Specializarea T.D.R. [305572]

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Geografie și Geologie

Departamentul de Geografie

Specializarea T.D.R.

Masterand: [anonimizat]: Rusu Constantin

Iași, 2018

Capitolul 1 Aspecte introductive

Parte componentă a [anonimizat] (județul Suceava) oferă o [anonimizat], climatologi, [anonimizat], dar și pentru mulți alți specialiști in științele geonomice și cele tehnice. Această regiune montană a fost îndelung și intens cercetată sub aspectul majorității elementelor cadrului natural (îndeosebi sub raport geologic) și i s-au dedicat ample studii privitoare la unele componente ale mediului (stratigrafie [anonimizat], relief)

[anonimizat] a Carpaților Orientali. [anonimizat]-mezozoică a [anonimizat] a acesteia, unde îmbracă forma unul sinclinal.

În evoluția gândirii geografice românești s-au cristalizat mai multe concepte privitoare la regionarea geografică a [anonimizat] a se ajunge la concluzie unitară. După Monografia geografică a R. P. R., Geografie fizică (1960), [anonimizat] a [anonimizat]. Sintezele mai noi([anonimizat], 1987), [anonimizat], cu ajutorul cărora se realizează o mai clară ordonare și transpunere pe hartă a acestora. (Rusu Constantin, 2002)

[anonimizat] o [anonimizat]-Rarău (ordinul V), din cadrul Munților Bistriței(ordinul IV), [anonimizat](grupa centrală) (ordinul III), a Carpaților Orientali(Ordinul II), din cadrul Carpaților Românești(ordinul I). Această concepție a fost avansată de V. Mihăilescu (1963), continuată de Alexandru Roșu(1980) [anonimizat]. III, 1987.

[anonimizat], în bazinele hidrografice superioare ale Moldovei și Bistriței. [anonimizat]-nordică a țării, se desfășoară între 47°20'32" și 47°32'00" latitudine nordică și între 25°18'00" și 25°43’00" longitudine estică.

[anonimizat], [anonimizat]. În sudul lor se află Munții Bistriței iar în vest Munții Giumalău.

[anonimizat], masivul este limitat de văile a două pâraie: Șandru și Slătioara. [anonimizat], [anonimizat] (dintre vârful Todirescu și vârful Văcăria) și pârâul Hogea (afluent al pârâului Gemenea) se desfășoară culmile prelungi ale Munților Stânișoarei.

[anonimizat] a [anonimizat]-i de Obcinele Bucovinei.

[anonimizat] o suprafață de 164,35 km2, cu o altitudine maximă de 1650,5 m, o energie maximă de relief de peste 1000 m, încadrându-se în grupa munților cu înălțime mijlocie.

Figură 2 Sursa: 2002 Constantin Rusu Masivul Rarău, Studiu de Geografie Fizică

Capitolul 2 Prospectarea Cadrului Natural

2.1 Geologie

Sub aspect geologic, acest teritoriu este foarte complex, fiind parte integrantă a unității morfo-structurale cristalino-mezozoice din Carpații Orientali. Față de unitatea centrală, cuveta Rarău are o poziție marginală, constituind un mare sinclinoriu, situat în partea estică, cunoscut sub denumirea de sinclinalul marginal extern. Fundamentul cuvetei este alcătuit din șisturi cristaline care suportă depozite triasice, jurasice și cretacice, ce aparțin autohtonului bucovinic și pânzelor transilvane.

Sinclinalul marginal al Rarăului prezintă o structură complicată, determinată de suprapunerea mai multor pânze de șariaj. Se disting două sisteme de pânze suprapuse: un sistem inferior sau grupul pânzelor central-est carpatice și sistemul (grupul) pânzelor transilvane (superior). Sistemul inferior este alcătuit din pânze de soclu, atribuite Dacidelor mediane, care constituie coloana vertebrală a Carpaților Orientali, iar cel superior cuprinde pânze de cuvertură, care apar în Daciadele transilvane.

Schițarea structurii majore s-a realizat în mezocretacic, în timpul diastrofismului austric, dar evoluția acestui ansamblu montan a continuat pe tot parcursul Mezozoicului, Cainozoicului și al Cuarternarului, când s-a finalizat (în linii generale) înălțarea, la cote superioare actualei altitudini maxime. Formațiunile petrografice care alcătuiesc teritoriul sunt foarte variate, coexistând diverse roci epi- și mezometamorfice, alături de roci sedimentare diferite genetic, dar și cu iviri de magmatite intrusive (foarte rare). Unele entități metamorfice conțin mineralizații de sulfuri polimetalice, iar altele, de origine sedimentară, sunt utilizate ca materiale de construcție (calcare, dolomite, gresii, pietrișuri și nisipuri). Prezența sinclinalului mezozoic suprapus (soclu și cuvertura sedimentară) face ca Masivul Rarău să se detașeze clar de celelalte masive cristaline, inclusiv de Giumalău.

2.1.1 Formațiunile metamorfice

În cadrul șisturilor cristaline s-au separat două mari categorii de roci: mezometamorfice și epimetamorfice.

Din cadrul rocilor mezometamorfice, în regiune se găsesc depozite din grupurile de Bretila-Rarău, Chiril și Negrișoara. Rocile acestor grupuri se caracterizează prin mari variații atât în ceea ce privește structura, textura și compoziția mineralogică.

Rocile mezometamorfice se caracterizează printr-o mare duritate și deci opun rezistență la acțiunea factorilor modelatori. Dezagregarea mecanică se face sub forma unor blocuri paralelipipedice de mărimi variate, prin intermediul unor linii de factură sau pe fisurile rocii.

Șisturile cristaline epimetamorfice au o dezvoltare apreciabilă în Rarău dar și o gamă largă de manifestare sub raport litostratigrafic. Grupul de Tulgheș este alcătuit dintr-o stivă groasă de formațiuni terigene și vulcano-sedimentare cu o evoluție complexă, subliniind caracterul polimetamorfic al seriei. Rocile epimetamorfice ale grupului de Tulgheș sunt alcătuite în principal din cuarț, urmat la mare distanță de sericit, clorit, feldspat potasic, feldspat plagioclaz, biotit, muscovit, mai rar și în procente mici, minerale accesorii și minerale opace.

