Specializarea T.D.R. [305573]

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Geografie și Geologie

Departamentul de Geografie

Specializarea T.D.R.

Exporturile României după căderea cortinei de fier

Student: [anonimizat]: Octavian Groza

Iași, 2018

Considerații Introductive

Încercarea de a schița o imagine cât mai complexă a [anonimizat], se dovedește a fi un demers dificil. [anonimizat]-[anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]. În analiza evoluției exporturilor României între anii 1991-2016 s-a [anonimizat], integrat în contextul european. Această optică s-a datorat și faptului că multe din modificările ale evoluției exporturilor românești s-au datorat în special orientării României în politica regională cât și în găsirea parteneriatelor economice avantajoase.

Deși titlul studiului de față se referă doar la segmentul temporal al secolului XXI, s-a realizat o extindere a perioadei de studiu și la epocile anterioare. Faptul că diversele parteneriate strategice ale României au depins în mare parte de jocurile politice regionale iar uneori aceste parteneriate ne dezavantajau.

[anonimizat]. Aplicarea metodei analizei comparative oferă posibilitatea unei abordări obiective în procesul de apreciere a distincțiilor și afinităților între perspectivele autorilor care au studiat subiectul.

Astfel, [anonimizat] (dovezi, argumente) expuse de către aceștia pentru o mai bună înțelegere a ideilor emise. Metode precum observația și raționamentul au contribuit la formarea de ipoteze în cadrul lucrării.

Metoda cartării a [anonimizat] a [anonimizat] o [anonimizat] ”fenomen”. Metoda documentării a [anonimizat].

Bibliografia care tratează subiecte referioare la comerțul exterior al României este cu adevărat vastă.[anonimizat] (capitole) [anonimizat] (în jurnal și în revistă), [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] (site-[anonimizat], publicații, etc., site-uri cu resurse bibliografice – academia.edu, books.google.com, scribd.com, ș.a ).

Munca de documentare a fost intensivă și prelucrarea informațiilor a fost executată respectând normele drepturilor de autor (în cazul reproducerii unui text s-au folosit ghilimelele, în cazul preluării unor idei ce nu îmi aparțin a fost citat și indicat cu fiecare ocazie autorul original, fără nici o excepție). A fost utilizată metoda inductivă, urmărind caracteristicile unice a bunurilor atât exportate cât și importate minoritare și desprinzând, apoi, concluzii generale privind particularitățile unice a acestu proces economic. Folosind metoda deductivă am pornit de la ideile generale cunoscute despre comerțul exterior al României, concluziile semnalând particularitățile generale.

Metoda analizei este raportată întotdeauna la întreg. Printre elementele analizate în cadrul acestui studiu se enumeră: aspectele istorice, economice, sociale care la Metoda sintezei a fost folosită pentru formularea concluziilor generale finale, recompunând într-un tot comun toate elementele particulare rezultate în urma analizei. Pentru aplicarea și eficiența acestor metode s-a formulat clar o problemă vizată. Pentru o prognoză evolutivă s-a încercat reconstituirea trecutului recent, iar demersul constativ s-a îmbinat cu cel anticipator. Dintre limitele cercetărilor trebuiesc menționate următoarele: necunoașterea unor elemente de economie.

Capitolul I Evoluția istorică a comerțului exterior al României

Cadru general al comerțului exterior al României între ani 1859-2015

În anul 1859 exporturile Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești reprezentau doar 15 milioane de dolari. Astăzi, dacă s-ar ține cont de devalorizarea dolarului (1 dolar din 1859 = 27,7 dolari în 2017 – (vezi datele din tabelul 1), suma ar fi echivalentă cu 426 milioane lei sau 415 milioane de dolari.

În anul Micii Uniri, populația totală a României, conform lucrării „Ciclurile economice, evoluția demografică și funcționarea sistemului sanitar din România” autor: Florin Marius Pavelescu, era de 3,917 milioane de locuitori. Dacă valoarea actualizată a exporturilor este împărțită la populația totală, rezultă că, în 1859, exporturile pe cap de locuitor atingeau valoarea de 108,8 dolari la valoarea dolarului din 2017. În anul 2015, conform datelor INS, în primele 11 luni ale anului exporturile pe cap de locuitor au fost de 2.550 dolari (vezi tabelul din imaginea 3). Așadar, există o creștere de peste 23 de ori calculată în dolari la valoarea din 2015.

