SPECIALIZAREA STUDII DE SECURITATE CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A INCENDIILOR ȘI EXPLOZIILOR Coordonator i științific i: Lector Dr. Ioan Manci Dr…. [606094]

UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
DEPARTAMENTUL DE STUDII INTERNAȚIONALE ȘI
ISTORIE CONTEMPORANĂ
SPECIALIZAREA STUDII DE SECURITATE

CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A
INCENDIILOR ȘI EXPLOZIILOR

Coordonator i științific i:
Lector Dr. Ioan Manci
Dr. Gabriel Virgil Rusu

Absolvent ă:
Andreea Daniela Boca

Cluj -Napoca
2018

3
CUPRINS

CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 3
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 5
Capitolul I. Aspecte generale privind cercetarea incendiilor și exploziilor …………………….. 7
1.1 Noțiuni generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 7
1.2 Necesitatea cercetării criminalistice a incendiilor și exploziilor ………………………….. . 9
1.3 Pericolul social al incendiilor si exploziilor ………………………….. ………………………….. 9
1.4 Importanța cercetării urmelor în procesul criminalistic ………………………….. ………… 10
Capitolul II. Cercetarea criminalistică a incendiilor ………………………….. ……………………… 12
2.1 Urmele de incendiu ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 12
2.2 Ridicarea urmelor de incendiu ………………………….. ………………………….. ………………. 14
2.3 Fixarea rezultatelor la fața locului ………………………….. ………………………….. …………. 15
2.4 Clasificarea urmelor de incendiu ………………………….. ………………………….. …………… 15
2.5 Evoluția incendiilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 16
2.6 Incendii generate de cauze naturale ………………………….. ………………………….. ……….. 19
2.6.1 Trăsnetul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 20
2.6.2 Radiația solară ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 21
2.7 Incendii generate accidental ………………………….. ………………………….. …………………. 23
2.7.1 Surse de aprindere de natură termică ………………………….. ………………………….. .. 23
2.7.2 Surse de aprindere de natură electrică ………………………….. ………………………….. 24
2.8 Incendii generate intenționat ………………………….. ………………………….. ………………… 25
2.8.1 Piromania ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 27
2.9 Incendii forestiere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 28
2.10 Cercetarea la fața locului în cazul incendiilor ………………………….. ……………………. 29
Capitolul III. Cercetarea criminalistică a exploziilor ………………………….. …………………….. 31
3.1 Cauze și clasificarea exploziilor ………………………….. ………………………….. ……………. 31
3.2 Exploziile provocate de cauze naturale ………………………….. ………………………….. ….. 34
3.3 Explozii provocate de cauze tehnice ………………………….. ………………………….. ……… 35
3.4 Exploziile produse prin acțiuni premeditate ………………………….. ………………………… 36
3.5 Urme de explozii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 38
3.7 Urmele de incendii si explozii pe cadavre ………………………….. ………………………….. . 44
Capitolul IV. Modalități de prevenire a incendiilor și exploziilor și securitatea națională . 47
4.1 Modalități de prevenire a incendiilor si exploziilor ………………………….. ……………… 47
4.2 Siguranța națională ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 49

4
4.2.1 Consecințele infracțiunilor la adresa securității ………………………….. ……………… 50
4.3 Studii de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 52
4.3.1 SC „ARCELOR MITALL” SA Hunedoara ………………………….. …………………… 52
4.3.2 Incendiu forestier Blăjeni -Dealul Mușat, Hunedoara ………………………….. ……… 53
4.4 Cadru legal ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 54
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 57
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 59

5

Introducere

Din momentul în care omul a început să construiască diverse structuri din lemn și nu
din piatră, incendiile au făcut parte din rutina zilnică. Aproape fi ecare oraș important din
lume a fost mai mult sau mai puț in afectat de un incendiu la un moment dat.1
Incendiile au fost o parte din istoria umanității, în care omul a învățat, pe calea cea grea,
cum să se organizeze mai bine în așezările urbane, cum să construiască pentru a evita astfel
de evenimente. Din păcate, omul a învățat greu, spre exemplu, Constantinopolul a ars de
cinci ori din anul 406 până în 1204. Noaptea de 18 spre 19 iule 64 d.Hr. a intrat în legendă.
Roma arde, iar focul ațâțat de un vânt puternic nu se lasă stins. Orașul arde 9 zile. În șase
zile, mare parte a cetății era distrusă. Focul începuse din zona Marelui Circ. Incendiul a fost
alimentat de mărfurile ce erau stocate în zonele imediat apropiate. Singura barieră în calea
flăcărilor a fost Tibrul.2
Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au descoperit efectele benefice ale focului .
Dezvoltarea economică a societății a scos la iveală aplicații benefice ale focului utilizate în
gospodării. Multe din lucrurile care ne înconjoară sunt realizate cu ajutorul focului. Din
păcate, atunci când nu mai poate fi controlat, focul s -a dovedit a f i un dușman de temut al
omului. Efectele negative ale focului, i -au determinat pe oameni să ia diverse măsuri
preventive de preîntâmpinare a producerii și propagarii incendiilor.3
Lucrarea cu titlul “Cercetarea criminalistică a incendiilor și exploziilor”, cuprinde
patru capitole în care am dorit să analizez metodele de lucru a criminaliștilor, etapele și
desfășurarea unui incendiu respective a unei explozii. Capitolul unu cuprinde noțiuni
generale ale cercetării criminalistice, necesitatea cercetării crimi nalistice și pericolul social
al incendiilor și exploziilor. Capitolul doi conține date privind incendiile, respectiv, urmele
de incendiu, cauzele, clasele incendiu și cercetarea la fața locului. Capitolul trei include date
referitoare la explozii, cauzele , clasele, urmele și cercetarea la fața locului în cazul

1Bogdan Bratu, Incendii in istorie , https://www.roportal.ro/articole/despre/incendii_in_istorie_4274/ , accesat
la data de 10.06.2018.
2Nero și incendierea Romei , http://www.istorie -pe-scurt.ro/marele -incendiu -din-roma -quo-vadis -domnie/ ,
accesat la data de 10.06.2018.
3 Focul – Prieten și dușman , http://www.isujialomita.eu/wp –
content/uploads/Informare_preventiva/Informare_preventiva_copii/Focul -prieten -si-dusman.pdf , accesat la
data de 10.06.2018.

6
exploziilor. În capitolul patru am dorit să evidențiez urmele de incendii și explozii pe victim,
modalitățile de prevenire, legătura cu securitatea națională, cadrul legal si studiile de caz
referito are la incendii.
Am ales aceast ă temă deoarece am dorit să evidențiez faptul că acest flagel provoacă
cel mai mare număr de pierderi de vieți omenești, mai mult decât orice altă calamitate. Ca
urmare protecția și lupta împotriva incendiilor constituie o i mportanță deosebită. Riscul de
incendiu este cel mai frecvent risc care se manifestă pe teritoriul național, producerea lui
reprezentând o situație de urgență de tip special astfel securitatea la incendiu a constituit și
va constitui o preocupare majoră pe ntru fiecare comunitate .
De asemenea, prin această lucrarea vreau să prezint faptul că incendiile și exploziile
constituie o vulnerabilitate majoră asupra securității populației dar și că i ncendierea și
utilizarea materialelor explozibile constituie moda lități faptice concrete de săvârșire a unor
infracțiuni contra siguranței naționale .

7

Capitolul I . Aspecte generale privind cercetarea incendiilor și exploziilor

1.1 Noțiuni generale

Incendiul

“În fiecare an, pe plan mondial, incendiile provoacă zeci de mii de pierderi de vieți
omenești, sute de mii de răniți și uriașe pierderi materiale. Acest flagel provoacă mai multe
pierderi de vieți omenești și bunuri materiale decât toate calamitățile naturale. Ca urmare,
protecția și lup ta împotriva incendiilor au căpătat o importanță deosebită. Riscul de incendiu
este cel mai frecvent risc care se manifestă pe teritoriul național, producerea lui reprezentând
o situație de urgență de tip special, fenomen care afectează domenii importante ale activității
vieții economice și sociale, precum construcții, instalații, amenajări, păduri, mijloace de
transport, culturi agricole etc. Ca urmare, securitatea la incendiu a constituit și va constitui
o preocupare majoră pentru fiecare comunitate. ”4
Noțiunea de incendiu este definită în Dicționarul explicativ al limbii române astfel:
”Foc mare care cuprinde și distruge parțial sau în totalitate o clădire, o pădure, etc. “ Nu
putem să rămânem la această definiție, in cazul acestui fenomen atât de complex cum este
incendiul, pentru că ar însemna că nu ținem seamă de elementele care stau la baza acestuia
precum: inițierea, dezvoltarea și lichidarea lui, dar și de consecințele ce le pot cauza.
În conformitate cu prevedirele legale incendiul este o ardere aut oîntreținută, care se
desfășoară fară control în timp și spațiu. De asemenea, incendiul poate fi definit ca fiind un
proces complex, cu desfășurare nedeterminată, incluzând fenomene cum ar fi: formarea
flăcării, degajarea și transferul de căldură, reacțiil e fizico -chimice pe timpul arderii,
degajarea și răspândirea produselor arderii, transformările structurale produse în materialele
de construcție și elementele de rezistență, schimbul de gaze cu incintele alăturate sau mediul
înconjurător.
“Incendiul este de asemenea o reacție chimică cunoscută sub numele de combustie.
Procesul de combustie constă în oxidarea rapidă a materialului inflamabil însoțită de
eliberare de energie sub formă de căldură.”

4 Sorin Calotă, Gheorghe Popa, George Soresc u, Simion Dolha, Ghid de cercetare a cauzelor de incendii ,
Editura Universul Juridic, București, 2016, p. 25.

8
Incendiu trece prin patru faze distinct, definite de obicei prin temperatura medie a
gazelor din compartiment: inițierea sau aprinderea, care este caracteri zată ca începutul
combustiei; p erioada pre -flashover sau perioada de creștere, în timpul căreia incendiul este
localizat la câteva obiecte care ard; faza post -flashove r sau faza în care incendiul este
complet dezvoltat și în care acesta a cuprins întregul compartiment și faza de stingere.
Trecerea de la faza de creștere la cea de dezvoltare completă se numește flashover.5

Explozia

“Studiul substanțelor exploziv e și al fenomenelor de transformare explozivă a
reprezentat întotdeauna o tentație asemenea zborului; el s -a configurat ca domeniu distinct
mult mai târziu, datorită mijloacelor costisitoare de experimentare și a multiplelor dificultăți
în modelare, deși a reprezentat o provocare prin multitudinea aplicațiilor practice. ”
Prin substan țe explozive sau explozivi se înțelege substanța sau amestecul de
substanțe care sub procesul unui impuls de inițiere, mecanic, electric, caloric sau chimic, se
poate descompune brus și violent, cu dezvoltarea de căldură, lumină și gaz și poate provoca
o creștere mare a presiunii la locul exploziei.
Impulsul de inițiere poate fi :
– chimic (ex. reacție chimică cu degajare internă de căldură)
-caloric (ex. flacără, încălzire, scânt eie)
-electric (ex. flamă electrică, descărcare electrică, scânteie electrică)
-mecanic (ex. lovitură, frecare, percuție )
-explozia unui alt exploziv (ex. explozivul de inițiere sau detonatorul intermediar,
explozivul capsei detonate).
Explozia are un proc es de modificare fizico -chimică a materiei foarte rapid, urmat
de o degajare de căldură și de alcătuirea unor gaze sau vapori puternic încălziți care produc
un lucru mechanic de devastare sau de deplasare. Oxidoreducerea sau reacțiile chimice de
descompune re stau la baza descompunerii explosive.6

5 Dan-Victor Cavaropol, Manuel Șerban, Investigarea cauzelor de producere a situațiilor de urgență –
incendii și explozii , București, Editura Printech, 2010, p.7.
6 Ibidem , p.30.

9
1.2 Necesitatea cercetării crimi nalistice a incendiilor și explo ziilor

“În rezolvarea unor asemenea cauze o mare importanță o are operativitatea în
activitatea de investigare și în principal în stabilirea cauzelor reale a producerii
evenimentului. ”
Mijloacele de cercetare criminalistică capătă o mare importanță în momentul în care
unele ipoteze exprimate pe parcursul investigațiilor trebuie eliminate pentru a stabilii cauza
reală a unui incendiu sau explozi e. Prin metodele specifice criminalisticii, investigatorilor
le sunt puse la dispoziție toate detaliile modului de inițiere, evoluția și finalizarea
incidentului. De asemenea este efectuată o cercetare a locului sistematizată si științifică iar
prin specia liștii desemnați în cercetare se asigură eliminareaunor ipoteze sau conducerea
cazului in direcții noi. Tot odată prin asigurarea cadrului legal și procedural al activităților
desfășurate se pot desemna și propune un sistem de măsuri cu caracter preventiv.
Elementele de tehnică criminalistică ajută la desc operirea, fixarea, ridicarea,
examinarea și interpretarea urmelor și altor mijloace de probă ridicate de la fața locului si
realizarea expertizelor și constatărilor tehinco -stiințifice. Cercetarea criminalistică a acestui
tip de evenimente garantează obținerea datelor pentru efectuarea unor studii criminologice
privind originile, caracterul, consecințele și tendința acestor acte infracționale realizând
contribuția la elaborarea unor norme de prevenire a producerii sau comiterii acestor
evenimente. As tfel prin aceste metode pot fi identificate mijloace tehnico -stiințifice de
sesizare a declanș ării unor incendii sau explozii, efectuarea sistemelor de supraveghere și
control, metode inovative de ridicare, fixare si examinare a urmelor specifice, precum și
elaborarea unor capcane în locurile vulnerabile.7

1.3 Pericolul social al incendiilor si exploziilor

Focu l, o forță impetuoasă a naturii, a susținut progresul societății omenești, fiind în
același timp și unul din cei mai de temut dușmani ai omenirii. Cu toate că progresul științific
și social au condus la o siguranță mare a vieții, în zilele de azi focul a rămas un subiect de
reflexii filosofice și de asemenea, un fenomen de temut. “În luc rarea Psihanaliza focului,
Gaston Bachelard investighează un element (focul) cu toate iluziile, erorile, miturile și

7 Petru Tărchilă, Explozii și incendii.Cercetarea criminalistică , Editura Universității “Aurel Vlaicu” , Arad,
2005, p.12.