Rocile epimetamorfice ale grupului de Tulgheș sunt roci acide, care, în condițiile climatice ale Rarăului, determină rapida acidifiere a complexului adsorbtiv al solului și evoluția proceselor pedogenetice în direcția podzolirii humico-feriiluviale.

2.1.2 Formațiunile sedimentare

Alcătuirea petrografică a rocilor alpine care alcătuiesc cuvertura sedimentară a pânzelor bucovinice și transilvane este deosebit de complexă. Caracterul petrografic heterogen cât și gama largă de manifestare a însușirilor chimice exprimă comportamentul diferit al rocilor la acțiunile de alterare și dezagregare.

Rocile carbonatice. Dolomitele și calcarele dolomitice constituie categoria cea mai reprezentată, cu apariții pe flancurile sinclinalului și, izolat, în partea centrală.

Depozitele marno-argiloase și argiloase ale wildflișului din sinclinalul Rarăului sunt constituite în principal din minerale argiloase din grupele illitului, montmorillonitului, vermiculitului, apoi ale caolitului și cloritului.

Silicolitele (jaspurile) sunt roci silicioase care prin procese de dezagregare condiționează formarea unui material detritic greu alterabil în procesele de pedogeneză.

Rocile clastice (gresii, conglomerate) au o compoziție petrografică neomogenă, determinată atât de natură matricei cât și a liantului dintre particule.

2.1.3 Rocile magmatice

În „sinclinalul Rarău” se întâlnește cîteva mici areale cu roci alcaline și bazice, din categoria celor magmatice intrusive. Sub aspect mineralogic sunt constituite în principal din feldspați potasici și plagioclazi, amfiboli și pirozeni, iar ca minerale accesorii cuprind cuarț, olivină, hornblendă, magnetit, apatit, calcit.

Masivul Rarău are gamă largă de roci, foarte diferite ca vârstă (de la proterozoic la holocen), extrem diversificată sub raport litologic, petrografic, mineralogic și chimic, cu un larg spectru de manifestare a însușirilor fizico-mecanice.

Figură 3 Sursa: 2002 Constantin Rusu Masivul Rarău, Studiu de Geografie Fizică

2.2 Relief

Masivul Rarău rămâne o entitate morfologică și morfometrică, cu unele valențe de unicitate, care-l individualizează de regiunile înconjurătoare.

Relieful Rarăului prezintă o morfologie globală ce-l individualizează de ariile montane din jur. În ansamblu, această regiune are forma unui masiv izodiametric, detașat de unitățile învecinate. Sinclinalul marginal extern, la sud de valea Moldovei, capătă dimensiuni apreciabile, pentru a se reduce la un simplu aliniament după curmătura Chiril.

Caracteristicile de ansamblu ale morfografiei demonstrează evoluția diferențiată a reliefului, efect al complexității litostratigrafice și tectonice. S-a conturat astfel o regiune centrală înaltă, continuată de o arie montană cu altitudini medii și compartimente joase, cu caracter depresionar.

Nucleul orografic principal al regiunii îl formează platourile înalte, cel mai adesea slab înclinate, dominate de vârfuri aplatizate (Rarău, Todirescu), fragmente de curmături și obârșii de văi. Monotonia acestor platouri este întreruptă de morfografia de amănunt, dar mai ales de prezența unor vârfuri ascuțite și puternic fragmentate, cu o morfogeneză complexă (Pietrele Doamnei, Pochii Rarăului).

Abrupturile constituie un alt aspect morfografic distinct, fiind asociate frecvent cu platourile calcaroase sau calcaro-dolomitice. Cel mai reprezentativ este abruptul nord-estic al Rarăului, cu o lungime de circa 2 km.

Morfografia Masivului Rarău este completat de către depresiuni. Unele sunt amplasate de-a lungul unor mari cursuri de apă (Moldova), pe traseul unei „arii de discontinuitate geografică relativă” și cu rol de limită fizico-geografică (Depresiunea Câmpulung Moldovenesc, Depresiunea Pojorâta).

Mofometria aduce noi elemente definitorii, particulare ale acestei regiuni montane. Rarăul, se încadrează în categoria munților mijlocii și mici, flancați de văi mari și adânci, fragmentați de o rețea densă de văi, diferit înclinați.

Masivul se încadrează între 590 m (confluența pârâului Șandru cu râul Moldova) și 1650,5 m în Vârful Rarău. Relieful ce se găsește la peste 1600 m altitudine are o participare aproape nesemnificativă (perimetrul Vârfului Rarău – Pietrele Doamnei) iar relieful ce se găsește între 1400-1600 m altitudine cuprinde zona centrală înaltă (Todirescu – Pochii Rarăului – Vârful Rarău – Pietrele Doamnei – Piatra Șoimului). Nivelul altitudinal cel mai coborât 600-800 m corespunde depresiunilor din lungul Moldovei (Câmpulung Moldovenesc și Pojorâta).

Masivul Rarău are o suprafață de 164,35 km², de aici rezultă o valoare medie a altitudinii maxime de 1080,96 m, iar a altitudinii minime 798,68 m. Altitudinea medie a masivului este de 939,82 m, ceea ce corespunde limitei superioare a munților joși și se apropie de limita inferioară a munților mijlocii.

Densitatea fragmentării reliefului este condiționată de prezența alternativă a văilor (de diferite ordine de mărime) și a interfluviilor, fiind un parametru esențial în analiza reliefului, ca și în caracterizarea bazinelor hidrografice.

Densitatea fragmentării reliefului rezultă că cele mai mici valori (sub 1 km/km²) corespund cumpenelor de apă, interfluviilor largi și unor platouri calcaro-dolomitice, acolo unde scurgerea nu îndeplinește condițiile necesare pentru formarea unei rețele hidrografice. Cele mai mari valori înregistrează peste 5 km/km², dar ocupă suprafețe restrânse, limita la un singur segment al văii Fundul Pojorâtei. Valori ridicate (între 4-5 km/km²) se întâlnesc în cazul unor bazine hidrografice mici (Fundul Pojorâtei, Bașca, Giumalău, Pârâul lui Ion), sau pe unele tronsoane ale unor văi mari (Valea Seacă, Izvorul Alb, Chiril, Valea Caselor). Cele mai mari suprafețe revin densităților de 1-2 și 2-3 km/km², datorită participării văilor de versant, cu întreaga lor rețea de alimentare.