Încă din primii ani, noul stat apărut pe harta Europei a înregistrat un excedent comercial. Cea mai mare parte a mărfurilor exportate era constituită din cereale în perioada domniei lui Cuza, iar principala piață de destinație era Imperiul Otoman. Până în preajma războiului de independență din 1877, comerțul exterior al României înregistra excedent comercial (vezi datele din graficul 1), exporturile totale oscilând de la an la an, în funcție de recoltele de cereale. În valori USD din anii respectici, cel mai mare excedent comercial s-a înregistrat în anul 1868 (datele pentru anii 1869 și 1870 nu sunt disponibile), când economia Principatelor Unite a înregistrat un surplus comercial de 28 de milioane de dolari (la valoarea din acel an, dedusă dintre ratele de schimb dintre leu și lira sterlină și dintre lira sterlină și dolar).

După războiul de independență, urmează o perioadă de deficite comerciale, cauzate, în cea mai mare parte, de importurile de tehnologie (locomotive, vagoane, oțel), necesare modernizării infrastructurii. După anul 1900, până în preajma Primului Război Mondial, excedentul comercial atinge valorile cele mai ridicate (44 milioane de dolari în 1915)

Dacă se raportează la exporturile calculate în valori constante ale dolarului la nivelul anului 2015, anilor 1905, 1909 și 1915 le corespund cele mai mari valori ale exportului pe cap de locuitor din istoria României de până în anul 1960. Vor mai trece 45 de ani până când aceste valori ale exporturilor pe cap de locuitor vor fi depășite.

În perioada interbelică, exporturile au oscilat și abia la finalul anilor `30 vor atinge valori comparabile, în prețuri constante, cu cele din anii anteriori Primului Război Mondial. În valori comparabile, exporturile pe cap de locuitor din 1939 (cel mai bun an din perioada interbelică).

După război, economia României și-a revenit greu. Între 1945 și 1959, exporturile României se ridicau la câteva sute de milioane de dolari și cam tot pe-acolo se situa și valoarea importurilor.

Odată cu demararea procesului de industrializare, comerțul exterior a început să crească. Între 1965 și 1975, exporturile au crescut de 5 ori la valoarea dolarului din acei ani. Aceleași creșteri le-au înregistrat și importurile. După 1975, exporturile au crescut, dar au crescut și importurile, România înregistând un deficit comercial de 1,2 miliarde de dolari la nivelul anului 1979. Balața s-a echilibrat în anii `80, când România a înregistrat un excedent comercial de 1,8 miliarde de dolari în 1985 și peste 2 miliarde în 1989/

Epoca comunistă, văzută prin prisma exporturilor pe locuitor în prețuri comparabile cu cele din anul 2015, ne arată o creștere semnificativă după anul 1965, cu un vârf în 1979. În ani `80, deși în valori nominale exportam mai mult decât în anul 1979, în valori comparabile, din cauza deprecierii dolarului de la sfârșitul anilor `70, valoarea exporturilor era mai mică. Totuși, creșterea exporturilor de la sfârșitul anilor `70 și cea din anii `80 este semnificativă, iar valorile înregistrate au fost superioare oricărei perioade din istoria de până atunci a României.

Perioada tranziției a corespuns unui declin al exporturilor în primii ani de după revoluție. În 1999, la valoarea dolarului de atunci, exporturile erau cu 2 miliarde mai mici decât în 1989, iar importurile cu 2 miliarde mai mari. România înregistra un deficit comercial de 2,07 miliarde de dolari. În valori comparabile cu cele din anul 2015, exporturile pe cap de locuitor scăzuseră de la 883 de dolari în 1989, la 540 de dolari în 1999.

În 2005, valoarea exportului pe cap de locuitor în prețuri comparabile a depășit valorile înregistrate în perioada comunistă. România exporta mai mult, fie că vorbim de valori comparabile sau valori nominale, dar și importa mai mult ca nicodată până atunci. Deficitul comercial depășea 12,7 miliarde de dolari în 2005 (la valoarea dolarului din acel an – vezi datele din imaginea 2). În 2009, deficitul comercial depășea 13,7 miliarde de dolari. După reducerea deficitului comercial din 2009 până în 2014, în primele 11 luni din 2015, deficitul a început să crească din nou, ajungând la 7,2 miliarde de dolari.