10
contradicțiile ce s -au produs în jurul acestui mister originar de -a lungul timpului. Focul,
precizează Gaston Bachelard este prin excelență un element contradictoriu. Îl imaginăm în
ceea ce sălășuiește în profunzimile ființei prin sentimentul de iubire; el se ascunde în
materie, se manifestă sub formă de ură și răzbunare, ni -l închipuim că luminează în paradis
și arde în infern; este un pretext de joacă pentru copii și un mijloc utilitar în bucătărie, o
pedeapsă a apocalipsului și o mare binefacere pentru oameni. ”
Prin procesul industrial s -au evidențiat noi fenomene ce au folosit omului în luptă ca și în
înfrângerea munților – exploziile. Cu toate că exploziile sunt doar „ un foc care se consumă
aproape instantaneu”, forța lor se poate întoarce împotriva omului. Epoca modernă a
cunoscut nu doar incendii accidentale sau explozii din domeniu industrial, ci și imensele
distrugeri ale războiului sau ale actelor teroriste manifes tate prin incendii si explozii.
Descoperind din cele mai vechi timpuri pericolul reprezentat de această forță
impetuoasă a focului, omul a stabilit sancțiuni prin lege pentru distrugerea prin incendiere
și explozii. “Vechea lege romană pentru incendium ( adică aprinderea proprietății cuiva sau
incendierea cetății) prevedea pedeapsa prin ardere pe rug. În Evul Mediu, cât și după aceea,
atât în Europa cât și în America legea prevedea pedeapsa cu moartea și confiscarea averii.
Din 1784 în Irlanda, America de No rd și în alte tări s -a aplicat pedeapsa cu moartea doar
pentru incendierea pe timpul nopții. ” Astăzi pentru faptele cunoscute prin termenul de arson
sunt percepute pedepse grave, mai ales daca se soldează cu moartea unei persoane ca urmare
a incendierii pe timpul nopții.
Pentru cele mai eficiente metode de acțiune în cazul prevenirii incendiilor și lupta
împotriva acestora, s -au efectuat acțiuni de analiză a criteriilor de comparație între serviciile
si agențiile specializate din diferite tări, tocmai din c auză că în fiecare an, pe plan mondial
se provoacă pierderi uriașe de vieți omenești și bunuri materiale, cauzate de incendii și
explozii.8

1.4 Importanța cercetării urmelor în procesul criminalistic

“Orice activitate a omului, desfășurată în timp și spațiu, prin mișcări fizice, lasă în
locul respective diverse modificări față de situația anterioară, care se păstrează pe o durată
apreciabilă de timp. Folosindu -se cu pricepere aspectul general al acesto r transformări,

8 Ibidem , pp.5 -10.

11
varietatea și numărul lor, particularitățile locului în perimetrul căruia se află, poziția unora
față de altele, se poate reconstitui rational tabloul dinamic al faptei săvârșite.”
Din cauză că sunt o schimbare a mediului înconjurător de c ătre om, urmele, în cazul
acțiunilor antisociale deosebit de grave, sunt folosite de multă vreme de către organele
competente ale statului în vederea identificării și pedepsirii persoanelor implicate. La
început, în aceste scopuri au fost folosite cel mai des urmele care ofereau date certe despre
mijloacele și modul în care au fost săvârșite anumite infracțiuni sau date despre persoana
care le -ar fi săvârșit, ca urmele de mâini, picioare, ale mijloacelor de transport ori ale
instrumentelor de spargere și ap roape deloc urmele sub formă de obiecte, resturi de obiecte,
spermă, salivă sau urmele de praf.
Deoarece folosirea lor este tot mai intensă în procesul cercetării unei game tot mai
vastă de infracțiuni, urmele ocupă în știința criminalisticii locul central . În prezent o
infracțiune nu poate fii săvârșită fără să fie create și urme corespunzătoare la fața locului.
Totodată nu poate fii stabilit un proces de cercetare criminalistică fără studierea anumitor
urme. Urmele sunt studiate cu deosebită insistență în toate lucrările de specialitate, sub toate
aspectele posibile, tocmai pentru imporanța pe care au căpătat -o în știința și cercetarea
criminalistică, începând de la modul de formare, aspectele sub care se definesc, urmate de
metodele și mijloacele tehnice de căutare, inerpretare, fixare și ridicare de la locul faptei,
terminând cu examinarea lor în condiții de laborator și concluziile expertului criminalist,
concluzii utilizate în procesul aprecierii de către organul judiciar în confirmare, a intregului
material probator. Cu toate acestea primii pași în studiul urmelor sunt păstrați definițiilor și
clasificarii urmelor pentru a sistematiza si realiza o analiză cât mai eficientă.
„Așadar, am putea spune că, sub aspect criminalistic, prin urmă se înțelege orice
modificare produsă la locul săvârșirii infracțiunii, ca rezultat material al activității
persoanelor implicate în faptă și este utilă cercetării criminalistice. Astfel formulată,
definiția urmei cuprinde întrega gamă de urme, indiferent de natura lor , modul de formare,
spectele sub care se pot prezenta, precum și utilitatea lor pentru cercetarea criminalistică.”9

9 Ion Mircea, Valoarea criminalistică a unor urme de la locul faptei , Arad, Ed itura Vasile Goldiș, 1996,
pp.11 -16.

12
Capitolul II . Cercetarea criminalistică a incendiilor

2.1 Urmele de incendiu

Acest tip de urme poate fi întâlnit în diverse infracțiuni dar și în cazul evenimentelor
naturale sau accidente. Urmele produse de incendiu pot apărea în diverse forme, în funcție
de cauză, astfel se întâlnesc urmele de carbonizare, de afumare, diferite obiecte, ființe, sau
material, distruse de ardere partial sau integral. De foarte multe ori urmele pot fi distruse
sau alterate, prin intervenția pentru stingere a incendiului, obiecte pot fi mutate și astfel
uneori este greu de realizat cercetarea la locul faptei în aceste condiții.10
Nu se permite începerea lucrărilor d e degajare, de înlăturare a instalațiilor și
obiectelor distruse, înainte de încheierea cercetărilor la fața locului întreprinse de organele
judiciare împreună cu specialiștii în domeniu și organele de protecție a muncii pentru a nu
crea alte neplăceri sau dificultăți în plan social -economic.11
Activitatea de căutare se produce astfel încât să nu se producă nici o distrugere și să
nu se producă nici o distrugere și să nu se aducă nici o modificare poziției sau stării inițiale
a urmelor . O atenție deosebită se acordă căutării :
– urmele de mirosuri neobi șnuite ;
– urmele unor scurgeri de lichide combustibile ;
– obiecte ce pot orienta pe investigatori asupra diferitelor activități desfăsurate în
spațiul cercetat în perioada premergătoare incendiului ;
– unor corpuri sau obiecte care au, în acel moment, o temperatură anormal de ridicată ;
– unor obiecte sau utilaje capabile să inițieze arderea materialelor combustibile în jur
sau a unor mijloace incendiare ;
– obiecte asupra cărora făptuitorii au acționat, mijloacelor și instrumentelor aduse
sau uitate de ei la locul incendiului ;
– urmelor vizibile și latente de mâini și picioare, ale folosirii unor instrumente de
spargere, urmelor mijloacelor de transport utilizatori ale unor mijloace incendi are (de
inițiere sau accelerare a incendiului) ;

10 Codrin Horațiu Miron, Gabriel Virgil Rusu, Criminalistică Note de curs , Universitatea Babeș -Bolyai,
Cluj-Napoca, 2014, p.61.
11 Emilian Stancu, Tratat de criminalistică , Editura Universul Juridic, București, 2010, p.250.

13
– goluri neprotejate în pereți și planșeele sectorului cercetat, prin care puteau fi
aruncate din neglijență sau cu intenție, din exterior, scantei, țigări, blocuri de sudură sau alte
surse similare de iniție re;
– eventuale posibilități de transmitere a incendiului din încăperi vecine, prin
conducte ;
– căutarea pe pereți și tavane, pe obiecte și instalațiile din spațiul cercetat a unor pete
și depuneri de funingine groasă, a poziției și dimensiunilor acestora (urmărind ca ulterior,
să se verifice existența, sub zonele respective, a urmelor ardere a lichidelor în cauză,
proveniența și justificarea prezenței lor) ;
– căutarea urmelor de vitrificări ale alementelor de oțel intens solicitate termic
(pentru analiza la microscop a raportului fier -carbon) în scopul obținerii de informații
privind temperaturile atinse în timpul incendiului în spațiul cercetat ;
– căutarea unor urme ce pot pune în evidență eventualele defec țiuni apărute în
funcționarea instalațiilor sau e fectele unor solicitărila care acestea au fost supuse în perioada
premergătoare, ori în timpul incendiului cum sunt: fisuri, urme de frecare a unor piese sau
ale loviturilor unor corpuri tari, topirea lagărelor sau altor piese supraîncălzite, topiri ale
izolației conductoarelor electrice, perlări, deteriorări ale stratului de vopsea.12
Intensitatea factorilor cauzatori de incendii este condiționată întotdeauna de
substanța combustibilă, de oxigenul care întreține arderea, precum și de curenții de aer și
starea atmosferică. Datorită proprietăților individuale, nu toate substanțele se combină la fel
de usor cu oxigenul din aer și, deci aprinderea lor nu se realizează tot așa de repede. Unele
din ele se aprind la temperaturi relativ joase, altele la temperaturi foarte înalte și, ca urmare,
temperatura ce se dezvoltă în timpul arderii diferitelor substanțe nu este aceeași.
Dacă substanța combustibilă și viteza de propagare a focului, arderile se clasifică în
arderi lente (viteză de propagare mică până la 1m/s.) ș i arderi rapide(viteză de propagare
mare, până la 4m/s.). Prin urme create de incendii se înțeleg modificările produse la locul
săvârșirii unei fapte penale ca urmare a acțiunii substanțelor incendiare sau altor cauze
declanșatoare, a flăcărilor deschise, arderilor mocnite, temperaturii și a celorlalte fenomene
ce însoțesc incendiul. În urma producerii incendiilor, la fața locului pot rămâne urme formă,
poziționale și materie.13

12 Dan-Victor Cavaropol, Manuel Șerban, op.cit. , pp.88 -89.
13 Petru Tărchilă, op.cit., p.31.

14
2.2 Ridicarea urmelor de incendiu

Ridicarea urmelor de incendiu se efectueaza în faza dinamică a cercetăriila fața
locului. În ridicarea urmelor este indicat să participe expertul criminalist, ca și specialistul
pentru situații de urgență. Urmele care sunt ridicate de la locul faptei sunt fixate prin
fotografiere si proces -verbal. Se execută în cantități suficiente următoarele urme găsite la
fața locului:
– resturi carbonizate de lemn;
– metal;
– țesături ;
– conductori electrici ;
– mostre de enușă din focar și din alte zone ;
– urme pulverulente de sol, praf ;
– vase cu resturi de ca rburanți ;
– așchii ;
– cârpe îmbibate cu ulei sau diferiți combustibili ;
– fitile ;
– chibrituri ;
– resturile de țigară ș.a., fiecare ambalându -se separat în vase etanșe de sticlă, care
se închid ermetic.
Ridicarea obiectelor, îmbibate cu lichid inflamabil se face de către expertul chemat
la locul incendiului. Trebuie să nu se piardă din vedere faptul că mirosul de petrol lampant
este persistent și că el se simte chiar după scurgerea a 1 -2 luni de la producerea incendiului.
Mirosul de benzină și gazolină dis pare foarte repede.
Obiectele umede cu miros de petrol lampant, spirt sau alte substanțe inflamabile,
trebuie ambalate în flacoane astupate ermetic, pentru a se înlătura orice fel de acces al
aerului, după care capacul trebuie acoperit cu ceară sau cu para fină. Pentru ridicarea
materialelor din hârtie sau textile carbonizate se pulverizează un start subțire de polivinil –
pirolidon. Pulverizarea se face de la o anumită distanță pentru a nu cădea picături de soluție,
iar strat ul nu trebuie să fie prea gros. Fe lul în care au fost ridicate urmele, menține
acesteurme intacte crescând posibilitatea de efectuare a unor expertize calitative fizico –
chimice.

15
2.3 Fixarea rezultatelor la fața locului

Rezultatele cercetării la fața locului sunt fixate prin:
– proces -verbal de cercetare ca mijloc principal;
– fotografia judiciară operativă ca mijloc secundar;
– magnetofonul;
– schița locului faptei ca mijloc secundar;14

2.4 Clasificarea urmelor de incendiu

Pe plan mondial nu există înca un punct de vedere unitar asupra clasificării cauzelor
de incendii.există diferențe de la țară la țară și în clasificările codificate pentru completarea
statisticilor curente. Pompierii români utilizează pentru completarea ra poartelor de
intervenție și analiză statistică 14 tipuri de surse de aprindere: arc sau scânteie electrică,
efectul termic al curentului electric, scurt circuit electric, electricitate statică, flacără
deschisă, flacără închisă, efect termic(căldură prin c ontact sau radiație), frecare, scântei
mecanice, jar sau scânteie(inclusiv țigară), autoaărindere, reacție chimică, explozie,
substanțe incendiare, trăsnet, alte surse( radiație solară, energie nucleară, căderea unor
corpuri din atmosferă etc.)
Criteriile de clasificare a incendiilor trebuie să țină cont de interacțiunea elementelor
obligatorii pentru producerea acestora. În acest context, de cele mai multe ori se optează în
clasificare pe analiza naturii surselor de aprindere.
Astfel, se pot deosebi următo arele categorii:
1. Surse de aprindere cu flacără :
– focuri în aer liber ;
– flacără (chibrit, lumânare) ;
– flacără de la aparate termice ;
2. Surse de aprindere de natură termică :
– obiecte incendescente (țigară, topituri metalice, becuri și proiectoare electrice, jar,
cenușă, zgură, particule incandescente de la sudură ș.a.) ;
– căldură degajată de aparate termice (casnice, industriale) ;

14 Dan-Victor Cavaropol, Manuel Șerban, op.cit pp.91 -92.

16
– efectul termic al curentului electric ;
– coșuri defecte necurățate ;
3. Surse de aprindere de natură electrică :
– arcuri și scântei electrice ;
– scurtcircuite ;
– electricitate statică ;
4. Surse de aprindere spontană :
– de natură chimică ;
– de natură fizico -chimică ;
– de natură bilolgică ;
5. Surse de aprindere mecanică :
– scântei mecanice ;
– frecare ;
6. Surse de aprindere naturale :
– căldură solară;
– trăsnet ;
7. Surse de aprindere datorate explozivilor și materialelor incendiare ;
8. Surse de aprindere indirecte (radiația unui focar de incendiu, flacăra unui amestec
exploziv ș.a.).15

2.5 Evoluția incendiilor

Nu orice ardere constituie un incendiu. De exemplu, nu sunt incendii arderea
produselor în cuptoare sau alte instalații similare, unele aprinderi rezultate în urma
funcționării instalațiilor electrice, arderea sub control a gunoaielor, ierburilor ș.a. Datorită
evoluției aleatorii a fonomenului nu pot exista două incendii la fel, deci a căror evoluție să
fie identică. În dezvoltarea unui incndiu interior intervin numeroși factori : forma și
dimensiunile încăperii, sarcina termică, deschiderea spre exterior, natura și poziționarea
materialelor combustibile, locul și modul de inițiere a incendiilor, dispunerea încăperii în
clădire etc. Având în vedere proprietățile fizico -chimice ale gazelor de ardere și ale
materialelor combustibile, orice incendiu urmează în primele fa ze, un model de dezvoltare

15 Petru Tărchilă, op.cit. pp.18 -20.

17
spația lă după anumite reguli generale. Evoluția și modelul dezvoltării spațiale a incendiului
diferă în funcție de locul unde s -a produs acesta, în interiorul unei încăperi sau în exterior.
În evoluția unui incendiu în interiorul unei încăperi intervin mai multe faze:
a) apariția focarului inițial. Este faza în care, datorită unor împrejurări favorabile sunt puse
în contact materialul combustibil cu sursa de aprindere a cărei energie acumulată în timpul
perioadei de contact, duce la inițierea incendiului.
b) faza de ardere lentă. Această fază are o durată extrem de variată. Absenta în numeroase
cazuri, ea poate dura câteva minute, ore și în unele cazuri chiar zile și săptămâni (în cazul
arderilor mocnite). Durata acestei faze depin de de natura, cantitatea și modul de distribuție
a metalelor combustibile în incintă de dimensiunile și amplasarea surselor de aprindere și
de cantitatea de căldură transmisă de acestea, cu cât materialul se aprinde mai ușor, cu atât
căldura degajată este mai mare și propagarea are loc mai rapid.
c) faza de ardere activă. În această fază, arderea se propagă la toate obiectele învecinate cu
focarul, având aerul necesar încă în cantitate suficientă. Radiația devine principalul factor
al transferului de căldur ă, în principal prin stratul de gaze fierbinți și fum acumulate sub
tavan propagând incendiul și în zone mai îndepărtate de focar, prin încălzirea materialelor
din aceste zone la temperatura de aprindere.
d) faza de ardere generalizată. După producerea fen omenului de flash -over arderea se
generalizează în întrega incinta. Temperaturile se uniformizează spre valori maxime,
transferul de căldură prin radiație devine proponderent. În cazul acestei faza, structurile de
rezistență sunt cele mai afectate.
e) faza de regresie. În cursul acestei faze temperaturile încetează să mai crească, apoi începe
să scadă datorită epuizării combustibilului, dar scăderea nu este bruscă, acționând în
continuare distructiv asupra structurilor.
Incendiile exterioare , spre deosebire de cele interioare, se caracterizează prin
propagare orizontală. Direcția de propagare este influențată de configurația terenului, de
curenții de aer creați de foc și de vânt, precum și de multiplele interdependențe dintre acești
trei factori. Elementele principale ale unui model de dezvoltare spațială a unui incendiu
exterior sunt:
– la nivelul solului, focul se va propaga circular, de regulă relativ încet ;
– incendiu se va propaga în susul pantei în cazul unor denivelări ;
Incendiile exterioare sunt relativ ușor de cercetat. Direcția de ardere este evidentă pe
partea arsă a trunchiurilor, a tulpinilor ș.a. Focarul se intensifică ca punctul din care
propagarea pornește în toate direcțiile. Surse de aprindere pot fi focuri nes tinse, neglijența

18
fumătorilor, arderi scăpate de sub control, scântei de la autovehicule, trăsnet, scântei
electrice, scântei de la arme de foc, energie solară, aprindere spontană, aprinderi intenționate
etc.16
Cantitatea de funingine care se formează în ti mpul unei arderi incomplete este
variabilă și depinde de natura combustibilului, de mărimea focarului și de condițiile de
ventilație. Totuși este puțin posibil ca această depunere să depășească 10% din masa
materialului.
Tabelul 1.1. Reprezintă caracterist icile unor materiale și substanțe combustibile.
Materiale și
substanțe
combustibile Caracteristicile fumului
Culoare Miros Gust
Lemn Cenușiu -negru Rășinos Acrișor
Hârtie, paie, fân Galben -alb Rășinos Acrișor
Bumbac Brun -închis Specific Acrișor
Produse petroliere Negru Uleios Acrișor
Fosfor Alb-deschis Usturoiat –
Magneziu Alb – Metalic
Sulf Nedefinit Sulfuros Acid
Fulmicoton și alte
combinații de azot Galben -brun Iritant Acid
Cauciuc Negru -brun Sulfuros Acid
Potasiu metalic Alb-dens – Alcalin
Polistiren Negru -închis De hidrocarburi –
Policlorură de vinil Cenușiu -închis De acid clorhidric –
Celuloid Cenușiu -închis Specific Acid

Compoziția fumului prezintă cea mai mare importanță pentru aprecierea situației în
cazul incendiilor izbucnite în interior. În tabelul 1.2 sunt prezentate procentele volumice de
dioxid de carbon, monoxid de carbon și oxigen ce se întâlnesc în cazul unor incendii în spații
închise.

