SPECIALIZAREA STUDII DE SECURITATE Insecuritatea militară: războaie, conflicte, amenin ț ări Lazăr Alexandra, Anul III, Grupa III. Cluj-Napoca 2019… [603960]

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE

SPECIALIZAREA STUDII DE SECURITATE

Insecuritatea militară: războaie, conflicte,

amenin
ț
ări

Lazăr Alexandra, Anul III, Grupa III.

Cluj-Napoca

2019

I.
Introducere:

Pornind
de
la
premisa
că,
problematica
securității
este
condiționată
simultan
și
în
egală

măsură
atât
de
interacțiunea
politică
și
culturală
dintre
state,
cât
și
de
caracteristicile
interne

ale
piramidei
puterii
unui
stat
(fie
el
democratic/totalitar
ș
i
de
ambiții
de
lider

regional/global),
starea
de
insecuritate
rezultă
ș
i
ea
întocmai
din
aceste
condi
ț
ionări.
Dacă

securitatea
este
definită
drept
o
situația
în
care
o
persoană,
grup
de
persoane,
stat,
alianțe,
în

urma
unor
măsuri
specifice
adoptate,
individual
sau
în
înțelegere
cu
alți
actori,
capătă

certitudinea
că
existența,
integritatea
și
interesele
lor
fundamentale
nu
sunt
primejduite;
starea

de
insecuritate
presupune
exact
opusul
ș
i
anume,
sentimentul
de
pericol
și
risc,
impresia
de
a

fi
în
permanen
ț
ă
ameninț at,
libertate
îngrădită,
limitată
de
un
actor
mai
puternic.
Altfel
spus,

între
securitate
ș
i
insecu ritate,
putem
identifica
un
raport
de
intercondi
ț
ionare
care
poate
fi

exprimat
la
nivel
abstract,
matematic,
drept
un
raport
de
invers
propor
ț
ionalitate
întrucât
cu

cât
gradul
de
insecuritate
este
mai
ridicat,
cu
atât
nivelul
de
securitate
este
mai
scăzut
ș
i
cu

cât gradul de securitate este mai ridicat, cu atât nivelul de insecuritate este mai redus.

1

II.
Insecuritatea militară- amenin
ț
ări, războaie, conflicte.

​
Insecuritatea
militară
rezidă
din
analizarea
riscurilor,
vulnerabilită
ț
ilor
ș
i
amenin
ț
ărilor

la
adresa
unui
stat
care
nu
are
o
for
ț
ă
militară
bine
consolidată
si
care
nici
nu
dispune
de

resursele
economice
necesare
pentru
a
le
contracara.
Principalii
factori
care
generează
acest

fenomen, al insecurită
ț
ii militare, sunt: amenin
ț
ările, războaiele
ș
i conflictele.

​
Amenin
ț
ările
la
adresa
unui
stat
​
–
sunt
definite,
în
mod
tradi
ț
ional,
în
termeni
de

suveranitate,
independență
și
integritate
teritorială.
Conform
unor
autori,
acestea
mai
pot
fi

definite
și
în
raport
cu
riscurile,
reprezentând
factori
de
risc
ce
evoluează
către
concret,
către

existența
reală,
iar
într-un
anumit
context
sau
mediu
favorabil
capătă
și
direcție
și
intenție.

Obiectele
de
referință
pot
fi
a
ș
adar
entitățile
politice,
atât
cele
naționale,
cât
și
cele

supranaționale.
De
exemplu,
suveranitatea
este
amenințată
de
punerea
la
îndoială
a

recunoașterii,
legitimității
sau
autorității
guvernării,
iar
la
nivel
supranațional,
structurile

1
https://books.google.ro/books?id=XX6TDwAAQBAJ&pg=PT37&lpg=PT37&dq=insecuritate+militara&
source=bl&ots=HjnFCF7qFb&sig=ACfU3U38ZFr6kM-oUzaSfSgy7_VMCk5yog&hl=ro&sa=X&ved=2a
hUKEwjPrKjN6fjlAhUC2KQKHaWKB1MQ6AEwEnoECAoQAg#v=onepage&q=insecuritate%20militar
a&f=false

internaționale
sunt
amenințate
de
situații
ce
subminează
regulile,
normele
și
instituțiile
ce
le