Diversitatea, originalitatea și spectaculozitatea geomorfologică a Masivului Rarău rezultă dintr-o îmbinare armonioasă a unor tipuri genetice și forme specifice de relief, modelate în timp și în condiții diverse de mediu.

2.2.1 Relieful structural și petrografic

Gama formelor de relief structural și petrografic este complexă și diferențiată, unele aspecte reflectă nota predominantă a componenței tectono-structurale, altele evidențiind particularitățile alcătuirii litologice. A rezultat un relief combinat, în care elementele structurale se sprijină pe factorul petrografic și invers.

Abrupturile sunt atât de natură tectonică cât și litologice. Cele morfo-tectonice sunt legate de evidențierea frunții pânzei bucovinice (abruptul est-nord-estic al Rarăului), de marcarea planului de șariaj între pânza de Rarău și cea bucovinică (cele de la vest și sud de Pietrele Doamnei), de prezența unor cute tip solzi (pe flancul estic al sinclinalului) și de unele sisteme direcționate de falii (în cazul Măgurilor Câmpulungului).

Hog-back-urile și cuestele au o fracvență redusă, punctând din loc în loc ansamblul morfostructural, ceea ce face să pară pregnante în relief. Multe din formele actuale de hog-back au provenit prin dezvoltarea unor structuri de sub o mantie de roci, ușor îndepărtate prin eroziune. Se întâlnesc în zona înaltă, mai ales la contactul dintre pânza bucovinică cu cele transilvane.

Văile transversale reprezintă aproape 40 % din lungimea văilor din Masivul Rarău, dar cuprind anumite sectoare ale văilor de diferite ordine de mărime. Trăsătura dominantă a acestor văi o constituie alternanța de sectoare înguste cu sectoare mai largi, ca o consecință directă a diferențelor petrografice.

Văile de contact tectonic se întâlnesc frecvent, cu precădere în cazul ordinelor mici de mărime. La contactul zonei cristalino-mezozoic cu flișul est-carpatic se dezvoltă un uluc tectono-eroziv, clar marcat în morfologie, ceea ce accentuează limita estică a masivului.

2.2.2 Relieful carstic

Rocile carstificabile se caracterizează printr-o pondere importantă a componentei solubile (peste 60% din volumul total al rocii). Pe ansamblu, calcarele sunt răspândite pe o suprafață de 180,87 ha, cu o frecvență mai mare în partea central-sudică, în bazinele Izvorului Alb (119,33 ha) și Chiril (36,24 ha). Dolomitele au pondere mai însemnat (930,36 ha), pe flancurile sinclinalul în bazinele Slătioarei (280,63 ha),Văii Caselor (195,89 ha) și Chirilului (125,02 ha). Cu o suprafață totală de 1121,23 ha, rocile carstice dețin doar 7,57 % din întregul masivul.

Cele mai caracteristice forme endocarstice sunt peșterile și avenurile.

Avenurile sunt forme frecvente ale endocarstului, dar puțin cunoscute în Rarău. Avenurile active fac legătura dintre unele forme de suprafață (doline de tip pâlnie) și golurile subterane cu activitate actuală. Cele mai reprezentative asemenea forme sunt cele de lângă Vârful Todirescu și de pe platoul Rarăului (în preajma Cabanei pastorale).

Peșterile cunoscute sunt puține în Masivul Rarău. Cea mai cunoscută este Peștera Liliecilor, situată pe platoul Rarăului (1480 m altitudine), la nord de cabana pastorală. Peștera este săpată în calcare alb-cenușii, stratificate, puternic tectonizate prin importante dizlocații și falii. Se compune dintr-o succesiune de șase săli, apropiate între ele, între care ultimele trei sunt etajate. Trecerea dintr-o sală în alta se face în plan vertical, cu denivelări de 1-6,5 m. Lungimea totală a peșterii este de circa 100 m și prezintă o denivelare de 50 m (C. Rusu, 1997).

Formele de relief exocarstice constituie camponenta principală a carstului din Rarău. Lapiezurile sunt bine reprezentate și au o largă răspândire în toate masele de calcar. Mici câmpuri de lapiezuri se găsesc în grupul de stânci Pietrele Doamnei, Pochii Rarăului Hăghimaș, Todirescu, Coada Peretelui (Vârful Rarău, cât și în cazul maselor izolate de calcar.

Dolinele prezintă o mare diversitate în ceea ce privește geneza, forma, dimensiunile și vârsta lor. Sunt puțin dezvoltate, dar și restrânse numeric, se găsesc doar pe platoul Rarăului (în preajma Cabanei pastorale), în zona pochilor Rarăului și în Todirescu.

Dintre formele exocarstice se mai găsesc humurile, văile seci, cheile carstice, carstul fosil.

2.2.3 Relieful periglaciar

În timpul pleistocenului, Masivul Rarău nu a fost afectat de glaciații cu toate că altitudinea părții centrale ar justifica o asemenea posibilitate. În condițiile în care glaciația nu s-a manifestat pe parcursul pleistocenului, Rarăului s-a aflat în aria de manifestare periglaciară. Această constatare este justificată prin numeroasele depozite, structuri și forme de relief extrem de relevante. Activitatea periglaciară se continuă și astăzi în sezonul rece, deși cu o intensitate mult diminuată (C. Rusu, 2002).

Dintre formele de relief periglaciare se ramarcă abrupturi de gelifracție și cornișe de desprindere a grohotișurile, martori de gelifracție, jgheaburi de gelifracție, nișe de nivație, terasete crionivale, versanți de solifluxiune, văiugile și pâlniile de versant formate prin solifluxiune, blocuri glisante, depresiuni nivo-carstice, grohotișuri, câmpuri de blocuri, glacisurile periglaciare.

2.3 Condiții Climatice

În ceea ce privește clima, Masivul Rarău se remarcă printr-o subunitate climatică distinctă din cadrul topoclimatului complex Rarău Munții Bistriței prezentând două etaje eclimatice însă cel care are o importanță deosebită este cel al munților mijlocii și scunzi (sub 1700 m altitudine).