16 Ibidem , pp.14 -17.

19
Tabelul 1.2. Procentele volumice de dioxid de carbon, monoxid de carbon și oxigen
în cazul unor incendii în spații închise.17
Locul de izbucnire
al incendiului Compoziția volumică a fumului, în %
Oxid de carbon Dioxid de carbon Oxigen
Subsoluri 0,04 – 0,65 0,10 – 3,50 17,00 – 19,50
Poduri 0,10 – 0,20 0,10 – 2,5 17,70 – 20,70
Secțiile fabricilor de
mobilă 0,16 – 0,40 0,30 – 1,30 19,30 – 20,00
Apartamente 0,10 – 0,25 10,00 – 18,00 18,60 – 19,00
Depozite de
vopsele, uleiuri,
materiale de
ambalaj 0,20 1,20 – 2,20 18,60
Diverse 0,10 – 1,40 0,30 – 10,10 9,00 – 20,80

Incendiile se împart în cinci clase:
– Clasa A (incendii de solide)
– Clasa B (incendii de lichide)
– Clasa C (incendii de gaze)
– Clasa D (incendii de metale)
– Clasa F (incendii uleiuri vegetale și animale).18
Clasificarea urmelor de incendiu se face în funcție de cauza care le -a determinat, rezultând
astfel:
– incendii generate de cauze naturale;
– incendii generate accidental;
– incendii create intenționat.19

2.6 Incendii generate de cauze naturale

În această categorie intră incendiile inițiate independent de voința omului sau fără cauze
tehnice, datorită unor surse de aprindere naturale, cum ar fi: descărcări electrice atmosferice și

17 Dan Victor Cavaropol, Manuel Șerban, op.ci t., pp.25 -26.
18 Dan Victor Cavaropol, Manuel Șerban, ibidem, pp.6-9.
19 Codrin Horațiu Miron, Gabriel Virgil Rusu, op.cit. , p.61

20
radiația solară. Fenomenele sau calamitățile naturale, cum ar fi : cutremurele de pământ,
alunecările de teren, inundațiile, furtunile puternice, meteoriții ș.a. pot favoriza provocarea unor
incendii prin distrugerea unor instalații, dar nu constituie prin ele însăși surse de aprindere.

2.6.1 Trăsnetul

Trăsnetul este o descărcare electrică disruptivă aperiodică, de mare intensitate, care se
produce în timp de furtună, între nori și pământ, prin interiorul unor canale de aer izolat. Norii
care generează trăsnete sunt de tipul Comulonimbus, fiind caracterizați de înălțim e redusă
deasupra Pământului (2 km), densitate mare de picături de apă și dimensiuni mari, atât pe
verticală (până la 10 km), cât și pe orizontală (până la 15 km). Se pot deosebi :
– trăsnet cald – descărcare caracterizată prin intensitatea moderată, dar cu durată relativ
mare, astfel încât sarcina electrică trecută prin canalul de descărcare este considerabilă;
produce pagube, indeosebi prin efecte termice ;
– trăsnet rece – descarcare caracterizată prin intensitate foarte mare, dar durată mică,
sarcina trecută prin canalul de descărcare fiind relativ mică (câțiva coulombi); efectul
termic este redus, dar produce pagube prin efectele electromagnetice puternice.
Trăsnetul se poate manifeste ca trăsnet simplu sau multiplu (descărcare formată dintr -o
succesiune de 3, 4 până la 15 descărcări successive pe același canala, separate prin pauze scurte
de până la 1 ms). În esență, ca fenomen, trăsnetul nu se deosebete de o scânteie, însă este o
descărcare mult mai intense din cauza acumulării unei sarcini mari electrostatice.
Descărcarea electrică luminoasă produsă între nori sau interiorul unui nor constituie
fulgerul care poate avea forme diferite: liniare, plate (difuze ), sferice, perlate. At ât fulgerele cât
și trăsnetele sunt însoțite, în cele mmai multe cazuri, de manifestări sonore: tunetul, care
reprezintă zgomotul puternic produs prin dilatarea bruscă a gazelor din canalul descărcării,
aflate la temperaturi înalte. Deci fulgerul nu va constitui niciodată cauză de incendiu. În
schimb, trăsnetul, care reprezintă descărcarea electrică luminoasă produsă între nori și pământ
sau un obiect de pe pământ constituie adesea cauză de incendiu.
Direcția trăsnetului rămâne incer tă până la circa 100 m deasupra pământului, coborârea
având loc, în general, în trepte de 50 -100 m (forma de zig -zag). Cele mai expuse căderi ale
trăsnetul sunt, în primul rând, obiectivele înalte, care se electrizează prin inducție electrostatică,
de exem plu coșuri de fum (gazele de ardere și fumul fiind un mediu ionizat, bun conducător
de electricitate), turlele bisericilor,copacii înalți etc. Sunt totuși cazuri de trăsnete în locuri

21
situate mai jos decât obiectivele ce le înconjoară datorită structurii g eologice a terenului,
precum și asupra unor obiective în mișcare, cum ar fi vehicule.
Fulgerul globular este o descărcare electrică mai rară o reprezintă fulgerul globular, care
este generat, de regulă, dar nu neaparat, în stările de furtună cu ploaie sau nu) și are forma unui
glob luminos cu diametru de câțiva centimetri, rar 10 -20 cm. Modul de constituire a fulgerelor
globulare este încă destul de controversat (compuși endotermici produși sub acțiunea
descărcărilor electrice de gazele ce se găsesc în aer, plasmă ș.a.). Fulgerul globular se
deplasează urmând, în general configurația terenului. Având o temperatură înaltă (1500 -2000
grade C), la contactul cu materiale combustibile provoacă aprinderea instantanee a acestora,
fenomenul poate produce consecințe negative importante.

2.6.2 Radiația solară

În fiecare secundă, în centrul Soarelui are loc o reacție de fuziune soldată cu
transformarea a 657 de milioane tone hidrogen în 653 milioane tone heliu, diferența fiind
convertită în energie de radiație. Din cantitatea transmisă, în medie 45% este reflectată în
cosmos, restul fiind efectiv utilizabilă. Cantitatea de energie care vine de la Soare și cade în
unitatea de timp pe unitatea de suprafață dispusă perpendicular pe razele solare, la distanță de
o unitat e astronomică (149 450 000 km) de centrul Soarelul reprezintă constanta solară E 0 =
1,353 Kw/ m2. Din acest flux integral de energie radiantă pe pământ ajunge o cantitate E
(densitatea de putere radiantă) în medie 0,8 -0,9 Kw/m2.
Factorii care influențează radiația solară la sol sunt :
– factorii meteorologici : gradul de acoperire a cerului cu nori, felul norilor, grosimea
stratului acestora, care diminuează, în unele zile cu peste 90% cantitatea de radiații ce
ajung la sol ;
– ora din zi – prin unghiul sub care c ad razele soarelui pe pământ. La unghiuri mai mici
de 90o, razele soarelui traversează o cantitate mai mare de aer atmosferic , astfel că
absorbția și dispersia radiațiilor este mai pronunțată ca la ora 12 ;
– anotimpul – valori maxime de densități de putere radiantă sunt întâlnite primăvara ca
urmare a opacității mai scăzute a atmosferei, datorită curățirii aerului în perioada de
iarnă prin precipitații. Cea mai mare valoare s -a măsurat la Constanța în iunie: 1,1
Kw/m2 ;

22
– durata de strălucire a soarelui (durat a de insolație). Cele mai însorite zone sunt : Delta
Dunării – 2400 ore, litoralul Mării Negre – 2300 ore, Câmpia Română – 2200 ore.
Numărul mediu lunar de zile senine nu depășește 50% din total. Media pe anotimp pentru
București este : iarna: 16,5, primăv ara: 22, vara: 39,4, toamna: 32,0; total 109,0 zile. După
amplitudinea radiației, România se clasifică în grupa 3 (pe o scară de 10 valori), deci, pe
teritoriul său, intensitatea razelor solare atinge valori mari (însă cu fluctuații într -o gamă largă).
Incendiile datorate radiației solare sunt rare, dar nu imposibile. Radiația solară poate iniția
incendii direct și indirect (focalizată, prin efect de lentilă). În primul caz, razele solare încălzesc
direct un material până ce acesta ajunge la temperatura de autoaprindere. O energie incidentă
de 1 Kw/m2 poate ridica temperatura corpului negru în aer liber la 91o C.
În situația în care condițiile menționate mai sus sunt optime (factori meteo, de anotimp
etc.), gradul de încălzire a unui obiect pe care cad raz ele soarelui depinde și de alți factori:
– tipul suprafeței (suprafețe netede, șlefuite reflectă o parte din radiația solară, cele
rugoase, mate se încălzesc mai repede)
– culoarea: obiectele de culori închise, în principal negru, se încălzesc mai puternic.
Probabilitatea de aprindere directă este însă scăzută. Un pericol mare il reprezintă totuși:
– buteliile sau rezervoarele de gaze lichefiate expuse acțiunii razelor solare; prin
încălzire la temperaturi de 50 -60o C, unele gaze lichefiate se dilată, presiunea c rește
brusc, provocând explozia buteliei;
– baloanele sau recipienții de sticlă care conțin substanțe ce se descompu n sub acțiunea
luminii solare (fosfor alb, galben, amestecuri de clor și brom cu unele gaze ș.a.) .
Acțiunea indirectă a razelor solare constă în concentrarea lor într -un punct la trecerea
prin lentilele convexe. În acest caz, temperatura în focare poate ajunge la cîteva sute de
grade și poate provvoca aprinderea unor materiale ușor inflamabile (paie, fân, așchii de
lemn, hârtie ș.a.), aflate înt âmplător în acel loc, în anumite condiții, la o acțiune mai
îndelungată. Grămezile de gunoi sau vegetație pot fi aprinse prin efectul de lentilă. Orice
obiect având configurația generală a unei lentile poate focaliza razele soarelui pe un material
combusti bil și iniția incendiul. Orice material reflectant care are o suprafață concavă poate
avea același efect. Un vas de sticlă în formă de glob, chiar umplut cu un lichid transparent
poate avea cel mai periculos efect. Astfel de lentile pot fi de la aparete op tice (ochelari, lupe,
binoclu ) cu probabilitate de aprindere mai mare, fie lentile întâmplătoare : unele bule de aer
incluse în geamurile de sticlă ale ferestrelor, candlabre, sfeșnice de sticlă, carafe, căni,
globuri, oglinzi de bărbierit.

23
Investigatorul trebuie să manifeste multă prudență în examinarea acestor posibile surse
de aprindere. De exemplu cioburile de sticlă obișnuită rareori pot forma o lentilă apreciabilă,
iar incluziunile de aer din geamuri sunt foarte rare, practic imposibile la geamurile tip
termopan, iar probabilitatea ca acestea să formeze împreună cu stratul de geam o lentilă
convexă este foarte mică.
Pentru inițierea unui incendiu, în urma acțiunii indirecte, a razelor solare, sunt necesare
anumite împrejurări favorabile :
– condiții meteo, de timp și climatice favorabile (zi senină, primăvara sau vara, la
amiază, în zone cu insolație mare);
– materialul aprinzibil trebuie să se găsească la distanța focală (lucru ce poate fi stabilit
de un expert);
– materialul trebuie să fie uș or aprinzibil (uscat, preîncălzit ș.a.);
– razele solare să poată acționa un timp suficient asupra unui punct precis al
materialului;
– obiectivul ce a servit ca lentilă întâmplătoare să nu fie murdar de praf, mascat de
diverse ecrane, care să împiedice concen trarea razelor solare în focar.
Aprinderile datorate razelor solare sunt foarte rare, deoarece, atunci când Soarele trece
la meridianul unui anumit punct, razele solare vor avea numai un timp foarte scurt, un unghi
favorabil pentru a putea conceentra și a determina o aprindere (presupunând celelalte
condiții îndeplinite).20

2.7 Incendii generate accidental

Pot fi determinate de cauze diverse printre care se numără : țigări, focuri
nesupravegheate, suprafețe fierbinți, brocuri de sudură. Aici întâlnim incendiile cu surse de
aprindere de natură termică și electrică.

2.7.1 Surse de aprindere de natură termică

Sursele de aprindere de acest tip se caracterizează prin nivelul termic ridicat, acționând
fie în contact direct cu materialul combustibil, prin c onducție termică, fie la distanță prin

20 Sorin Clotă, Gheorghe Popa, George Sorescu, Simion Dolha, op. cit . pp. 424 -430.

24
radiație și convecție, în ambele cazuri ridicând temperatura materialului la valori superioare
temperaturii de aprindere. Este o categorie foarte largă care include :
– obiecte incandescente (țigară, brocuri de sudură, topituri metalice etc.)
– căldura degajată de aparate termice, fie prin conducție (suprafețe fierbinți, sobe
burlane, conducte de abur ), fie prin convenție sau radiație.
Ponderea incendiilor datorate surselor de aprindere de natură termică a fost relativ
constantă, media între 2000 -2008 fiind cca. 5%, iar în perioada 2012 -2015: 6% (6% în anum
2015), dar valorile diferă considerabil, în funcție de sezon. În perioada de iarnă, incendiile
datorate mijloacelor de încălzire ocupă primul loc în statistici (peste 25% din numărul total).
Statisticile include, de regulă, separat incendiile datorate țigărilor (față de o mediede 7 -8%
din total în anii 1990, o medie de 17% în 2000 -2008, dar în evidentă scădere: 11% în
perioada 2012 -2015), precum și cele datorate coșuri lor de fum defecte sau
necorespunzătoare (media de 10% urând la 14% în anul 2009, 15 % în perioada 2012 -2015).
Corpurile cu temperatură ridicată (încălzite sau aprinse în urma incendiului) pot acționa și
în propagarea incendiului, prin transferul de căldur ă care favorizează piroliza.21

2.7.2 Surse de aprindere de natură electrică

Căldura care produce încălzirea combustibilului până la temperatura de aprindere,
inițiind astfel incendiul, poate fi produsă în mai multe moduri. Astfel sunt prezentate sursele
de aprindere la care degajarea căldurii are la bază fenomene electrice. Pot fi menționate în
principal urmîtoarele situații, detaliate în paragrafele următoare:
– căldură produsă de arcuri electrice (scurtcircuit, contacte imperfecte);
– căldură produsă prin e fectul termic al curentului electric (supracurenți);
– căldură produsă local de scântei electrice (cu efect de inițiere a unor explozii).
Orice circuit electric este compus din conductoare care transportă curentul electric de la
sursă spre utilizator. Conduc toarele sunt protejate cu o mantă izolatoare pentru a preveni
contactul între ele sau atingerea de către o persoană. La trecerea curentului electric prin orice
conductor,, conform Legii Joule -Lenz, este generată o cantitate de căldură proporțională cu
cantitatea de electricitate.
Q = |2 . R . t (2.2)

21 Ibidem , p. 295.

25
În care: | este intensitatea curentului electric, R – rezistența conductorului, iar t reprezintă
timpul. Această cantitate de căldură, în cazul dimensionării corecte a cablurilor, deci a unei
izolații corecte, se disipează în mediul înconjurător până la o temperature de echilibru cu
mediul, suficient de coborâtă. Conform relației (2.2.), cantitățile de căldură degajate devin
importante și pot genera incendii, atunci când:
– intensitatea ajunge la valori mai mari decât cele proiectate (cazul supracurenților:
curenți de scurtcircuit și curenți de supra sarcină);
– rezistența este mare, fie în cazul aparatelor cu rezistență mare din proiectare/
construcție (de exemplu, aparate electrice de încălzire, care pot fi tratate ca orice
sursă termică), fie rezistență ajunsă accidental la valori mari (de exemplu, contact
imperfect).22