Pe primele 11 luni ale anului trecut, exporturile pe cap de locuitor din România au atins valoarea de 2.550 dolari. În valori comparabile cu cele din 2015, cifra e de 23 de ori mai mare decât cea înregistrată în 1859 (108,8 dolari), de 8 ori mai mare decât cea din 1909 (331,8 dolari), de 12 ori mai mare decât cea din 1939 (216,9 dolari), de 1,7 ori mai mare decât cea din 1979 (1.530 dolari) și de 4,7 ori mai mare decât cea din 1999 (540 dolari)

Grafic 1, Exporturile și importurile României între anii 1859-2015, sursa datelor: BNR

Capitolul II România și exporturile înainte de 1989

În perioada 1950-1989, producția României de bunuri industriale este acoperită de toate regiunile țării. Exporturile de mașini, utilaje și mijloace de transport urcă de la 4% în 1950 la 30% în 1989, iar cele de mărfuri industriale pe larg profilului economiei “agrar” consum ajung de la 1.3% la 18%, în conditiile în care importurile de bunuri de larg consum coboară de la 10% în 1950 la doar 3% în 1989. Astfel se poate spune că a fost realizată transformarea profilului economiei din agrar in industrial – agrar. Dupa 1989, deschiderea economiei românești spre exteriorul țării și trecerea ei la mecanismele de piață impun României o participare mai intensă la organizațiile și organismele economice internaționale, de asemenea și la mecanismele multilaterale de reglementare a comerțului.

Perioada de vârf a dezvoltării este denumită perioada înainte de 1990, în care structura economică este una dinamică și care evoluează în sensul modernizării sale. Astfel, în anii `80 exportul de produse manufacturate reprezinta 80% din total, iar importul de produse de baza reprezinta 60%din total, din care 50% îl reprezinta materiile prime și combustibilii.

Produsele manufacturate reprezentau în anul 1987 – 54.4% din exportul de manufacturate al țărilor Europei de Est, iar în ceea ce privește România , ele dețineau în 1981 cel puțin 16.1% din exportul către țările industrializate, cifră comparabilă doar cu cele ale grupelor “îmbrăcăminte”-16.7% și “produse siderurgice”-16%. Ca urmare a regimului aplicat înainte de 1990, în anul 1991, 50% din totalul tractoarelor produse și 47% din frigidere se exportau. La fel se exportau 38% din motoarele electrice sub 0.25kw, 35% din autoturismele de teren și 28% din autoturismele de oraș.

Marfurile din grupa “îmbrăcăminte” dețineau în 1989 împreună cu “textilele, încălțămintea și articolele de piele” 26.6% din exporturile României de manufacturate către țările avansate, iar în 1990, numai primele doua grupe însemnau 26%. “Mobilierul de lemn” devine în 1991 cel mai important articol de export , în condițiile în care se exportă 53.8% din productie. “Produsele siderurgice” au înregistrat și ele o evoluție frumoasă în 1980, deținând în prezent, în jur de 7% din exportul românesc pe piața OCDE. O pozitie comparabilă dețin și “produsele chimice”, îndeosebi “îngrășămintele”-3.3% în exportul total din 1991, dar acestea se afla intr-un declin total.

Comerțul exterior cu produse alimentare și agricole a înregistrat solduri excedentare în perioada 1970-1989, chiar în condițiile în care dotarea cu capital pe muncitor agricol, ca și productivitatea muncii au rămas nemodificate.

Cu siguranță că avantajele naturale, care la început pot însemna și avantaje în producție, nu oferă sine die și fără efort din partea celor ce dețin avantaje comparative. Acest lucru este deja valabil în ceea ce privește România, de vreme ce partea deținută în 1990 de alimente și produse agricole în exporturile pe piață OCDE era de șapte ori mai mică decât în Bulgaria, de cinci ori mai mică decât în Ungaria, de patru ori mai mică decât în Polonia și de două ori mai mică decat în Republica Cehă și Slovacă.

Capitolul III Evoluția comerțului exterior al României în perioada postcomunistă

Schimbări în dinamică și volum

Evoluția din economia românească în perioada 1990-2000 s-a reflectat în dinamica și volumul comerțului exterior. Exportul s-a prăbușit după 1989, înregistrând o scădere permanentă până în anul 1993, când reprezenta doar circa 40% din nivelul atins în 1989; o anumită redresare s-a înregistrat în anii următori fără să se atingă nivelul din 1989; în anul 1998 exportul a fost de 8.299 milioane dolari, cu 1,6% mai mic față de anul 1997.

