SPECIALIZAREA: ȘTIINȚE POLITICE Activitatea social-democrației românești din 1990 până în 2009 sub diversele sale forme (F.S.N.-P.D.S.R.-P.S.D.)… [310216]

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI ȘTIINȚE POLITICE

SPECIALIZAREA: [anonimizat] 1990 până în 2009 sub diversele sale forme (F.S.N.-P.D.S.R.-P.S.D.)

Studenți:

[anonimizat] (perioada 1990-1996)

Scobioală Vlad (perioada 2000-2009)

Constanța

2018

Cuprins:

I. Perioada 1990-1996

1.1. Societatea constănțeană în timpul tranziției

1.2. Primele alegeri libere

1.3. Primarii Constanței din partea F.S.N. în perioada 1990-1992

1.4. Ruptura din interiorul F.S.N.-ului și crearea P.D.S.R.

1.5. Alegerile generale din 1992

1.6. Primele alegeri locale

1.7. Alegerile generale din 1996. P.D.S.R. trece în opoziție

1.8. Alegerile locale din 1996

II. Perioada 2000-2009

2.1. Alegerile generale din anul 2000

2.2. Alegerile din anul 2000 la Constanța

2.3. De la P.D.S.R. la P.S.D.

2.4. Alegerile generale din anul 2004

2.5. Alegerile din 2004 la Constanța

2.6 Alegerile parlamentare din 2008

2.7. Alegerile din 2008 la Constanța

2.8. Alegerile prezidențiale din 2009

I. Perioada 1990-1996

1.1. Societatea constănțeană în timpul tranziției

În anul 1990, [anonimizat], s-a constatat că există o [anonimizat] a reprezentat un pas important de la vechea stare de indiferență care se manifesta în vechiul regim. Un sondaj de opinie lansat de ziarul „Cuget Liber” pe data de 16 martie 1990 și-a propus să măsoare modul în care se manifestă receptivitatea cetățenilor față de fenomenul politic în noul context revoluționar. La sondaj au participat un număr de 212 persoane, dintre care 41% muncitori, 27% intelectuali, 6,6% tehnicieni, 6,6% pensionari, 4,2% maiștri și 14,6% alte categorii. [anonimizat]: 7,6% sub 21 de ani, 9,4% între 21 și 25 de ani, 11,3% între 26 și 30 de ani, 19,3% între 31 și 35 de ani, 23,1% între 36 și 40 de ani, 13,8% între 41 și 50 de ani, 10,8% între 51 și 60 [anonimizat] 4,7% peste 60 de ani.

Sondajul a relevat faptul că numai 6,1% dintre respondenții sondajului s-[anonimizat]. Acestora li se adaugă 15,6% [anonimizat]. Opțiunile acestor două categorii au fost: 50% – F.S.N., 26% – P.N.L., 8,7% – Partidul Ecologist, 6,6% – P.N.Ț.C.D., 4,3% – Partidul Noua Societate, 2,2% – Partidul Democrat Liberal și 2,2% cu apartenența nedeclarată. Procente ridicate prezintă subiecții indeciși. Astfel 16,1% [anonimizat]-au ales încă partidul, 31,6% [anonimizat] 30,7% din subiecți au luat decizia de a nu deveni membri de partid.

Pe data de 15 mai 1990 a avut loc un miting local pentru susținerea Frontului Salvării Naționale: „Piața Farului din Constanța a devenit neîncăpătoare. Zeci de mii de oameni din municipiu și localitățile înconjurătoare au ținut să fie prezenți la mitingul electoral organizat de F.S.N., la care a [anonimizat]-ministru al Guvernului”. Piața era împânzită de diverse pancarte pe care scris: „[anonimizat]. Avem încredere”, „F.S.N. – Votăm trandafirul”, „[anonimizat]-i speranța”, „Votăm. [anonimizat]”, „[anonimizat]-nflorești”. Cei mai mulți dintre participanți purtau în brațe buchete de trandafiri, simbolul opțiunii lor pentru candidații F.S.N. la alegerile din 20 mai. Aplauzele nu mai conteneau, ca și scandările: „Iliescu – Roman”. Când a luat cuvântul Petre Roman, acesta a evidențiat rolul deosebit pe care îl are Constanța în economia națională. S-au făcut referire expresa la industrie, agricultură, comerț, turism, la preocupările guvernului pentru rezolvarea problemelor ce se ridică în aceste sectoare. Vorbitorul i-a invitat pe cetățenii din piață să voteze candidații F.S.N., ca o garanție a înaintării țării pe drumul progresului și democrației. Mitingul a luat sfârșit în aplauzele puternice ale celor prezenți, care au ovaționat pentru „Iliescu, Roman”, „F.S.N.” .

Anterior mitingului din Piața Farului, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Constanța a avut loc o întâlnire electorală a lui Petre Roman cu alegătorii, la care „au fost invitați directori de întreprinderi și lideri sindicali din municipiul Constanța. Solicitat de numerosul public prezent în preajma edificiului, Petre Roman a rostit o scurtă alocuțiune, după care, în expunerea susținută în sală, a enumerat preocupările actuale ale Guvernului și idei privind dezvoltarea economico-socială a țării în perioada următoare, evidențiindu-se și o serie de aspecte specifice vieții constănțene”.

În perioada de după Revoluție și până la primele alegeri libere s-au constatat următoarele lucruri: „politica și, parțial, problemele sociale ocupă aproape în totalitate spațiul tipărit sau de emisie; sunt sprijinite unul sau mai multe dintre cele optzeci și două de partide înregistrate în această perioadă (inclusiv FSN); se face o reexaminare a ultimelor patruzeci și doi de ani de comunism în România, a marxism-leninismului, în general, și sunt promovate principiile democratice occidentale”.