2.8 Incendii generate intenționat

Un incendiu poate fi inițiat de o persoană, fie cu intenție, cazul incendiatorilor
(arsoniști), fie ca urmare a unor dereglări psihice (piromani). Termenul de arson definește
un incendiu intenționat, deci un incendiu inițiat de o persoană cu intenția de a produce
pagube, persoana știind că focul nu poate fi stins. Arson nu are echivalent în terminologia
juridică românească. Elementele importante sunt, prin urmare, pe de o parte, intenția de a
produce distrugeri și pe de altă parte, distrugerea unei proprietăți.
În literatura de specialitate nu există un punct de vedere unitar asupra clasificării
incendiil or intenționate. Unii autori includ în categoria arson și incendiile datorate copiilor,
și anume, în cazul în care aprinderea nu este accidentală, în urma jocului cu focul, ci este
intenționată pentru a se răzbuna pe părinți sau frați. Se poate aprecia că în aceste cazuri
copiii nu au totuși discernământul necesar, această încadrare apărând forțată. Incendiile tip
arson pot fi clasificate în următoarele categorii :
– arson la construcții;
– arson la autovehicule;
– arson la păduri și vegetație.
Incendiile de tip arson la construcții, ca și cele tip arson la autovehicule, se pot clasifica,
după motivația avută de incendiator, în mai multe categorii:

22 Ibidem , p. 312.

26
– din răzbunare;
– pentru obținerea unui câștig;
– din vandalism;
– din motive social -politice;
– pentru acoperirea altor infra cțiuni;
– din vanitate;
– înfăptuite de persoane cu tulburări mintale;
– autoincendierea.
Arson din răzbunare personală. Motivul fiind o jignire personală, o ceartă, înfruntare ș.a.
cu o altă persoană, eveniment care este preceput ca necesitând răzbunare. Țintel e pot fi
autoturisme, case, bunuri personale. Uneori incendierea este precedată sau însoțită de
vandalizarea bunurilor respective. Localizarea incendiului și tipul lui poate oferi indicii
asuăra autorului, datorită aspectelor emoționale implicate: se caută distrugerea prin
incendiere a obiectelor legate de jignirea suferită.
Arson din răzbunare împotriva unei societăți sau instituții. În cazul salariaților , motivația
incendierii poate fi diversă :
– sentimentul de a fi fost nedreptățit, persecutat; incendiatorul este convins în sinea lui
(desi supoziția poate fi falsă) că a fost nedreptățit cu privire la avansarea, premiere,
recunoașterea unor merite ș.a.;
– răzbunarea împotriva unui șef, coleg, profesor ș.a.;
– gelozie, inclusive pe promovarea unui cole g;
– frustrare ca urmare a umilirii în fața colectivului sau unei critici dure în urma unui
eșec.
Arson pentru obținerea unui câștig. În această categorie sunt incluse incendiile initiate
urmărind un câștig în urma distrugerilor provocate.
Arson pentru obț inerea despăgubirilor de asigurare (fraude de asigurare). Incendierile
pentreu obținerea frauduloasă a despăgubirilor de la societățile de asigurări reprezintă
majoritatea incendiilor din această categorie în multe țări. În SUA și A nglia ocupă primul
loc în statisticile referitoare la arson. În alte țări doar 10 -15% din totalul cazurilor de arson
îl reprezintă incendiile pentru obținerea despăgubirilor de asigurare, principala cauză fiind
vandalismul. Sunt afectate, de regulă, clădiri industriale, locuințe, mașini. În România, în
anii 1990, datorita unor slăbiciuni în metodologia societăților de asigurări, s -au înregistrat
cazuri de mașini incendiate, de regulă mașini uzate, aduse din străinătate, dar a sigurate ca
mașini noi de valoare. În domeniu industrial, inendiatorul caută să distrugă prin incendiu

27
echipamente vechi sau deteriorate, construcții vechi pe care vrea să le modernizeze sau să
le înlocuiască, urmărind ca prin asigurare să obțină bani pent ru reconstruirea clădirii sau
retehnologizarea halei de producție.
Arson pentru evitarea reglementărilor de sistematizare, urbanism sau de patrimoniu. În
aceste cazuri se urmărește ca prin distruferea prin incendiere (sau explozie, de exemplu de
gaze) a un or clădiri, de obicei vechi sau de patrimoniu, să se lase locul liber pentru
construirea altor clădiri mai noi și mai eficiente (cum ar fi un hotel). În aceste cazuri se
cercetează dacă proprietarul mai încercase și înainte de incendiu să demoleze sau să
modifice proprietatea, fiind oprit de factorii abilitați prin lege.
Arson pentru acoperirea altei infracțiuni. Incendiile de acest tip au scopul de a sterge
urmele unei alte infracțiuni: crimă, furt, delapidare. În cazul incendiilor în care au fost
descoper ite cadaver, trebuie clasificată cauza decesului (asfixiere, ardere) și mai ales timpul
(înainte sau în timpul incendiului). Se poate dovedi prin metode prin metode ale medicine
legale că provocarea incendiului a avut loc după înfăptuirea unei crime.

2.8.1 Piromania

În cercetarea incendiilor în care sunt implicați suspecți din această categorie, este
neaparat necesară prezența unui specialist psihiatru. Termenul de piromanie, de și vechi de
peste o sută de ani, nu a fost folosit mult timp de psihiatri, s târnind multe controverse.
“American handbook for Psychiatrists dă o definiție, în general acceptabilă, a piromaniei,
ce cuprinde cinci trăsături carateristice:
– impuls periodic de a pune foc;
– stare emoțională agitată înainte de a pune foc;
– plăcere intensă, satisfacție și ușurare în timpul comiterii actului;
– nedepistarea vreunui fenomen anormal clinic (schizofrenie, comportament anti –
social ș.a.);
– cel mai important: lipsa completă a unui motiv rațional – de ordin financiar, social,
politic ș.a.”
Actu l de incendiere înfăptuit repetat atrage după sine o întărire a acestui comportament.
Procesul psihic care duce la actul de incendiere este facilitat și stimulat de acool. Elemental

28
important este lipsa controlului asupra impulsului de a da foc. Dacă impul sul poate fi
controlat nu mai poate fi vorba de un piroman.23

2.9 Incendii forestiere

După locul de izbucnire și după elementele care ard, incendiile de pădure se clasifică
astfel:
– pe sol sau de litieră;
– de coronament;
– subterane;
– combinate ( de litieră și coronament);
– de doborâturi.
Incendiul pe sol sau de litieră, numit și „focul alergător” – se caracterizează prin aceea că
arde pădurea vie și moartă de pe suprafața solului: mușchi, iarbă vie, uscături, frunze căzute,
cetină, resturi de material lemno, e tc.
Incendiul de coronament se caracterizează prin aceea că arde coroana copacilor (cetina,
ramurile) extinzându -se și la tulpina acestora. Viteza de ardere este între 8 si 25 km/oră.
Incendiul subteran se mai numește și incendiul de pământ întrucât provoa că arderea
materialelor aflate imediat sub suprafața solului, cum ar fi: turba, cărbuni și rădăcinile
superficiale ale arborilor. Acest incendiu se extinde încet, progresând numai 10 -20 m/oră.
Incendiul combinat (de litieră și coronament) – apare mai des î n păduri de rășinoase,
unde nu s -au luat măsuri de curățire a vegetației, crengilor și a altor resturi lemnoase aflate
la partea inferioară a copacilor. Acest incendiu ia naștere, de la incendiu de litieră și se
propagă la coroanele arborilor.
Incendiul de doborâturi ia naștere în porțiunile de pădure unde copacii au fost doborâți
de furtuni puternice sau alunecări de teren sau în zone în curs de exploatare în care
operațiunea de doborâre a copacilor nu a fost urmată imediat de curățirea și scoaterea masei
lemnoase din zonă.24

23 Ibidem , pp. 393 -409.
24 Ioan Baș, Ioan Burlui, Daniel Marian Dragne, Marcel Sorin Lucaciu, Ghid privind tehnica și tactica
stingerii incendiilor , București, 2013, p.44.

29
2.10 Cercetarea la fața locului în cazul incendiilor

Spre deosebire de condițiile și împrejurările care preced sau însoțesc săvârșirea altor
fapte de natură penală, în cazul incendiilor situația la fața locului prezintă o serie de
particularități determinate de efectul distrugător al flăcărilor, al apei ori agentului de stingere
folosit, de complexitatea și multitudinea urmelor lăsate de cei ce concură la câmpul
infracțiunii și altele. Toate acestea creează greutăți în descoperirea urmelor. Răbdarea,
minuțiozitatea și perseverența trebuie să -l caracterizeze p e cel ce face o asemenea cercetare,
iar grija de a nu scăpa nicio urmă din câmpul său vizual trebuie să -l călăuzească tot timpul,
știind bine că tot ceea ce face el este baza pe care urmează să se sprijine acțiunile care vor
fi întreprinse în vederea desco peririi autorului.
În cele ce urmează, se prezintă în succesiunea lor principalele activități care se
desfășoară de către organele de poliție, începând din momentul sesizării până la încheierea
operațiunii de cercetare la fața locului.
Ajunse la fața locului, organele de poliție, în mod operativ vor efectua:
– recunoașterea la fața locului, care constă în observarea obiectivului incendiat, a
caracteristicilor incendiului, stabilirea intrărilor și ieșirilor din clădire, existența ori
inexistența unor pers oane, bunuri materiale ori animale în interior, precum și
posibilitățile de salvare a acestora ;
– analiza situației constatate, cu care ocazie se estimează limitele la care se poate
propaga incendiul și se stabilesc ordinea, mijloacele și procedeele de salva re și
evacuare, persoanele ce pot da orice relații despre producerea incendiului, măsurile
ce se impun a fi luate pentru descongestionarea zonei în vederea asigurării bunului
mers al operațiunilor întreprinse de pompieri ;
– luarea măsurilor imediate pentru î nlăturarea curioșilor, salvarea eventualelor victime
și acordarea primului -ajutor, evacuarea bunurilor, devierea sau întreruperea
circulației și asigurarea pazei și ordinii pe timpul acțiunilor de stingere.
Colaborarea polițiștilor cu pompierii trebuie să stea permanent în atenție, deoarece
roadele ei se concretizează întotdeauna printr -o fructuoasă examinare a locului incendiului
și găsirea elementelor materiale care prezintă interes pentru elucidarea circumstanțelor în
care a izbucnit incendiul.
Cercetare a la fața locului se desfășoară în doua faze : static și dinamină. În faza static se
determină limitele incendiului, se fixează aspectul general al locului, ordinea de cercetare și
se iau măsuri corespunzătoare de păstrare neschimbată a urmelor și probelor materiale. Cu

30
această ocazie se execute fotografii judiciare la fața locului: de orientare, fotografia schiță
și de detaliu, prin care se fixează:
– aspect generale ale obiectivului/locului incendiat cu împrejurimile sale;
– imobilul, autovehiculul sau obiect ul incendiat cu degajările și urmele aflate pe
acestea;
– obiectivul incendiat și poziția lui față de alte clădiri sau obiecte aflate la fața locului;
– focarul și situația sa față de obiectele din jur;
– urmele și alte mijloace materiale de probă.
Măsurile ce se iau la fața locului de către organele de poliție în cazul incendiilor se
grupează în: măsuri de pază și ordine, măsuri operative și măsuri criminalistice. În
executarea misiunii aceste măsuri se întrepătrund, se sprijină unele pe altele și nu se poate
indica o anumită ordine a lor, deoarece fiecare caz de incendiu are caracteristicile sale
proprii și în funcție de acestea se aleg măsurile cele mai eficace pentru rezolvarea cazului
respectiv.25

25 Sorin Calotă, Gheorghe Popa, George Sorescu, Simion Dolha, op. cit . pp. 224 -227.

31
Capitolul III. Cercetarea criminalistică a exploziilor

3.1 Cauze și clasificarea exploziilor

Explozia constă dintr -o reacție foarte rapidă, de natură fizică sau chimică însoțităde
formarea și de degajarea violentă a uneui mari cantități de gaze, cu efecte mecanice, termice
și luminoase asupra obiectelor sau persoanelor care se găsesc în raza sa de acțiune.26
Explozia ca fenomen este un proces de ardere foarte rapidă și violentă a
amestecurilor explosive, care se produce în fracțiuni de secundă, cu degajare de căldură,
lumină și care generează presiuni mari. Acest fenomen se produce în momentul în care
amestec ul exploziv are o anumită concentrație și vine în contact cu sursă de aprindere.
Concentrații explosive pot pot forma vaporia și gazele combustibile, precum și prafu
diferitelor substanțe organice. Concentrația minima a gazelor și vaporilor, a prafului în aer,
la care este posibilă explozia se numește limită inferioară. Concentrația maximă a gazelor,
a prfului în aer la care explozia este posibilă, se numește limită superioară. Intervalul dintre
limita inferioară și cea superioară se numește interval de exp lozie și are un rol determinant
în stabilirea pericolului exploziei.
O substanță chimică sau un amestec se poate considera exploziv, dacă este capabil
ca sub influența unei acțiuni exterioare să producă un process de transformare chimică a
materiei extrem de rapid, însoțit de o degajare tot atât de rapidă a căldurii și de dormare a
unor gaze sau vapori puternic încălziți, care produc un lucru mechanic de distrugere.
Procesul de explozie se caracterizeză prin prezența a trei factori fundamentali: viteza mar e
a transformării, caracterul exotermic al transformării și formarea produșilor gazoși. Numai
acțiunea simultană a acestor trei factori condiționeză producerea procesului de transformare
al exploziei.
Marea majoritate a explozivilor au o structură organică complexă, cu particularitatea
că au în structură molecule de azot. Desi inert chimic, azotul formează legături cu atomii
vecini în urma unor reacții endotermice. Aceste legături sunt instabile și la rupere energia
utilizează pentru formarea lor este elibe rată. Prezența unor anumite grupuri de atomi în
molecula poate indica dacă oo substanță este potential periculoasă, mai ales dacă reacția de
formare este endotermică. Astfel de grupuri sunt: nitart, nitro, nitrozo, diazo, azido, peroxid.

26 Emilian St ancu, Tratat de criminalistică , București, Editura Universul Juridic, 2010, p. 253

32
Unii explozivi nu conțin deloc oxigen și reacționează prea repede pentru ca oxigenul
din aer să intervină. Totuși emisia de căldură și lumină face ca fenomenul să fie considerat
un tip special de ardere.
Explozivii pot fi clasificați în trei tipuri :
– propulsori care genere ază gaze (de exemplu pulberea neagră formată dintr -un amestec de
salpetru -azotat de potasiu -mangal și sulf);
– lenți (primari sau inițiatori) care detoneză la șoc sau la încălzire;
– brizanți (secundari) care pot fi detonați doar printr -o explozie lentă in ițială (de exemplu
dinamita, tetrilul, hexogenul, petrita).
Explozivii primari sunt cei mai periculoși, deoarece detonează la temperaturile cele
mai joase (sub 200 C). Explozivii secundari prezintă un pericol redus. Se aprind cu
dificultate și pot fi ușor de stins. Totuși în cazul unei cantități mari aflată în spaț ii închise,
pot fi atinse local presiuni și temperaturi ridicate care duc la detonare. Explozivii care conțin
nitrați și oxigen ard foarte violent. Explozia presupune o reacție exotermă și în raport de
viteză de ardere și de descompunere a amestecurilor ex plozive se deosebesc: deflagrațiile,
exploziile propriu zise și detonațiile ca forme de manifestare a acesteia. 27
Compozițiile pirotehnice sunt amestecuri mecanice de cel puțin trei
componenți:oxidant, carburant, liant ce au ca principal formă de transfo rmare explozivă
combustia, a cărei viteză variază în funcție de efectul pirotehnic pentru care au fost
proiectate. Ele se întrebuințează la iluminarea, incendierea, furnizarea, mascarea sau
indicarea obiectivelor, la realizarea cordoanelor întârzietoare și la mult appreciate focuri de
artificii. Arderire unui exploziv sau substanțe explosive au loc sub forma unor explozii,
incendiul fiind un fenomen consecutive acesteia. Exploziile și incendiile la fabricile de
explozivi și muniție ocupă, prin numărul mare de victim și daunele provocate un loc
important printer accidentele majore pe plan international.28
Pornind de la definiția exploziei și mai ales ținând cont de natura și mai ales de cauzele lor,
exploziile se pot împărții în patru grupe:
– explozii produse de energia eliberată în urma unei oxidări rapide (arderea unui
amestec de vapori de substanțe combustibile cu aer);
– explozii provocate printr -o descompunere rapidă a unor compuși chimici;