În 1999 exporturile au totalizat 8.504,7 milioane dolari, sporind cu 2,4% față de anul precedent. Creșteri însemnate ale exporturilor s-au înregistrat în 1999 la îngrășămintele chimice, produse agricole vegetale, lemn brut și produse derivate, reactori nucleari, boilere, mașini și dispozitive mecanice, animale vii și produse animaliere, încălțăminte, pălării, produse textile, îmbrăcăminte, etc.

Scăderi semnificative ale exporturilor s-au înregistrat în 1999 la produse alimentare, băuturi, tutun, produse chimice organice, fontă, fier și oțel, grăsimi și uleiuri animale și vegetale, automobile, tractoare și alte vehicule, instrumente și aparate optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale, instrumente muzicale și altele. În anul 2000 exporturile au făcut un important salt, sporind cu 21,9% față de nivelul anului 1999, și totalizând 10.366,5 milioane dolari SUA. Media lunară a exporturilor a fost de 863,9 milioane dolari SUA (față de 708,6 milioane în 1999), rfgeprezentând nivelul valoric anual de export cel mai mare înregistrat după anul 1989. Produsele industriale au reprezentat 97,4% din totalul exporturilor în anul 2000, iar produsele din agricultură și silvicultură au deținut o pondere de numai 2,6%. Creșteri însemnate ale exporturilor s-au înregistrat la: articole de îmbrăcăminte și materii textile, produse metalurgice, mașini și dispozitive mecanice, mașini, aparate și echipamente electrice, aparate de înregistrat sau reprodus sunetul și imaginile, produse minerale, încălțăminte, pălării, umbrele și articole similare, produse din lemn, inclusiv mobilă, produse chimice, mijloace și materiale de transport.

Importul, exceptând anul 1990, a înregistrat de asemenea, o puternică reducere în anii 1991-1993, pentru ca în perioada anilor următori să înregistreze creșteri semnificative, depășind nivelul anului 1989 substanțial. În anul 1998 importul a fost de 11.821 milioane de dolari, cu 4,8% mai mare față de anul 1997; gradul de acoperire a importurilor cu exporturi a fost în 1998 de 76,1% față de 81% în 1997.

Gradul de acoperire a importurilor cu exporturile (FOB-FOB) a fost de 86% în anul 2000, comparativ cu 88,7% în 1999. Această evoluție a exportului și importului a determinat un puternic dezechilibru al balanței comerciale al cărei deficit a oscilat în perioada 1990-2000 între circa 1 miliard dolari (1994) și 4 miliarde dolari (1990); deficitul din anul 1998 a fost de 3,5 miliarde dolari, cel din 1999 de 1.887,4 milioane doalari, iar cel din anul 2000 de 2.688 milioane doalri (FOB/CIF). Excedente în balanța comercială a României s-au înregistrat în anul 2000 cu Turcia, Bulgaria, Republica Moldova, Iugoslavia, Olanda, Anglia și Portugalia, iar deficite îndeosebi cu: Federația Rusă, Germania, Republica Cehă, Ungaria, Italia, Ucraina, Slovacia, Polonia, China, Austria, Suedia, Grecia, Finlanda, Irlanda.

Dacă în anul 1980 volumul comerțului exteriojr (export + import) pe cap de locuitor era în România de circa 1.100 dolari, iar în anii 1988-1989 de circa 900 dolari, depășind media mondială, în anul 1994 nu mai reprezenta decât 560 de dolari, iar în anii 1997-1999 circa 850 dolari (circa 370 dolari la export și 480 dolari la import), situându-se sub media mondială. În anul 2000 s-a produs un ușor salt, volumul total al comerțului nostru exterior pe locuitor crescând la 1.044 dolari SUA (din care exportul 463 dolari, iar importul 582 dolari), rămânând însă tot media mondială. Totodată, dacă în anii 1975-1980 ponderea României în comerțul mondial era de circa 0,6-0,7% (export + import), în anii 1988-1989 acesta scăzuse la circa 0,4%, în 1994 la 0,14%, iar în anii 1997-2000 la circa 0,18-0,2% (0,15%-0,16% la export și 0,2%-0,22% la import).Cu asemenea ponderi, România ocupa în 1988 locul 38 în exportul mondial, iar în 1999 doar locul 60.

Acești indicatori arată o puternică degradare a poziției României în general în economia mondială și în special în comerțul internațional.