1.2. Primele alegeri libere

Entuziasmul a fost foarte mare și cu puțin timp înaintea primelor alegeri, după cum relatează C. Ismăileanu cu o zi înaintea primului scrutin electoral de după revoluție: „Mâine, zi de istorie pentru România. Revoluția din decembrie, care a deschis poporului român poarta spre libertate și democrație, ne oferă, iată, posibilitatea de a-i alege în fruntea treburilor obștești pe cei pe care-i dorim și nu pe cei care ne erau impuși pe liste dinainte aprobate. 20 mai – primele alegeri cu adevărat libere după aproape jumătate de secol. Ziua aceasta are semnificația victoriei conștiinței asupra arbitrarului, a democrației asupra dictaturii, a luminii asupra întunericului. Vom merge la vot cu gândul pioasei gratitudini pentru cei care, cu prețui vieții, ne-au dăruit generos viața nouă, celor ce nu mai credeam c-o vom trăi. Vom veni la urne cu conțtiința datoriei de a face sacrificiul lor suprem să nu fi fost inutil. Pe lespedea de granit sublim așezată de ei la edificiul libertății patriei vom clădi, în demnitate, o România mândră și prosperă, ca o coloană a infinitului românesc, de neclintit în fața vitregiilor soartei”.

Rezultatele primelor alegeri libere au fost privite ca o „veritabilă sărbătoare, marea majoritate a cetățenilor prezentându-se la urne”. Lucru adevărat, de altfel, în Constanța din cei 556,723 alegători înscriși pe liste au votat 501,110, adică 90,1%, iar totalul de voturi valabil exprimate se ridică la 489,792, adică 98,69%, ceea ce a evidențiat „faptul că electoratul a cunoscut bine nu numai Decretul-lege ci și procedura de a vota, dând astfel dovadă de responsabilitate politică și de dorința fermă de a se implica în prezentul și viitorul țării”. Constănțenii au votat pentru președinte în felul următor: 439,435, adică 89,72% de voturi pentru Ion Iliescu, 31,553 – 6,44% pentru Radu Câmpeanu și 18,804 – 3,84% pentru Ion Rațiu. În ceea ce privește alegerile parlamentare, pentru Senat, F.S.N. a obținut 342,895 de voturi, adică 72,96%, fiind urmat de P.N.L. cu 38,116 de voturi, 8,11%. Senatorii de Constanța validați de Biroul Electoral sunt Gheorghe Dumitrașcu și Nicolae Rahău din partea F.S.N. și Sabin Ivan din partea P.N.L. Pentru Adunarea Deputaților, F.S.N. a obținut 321,559 de voturi, 69,58%, procentaj care i-a permis să ocupe opt locuri din cele 12 rezervate județului Constanța, locuri ocupate de: Adrian Manole, Alexandru Radu, Dumitru S. Nicolae, Moinescu Dumitru, Dumitrescu Ioan, Mangiurea Marin Anton, Turlacu Ioan, Georgescu Ioan.

Cu puțin timp după încheierea alegerilor, presa locală nota: „această reușită stă tocmai în această descătușare, în eliberarea de dogme și de canoane pe care trebuie s-o aducă noile structuri social-economice. În aceasta vedem principala menire a noului Parlament și a viitorului Guvern. Poporul român, eroic și destoinic dintotdeauna, are nevoie de aripi să zboare”. De altfel, au existat și cerințe speciale în ceea ce privește județul Constanța: „Pentru județul Constanța, supunem președintele și noul Guvern să analizeze, de urgență, următoarele chestiuni presante: dotarea agriculturii cu mijloace mecanice eficiente; revitalizarea flotei comerciale; eficientizarea Canalului Dunăre – Marea Neagră; asigurarea de materii prime pentru Combinatul Petrochimic Midia și alte mari unități industriale; îmbunătățirea activității turistice pe litoral”.

1.3. Primarii Constanței din partea F.S.N. în perioada 1990-1992

Primul primar al Constanței în istoria post-decembristă a fost Radu Marian, din partea F.S.N., de profesie arhitect, care a ocupat postul timp de doar nouă zile, de pe 1 până pe 10 ianuarie, renunțând la funcție din proprie inițiativă. Al doilea primar de după Revoluție al Constanței a fost Călin Marinescu, din partea F.S.N., care a ocupat funcția din ianuarie până în august 1990.

Pe data de 24 august 1990 a fost numit ca primar al Constanței din partea F.S.N., Adrian Manole, de profesie inginer constructor de nave. Într-un interviu în care a fost rugat să enunțe atribuțiile și prioritățile noii Primării, acesta a declarat: „Dorim să imprimăm instituției mai multă flexibilitate și receptivitate la problemele oamenilor, operativitate în intervenții. În atribuțiile noastre mai intră repartizarea de locuințe pe unități, precum și serviciile specifice: starea civilă, autoritatea tutelară etc. Avem un aparat de 63 de oameni, marea majoritate au lucrat și înainte în acest domeniu, dar au mare experiență și ne bazăm pe ei. Nu-i vom schimba după niște zvonuri sau acuzații false, anonime. În zilele următoare se va constitui și noul Consiliu al Primăriei, format din primar, doi viceprimari, un secretar și 5 membri, consiliu care va avea menirea de a elabora și emite decizii pentru reglementarea unor aspecte ale vieții cetățenilor din municipiu”. Adrian Manole a ocupat funcția de primar al Constanței între august 1990 și septembrie 1991.