27 Petru Tărchilă, op. cit , pp.40 -42.
28 Dan Victor Cavaropol, Manuel Șerban, op. cit , pp.50 -51.

33
– explozii rezultate din eliberarea bruscă a energiei degajate prin fu ziune sau fisiune
nucleară;
– explozii datorate polimerizărilor necontrolate, cu aliberare rapidă de energie
(peroxizi organici).
Exploziile produse în urma unei oxidări rapide reprezintă exploziile de amestecuri
explosive (vapoir, gaze, aer). Reacția exoter mă care se produce în amestec nu este uniformă
și depinde de mai mulți factori: concentrațiile amestecurilor explosive, mărimea intervalului
de explozie, temperatura de inflamabilitate și perioada de inducție. Acest gen de explozii
sunt specific instalații lor din industria chimică, petrolieră, petrochimică, elimentară, în
laboratoare de cercetare și în alte ramuri industriale.
Exploziile provocate prin descompunerea rapidă a unor compuși chimici au ca sursă
unele procese chimice industrial cum sunt: hidrog enarea, halogenarea, nitrarea, sulfonarea,
alchilarea etc. Substanțele chimice în sine nu prezintă pericol dar în procesul de prelucrare,
în prezența unor substanțe catalizatoare pot apărea, prin nerespectarea procesului
tehnologic, situații de pericol. Di n categoria compușilor chimici cu cel mai ridicat grad de
pericol se evidențiază clorații și azotații. Acești compuși chimici în speță cloratul de potasiu,
percloratul de potasiu, azotatul de amoniu, nitroderivații, nitroglicerina sunt compuși de
bază la f abricarea explozivilor industriali și militari.
Polimerizările necontrolate constituie altă sursă de risc pentru poducerea unei explozii.
Procesul de polimerizare reprezintă procesul de transformare a unei substanțe cu grutate
mleculară mică într -o substan ță cu greutate moleculară mare. Reacțiile de polimerizare au
loc prin mecanismul reacțiilor în lanț. Toate reacțiile sunt exoterme, iar substanțele ce se
supun polimerizării se numesc monomeri. Conținutul de impurități în monomeri constituie
un risc de exp lozie. Tot un factor de risc îl reprezintă cataliazorii folosiți în proces, în special
sodiul metalic cât și pierderea controlului asupra reacției de polimerizare.
Producerea sau inițierea unei explozii este un fenomen complex și presupune
următoarele elem ente obligatorii pentru producerea acesteia:
– sursa de aprindere și, implicit mijlocul care o produce, sură care trebuie să posede
energia minimă pentru real izarea inițierii sau aprinderii;
– existența substanțelor în cantități sufic iente pentru susținerea arderii;
– existența unor împrejurări determinante și altor condiții favorizatoare care să pună
în contact sursa de inițier e cu masa combustibilă;
Având în vedere elementele prezentate anterior putem realiza o clasificare a cauzelor
care duc la producerea un ei explozii, în trei mari categorii:

34
– Explozii provocate de cauze naturale
– Explozii provocate de cauze tehnice
– Explozii provocate premeditat

3.2 Exploziile provocate de cauze naturale

Se regăsesc foarte rar în statistici având în vedere că însumarea pe cale naturală a
condițiilor favorizatoare se pot realiza doar în condiții excepționale. Apreciem ca prin
conceptul de cauze naturale trebuie să înțelegem unele fenomene naturale care pot iniția
producerea unei explozii, din această categorie evidențiindu -se trăsnetul și radiația termică
solară. Fiind fenomen electric, trăsnetul produce efecte asemănătoare cu orice trecere de
curent printr -un material. Efectele dunt amplificate de intensitatea deosebit de mare într -un
scurt timp. Efectul termic este cel care poate determina inițierea unor explozii. Trăsnetul
mai poate prezenta și efectele indirecte constând în generarea unor potențiale înalte de
inducție electrostatică cu efect de inițiere a unor explozii. Radiația solară este influențată de
factorii meteorol ogici, ora din zi, anotimpul și durata de strălucire a soarelui. Efectul de
inițiere a exploziei de către radiație solară poate fi direct și indirect (focalizare prin efect de
lentilă sau oglindă).
Chiar și așa producerea exploziilor având la bază aceste f enomene presupune și
elemente umane legate de nerespectarea unor norme preventive (de exemplu lipsa unor
paratrăsnete sau construcția lor necorespunzătoare). În ceea ce privește reacția termică
solară, pentru ca aceasta să constitue o sursă de pericol este necesar să existe condiții
favorizatoare (de exemplucioburi de sticlă, culoarea închisă a unor obiecte, tipul suprafeței,
existența unor deformări ce pot să determine focalizarea radiației solare sau constructivă,
respectiv incluziuni sau bule de aer în g eamuri sau alte obiecte ce pot crea un efect de
lentilă). Pentru acest tip de cauze factor de risc prezintă instalații de depozitare a
carburanților, locurile de depozitare, fabricare și manipulare din fabricile de explozivi
militare sau industriali, insta lații din industria chimică și petrochimică.
Se poate concluziona că, deși cauzele naturale pot duce la producerea unor explozii
nu se poate exclude în acțiunea sau inacțiunea omului, aceasta reprezentând de cele mai
multe ori cauza favorizatoare.

35
3.3 Explozii provocate de cauze tehnice

Se încadrează în categoria exploziilor accidentale, neintenționate și explicabile
tehnic. Acestea sunt caracteristice unor ramuri din industria chimică, petrochimică,
metalurgică, alimentară, construcții, laboratoare ș.a . Ele pot avea drept cauze defecte
constructive, de multe ori ascunse. Aici ne putem întâlni cu defecte ale instalațiilor electrice,
de gaze, instalațiilor industriale, centralelor termice, situații de depozitare
necorespunzătoare a materialelor etc. Acest gen de explozii se mai pot produce și în mediu
casnic având la bază de cele mai multe ori defecțiuni ale instalațiilor de gaz determinate în
special de vechimea acestora sau deteriorarea ca urmare a unor fenomene de tasare sau
deplasare a terenului unde a cestea sunt amplasate. 29
Un exemplu tipic de explozie de natură fizică este cel al exploziei unei butelii,
rezervor sau recipient, determinat ded excesul de presiune a gazului lichefiat pe care -l
conține, ori de un defect de construcție.30
În categoria aces tor accidente de ordin tehnic putem avea explozii datorate
atmosferei explozive (diferite suspensii în aer), de substanță explozivă(combinarea unor
substanțe chimice, care luate separat nu au asemenea caracteristici) și explozii fizice
(distrugerea unor in stalații ca urmare a unor defecte constructive sau suprapresiunii).
Ca surse de inițiere, mai ales în cazul exploziilor datorate unei atmosfere explozive,
putem avea frecarea și scânteile mecanice (acestea pot fi de șoc, de frecare și de abraziune).
Tot c a și cauze tehnice se mai pot asimila fenomenele de aprindere spontană. Acest fenomen
determină declanșarea procesului de ardere prin autoâncălzire a unei substanțe combustibile
până la valoarea temperaturii de aprindere spontană, fără a veni în contact di rect cu o sursă
exterioară de aprindere.
Pulberele metalice pot forma cu aerul amestecuri explozive care se pot iniția cu
ajutorul unor curenți electrostatici. Pulberea fină de aluminiu are proprietatea de a se încărca
electric și a produce descărcări elec trostatice. Și aici cauza favorizatoare o poate prezenta
funcționarea defectuoasă a instalațiilor de captare a pulberilor sau de ventilare a locului
respectiv.
Exploziile din culpă se încadrează în categoria expoliziilor accidentale
neintenționate și expl icabile tehnic. Acestea sunt caracteristice unor ramuri din industria
chimică, petrochimică, metalurgică, alimentară, construcții, laboratoare ș.a. Ele pot avea

29 Petru Tărchilă, op. cit , pp.43 -45.
30 Emilian Stancu, op. cit, pp. 253 -254.

36
drept cauze defecte constructive, de multe ori ascunse. Aici ne putem întâlni cu defecte ale
instalațiilor electrice, de gaze, instalațiilor industriale, centralelor termice, situații de
depozitare necorespunzătoare a materialelor, etc.
Exploziile neintenționate produc de regulă importante pagube materiale și pierderi
de vieți omenești iar cercetare a acestui gen de explozii este de multe ori îngreunată de faptul
că de cele mai multe ori în producerea acestora sunt implicate instituții, regii autonome,
inteprinderi constructoare de utilaje sau beneficiare ale acestora, iar eventuala implicare
atrage d upă sineo reclamă defavorabilă, plata unor importante despăgubiri sau chiar
executarea unor pedepse privative de libertate.

3.4 Exploziile produse prin acțiuni premeditate

Reprezintă fapte foarte grave care provoacă distrugeri, tragedii omenești, infirmitate
și moarte. Pe plan mondial numeroase statistici indică o creștere alarmantă a numărului de
explozii intenționate, paralel cu creșterea generală a actelor criminale, cu t endința spre
terorism și vandalism. Acest fenomen se apreciază că și în continuare va cunoaște o
escaladare fiind în principal determinat de situația economică nefavorabilă a unor țări, de
existența unor mișcări protestatare cu diferite revendicări social -politice, de înțelegerea
greșită a unor drepturi și libertăți democratice și de existența unor persoane cu dezechilibre
psihice. În cazul materiilor explozive, fabricarea ca activitate ce constituie elementul
material al infracțiunii presupune producerea acestora printr -un proces complex, având
drept finalitate realizarea unui produs finit.31
În literatura de specialitate nu există un punct de vedere unitar asupra clasificării
exploziilor intenționate, acest lucru fiind determinat și de strânsa interdependență între
acestea și incendiișe care urmează. Pe baza datelor statistice din evidența organismelor
specializate susamintite, exploziile intenționate pot fi clasificate în următoarele categorii:
– din răzbunare;
– din motive social -politice;
– înfăptu ite de persoane cu tulburări mentale;
În cazul exploziilor inițiate din răzbunare, acestea au loc sub impulsuri emoționale și cu
intenții clar distructive și produc pagube foarte mari. Pot fi deosebite următoarele tipuri :

31 Constantin Aionițoaie, Vasile Bercheșan, Tratat de metodică criminalistică, Craiova, Editura Carpați,
1994, p. 328.

37
a) pentru subminarea concurenței. Sun t de regulă îndreptate asupra concurenței, care
are o situație economică bună.
b) datorat salariaților. Aceștia pot produce distrugeri foarte mari cunoscând în
amănunțime procesul tehnologic sau clădirea respectivă. Motivația poate fi diversă :
sentimentul că a fost nedreptățit, răzbunare împotriva unui șef sau coleg, frustrare ca
urmare a intrării în șomaj etc.
c) din răzbunare pentru conflicte familiale. Autorul este convins că a fost nedreptățit
cu privire la avere, onoare, ș.a. și cel mai evident răspuns i se pare distrugerea
proprietății persecutorilor.
Exploziile intenționate având motivații social -politice au cunoscut în ultimele decenii o
recrudescență deosebită, au produs efecte foarte grave înregistrandu -se un număr mare de
victime omenești și importante pagube materiale. Și în cazul acestui gen de fapte putem face
o clasificare, în funcție de motivația care a stat la baza lor:
a) din motive politice. În această categorie pot fi evidențiate forme de protest față de
un lider politic, partid sau guvern, dorința de a destabiliza o companie, de regulă
multinațională sau a compromite activitatea unor organizații nonguvernamentale (de
exemplu distrugerea vaselor organizației ecologieste Greenpeace), precum și ce mai
gravă formă „terorismul”.
Exploziile cu caracter terorist au o periculozitate foarte mare, necesitând o
minuțioasă pregătire, fiind executate de profesioniști cu mijloace tehnice deosebite.
Tot în categoria motivației politice putem avea explozii puse la cale de grupări dintr –
o țară anume și care sunt cu noscute sub denumirea de terorism intern. În acestă
categorie se încadrează acțiunile unor grupuri separatiste sau antiguvernamentale.
b) cu caracter rasial. Această amenințare vine din partea grupurilor de extremă dreapta
și stânga, grupuri extremiste organi zate pe principii etnice sau grupuri separatiste.
c) cu caracter religios. Acestea pot avea forme deosebit de violente, cu multiple
obiective distruse (monumente de cult, biserici, case de rugăciuni).
d) cu caracter mafiot. Reprezintă o formă preferată de acțiun e a acestui tip de
organizație, au ca scop șantajul și intimidarea, uneori putând lua forme mai grave.32
O explozie poate fi generată și de autoaprinderea unor substanțe în situația în care se
acumulează factorii necesari.33

32 Petru Tărchilă, op.cit . pp.45 -50.
33 Ioan Aron, Criminalistică , Editura Sitech, Craiova, 2013, p.207.

38
Exploziile înfăptuite de persoane cu tulburări psihice sau din vanitate sunt mai rare și de
regulă deviația psihică care stă la baza acestora este legată de fascinația exercitată de
distrugere și de foc asupra omului, și a făcut obiectul unui remarcabil studiu psihanalitic al
lui Georges Bachelard. Ei sunt deosebit de periculoși fiind greu de depistat, datorită
comportamentului lor aparent normal, dau dovadă de șiretenie în urmărirea planurilor și
produc distrugeri mari, mai ales când acționează crezând că o face în numele unei voințe
divine.

3.5 Urme de explozii

Explozia are loc prin eliberarea sau formarea brutală a unei enorme cantități de gaze,
care prin presiune și detentă produc un lucru mecanic considerabil, spărgând și răsturnând
toate obstacolele ce se opun expansiunii sale sau se găsesc pe traiectul său. După natura
materialului care produce fenomenul, exploziile se pot clasifica în: explozii de substanțe
explozive, explozii de atmosferă explozivă, explozii fizice. Exploziile datorate atmosferei
explozive se pot produce numai dacă, pe de o parte există o a numită concentrație a
suspensiilor în aer, iar pe de altă parte, dacă apare un factor declanșator (flacără sau scânteie
electrică). Exploziile de substanțe sau de atmosferă explozivă pot apărea, de exemplu și în
urma unor reacții chimice de combinare a uno r produse ce nu au această destinație prin
natura lor.
Exploziile fizice pot determina distrugerea unor instalații, ca urmare a suprapresiunii
interne exercitate asupra pereților instalației respective, sau la cele defecte, a presiunii
normale (ce are, în aceste condiții rol de suprapresiune). În toate situațiile în care se
producexplozii, la locul evenimentului rămân urme. Prin urmele de explozii se înțeleg
modificările apărute în compoziția substanțelor care explodează, la suprafața materialelor
afectat e și în mediul înconjurător, modificări care sunt în legătură cu săvârșirea unei fapte
penale.
Urmele de explozii se pot clasifica în urme specifice fenomenului exploziei (toate acele
urme ce sunt determinate de explozie șicare pot fi urme formă, poziționa le și materie) și
urme ale unor activități omeneștice au legătura cu producerea exploziei (urme de
încălțăminte, de mâini, de instrumente, de ambalaje, etc.). Urmele se formează ca rezultat
atât al unor procese complexe care au loc în funcție de fiecare ge n de explozie în parte, cât
și al diverselor activități legate de apariția evenimentului, cum ar fi: deplasări la locul

39
exploziei, manipularea sau atingerea anumitor obiecte, folosirea diverselor instrumente, etc.
Fiecare explozie în parte, în funcție de n atura ei, este caracterizată de anumite urme
specifice, care sub aspectul formei și conținutul diferă. Urmele prezente în totalitate sau în
parte, la fața locului sunt:
a) În cazul exploziilor de substanțe explozive există:
– focarul (craterul) exploziei, respe ctiv locul unde distrugerea este maximă.
Distrugerea poate fi mai mare sau mai mică în funcție de explozivul folosit și de modul
concret de utilizare (cantitate, amplasare, etc.). Obiectele din zona craterului vor fi sfărâmate
mai mult decat cele aflate la diferite distanțe.
– schijele plecate din focar spre diferite direcții, sunt răspândite, de regulă într -un plan
radical, care poate sa fie circular sau ovoidal, reproducând direcția de propagare a
undei de șoc;
– ruperi mai accentuate, în cazul când în apropi erea craterului au existat obstacole
rezistente;
– rupturi și arsuri ca urmare a efectului presiunii ce se exercită în toate planurile, efect
care este mai puțin pronunțat pe măsura îndepărtării de focar;
– urmele de fumizare ce se găsesc la locul exploziei ca produse ale arderii;
– urmele efectului distructiv al fenomenului de absorbție, ce se caracterizează în cazul
unei explozii într -o încăpere prin dislocarea pereților, de regulă, sper interior;
– urmele distructive ale suflului exploziei, ce pot fi descoperite la distanțe variate în
funcție de puterea acesteia și de obstacolele întâlnite;
– resturi de obiecte sau materiale sfărâmate de explozie și care prin vehiculare se
găsesc la diferite distanțe, în moloz, pe anumite repere fixe rămase la locul faptei,
ori au produs pe acestea diverse urme formă;
– particule de substanță explozivă în forma lor inițială sau transformare în procesul
arderii, precum și resturi de fitil Bickford;
– gazele produse de explozie, care pot fi captate (mirosul se simte cel mai bine în
centru l explozie și deseori devine mai puternic dacă locul acestuia este săpat –
dinamita gelatinoasă, de exemplu are miros de migdale amare);
“Printre gazele care formează amestecuri explozive cu aerul, se numără metanul,
butanul, propanul, hidrogenul, precum și vaporii de benzină, eter, benzen, acetilenă,
amoniac etc. Prafurile sau pulberile combustibile, dispersate în aer sub formă de aerosoli,
într-o anumită concentrație, sunt și ele de natură diversă, de exemplu, praful de făină, de
textile, de zahăr, de metal e, de cărbune, ultimul forând în mină, în amestec cu aerul, gazul