Trăsăturile principale sunt conferite de:

Etajarea climatică,

Modificarea concentrică a caracteristicilor climatice în conformitate cu altitudinea,

Ponderea suprafețelor cu expoziții diferite,

Gradul de izolare relativă în fața circulației generale a atmosferei.

Principalele caracteristici ale elementelor și fenomenelor climatice sunt influențate de altitudinea masivului (600 m pe valea Moldovei și 1651 m Vârful Rarău. Acestea sunt: deschiderea spre est a părții nordice, pe direcția culoarului Moldovei, aici pătrund masele de aer continental (calde vara și reci iarna), precum și deschiderea relativă spre vest, pe valea Bistriței, unde sunt concentrate masele de aer umede maritime in general reci, datorită caracteristicilor acumulate la traversarea lanțului montan.

O altă caracteristică este aceea că în valea Bistriței se simte influența inversiunilor termice cu durată, intensitate și frecvență sporită dinspre Depresiunea Dornelor. dar și efectul scurgerilor de aer rece de pe pantele zonelor montane înalte învecinate (Rarău, Giumalău, Pietrosul Bistriței).

Frecvența zilelor de iarnă (cu temperatura medie sub 0ș C) variază de la 120-150 și chiar 180 pe culmile cele mai înalte. Iernile sunt lungi și aspre pe Rarău și ceva mai moderate în depresiunile de la nord și sud-vest. În depresiunile din împrejurimile Masivului Rarău sunt frecvente, mai ales în perioadele reci ale anului, inversiunile de temperatură. În depresiuni este mai frig decât pe munții înconjurători, producându-se în special pe văi fenomene meteorologice caracteristice, ca roua, bruma și ceața.

În total, numărul anual al zilelor fără îngheț nu depășește 120 în depresiuni și se apropie de 80 în Rarău.

Precipitațiile au un regim influențat în mare măsură de circulația vestică, de origine atlantică. Valoarea precipitațiilor medii anuale oscilează între 672 mm la Vatra Dornei, 686 mm la Câmpulung Moldovenesc și 926 mm pe Rarău. Din acest punct de vedere cele mai favorabile luni pentru practicarea turismului sunt iulie, august, septembrie, parțial octombrie, cu puține precipitații (47,6 mm), când însă temperaturile scad simțitor.

Numărul mediu anual de zile cu cer senin este sub 40, iar al celor cu cer acoperit, peste 140. Vânturile cu cea mai mare frecvență sunt cele din sectoarele vestic, nord-vestic, urmate de cele din vest, viteza medie anuală fiind de 8-10 m/s.

Frecvența calmului poate atinge chiar 49 %, mai ales în depresiuni, datorită adăpostului. Pe văi, în special pe cele ale Bistriței și Moldovei, se înregistreză și influența brizelor de munte și de vale, ușor de sesizat, atât la Câmpulung Moldovenesc, cât și la Vatra Dornei, acestora datorându-li-se aerul curat și bine ozonat al celor două stațiuni, prima climaterică, a doua balneo-climaterică.

Figură 4 Sursa: 2002 Constantin Rusu Masivul Rarău, Studiu de Geografie Fizică

2.4 Resurse de apă

Prin caracteristicile hidrologice și poziția față de arealul carpatic, râurile din Masivul Rarău se încadrează în grupa de est și fac parte din sistemele hidrologice ale Moldovei și Bistriței. Colectorul principal este râul Moldova, care drenează cea mai mare parte a teritoriului (75,25%). Numai pe o porțiune mai restrânsă, situată în sud-vestul regiunii, drenarea apelor se face prin intermediul Bistriței (24,75%).

Densitatea medie a rețelei hidrografice corespunde cu densitatea fragmentării reliefului. Valoarea medie pentru întreaga suprafață este de 2,12 km/km², cu ușoare diferențieri pentru cele două bazine colectoare: 2,16 km/km² în cazul perimetrului drenat de Moldova și 2,00 km/km² pentru cel tributar Bistriței.

Moldova, principala arteră hidrografică a regiunii cu o suprafață totală a bazinului hidrografic de 4 326 km² și o lungime a râului de 205 km, pătrunde în zonă în dreptul confluenței cu Izvorul Giumalău și părăsește teritoriul la confluența cu pârâul Șandru. Între aceste două puncte, râul Moldova are o lungime totală de 16,45 km, porțiune în care panta medie este de 6,38 m/km.

Din amontele intrării în teritoriul de referință și până la confluența cu Sadova, râul are un caracter transversal. În compartimentul depresionar de la Pojorâta, valea Moldovei se lărgește dar păstrează un caracter asimetric, se îngustează în dreptul defileului de la Pojorâta-Sadova și devine iarăsi largă în Depresiunea Câmpulung Moldovenesc, păstrându-și același caracter asimetric.

Analiza debitelor râului la postul hidrologic Fundu Moldovei pe o perioadă de 42 ani, indică o valoare medie multianuală de 3,49 m³/s. Prin comparație la postul hidrologic Prisa Dornei, debitul mediu anual al râului se dublează (7,00 m³/s). Debitul mediu lunar este mult deferențiat de caracteristicile climatului. La postul Fundu Moldovei, valoarea cea mai mare se înregistrează în aprilie (6,68 m³/s), maxim care se prelungește și în luna mai (12,66 m³/s).

Debitul mediu minim se înregistrează în lunile de iarnă (decembrie-februarie) și se suprapun peste perioada cu deficit de precipitații. Valoarea cea mai mică se înregistrează în luna ianuarie (1,32 m³/m la Fundu Moldovei și 2,80 m³/s la Prisaca Dornei).

Pe anotimpuri, debitele medii cele mai mari corespund lunilor de primăvară (5,55 m³/s la Fundu Moldovei, 10,27 m³/s la Prisaca Dornei) și vara (4,89 m³/s, respectiv 10,27 m³/s), iar cele mai reduse iarna (1,45 m³/s, respectiv 3,13 m³/s) și toamna (2,07 m³/s, 4,40 m³/s).