În septembrie 1991, Tudor Baltă devine primar al Constanței, tot din partea F.S.N.: „Pesemne că există o undă politică de șoc între București și Constanța, fiindcă atunci când în Capitală se schimbă primarul, repede-repejor, și pe malul mării se face o mișcare asemănătoare. Ca rezultat, Constanța înregistrează, după Revoluție, un al treilea primar. La fel ca și în Capitală”. Un reprezentant al cotidianului Cuget Liber a participat la o ședință a noului primar alături de colaboratorii săi, din care s-au punctat următoarele probleme cu care se confrunta Constanța și decizii în privința acestora: „începând de astăzi, se interzic eliberare de autorizații pentru amenajări provizorii, eliberare de autorizații pentru amplasarea de chioșcuri și construcții inestetice pe teritoriul orașului Constanța; Primăria și Poliția, și celălalte instituții se angajează să asaneze toate zonele orașului unde, cu autorizații sau fără, se desfășoară o activitate comercială ilicită, unde specula, frauda și înșelarea cumpărătorului au devenit atribute inseparabile în activitatea acestor comercianți; se interzice comerțul stradal pe principalele artere ale orașului; s-a ajuns la concluzia că în cele 22 de piețe ale orașului, administratorii acestora, funcționarii cu atribuții de control și supraveghere, cei ce taxează sau fac curățenie nu-și fac suficient datoria, cum nu și-o fac nici lucrătorii întreprinderii de Gospodărie Comunală, cum nici Poliția nu și-o face, fiindcă altfel nu se explică de ce în piețe și în jurul lor fauna escrocilor este pe cale de a depăși numărul…gospodinelor; o problemă mult mai discutată și care s-a soluționat printr-un vot de neîncredere a fost cea a aprovizionării populației cu produsele necesare anotimlului de iarnă; nu a fost uitată nici situația noilor construcții. S-a discutat despre acele extinderi și adaosuri ce sluțesc fața orașului…aici primarul s-a uitat lung și nu prea încurajator la dl. viceprimar, ing. Lungoci și la dna. arh. Bocunescu, dar și la alții; nu a fost uitată nici curățenia orașului”. De asemenea, Cuget Liber avea la redacție aproximativ 2000 de scrisori, în care oamenii i-au informat despre lanțul abuzurilor săvârșite de cei care și-au construit garaje, balcoane, magazii și spații de tot felul, fără autorizație. Articolul a fost încheiat cu o notă comică a redacției, fiind amintit că primarul orașului Yokohama, „mai în glumă mai în serios, referindu-se la starea necorespunzătoare a străzilor din Constanța, spunea: La noi, în Japonia, există o vorbă: Câte gropi sunt pe stradă, atâtea cucuie are primarul”. Tudor Baltă a ocupat funcția de primar al Constanței în perioada septembrie 1991 – februarie 1992.

1.4. Ruptura din interiorul F.S.N.-ului și crearea P.D.S.R.

În perioada 27-29 martie 1992 s-a desfășurat Convenția Națională a F.S.N., care s-a încheiat cu victoria grupului Petre Roman, susținătorul moțiunii „Viitorul azi”. Acest lucru s-a întâmplat deoarece „documentul prezentat de Roman și adepții lui este, într-adevăr, cel mai clar, analitic, judicios și care ar putea oferi o perspectivă. Acesta este singurul dintre cele trei care vorbește limpede, de la bun început, despre obligativitatea partidului de a se rupe total cu trecutul dictatorial și, în particular, cu tot ce a însemnat agresiunea comunismului și destrucția intenționată a țării, practicată de regimul comunist, în baza unei ideologii mincinoase. Cei care au alcătuit programul sunt adepți ai reformei accelerate și ai democrației de tip social-democrat european”. Moțiunile prezentate la Convenție au fost: „Viitorul azi” – Petre Roman; „Grupul pentru unitatea frontului” – I. Solcanu și „Un viitor pentru România” – Marian Enache, ultimele două grupuri fiind pro-Iliescu. În timpul unei ședințe a avut loc un eveniment aparte, în sală fiind distribuit „un material de vreo 12 pagini, intitulat pompos Studiu comparativ al celor trei moțiuni ale F.S.N. Studiul lăuda moțiunile celor două grupuri pro-Iliescu și desființa, practic, moțiunea Roman. Cand s-a adus în prezidiu un asemenea studiu, Petre Roman a spus simplu: Nu-i corect, dar nu facem un caz din asta”.

Convenția s-a încheiat cu ruperea grupului Iliescu din F.S.N. și crearea F.D.S.N., care un an mai târziu avea să se transforme în Partidul Democrației Sociale din România (P.D.S.R.), fuzionând cu Partidul Republican (P.R.), Partidul Cooperatist (P.C.) și Partidul Socialist Democratic din România (P.S.D.R.), lucru care s-a întâmplat la Conferința Națională a F.D.S.N. din 9-10 iulie 1993.

1.5. Alegerile generale din 1992

La alegerile din 29 septembrie 1992, în Constanța prezența la vot a fost de 85%, iar rezultatele preliminare au fost următoarele: Ion Iliescu a obținut 60% din voturi, iar Emil Constantinescu 29%. Pentru Parlament, C.D.R. a obținut aproximativ 23%, F.D.S.N. 22%, iar F.S.N. 17%. Președintele F.D.S.N. la acel moment, Vasile Porojan, a declarat că F.D.S.N. nu va face o alianță politică cu F.S.N. pentru guvernare. Parlamentarii constănțeni din partea F.D.S.N. au fost Ioan Dumitrescu, Anton Mangiurea și Mihai Liță. În al doilea tur pentru alegerile prezidențiale rata de participare la vot a fost de 73%, iar Iliescu a fost votat de 7,3 milioane de alegători, în timp ce Constantinescu a obținut 4,6 milioane de voturi. F.D.S.N., ulterior P.D.S.R., a fost la guvernare între 1992 și 1995 alături de P.R.M., P.U.N.R. și P.S.M., ceea ce a fost cunoscut ca „Patrulaterul roșu”.

1.6. Primele alegeri locale

Pentru primele alegeri locale libere de după Revoluție, care au avut loc pe data de 9 februarie 1992, F.S.N. l-a nominalizat candidat pentru funcția de primar pe Gheorghe Mihăești, lector universitar, prorectorul Universității „Ovidius” din Constanța. Candidatul F.S.N. a venit cu o serie de obiective ce țin de domeniul edilitar-gospodăresc, social și economic. Obiectivele edilitar-gospodărești au ținut de realizarea unei arhitecturi proprii ale orașului, refacerea și întreținerea străzilor, îmbunătățirea salubrității, asigurarea transportului local, extinderea spațiilor verzi, îmbunătățirea alimentării cu apă potabilă și cu electricitate, continuarea lucrărilor de amenajare a plajelor din Mamaia și Constanța și a Falezei Nord, construirea unor obiective culturale și combaterea poluării.