40
grizu. Exploziile se clasifică în accidentale și premeditate. Raportat însă la anumite
particularități determinate de urmele formate, în literatura criminalistică distincția se face
după car acterul difuz sau concentrat al exploziei.
Exploziile difuze, de regulă cu caracter accidental, sunt specifice amestecului aerului cu
gaze, vapori sau prafuri combustibile. Se datorează în special neglijenței, nerespectării
regulilor de protecție a muncii, defectelor de fabricație și uzurii instalațiilor. Caracteristic
pentru urmele acestui gen de explozii este faptul că ele se întind mai mult sau mai puțin
uniform pe întreaga suprafață afectată, fără a exista un crater sau focar central. Apar astfel
urme d e dislocare, distrugere, afumare a pereților, tavanului, ușilor, ferestrelor. Uneori, pe
lângă explozia centrală, apar și explozii secundare, în funcție de concentrare și gradul de
răspândire a atmosferei explozibile, ceea ce face ca obiectele sau victimel e să fie culcate în
direcții diferite, nu ca în cazul unei singure unde de șoc, întregul loc al faptei oferind o
imagine de dezordine, de neorânduială.
Exploziile concentrate sunt tipice atât pentru exploziile de natură fizică cât și pentru cele
de natură chimică, rezultate din contactul accidental a două substanțe periculoase (întâlnite
în industria chimică, petrochimică și în laboratoare). Cel mai adesea ele sunt provocate de
substanțe explozive cum sunt, de exemplu, praful de pușcă, dinamita sau trinitro toluenul
(TNT), nitroglicerina și diverși explozivi plastici. Exploziile concentrate se produc prin
deflagrație sau prin detonare. La rândul lor, explozivii detonați pot fi progresivi, brizonați,
sau explozivi de amorsare. Pe lângă substanțele explozive ca atare, se mai află explozivele
accesorii, de amorsaj, denumite și artificii pirotehnice sau electrice (fire sau fitile detonate
de tip Bickford, detonatori, explozori și contractori). În privința modului de fabricare a
substanțelor sau materialelor exploz ive, acestea pot fi de tip industrial, cu destinație civilă
sau militară și de tip artizanal. De asemenea, se mai pot clasifica în bombe cu explozie
imediată și cu explozie întârziată.
În literatura de specialitate se subliniază caracterul lor preponderent premeditat. Nu trebuie
exclusă nici ipoteza producerii accidentale, cu atât mai mult cu cât aceste cazuri dețin
ponderea cea mai mare în practica noastră de specialitate. Însă, atunci când se investighează
o explozie concentrată, trebuie avută în vedere, în primul rând, ipoteza folosirii lor în scopuri
criminale.
Caracteristice pentru exploziile de tip concentrat ori asimilat acestora sunt prezența unui
crater sau focar central, precum și dispunerea concentrică sau radială a efectelor (distrugeri,
arderi, afumări, ruperi, răsturnări de obiecte) care se reduc pe măsura depărtării de epicentru,
în funcție și de puterea exploziei. De asemenea, printre urmele specifice, se găsesc schijele,

41
resturi de materiale folosite în amorsare, care nu se distrug în totalitate (capse, detonatoare).
Caracteristic este și mirosul lăsat de anumite su bstanțe explozive. ” 34
În timpul cercetării se pot descoperii și urme nespecifice fenomenului, dar legate de
apariția exploziei, cum ar fi: urme de picioare, urme de mâini, ale instrumentelor folosite,
resturile unor dispozitive de inițiere a exploziei, doc umente, ambalaje etc.
b) În cazul exploziilor de atmosferă explozivă se produce :
– explozia inițială este însoțită, de regulă, de o succesiune de alte explozii, ca o
consecință a mișcării de către unda de șoc a straturilor detonate prezente în alte
locuri;
– urme le de fumizare, de pârlire a pereților sau obiectelor din încăperea unde s -a
produs explozia, ca o consecință a apariției și acțiunii flăcării;
– urmele de scurgere a unor substanțe lichide sau inflamabile;
– distrugerea și dislocarea sau forțarea ferestrelor, pereților și tavanului înăperii unde
s-a produs explozia. Acest fenomen este determinat de presiunea care se exercită
egal asupra tuturor pereților, întrucât, pe de o parte, amestecurile explozive sunt
relativ uniforme în întreaga încăpere, iar pe de altă parte, arderea se produce integral
și aproape în același timp.;
c) În cazul exploziilor fizice se formează următoarele:
– formarea unor crăpături sau rupturi ce apar pe pereții instalației ca punct de plecare
de la fisuri, și care au întotdeauna marginile îndr eptate în afară, spre deosebire de
explozia produsă de folosirea unei substanțe explozive, situație când rupturile apar
cu marginile îndreptate spre interior;
– pe pereții unde s -a produs prima fisură se observă urmele unei corodări intensive
evoluției în ti mp, sau uneori semne de fumizare ca urmare a pulberilor rezultate din
arderile produse în recipient;
– urmele unor operații și manevre efectuate contrar instrucțiunilor și normelor tehnice
de exploatare sau securității muncii;
– urmele unor solicitări mecanice (loviri, frecări);
– diferite urme de forțare provocate de mâna criminală sau de suprapresiune la
manometre, ventile sau alte sisteme de siguranță;
– schijele pleacă din interior spre exterior, de regulă sunt puține și provoacă stricăciuni
de mică însemnătate ;

34 Emilian Stancu, op.cit , pp. 254-255.

42
– deteriorarea unor in stalații vecine datorită presiunii exercitate de explozie pe linia
înaintării undei de șoc, corespunzătoare dire cției de spargere a fisurii inițiale;
– distrugeri provocate de recipient, ca urmare a deplasării sale pe direcția în care e ste
propulsat de efectul suprapresiunii;
Exploziile, indiferent de genul și de cauza declanșatoare, pot crea urme și pe corpul
omenesc, cu consecințe de ordin morfofuncțional lezional. Numărul, natura, forma,
dimensiunile, profunzimea, gravitatea acestora diferă de la caz la caz, în general
constatându -se: penetrări ale corpurilor străine antrenate de forța cinetică a gazelor, rupturi
de plămâni, pătrunderea în interiorul corpului prin căile naturale a gazelor toxice, a altor
substanțe nocive și a particule lor în suspensie îîn aer antrenate ori degajate de explozie, ș.a.
Cercetarea la fața locului poate pune în evidență o paletăvariată de urme a căror căutare,
relevare, fixare și ridicare presupune multă meticulozitate și profesionalism din partea celor
ce execută această activitate. Urmele găsite la fața locului pot da răspunsurile necesare
privind afșarea adevărului, respectiv cauzele și modul în care s -a produs explozia, precum
și cele legate de persoana făptuitorului în vederea tragerii la răspundere a ac estuia.35

3.6 Cercetarea la fața locului în cazul exploziilor

În funcție de modalitățile de săvârșire a infracțiunilor la regimul materiilor explozive, a
materialelor nucleare și a altor materii radioactive, noțiunea de loc al faptei are anumite
aspecte specifice, și anume:
– locul în care s -a produs explozia;
– craterul și împrejurimile acestuia, până la o depărtare apreciată ca fiind interesantă
din punct de vedere criminalistic, în funcție de genul exploziei, de intensitatea
suflului acesteia, de direcția de propagare și alți factori;
– zona cuprinsă între locul propriu -zis al exploziei și locul până unde a acționat suflul
acesteia, atât pe orizontală, cât și pe verticală;
– dărâmăturile produse ca urmare a exploziei;
– pereții, instalațiile și obiectele aflate î n aria exploziei ori a suflului acesteia;
– locurile unde se află ascunse materiile explozive ori materialele nucleare sau alte
materii radioactive;

35 Petru Tărchilă, op.cit . pp.52 -55.

43
– locurile unde au fost produse, prelucrate, experimentate materiile explozive;
– locul în care s -a săvârșit dive rse infracțiuni cu ajutorul materiilor explozive;
– locurile în care s -a făcut modificarea, dispersarea, expunerea materialelor nucleare
ori a altor materii radioactive;
– locurile în care au fost depozitate deșeurile radioactive ori alte materii de acest fel;
– mijloacele utilizate pentru transportul materiilor explozive;
– locurile în care s -au efectuat activități de minerit și de preparare a minereurilor de
uraniu și toriu;
– locurile în care s -a efectuat cercetarea și proiectarea, unde au fost amplasate instalați i
nucleare;
– locul în care s -a realizat punerea în funcțiune, exploatarea, modificarea, dezafectarea
acestora;
– locurile în care s -a făcut aparatură de control dozimetric al radiațiilor ionizate ori
materiale și dispozitive pentru protecția împotriva radiați ilor ionizate etc.
Înainte de începerea cercetării trebuie obținute date privind situația generală pentru
evitarea producerii unor incendii sau explozii.
– stabilirea activităților ce se desfășoară în acel loc în momentul producerii exploziei;
– schimbările in tervenite în aspectul inițial al locului faptei;
– stabilirea specificului activității din locul respectiv, dacă în acel loc erau depozitate
materii explozive ori alte substanțe care prin combinare puteau produce explozia;
– verificarea stării și poziției inst alațiilor cu substanțe inflamabile sau sub presiune;
– căutarea craterului exploziei;
În locurile deschise activitatea de căutare a urmelor începe de regulă de la crater ccătre
periferie în cercuri concentrice lărgindu -se tot mai mult pe măsura îndepărtării de crater. În
cazl constarării unui presupus exploziv este absolut obligatoriu ca în ainte de începerea
activităților specifice să se procedeze la evacuarea tuturor persoanelr și a bunurilor de
valoare din zona periculoasă. Cercetarea la fața locului trebuie să înceapă după sesizarea
specialiștilor în asanări și deminări. De asemenea, obie ctele suspecte nu se ating și este
interzisă deplasarea și păstrarea la sediul organului de urmărire penală ori în apropierea unor
obiective ori în locuri populate, de substanțe explozive ori nucleare ori radioactive. Atenție
sporită trebuie acordată ambal ării și transportării materiilor explozive descoperite (anumiți
explozivi la temperaturi sub 0” C, ori la șocuri se pot autoiniția). Membrii echipei de
cercetare trebuie să poarte echipament de protecție adecvat.

44
Cercetarea la fața locului, datorită speci ficului deosebit se caracterizează printr -un grad
sporit de dificultate, fapt ce implică o conlucrare activă între organele de urmărire penală și
specialiștii din diverse compartimente, cum ar fi: construcții miniere subterane, materii
explozive, circulați e și transport minier etc. Activitatea de cercetare la fața locului este
esențială pentru elucidarea cauzelor și condițiilor în care s -a produs evenimentul. Un aspect
important ce diferențiază cercetarea la fața locului în astfel de cazuri de activitatea s imilară
efectuată în cazul investigării altor infracțiuni este acela că la locul faptei vor pătrunde mai
întâi echipele de intervenție pentru salvarea victimelor și înlăturarea pericolelor de
producere a altor accidente, ceea ce poate modifica tabloul locu lui faptei.36

3.7 Urmele de incendii si explozii pe cadavre

În cazurile în care incendiile sau exploziile se soldează cu victime, trebuie
soluționate din primele momente o serie de probleme legate de identificarea cadavrelor și
efectuarea, în mod obligat oriu, a expertizelor medio -legale. În acest scop se va fixa prin
schiță și fotografie, locul în care au fost găsite victimele și poziția acestora, în raport cu locul
lor de muncă și cu focarul incendiului sau exploziei. Încă din faza inițială a cercetării, se va
cere unității să întocmească un tabel cu datele civile, funcția, locul de muncă, etc., al celor
care în momentul producerii evenimentului se aflau la locul de muncă sau trebuiau să se
găsească în acest loc. În cazul incendiilor sau exploziilor produ se în locuințe individuale sau
blocuri de locuințe, se va ridica si cartea de imobil și se vor lua relații de la ceilalți proprietari
cu privire la persoanele aflate în imobil.
Este necesar ca ridicarea fiecărui cadavru să se facă cu o deosebită grijă, ia r obiectele
de îmbrăcăminte sau fragmentele din ele, găsite pe cadavru, se ridică odata cu acestea, iar
cele găsite lângă cadavru se ridică separat, făcându -se mențiune despre acestea, întrucât pe
baza lor, familia și rudele îl vor putea identifica cu ușur ință mai ales atunci când distrugerile
datorate incendiului sau exploziei sunt foarte mari. De asemenea, inelele, brățările, cerceii,
alte obiecte de podoabă, vor fi descrise, fotografiate și localizate, atunci când nu se găsesc
pe cadavru ci în apropierea acestuia, urmând a fi apoi prezentate pentru recunoaștere
familiilor victimelor.

36 Marin Ruiu, Metodologia investigării criminalistice, Editura Universul Juridic, București, 2014, pp. 184 –
185.

45
O importanță deosebită se acordă unor semne particulare, cicatrici chirurgicale sau
de altă natură, fracturi vechi, precum și examinării dentiției și lucrărilor dentare, ca i ndicii
sigure pentru recunoașterea cadavrelor. Pentru constatarea existenței sau inexistenței
acestora se recurge, în afara medicului legist și la alți medici (stomatologi, chirurgi, ortopezi,
etc.), care vor consemna în acte separate constatările lor. În toate cazurile, se va dispune
recoltarea de sânge de la victime pentru stabilirea grupei sangvine si a alcoolemiei. Despre
toate acestea se încheie procese -verbale separate. Prezentarea pentru recunoaștere a
cadavrelor sau fragmentelor de cadavru, trebuie organizată cu multă atenție și minuțiozitate,
avându -se în vedere starea psihică a familiei și importanța acestei activități, raportată la
consecințele sale juridice. Înainte de prezentarea cadavrului pentru recunoaștere, membrilor
de faamilie chemați pent ru recunoaștere li se vor lua declarații, în scris, cu privire la toate
semnele particulare ale victimei, obiectele de îmbrăcăminte ale acesteia (culoarea, forma,
natura materialului, etc.) și alte evenimente necesare.
Constatările sau expertizele medico -legale, în cazul în care în urma incendiilor sau
exploziilor au rezultate victime omenești, vor trebui să aprecieze, după caz:
– gradul leziunilor (arsurilor) produse victimei
– cauzele morții și ora probabilă a acesteia
– existența ori inexistența unor urme de v iolență pe cadavru
– cauza urmelor de violență prezente pe corpul victimei
– dacă leziunile de pe cadavru datează dinainte morții (au fost provocate în timpul
vieții) ori au fost provocate după aceasta și cu ce fel de instrumente sau obiecte au
fost produse.37
În incendiile și exploziile care au loc în clădiri cu persoane numeroase, primul obiectiv
al expertizei medico -legale îl constituie identificarea cadavrelor. În anumite limite,
realizarea acestui obiectiv este posibilă, deoarece chiar în carbonizările mar i se pot recupera
și identifica fragmente osoase, se poate efectua expertiza odontologică, iar uneori se poate
proceda și la examenul dermatoglific (uneori, datorită amprentelor pe care degetele le lasă
pe suprafețele metalice cu care au venit în contact î nainte morții, iar alteori datorită faptului
că pielea degetelor se detașează ca o mănușă și poate fi supusă examinării). Culoarea și
particularitățile firului de păr se pot stabilii prin examinarea pilozității axilare. Atunci cand
se cunosc antecedentele patologice, examenul intern oferă indicii asupra unor boli (infarct,
T.B.C., ciroză, boli renale, intervenții chirurgicale urmate de extirpări de organe, prezența