Regimul scurgerii este condiționat de cel al debitelor, fiind o consecință directă a particularităților climatului, cu unele modificări introduse de morfometrie, tipul și structura vegetației, caracteristicile bezinelor hidrografice. Scurgerea minimă corespunde anotimpului rece (10,41% – Fundu Moldovei, 11,19% – Prisaca Dornei), la valori apropiate menținându-se și cea de toamnă (14,82%, respectiv 15,69%), datorită stabilității atmosferei, precipitațiilor reduse și valorilor destul de ridicate ale evapotranspirației. Scurgerea maximă se înregistrează în lunile de primăvară (39,75%, respectiv 36,45%), normal în cea de vară (35,02%, respectiv 36,67%). Scurgerea de primăvară-vară se apropie de 75% (72,77% – 73,12%), ceea ce constituie o particularitate hidrologică caracteristică tuturor râurilor din această regiune.

Al doilea sistem hidrografic îl reprezintă Bistrița, care intră în regiune în dreptul Cheilor Bistriței de la Zugreni (confluența cu pârâul Colbu). Pe o distanță de 5,10 km (la confluența cu pârâul Chiril), Bistrița formează limita Rarăului cu Munții Bistriței, în sectorul său cel mai pitoresc. Valea cu o pantă medie de 6,47 m/km, este extrem de îngustă și lipsită de acumulativ până în apropiere de Chiril.

Bistrița are o lungime de 278,8 km și își culege apele de pe o suprafață de 7 042 km², dar ponderea deținută de afluenții care provin din Rarău este redusă (24,75 % din suprafața totală a masivului). Debitul mediu anual al Bistriței la postul hidrologic Dorna Arini are valoarea de 24,11 m³/s. Cea mai mic debit mediu lunar se înregistrează în luna ianuarie (8,81 m³/s), după care valorile cresc progresiv, maximul anual suprapunându-se lunii mai (56,38 m³/s).

Pe anotimpuri, debitele cele mai mari sunt primăvara (41,05 m³/s), urmate de cele de vară (30,6 m³/s), la mare distanță situându-se debitul din lunile de toamnă (15,41 m³/s) și de iarnă (10,30 m³/s).

Regimul scurgerii se corelează cu particularitățile climatului, fiind condiționat de cel al debitelor. Scurgerea maximă corespunde anotimpului de primăvară (42,56 %); cea minimă se înregistrează iarna (10,30 %). Vara, volumele scurgerii se mențin destul de ridicate (31,73%), iar toamna valorile sunt apropiate de cele ale anotimpului rece (15,41%).

2.5 Înveliș Biotic

Flora Masivului Rarău completează pitorescul relieful oferind valori peisajistice remarcabile. Ea este alcătuită din pajiști și păduri, reprezentând două mari bogății ale regiunii.

Pajiștile alpine și subalpine sunt alcătuite din: păiuș roșu, iarba vântului și țăpoșica (Agrosti – Festucetum montanum) care ocupă suprafețe însemnate, între 2 % și 30 % din întregul teritoriul. În general în alcătuirea acestor pajiști intră graminee (păioase) sălbatice: păiușul roșu (Festica rubra), iarba vântului (Aspera spicaventi), țăpoșica (Nardus stricta), păiușca (Agrostis tenuis), păiușul (Deschampsia aespitosa), precum și ferigi, iar în locurile mai umede se întâlnesc piciorul cocoșului (Ranunculus acris), rogos (Carex sp.), coada calului (Equisetum arvense). Pădurile ocupă o bună parte a acestor zone, fiind formate în special din rășinoase care se găsesc în optimul lor climatic.

Astfel în Masivul Rarău se întâlnesc: molidul (Picea abies), bradul (Abies alba), pinul silvestru (Pinus silvestris), zada sau laricele (Larix decidua), zimbrul (Pinus cembra), iar la limita cu golul alpin se găsește jneapănul (Pinus mugo), fagul (Fagus silvatica), mesteacănul (Betula pendula), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), arinul verde (Alnus viridis), plopul tremurător (Populus tremula), salcea căprească (Salix caprea).

În aceste păduri de conifere, lumina puțină și umezeala abundentă nu favorizează prezența unei flore bogate. Totuși aceasta este reprezentată prin: măcrișul (Oxalis acetosela), degetăruțul (Soldanella major), lăcrimița (Majanthenum bifolium), clopoțeii (Campanula obietina), iar în rariștile de molid se întâlnesc: murul (Rubus caesius), zmeurul (Rubus idaeus), fragul (Fragaria vesca), alunul (Corylus avellana), socul de munte (Sambucus racemosa), caprifoiul (Lonicera sp.).

Pe pajiștile montane se întâlnesc specii de flori ca: arnica sau podbalul de munte (Arnica montane), brândușe de primăvară (Crocus sp.), bulbuci de munte (Trollius europacus), bumbăcărița (Eriophorum sp.), ciuboțica cucului ( Primula officinalis), clopoței (Campanula sp.), garofița de munte (Dianthus sp.), gențiana sau ghințura (Gentiana sp.), ghințura galbenă (Gențiana lutea), untul vacii (Orchis sp.), trifoiul (Trifolium prantese). Pe stânci și grohotișuri pot fi întâlnite specii ca: argințica (Dryas actopetala), liliac de stânca (Daphnae oneorum), floarea de colț (leontopodium alpinum).

Fauna este asemănătoare celei întâlnite în Carpații Românești. Astfel în primetrul Masivului Rarău se întâlnesc: ursul brun (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus), căpriorul (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scofa), râsul (Lynx lynx), vulpea (Vulpes vulpes), jderul (Martes martes), veverița (Sciurus vulgaris), lupul (Canis lupus) și mai rar iepurele (Lepus europacus). Sunt întâlnite și specii de lilieci (Myotis myotis și Myotis oxygnatus) și șoareci de zăpadă (Microtus nivalis neprus).

Dintre păsări amintim: pițigoiul (Parus major), ciocănitoarea (Pica pica), bufnița (Bubo bubo), forfecuța (Loxia curvirostra), brumărița de stâncă (Prunella collaris), gaița de munte (Incifraga carpates), vânturelul roșu (Falco tonunnculus), fâsa de munte (Antus sponaletta). Importantă este prezanța cocoșului de munte (Tetrao urogallus), a cocoșului de mesteacăn (Lyrurus tetrix), a corbului (Corvus corax), marea lor majoritate fiind ocrotite din cauza numărului tot mai restâns. Multe specii de plante și animale sunt supuse extincției ca urmare a activităților antropice tot mai intense în aceste zone.