Structura exporturilor după 1989

În anii 1997-2000 în structura exportului României au predominat: produsele textile (circa 24-26% din totalul exportului), metalele comune și articole din acestea (circa 18-19%), mașinile, utilajele și mijloacele de transport (circa 14-15%), produsele chimice (circa 6-9%), produsele din piele (circa 7-8%), produsele industriei lemnului, hârtiei și celulozei (circa 4-5%), produsele minerale (circa 6-8%), produsele alimentare (circa 5-7%), alte mărfuri și produse diverse (circa 6-7%).

Grafic 2, sursa datelor: INSSE 2017

În anul 2000, în structura pe mărfuri a exporturilor, cinci secțiuni de mărfuri au deținut 69,7% din total exporturi: materii textile și articole din acestea (24,2%), produse metalurgice (16%), mașini și dispozitive mecanice, mașini, aparate și echipamente electrice, aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul și imaginile (14%), produse minerale (7,9%) și încălțăminte (7,6%).

Orientarea geografică a exporturilor după 1989

Încă din ianuarie 1990, România a recunoscut de drept Comunitatea Economică Europeană, acreditând un ambasador pe lângă organele comunitare de la Bruxelles. Apoi a negociat primul acord comercial global cu aceasta, acord care a intrat în vigoare la 1 mai 1991. Ulterior, România a negociat cu Comunitățile Europene și statele membre un Acord de asociere, odată cu care a fost elaborat și adoptat și un Acord interimar, care a intrat în vigoare la 1 mai 1993 numai pentru partea comercială. Acordul de asociere a intrat efectiv în vigoare la 1 februarie 1995 și are menirea să pregătească condițiile pentru o viitoare aderare a României la Uniunea Europeană. La 22 iunie 1995, România a cerut oficial aderarea la Uniunea Europeană, iar în februarie 2000 au început efectiv negocierile.

În anii 1998-2000, distribuția geografică a exporturilor României a fost următoarea : către țările dezvoltate circa 70%-72,0%, către țările în tranziție circa 12-14% și către țările în curs de dezvoltare circa 16,0%. Din grupul țărilor dezvoltateponderea cea mai mare și într-o permanentă creștere a revenit Uniunii Europene (circa 65%-66% din totalul exporturilor românești), urmată la distanță de SUA și AELS. O pondere în creștere a revenit și țărilor din CEFTA (circa 7-8%) deși ponderea țărilor în tranziție este în ușoară scădere față de anii anteriori.

În anul 2000 principalii parteneri comerciali în derularea exporturilor (totalizând 72,7%) au fost : Italia (22,4% din totalul exporturilor), Germania (15,7%), Franța (7,0%), Turcia (6,1%), Anglia (5,3%), SUA (3,7%), Ungaria (3,4%), Olanda (3,2%), Grecia (3,1%) și Bulgaria (2,8%).

Distribuția geografică a importurilor României a fost în anii 1998-2000 următoarea : din țările dezvoltate circa 64,0-69,0%, din țările în tranziție circa 20,0-23,0% și din țările în curs de dezvoltare 12,0-13,0%. Uniunii Europene i-a revenit cea mai mare pondere din importul românesc (56,0-60,0%), urmată la distanță de SUA și AELS. O pondere mare și cu o tendință pronunțată de creștere în importurile României a revenit CEFTA (8-9%).

Principalii parteneri ai României în derularea importurilor au fost în anul 2000 : Italia (18,7% din totalul importurilor), Germania (14,7%), Federația Rusă (8,6%), Franța (6,1%), Anglia (4,1%), Ungaria (3,9%), SUA (3,0%), Grecia (2,8%), Austria (2,5%) și Kazahstan (2,3%).

3.4 România și exporturile în prima parte a deceniului II.

„Exporturile Romaniei au crescut și cu 300%” , potrivit unui comunicat al Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri (MECMA). Exportul în Arabia Saudită a crescut cu 190,6%, țara care cumpară din România uleiuri și combustibili, produse din oțel, echipamente electrotehnice, mobilier. Către Africa de Sud, România a exportat cu 175% mai mult, principalele produse de export fiind anvelopele, materialele de construcții, aparatele și echipamentele electrotehnice și autovehiculele. Exporturile în Afganistan au crescut cu 218,6%, iar cele în Kuweit cu 301,4%, în ianuarie-august 2011 comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Exporturile FOB extracomunitare ale României au fost de 8,5 miliarde de euro.