37 Dan Victor Cavaropol, Manuel Șerban, op.cit , pp. 116 -117.

46
de pacemaker, implante valvulare, proteze fracturi vechi ), pe care victima le -a suferit în
timpul vieții. Interpretarea leziunilor trebuie făcută cu atenție și prudență, încât să se poată
diferenția leziunile din timpul vieții de artefacte survenite consecutiv combustiei (care pot
imita fracturi sau traumatisme craniocerebrale).
În raport cu condițiile incendiului, suferă modificări și dinții. Astfel, până ca ei să intre
în contact direct cu flacăra, sub acțiunea numai a temperaturii foarte ridicate smalțul devine
brun-cenușiu, pe alocuri se fisurează și decalotează, dentina capă tă culoare brun -albastră și
apoi neagră strălucitoare. Urmează combustia componentelor organice din dentină, ceea ce
imprimă dintelui o mare fragilitate și o culoare albastră -cenușie și apoi albă. În contact direct
cu flacăra dinții crapă. Protezele dentar e, plăcile și lucrările din aur, platină, ciment cu aur,
email, se conservă. Plombele din ciment devin dure si capătă culoare alb -strălucitoare,
lucrările din aur devin mate și rugoase, iar cele din amalgam se distrug prin evaporarea
mercurului din compozi ția lor. Dinții artificiali capătă o culoare mai închisă .
Toate aceste modificări care au loc sub acțiunea combustiei impun ca rezultatele
examenului odontologic să fie interpretate cu prudență. La solicitarea organelor de anchetă
penală, se pot preleva probe pentru examenele toxicologice în vederea cercetării prezenței
alcoolului, drogurilor, gazelor inhalate. În aceste cazuri, în afara fragmentelor de viscere, pe
langă sânge se poate preleva si LCR.38

38 Vladimir Beliș, Tratat de medicină le gală-Volumul 1 , Editura medicală, București, 1995, p.171.

47

Capitolul IV . Modalități de prevenire a incendiilor și exploziilor și
securitatea națională

4.1 Modalități de prevenire a incendiilor si exploziilor

Activitatea de elaborare a metodelor și mijloacelor de prevenire se bazează pe
cunoașterea atât a cauzelor și condițiilor ce determină sau favorizează săvârșirea faptelor
antisociale, cât și a metodelor și mijloacelor aplicate de către făptuitori la comiterea celor
mai frecvente genuri de infracțiuni. Cauza mai des întâlnită rezidă în situația materială
precară a unor persoane sau la altele n ivelul de cultură generală foarte scăzut. Destul de des
se întâmplă ca aceste cauze să se completeze reciproc. Când în anumite sectoare apar
condiții favorabile, cum ar fi, de pildă, slaba ordine și disciplină în muncă, lipsa unei opinii
combative de masă servicii defectuoase către poliție, lipsa controlului corespunzător asupra
evidenței bunurilor materiale, persoanele predispuse profită de asemenea situații și
săvârșesc diferite infracțiuni prin care se produc cetățenilor și întregii societăți pagube
mate riale și spirituale.
Ținând seamă de natura cauzelor și a condițiilor ce determină sau favorizează
săvârșirea faptelor antisociale, precum și pericolul lor deosebit de mare, au fost luate măsuri
care trebuie să fie aplicate de către toate organele politice , de stat și private în lupta dusă
împotriva încălcării legilor țării. În acest sens se menționează preocuparea pentru încadrarea
în muncă și activitatea socială a tuturor cetățenilor, întărirea ordinii și disciplinei în
producție, asigurarea muncii educat ive de masă și de popularizare a legilor, crearea unei
puternice opinii de masă împotriva manifestărilor antisociale , organizarea și intensificarea
controlului ăn toate domeniile de activitate, precum și aplicarea sancțiunilor
corespunzătoare a celora ca re încalcă legile. Aceste măsuri de prevenire a infracțiunilor, cu
a căror aplicare sunt însărcinate toate organele de stat, instituții și organisme cu atribuțiuni
în acest domeniu pot fi utilizate de căt re știința criminalisticii la elaborarea metodelor
speciale de prevenire a infracțiunilor.39

39 Petru Tărchilă, op. cit , pp, 135 -136.

48
Metodele și mijoacele de prevenire a infracțiunilor se elaborează de către știința
criminalisticii pe baza cunoașterii, alături de cau zele și condițiile determinante sau
favorizatoare, și a metodelor și a mijloacelor folosite de infractori. Astfel sunt elaborate și
aplicate în practică numeroase metode și mijloace tehnice speciale. Prevenirea acestui gen
de evenimente se realizează în primul rând prin măsuri legislative, care reglementează
modul de organizare și acțiu ne pentru prevenirea și combaterea producerii incendiilor și
exploziilor, precum și prin activități de control desfășurate nemijlocit de organele abilitate
de lege în acest sens. Paralel cu aceste măsuri cu caracter legislativ sunt asigurate dotări
tehnice și create forțe specializate pentru prevenirea sau intervenția în cazul producerii
acestor evenimente. Toate sectoarele în care se desfășoară activități ce implică factorul
uman au reglementări numite generic norme sau normative de prevenire și stingere a
incendi ilor, care prevăd în mod expres domeniile și locurile unde există pericolul producerii
unor asemenea evenimente, dotările necesare, persoanele ce răspund de aplicarea acestora
și modul de acțiune.40
Pentru a preveni producerea de dezastre datorate incendiilor, se impune aplicarea
unor măsuri specifice care constau în principal, în următoarele activități:
– interzicerea folosirii flăcărilor deschise în spațiile cu pericol de incendiu si
supravegherea permanentă a focurilor în locurile deschise;
– intensificarea acțiunilor educative cu copiii pentru a nu folosii chibriturile ca mijloc
de joacă și pentru a fi deprinși cu folosirea corectă a arag azului și altor aparate casnice;
– amenajarea unor locuri speciale pentru fumat dotate corespunzător ;
– utiliz area corectă a aparatelor electrocasnice, remedierea imediată a oricăror
defecțiuni constatate. Aparatura defectă trebuie deconectată imediat de la rețea, iar
contactele, întrerupătoarele, prizele și dozele defecte sau incomplete trebuie înlăturate;
– repararea și curățarea periodică a sobelor și coșurilor;
– ventilarea corectă a spațiilor de depozitare pentru evitarea auto aprinderilor;
– dotarea cu instalații de paratrăsnet;
– îndepărtarea recipientelor care conțin gaze sau substanțe petroliere, de sursa de
căldură și folosirea lor corectă;
– asigurarea securității întreprinderilor sau locuințelor împotriva pătrunderilor
neautorizate din partea persoanelor rău intenționate;41

40 Ibidem , pp. 136 -137.
41 Ibidem , p.150.

49
Metodologia activităților cu caracter preventiv presupune ca stabilirea măsurilor de
prevenire și acțiune să fie de regulă în strânsă corelare cu cauzele și condițiile ce pot duce
la declanșarea unor astfel de evenimente, aceastea fiind diferențiate de specificul activității
desfășurate, tehnologia și materialele folosite și natura sur selor de aprindere sau inițiere.
Pricipalele activități cu caracter preventiv :
– Organizarea comisiilor tehnice de prevenire și stingere a incendiilor;
– Întocmirea planurilor de autoapărare;
– Instruirea personalului;
– Reglementarea utilizării focului deschis și a fumatului;
– Organizarea și elaborarea atribuțiunilor unor formațiuni proprii de pompieri;
– Instruirea unui system informational;
– Organizarea activității de dotare cu mijloace de prevenire;
– Supravegherea permanent a operațiunilor tehnologice cu materiale i nflamabile;
– Interzicerea realizării unor instalații improvizate sau cu defecte;
– Inspecții periodice a instalațiilor ce prezintă risc de incendiu sau explozie;
– Respectarea normativelor la realizarea instalațiilor de protecție;
– Montarea unor sisteme electronice de supraveghere și avertizare.
Pericolul deosebit al unor asemenea genuri de fapte a determinat ca instituțiile cu
atribuțiuni în acest domeniu să întreprindă o gamă diversă de măsuri organizatorice cât
și de dotare cu aparatură și instalații d e prevenire și descoperire a autorilor unor
asemenea fapte.42

4.2 Siguranța națională

Incendierea și și utilizarea materialelor explozibile constituie modalități faptice
concrete de săvârșire a unor infracțiuni contra siguranței naționale, reprezentând modul de
operare pentru anumite categorii de făptuitori sau grupări infracționale animați de motivații
politice, răzbunări personale sau interese materiale.43
Atentatele cu dispositive explozive se pot produce concomitant, în locuri diferite,
alese de ate ntatori, la distanțe mai mari sau mai mici unul de altul, în aceleași localități sau

42 Ibidem , p. 138.
43 Doru Ioan Cristescu, Teză de doctorat -Metodica cercetării infracțiunilor contra siguranței naționale ,
Cluj-Napoca, 2004, p.322.

50
în localități diferite dar având un numitor comun: destabilizare politică, socială, creare de
panică, bulversare ordinii și siguranței publice. Multe atentate care vizează sigur anța
națională sunt revendicate, la puțin timp de la producerea efectelor distructive și letale, de
atentatori, fie mijloacelor de comunicare în masă, fie chiar organelor răspunzătoare cu
aplicarea legii, situație în care investigației îi este lămuri t mobilul și scopul acțiunii,
rămânându -i de clarificat celelalte probleme legate de identificarea autorului nemijlocit al
faptei, complicitățile și administrarea probelor.
Un aspect important rezid ă în receptarea de către organe le răspunzătoare cu aplicarea
legii în domeniul siguranței naționale atât al revendicării atentatelor/incediilor, cât și al
alertelor false referitoare la acte teroriste de asemenea ge n, atunci când se produc prin
anunțuri telefonice, prin utilizarea de mijloace tehnice, care pot conduce la identificarea
conlocutorului (expertiza vocii și vorbirii), sau chiar surprinderea acestuia în momentul
convorbirii. 44

4.2.1 Consecințele infracțiunilor la adresa securității

Consecințele amenințărilor la adresa securității naționale c onstau în general în starea
de pericol create la adresa valorilor sociale care condiționează, în ansamblul lor, securitatea
națională (suveranitatea, independența, indivizibilitatea și unitatea statului și alte valori
sociale, care formează climatul genera l de securitate și liniște necesar statului, cum ar fi, de
exemplu, inviolabilitatea puterii de stat, a secretului de stat etc.) fiind, de regulă, infracțiuni
de pericol.
Unele dintre infracțiuni contra securității naționale au pe lângă acest caracter de
infracțiuni formale sau de pericol sic el material, de rezultat, cum ar fi atentatul care pune
în pericol securitatea națională, cele contra persoanelor care se bucură de protecție
internațională, cand obiectul material constă în corpul persoanei victim a infracțiunii
respective; unele fapte de trădare prin ajutarea inamicului și acte ostile contra unui stat
strain, al căror obiect material îl constituie aeronave, armament, diverse valori etc. predate
sau procurate adeversarului.45

44 Ibidem , p.141
45 Idem, Investigare criminalistică a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism , Editura
Solness, Timișoara, 2004, p. 115.

51
În cazul infracțiunilor contra securității naționale care sunt de pericol, consecințele
săvârșirii infracțiunii rezidă în efectul pe care acțiunea ilicită l -a produs asupra persoanei
respective: letal ori vătămarea integrității corporale sau sănătății victimei vizate de
manifestarea ilicită. Pentru a stabili pe deplin c are sunt consecințele în astfel de cazuri
trebuie lămurit gradul de lezare a integrității corporale ori sănătății suferită de subiectul
pasiv, deci victim acțiunii agresive, cee ace este posibil prin examene medico -legale
materializate în rapoarte de const atare medico -legală, rapoarte de expertiză ș.a.m.d.46
De asemenea, unele dintre infracțiunile privind securitatea națională aduc prejudicii
persoanelor fizice, întrucât le încalcă drepturile și libertățile fundamentale consfințite
constitutional: inviolabi litatea domiciliului, a vieții private și intime, a comunicațiilor.
Stabilirea consecințelor pe care le -au produs astfel de manifestări infracționale este facilitate
de plângerea sau denunțul penal pe care îl formulează persoana vătămată în drepturile sale ,
ce deține calitatea de subiect pasiv al infracțiunii. Din plângerea ori anunțul formulat, din
declarația părții vătămate și din activitățile derulate în vederea administrării probatoriului în
cauză, organele judiciare au posibilitatea de a descoperi mijl oace, instrumente, ori
dispozitivele cu ajutorul cărora făptuitorii au comis infracțiunea, modalitatea concretă de
săvârșire și urmările produse prin violarea unora dintre drepturile fundamentale ale
cetățeanului, la care se adaugă rezultatele obținute din celelalte activități de urmările penală
întreprinse.47
În cadrul manifestărilor ilegale ce constituie amenințări la dresa securității naționale
se regăsesc și cele care au ca trăsătură comună acțiunile violente realizate prin metode și
mijloace ce le conferă un astfel de caracter, respectiv arme, muniții, mate riale explozive,
otrăvuri, substanțe chimice, acțiuni armate etc., fiind îndreptate împotriva unor valori
ocrotite de legea penală și se circumscriu infracțiunilor de atentat care pun în pericol
securitatea națională, atentatul bioterorist, subminarea pute rii de stat, actele de diversiune,
infracțiuni contra persoanelor ce se bucură de protecție internațională.48

46 Ibidem , p.116.
47 Ibidem, p.118.
48 Vasile Lăpăduș, “Cercetarea la fața locului a infracțiunilor contra securității naționale și actelor teroriste
propuse prin incendieri și/sau explozii”, în: Revista de informare, documentare și opinii, Criminalistica, nr.
3, 2006, p.36.

52

4.3 Studii de caz

4.3.1 SC „ARCELOR MITALL” SA Hunedoara

Situația operativă
Datorită unor avarii tehnologice sau a nerespectării normelor de psi și neatenției de
către personalul din cadrul obiectivului, pot apărea situații care să genereze incendii cu
urmări negative asupra personalului, bunurilor și mediului.
În data de 20.09.2016, orele 11:00, la cuptorul electric, secția oțelărie din cadrul SC
„ARCELOR MITALL” SA Hunedoara, situată la ieșirea din municipiul Hunedoara, pe DJ
687, spre zona de nord a municipiului, s-a produs o explozie în cuptorul de topire (datorat ă
modului greșit de încărcare a benelor de fier vechi ), explozia a fost urmată de spargerea ușii
de închidere la cuptor și a condus la scurgerea oțelului lichid spre camera de comandă, cu
posibilitatea de a se extinde atât spre instalația de pompare oxige n cât și spre instalația de
gaz metan. Efectul exploziei a condus la surprinderea unei persoane în macara, deasupra
cuptorului, persoană care se află în stare de inconștiență. Totodată deflagrația a condus la
spargerea ușii de închidere a cuptorului ceea ce a permis oțelului încins să se scurgă spre
camera de comandă. De asemenea ca urmare a exploziei 3 persoane au fost arse de oțelul
incandescent și 4 persoane au fost încarcerate în camera de comandă. Restul personalului
de la locul de muncă este evacuat în locurile stabilite de către conducerea obiectivului
conform planurilor proprii de acțiune.
Detașamentul de Pompieri Hunedoara este alertat la ora 11:03 se deplasează la fața
locului cu două autospecială cu apă și spumă și o ambulanță SMURD , unde găseș te
următoarea situație: incendiu la materiale combustibile, revărsare de oțel incandescent din
cuptorul spart care cauzează multiple victime precum posibilitatea afectării unor alte
instalații de angrenare a gazelor, cu degajări mari de fum și gaze toxice , având o evoluție
rapidă în timp și spațiu. Detașamentul de Pompieri Hunedoara după ce execută dispozitivul
preliminar de intervenție și recunoașterea, solicită suplimentarea forțelor care intervin la
explozie. Datorită complexității intervenției și a nu mărului mare de victime se solicită
sprijinul Detașamentului de Pompieri Deva care intervine cu o autospecială de transport
persoane și victime multiple și autospeciala de descarcerare grea.

53
Dispeceratul integrat al I.S.U. Hunedoara raportează conduceri i care solicită
domnului prefect să aprobe aplicarea planului roșu de intervenție datorită victimelor
multiple identificare în urma recunoașterii. Concomitent cu acțiunile de deplasare la fața
locului, subofițerul din punctul de comandă anunță dispeceratel e EON, ENEL și poliția
Hunedoara despre evenimentul produs.
Etapele incendiului
Etapa I constă în activitatea angajaților în cazul producerii unui incendiu sau alte
situații de urgență în cadrul obiectivului. Punerea în aplicare a primelor măsuri prevăzut e în
Planul propriu de intervenție.
Etapa II constă în ducerea acțiunilor de intervenție pentru limitarea și înlăturarea
urmărilor incendiului de către forțele de intervenție, sub conducerea comandantului
intervenției cu realizarea măsurilor de protecție a personalului și bunurilor materiale
Etapa III constă în executarea activităților post -eveniment . Activitatea instituției în
vederea restabilirii normalității, refacerea pagubelor și reluării activităților la normal din
cadrul obiectivului.