Pe plan social, obiectivele au fost sprijinirea înființării unor case de comenzi pentru pensionari cu mărfuri la prețuri accesibile, menținerea costului de transport urban pentru pensionari, elevi și studenți la 60%, reducerea biletelor de intrare cu 50% pentru pensionari, elev și studenți la activitățile sponsorizate de Primărie, înființarea și acordarea unor burse de studiu pentru elevii de excepție ai municipiului, cu condiția de a reveni pentru o perioadă de cinci ani în municipiu sau în județ, angajarea temporară a elevilor și studenților pe perioada vacanței de iarnă în activități coordonate de Primărie, crearea de locuri de muncă prin dezvoltarea serviciilor publice către populație și sprijinirea obținerii de credite pentru cumpărarea și construirea de locuințe.

Pe plan economic, obiectivele au fost sprijinirea privatizării, crearea de locuri de muncă și de facilități pentru populație, sprijinirea apariției unei corporații care practică prețuri de desfacere minime, stipularea și sponsorizarea unor întreprinderi pentru buna aprovizionare a orașului, sprijinirea micilor producători privați pentru obținerea de credite în condiții avantajoase.

În primul tur al alegerilor locale, numărul total al alegătorilor înscriți pe listele electorale a fost de 505,326, iar la urne s-au prezentat 346.082, rata de prezență la vot fiind de 68,48%. La alegerile pentru primari, Gheorghe Mihăești și Cornel Neagoe au intrat în cel de-al doilea tur de scrutin. F.S.N. a obținut 374 de mandate în Consiliul Local, fiind urmat de C.D.R. cu 205 mandate. În cel de-al doilea tur de scrutin rata de prezență la vot a fost una mai scăzută, de 57%, iar candidatul F.S.N. Gheorghe Mihăești a pierdut alegerile în fața lui Cornel Neagoe, candidat din partea C.D.R., care a câștigat alegerile cu 52,92% din voturi, în timp ce Mihăești a obținut 47,08%.

1.7. Alegerile generale din 1996. P.D.S.R. trece în opoziție

În 1996, în urma înfrângerii P.D.S.R. în alegerile parlamentare, unde a obținut 23%, în timp ce C.D.R. a obținut 30%, atenția s-a îndreptat ulterior spre turul al doilea al alegerilor prezidențiale, unde s-a căutat sprijinirea lui Ion Iliescu. Organizația județeană Constanța a P.D.S.R. a organizat o conferință pe data de 6 noiembrie 1996, la care au participat președintele Aurel Daraban și prefectul Petre Chirobocea și „unde au fost dezbătute mai multe probleme de strictă actualitate. Cum era și firesc, capul de afiș l-a reprezentat bilanțul recentelor alegeri. S-a precizat că el era previzibil, că se datorează unor cauze obiective (erodarea celor patru ani de guvernare, reorganizări în partid, poziția țintă unică din partea mass-media etc.), dar și că validează poziția de lider a P.D.S.R. (considerat cel mai mare partid din România), care, în actualele condiții, va face o opoziție constructivă în sensul sprijinirii inițiativelor bune ale viitorului Executiv și al criticării celorlalte. Referindu-se la Contractul cu România, lansat de C.D.R., Aurel Daraban a subliniat faptul că în perioada următoare va trebui să se dea răspunsuri la o serie de întrebări vitale (care va fi soarta întreprinderilor de stat?; cum va decurge privatizarea?; vor crește sau nu pensiile și salariile?; ce sprijin vor primi producătorii agricoli?; cum va fi eradicată corupția?) care vor arăta în ce direcție se va produce schimbarea. Până atunci însă, P.D.S.R. are un obiectiv pe termen scurt: sprijinirea prin toate forțele, în turul doi, a candidaturii lui Ion Iliescu. În acest sens, ni s-a spus că au fost încheiate și câteva protocoale sau înțelegeri verbale (cu U.D.T.R., U.D.T.T.M.R., P.N.Ț., Asociația revoluționarilor, P.S.M.), s-au întocmit programe de deplasări pe teren, s-au stabilit modalități de colaborare cu mijloace de informare”.

În ciuda acestor eforturi, Ion Iliescu a pierdut cel de-al al alegerilor prezidențiale din 1996, iar într-un interviu luat lui Iosif Boda, directorul de campanie al lui Iliescu, au fost relevate care au fost problemele din cauza cărora acesta a pierdut alegerile: „Ion Iliescu a rămas fără sprijin electoral în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, datorită inabilității P.D.S.R. de a-și construi politica de alianțe, în ultimii ani, a declarat directorul de campanie al lui Ion Iliescu, Iosif Boda. Eu nu reproșez, nu acuz, eu constat pur și simplu, a spus Boda. El a relevat faptul că Ion Iliescu a candidat împotriva tuturor, și că nici presa nu a fost de partea sa. Totuși, Iliescu a obținut aproape 46% din voturi, ceea ce, în aceste condiții, este remarcabil, a spus Boda. El a fost acuzat în presă ca nu ar fi condus eficient campania lui Iliescu. Normal că am ce să-mi reproșez, din moment ce am pierdut alegerile. Aveam și dacă le câștigam, a spus Boda. El a adăugat, însă, că gradul de responsabilitate al fiecăruia depinde de atribuțiile sale și de limitele puterii de decizie conferite. Pe de altă parte, Iosif Boda a lăsat să se înțeleagă că relațiile sale cu echipa de campanie a P.D.S.R. nu au fost dintre cele mai bune. În plus, pentru alegerile generale, P.D.S.R. nu a tras concluziile necesare din alegerile locale, pe care le-a pierdut, a arătat Boda. Iosif Boda crede că Ion Iliescu a fost înfrânt în alegerile prezidențiale și datorită atitudinii sale permisive privind guvernarea Văcăroiu”.