Apele pâraielor din regiunea Rarăului, puțin adânci dar slab populate în prezent, găzduiesc: păstrăvul indigen (Salmo trutta fario), păstrăvul curcubeu (Salmo irideus), lipanul (Thymallus thymallus), cleanul (Leuciscus cephalus), mreana (Barbus barbus), moioaga (Barbus meridionalis petenyi). În prezent specii ocrotite ca lostrița (Hucho hucho), sau lipanul nu au fost semnalate în pâraiele de munte din acestă zonă. Lostrița este cel mai mare salmonid (familiile de pești din apele de munte din care fac parte și păstrăvul), care poate ajunge la 1 m lungime și 14 kg/greutate. În localitatea Valea Putnei se află una din cele trei păstăvării ale județului Suceava, care asigură puiet necesar repopulării cu păstrăvi a apelor de munte.

Figură 5 Sursa: 2002 Constantin Rusu Masivul Rarău, Studiu de Geografie Fizică

2.6 Rezerve de sol

Conținutul de materie organică al solurilor montane depinde de o multitudine de factori, cei mai semnificativi fiind natura și compoziția învelișului vegetal, gradul de acoperiere cu vegetație, condițiile climatice, relieful, roca și depozitul de solificare și, nu în ultimul rând, activitatea biologică a solului.

Rezultatele cercetarilor efectuate in zona au pus in evidenta faptul ca solurile de aici sunt expresia bogatei diversitati litologice, fitocenotice si climatice, ca aici apar soluri din sase clase de soluri si ca in acest masiv exista 13 tipuri de statiuni specifice zonei montane, cea mai mare pondere avand cele de productivitate mijlocie.

S-au identificat următoarele tipuri de soluri: rendzine, soluri gleice, brune eumezobazice, brune acide și brune feriiluviale. În plus, în zona șisturilor cristaline, s-au depistat soluri brune feriiluviale, iar pe gresii argiloase soluri brune luvice.

Figură 6 Sursa: 2002 Constantin Rusu Masivul Rarău, Studiu de Geografie Fizică

Capitolul 3 Potențial turistic natural

Potențialul turistic al reliefului reprezintă capacitatea de atracție exercitată de formele de relief. Această capacitate este mijlocită de anumite caracteristici (genetice, morfografice, morfometrice etc), pe care le posedă relieful și, care pot fi evaluate în scopul valorificării turistce.

Relieful Masivului Rarău prezintă o structură cu aspecte morfografice variate, cu unele similitudini și asemănări cu ale celorlalte unități montane ale zonei cristalino-mezozoice din Carpații Orientali (în special Munții Hășmaș, o parte din Munții Bistriței și Obcina Mestecănișului parțial). Aspectele morfografice ale masivului sunt foarte diferite: unele dintre ele constituie un patrimoniu și un potențial turistic deosebit pentru turismul montan iar altele constituie vaste rezervații naturale reprezentate prin structuri geologice și roci sau prin forme de relief de mare valoare.

Principalul aspect morfografic al regiunii îl formează platourile înalte, cel mai adesea slab înclinate, dominate de vârfuri aplatizate (Rarău, Todirescu), fragmentate de curmături și obârșii de văi. Monotonia acestor platouri este întreruptă de prezența unor vârfuri ascuțite cu aspect ruiniform, având o morfogeneză complexă (Pietrele Doamnei, Pochii Rarăului).

3.1 Rezervațiile geologice, paleontologice și de relief din Masivul Rarău

Înălțimea moderată a Masivului Rarău (1653 m), diversitatea peisajelor (relieful carstic, rezervațiile geologice și forestiere), mulțimea potecilor cu pante line și a plaiurilor domoale sunt condiții care au favorizat dezvoltarea drumețiilor de munte.

Rezervația Pietrele Doamnei

La doar 14 km de orașul Câmpulung Moldovenesc, în mijlocul frumoaselor priveliști ale Rarăului se înalță impunătoare Rezervația Pietrele Doamnei. Înalte de 70 m, Pietrele Doamnei se află la 1634 m altitudine, la mică distanță de cabana Rarău. Împreună cu zona înconjurătoare formează o rezervație complexă (890 m), care atrage an de an numeroși iubitori de natură.

Rezervația Pietrele Doamnei este formată din depozite calcaroase ce conservă importante urme paleontologice, mărturii ale evoluției geologice. În calcarele triasice dintre Izvorul Rece se pot recunoaște numeroase alge (Dasycladacea) și o faună de holobii (Halobia styriaca, H. superba) (Turculeț I., 1971).

3.1.2 Rezervația Cheile „Moara Dracului”

Rezervație geologică și geomorfologică Cheile „Moara Dracului” este situată pe valea pârâului cu acelați nume, afluent de pe stânga al pârâului Valea Caselor. Suprafața totală este de 10 ha. Cheile s-au format prin tăierea barei dolomitice de pe flancul estic al sinclinalului Rarău de către apa Moara Dracului. Litologic această rezervație este constituită din dolomite și calcare dolomitice, cenușii și alb-gălbui, de vârstă campilian-anisiană (triasice). Pereții calcaro-dolomitici au înălțimi de 20-30 m, lărgirea cheilor în sectorul din amonte fiind de 4-5 m.

Dintre speciile rare, relicte glaciare și ocrotite enumerăm: floarea de colț (Leontopodium alpinum), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), usturoiul sălbatic (Allium victorialis), numeroși clopoței cât și alte specii.

Rezervația Cheile Bistriței (Cheile Zugrenilor)

Sectorul văii Bistriței este cuprins între localitatea Osoi (după confluența cu pârâul Sunători) și Chiril constituie o zonă interesantă, pe parcursul căreia s-a format Cheile Zugrenilor. Această regiune are o suprafață de 153, 1 ha.

În sectorul cheilor, valea este foarte îngustă, cu lățimi cuprinse între 150 și 200 m. Versanții au o înclinare apreciabilă și devin pe alocuri abrupți, cu înălțimi de 200-300 m sau chiar mai mult.

Elementele de floră și faună ce se găsesc dau o valoare și frumusețe mai mare acestei rezervații. Aici se găsește un unicat mondial, specia numită (Hieracium Laevitomentosa), descoperită nu departe de Cabana Zugrenilor (la 1650 m altitudine). Pe stâncile din jur se găsește și iarba grasă (Sedum anuum) dar și floarea de colț (Leontopodium alpinum).