În primele opt luni ale anului 2011, exporturile românești extracomunitare au crescut cu 32,6%, ceea ce a determinat menținerea dinamicii de creștere a exporturilor la 25,1%. Ponderea produselor industriei constructoare de mașini inclusiv electrotehnica este de 41,1%, produsele industriei chimice și mase plastice reprezintă 6,5% și industria agroalimentară 5,6%. Din totalul exporturilor românești, 74,9% reprezintă produsele manufacturate.

Alte țări cu creșteri semnificative ale exporturilor românești sunt Japonia cu 21,7% (componente auto, rulmenți, aparate electrice, produse de sticlărie, vinuri), Canada, cu 106,2% (mașini și aparate electrice, cazane și echipamente nucleare, componente și părți de avioane), SUA, cu 46,5% (componente auto, îngrășăminte produse chimice), Emiratele Arabe Unite, cu 96,6 % (uleiuri și combustibili, materiale plastice și materiale de constructii), Ucraina cu 70% (produse minerale, mașini și echipamente electrice, autoturisme și componente auto), Serbia (57,2%), Bosnia Herțegovina (68,1 %), Iordania (144,1%), Tunisia (164,5%), Irak (98,2%), Oman (145,8%), Iran (86,5%), Azerbaidjan (102,9%), Kazahstan (155,8%), Singapore (120,8%), Columbia (69%), Brazilia (95%).

România s-a clasat în primele nouă luni din 2011 pe locul opt între statele Uniunii Europene (UE) după avansul exporturilor, de 25%, față de aceeași perioadă din 2010, potrivit datelor publicate de Eurostat.

Deficitul comercial al României a coborât la 6,9 miliarde euro în primele nouă luni, de la 7 miliarde euro în perioada similară din 2010, în condițiile în care importurile au crescut cu 19%, în timp ce exporturile au sporit cu 25%.

Astfel, România a exportat bunuri de 33,5 miliarde euro, cu 6,9 miliarde euro mai mult decât în aceeași perioadă din 2010. Importurile s-au cifrat la 40,4 miliarde euro, în creștere cu 6,5 miliarde euro.

Capitolul IV. Exporturile României în anul 2016

Dacă în 1991 din România s-au exportat către state din întreaga lume bunuri și servicii cu o valoare echivalentă cu 3,4 miliarde de euro, în anul 2016 valoarea lor a ajuns să fie de 16 ori mai mare și să depășească 57,3 de miliarde de euro.

În urmă cu 21 de ani, cea mai mare parte a exporturilor României aveau ca destinație Federația Rusă, valoarea acestora ajungând până la echivalentul a 792,6 milioane de euro, potrivit datelor INS.

Exporturi cu o valoare totală echivalentă a peste 140 de milioane de euro au fost trimise din România și către state precum Franța (141,8 mil. euro), Olanda (184,8 mil. euro), Italia (214,2 mil. euro) și Germania (378,8 mil. euro).

La polul opus, în 1991, se exporta cel mai puțin în state precum Malawi, Liberia, Malta, Republica Centrafricană, Salvador sau Laos.

În anul 2016, cele mai multe bunuri și servicii au fost exportate în Germania, acestea având o valoare totală de peste 12,3 miliarde de euro. Pe al doilea loc în topul statelor care au reprezentat, în 2016, o destinație importantă pentru exporturile din România se află Italia, unde s-au exportat bunuri și servicii în valoare de 6,6 miliarde de euro, aceasta fiind urmată apoi în clasament de Franța (4,1 mld. euro). La polul opus se află Republica Centrafricană, Insulele Turks și Caicos, Insulele Cayman, St. Lucia, Antilele Olandeze, Samoa Americană și Guam.Către fiecare dintre aceste state s-au exportat anul trecut bunuri și servicii cu o valoare totală de doar 1.000 de euro, potrivit datelor INS.

România a exportat în anul 2016 bunuri în valoare de 57,4 miliarde de euro, în creștere cu 5,1% față de anul 2015. Importurile de bunuri s-au ridicat la valoarea de 67,3 miliarde de euro, cu 6,9% mai mari decât cele din anul 2015. Balanța comercială cu bunuri a României a înregistrat un deficit de 9,96 miliarde de euro, cu aproape 1,6 miliarde mai mult decât deficitul din 2015 (vezi).