constituie.
Amenin
ț
ările
vizează
toate
dimensiunile
securită
ț
ii
ș
i
vie
ț
ii
sociale.
Din
punct
de

vedere
militar,
analiza
amenințării
poate
avea
în
vedere
procesul
continuu
de
compilare
și

examinare
a
tuturor
informațiilor
disponibile
referitoare
la,
de
exemplu,
potențiale
activități

teroriste.
O
astfel
de
analiză
va
evidenția
atât
factorii
ce
sublinează
existența
grupărilor

teroriste,
capacitățile,
intențiile,
istoria
și
țintele
acestora,
cât
și
mediul
de
securitate
în
care

operează
forțele
proprii.
Până
nu
demult
amenințările
militare
au
fost
percepute
ca
principala

sursă
de
insecuritate
pe
care
un
stat
o
poate
avea,
deoarece
acțiunea
de
forță
era
singura

modalitate
prin
care
se
putea
determina
pierderi
iremediabile
atât
pentru
baza
organizațională

a
statelor
vizate,
cât
și
pentru
existența
populației
acestora,
însă
după
sfâr
ș
itul
războiului
rece,

în
contextul
extinderii
globalizării,
amenin
ț
ările
s-au
diversificat
ș
i
totodată
intensificat-

vorbim astfel de amenin
ț
ări cibernetice, nucleare, ecologice.

​
Războiul
este
fenomenul
cu
cea
mai
amplă
func
ț
ie
distructivă,
cu
cel
mai
pronun
ț
at

caracter
homicid,
cu
cele
mai
adânci
implica
ț
ii
asupra
prezentului
si
viitorului
omenirii.
De-a

2
lungul
istorie
acesta
a
îmbrăcat
diverse
forme,
fiind
un
fenomen
social
deosebit
de
complex,

căruia
istoricii
i-au
conferit
o
aten
ț
ie
aparte,
studiind
atât
modul
în
care
el
s-a
desfă
ș
urat
de-a

lungul
epocilor
cât
ș
i
cauzele
care
au
dus
la
izbucnirea
sa
ș
i
implicit
ș
i
modul
în
care
au

evoluat
rela
ț
iile
între
state
după
finalizarea
lui.
Una
dintre
concluziile
desprinse
de
mai
mul
ț
i

cercetători
ai
acestui
fenomen
a
fost
aceea
că,
războiul
este
un
înso
ț
itor
permanent
al

societă
ț
ii,
care
va
dăinui i
atâta
timp
cât
umanitatea
va
exista.
În
evul
mediu
Hugo
Grotius

oferă
o
explica
ț
ie
ș
i
o
definire
a
acestui
concept,
în
lucrarea
sa
„De
jure
belli",
aparuta
in

1625.
El
afirmă
că
războiul
este
o
recurgere
efectivă
la
for
ț
ă,
care
nu
diferă
de
starea
de
pace

decât
prin
înlocuirea
temporară
a
unui
cod
juridic
cu
altul.
Mai
târziu,
în
secolul
al
XVIII-lea,

Voltaire
si
Kant
percepeau
războiul
drept
o
absurditate,
militând,
îndeosebi
Kant,
pentru

crearea
unei
păci
eterne,
creionând
astfel
o
lume
în
care
războiul
era
exclus.
Carl
von

Clausewitz,
în
cunoscuta
sa
lucrare
„Despre
război",
pare
să
ne
ofere
o
definire
mai
exactă
a

acestui
concept,
care
se
aproprie
de
modul
în
care
războiul
este
văzut
în
zilele
noastre,
el

sus
ț
ine
că
„războiul
nu
este
numai
un
act
politic,
ci
un
adevarat
instrument
politic,
o

continuare
a
rela
ț
iilor
politice,
o
realizare
a
acestora
cu
alte
mijloace".
Defini
ț
ia

clausewitziana
nu
face
altceva
decât
să
ilustreze
raportul
de
conectivitate
dintre
scop
si

mijlocul
de
război,
ț
inând
cont
ș
i
de
diferitele
condi
ț
ii/contexte
istorice.
Scopul
războiului

2
http://www.armyacademy.ro/reviste/2_2001/c3.html

este
în
mare
parte
politic,
iar
dacă
percepem
politicul
ca
expresie
concentrată
a
economicului

sau
ca
expresie
concentrată
a
intereselor
sociale,
atunci
scopul
politic
va
exprima,
toate

interesele
sociale
implicate
in
pregatirea,
declan
ș
area
si
purtarea
unui
război.
Mijlocul

specific
războiului
este
lupta
armată,
care
are
un
caracter
distinctiv,
el
depinzând
de
jocul

politic al fiecărui stat în parte.

