinație de externalizare a
serviciilor IT, în special pentru Europa de Vest. Europa de Est a devenit ca un centru
outsourcing . În prezent, numărul proiectelor de delocalizare în aceste țări este în continuă
creștere , și oferă multe avantaje , nu în ultimul rând apropi erea de Europa de Vest cu
costuri ridicate. Roger Fulton, un analist al cercetătorului de piață Gartner, a declarat că
companiile occidentale își trimit din ce în ce mai mult munca de software și servicii de
calculator către companiile din Europa de Est pe ntru a economisi bani71.
3.3.1.4 Amenințări
1. Concurența mare pentru piața outsourcing: Competiția se intensifice atât între zonele din
Asia și Europa de Est, dar mai ales între țările din Europa de Est. În comparație cu alte
țări din regiune, România este clasată în prezent cu un scor mai mic (7,08) decât
Republica Cehă (7,26), Polonia (7,24), Ungaria (7,17), Slovacia (7,12) și Bulgaria (7,09)
(EIU, 2005). Trebuie să observăm că toate țările clasate în fața României și Bulgariei au
fost deja ac ceptate în UE. Considerăm că, după ce va fi admisă ca membru cu drepturi
depline la UE, România va recupera acest decalaj.
2. Piața din Asia amenință piața Europeană: Raportul EIU arată că Asia Pacific se remarcă
drept regiunea care oferă cele mai mari oportu nități de creștere pentru întreprinderi, cei
doi giganți emergenți atrăgând cel mai mare interes dintre toți. Atracția Indiei continuă să
crească, 8% dintre directori citând -o ca fiind singura țară care oferă cea mai mare
oportunitate de creștere, în creșt ere față de 6% anul trecut. Cu toate acestea, rămâne în
umbra Chinei, citată de 35% dintre directori drept piața de top pentru oportunități de
creștere. Același raport relevă dominația Asia în clasamentul mediului de delocalizare,
ocupând 6 din primele 10 locuri din studiu (EIU, 20 15).
3. Lipsa unei piețe interne pentru a permite industriei să își dezvolte expertiza : În timp ce
profesioniștii români în IT au competențe IT ridicate, ei au primit adesea puțină sau deloc
instruire în management. Managerilor le li psește cunoștințele despre teoria și tehnicile
moderne de management și adoptă frecvent o viziune miopă asupra pieței lor. Cu

71 O’Brien, Kevin J (2005), "Bigger EU a boon to East Europe Tech Firms", International Herald
Tribune Online , March 11, 2005

50
excepția câtorva companii mai mari din sector care au moștenit managementul din fostele
centre regionale de calcul, managementul s ectorului IT nu este pregătit și are o înțelegere
slabă a piețelor IT. Abilitățile de gestionare a proiectelor sunt la fel de importante pentru
succesul dezvoltatorilor de pachete, precum abilitățile de marketing. Companiilor IT care
se concentrează pe ext ernalizare nu dispun de abilitățile mai sofisticate de gestionare a
proiectelor necesare pentru companiile care livrează pachete software complete.
Cumpărătorul lor străin și -a folosit de obicei know -how-ul în managementul de proiect
pentru a gestiona prim irea livrabilelor de la compania românească, dar nu a transferat
acel know -how în lanțul valoric. Pe măsură ce companiile IT din România își asumă
proiecte mai sofisticate și mai complexe, vor trebui să crească în mod substanțial nivelul
capacităților lor de management al proiectelor. Li se va cere să aibă sisteme pentru
verificarea calității, testarea beta și controlul versiunilor.