1.8. Alegerile locale din 1996

Campania electorală pentru alegerile locale din 1996 în județul Constanța a fost considerată una slabă, și pe bună dreptate, cotidianul „Cuget Liber” fiind efectiv „invadat” pe toate paginile sale de o mulțime de afișe ale unor diverse personaje mai mult sau mai puțin cunoscute, care, în principiu, nu transmiteau nici un mesaj solid publicului. Ion Tița-Călin a redactat un articol excelent pe baza acestei campanii: „Stimați alegători, stimați politicieni, concluzia mea este clară: campania electorală scârțâie rău. Electoratul nu cunoaște nici măcar numele candidaților. Ce să mai vorbim de ofertele electorale? Informația de la candidați spre alegători nu prea circulă. Canalul presei scrise și audio-vizuale este slab utilizat, afișajul este insuficient (prin grija primarului Corneliu Neagoe). Electoratul se va prezenta la vot total dezorientat. Nu este de mirare că numeroși alegători vor pune ștampila „Votat” la nimereală, după ureche, fără să știe pe cine și de ce îi votează. Cine va profita de pe urma votului întâmplător? În nici un caz colectivitatea”.

În primul tur al alegerilor locale din 1996, candidatul P.D.S.R., Teodorescu Constantin, a obținut 11,82%. Dar, în schimb, a intrat în cel de-al doilea tur de scrutin Tănase Barde din partea C.D.R. și Gheorghe Mihăești, care a candidat de această dată din partea U.S.D. P.D.S.R. obține patru locuri din 31 pentru Consiliul Local Municipal, ocupate de Teodorescu Constantin, Dumitrescu Ion, Ranca Dragoș și Chirobocea Petru. În Consiliul Județean P.D.S.R. a obținut șapte locuri, ocupate de Ion Dumitrescu, Daraban Aurel, Chirobocea Petru, Nicolciu Alexandru, Bosânceanu Gheorghe, Constantinescu Emilian și Liță Mihai. Problema ocupării a mai multor locuri în ambele consilii de către un singur candidat urma să fie reglementată pe viitor. În ceea ce privește alegerile pentru primar, acestea sunt câștigate de Gheorghe Mihăești.

Concluzii:

Perioada 1990-1996 se poate caracteriza printr-un entuziasm foarte ridicat și dorința de implicare și de schimbare a societății și a politicii la începutul anilor ’90, care s-a văzut în prezența ridicată a cetățenilor la vot, însă acest curent de entuziasm începe să scadă treptat, ajungând până în prezent la cote foarte ridicate ale absenteismului și dezinteresului. Monopolul F.S.N.-ului asupra vieții politice este un rezultat firesc, fiind, de altfel, moștenitorul direct al Partidului Comunist Român, care a deținut o bună perioadă de timp o mare parte a capitalului politic românesc. În 1996 P.D.S.R. începe să scadă pe scena politică, însă doar pentru a reveni la guvernare în anul 2000, sub o nouă denumire, cu culori noi, dar, în principiu cu aceeași oameni și aceleași mesaje.

II. Perioada 2000-2009

2.1. Alegerile generale din anul 2000

Actualul PSD, în anul 2000 era cunoscut sub denumirea de Partidul Democrației Sociale din România, al cărui președinte era Ion Iliescu. PDSR a făcut parte din alianța Polul Democrat Social din România împreună cu Partidul Social Democrat Român și Partidul Umanist Român, formată la 7 septembrie 2000. Prescurtarea alianței urmând sa fie P.D.S.R.

Alegerile din anul 2000 au avut loc pe 26 noiembrie – cele parlamentare și primul tur al alegerilor prezidențiale și pe 10 decembrie a fost cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale. PDSR a câștigat alegerile printr-o victorie convingătoare, cu un procentaj de 36% și un număr de 3.968.464 de voturi. În Camera Deputaților s-au obținut 155 de mandate, iar în ceea ce privește rezultatele alegerilor pentru Senat, alianță a obținut 65 de mandate. Adrian Năstase a fost numit prim-ministru al României și a format Guvernul.

Alegerile prezidențiale, de asemenea, au prezentat un succes pentru PDSR. Din cei 12 candidați din primul tur, la cel de-al doilea tur de scrutin a ajuns doar Ion Iliescu care era susținut de PDSR și Corneliu Vadim Tudor din partea Partidului România Mare. Ion Iliescu a fost a pentru a treia oară după 1989, câștigătorul alegerilor prezidențiale. Partidul său a făcut tot posibilul pentru câștigarea acestor alegeri. Cu o lună înainte de alegerile prezidențiale PDSR a strâns peste un milion de semnături pentru susținerea viitorului președinte, deși avea nevoie doar de 100.000.

În plenul celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul Adrian Năstase și Programul de guvernare al acestuia primesc votul de învestitură – 315 voturi pentru și 145 împotrivă. Programul viza perioada anilor 2001-2004 unde se accentuează faptul ca populația României a optat pentru o conducere social-democrată, fosta guvernare fiind supusă criticii. Adrian Năstase afirma că Guvernul va porni de la ideea construirii unui program de guvernare românesc. Astfel Guvernul P.D.S.R. a stabilit pentru următoarea perioada de guvernare următoarele priorități: relansarea creșterii economice; combaterea sărăciei și a șomajului; refacerea autorității statului și a instituțiilor sale; reducerea birocrației, combaterea corupției și a criminalității; continuarea și accelerarea procesului de integrare în Uniunea Europeană și în NATO.

2.2. Alegerile din anul 2000 la Constanța

Alegerile locale din data de 4 iunie au arătat că în județul Constanța PDSR este favoritul electoratului, obținând cele mai multe mandate. Din 45 de mandate de consilieri județeni, PDSR a obținut 10, cel mai apropiat concurent fiind PD cu 9 mandate. Partidul a obținut majoritatea voturilor, atât în alegerile pentru Consiliul Local Municipal 25%, cât și pentru cele Consiliul Județean 22%. A fost pierdută însă funcția de Președinte al Consiliului Județean, aceasta fiind obținută de candidatul independent Nicușor Constantinescu. Ce ține de alegerile pentru primar, Constanța a cunoscut o hegemonie a lui Radu Ștefan Mazăre, care în premieră a obținut postul de primar al municipiului fiind candidat independent. PDSR însă s-a evidențiat și aici, candidatul său Tudor Baltă a reușit sa ajungă până în cel de-al doilea tur de scrutin unde a obținut 35,17% din voturile constănțenilor.