Rezervația Piatra Buhii

Rezervație geologică și de relief, este situată în valea Izvorul Alb, în apropierea orașului Câmpulung Moldovenesc.

Această rezervație protejează stâncile de calcar (în suprafață de 2 ha), dintre care stânca de pe dreapta pârâului este un martor de eroziune, brăzdate de lapiezuri.

Rezervația Piatra Șoimului

Rezervația cuprinde stânca omonimă situată în spațiul hotelului „Rarău” din extremitatea vestică a platoului superior al masivului. Este alcătuită din calcare masive de vârstă triasică, menținute în relief sub forma unui turn cu o înălțime de 30 m.

Rezervația Piatra Zimbrului

Este situată în prelungirea estică a Pietrelor Doamnei, pe cumpăna de ape dintre Izvorul Alb și Chiril. Este rezervație geologică și de relief, alcătuită din calcare triasice și cretacice, foarte bogate în fosile.

Capitolul 4 Amplasarea un obiective de interes civil

4.1 Varianta 1

Figură Tronson 1 Sursa: Primăria Câmpulung Moldovenesc

Figură Tronson 2 Sursa: Primăria Câmpulung Moldovenesc

Pentru o primă amenajare a obiectivelor am ales zona actuală propusă pentru edificarea unei pârtii de ski, această zonă este una favorabilă pentru o asemenea amenajare, datorită faptului că, expoziția acestei pârtii este nordică iar energia de relief permite o coborâre în parametri optimi de siguranță. Stația meteorologică și cabana turistică au fost amplasate pe platoul din Masivul Rarău (între 1500 și 1550 m), datorită pesajului extraordinar(cabana turistică) și a parametrilor impuși în meteorologie pentru edificarea unei stații meteo, acest lucru pentru stația meteo.

Cabana se află la o distanță mare față de pârtia de ski, dar s-a sacrificat aspectul de accesibilitatea în detrimentul avantajelor oferite de expozițiunea aleasă de mine

Un factor favorabil amplasării unei cabane turistice în aceast loc este faptul ca în această zonă pot fi vizitate obiectivele turistice: Peștera Liliecilor, Pietrele Doamnei, Rezervația geologică „Piatra Șoimului”. Din punctul de vedere al valorilor naturale, multe din ele ocrotite prin lege, Munții Rarău alcătuiesc o regiune de mare concentrare a acestora, în comparație cu alte regiuni muntoase ale țării.

Partia de ski va fi amenajată pe versantul nordic în zona Piatra Spartă, fapt care va fi un un element esențial din punct de vedere al reliefului, aici nefiind prezente văi și stâncării. . Datorită expunerii nordice și amplasării într-o zonă în care stratul de zăpadă persistă pentru o perioadă mai lungă și poate să țină până în luna aprilie, investiția devine foarte eficientă și fiind realizată conform normelor internaționale, pârtia constituie un obiectiv turistic de agrement de mare interes pentru turiștii români și străini care vizitează zona

Poate constitui un dezavantaj faptul că există numai cale de acces rutieră, nu și feroviară, precum și faptul că sunt puține spații de cazare pentru turiști, deci s-ar impune amenajarea, construirea unui complex de cazare și agrement în această zonă. Ar fi utilă și amenajarea unei instalații de transport pe cablu (telescaun) care să funcționeze atât vara cât și iarna și să faciliteze accesul turiștilor spre platoul Masivului Rarău.

4.2 Varianta 2

Figură 12 Varianta 2

Varianta 2 de amenajare a obiectivelor plasează pârtia de ski pe versantul Nordic cu expoziție Nord-Vestică ( 1450 m). Înclinarea pantei este suficientă pentru o astfel de activitate, accesul la drumul ce face legatura cu Câmpulung Moldovenesc reprezintă avantaje ale poziționării pârtiei în acest plasament.

Un dezavantaj îl constituie necesitatea unor investiții majore în rețeaua de alimentare cu energie electrică și în infrastructura de accesibilitate. Lipsa unei unități de cazare(deja existente) și distanța destul de mare față de principalele obiective turistice reprezintă alte puncte în minus al acestei propuneri.

Plus că respectiva pârtie o să ducă la dispariția unui drum forestier de mare importanță pentru respectiva zonă.

Cabana turistică va fi amplasată în zona Poienii Varanău(în apropiere). Stația meteo este poziționată pe un mic platou, avantajat de altitudine și lipsa obstacolelor mari în apropiere. Pentru Cabana turistica un avantaj este situarea în proximitatea viitoare infrastructuri ce o să se dezvolte cu pârtia, cabana se află la o distanță relativ mică față de Vârful Rarău, ceea ce poate constitui un factor de atractivitate pentru potențialii turiști.

Un dezavantaj îl constituie faptul că prin construirea stației meteo și a cabanei turistice este necesară intervenirea în peisajul sălbatic al zonei, fapt ce ar conduce la un dezechilibru al naturii, distrugerea ecosistemului prin antropizare și dispariția unor specii protejate.

4.3 Varianta 3

Figură 13 Varianta 3

Pentru cea de a treia variantă s-a ales situare pârtiei tot pe versant Nordic, dar cu alt amplasament începând din zona Poienii lui Buzan până aproape de șoseaua din partea inferioară a versantului, pârtia având o lungime de circa 1,5 km.

Respectiva situație se prezintă cu cele mai multe puncte slabe în mare parte datorită necesității unei investiții majore în respectivul proiect.

Un prim punct slab este acela că pentru a putea fi amplasată în această zonă partia de ski ar trebui realizate despăduriri masive, fapt care ar aduce daune prea mari ecosistemului de pe teritoriul masivului Rarău.

Prin tăierile pădurile se poate produce declanșarea unor procese de degradare a solului ce are drept urmare, afectarea peisajului respectiv, dispariția unor monumente ale naturii de interes științific și turistic.

Degradarea rezervațiilor naturale și a monumentelor naturii prejudiciază de asemenea potențialul turistic pe care-l lipsește de aportul științific, cognitiv-educativ, estetic, al unor obiective cu caracter de unicat sau de rară spectaculozitate sau a unor habitate naturale care au păstrat un echilibru biologic virgin..