4.3.2 Incendiu forestier Blăjeni -Dealul Mușat, Hunedoara

Situația meteo: T = 270 C, Umiditate = 20 %, viteza vântului = 10 m/s
SITUAȚIA OPERATIVĂ GENERALĂ
În data de 10.05.2018, orele 09:30, la o parcelă de pădure de pe raza localității
Blăjeni -Dealul Mușat a i zbucnit un incendiu din cauza nerespectării regulilor de utilizare a
focului deschis pentru arderea vegetației uscate de pe pășunea din vecinătate. Datorită
anunțării cu întârziere a incendiului și a personalului insuficient (5 angajați ai Ocolului
Silvic și 5 membrii S.V.S.U.) care asigură prima intervenție și a vântului puternic, incendiul
se extinde cu repeziciune prin U.A. 261 spre U.A. 262 C, care cupri nde rășinoase din specia
molid.

SITUAȚIA OPERATIVĂ SPECIALĂ
În data de 10.05.2018, orele 09:30, la o parcelă de pădure de pe raza localității
Blăjeni -Dealul Mușat a izbucnit un incendiu din cauza nerespectării regulilor de utilizare a
focului deschis pentru arderea v egetației uscate de pe pășune. La fața locului se deplasează
1 echipaj format din 5 memb rii ai S.V.S.U. Blăjeni și 5 lucrători (1 tehnician și 4 pădurari )

54
din cadrul Ocolului Silvic Brad . Din cauza vântului puternic și a dotării insuficiente,
acțiunile întreprinse de reprezentanții Ocolului Silvic Brad și ai S.V.S.U. Blăjeni pentru
lichidar ea incendiului , se efectuează cu dificultate, până la sosirea pompierilor militari.
Realizând starea de pericol generată, tehnicianul anunță Inspectoratul pentru Situații de
Urgență „IANCU DE HUNEDOARA” al județului HUNEDOARA, la ora 10:00 la numărul
de urgență 112.
Forțele din cadrul Stației Brad ajung la locul intervenției la ora 10:25 și găsesc
următoarea situație: zona incendiată pe o suprafață de aproximativ 2 ha de pășune și pășune
împădurită și 1 ha de litieră de foioase. Din cauza vântului puterni c incendiul se extinde cu
repeziciune de la pășune prin U.A. 261 spre U.A. 262 C, care cuprinde rășinoase din specia
molid și la subparcelele învecinate. La fața locului sunt găsiți în acțiune pentru localizarea
și lichidarea incendiului cu mijloace de pri mă intervenție (mături, greble si lopeți ) 5 angajați
ai Ocolului Silvic și 5 membrii S.V.S.U..

4.4 Cadru legal

Legile care prevăd prevenire și combaterea incendiilor și exploziilor sunt următoarele:
– „ORDIN Nr. 166 din 27 iulie 2010 pentru aprobarea Dispozițiilor generale privind
apărarea împotriva incendiilor la construcții și instalațiile aferente EMITENT:
MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR PUBLICAT ÎN:
MONITORUL OFICIAL NR. 559 din 9 august 2010 ;”49
– „Legea nr. 28/2018 pentru completarea Legii n r. 307/2006 privind apărarea
împotriva incendiilor, publicată în Monitorul Oficial, în vigoare de la 21 ianuarie
2018 ;”50
– „HOTĂRÂRE Nr. 1489 din 9 septembrie 2004 privind organizarea și funcționarea
Comitetului Național pentru Situații de Urgență ;

49 http://www.preventive.ro/legislatie -pdf/OMAI -nr-166-din-2010 -pentru -aprobarea -Dispozitiilor -generale –
privind -apararea -impotriva -incendiilor -la-constructii -si-instalatiile -aferente.pdf , accesat în data de
21.05.2018.
50 https://lege5.ro/Gratuit/gi3dmnrrgiyq/legea -nr-28-2018 -pentru -completarea -legii-nr-307-2006 -privind –
apararea -impotriva -incendiilor , accesat în data de 21.05.2018.

55
– HOTĂRÂ RE Nr. 1490 din 9 septembrie 2004 pentru aprobarea Regulamentului
de organizare și funcționare și a organigramei Inspectoratului General pentru Situații
de Urgență ;
– HOTĂRÂRE Nr. 1491 din 9 septembrie 2004 pentru aprobarea Regulamentului –
cadru privind structura organizatorică, atribuțiile, funcționarea și dotarea comitetelor
și centrelor operative pentru situații de urgență ;
– HOTĂRÂRE Nr. 1492 din 9 septembrie 2004 privind principiile de organizare,
funcționarea și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste ;
– HOTĂRÂRE Nr. 537 din 6 iunie 2007 privind stabilirea și sancționarea
contravențiilor la normele de prevenire și stingere a incendiilor ;
– LEGEA nr. 307 privind apărarea împotriva incendiilor , Publicată în monitorul
Oficial nr. 633 din 21.07.2006 ;
– ORDONANȚĂ Nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor ;
– ORDIN Nr. 160 din 23 februarie 2007 pentru aprobarea Regulamentului de
planificare, organizare, desfășurare și finalizare a activității de prevenire a situațiilor
de urgență prestate de serviciile voluntare și private pentru situații de urgență ;
– ORDIN Nr. 163 din 28 februarie 2007 pentru aprobarea Normelor generale de
apărare împotriva incendiilor ;
– ORDIN Nr. 360 din 14 septembrie 2004 pentru aprobarea Criteriil or de performanță
privind structura organizatorică și dotarea serviciilor profesioniste pentru situații de
urgență ;
– O.M.A.I. nr.106 din 09.01.2007 Criteriile de stabilire a consiliilor locale și
operatorilor economici care auobligația de a angaja cel puți n un cadru tehnic sau
personal de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor ;”51
– „Hotarare nr. 259 din 31 martie 2005 privind înfiintarea si stabilirea atributiilor
Centrului National pentru Securitate la Incendiu si Protectie Civi la;
– Hotarâre nr. 547 din 09/06/2005 pentru aprobarea Strategiei nationale de protectie
civila ;”52
– „H.G. 557/2016 privind managementul tipurilor de risc ;
– Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor (actualizată) ;

51 http://www.isumures.ro/index.php/inspectia -prevenire -incendii/prevenirea -incendiilor/78 -legislaie –
specific , (accesat în data de 21.05.2 018).
52 https://www.igsu.ro/biblioteca/index.php?dir=Organizarea%20si%20functionarea%20IGSU/ , (accesat în
data de 21.05.2018).

56
– O.M.A.I. nr. 163/2007 privind aprob area normelor generale de apărare împotriva
incendiilor ;
– H.G. 94/2014 privind organizarea, funcționarea și componența Comitetului național
pentru situații speciale de urgență ;
– Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă, republicată ;
– O.M.A.I. nr. 164/2007 pentru aprobarea regulamentului de acordare a brevetului de
pompier specialist personalului serviciilor de urgență profesioniste căruia i -au
încetat raporturile de serviciu ;
– O.M.A.I. nr. 130/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a scenariilor de
securitate la incendiu ;
– O.M.A.I. nr. 210/2007 pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea,
evaluarea și controlul riscurilor de incendiu, cu modificările și completările
ulterioare ;”53

53 http://isubif.ro/local/legislatie -planuri -de-interventie/ , (accesat în data de 21.05.2018).

57
Concluzii

În încheierea acestei lucrări aș dori să evidențiez faptul că incendiile și exploziile
reprezintă o vulnerabilitate a securității naționale și a siguranței populației deoarece focul
cauzează cele mai multe pierderi de vieți omenești și bunuri materiale, ma i multe decât toate
celelalte calamități. De asemenea, unele dintre infracțiunile privind securitatea națională
aduc prejudicii persoanelor fizice, întrucât le încalcă drepturile și libertățile fundamentale
consfințite constitutional . După cum am evidenția t în capitolu IV, secțiunea 3.1,
consecințele amenințărilor la adresa securității naționale constau în general în starea de
pericol create la adresa valorilor sociale care condiționează, în ansamblul lor, securitatea
națională (suveranitatea, independența, indivizibilitatea și unitatea statului și alte valori
sociale, care formează climatul general de securitate și liniște necesar statului, cum ar fi, de
exemplu, inviolabilitatea puterii de stat, a secretului de stat etc.) fiind, de regulă, infracțiuni
de pericol.
Metodologia activităților cu caracter preventiv presupune ca stabilirea măsurilor de
prevenire și acțiune să fie de regulă în strânsă corelare cu cauzele și condițiile ce pot duce
la declanșarea unor astfel de evenimente, de această cauză activită țile de această natură
trebuie dezvoltate cât mai bine pentru a preveni producerea de dezastre datorate incendiilor
și exploziilor. Prevenirea acestui gen de evenimente se realizează în primul rând prin măsuri
legislative, care reglementează modul de organ izare și acțiune pentru prevenirea și
combaterea producerii incendiilor și exploziilor, precum și prin activități de control
desfășurate nemijlocit de organele abilitate de lege în acest sens. Paralel cu aceste măsuri
cu caracter legislativ sunt asigurate dotări tehnice și create forțe specializate pentru
prevenirea sau intervenția în cazul producerii acestor evenimente.
La nivelul Uniunii Europene s -a instituit Centrul de c oordonare a răspunsului la
situații de urgență este platforma din cadrul Comisiei Europene care intervine în astfel de
cazuri. Acest centru coordonează asistența europeană prin intermediul mecanismului de
protecție civilă al Uniunii Europene și garantează că toate statele participante la mecanism
sunt informate rapid cu privire la nevoi le din țara afectată în timpul unei crize. Decizia de a
activa mecanismul de protecție civilă nu aparține Comisiei, ci autorităților naționale ale țării
afectate. Legislația a fost revizuită în 2013 pentru a include noutăți semnificative. Un
exemplu în ace st sens este crearea Capacității europene de răspuns în situații de urge nță,
care cuprinde un ansamblu de capacități de răspuns angajate în prealabil, puse în comun pe
bază voluntară de către statele participante. Ansamblul de capacități puse în comun pe b ază

58
voluntară, care a fost lansat în octombrie 2014, determină o creștere a predictibilității și a
fiabilității reacției mecanismului de protecție civ ilă al UE în caz de dezastre și de asemenea,
contribuie la o mai bună planificare și coordonare a operațiu nilor de răspuns.54
Legea nr. 481/2004 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei reglementeaza
activitatea de protectie civila si detaliaza referintele pe care le are acest termen. Astfel,
intelegem protectia civila ca pe o parte integranta a sistemului national de securitate, care
presupune un ansamblu de activitati specifice, masuri si sarcini organizatorice si tehnice, cu
caracter umanitar, de informare publica. Scopul acesteia este de a preveni si reduce riscurile
de producere a dezastrelor, de a prot eja populatia, bunurile si mediul impotriva efectelor
negative ale situatiilor de urgenta. Managementul activitatilor de protectie civila se
stabileste si se realizeaza la nivel national, local sau la nivel organizational, cu respectarea
principiilor auton omiei, responsabilitatii, legalitatii, cooperarii si solidaritatii.
Articolul nr. 20 din legea 481/2004 mentioneaza faptul ca lucratorii au obligatia de
a participa la pregatirea prin cursurile de protectie civila la locul de munca unde isi
desfasoara act ivitatea. In sectiunea a doua a aceleiasi legi sunt reglementate obligatiile
conducatorilor institutiilor si managerilor agentilor economici in ce priveste protectia civila.
In conformitate cu articolul 36 al aceleiasi legi, se va face informarea si educa rea preventiva
privind protectia civila, prin institutiile de invatamant si educatie de toate gradele, mijloacele
de informare in masa si serviciile profesioniste pentru situatiile de urgenta.
Campanii de prevenire a incendiilor s -au desfășurat la anumite șscoli din țară la care
au participat toți elevii claselor gimnaziale. Obiectivul urmărit de specialiști l -a reprezentat
transmiterea regulilor elementare privind utilizarea gazelor naturale și a măsurilor de prim
ajutor ce trebuie adoptate în cazul produ cerii unor evenimente nedorite.
Totodată, în acest context, prin simularea de incidente cu urmări grave, specialiștii
E.ON, ISU și SMURD le -au oferit posibilitatea celor mici de a pune în practică informațiile
primite, aceștia învățând pașii de urmat pentr u acordarea de prim -ajutor. Lecțiile fac parte
din campania națională de informare R.I.S.C. „Renunță. Improvizațiile sunt catastrofale“,
demarată de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și E.ON România, cu scopul
prevenirii și conștientizării p ericolelor la care se expun oamenii în cazul utilizării
necorespunzătoare a diferitelor surse de energie.55

54 Comisia Europeană – Fișă informativă, pp.1 -2, file:///C:/Users/Xxxx/Downloads/MEMO -15-
5411_RO%20(4).pdf , (accesat la data de 22.05.2018).
55 http://www.satumareonline.ro/cp/10/10659/E -ON,-ISU-și-SMURD -fac-educație -preventivă -în-școli ,
(accesat la data de 20.06.2018).

59
Bibliografie

Lucrări generale

1. Aionițoaie Constantin, Bercheșan Vasile, Tratat de metodică criminalistică , Editura
Carpați, Craiova, 1994.
2. Aron Ioa n, Criminalistica , Editura Sitech, Craiova, 2013 .
3. Baș Ioan, Burlui Ioan, Dragne Marian Daniel, și Lucaciu Marcel Sorin. Ghid privind
tehnica și tactica stingerii incendiilor . București, 2013.
4. Beliș Vladimir, Tratat de medicină legală -Volumul 1 , Editura medicală, București,
1995.
5. Calotă Sorin, Sorescu Gheorghe, și Dolha Simion. Ghid de cercetare a cauzelor de
incendii , Editura Universul Juridic, București, 2016.
6. Cavaropol Victor -Dan, și Șerban Manuel. Investigarea cauzelor de producere a
situațiilor de ur gență -incendii și explozii , Editura Printech, București, 2010.
7. Mircea Ion, Valoarea criminalistică a unor urme de la locul faptei , Editura Vasile
Goldiș, Arad, 1996.
8. Ruiu Marin, Metodologia investigarii criminalistice a unor genuri de infractiuni,
Editura Universul Juridic, București, 2014.
9. Stancu Emilian, Tratat de criminalistică , Editura Universul Juridic, București, 2010
10. Tărchilă Petru , Explozii și incendii.Cercetarea criminalistică, Universității „Aurel
Vlaicu”, Arad, 2005.

Lucrări specifice

11. Cristescu Doru Ioan. Teză de doctorat -Metodica cercetării infracțiunilor contra
siguranței naționale . Cluj -Napoca, 2004.
12. Lăpăduș Vasile, “Cercetarea la fața locului a infracțiunilor contra securității
naționale și actelor teroriste propuse prin incendie ri și/sau explozii”, în: Revista de
informare, documentare și opinii, Criminalistica, nr. 3, 2006.
13. Miron Horațiu Codrin, și Rusu Gabriel Virgil, Criminalistică – Note de curs , Cluj –
Napoca, 2014.

60
Surse electronice

14. ***Comisia Europeană – Fișă informativă,
file:///C:/Users/Xxxx/Downloads/MEMO -15-5411_RO%20(4).pdf , (accesat la data
de 22.05.2018).
15. ***Focul – Prieten și dușman , http://www.isujialomita.eu/wp –
content/uploads/Informare_preventiva/Informare_preventiva_copii/Focul -prieten –
si-dusman.pdf , accesat la data de 10.06.2018.
16. ***http://isubif.ro/local/legislatie -planuri -de-interventie/ , (accesat în data de
21.05.2018).
17. ***http://www.satumareonline.ro/cp/10/10659/E -ON,-ISU-și-SMURD -fac-
educație -preventivă -în-școli , (accesat la data de 20.06.2018).
18. ***http://www.isumures.ro/index.php/inspectia -prevenire -incendii/prevenirea –
incendiilor/78 -legislaie -specific , (accesat în data de 21.05.2 018).
19. ***http://www.preventive.ro/legislatie -pdf/OMAI -nr-166-din-2010 -pentru –
aprobarea -Dispozitiilor -generale -privind -apararea -impotriva -incendiilor -la-
constructii -si-instalatiile -aferente.pdf , accesat în data de 21.05.2018.
20. ***https://lege5.ro/Gratuit/gi3dmnrrgiyq/legea -nr-28-2018 -pentru -completarea –
legii-nr-307-2006 -privind -apararea -impotriva -incendiilor , accesat în data de
21.05.2018.
21. ***https://www.igsu.ro/biblioteca/index.php?dir=Organizarea%20si%20functionar
ea%20IGSU/ , (accesat în data de 21.05.2018).
22. ***https://www.roportal.ro/articole/despre/incendii_in_istorie_4274/ , accesat la
data de 10.06.2018.
23. Nero și incendierea Romei , http://www.istorie -pe-scurt.ro/marele -incendiu -din-
roma -quo-vadis -domnie/ , accesat la data de 10.06.2018.