Capitala a înregistrat anul trecut exporturi de bunuri în valoare de 9,7 miliarde de euro. Pentru prima dată de când INS măsoară exporturile de la nivel de județe, județul Timiș a depășit Argeșul la valoarea bunurilor exportate.

Așadar, pe locul doi în topul exportatorilor de anul trecut se află județul Timiș, cu o valoare a exporturilor de 5,9 miliarde de euro. Locul trei e ocupat de județul Argeș, cu o valoarea a bunurilor exportate anul trecut de 5,8 miliarde de euro (vezi tabelul din imagine). Cele două județe împreună cu Bucureștiul dețin o pondere de 37% din exporturile de bunuri ale României din 2016.

În top 10 după valoarea exporturilor de bunuri din 2016 mai intră județele Arad (3,3 mld. euro), Brașov (2,9 mld. euro), Sibiu (2,7 mld. euro), Ilfov (2,4 mld. euro), Prahova (2 mld. euro), Constanța (1,9 mld euro) și Bihor (1,8 mld. euro). Dintre primele zece județe după exporturi, Sibiul și Timișul au înregistrat cele mai mari avansuri ale exporturilor în ultimii trei ani.

Județele cu cele mai mici valori ale bunurilor exportate în 2016 au fost: Vaslui, Teleorman, Mehedinți, Giurgiu și Gorj. Municipiul București este cel mai mare importator din 2016, cu o valoare a bunurilor importate de 20,5 miliarde de euro. În ultimii trei ani, valoarea bunurilor importate de firmele din capitală a crescut cu peste 4 miliarde de euro (vezi tabelul din imagine). După capitală, în topul județelor după valoarea bunurilor importate în 2016 urmează Ilfov (5,6 mld. euro) și Timiș (5,1 mld. euro). Și în aceste județe s-au înregistrat creșteri semnificative ale importurilor în ultimii trei ani.

În top 10 după valoarea importurilor de bunuri din 2016 mai intră județele: Argeș (4,3 mld. euro), Prahova (2,9 mld. euro), Arad (2,9 mld. euro), Brașov (2,8 mld. euro), Constanța (2,3 mld. euro), Cluj (2,1 mld. euro) și Sibiu (2 mld. euro). Pe ultimele locuri la valoarea importurilor se află aceleași județe ca și în cazul exporturilor.

Anul trecut, 26 de județe au înregistrat excedent comercial, iar 15 județe, plus capitala, au înregistrat un deficit comercial. Argeșul e județul cu cel mai mare excedent comercial (1,5 mld. euro), iar Bucureștiul e la polul opus, cu cel mai mare deficit comercial (10,9 mld. euro), mai mare chiar decât deficitul înregistrat la nivel național, de 9,96 miliarde de euro (vezi harta din imagine). România, fără capitală, ar înregistra un excedent din comerțul internațional cu bunuri. Dacă în cazul județelor importurile se consumă în cea mai mare parte la nivel local, în cazul capitalei, importurile susțin consumul din toată țara, pentru că aici își au sediul marii retaileri.

După Argeș, în topul celor mai mari excedente comerciale de la nivelul județelor de anul trecut urmează: Timiș (833 mil. euro), Sibiu (624 mil. euro), Olt (603 mil. euro), Alba(446 mil. euro), Arad (379 mil. euro), Maramureș (302 mil. euro), Dolj (190 mil. euro), Buzău (171 mil. euro) și Hunedoara (165 mil. euro – vezi harta din imagine). Dintre aceste județe, cel mai mare avans al excedentului comercial față de anul anterior s-a înregistrat în județul Sibiu (vezi harta din imagine).

Cele mai mari deficite comerciale s-au înregistrat în Constanța (308 mil. euro), Cluj (820 mil. euro), Prahova (881 mil. euro), Ilfov (3,3 mld. euro) și București (10,9 mld. euro). Dacă în Constanța și Cluj, deficitele comerciale s-au redus față de anul anterior, în celelalte două județe și în capitală deficitul a crescut (vezi harta din imagine).

Deficitul înregistrat de România în comerțul internațional cu bunuri pe anul trecut (9,96 mld. euro) n-a putut fi acoperit de excedentul balanței cu servicii (7,6 mld. euro). Adâncirea din ultimii trei ani a deficitului comercial cu bunuri (vezi tabelul) va continua, cel mai probabil, și anul acesta, pe fondul măsurilor de încurajare a consumului (scăderile de TVA și măririle salariale).