Alegerile parlamentare din noiembrie la nivelul județului Constanța, de asemenea, au fost de succes pentru Partidul Democrației Sociale din România. În urma scrutinului au acumulat 33% din totalul voturilor și un număr de șase mandate în Camera Deputaților. Cele 6 mandate au fost împărțite între Tudor Baltă care a candidat și la funcția de primar, Aurel Daraban, Ștefan Giuglea, Octavian Mitu, Marian Motoc, Liana Naum. În Senat PDSR a obținut 35,69% și două mandate oferite lui Dan Nicolae Rahău și Traian Rece. Dan Nicolae Rahău cu o lună înainte de alegeri și-a expus părerea cu privire la modificare Constituției României, fiind de părere că în cadrul acesteia sunt unele prevederi care sunt contrare legislației Uniunii Europene. În ceea ce privește alegerile prezidențiale, Ion Iliescu, din partea PDSR, a fost ales de către electorii constănțeni în majoritate.

Alegerile din anii 2000, atât la nivel local, cât și la nivel național, a fost un succes pentru PDSR. Având în vedere faptul că alianța Polul Democrat Social din România a câștigat alegerile, iar la nivel local PDSR a obținut 444 de mandate.

2.3. De la P.D.S.R. la P.S.D .

La 16 iunie 2001, pe scena politică românească are loc un eveniment important – actualul Partid Social Democrat a fost întemeiat în urma fuziunii PSDR și PUR. Această organizare a fostei alianțe Polul Democrat Social a însemnat o pagină nouă în politica românească. La Congresul de constituire al PSD, Adrian Năstase, președintele partidului la acel moment, a afirmat noul curs politic al partidul în ceea ce privește social-democrația modernă, raportată la problemele și prioritățile actualității. Actualul PSD și-a început drumul după acest Congres de constituire, principalele priorități ale partidului rămânând integrarea în structurile nord-atlantice și creșterea economică a statului pentru bunăstarea cetățenilor.

2.4. Alegerile generale din 2004

După guvernarea de patru ani a Partidului Social Democrat, alegerile din 2004 prezentau o nouă provocare pentru aceștia. PSD a avut o campanie electorală liniștită, fără multă zarvă și abateri. Acest partid fiind cunoscut pentru numeroasele sale alianțe, de această dată PSD s-a aliat cu Partidul Umanist Român, creând alianța Uniunea Națională PSD+PUR. Alegerile generale din acel an au avut loc la data de 28 octombrie, rezultatele reprezentând un succes pentru PSD. Alianța sa a câștigat alegerile cu un scor de 36%, obținând 132 de mandate în Camera Deputaților. Diferența de voturi a fost una mică între Alianța PSD+PUR și Alianța Dreptate și Adevăr DA PNL-PD care s-a plasat pe locul 2 cu 31% și 112 mandate. La acele alegeri Alianța DA a fost principala opoziție a Uniunii Naționale. În Senat locurile erau stabilite în același mod – PSD+PUR a luat 57 de mandate fiind urmat de PNL-PD cu 49 de mandate.

Lupta între cele două mari alianțe a fost una foarte strânsă. Odată cu anunțarea rezultatelor, în următoarele zile candidatul la alegerile prezidențiale al Alianței DA, Traian Băsescu, susținea că alegerile au fost fraudate din partea PSD+PUR. De asemenea a fost solicitat din partea sa destituirea Biroului Electoral Central și arestarea directorului care a pregătit această schemă de fraudă care a oferit 200.000 de voturi care erau menite să fie nule și au trecut în favoarea Alianței Uniunea Națională. PSD însă susține ca alegerile au fost corecte și argumentele aduse de Traian Băsescu sunt false.

Alegerile prezidențiale, de asemenea, au fost foarte interesante în acel an. Adrian Năstase, la acel moment președinte al PSD, a candidat pentru funcția de președinte, câștigând în primul tur de scrutin cu scorul de 40%. Liderul Alianței DA, Traian Băsescu a obținut 33%. În al doilea tur de scrutin Adrian Năstase a suferit un eșec, diferența de 3% între cei 2 i-a oferit lui Traian Băsescu scaunul de președinte al României pentru un mandat de cinci ani.

Adrian Năstase a fost ales președinte al Camerei Deputaților, iar Nicolae Văcăroiu președinte al Senatului, PSD obținând două dintre cele mai importante posturi din Parlamentul României. De evidențiat este faptul că Adrian Năstase s-a aflat în această funcție până la 16 martie 2006, părăsind fotoliul din cauza unor acuzații de corupție. La acel moment, Adrian Năstase era considerată cea mai influentă persoană de pe scena politică românească. Fiind înlocuit de Bogdan Olteanu din partea PNL. Partidul Umanist Român a părăsit alianța PSD+PUR pentru a participa la guvernare alături de Alianța DA.

2.5. Alegerile din 2004 la Constanța

Alegerile locale s-au desfășurat în 2004 pe datele de 6 și 20 iunie. Cu trei zile înainte de primul tur de scrutin, cotidianul local „Cuget Liber” a prezentat sumele cheltuite de candidați pentru publicitatea electorală. Radu Mazăre, care a câștigat primul său mandat în 2000 ca independent, în 2003 s-a afiliat Partidului Social Democrat, devenind președinte al organizației județene a partidului, și în campania electorală din 2004 a cheltuit o sumă record de 211.434 de dolari, mai mult decât întregul PSD la nivel de județ.

Electoratul constănțean și-a arătat simpatia față de PSD, acesta reușind să obțină 45,3% din voturi pentru Consiliul Județean. Din 37 de posturi de consilieri județeni, PSD a obținut 20 reușind să-și impună și candidatul pentru funcția de Președinte al Consiliului Județean, pe Nicușor Constantinescu. Pentru funcția de primar al municipiului Constanța, favorit era fostul câștigător, Radu Ștefan Mazăre din partea PSD. Radu Mazăre a câștigat din primul tur de scrutin cu un scor excepțional de 56%.