Cabana turistică are și ea minusuri din punct de vedere al amplasării conform acestei variante, deoarece și ea dispune de o accesibilitate redusă, distanța relativ mare față de principalele obiective turistice, și localizare nefavorabilă alimentarii cu apa sau cu energie electrică.

Singurul element amplasat favorabil în aceasta variantă este stația meteo, care este amplasată aproximativ în aceiasi zona ca în varianta 2(aproximativ) și este favorizată de factorii de relief.

Concluzii

Masivul Rarău reprezintă o unitate fizico-geografică foarte bine individualizată în cadrul Carpaților Orientali, printr-o evoluție geomorfologică îndelungată, în cadrul căreia aspectele tectono-structurale și succesiunea condițiilor climatice au contribuit la modelarea unui sistem morfologic unitar, cu autentice valențe de unicitate. În cadrul acestui teritoriu se păstrează o serie de trăsături comune cu ale celorlalte unități montane care aparțin zonei cristalino-mezozoice, dar și cu multe particularități care permit detașarea clară a acestui ansamblu la interferența a două unități structurale majore: cristalinul și flișul carpatic.

Pentru turiști zona Rarăului este una dintre cele mai atractive din țară și are avantajul că este “primitoare” în toate anotimpurile.

Pentru practicarea sporturilor iarnă, Rarăul este avantajat de condițiile climatice și de altitudine, acestea recomandându-l ca o regiune de prim rang în acest sens, cu atât mai mult cu cât intrată în circuitul regional și național s-au făcut și se fac noi amenajări. Primul și cel mai însemnat element îl constituie lungimea iernii, marele număr al zilelor de iarnă (cu temperatura medie sub 0°C), care variază de la 120 – 150 până la maximum 190 de zile pe an.

Al doilea element este grosimea stratului de zăpadă, care, în mod obișnuit, la peste 1 400 m altitudine, în Rarău este de peste 50 cm, iar uneori, în iernile cu precipitații bogate, chiar peste 90 cm, cu o durată de circa 150 de zile. Dar, nu numai la altitudine, ci și mai jos, în depresiuni, stratul de zăpadă are grosimi de 30 – 50 cm, persistând circa 90 de zile la Câmpulung Moldovenesc și peste 120 de zile la Vatra Dornei. Cât despre pante pentru practicarea schiului și a săniușului, acestea sunt numeroase atât pentru începători, cât și pentru avansați, ca acelea de pe podul Rarăului, de pe Muntele Todirescu, din Poiana Muncelului, din împrejurimile Pietrelor Doamnei și a Colților Tihăraiei, din jurul cabanei Giumalău, din Poiana Ciungi.

Cele 3 variante propuse pentru construcția unei partii de ski, a unei stații meteo și a unei cabane turistice cu scopul valorificării potențialului turistic al zonei, sunt realizabile, mai puțin ultima deoarece accesibilitatea este redusă între cabană și pârtia de ski. este mai greu de amplasat, deoarece în mare majoritate, relieful Rarăului prezintă stâncării și vegetație arboricolă deasă, iar în zonele unde condițiile sunt prielnice, distanța scurtă sau accesibilitatea deficitară îngreuneaza acest tip de proiecte.

În prezent există în plan construcția unei pârtii de schi ce va fi realizată în Masivul Rarău. Amplasamentul este situat în partea de sud-est a stațiunii Câmpulung Moldovenesc și va fi împărțit în două tronsoane, inferior și superior, datorită configurației terenului și deservirii de instalațiile de transport pe cablu.

Lungimea totală a pârtiei este de 4,63 km cu o suprafață totală de 15,4 ha. Pârtia de schi proiectată se va adresa în special schiorilor amatori, panta medie a acesteia fiind de 20,5% ‚ fiind considerată pârtie de categorie medie.

Motivația atractivității pentru practicarea turismului în această regiune de munte este constituită din valorile fondului turistic natural. Primul loc îl ocupă elementele de relief, dintre acestea, cele mai impunătoare sunt martorii de eroziune, klippele de calcar, înălțătoarele stânci Pietrele Doamnei, dar și istoria și legendele care se păstrează în această zonă.

Multe dintre ele sunt, în același timp, locuri ce păstrează amintiri ale trecutului măreț, ale voievodatelor istoriei meleagurilor Moldovei. Pietrele Doamnei, Rarăul, Platoul Todirescului, Poiana Sihăstriei sunt legate, spun legendele, de numele voievodului Petru Rareș.

Dezvoltarea turismului presupune atât avantaje dar și multe dezavantaje, de aceea turismul în Masivul Rarău trebuie privit ca un factor al conservării mediului înconjurător, eforturile orientate spre aceste acțiuni de protejare a micromediului sau macromediului ambiant constituind, de fapt, o parte integrantă a preocupărilor de asigurare a competitivității ofertei turistice.

Bibliografie

1. RUSU, Constantin, Masivul Rarău. Studiu de geografie fizică, Editura Academiei Române, București, 2002

2. OANCEA, Dimitrie, SWIZEWSKI, Cazimir, Munții Rarău-Giumalău, Editura Sport-Turism, București, 1983

3. http://www.campulungmoldovenesc.ro

4. http://www.carpati.org

Lista figurilor

Figură 1 Localizarea Masivului Rarău în Regiunea Nord Est 4

Figură 2 Sursa: 2002 Constantin Rusu Masivul Rarău, Studiu de Geografie Fizică 5

Figură 3 Sursa: 2002 Constantin Rusu Masivul Rarău, Studiu de Geografie Fizică 8

Figură 4 Sursa: 2002 Constantin Rusu Masivul Rarău, Studiu de Geografie Fizică 14

Figură 5 Sursa: 2002 Constantin Rusu Masivul Rarău, Studiu de Geografie Fizică 18

Figură 6 Sursa: 2002 Constantin Rusu Masivul Rarău, Studiu de Geografie Fizică 19

Figură 7 Tronson 1 Sursa: Primăria Câmpulung Moldovenesc 22

Figură 8 Tronson 2 Sursa: Primăria Câmpulung Moldovenesc 22

Figură 9 Traseu oficial, Sursa: Primăria Câmpulung Moldovenesc 23

Figură 10 Varianta 1 23

Figură 11, Profil transversal varianta 1 Sursa: Google Earth 24

Figură 12 Varianta 2 25

Figură 13 Varianta 3 27