Capitolul V Structura exporturilor României postdecembristă

5.1 Structura exporturilor între anii 1995-2015

Plecând de la un început în care principalele bunuri ale României oferite pe piața externă erau specializate pe mărfurile cu specifc agricol în schimb situația a evoluat de a lungul timpului în mare parte respectând politicile și viziunele fiecărui regim de la cârma țării ajungând astfel, ca în anul 2016 România să se specialize pe exportul de mărfuri tehnologice. Deși era un scop declarat ca în perioada comunistă să producem de toate și să exportăm de toate acest lucru nu s-a putut materializa tocmai datorită faptului că, era un concept ideologic și nu ceva practic de a urma această cale. După căderea regimului comunist unele mărfuri au persistat să joace un rol important altele au decăzut sau au dispărut definitiv din lista mărfurilor exportate.

Situația din anul 1995 se prezenta astfel în ce privește produsele exportate:

Peste 15% din produsele exportate priveau articolele de îmbrăcăminte ocupând și primul loc printre produsele exportate în respectivul an. Locul 2 era ocupat de minereurile brute și produsele sidelurgice ce erau genereate de marea capacitate industrială a României din acea perioadă, cu timpul industria a decăzut considerabil. Un venerabil loc 3 era ocupat de categoria combustibililor fosili.

În ce privește către cine exportam aceste mărfuri în anul 1995 se constată faptul că, marile puteri economice din nucleul Uniunii Europene aveau cea mai importantă poziție în acest clasament. Primul loc cu 18% din valoarea mărfurilor exportate îl ocupa Germania, urmat de Italia(16%) și Franța(6%)

În anul 2015 situația avea să se schimbe drastic în ce privește situația principalelor produse oferite spre export. Sidelurgia a decăzut drastic datorită dispariției principalelor uzine din țară și nici materiile prime nu mai ocupau un rol însemnat deoarece sectorul primar a fost lăsat să decadă până aproape de dispariție mai ales în ce privește extragerea de resurse subsolice.

Pe primul loc au urcat produsele destinate industriei tehnologice în special fibra optică și firele din cupru(6%), locul 2 a fost ocupat de către industria constructoare de mașini și componente destinate acestora și pe un loc secund s-au clasat minereurile brute și produsele sidelurgice.

În ce privește clasamentul principalilor parteneri economici a Roâniei, aceștia au rămas în continuare centrați pe membrii U.E din care face și România parte din 2007, O dată cu intrarea României în uniune volumul de export a crescut către acești parteneri vechi, dacă s-ar face o comparație între o societate pe acțiuni și România s-ar putea zice că Uniunea Europeană este principalul acționar la exporturile Românești sau mai bine zis membrii vestici ai acestei uniuni.

5.2 Structura exporturilor României în anul 2016 la nivelul județelor

Datele mereu au reprezentat un punct de interes pentru cei preocupați de economie și s-ar putea afirma că economia ”externă” a României reprezintă cel mai important aspect în ce privește dezvoltarea, această dezvoltare depășește cu mult aria economiei acționând la un nivel individual cum este, dezvoltarea culturală a unui individ.

Deși volumul exporturilor crește constant atât în volum cât și în valoare această creștere nu poate să depășeașcă volumul importurilor ducând la o nemulțumire generală a populației în schimb se depun eforturi constant de a specializa fiecare ”regiune” să producă diverse produse într-un mod cât mai sustenabil pentru economia locală reducând paradoxurile generate de economia centralizată a fostului partid comunist.

Principalele județe exportatoare în anul 2016 sunt situate în Sudul și Vestul României, creându-se un dezechilibru cu partea Estică și Nordică. Situația se poate explica destul de simplu dacă luăm în calcul că orice ”industrie” are nevoie de o accesibilitate cât mai mare iar respectivele zone defavorizate nu dispun de această accesibilitate.

În ce privește situația Sudică în acest loc se regăsește capital ace explica acest volum ridicat de exporturi, fiind principala unitate exportatoare de NUTS 3.

Concluzii

Bibliografie

Postolache, Tudorel. “Economia României-secolul XX”. Editura Academiei Române, București 1991

Șuta, Nicolae. “Comerțul exterior și politica comercială a României în perioada de tranziție la economia de piață”

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home

http://www.insse.ro/cms/rw/pages/romania%20in%20cifre.ro

Anexe