În
zilele
noastre,
războiul
este
definit
într-o
manieră
mai
pragmatică,
drept
o
confruntare

violentă,
în
care
sunt
angrenate
toate
componentele
activită
ț
ii
sociale:
componenta
politică,

componenta
economică,
componenta
diplomatică,
ideologică,
psiho-morală,
componenta

informatională,
elementul
definitoriu
fiind
confruntarea
militară
–
lupta
armată
–
ca

instrument al promovării intereselor statului.

Clasificarea războaielor:

În func
ț
ie de perioadele istorice avem:

➤
războaiele
antice:
un
război
de
invazie,
declan
ș
at
prin
surprindere,
considerat
un
tip
de

război
asimetric
întrucât
popoarele
de
războinici
atacau
popoarele
sedentare,
inițial

neînarmate
și
nepregătite
pentru
astfel
de
confruntări.
Exemple:
invazii,
incursiuni,
războaie

de răzbunare, războaie de prăduire.

➤
războaiele
clasice:
caracterizate
prin
înfruntarea
cavalereasc ă,
de
cele
mai
multe
ori
în

limitele
dreptului
păcii
și
a
războiului,
între
două
armate
aproximativ
egale
ca
număr,

instruire,
dotare
și
strategie.
Erau
războaie
de
tip
simetric-
exemplu
războaiele
napoleoniene,

războaiele cavalere
ș
ti.

➤
războiul
modern:
are
o
mul
ț
ime
de
forme
ș
i
expresii,
de
la
cele
clasice,
în
general
simetrice,

la
cele
non-contact
care
sunt,
evident,
asimetrice.
Exemplu:
războaiele
de
independen
ț
ă

politică,
războaiele
civile
ș
i
toate
celelalte
forme-
terorismul,
extremismul
politic
ș
i
religios,

războiul cibernetic, război nuclear, conflicte înghe
ț
ate,etc.

O altă clasificare a războaielor, des întâlnită în literatura de specialitate:

➤
​
Generația
1
​
:
Războaiele
cuprinse
între
introducerea
arme i
de
foc
și
Primul
Război

Mondial;
Caracteristici:
războaie
de
masă;
forțe
masive-dispuse
față
în
față
sau
în
diferite

dispozitive pe un teatru de război.

➤
Generația
2
​
:
Conflictele
și
războaiele
dintre
cele
două
conflagrații
mondiale;

Caracteristici:
Mitraliera,
arme
de
foc
puternice,
mobilizarea
industriei;
crearea
economiei
de

război.

➤
Genera
ț
ia
3
​
:
Cel
de
Al
Doilea
Război
Mondial.
Caracteristici:
Arme
automate,
tanc,

avion; război de mișcare; arme noi, îndeosebi de distrugere în masă; viteză; acțiune rapidă.

➤
Genera
ț
ia
4
​
:
Războaie
simetrice;
Războaie
disimetrice;
Războaie
asimetrice.
Caracteristici:

revoluție
în
probleme
militare;
sisteme
de
arme
de
mare
precizie;
lovituri
la
distanță;

extinderea
spațiului
luptei;
terorism;
acțiuni
asimetrice;
extinderea
conflictualității
în
spațiul

economic, informațional și chiar cultural.

3

Războiul simetric vs Războiul asimetric

O
dată
cu
dispari
ț
ia
bipolarită
ț
ii
în
rela
ț
iile
interna
ț
ionale
ș
i
cu
sfâr
ș
itul
Războiului
Rece,

asistăm
la
apari
ț
ia
unei
asimetri
tot
mai
extinse,
fie
că
vorbim
de
domeniul
economic,
militar,

social,
cultural
sau
chiar
politic.
Începând
cu
anii
‘90,
conceptul
de
„conflicte
asimetrice”
a

început
să
câ
ș
tige
teren
mai
ales
printre
anali
ș
tii
militari,
care
au
afirmat
că,
atunci
când

for
ț
ele
care
se
confruntă
nu
se
situează
la
acela
ș
i
nivel
de
putere
militară,
acestea
adoptă

tactici
diferite.
Războiul
asimetric
sau
,,războiul
umbrelor”
cum
mai
este
denumit
în

literatură,
presupune
că
fiecare
protagonist
nu
acceptă
și
nu
respectă
nicio
regulă
și
nicio

formă
de
restricție
privind
acțiunile
lor.
Fiecare
face
ce-i
convine,
folosindu-se
la
maxim
de

constrângerile, morala, legile și obiceiurile care-l leagă pe celălalt de mâini și de picioare.