Rezultatele alegerilor parlamentare au arătat ca într-o scurtă perioadă de timp cetățenii își pot schimba preferințele. Alianța DA PNL-PD a câștigat alegerile cu un scor de 35% și patru mandate în Camera Deputaților, fiind urmați de Alianța PSD+PUR cu 34% și la fel patru mandate oferite lui Corneliu Ioan Dida, Eduard Martin, Alexandru Mazăre și Adrian Mihei. În Senat lucrurile s-au așezat în același mod, Alianță DA a câștigat două mandate, iar PSD+PUR doar un mandat, oferit lui Cristian Diaconescu.

În comparație cu alegerile din 2000 PSD a cunoscut o scădere destul de mare, alegerile fiind câștigate de Alianța DA. Primarul Constanței la acel moment Radu Mazăre s-a plâns în urma alegerilor, că în întreg județul Constanța studenții au votat toți împotriva PSD, primarul declarând că odată ce mai mulți oameni votează cu partidul din care fac parte, va putea atrage mai mulți bani pentru a-i investi în toate ramurile orașului pentru dezvoltarea acestuia. A fost ținut un discurs în fața profesorilor care le predau ore acelor studenți care nu au susținut PSD-ul. Radu Mazăre și-a expus clar punctul său de vedere că trebuie susținut în al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale pe Adrian Năstase. La un moment dat o parte din profesori s-au ridicat și au părăsit sala. De asemenea Primarul Constanței le-a cerut lucrătorilor de la RAJA să-l voteze pe Năstase, fie că le place sau nu. Radu Mazăre la acea întâlnire a spus ”De ce sunt aici? Să vă rog ca, indiferent cum ați votat acum o săptămână, să votați cu Năstase. Fie că vă place, fie că nu. Pentru că patru ani următorul guvern va fi format tot din PSD. Ca primar al orașului vă recomand să mergeți să votați cu Năstase”. El iarăși a afirmat faptul că îi va fi mai ușor să obțină bani pentru Constanța dacă președinte va fi Năstase. Din punctul meu de vedere este un fenomen total absurd să recurgi la astfel de șantaje, cum făcea Radu Mazăre la acele alegeri, fiind o propagandă deschisă, electoratul fiind pus în situația de vot benevol-impus.

2.6. Alegerile parlamentare din 2008

Alegerile din 2008 au fot unice datorită schimbării sistemului electoral. La referendumul privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României, din 2007, cetățenii s-au arătat deschiși unor schimbări pe scena politică și au votat cu un procent de 81% pentru alegerile în circumscripții uninominale, pe baza unui scrutin majoritar în două tururi. De asemenea a fost modificat și mandatul președintelui pentru a evita alegeri concomitente de la 4 ani la 5.

Alegerile au avut loc la 30 noiembrie, Partidul Social Democrat de această dată s-a prezentat cu altă alianță alături de Partidul Conservator, fostul Partid Umanist Român, cu care PSD a participat în 2004. Alianța Politică PSD+PC a avut un scor puțin mai mare față de PDL în Senat 34,16%, față de 33,57% și în Camera Deputaților 33,09%, față de 32,36%. Cu toate că a acumulat un număr mai mare de voturi, a obținut un număr mai mic de mandate, din cauza noului sistem electoral. În Senat a obținut 49 de mandate, față de 51 obținute de PDL, iar în Camera Deputaților PSD a obținut 114 mandate, iar PDL 115 mandate. Câte un mandat în ambele camere a făcut diferența între cele doua partide. În urma scrutinului, nici un partid nu a reușit să obțină o majoritate. Cele două partide s-au aflat multă vreme în contradicție, în urma alegerilor s-a decis să formeze o coaliție guvernamentală pentru următorii patru ani. Această coaliție era mai mult una formală doar pentru a nu lăsa țara fără un guvern, între cele două mari partide au apărut certuri încă de la început când a fost propus Dan Voiculescu pentru conducerea Senatului, care era una dintre cele mai importante persoane din Partidul Conservator. În urma formării guvernului, PSD a obținut 13 posturi la diversele Ministere.

2.7. Alegerile din 2008 la Constanța

La alegerile locale, PSD câștigat alegerile începând cu victoria lui Radu Ștefan Mazăre la funcția de primar al municipiului Constanța, iarăși din primul tur de scrutin, cu un scor de 68%. La Consiliul Local Municipal, PSD obține 59% și 19 mandate, cel mai apropiat concurent PDL obține doar 17%. La Consiliul Județean a obținut 58% din voturi și 20 de mandate. De asemenea, a fost câștigată și funcția de președinte al Consiliului Județean, candidatul PSD Nicușor Constantinescu obținând 56% din voturi. La aceste alegeri, Constanța a dat dovadă de încredere față de PSD, acesta din urmă fiind liderul alegerilor.

În cazul alegerilor parlamentare, PSD în municipiul Constanța și-a început campania electorală în afara calendarului stabilit de lege. Această încălcare nu i-a împiedicat pe constănțeni să voteze tot cu PSD. Alianța PSD+PUR obține 47% și cinci mandate în Camera Deputaților, repartizate între Matei Brătianu, Cristina Dumitrache, Antonela Marinescu, Eduard Martin, Manuela Mitrea. În Senat, diferențele de voturi sunt și mai mari, PSD+PC are 51% și două mandate pentru Alexandru Mazăre și Nicolae Moga.

Primarul Constanței a afirmat la acele alegeri: „În Traian Băsescu nu poți să ai încredere, iar PDL este Traian Băsescu.” Este evident faptul că neînțelegerile dintre cele două partide au dus la formarea unui guvern instabil, desemnările au decurs cu mulă disensiune.