Pentru
a
întelege
mult
mai
bine
acest
fenomen,
al
asimetrie,
am
ales
ca
ș
i
exemplu-
Invazia

Afganistanului
din
1991
respectiv
2003,
atunci
când
armata
lui
Saddam
Hussein
a
fost

cople
ș
ită
complet,
din
punct
de
vedere
tehnologic
și
informațional,
ea
neputând
reacționa

decât
prin
mici
ambuscade
și
prin
clasicile
acțiuni
de
hărțuire,
deși,
ca
efect
al
unui
război

psihologic
de
12
ani,
al
unui
embargo
teribil
supus
armamentului,
precum
ș
i
al
unei
conduceri

dictatoriale,
nici
voința
de
a
lupta
nu
mai
putea
fi
în
parametri
normali.
Este
vorba,
a
ș
adar,

4
despre
o
dispropor
ț
ie
uria
ș
ă
între
dotarea
militară
a
armatei
lui
Hussein,
respectiv
dotarea

armatei
americane,
care
pe
lângă
faptul
că
se
putea
conecta
la
o
rețea
de
informații
în
timp

real,
util,
dispunea
ș
i
de
radiolocator
și
termolocator,
care
cre
ș
teau
automat
ș
ansele
americane

de izbândă.

Literatura
de
specialitate,
creionează
războiul
asimetric
drept
un
război
primitiv

(nejustificat)
purtat
de
cel
slab
împotriva
celui
puternic.
Cel
puternic
respectă
întotdeauna

3
http://iss.ucdc.ro/studii-pdf/Razboi%20Cunoastere%20Adevar.pdf

4
https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/razboiul_asimetric_si_noua_fizionomie_a_conflictualitatii_armate.p
df

regulile
și
principile
războiului,
normele
de
drept
și
întreaga
legislație
internațională,
fiind

legat
astfel
de
mâini
și
de
picioare,
cel
slab,
în
schimb,
are
la
dispozi
ț
ie
toate
mijloacele

pentru
a-l
pune
pe
cel
puternic
într-o
situa
ț
ie
complicată,
întrucât
el
nu
respectă
nimic.
Altfel

spus,
victimele
războiului
asimetric
ar
fi
marile
puteri
tehnologice
și
informaționale,
marile

armate
(care
nu
se
pot
coborî
la
furtișaguri
tactice,
la
ambuscade,
atacuri
teroriste
etc.),
lumea

civilizată și implicit democrația.

Războiul hibrid- un altfel de război

Războiul hibrid încorporează o gamă largă de mijloace utilizate în război, inclusiv

capabilități convenționale, tactici și formațiuni neregulate, acte teroriste, violență și

constrângere nediferențiată precum și confuziile (lacunele) legislative.
Practic, este acel

5
război dus de una dintre păr
ț
ile beligerante atât cu mijloace conven
ț
ionale militare, cât
ș
i cu

mijloace nonconven
ț
ionale ori nonmilitare, în mod simultan. F. G. Hoffman, fost ofi
ț
er a

flotei maritime a SUA, este de părere că „războiul hibrid” poate fi multimodal- dus atât de

către state, cât
ș
i de către diferi
ț
i actori nonstatali
ș
i totodată acesta poate lua forma unor

ambuscade, omoruri, atacuri violente la adresa statului, cum ar fi de exemplu războaiele

cibernetice, financiare, care ar produce în mod cert o instabilitate nu numai pe plan economic

ci
ș
i politic, social în statu l respectiv.

5
Frank G. Hoffman, Conflict in the 21st Century: The rise of Hybrid Wars – Potomac institute For

Policy Studies Arlington, Virginia, December 2007, pg. 14