2.8. Alegerile prezidențiale din 2009

Alegerile prezidențiale din 2009 s-au desfășurat pe 22 noiembrie și 6 decembrie. Candidatul din partea PSD a fost Mircea Dan Geoană, care în urma primului tur de scrutin a obținut 31,15%, mai puțin față de Traian Băsescu din PDL cu 32,44%. Al doilea tur de scrutin, după părerea mea, a fost cea mai strânsă lupta prezidențială. Traian Băsescu obține 50,33% și Mircea Dan Geoană 49,66%. Aceste rezultate i-au oferit lui Traian Băsescu al doilea mandat de președinte. În ceea ce privește Constanța, Traian Băsescu a fost favorizat în al doilea tur de scrutin. În Constanța s-a dovedit faptul că electoratul local percepe diferit tipurile de alegeri. Se evaluează candidații în mod diferit, ceea ce a dus la oferirea voturilor pentru candidatul PDL. În cazul în care la alegerile parlamentare și locale victoria a obținut-o Partidul Social Democrat.

Concluzii

Partidul Social Democrat a avut o influență majoră în statul român. După căderea regimului comunist consolidarea democrației este în continuă dezvoltare până în prezent, PSD fiind un partid de centru-stânga care a fost și este un element important din viața politică românească. În perioada în care a guvernat PSD, au fost elemente pozitive de guvernare dar și elemente negative. Adrian Năstase afirma că în perioada anilor 2000-2004, România a cunoscut o creștere economică de până la 8%. În aceeași ani, PSD era învinuit de salariile mici ale profesorilor din întreaga țară. Reiese că acest partid este unul foarte controversat. Este interesant faptul că PSD are o serie întreagă de coaliții. Acest lucru arată că este un partid flexibil, deschis pentru alte viziuni politice. Deseori se întâmplă ca aceste alianțe să fie pur formale doar pentru acumularea unui număr necesar de voturi și posibilitatea de a guverna. De asemenea, problema corupției a fost prezentă mereu în interiorul acestei formațiuni politice. Oameni de rang înalt precum același Adrian Năstase fiind învinuit de corupție împreună cu soția sa. Nu cred ca este admisibil ca un fost prim-ministru al unui stat atât de mare ca România să fie învinuit în atâtea dosare de corupție și de spălare de bani. În cele din urmă integrarea europeană a fost unul dintre scopurile inițiale ale partidului, acest fapt fiind realizat într-un final. România în perioada acestor ani, după părerea mea, putea să devină un lider european, la nivelul celorlalte țări, doar că, comunismul și-a lăsat amprenta în spațiul românesc pentru câteva decenii de acum înainte. Este admisibil și faptul că perioadele de guvernare ale PSD-ului puteau să aducă un nivel de trai mai bun pentru cetățeni decât ceea ce vedem în prezent.

Bibliografie:

Presă:

„Cuget Liber”, Anul II, joi, 5 aprilie 1990.

„Cuget Liber”, Anul II, Nr. 115, miercuri, 16 mai 1990.

„Cuget Liber”, Anul II, Nr. 118, sîmbătă, 19 mai 1990.

„Cuget Liber”, Anul II, Nr. 121, joi, 24 mai 1990.

„Cuget Liber”, Anul II, Nr. 123, sâmbătă, 26 mai 1990.

„Cuget Liber”, Anul II, Vineri, 24 august 1990.

„Cuget Liber”, Anul III, Nr. 465, joi, 26 septembrie 1991.

„Cuget Liber”, Anul IV, Nr. 592, marți, 31 martie 1992.

„Cuget Liber”, Anul IV, miercuri, 30 septembrie 1992.

„Cuget Liber”, Anul IV, joi, 15 octombrie 1992.

„Cuget Liber”, Anul IV, Nr. 539, joi, 16 ianuarie 1992.

„Cuget Liber”, Anul IV, Nr. 559, joi, 13 februarie 1992.

„Cuget Liber”, Anul IV, Nr. 567, marți, 25 februarie 1992.

„Cuget Liber”; Anul VIII, Nr. 1928, joi, 21 noiembrie 1996.

„Cuget Liber”, Anul VIII, mai 1996.

„Cuget Liber”, Anul VIII, miercuri, 5 iunie 1992.

„Cuget Liber”, Anul VIII, vineri, 7 iunie 1996.

„Cuget Liber”, Anul VIII, luni, 17 iunie 1996.

„Cuget Liber”, Anul XII, Nr. 3110, 3 octombrie 2000.

„Cuget Liber”, Anul XVI, nr 4384, 1 decembrie 2004.

„Cuget Liber”, Anul XVI, Nr.4391, 9 decembrie 2004.

„Cuget Liber”, Anul XVIII, Nr.5628, 20-21 decembrie 2008.

„Cuget Liber”, Anul XVIII, Nr. 5568, 11-12 octombrie 2008.

„Cuget Liber”, Anul XVI, Nr.4377, 23 noiembrie 2004.

Surse on-line (presă și alte site-uri):

www.ziuaconstanta.ro (Site-ul oficial al cotidianului „Ziua de Constanța”)

www.agerpres.ro (Site-ul oficial al Agenției Naționale de Presă AGERPRES)

www.adevarul.ro (Site-ul oficial al cotidianului „Adevărul”)

www.roaep.ro (Site-ul oficial al Autorității Electorale Permanente)

www.monitoruljuridic.ro (Monitorul Juridic Român)

www.ziare.com (Portal de Știri Ziare)

www.psd.ro (Site-ul oficial al Partidului Social Democrat)

Literatură de specialitate:

BRĂTIANU, Traian, Politică și societate în Dobrogea: o istorie a partidelor politice și a administrației publice dobrogene: 1878 – 2009, Editura Fundației „Andrei Șaguna”, Constanța, 2010.

IVĂNESCU, Mihaela, Alegeri și comportamente electorale în România: de la local la național, Editura Universitară, București, 2015.

ȘTEFĂNESCU, Domnița, 11 ani din istoria României, decembrie 1989-decembrie 2000: o cronologie a evenimentelor, Editura Mașina de Scris, București, 2011.

Anexe: