Specializarea: Științe Politice [628138]

1
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Științe Socio -Umane
Departamentul de Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de Securitate
Specializarea: Științe Politice

Lucrare de licență

Absolvent: [anonimizat]
2018

2
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Științe Socio -Umane
Departamentul de Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de Securitate
Specializarea: Științe Politice

Discriminarea etnică în
România după 1990. Studiu de
caz: etnia romă

Absolvent: [anonimizat]
2018

3
Cuprins

INTRODUCERE ………………………………………………………………………… ……… 4
CAPITOLUL I. Reprezentări și stereotipuri sociale ………………….. …………. 5
1.1 Reprezentări sociale……………………………………………. ………………………….. 5
1.2 Coeziunea socială……………………………………………….. ………………………….12
1.3 Excluziunea socială…………………………………………….. ………………………….13
1.4 Stereotip uri sociale………………………….. ……………………………………………..13
1.5 Prejudecățile sociale………………………………………………………………………..19
CAPITOLUL II. Discriminarea socială și etnică. Rep rezentări etnice în
România …………………………………………………………………. …………………………. .24
2.1 Discriminarea socială…………………………………………… ………………………… ..24
2.2 Rep rezentările etnice……………………………………………………………………….. .27
2.3 Identitat a etnică și dinamică relațională în cartierul Zăbrauți -București ……35
CAPITOLUL III. Studiu de caz. Etnia romă ………………… ……………………… 38
CONCLUZII …………………………………………………………… …………………………. .66
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………… ………………………. 69

4
Introducere

Scopul acestei lucrări este acela de a analiza atitudinea românilor cu privire la etnia romă
după 1990. Una dintre cele mai vizibile forme ale discriminării este cea asupra romilor, tocmai
de aceea am ales să analizez toleranța românilor în c eea ce îi privește.
Motivul pentru care am ales această temă constă în interesul de a afla cât mai multe
despre această zonă , a discriminării sociale și interesul pe care îl acordă populația română vizavi
de acest fenomen. Un alt motiv pentru care am ales această temă este acela că discriminarea este
un subiect destul de des întâlnit în țara noastră și de multe ori studiat de către specialiști.
Lucrarea de față numită ,,Discriminarea etnică în România după 1990. Studiu de caz
:etnia romă” este structurată pe trei capitole , iar finalul lucrării cuprinde concluziile esențiale ale
cercetării de față precum și bibliografia utilizată.
Primul capitol conține aspecte teoretice care ne vor face să înțelegem mai bine concepte
precum: reprezentare socială, stereotip, coeziune socială, excluziune socială, prejudecată. Toate
acestea au rolul de a ne ajuta să aprofundăm tema abordată.
Cel de -al doilea capitol punctează aspecte legate de discriminare socială și reprezentări
etnice .În capitolul dedicat acestor aspecte vom vorbi și despre celelate minorități ale României,
bineînteles în scopul de a evidenția categoria romilor care, după cum vom observa ocupă al
doilea loc din punct de vedere numeric în comparație cu celelalte etnii reprezentate.
Ultimul capitol al lucrării conține un studiu de caz, acesta analizează cronologic
problemele cu care se confruntă persoanele de etnie romă, indicând progresul sau regresul
acestora. Situațiile analizate sunt cele cu cel mai mare grad de discriminare, indicând toleranța
sau intoleran ța românilor cu privire la subiectele aduse în discuție.
Pentru a evidenția aspectele puse în discuție, am utilizat analiza de date statistice și
analiza de date provenind din barometre de opinie publică, care au fost realizate după 1990 până
în prezent în România.

5
Capitolul I Reprezentări ș i stereotipuri sociale

1.1 Reprezentări sociale
,,În urmă cu peste trei decenii, în teza sa de doctorat ,,La psychanalyse, son image et son
public ”. Serge Moscovici atrăgea atenț ia asupra unui ,,concept pierdut”, cel al reprezentărilor
sociale, descoperit la un moment dat de Emil Durkheim.”(Neculau, 1997 :77)
În 1961, anul în care își publică lucrarea, Moscovici atrăgea atenția asupra faptului că
reprezentările sociale vor deveni domeniul de vârf al pshihologiei s ociale. (Neculau , 1997: 7
apud Moscovici, 2001)
Există mai multe variante de definire a conceptului de reprezentare socială, iar în
următorele rânduri vom anunța câteva dintre acestea:
,,Reprezentarea socială este întotdeauna reprezentarea obiectului și su biectului a ceva
(obiectul),apartinand cuiva (subiectul). Caracteristicile vor avea o incidență anume asupra a ceea
ce este ea .”( Neculau,1997: 95)
Reprezentarea socială se află cu obiectul într -un raport de simbolizare și interpretare
,aceste semnifica ții rezultă dintr -o activitate care face din reprezentare o construcție și o expresie
a subiectului. ( Neculau,1997: 95)
Reprezentările sociale constituie „o formă de cunoaștere specifică, o știință a sensului
comun, al cărui conținut se manifestă prin oper ații, procese generative si funcționale marcate
social. Ea desemnează în sens larg , o formă de gândire socială.”(Gavreliuc, 2002: 346)
Reprezentările sunt elementul central al definirii imagini i unei persoane, organizații sau
instituții, precum ș i, în pr ocesul de constituire , înțelegere si interpretare a realității sociale , cât și
pentru cel de elaborare a atitudinilor și comportamentelor noastre.
Reprezentările sociale ,,îș i au propria lor viață , circulă , funcționează , se atrag și se
resping, dau naștere la noi reprezentări, î n vreme ce reprezentăr ile vechi sunt scoase din

6
circulație, ,,mor” ele sunt ,, împărtășite de toata lumea” și se formează ca rezultat al comunicării
și cooperării dintre indivizii unui grup.(Cernat, 2005: 49)
Cel din urmă aspect este cel care arată că reprezentările sociale nu sunt considerate pur
sociale , asemene a curenților sociali ai lui Durk heim, ele fiind plasate mai degrabă la intersecția
dintre individual și social. Acest lucru reiese mai clar când sunt descrise formarea, func țiile și
structura reprezentărilor sociale.
Principalele procese care generează reprezentările sociale sunt :
a) ancorarea (transferul obiectelor și fenomenelor noi într -un sistem de categorii,existent
și comun)
b) obiectificarea (readucerea a ceea ce este abstract sau invizibil la ceva concret, vizibil
sau palpabil) (Cernat, 2005: 49;50)
Reprezentările sociale îndeplinesc două roluri indispensabile: (Gavreliuc, 2002: 350;
351)
1. Convenționalizează o biectele evenimentele și persoanele care se confruntă cu
subiectul, le co nturează formă, și le clasifică. Funcția pr imordială a reprezentărilor
sociale este să transforme necunoscutul în familiar, iar oricine care va dori să se
confrunte cu un obiect social important , dar necunoscut, va începe o operație
complexă de redefinire, care îl va face mai inteligibil comparabil cu sis temul grupului
de care aparține.
2. Sunt prescriptive , se impun cu o forța foarte puternică ce nu poate fi înlăturată.
Contextul prezent , dar și moș tenirea simbolică desemnează ceea ce ar trebui să
gândim.
Din punctul de vedere al lui Durk heim reprezent area colectivă este descrisă ca o gamă
întreagă de forme intelectuale care includ: știință , religie, mituri, modalitați de timp ș i spațiu etc.
Intr-adevăr, a fost inclusă orice fel de idee , emoție sau credință care apare în cadrul unei
comunități. Acest lucru reprezintă o problemă serioasă , deoarece încearcă să includă prea multe
elemente , iar intuiția precum și experiența sugerează că este imposibil d e acoperit o gamă largă
de cunoștințe ș i convingeri. În primul rând ele sunt eterogene și nu pot fi definite doar prin

7
prisma câ torva caracteristici generale. În consecinț ă Moscovici se simte obligat să adauge două
calificări semnificative și aume: (Moscovici, 2001: 30)
a) Reprezentare a socială ar trebui privită ca o modalitate specifică de a î nțele ge și de
a comunica ceea ce ști m deja .
b) Durkheim –adevarul despre tradiția aristoteliană si kantiană este că are o
concepție statică a acestor reprezentări, oarecum asemănătoare cu cea a stoc ilor
(Moscovici,2001: 30;31;32)
Reprezentă rile sociale se interferează în mare parte cu opini și atitudini, dar nu sunt atât
de direcționate ca acestea.
,,Se recunoaște general că reprezentările sociale, sunt sisteme de interpr etare, orientează
și patrone ază relația noastră cu lu mea și cu ceilalți, orientează ș i organizează conduitele și
comunicările s ociale. La fel ele intervin și î n procese atât de variate ca difuzarea și asimilarea
cunoș tințelor, dezvoltarea individuală ș i colectivă , definirea identități personale și sociale ,
exprimarea grupurilor și în transformările sociale ’’. (Neculau ,1997: 89).
Reprezentarea ca sistem socio -cognitiv
Reprezentările nu sunt exclusiv cogn itive, ele sunt și sociale, ceea ce le conferă
specific itatea în raport cu alte producți cognitive. Analiza și înțelegerea reprezentărilor și a
funcționării lor presupune o dublă elucidare, o abordare care este clasificată drept socio –
cognitivă și integrează cel e două componente ale reprezentă rii:
1. componentă c ognitivă, ea este supusă regulilor care conduc procesele cognitive;
2. componentă socială, punerea în aplicare a acestor procese cognitive este determinată de
condițiile sociale în care se transmite o reprezentare, iar această dimensiune socială generează
reguli ce pot fi diferite de ,,logică cognitivă’’.( Neculau, 199 7: 109)
Reprezentările sociale au ace astă caracteristică proprie ce face o analiză destul de dificilă
,deoarece este supusă unei duble logici: logica cognitivă și logic a socială. Ele po t fi definite în
termeni de con strucții socio – cognitive stăpânite de reguli proprii. Coexistența acestor două logici
permite să se explice și să se înțeleagă de ce reprezentarea integrează în același timp o parte de
rațional și alta de irațional sau de ce se t olerează contradicții aparente.(Neculau, 1997: 109)

8
• Reprezentarea ca sistem contextu alizat (Neculau, 1997)
Semnificația reprezentării este de două ori determinată de context:
1. de către contextul discursiv, adică de felul în care se produce discursul, acesta este
punctul de plecare pentru formularea și descoperirea unei reprezentări. Semn ificaț ia
reprezentărilor sociale va depinde cel puțin parțial de raporturile concrete ce se derulează în
timpul unei interacțiuni.
2. de către contextul social, adică, pe de o parte de contextul ideologic și pe de altă parte, de
locul ocupat în sistemul social de către individ sau de un grup considerat .
,,Semnificația unei reprezentări sociale este întotdeauna încadrată sau acordată în semnificații
mai generale, interven ind în raporturile simbolice proprii unui câmp social dat’’(Neculau.1997:
110)
• Funcții ale reprezentărilor sociale (Neculau,1997)
Reprezentările sociale joacă u n rol esențial în dinamica relați ilor sociale și în practică, iar
acest lucru face ca acestea să îndeplinească patru funcții esențiale:
1.Funcția de cunoaștere, permite să se î nteleagă și să se interpreteze realitatea .
Reprezentările sociale perm it actorilor sociali să dobândească cunoștințe și să ne integreze
într-un cadru acces ibil pent ru ei, coerent cu funcț ionarea lor cognitivă și cu valorile la care aderă.
Pe de alta parte, ele facilitează comunicarea socială fiind condiția necesară pentru aceasta.
2. Funcț ia identitară, definește identitatea și are în vedere specificități ale grupuri lor.
În afară de funcția cognitivă reprezentările sociale au de asemenea funcția de a plasa indivizii
și grupurile sociale în câmpul social. Ele permit elaborarea unei identități sociale.
,,Această funcție identitară a reprezentărilor are un rol important în procesul de comparație
socială. Reprezentarea propriului grup este întotdeauna marcată de supraevaluarea anumitor
caracteristici sau a producților sale . Supraevaluare al cărei obiectiv este păstrarea unei imagini
pozitivă grupului de apartenență ”. (Necu lau,1997: 111),

9
3. Funcția de orientare, îndrumă comportamentele și practicile.
Acest proces de orientare a conduitelor de către reprezentări rezultă din trei factori:
1. Reprezentarea intervine direct în definirea final ități situației determinând tipul de relații
pentru subiect, dar și tipul de demers cognitiv adoptat în situațiile în care o sarcina trebuie dusă
la bun sfârșit.
2. Reprezentarea produce în mod egal un sistem de anticipări și de așteptări, este o acțiune a
realității: sele ctare și filtraj de informații, interpretări vizând să facă această realitate în
conformitate cu reprezentarea. ,,Reprezentarea de exemplu nu urmează, nu depide de derularea
unei interacțiuni, ea o percede și o determină.’’(Neculau,1997: 112)
3. Reprezentarea socială reflect ă asupra regulilo r și a legăturilor sociale, ace astă reprezentare
este prescriptivă de comportamente sau practici obligatorii. Ea definește ceea ce este permis,
tolerabil sau acceptabil într -un context social dat.
4. Funcția justificativă , permite să se ju stifice luarea de poziție și comportamente.
Această funcție îndeplinește un nou rol al reprezentărilor sociale: ea menț ine poziția socială a
grupului. Reprezentarea are ca funcție menținerea și justificarea diferenței sociale, ea poate ca și
stereotipurile să vizeze discriminarea sau menținerea unei distanțe între grupuri.( Neculau, 1997:
112)
 Valoarea euristică a teoriei reprezentărilor sociale
Reprezentarea este informativă și explicativă pentru natura reprezentărilor sociale, în și
înafara grupurilor și a relațiilor dintre oameni și mediul lor social, are un element primordial în
înțelegerea determinărilor, comportamentelor și practicilor sociale. ,,Prin funcțiile ei de
justificare, de adaptare și de diferențiere socială, ea depinde de circumstanțele exterioare și de
practicile înseși, ea este modulată sau indusă de aceste practici.” (Neculau,1997: 113)
,,Astfel definită reprezentarea este deci construi tă dintr -un ansamblu de informații, de
credințe, de opinii ș i de atitudini în legătură cu un obiect dat. Mai mult acest ansam blu de
elemente este organizat ș i structurat.’’(Neculau,19 97: 113) Analiza unei reprezentări cât și
funcț ionarea acesteia are nevoie de un dublu reperaj: al conținutului ș i al structurări ei.

10
Din punctul de vedere al organizării interne reprezentările sociale sunt a lcătuite din : nodul
central și elementele periferice.
Nodul central reprezintă nucleul esențial al oricărei reprezentări, în jurul căruia se va coagula
reprezentarea , în timp ce sist emul periferic este partea flexibilă a rep rezentări sociale, după cum
urmează: (vezi tabel nr.1)
Tabel 1 .1
Organizarea internă a reprezentărilor sociale (Gavreliuc, 2002: 352)
Sistemul central Sistemul periferic
– întreține legătura cu memoria colectivă
și istoria grupului; – permite integrarea experiența istoriilor
și experiențelor individuale;
– este co nsensual: definește omogenitate a
grupului; – suportă eterogenitatea grupului;
– stabil;
– coerent;
– rigid; – suplu;
– suportă contradicțiile;
– rezistent la schimbare; – evolutiv;
– puțin sensibil la contextul imediat; – sensibil la contextul imediat;
Funcții:
– generează semnificații ale reprezentării;
– determină organizarea sa; Funcții:
– permite adaptarea la realitatea concretă;
– permite diferențierea conținuturilor;
– protejează sistemul central.

 Teoria nodului central (Neculau, 1997 apud Abric, 1976, 1987)
,,Orice reprezentare este organizată in jurul unui nod central’’. Nodul central este elementu l
fundamental al reprezentării , el determină semnificația și organizarea reprezentării.
Nodul central numit și nodul structurat, asigură două funcții esențiale:
1. funcția generativă: este lucrul prin care elementele reprezentării capătă un sens, o
valoare.

11
2 funcția organizatorică: nodul central este cel care determină natura legăturilor care
unesc între ele elementele reprezentării. Din acest punct de vedere el este elementul
unificator si stabilizator al reprezentării.
Orice modificare a nodului central antrenează o tr ansformare completă a reprezentă rii.
Reperarea nodului central este determinată de cunoașt erea obiectu lui reprezentării, așa
cum spune C.Flament (1987) ,,una din problemele importante nu este atât studierea reprezentării
unui obiect, cât faptul de a ști în prealabil care este obiectul de reprezentare’’.(Neculau,1997:
117 apud Flament 1987) Având în vedere această afirmație , Claude Flement definește d ouă mari
tipuri ale reprezentăr ii:
1. reprezentări autonome , al căror principiu organizatoric se situează la nivelul obiectului
însuși
2. reprezentări neautonome , al căror principiu se situe ază în afar a obiectului însuși, î ntr-o
reprezentare mai amănunțită integrează și obiectul respectiv.(Neculau, 1997: 117 apud
Flament,1987)

 Elementele periferice ale reprezentări (Neculau,1997: 118)
În jurul nodului central se organizează el ementele periferice. Ele se află î n relație directă cu
acesta , prin urmare valoarea și funcția lor sunt determinate de către nod. Elementele periferice
constituie es ențialul conținutului reprezentării, partea cea mai accesibilă, dar și cea mai vie și
concretă. Ele presupun informațiile reținute , selecționate și interpretate, judecățile formulate
apropo de obiect și de mediul său, stereotipuri și credințe. Aceste elemente sunt ierarhizate, adică
pot fi mai mult sau mai puțin aproape de elementele centrale. Ele constituie interfața între nodul
central ș i situația concretă în car e se elaborează sau funcționează reprezentarea, acestea
îndeplinesc trei funcții:
1- funcția de concretizare,
2- funcția de reglare,
3- funcția de apărare.

12
Dispresia de informații relative de la obiectul social este un a din raț iunile care motivează
procesul reprezentațional. Mizele sociale motivează procesul reprezentațional, aceste mize se
formează în termeni de identitate sau coeziune socială.
1.2 Coeziunea socială
Coeziunea socială este caracteristica unei societăți bazate pe conexiuni și relații între unități
sociale precum indivizi, grupuri, asociați, cât și între unități teritoriale. Sociologul Emile
Durkheim a utilizat conceptul de coeziune socială considerând că acesta constituie ordinea
viitoare a societății, ș i o definea ca o interdependență caracterizată prin loialitate și solidaritate
între membri societății. Aspecte menționate în descrierea coeziunii sociale sunt: întărirea
relațiilor sociale, împărtășirea valorilor și existența unui mod comun de interpretar e, trăirea unei
identați comune și al unui sens al comunității cât și încredere între membrii comunităț ii.(Manole,
2012 : 112)
O’Conner (1998) consideră , coeziunea socială ca acop erind trei categorii de aspecte : valori,
identitare , cultura ce definește o an umită comunitate; dife rențe și divizări; inegalități și inechități,
diversitate culturală, divizări geografice, asociați, infras tructură și rețele.(Manole, 2012 : 113)
Chan (2006) propun o definiție minimalistă considerând că demersul analitic este servit de o
definire cât mai concisă și exclusivă care să nu echivaleze cu coeziunea socială cu ,,o formă
dezirabilă de organizare socială”( Chan J, To H. -P, Chan E 2006: 289 ,290) astfel ei consideră că
: ,,…membri i unei comunități reprezintă coeziune dacă îndeplinesc trei condiții:
(1) au încredere , ajută și coop erază cu ceilalți membri ai comunității;
(2) împărtășesc o identitate comună sau au un simț al apartenenței la comunitate;
(3) trăirile subiective explicitate la (1) și (2) sunt m anifestate obiectiv în comportament
[…] ,,Coeziunea socială este o stare de fapt care privește atât interacțiunile verticale cât și pe cele
orizontale între membri societății caracte rizate de o serie de atitudini ș i norme care includ
încrederea , simțul de apartenență și disponi bilitatea de a participa și de a ajuta precum și
manifestările comportamentale ale acestora.” (Chan J, To H. -P, Chan E 2006: 289,290)
Autorii subliniază că utilzarea termenului de ,,membrii ai unei comunități” include nu
doar indivizii , ci și grupuri, organizații și instituții care alcătuiesc comunitatea. Deci

13
interacțiunile din cadrul comunității se desfășoară în două moduri: vertical (relații între, indivizi
pe de o parte și relații între instituții pe de altă parte) și orizontal (relații între indivizi și între
diferte grupuri din cadrul comunității).
Principalele concepte legate de coeziunea socială sunt: inclu ziunea și excluziunea socială,
capitalul social și calitatea vieții.
1.3 Excluziunea socială , constituie unul dintre cele mai importante aspecte ale coeziunii
sociale, conceptu l de coeziune socială a devenit din ce în ce mai cunosc ut în ultima vreme
datori tă creș terii interesului în materie de excluziune socială. Excluziunea socială este înțeleasă
ca fiind o insuficență a următorelor patru sisteme: sistemul democratic și legal care promovează
integrarea civică, piața munci i care promovează integrarea econom ică, sistemul bunăstării care la
rândul lui promovează integra rea socială, sistemul familiei ș i comunității, care promovează
integrarea interpersonală. (Manole, 2012 : 114)
Teoriile excluziunii sociale se focusează pe dificultățiile și barierele care pot îm piedica
îmbunătățirea calității vietii, ale grupurilor dezavantajate. Putem spune că excluziunea socială
este un fenomen multidimensional deoarece pe lângă excludere socială, indivizii sau grupurile
dezavantajate resimt excluderea din punct de vedere econo mic, în sensul că au acces limitat sau
deloc la locurile de muncă, la veniturile și resursele materiale necesare pentru o funcționare
normală în cadrul unei comunități. Trebuie menționat că fenomenul excluziunii depinde de
nivelul de dezvoltare a unei soci etăți, de valorile și de normele existente la un moment dat în
societatea respectivă. (Radu; Marcu, 2016: 15)
Prin urmare coeziunea socială a unei societăți afectează calitatea vieții unui individ în
toate aspectele ei, de exemplu în forma inegalității percepute sau a climatului social la locul de
muncă, la școală sau î n cadrul relațiilor cu vecini .
,,Miza coeziunii este deci proprie unei configurații conjuncturale ce confruntă grupul
social cu un obiect st răin și problematic.”(Neculau, 2004: 151)
1.4 Stereotipuri sociale
Stereotipurile sunt reprezentări mentale asociate categoriilor sociale care, prin validare se
repetă în context sociocultural, acestea au dobâ ndit un anumit grad de rigiditate. Etimologic,

14
termenul ,,stereotip” provine din compunerea a două cuvinte grecești, stereo=rigid și
typos=trăsătură. (Todor, 2013: 16)
O definiție acceptată de majoritatea autorilor ar fi aceea care prezintă stereotipurile ca ,,
un ansamblu de convingeri împărtășite vizavi de caracteristicile personale, de trăsăt urile de
personalitate, dar și de comportament, specific unui grup de persoane.” (Bourhis, Leyens,1996:
98)
Walter Lippmann este ,,inventatorul” noțiunii de stereotip în accepția ei socio –
pshiholog ică. Chiar dacă termenul există încă din 1798, el era rezer vat tipografi ilor, însemnând
,,turnarea plumbului într -o formă destinată formării clișeului tipografic”.(Bourhis, Leyens,1996:
99). Lippmann consideră că ,,aceste imagini din minte” sunt indispensabile pentru a face față
informațiilor din mediul nostru înc onjurător, acestea permit filtrarea realității obiective, iar în
opinia lui Lippmann ,,noi nu vedem înainte de a definii, ci definim înainte de a vedea” (Bourhis,
Leyens,1997: 99)
O altă problemă a stereotipurilor este de a ști dacă observatorii selecțione ază informația și
cum o obț in. După Ford și Stangor (1992 ,,observatorii își formează stereotipurile, bazându -se pe
elementele informaționale diagnostice, adică pe caracteristicile care permit o mai buna
diferențiere a celor două grupuri.”
Dincolo de justi ficările adaptive, nu se poate ignora faptul că stereotipurile și
mecanismele socio -cognitive asociate acestora conduc la comportamente discriminatorii față de
o largă categorie de grupuri stigma tizate. O simplă împărțire a persoanelor î n ,,noi” ,,ei” și
,,ceilalți” generează fenomene de părtinire a propriului grup. Trăsăturile și comportamentele
negative ale celorlalți sunt de obicei greu de tolerat , în timp ce ale noastre sunt ignorate,
minimizate și justificate situațional. (Todor, 2013: 17)
Din perspect ivă cognitivă, stereotipurile și prejudecățile sunt cons iderate elemente ale
unui grup, al cărui structurare contribuie la interacțiunile sociale sau experiențele personale cu
membri i acelui grup, comunicarea socială și variate procese de socializare. Stereotipul este
nucleul declarativ de cunoștințe și convingeri, iar prejudecata este amprenta afectivă asociată
acestora. (Todor, 2013: 17)

15
Care sunt procesele care conduc la formarea st ereotipurilor?
Cei mai mulți autori contemporani consideră că stereotipurile sunt o consecință naturală a
felului în care funcționează gândirea umană, unii consideră că ajungem să stereotipizăm
deoarece în acest fel ne satisfacem anumite trebuințe pshihol ogice sau pentru că suntem împinși
în acesată direcție de personalitatea noastră, în timp ce alții preferă să privească stereotipurile ca
determinate de diverși factori sociali. (Cernat, 2002: 65).
Funcțiile stereotipurilor: (Todor, 2013)
a) funcții cognitive, un număr mare de studii arată faptul că în majoritatea cazurilor
percepția persoanelor cu care venim în contact nu se bazează asupra unor trăsături
particulare și atribute unice, ci mai degrabă la reprezentări categoriale, ca de exemplu:
faptul că de foarte multe ori ne raportăm la ceilalți prin prisma profesiei lor, a vârstei, a
originii entice sau a naționalități, fără a mai analiza trăsăturile care îi individualizează. O
parte a psihologilor răspund metaforic că sistemul nostru cogniti v este: ,,leneș” sau
,,zgârcit”, deoarece refuză să prelucreze informația care nu îi este necesară pentru
îndeplinirea unor scopuri de moment. În percepția persoanei ,utilizarea stereotipurilor
permite o evaluare rapidă a celorlalți, cu minime resurse cogn itive care pot fi alocate unor
altor sarcini.( Todor, 2013: 18;19)
O serie de studii demonstrează faptul că stereotipizarea este un proces flexibil, indivizii
recurgând la aceasta în funcție de nevoile de procesare, de obiectivele perceptive, evaluative, d e
gradul de supraîncărcare cognitiv precum și în funcție de scopurile adaptive actuale. (Todor,
2013: 18;19;20)
b) funcții sociale, în calitate de reprezentări colective, streotipurile îndeplinesc importante
funncții identitare de cunoaștere, interacțiune și acțiune socială. La acest stadiu de
analiză, sunt evidențiate în special trei funcții ale stereotipurilor: o funcție de diferențiere
intergrupală, în sensul formării unei identități diferite și pozitive a grupului propriu în
defavoarea out -grupurilor, coanctiva și justificativă, în cazul în care îi cunoaștem pe
ceilalți prin intermediul stereotipurilor, și tot prin intermediul acestora ne explicăm
acțiunile celorlalți sau ne justificăm proprile acțiuni în raport cu ei. Stereotipurile pot
servi anumitor interese sociale, politice, culturale, economice ale propriului grup. De

16
exemplu stereotipurile au o conotație negativă cu privire la rromi, sunt învățate , de cele
mai multe ori încă din copilărie, aceștia fiind martor ii poziției dezavantajate încă din
primii ani de școală, apoi îi văd cerșind la colț de stradă , și astfel se evită orice
interacțiune cu ei. Marginalizarea este justificată prin intermediul acelorași stereotipuri:
,,rromi trebuie evitați, pentru că, înșală și fură, pentru că sunt dezordonați și murdari, sunt
leneși și nu doresc să se civilizeze etc.” (Todor, 2013: 22)
Categorizarea și discriminarea grupală se întâlnesc de cele mai multe ori la baza ideologiilor
care tolerează și justifică persecuția . In mod deliberat ,,ceilalți” sunt separați de o categorie cât
mai diferită de a noastră, astfel sunt promovate stereotipuri negative, care sunt menite să ne
schimbe percepția cu privire la ,,ei”.
Un exemplu palpabil este că, acum câteva decenii, propaganda nazi stă îi descria pe evrei încă
de la nivelul manualelor, pentru clasele elementare, ca ființe nedemne, vretnice de ură,
responsabile pentru tot rău l din societate și o ameninințare la adresa rasei superioare.( Todor,
2013: 21; 22; 23)
Într-un sens anume, pen tru cel mai mare numă r de cercetători de orientare cognitivă,
stereotipizarea și categorizarea socială sunt procese echivalente. Stereotipurile sunt considerate
reprezentări cognitive ale categoriilor sociale, iar natura acestora este discutată prin prisma
modelelor privind reprezentarea mentală a categoriilor: model e simbolice pe bază de definiți e
sau pe bază de prototipuri respectiv mode le conexioniste. (Todor, 2013: 25)
Influența stereotipurilor
Mesajul lui Devine constituie o veste bună și alta rea. Ne putem întrista în fața influenței
stereotipurilor dar ne putem și bucura de faptul că opiniile personale pot depași prejudecățile,
deși refuzul stereotipului se plătește, cel mai mult în termeni de resurse cognitive . Unii autori au
sugerat existența mai multor etape, respectiv a unui adevărat continuum în forma rea impresiei
despre semenii noș tri. (Bourhis, Leyens, 2002: 116)
În opinia lui Brewer (1988), procesul de perceptivă social ă este compus din patru etape. În
primul râ nd identificarea este o etapă automată non -conștientă, în cursul căreia subiectul
reprează faptul că există un stimul de prelucrat în mediu. Se produce o categorizare în funcție de
unele dimensiuni bine stabilite, cum sunt sexul, rasa și vârsta. Î n acest stadiu subiectul ajunge să

17
treacă sau nu la o prelucrar e mai controlată și va trebui să aleagă. În cazul în care individul țintă
nu prezintă un interes suficient pentru observator, prelucrarea continuă conform unei modalități
categoriale. În timpul unei etape de categorizare observatorul caută o categorie apropiată pentru
stimul, o adecvare insuficientă are drept efect declanșarea unei etape de delimitare. Aici este
vorba despre efectuarea unei diferențieri intracategoriale care formează subtipuri c ategoriale.
Mai bine decât modul categorial, modul personal este cel adoptat de observator dacă pertinența
stimulului se dovedește îndeajuns. În timpul acestei etape de person alizare, prelucrarea
controlată a informației duce la formarea unei impresii baza te pe individ, nu pe o categorie. În
opinia lui Brewe r tipul de rezultat pare să aibă consecințe directe asupra noilor informații și
asupra judecății sociale. ( Bourhis, Leyens, 2002: 116; 117)
Mai multe cercetări arată că percepția consensului grupal asupr a stereotipurilor influențează
percepția și evaluarea celorlalți precum și atitudinile și comportamen tele interpersonale. Mai
exact, percepția unui grad înalt de consens la nivelul in -grupului favorizează menținerea
stereotipurilor și a atitudinilor față d e out -grup, acesta întărind legătura dintre atitudini și
comportamente , în timp ce lipsa de consens favorizează schimbarea aestora. (Todor, 2013: 116)
Astfel, Wi ttenbrink și Henly (1996) au arătat într-un experiment că participanții anglo –
americani cu atit udini rasiste puternice, utilizează informația privind credințele stereotipice ale
celorlalți membri ai grupului, pentru a-și justifica propriile credinț e și atitudini discriminatorii.
Atunci când le -a fost cerut să îi descrie pe afro – americani prin at ribuirea unor caracteristici
pozitive sau negative, participanții care au primit informația cum că ș i ceilalți membri ai grupului
au recurs în mare parte la atribuiri negative, au gen erat la rândul lor și mai multe atribuiri
negative, comparative cu cei ca re au primit informația contrară.(Todor, 2013: 116)
Stangor, Sechrist și Jost (2001) au cerut unor subiecți să îi caracterizeze pe afro -americani,
apoi le -a oferit informații cu privire la r ăspunsurile celorlalți membri ai in -grupului. Î n momentul
în care au aflat că împărtășesc opinii diferite de ale lor, aceștia au modificat ră spunsurile
stereotipice în acord cu cele susținute de majoritate.(Todor, 2013: 117)
În opinia lui Eagly, convingerile referitoare la diferențele rasiale în aceeaș i națiune, ar
prove ni cel puțin și din observația că grupurile rasiale sunt repartizate inegal între clasele și
rolurile sociale din societatea lor. Astfel în Statele Unite, statutul socio -economic al negrilor este

18
inferior cu cel al albilor, ceea ce face să se aibă mai des ocazia să se observe , negrii î n roluri care
implică mai puțină competență sau putere, iar stereotipul devalorizator referitor la negri ar
proveni dintr -o formă de confuzie între caracteristicile proprii negrilor și cele ale rolurilor sociale
la care sunt l imitați .(Bourhis, Leyens, 2002: 122)
La fel ar sta lucrurile și în ceea ce privește stereotipurile se xuale. Stereotipurile sexuale îș i
află originea în repartizarea muncii și a rolurilor sociale între sexe .Este adevărat că indivizii ,
bărbați și femei sunt distribuiți inegal între diferitele statute ierarhi ce profesi onale, dar și între
faptul de a lucra în afara căminului și a face menajul. Cercetarea privind coținutul stere otipurilor
sexuale a demonstrat că femeile sunt percepu te ca fiind dezinteresate , preo cupate de bunăstarea
celuilalt în timp ce bărbații sunt văzuți mai mult ca doritori să se impună și să -și stăpânească
mediul.( Bourhis, Leyens, 2002: 122)
În 1933 Katz și Braly le -au cerut studenților de la Princeton să prezinte trăsăturile caracte ristice
ale: americanilor, negrilor, chinezilor, englezilor, germanilor, irlandezilor, italienilor, evreilor și
turcilor. Pe baza răspunsurilor aceștia au alcătuit o listă cu optzeci și patru de trăsături de
personalitate și au ce rut unui alt grup de subie cți să indice cinci trăsături care li se par că sunt cel
mai adesea întâlnite în rândul diverselor naționalități . Metoda autorilor permite să se perceapă
dimensiu nea consensuală a stereotipurilor. Așadar autorii Katz și Braly au fost de accord cu
faptul că ,,negrii sunt superstițioși, leneși și nepăsători, pe când americanii sunt considerati:
muncitori, inteligenți și materialiști.” (Bourhis, Leyens, 1997: 99)
Prin urmare indivizii atribuie o semnificație lucrurilor pe care le observă bazându -se pe
informaț iile acumulate în trecut și pe datele aflate la dispoziția lor în mediul înconjurător.
Drept dovadă, butada care va urma nu ne face neapărat să râdem deoarece sunt cunoscute
stereotipurile asociate diferitelor popoare europene.
,,Paradisul este locul în ca re/ Francezii sunt bucătarii/ Italienii sunt amanții/ Englezii sunt
polițiștii/ Germanii sunt muncitorii/ Și totul este organizat de elvețieni.
Iadul este locul în care / Englezii sunt bucătarii/ Elvețienii sunt amanții/ Germanii sunt
polițiștii / Francezi i sunt muncitorii / Și totul este organizat de italieni.”(Yzerbyt, Schadron,
2002:96)

19
Așadar datorită acestor efecte emoționale, mediul social apare mai ordonat și mai ușor de
înțeles și datorită stereotipurilor.
O idee pe care Lippmann (1992) a apărat -o a fost aceea că ,,noi suntem determinați, să
funcționăm pe baza unor imagini din mintea noastră, a unor generalizări abuzive , și unor pierderi
de memorie”
1.5 Prejudecățile sociale
,,Deș i în limba română termenul ,,prejudecată” (echiv.eng. prejudice ) este oarecum
contraintuitiv, sugerând mai degrabă ide ea de ,,judeca tă preconcepută ”(Cernat, 2005: 15),
aceasta este considerată a fi dimensiunea afectivă a atitudinii intergrupale. Discriminarea se
referă la consecințele comportamentale activării stereoti purilo r și a prejudecăților, ară tând
comportamentul idivizilor la grupurile exterioare.(Todor, 2013: 17)
Prejudecățile sunt modalități de evaluare gata fă cute, preluate mecanic, care oferă o
multitudine de explicații împărtășite în comun în cadrul unui grup soci al, etnic, religios etc. Este
evidentă legătura dintre stereotip și prejudecată deoarece stereotipul se definește ca o
,,convingere exagerată asociată unei categorii ( grup de oameni, grupuri rasiale, etinice,
religioase), având rolul de a justifica prejud ecățile , care iau adesea forma generalizărilor”.(Pascu,
2002: 86)
,,Prejudecățile sunt ideile gata confecționate și constituie importante piedic i ale
creativității . Prejudecățile sunt raportate la tradiții și își au ră dăciniile într -un trecut mai mult sau
mai puțin îndepărtat. Adaptarea unui comportament nonconformist față de norme și prejudecăți
conduce de cele mai multe ori la catalogarea celui care o face ca având un comportament
deviant.” (Roco, 2001: 102)
Prejudecata poate fi definită asemeni unui sentiment favorabil sau nefavorabil față de o
persoană sau de un lucru, înainte sau nefiind bazat pe existența reală a acestuia.
,,Prejudecata se poate defini ca atitudinea în general negativă îndreptată îns pre membrii
unui grup, întemeia tă pe simpla apar tenență a subiecților țintă la acel grup”.(Gavreliuc, 2002:
124)

20
Cele mai evidente caracteristici ale prejudecăți sunt :
– reprezintă o atit udine operațională ce permite o gestionare mai facilă a informației din
mediul social (Gavreliuc, 2006: 85) ,, Dacă împărtășim perspectiva cogniției sociale, vom
întelege că atitudinile sunt scheme cognitive structurate pentru organizarea, prelucrarea,
rememorarea și interpretarea informațiilor din mediu, iar cer cetările dovedesc că
informația consist entă în articularea prejudecăți este mai des frecventă și rememorată mai
fidel decât cea care nu este concentrată în prejudecată” (Gavreliuc, 2006, :85,86).
– prejudecata, asemenea stereotipului generic este puternic încărcată de afectivitate.
(Gavreliuc, 2006: 86) Prin urmar e acest gen de stereotip nu aduce doar o proiecție despre
,,celalalt” ci este însoțit de sentimente și emoții în mare parte negative față de persoanele
din grupul țintă. ,,Prejudecata mută aspectul di nspre evaluarea rațională a „celuilalt” prin
intermediu l cunoașterii nemijlocite înspre evaluarea afectivă, întemeiată pe o anumită
instinctivitate socială în raportarea la „celălalt””.( Gavreliuc, 2006: 86)

Bazele prejudecăți ( Gavreliuc, 2006 )
Cele doua surse majore de activare a prejudecăților sunt:
– conflictul direct intergrupuri ,, Competiția care se naște între grupuri concurente pentru
dobândirea unui acces cât mai permisiv la resurse angajează evaluarea negativă a
,,celuilalt” și considerarea acestuia prin grila prejudecăți ”.(Gavreliuc, 2006: 93) Prin
aceste confruntări se poate ajunge la conflicte violente care pun în discuție ech ilibrul
societal.
condițiile social economice precare . Reprezintă o sursă im portantă a discriminării. În
aceste cazuri comportamentele discriminatorii, se transferă dese ori în agresivitate și
cunosc o ră spândire impresionantă. ,,Societatea românească a ultimilor anii este un bun și
nefericit exemplu, al acestei intuiții, în care toate actele de violentă colectivă (mineriadele
sunt c ea mai limpede ilustrare) se hră nesc din frustrăriile sociale ale unor straturi tot mai
influente ale lumii românești ce trăiesc în limita supraviețuirii și în care identificarea
țapului ispăș itor în ,,celălalt diferit” reprezintă cea mai facilă strategie cognitivă și
simbolică de umplere a unui gol existențial întreținut, de regulă, chiar de cei pe care, în

21
acțiunea lor irațională, aceste mese umane îi ap reciau ca fiind ,,ai noștri”.” (Gavreliuc,
2006: 94)
Dollard explică faptul că pentru orice individ, restricțiile din timpul copilăriei și pr oblemele
vieții de adult genere ază frustrări, iar ca răspuns la aceste frustrări se creează, agresivitate ori
ostilitate. ,,Ostilitatea nu se poate exprima însă în interiorul propriului grup, care descurajează
manifestările de acest fel. Ea se va deplasa î n altă parte mai ales acolo unde este autorizată prin
tradiție.”(Wieviorka, 1994: 40)
Strategii de învingere a prejudecăților (Gavareliuc, 2006)
Cele mai cunoscute strategii de combatere a prejudecăților sunt:
– socializarea critică a subiecților . ,,Premisa acestei strategii susține că pejudecata este
învățată social, iar o socializare realizată în valorile toleranței și respectului diversității e
mult mai profitabilă într -o lume care, prin natura ei, este tot mai puț in
omogena.”(Gavareliuc, 2006: 96)
– contactul nemijlocit intergrupuri, încearcă să pună în evidență în ce condiții creșterea
contactului intergrupal duce la diminuarea prejudecăților reciproce.
– recategorizarea presupune ,,moderarea prejudecăților prin retrasarea de granițe identitare
dintre grupuri, eliminând frontiera simbolică in-group /out-group prin punerea în evidență
și activarea unei apartenențe supraordonate a membrilor grupurilor particulare.”
(Gavareliuc, 2006: 97)
– intervențiile cognitive se bazează pe diminuarea erorii de inferență produsă de individ
prin preluarea informației categoriale și neglijența informației individuale
– dezagregarea stereotipurilor implicite. Pentru a înțelege mai bine aceasta stategie Manis,
Nelson și Shedler (1988) au organizat un studiu, î n care cercetătorii au creat un stereotip
al unui pacient dintr -un spital de psihiatrie , iar sub iecții participanți sunt studenț i ai unui
colegiu , care citesc o scrisoare, fictivă, redactată de pacientul țintă, ce dezvăluie fie o
alterare severă sau una modestă a sănătăți sale mentale. Mai apoi studenții citesc scrisori
ale altor pacienți ce nu prezintă probleme atât de grave. ,,Datorită contrastului dintre
așteptările lor, cei care s -au aflat sub influența imaginii ,,nebunie i avansate” au fost
înclinați să îi privească pe noii pacienți ca fiind doar foarte puțin bolnavi, iar cei care,
dimpot rivă ș i-au fixat foarte jos pragul ,,nebuniei stereotipice” i -au privit pe aceeaș i noi

22
pacienți ca fiind extrem de bolnavi.”(Gavaleliuc, 2006: 98). Așadar cei care deviază de la
asteptăr ile lor sunt apreciați simbolic, fiind excepții de la regulă dar, stereotipul inițial
este protejat.

23
Bibliografie :
Cărți:
Cernat Vasile. 2005. Pshihologia stereotipurilor . Iași: Polirom
Gavreliuc Alin. 2002. O călătorie alături de celăl alt. Timișoara: Editura Universități de Vest
Neculau Adrian. 2004. Manual de Pshihologie Socială . Iași: Polirom
Neculau Adrian 1997. Pshihologia Câmpului Social. Reprezentările sociale. Iași: Polirom
Pascu Rodica Eugenia. 2002. Introducere în comunicarea interculturală . Sibiu: Editura
Universități ,,Lucian Blaga”
Radu Valentin; Marcu Laura. 2016. Incluziunea tinerilor în situații de risc de la context la fapte .
București: Pro Universitaria.
Richard Y Bourhis. Jaques Philippe Leyens. Stereotipuri, Discriminare și relații intergrupuri .
Iași: Polirom
Roco Mihaela. 2001. Creativitate și inteligență emoțională . Iași: Polirom
Serge Moscovici. 2001. Social Representation Exploration in Social Psychology . SUA: New
York University Press
Todor Ioana. 2013. Uitarea intenționată a informației stereotipice . Iași: Institutul European
Wieviorka Michel. 1994. Spațiul Rasismului . București: Humanitas
Yzerbyt , Vincent. Shadron, Georges. 2002. Cunoașterea și judecata celuilalt . Iași: Polirom

Surse web:
Chan J To H -P, Chan E. 2006. Reconsidering social cohesion: Developing a definition and
analytical framework for empirical, Social Indicators Research, Volume 75, Issue 2:
http://link.s pringer.com/article/10.1007/s11205 -005-2118
Manole Alina Magdalena. 2012. Social cohesion – a post -crisis analysis
: http://store.ectap.ro/articole/801.pdf

24
Capitolul II. Discriminare socială și etnică. Reprezentări etnice
în România

2.1 Discriminarea socială
,,Când părtinirea se referă la gândurile noastre, l iteratura de specialitate vorbeș te despre
stereotipuri, când se referă la emoțiile și sentimentele n oastre folosește termenul de ,,prejudecăți”
,iar când se referă la comportame nte folosește termenul ,,discriminare””. (Pascu, 2002: 82)
Discriminarea este defnită ca find un comportament negativ care are ca țintă obiectul unei
prejudecăți, pe baza unui st ereotip social, precum cel impus de statusul etnic, rasial, economic
sau confidențial al ,,celuilalt”.(Gavareliuc, 2006: 90)
,,Normele sociale sancționează puternic discriminarea dar sunt mai flexibile în ceea ce
privește prejudecata.”(Chelcea, 2006: 199)
Există urmatoarele forme ale discriminării:
1. discriminarea directă , este atu nci când o persoană este tratată nefavorabil comparativ
cu o altă persoană, aflându -se într-o situație asemănătoare;
2. discriminarea indirectă . CNCD spune că ,,discriminarea indirectă se întâmplă atunci
când o prevedere, un criteriu, o practică aparent neutră dezavantajează anumite
persoane, pe baza c riteriilor prevazute de legislația în vigoare, cu excepția cazurilor î n
care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justi ficate obiectiv de un scop legitim,
iar metodele de atin gere a acelui scop sunt adecvate și necesare. De asemenea,
discriminarea indirectă este orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe
care la generează, favorizează sau de favorizează nejust ificat, supuse unui tratament
injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele
care se află în situații egale”. ( Sursă: http://www.antidiscriminare.ro/ forme -ale-
discriminarii )

25
3. discriminare multiplă . Confo rm CNCD ,,discriminarea multiplă intervine atunci când
o persoană sau un grup de persoane sunt tratate diferențiat, într -o situație egală, pe
baza a două sau mai multor criterii cumulativ”. (Sursă:
http://www.antidiscriminare.ro/forme -ale-discriminarii )
4. Hărțuirea reprezi ntă comportamentul care duce la crearea unui cadru intimidant,
degradant, ofensiv sau ostil, pe criteriu de etnie, rasă, naționalitate, limbă, religie,
convingeri , gen, categorie socială, orie ntare sexuală, handicap, vârsta sau orice alt
criteriu de acesată formă.
5. Victimizarea ,,reprezintă tratamenul advers, venit ca reactie la o plângere sau acțiune
în instanță sau la instituțiile competente, cu privire la încălcarea principiului
tratamentului egal și al nediscrimină rii.” (Sursă: http://www.antidiscriminare.ro/forme –
ale-discriminarii )
Michel W. Eysenk (2004) indică patru sta dii ale discriminări:
1) atacul verbal;
2) evitarea;
3) discriminar ea; (celalalt grup este tratat î n mod deliberat, diferit față de membrii celuilalt
grup)
4) exterminarea (î ncercari deliberate de a ucide membri celuilalt grup) . (Chelcea , 2006: 199
apud Eysenk, 2004 )
Discriminarea ra sială se poate observa foarte uș or la nivelul presei care , prezintă
caracteristici aparținând ste reotipului grupului discriminat sau, dimpotrivă caracteristici din
registrul contrar al stereotipului, provo când activarea acestuia. Întâmplarea a fost că televiziunea
olandeză prezenta, î n 2004, în mod repetat la emisiunile de stiri comportamente violente și
încercări de încălcare a legii ale unor tineri marocan i din cele mai importante orașe locale , era de
natură să provoace, în viața reală, c omportamente discriminatorii față de aceștia. Prin
comparație p osturile de televiziune Româneșt i au o multitudine de știri despre membrii
comunității rrome implicați în acte violente. Interesant este faptul că media activează prejudecăți
prin sintagme de genul :,,un tânăr rrom din București” sau respectiv ,,un tânăr marocan din
Ams terdam”, punând în evidență apartenența etnica a persoanei implicate ci nu ap artenența

26
evenimentului la categoria ,, delicv ență juvenilă” prin evidențiere a categoriei de vârstă la care se
alflă persoana implicată. (Chelcea, 2006: 200)
Articolele din Constituția României din 1 991 cu privire la discriminare ș i la grupurile
minoritare , sunt selecti v următoarele:
Art. 4(2): ,,România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor s ăi, fară deosebire
de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență
politică, de avere sau de o rigine socială”.
Art. 6(1): ,,Statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minori tățiilor naționale
dreptul la pă strarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și
religioase”.
Art. 6(2): ,,Măs urile de prot ecție luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea
identităților persoanelor aparținând minorităților naționale trebu ie să fie conforme cu principiile
de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români ”.
Art. 30(7): ,,Sunt interzise prin lege defă imarea țării și națiunii, îndemnul la război de
agresiune, la ură națională, rasială , de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare , la
separatism teritorial sau la vi olență publică, precum și la manifestările obscene, contra re bunelor
moravuri”.
Art. 38(4): La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații”.(Banton,1998: 12)
În Constituție sunt m enționate doar minoritățiile naționale , iar tendința este să se gândească
în mod reflex iv la minoritatea maghiară , dar această m inoritate nu este singura minoritate din
România, nici măcar din punct de vedere etnic. Din punct de vedere etnic minoritățiile pot fi
grupuri mici comparativ cu cele dominante . Din punct de vedere sociologic, ele pot fi grupuri
mari dar nu dețin controlul asupra resurselor și deciziei. (Banton,1998: 12)
Cele mai numeroase minori tăți sunt cele etnice și anume: maghiari, rromi, germani, evre i,
sârbi, turci, ucrainieni, ruș i, armeni, slovaci, greci, croați, macedoni, polonezi etc . Minorități
religioase: 14 cul te oficiale în afară de cel majoritar; sexuale (lesbiene și homosexuali, iar cele
lingvistice coincid cu cele etnice. (Banton, 1998: 13)

27
Grupurile etnice se deosebesc prin felul în care cultura fiecărui grup diferă de cea a altor
grupuri, astfel încât vor prezenta for me caracteristice de devianță. ( Banton, 1998:51)
2.2 Reprezentările etnice
Conceptul de ,,etnic” este strâns legat de cel de ,,cultură” deoarece face referire la
apartenența la un popor, apartenență definită prin specificul cultural cu alte cuvinte civilizația
specifică unui popor. Civilizaț ia reprezintă nivelul de dezvoltare a c ulturii unui popor, într -o
anumită perioadă. Cultura este definită prin to talitatea produselor materiale și spirituale ale
muncii omenești, rezultat al practicilor și transformării mediului natural și social, al dezvoltării și
perfecționării omului .( Nevea nu, 1978: 681)
Conform recensământului din 2011 populația minoritară reprezintă un procent de circa 11%
dn populația României din totalul de 20,1 milioane de locuitori.
Figura 2.1
Ponderea minorităț ilor față de totalul populației

Potrivit rezultatelor definitive ale rece nsământului din 2011 maghiarii ș i romi sunt cele mai
numeroase minorități etnice din România, populația de etnie maghiară fiind în procent de
58,86% iar numărul celor care s -au declarat romi fiind de 29,80%.

28
(Sursă: http://www.gandul.in fo/stiri/recensamant -date-finale -cati-maghiari -traiesc -in-romania –
11082627 )
Figura 2.2
Distribuția minorităților pe origini

(Sursă: http://www.rador.ro/2014/12/18/analiza -minoritatile -nationale -din-romania -intre-
aspiratii -si-realitati/ )
În figura de mai sus vom vedea cine deține majoritatea numerică a României din punct de
vedere etnic, cei mai mulți sunt maghiarii cu un procent de cir ca 60% urmați de romi la diferență
de jumătate, cu un procent de circa 30%, urmați apoi de ucrainieni, germani, rușii -lipoveni, turci
etc.

29
Așadar în următorul tabel sunt ilustrate comparativ datele ultimelor două recensământe
făcute pe teritoriul României, cel din 2002 respectiv cel din 2011.
Tabel 2.1
Numărul minorităților de pe teritoriul României înregistrat în urma recensămintelor din anii 2002
și 2011
Etnie Recensământul din 2002 Recensământul din 2011
Maghiari 1.431. 807 1.227.603
Romi 535.140 621.573
Ucraineni 61.098 50.920
Germani 59.764 36.042
Ruși-lipoveni 35.791 23.487
Turci 32.098 27.698
Tătari 23.935 20.282
Sârbi 22.561 18.076
Slovaci 17.226 13.654
Bulgari 8.025 7.336
Croați 6.807 5.408
Greci 6.472 3.668
Evrei 5.785 3.271
Cehi 3.941 2.477
Polonezi 3.559 2.543
Italieni 3.288 3.203
Chinezi 2.243 2.017
Armeni 1.780 1.361
Ceangăi 1.266 1.536
Macedonieni 731 1.264
Alta etnie 16.119 18.524
Nedeclarată 1.941 1.236.810

30
(Sursă: http://www.recensamantromania.ro/noutati/volumul -ii-populatia -stabila -rezidenta –
structura -etnica -si-confesionala/ )
Față de recensă mântul din 2002 pentru cea mai mare minoritate din România și anume cea
maghiară, s -a înregistrat în anul 2011 o descreștere a ponderii populației, în anul 2002 fiind
1.431. 807 de maghiari pe teritoriul României iar în anul 2011 fiind 1.227.603 de locuitor i.
Comparativ cu recensământul din anul 2002 s -a înregistrat o creștere a ponderii populației de
etnie romă, de la 2,5% la 3,3% și o descreștere a ponderii populației de etnie germană, de la
0,28% la 0,20%.
Grupurile etnice care a u înregistrat un număr de persoane de peste 20.000 de locuitori sunt:
ucraineni – 50.900 persoane, germani – 36.000, turci – 27.700, ruși -lipoveni – 23.500 și tătari –
20.300 persoane .
Ucrainieni sunt al treilea grup etnic ca mărime din România, ei trăiesc mai ales în nordul
țării, în zonele din aproprierea graniței cu Ucraina, îndeosebi in județele Maramureș, Timiș și
Suceava. De asemenea, în anul 2014 au fost înregistrați circa 1000 de ucrainieni în județul
Tulcea. Fiind o minoritate etnică recunoscută of icial ei au un număr de mandate asigurat în
Camera Deputaților, aceasta fiind reprezentată de Uniunea Ucrainienilor din România, numărând
100 de filiale.(Sursă: http://www.rador.ro/2014/12/18/analiza -minoritatile -nationale -din-romania –
intre-aspiratii -si-realitati/ )
Germanii , al patrulea grup ca mărime din România, conform ultimului recensământ din
2011 unde s -a înregistrat un numar de 36.042 .
Organizația care reprezintă minoritatea germană în viața publică este: Forumul Democrat al
Germanilor din România, având sediul la Sibiu.
Un aspect care înclină în favoarea nediscriminării germanilor este faptul că, în anul 2014
comunitatea germană a dat președintele României în persoana lui Klaus Iohannis.
Din punct de vedere mass -media și cultural există posturi naționale de radio și televiziune
care au secții în limba germană, care au emisiuni specific acestei comunități, de asemenea există

31
două teatre care se adresează publicului de limbă germană, acestea sunt Teatrul German de Stat
din Timisoara și teatrul Radu Stanca din Sibiu, Secția Germană.
Ruși -lipoveni , al cincelea grup ca mărime din România înregistrat la ultimul recensământ
din 2011, o concentrare masivă a rușilor -lipoveni se află in Dobrogea, Moldova și Muntenia.
Limba de comunicare a acestei etnii este limba rusă maternă.
Comunitatea rușilor -lipoveni are și ea la rândul ei alocate emisiuni la posturile naționale de
radio și televiziune, și sunt beneficiarii ziarului lunar ,,Zorile” și de revista culturală „Kitej –
grad” .De asemenea există circa 60 de școli unde se predă limba rusă maternă, mai ales în estul
țării.(Sursă :http://www.aliantacivilizatiilor.ro/ro/parteneri -nationali/minoritati -nationale/49 –
russian -lipoveni -minority )
Al șaselea grup etnic numeros din România este cel al turcilor, aceștia sunt reprezentați la
nivel parlamentar de Uniunea Democrată Turcă din România, care are aproximativ 40 de filiale,
majoritatea acestei etnii este în județele Constanța și Tulcea dar și în București, Brăila , Călarași
și Galați.
Uniunea Democrată Turcă din România are o revistă numită: Hakses -Vocea Autentică,
această revistă a fost înființată de Guvernul României cu ajutorul Departamentului de Relații
Interetnice. (Sursă : http://proiectcuturci.blogspot.ro/2011/01/despre -turci-din-romania.html )
Cele mai numeroase minorități de pe teritoriul României sunt: minoritatea maghiară și
respectiv cea romă, în hart a de mai jos sunt ilustrate numeric pe județe cele două etnii care dețin
numărul majoritar al României.
În următoarea imagine avem prezentată harta populației de etnie maghiară și romă conform
rezultatelor provizorii ale recensământului din octombrie 2011.

32

(Sursă: http://www.gandul.info/stiri/recensamantul -populatiei -primele -rezultate -cati-romani –
sunt-cati-etnici -maghiari -si-cat-de-mare -este-minoritatea -roma -9200308 )
Populația de etnie maghiară este majoritară în județele Covasna (73,8%) și Harghita (84,6%)
iar în proporții mari ale populației de etnie maghiară peste 20% există și în ju dețele: Mureș, Satu
Mare, Bihor și Sălaj.
Romi se întâlnesc într -o proporție destul de mare, de peste 6,0% din populația stabilă în
județele Călărași (8,1%), Sălaj (6,9%) și Bihor (6,1%). În ceea ce privește evoluția numărului de
persoane care s -au declarat de etnie romă, pe primul loc se află jud ețele: Ialomița, Giurgiu și
Teleorman după cum reiese din analiza gândul privind numărul de persoane care s -au declarat a
face parte din cele mai bine reprezentate etnii minoritare.
Cel mai mic număr înregistrat de catre maghiari la recensăminte a fost in anul 1930 cand erau
în număr de peste 1,4 milioane, iar maxima înregistrării a ponderii populației maghiare a fost în
1977 când numărul acestora a fost de 1,7 milioane iar la ultimul recensământ populația de etnie
maghiară a scăzut considerabil, peste 1,2 milioane de locuitori.

33
Comunitatea maghiară beneficiază de numeroase instituții de învățământ preuniversitar și
universitar în limba maternă, precum și de numeroase emisiuni dedicate minorității maghiare, la
posturile publice de radio și televiz iune.
Există numeroase instituții de cultură ale comunității maghiare, printre care Opera
Maghiară din Cluj, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, Teatrul Național din Târgu Mureș, Teatrul
Maghiar de Stat Csiki Gergely (Timișoara), Teatrul Tamási Áron (Sfântu Gheorghe), sau Teatrul
Tomcsa Sándor (Odorheiu Secuiesc), Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe, Muzeul
Secuiesc al Ciucului din Miercurea Ciuc sau Biblioteca Teleki -Bolyai din Târgu Mureș.
Amintim a ici și Casa memorială Ady Endre, Satu Mare, Casa memorială Tamási Áron, Lupeni,
Harghita, Casa memorială Áprily Lajos, Praid, Harghita și Casa memorială Petöfi Sándor din
Turda.
Principala organizație care îi grupează pe maghiarii din România sub aspect politic este
Uniunea Democrată a Maghiarilor din R omânia, reprezentată ca partid politic în Parlament.
Există de asemenea organizații politice de mai mică anvergură ale maghiarilor din România,
precum Partidul Civic Maghiar sau Partidul Popular Maghiar din Transilvania. (Sursă:
http://www.rador.ro/2014/12/18/analiza -minoritatile -nationale -din-romania -intre-aspiratii -si-
realitati/ )
Țiganii sunt nomazi de origine indiană veniți din Țările Române pe ruta balcanică, în
secolul al XIV -lea. Primele atestări arată că țiganii au fost de la început robi. În societatea
medievală românească dar și mai târziu ei au fost tratați ca pe niște persoane inferioare. În
momentul în care au fost sedentarizaț i mai ales în Transilvania sub administrația habsburgică au
fost obligați să trăiască la marginea orașelor. (Andreescu, 2005: 80)
Sursele istorice arată că țiganii erau diferențiați prin meserii, care se moșteneau din
generație în generație, de aici și den umirea de: fierari, lăcătuși, cuțitari, căldărari, aurari, etc.
Erau organizați în cete țigănești, iar acestea aveau la rândul lor autonomie. Aceste ocupații
meșteșugărești au dat țiganilor posibilitatea de a-și continua modul de viață nomad. Datorită
faptului că în Țările Române populația nu era numeroasă iar, pământul nu a lipsit, între țigani și
restul populației nu au existat conflicte.

34
,,La începutul anilor 90 romi au fost complet ignorați de către guvernele ajunse la putere.
Până după alegerile din 1996 când instanțele au decis să pedepsească persoanele responsabile
pentru violențele etnice de la Hădăreni, atacurile împotriva comunităților de romi s -au bucurat de
impunitate.” (Andreescu, 2005:80)
,,Romii , popor fără un stat sau o guvernare proprie ca re să -i prote jeze, au supraviețuit de
milenii tocmai prin păstrarea, aproape intactă, a tradițiilor. Chiar și acum, în secolul XXI, cei
aproape 8.000.000 rromi care trăiesc în Europa constituie o etnie net distinctă, cu reguli și legi
proprii, printre care mobilitatea, starea de permanentă căutare a unui loc care să le asigure o viață
mai bună, constituie, credem noi, principala caracteristică ce le conferă, de altfel, statutul de
popor transnațional. ”(Alexandrescu, 2004: 3).
Minoritatea rromilor a fost întotdeauna subiectul unor ample discuții din viața publică
românească în ultimii ani. Această minoritate etnică este asimilată de limbajul comun și unei
minorități rasiale se spune ,,români” și ,,țigani” chiar în sensul unor rase diferite, acest fapt fii nd
destul de discutabil. Iată câ teva informații despre modul lor de viață preluate din ,,România
Starea de fapt”, 1997:
 Cele mai multe familii au intre 7 -11 persoane.
 Mortalitatea infantilă este de 63 la mie.
 Vârsta căsătoriei femeilor începe la 12 ani; vârst a medie a primei nașteri es te de 18,5 ani.
Unei femei rrome îi revin în medie 4,35 copii, faț ă de 1,79 pe totalul populației.
 În multe familii locuiesc în medie de 4 persoane într -o cameră, iar î n locuințele
aglomerate, între 12 și 21.
 Avortul este interzi s.
 Ocupațiile tradiționale sunt pă strate, acestea sunt cele de :fierari, spoitori, cărămidari,
comerț cu flori, fulgi și haine vechi, semințe. Alte surse de venit fiind din ghicit, furat,
cerșit.
 Rromi au cărți scrise în limba lor.
 Școala este frecventată de 48,3% dintre copiii de 7 ani, 51,3% dintre cei de 10 ani , 38%
dintre cei de 14 ani. Ceilalți o frecventează rar sau deloc.
 Proporția de analfabeți este de 27% iar tână ra generație va prezenta un grad de
analfabetism aproape dublu fată de generația trec ută.(Banton, 1998:13) .

35
Un exemplu al discriminării și marginalizării etniei rromilor este prezentat în studiul facut în
anul 1999 în cartierul Zăbrăuți din București de Daniela Irimia.
Identitata etnică și dinamică relațională în cartierul Zăbră uți-București
Acest studiu și -a propus să surprindă anumite aspecte legate de impactul dinamicii relațiilor
sociale ale membrilor comunității Zăbrăuți din perspectivă a identităților sociale și
comportamentale.
,,Unul dintre elementele specifice com unității este conviețuirea și vecinătatea a două
grupuri care se autodefinesc in termeni de ,,noi” și ,,ei” țiganii și români.” (Zamfir, Mărginean ,
1999: 269)
Membrii grupului de țigani pe care s -a facut acest studiu au afirmat că între ei și grupurile
de români din Zăbrăuți nu există probleme de vecinătate , totuși au relatat în același t imp că este
supărător faptul că sunt ,,băgați în aceeași oală”, respinș i și etichetați negativ de către români.
Toți respondenții acestui studiu, care au luat parte la chestionar oferă ca exemplu
atitudinea generalizată a românilor față de ei, în mijloacele de transport ca dovadă a discriminării
negative, a prejudecății care -i reduce la o identitate negativă ,,numai pentru că sunt mai închiși
la culoare.” – ,, Ce mă supa ră în metrou, în tramvai când mă sui este faptul că trebuie să m ă țin
cu amândouă mâinile ca să vadă că nu fac nimica, dacă am și o pungă eu tot mă țin cu
amândouă mâinile ca să vadă, ca să stea linistiți .” (Zamfir, Mărginean . 1999: 272)
,,Rasismul…Cel mai mare resentiment al meu. În momentul în care merg într -un autobuz
plin, obligat, mulți români vedeți e și culoarea și…eu știu…mulți români se uit ă la mine și se
uită în jos, își feresc gențile… Mă feresc de grupuri de țigani în mașină, dacă văd unul singur
lângă mine îmi cer voie să merg în față pentru că simt că sunt privit altfel: când suntem mai
mulți eu simt că atragem atenția. De ce mă bagă p e mine în oală cu ăia?” ( Zamfir, Mărginean .
1999, 273)
În acest studiu găsim și mărturii ale respondenților români care susțin că păstrează o
distanță față de aceștia deoarece ,,nu au încredere în ei” dar discută cu țigani , discuțiile fiind ca o
strategie de adaptare deoarece sunt vecini și nu vor să intre în conflicte cu aceștia.,, Așa printre
picături , nu mi -i pun chiar în cap, păstrez o distanță dar și o amiciție ca să n -am probleme, nu

36
mai mult ca să nu mi se urce în cap.” (Zamfir , Mărginean . 1999: 274).A declarat o româncă la
întrebarea dacă stă de vorbă cu ei? Chiar dacă au existat și există țigani intelectuali, locuitorii
români ai cartierului Zăbrăuți susțin că ei se pot integra numai dacă trăiesc între români.
În urma acestui studiu observăm că rom ânii tolerează cu greu vecinătatea cu grupul
romilor care, în situația dată este mai numeros decât al lor .Chiar dacă identitatea socială a
romilor este percepută a fi nesatisfăcătoare atât în interiorul cât și în exteriorul grupului românii
trăiesc o expe riență frustrantă a incapacității de a influența comportamentul romilor. Majoritatea
romilor susțin că ei nu sunt răspunzători de situația economico -socială proastă în care se află. Ei
și-au exprimat profunda nemulțumire față de ,,ura de rasă” și respinge rea socială pe care le
percep tot mai intens după schimbarea politică din 1989 din partea românilor.
Mai mult de atât rezultă faptul că este vorba despre o relație intergrupală bazată pe
discriminare și stereotipuri negative iar acest lucru face ca vecină tatea să fie percepută ca o sursă
de tensiune și conflicte iar în acest sens grupul romilor apare ca o entitate omogenă ai cărei
membrii sunt depersonalizați, și totuși niciunul dintre români nu și -a pus problema că și pentru
unii romi murdăria, furturile și scandalurile, constituie o amenințare și un risc constant pe care
sunt obligați să îl tolereze. (Zamfir, Mărginean . 1999: 284)

37
Bibliografie:
Cărți :
1. Alexandrescu Gabriela. 2004. Tradiții ale rromilor din spațiul românesc .București:
Salvați Copiii.
2. Andreescu Gabriel, 2005 Shimbări în harta etnică a României. Cluj Napoca: CRDE
3. Banton Michael. 1998. Discriminarea. București: DU Style
4. Chelcea Septimiu. 2008. Pshihologie. Teorii, cercetări, aplicații . Iași: Polirom
5. Gavreliuc Alin. 2002. O călăto rie alături de celălalt . Timișoara: Editura Universități de
Vest
6. Neveanu Paul Popescu. 1978. Dicționar de pshihologie . București: Abatros
7. Pascu Rodica Eugenia. 2002. Introducere în comunicarea interculturală . Sibiu: Editura
Universități ,,Lucian Blaga”
Reviste:
1. Zamfir Cătălin; Ioan Mărginean. 1999. Relația intergrupuri, construcția identității și
soluții la problemele de vecinătate . În Calitatea vieții. Numărul: 3 -4. Editura Academiei
Române.
Surse web :
1. http://www.antidiscriminare.ro/forme -ale-discriminarii
2. http://www.gandul.info/st iri/recensamant -date-finale -cati-maghiari -traiesc -in-romania –
11082627
3. http://www.rador.ro/2014/12/18/analiza -minoritatile -nationale -din-romania -intre-
aspiratii -si-realitati/
4. http://www.recensamantromania.ro/noutati/volumul -ii-populatia -stabila -rezidenta –
structura -etnica-si-confesionala/
8. http://www.aliantacivilizatiilor.ro/ro/parteneri -nationali/minoritati -nationale/49 -russian –
lipoveni -minority
9. http://proiectcuturci.blogspot.ro/2011/01/despre -turci-din-romania.html
10. http://www.gandul.info/stiri/recensamantul -populatiei -primele -rezultate -cati-romani –
sunt-cati-etnici -maghiari -si-cat-de-mare -este-minoritatea -roma -9200308

38
CAPITOLUL III. Studiu de caz: etnia romă

Studiul reprezintă o analiză cantitativă a modului în care discriminarea privind populația
romă a evoluat după 1990. Am utilizat diferite sondaje de opinie în ordine cronologică, care au
fost realizate de diverse institute de sondare a opiniei publice .
Un prim sondaj de opinie la care vom face referire este cel realizat de Institutul de
Marketing și Sondaje – IMAS -SA între anii 1994 -1996 care pune î n evidență relațiile dintre
români și persoanele de etnie romă.(Sursă: http://www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/Relatii –
interetnice_IMAS -94-96.pdf )
Primul aspect se referă la neîntelegerile dintre români și romi . Conform sondajului
realizat d e Institutul de Marketing și Sondaje IMAS -SA, în anul 1994, 55% dintre români
consideră că sunt mai multe neîntelegeri decât în anul 1990. Acest procent este în scădere față de
anii 1995 și 1996, în care s -au înregistra t procente de 67% respectiv 68% privi tor la acest lucru.
Cei care au considerat că neîntelegerile sunt la fel au fost în procent de 25% în 1994, iar în anii
1995 și 1996 procentul de 23%. În urma acestor ani, românii sunt de părere că în perio ada 1994 –
1996 au fost mai puține neîntelegeri între ei și romi după cum urmează: în 1994 procentele sunt
de 12%, în anul 1995, 3 % iar în anul 1996, 2% astfel înregistrându -se o scădere semnificativă cu
privire la acest fapt.
În ceea ce privește opinia românilor cu privire la importanța rezolvării rel ațiilor cu romi
putem observa că românii acordă interes față de acest aspect, după cum urmează: în anul 1994
procentul celor care consideră că este foarte importantă rezolvarea problemelor dintre români și
romi este de 15% , dublându -se în 1995 (30%), iar î n anul 1996 a scăzut cu 4 procente (26%).
Privitor la acest aspect, sunt și români care consideră că relațiile cu romi nu ar trebui rezolvate,
deci sunt neimportante . În anul 1994, 16% afirmă acest lucru, scăzând cu un procent în
1995(15%) și cu 6 procente în 1996(10%).
Între anii 1994 și 1996 nu se poate înregistra o evoluție vizibilă cu privire la relația dintre
români ș i romi, dar ingrijorător este faptul că cei care consideră că relațiile s -au înrăutățit sunt în

39
număr foarte mare. Exprimarea în procente a faptului că relațiile românilor cu romi s -au
înrăutățit este următoarea : 73% în anul 1994 cred acest lucru, după care în anul 1995, 70% iar în
anul 1996 , 71%.
În urma sondajului realizat de Metro Media Transilvania din anul 2004 ne vom întâlni cu
faptul că în viața de zi cu zi, romi se lovesc foarte des de bariere și de stereotipuri în diferite
situații. Părerea românilor cu privire la cât de des este întâlnit faptul că o persoană de etnie romă
are de suferit la angajarea într -un loc de muncă este în pro porție de 50%, ceea ce reprezintă un
număr foarte mare cu privire la acest fapt. Încă de la vârste fragede, copiii romi au de a face cu
fenomenul discriminării deoarece acesta se întâlnește foarte des în instituția numită școală .
Procentajele arată că 35% dintre copiii romi au de suferit din această cauză.
Romii nu sunt bine văzuți nici de către autorități, procentajul fiind de 37%, fiind urmat de
tratamentul la care sunt supuși în spitale sau policlinici, înregistrându -se un procentaj de 28%.
(Sursă: http://www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/Barometru -discriminare -2004.ppt )
În baza aceluiași studiu (2004) vom realiza o comparație între romi și alte categorii de
persoane cum a r fi: homosexualii, maghiarii, săracii, persoanele cu handicap, bolnavii de SIDA
,în diferite situații , locuri și instituții publice. Români sunt cei care își exprimă părerea referitoare
la acest tip de comparație. Ceea ce este de remarcat este faptul că a ceștia sunt de multe ori cea
mai discriminată categorie de persoane. În ceea ce privește tratamentul primit de romi la locul de
muncă, îi poziționează pe primul loc cu un procentaj de 21% față de celelalte categorii de
persoane menționate mai sus. În spita le sau policlinici romii ocupă poziția a doua cu un procent
de 21% față de săraci, în aceeași situație, tot după săraci sunt discriminați și în cadrul școlilor cu
un procent de 23%. Situația devine îngrijorătoare în instituțiile poliției, unde se situează cu cel
mai mare grad de discriminare, procentul fiind mai mult decât dublu decât categoria aflată pe a
doua poziție(săracii) cu un procent de 30%. În locurile publice cum ar fi magazinele, parcurile
sau pe stradă romii nu sunt bine văzuți nici de această d ată comparativ cu celelalte categorii de
persoane menționate, aici procentajul fiind de 20%. Ultima instituție la care se face referire este
tribunalul . Aceștia se poziționează pe primul loc împreună cu săracii cu un procent de 19%.

40
Tabel 3.1
Gradul de d iscriminare al romilor comparativ cu alte categorii de persoane în diverse
contexte
Categorii de
persoane La
locul
de
muncă În spitale/
policlinici La
școală La
poliție În locurile
publice(magazine
parcuri și pe
stradă) În
tribunale
Romi 21% 21% 23% 30% 20% 19%
Săraci 12% 36% 25% 13% 13% 19%
Maghiari 2% 1% 1% 1% 1% 1%
Homosexuali 12% 5% 6% 8% 6% 4%
Persoanele
cu handicap 11% 5% 8% 2% 13% 2%
Bolnavi de
SIDA 17% 8% 10% 2% 6% 1%
Sursă: Sondaj de opinie realizat de Metro Media Transilvania în anul 2004
În anul 2006 în baza studiului realizat de către Fundația pentru Cercetări Sociale “Max
Weber” se pune din nou problema discriminării romilor în comparație cu alte categorii de
persoane cum ar fi: homosexualii; maghiarii; persoanele cu handicap și bolnavii de SIDA în
diferite instituții și în spațiile publice. La locul de muncă romi sunt cel mai mult discriminați în
comparație cu celelalte categorii de persoane cu un procentaj de 68%, urmând bolnavi de SIDA.
În primării aceștia se află tot în aceeași situație, fiind persoanele cu cel mai mare grad de
discriminare cu procentul de 74,4%, urmând persoanele cu handicap. La poliție avem de a face
cu un grad ridicat de discriminare în ceea ce îi pr ivește, aceștia sunt situați pe prima poziție,

41
procentul fiind de 76,6% , urmând homosexualii. Este îngrijorător faptul că și la medic aceștia
ocupă tot prima poziție în ceeea ce privește gradul de discriminare, procentajul fiind de 70,5% .
Comparativ cu c elelalte categorii de persoane menționate, nici în spațiile publice romi nu se
bucură de o toleranță prea mare din partea românilor, aceștia ocupând deasemenea locul întâi în
materie de discriminare cu un procent de 78,8%.
Este de observat faptul că în an ul 2006 intoleranța cu privire la aceste aspecte referitoare
la romi a crescut considerabil situândui pe aceștia de fiecare dată pe prima poziție în cazurile
aduse în discuție. (Sursă: www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/DRI_Max -Weber_Climat –
intertenic_2006.ppt )
În anul 2013 în urma sondajului realizat de IRES, romi i se confruntă în mod excesiv cu
discriminarea în următoarele situații: la școală avem de aface cu un g rad ridicat de discriminare,
62% dintre romi au parte de un tratament necorespunzător , al doilea loc unde întâlnim în mod
abuziv discriminarea vizavi de romi este locul de muncă, 60% d intre aceștia se confruntă tot mai
des cu acest fenomen. În acest an ro mii nu sunt bine văzuți nici în spațiile publice situându -se pe
al treilea loc în ier arhia acestui studiu, 61% dintre persoanele de etnie romă sunt discriminate. Pe
al patrulea loc se situează instituția spitalului, unde 51% dintre romi sunt
discriminați.( Sursă:http://www.ires.com.ro/uploads/articole/ires_cncd_perceptii -si-atitudini –
privind -discriminarea -2013.pdf )
Conform studiului realizat în anul 2008 de către ,,The Gallup Organisation” s -au
înregistrat procente foarte mari referitoare la faptul că românilor le e rușine că au în țara lor acest
tip de etinie( romă), peste jumătate dintre români susțin acest lucru(54%). Tot potrivit acestui
studiu românii afirmă că le este teamă când se întalnesc cu un grup de romi pe stradă(31%)
deoarece cei mai mulți romi încalcă legile, afirmație susținută în număr cel mai mare de către
români (74%). (Sursă: http://www.crj.ro/userfiles/phphqFQ72.pdf )
Ceea ce putem observa este că românii au întradevăr o problema cât se poate de evidentă
cu persoanele de etnie romă, fapt pe care îl întâlnim în sondajul realizat în 2011 de către CCSB.
Românii care au o problemă clară c u romi sunt în proporție de 69% pe când cei care nu au nici
un fel de problemă cu aceștia sunt în proporție de 27%. Următorul lucru interesant pe care îl
găsim aici, este faptul că românii nu au aproape deloc încredere în persoanele de e tnie romă, în
jur de 80% di ntre români afirmă acest lucru.

42
(Sursă: http://www.apd.ro/files/comunicate/Sondaj_APD_romi.pdf )
Fiind o categorie foarte des discriminată, românilor li s -a cer ut părerea în legătură cu
integrarea romilor și în sondajul realizat de IRESCOP din anul 2012. În cea mai mare parte este
vorba despre integrarea pe piața muncii , 22% dintre români consideră că aceasta ar fi soluția
pentru ca rom ii să se poată integra în societate, apoi este vorba despre educație (15%) o
problemă tot mai des întalnită în sondajele consultate. Doar câțiva dintre români(4%) și -ar dori o
legislație mai amplă în ceea ce îi privește. Foarte puțini români au dorit să își spună punctul de
vedere referitor la integrarea romilor fapt ce ne dă de înteles că ne confruntăm cu un grad destul
de mare de indiferență din partea populației majoritare .
(Sursă: : http:// s2.ziareromania.ro/?mmid=b55e8137f9820e94f7 )
Pentru a vedea percepția românilor cu privire la cele mai des întâlnite caracteristici
atribuite romilor, vom consulta mai multe studii în care se regăsesc date reale referitoare la acest
subiect.
În urma son dajului de opinie realizat de către IMAS -SA în anul 1996, s-a constatat că
românii îi consideră pe romi în mare masură: indisciplin ati, leneși, violenți, necinstiț i și
răzbunători . La polul opus se regăsesc următoarele atribute: șmecheri și uniți. (Sursă:
http://www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/Relatii -interetnice_IMAS -94-96.pdf )
În barometrul realizat de Metro Media Transilvania din 2001 s -au înregistrat procentaje
destu l de mari în ceea ce privește caracteristicile de hoți, murdari și leneși și procentaje destul de
mici în ceea ce priveș te caracteristica de uniți. (vezi tabel 2). (Sursă:
http://www.mmt.ro/Cercetar i/bare%202001.pdf )
Proiectul de cercetare sociologică realizat de Fundația pentru Cercetări Sociale ,,Max
Weber” în anul 2006 numit ,,Climat interetnic în România în Pragul Integrării E uropene” pune în
comparație anii 2002 și 2006 cu privire la caracteristicile aduse romilor de către români.
Din proiectul anunțat r ezultă că majoritatea românilor consideră în cea mai mare
proporție, 54,8% că romii sunt hoți, în urcare față de anul 2002 când aceleiași caracteristici i se
atribuie un procentaj de 4 6,3% . Altă caracteristică majoritară întalnită în sondajul de opinie este
aceea că majoritatea persoanelor îi consideră murdari, în proporție de 49%, acest procent fiind

43
tot în urcare față de anul 2002, când acelaș i lucru îl considerau 42,8% dintre români . Următoarea
caracteristică adusă romilor de către români este aceea de leneș i(39%) în coborâre față de anu l
2002 când procentajul era de 40,6%. Uniți este următoarea lor însușire 27,3%, în anul 2002 fiind
mai dezbinați cu procentajul de 18,9% în anul 2006 . În anul 2006, 20% dintre români îi
consideră înapoiați iar în 2002 procentul este de 22,3%. Delăsatori 15,8% in 2006 ș i 12,9% în
2002.
Ceea ce este de observat este că părerea românilor privitoare la romi s -a înrăutățit în
unele privințe, pentru aceștia, romi sunt mai hoți, murdari și mai delăsători (Sursă:
www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/DRI_Max -Weber_Climat -intertenic_2006.ppt )
În urma studiului realizat de catre ,,The Gallup Organisation” în anul 2008 putem observa
că procentele nu s -au schimbat foarte mult, dar este de remarcat faptul că pe primul loc este tot
caracteristica de hoți, care are un procentaj de 47%, urmând apoi cea de murdari cu un procentaj
de 44%, apoi leneși 43%, uniți 29% , înapoiați, 20% și delăsători 20% .(Sursă:
http://www.crj.ro/userfiles/phphqFQ72.pdf )
În 2011 conform studiului realizat de CCSB se înregistrează scăderi la categor iile hoți și
murdari de 7 procente respectiv 6 procente față de anul 2010(vezi tabelul 2). (Sursă :
http://www.apd.ro/files/comunicate/Sondaj_APD_romi.pdf )
Tabel 3.2
Caracteristici ale romilor atribuite de către români

hoți murdari leneși uniți înapoiați delăsători
2001 50% 50% 39% 10% 19% 11%
2002 46,30% 42,80% 40,60% 18,90% 22% 12,90%
2006 54,80% 49% 39% 27,30% 20% 15,80%
2008 47% 44% 43% 29% 20% 20%
2010 44% 41% 43% 26% 13% 14%
2011 37% 35% 42% 29% 13% 14%
Sursă: Calcul propriu pe baza datelor din sondajele amintite mai sus caracteristica
anul

44
În urma sondajelor consultate putem observa că romii sunt considerați hoți și murdari în
cea mai mare măsură de către români, procentajele oscilând între anii 2001 și 2010 destul de
puțin, referitor la faptul că aceștia sunt percepuți a fi hoți procentajul este de 50 % în anul 2001,
scăzând în 2002 cu 3,7 procente dar urcând în 2006 până l a 54,8%, aici înregistrându -se cel mai
mare procentaj din intervalul de timp mentionat. Procentele pentru caracteristica de murdari scad
în cantități foarte mici în această perioadă de timp, doar 9% își schimbă punctul de vedere din
2001 până în 2011, fap t ce arată că românii și -au menținut părerea privitoare la faptul că romi
sunt murdari . Destul de mulți români le atribuie romilor caracteristica de leneși deoarece cei mai
mulți dintre ei nu au un loc stabil de muncă. Deasemenea semnificativ – scade perce pția
dezbinării membrilor grupului și se întărește aceea a solidarității ( uniți). După cum putem
observa din ultimele date găsite, reiese că românii îi consideră mai înapoiați și mai puțin
delăsători pe romi față de anii precedenți.
Mai departe o să ne îndreptăm atenția către părerea românilor cu privire la dreptul
romilor de a învăța limba maternă în școli și licee, în urma sondajului realizat de Institutul de
Marketing și Sondaje IMAS -SA din anul 1996 românii au considerat că romi ar trebui să
beneficieze de acest drept, în măsură de 36% în anul 1995, iar în 1996 în măsură de 26%.
Procentele celor care au considerat că romi nu ar trebui să aibă acest drept este de 59% în 1995 și
de 70% în 1996. În baza acestor informații deducem că românii nu își mai doresc în așa mare
măsură ca romii să aibă acest drept.(Sursă: http://www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/Relatii –
interetnice_IMAS -94-96.pdf )
În sondaju l realizat de Fundația pentru Cercetări Sociale ,,Max Weber”din anul 2006
avem puși în comparație anii 2002 și 2006 în care vom găsi date privitoare la dreptul romilor de
a învăța limba maternă în scoli (vezi figura 1). (Sursă:
www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/DRI_Max -Weber_Climat -intertenic_2006.ppt )
În sondajul realizat de către Fundația pentru o Societate Deschisă în anul 2007, a fost din
nou pusă în discuție pro blema potrivit căreia copiii romi ar trebui să învețe limba maternă în
școală. Populația majoritară care consideră că aceștia ar trebui să învețe această limbă este în
proporție de 24%, iar cei care nu sunt de acord cu acest lucru sunt în proporție de 23%. (Sursă:
http://www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/Barometrul -incluziunii -romilor.pdf )

45
Conform sondajului realizat de CCSB în anul 2011, ne întâlnim din nou cu date
referi toare la dreptul romilor de a învăța limba maternă în școală, aici s -au înregistrat procente de
52% în 2010 și 56% în 2011.
(Sursă: http://www.apd.ro/files/comunicate/Sondaj_APD_romi.pdf )
Luând în comparație anii, și anume: 1995; 1996; 2002; 2006; 2007; 2010 și 2011 vom
analiza ideea conform căreia, românii sunt de acord sau nu cu faptul că romilor ar trebui să li se
introducă dreptul de a învăța în limba lor maternă. După cum putem vedea în următoare figură,
gradul de toleranță al românilor referitor la acest subiect crește de la an la an, cel mai mare
procent înregistrându -se în anul 2011, când mai mult de jumătate dintre români au c onsiderat că,
copiii romi ar trebui să beneficieze de acest drept în scoli. Cel mai mic procent a fost înregistrat
în anul 1996 (26%).
Figura 3.1
Grafic privind opinia românilor cu privire la dreptul romilor de a învăța în limba lor maternă în
școli.
Sursă: Calcul propriu pe baza datelor din sondajele amintite mai sus

46
Datorită faptului că educația pleacă din scoli este interesantă părerea românilor privitoare
la modul în care elevi romi au locuri în licee . Părerea românilor este una foarte bună cu priv ire la
dreptul romilor de a candida pentru locuri în licee ca orice alt elev procentul fiind de 46,2% , cu
excepția de 15% care au considerat că nu ar trebui să existe locuri rezervate pentru nici o etnie
sau categorie socială.(Sursă: www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/DRI_Max -Weber_Climat –
intertenic_2006.ppt )
În continuare, în baza sondajului realizat de către IMAS din anii 1994, 1995 și 1996, ne
întâlnim cu gradul d e acceptare al românilor cu privire la persoanele de etnie romă în
următoarele cazuri: să-mi fie soț; să -i facă (să -i) fac vizite, să -mi fie coleg sau vecin și să viziteze
localitatea mea.
Cei care ar fi de acord ca romi să le facă vizite sau ca ei însuși să facă acest lucru este de
asemenea în creștere: 13% în anul 1994, 18% în 1995 și 19% în anul 1996.
În anul 1994, 74% dintre români susțin că nu și -ar dor i ca o persoană de etnie romă să -i
fie vecin, în anul 1995 72% dintre români au precizat că nu și -ar dori ca o persoană de etnie romă
să-i fie vecin, iar în anul 1996, 68% dintre români nu își dores c ca o persoană de etnie romă să -i
fie vecin.(Sursă: http://www.edrc.ro /docs/docs/cercetari/Relatii -interetnice_IMAS -94-96.pdf )
În anul 2000, în urma Barometrului de Opinie Publica publicat în Mai, realizat de Metro
Media Transilvania la cererea Fundației pentru o Societate Deschisă, s -a constatat că 62% dintre
români nu și -ar dor i ca o persoană de etnie romă să -i fie vecin. (Sursă:
http://www.mmt.ro/Cercetari/ bop%202000.pdf )
În anul 2001 di n urma barometrului de opinie publică realizat de Metro Media
Transilvania s -a constatat că 45% dintre români nu și -ar dori ca o persoană de etnie romă să îi fie
vecin. (Sursă : http://www.mmt.ro/Cer cetari/bop%202001.pdf )
În anul 2002, în urma Barometrului de Opinie Publică realizat de Institutul de Marketing
si Sondaje – IMAS, s -a constatat că 41% dintre români nu și -ar dori ca o persoană de etnie romă
să-i fie vecin. ( Sursă: http://www.fundatia.ro/sites/default/files/BOP -iunie%202002.pdf )
În anul 2004, în urma barometrului de opinie privind discriminarea în Roman ia, realizat
în luna Octombr ie și r ealizat de Metro Media Transilvania – MMT, s -a constatat că 34% dintre

47
persoanele române nu și -ar dori ca o persoană de etnie romă să -i fie vecin. (Sursă: :
http://www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/Barometru -discriminare -2004.ppt )
În anul 2006, în Barometrului Incluiunii Romilor, realizat de Fundația pentru o Soci etate
Deschisă, s -a constatat că 35% dintre români au considerat că este rău, respectiv foarte rău ca
românii și romii să locuiască în aceeași zonă a localității (sa fie vecini). (Sursă:
http://www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/Barometrul -incluziunii -romilor.pdf )
În anii 2010 și 2011 , în Sondajul de opinie realizat de CCSB , s-a constatat că în 2010 41%
dintre români nu iși doreau vecini romi, dar nici în anul 2011 nu au devenit prea toleranți
deoarece are loc o scădere cu doar 5 procente înregistrate cu privire la această cauza (vezi figura
3). (Sursă: http://www.apd.ro/files/comunicate/Sondaj_APD_romi.pdf )
Un an mai târziu și anume în 2012, în urma unui sondaj realizat de IRESCOP, s -a constatat
că 51,4 % dintre români nu și -ar dori ca o persoană de etnie romă să îi fie vecin. Față de ani
precedenți procentele cresc în acest caz, românii fiind mai intoleranți cu privire la vecinătatea
dintre ei și romi .(Sursă : http://s2.ziareromania.ro/?mmid=b55e8137f9820e94f7 )
Figura 3.2
Grafic privind refuzul românilor față de vecinătatea dintre ei și persoanele de etnie romă

Sursă: Calcul propriu pe baza datelor din sondajele amintite mai sus

48
Date recente tot cu privire la vecinătatea dintre români și romi au fost găsite în Sondajul
de opinie realizat de către Grupul de Studii Socio -Comportamentale AVANGARDE în anul
2014, dar de această dată cei care își exprimă părerea cu privire la acest lucru sunt tinerii români.
Figura 3.3
Grafic comparativ pe ani privind acordul tinerilor români față de vecinătatea dintre români și
romi

(Sursă: Sondaj de opinie realizat de Grupul de Studii Socio -Comportamentale AVANGARDE în
anul 2014)
După cum se poate observa, numărul tinerilor români care au considerat că ar fi de acord în
mică măsură respectiv foarte mică măsură sau deloc să aibă vecini rromi, a fost mai crescut în
2014(un total de 53%) decât în 2012(un total de 38%), cee a ce înseamnă că relațiile dintre
aceștia s -au înrăutățit.
În continuarea studiului, vom pune problema unui aspect foarte important și anume acela că
ne-romii accentuează în mare măsură trăsăturile fizice, inclusiv culoarea pielii, și cele
comportamentale – criteriu care ascunde probabil o definiție stereotipică negativă a

49
comportamentului ,,tipic” rom. Aceștia au considerat în măsură de 17% că își dau seama că
cineva este rom după aspect, fizionomie, cum arată. Un alt procent de 13% au considerat că
recuno sc o persoană de etnie romă după comportament, obiceiuri, caracter, iar procentul cel mai
mare s -a înregistrat la criteriul de culoare, acesta fiind de 23%. (Sursă:
http://www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/Barometrul -incluziunii -romilor.pdf )
În ceea ce privește legătura dintre etnia părinților și etnia copiilor, majoritatea românilor sunt
de acord cu faptul că a avea un părinte rom face ca și copilul să fie mai probabil r om decât ne –
rom după cum urmează: În cazul în care un tânăr are tatăl rom și mama româncă românii au
considerat în proporție de 55% că și tânărul este de etnie romă, iar in proporție de 26% ca tânărul
este român. Procentajele diferă puțin în cazul în care tânărul are tatăl român si mama romă, în
următorul fel: 48% consideră ca tânărul este rom, iar 33% consideră că acesta este român.
Figura 3.4
Grafic privitor la etnia percepută social a copiilor care au un părinte rom

(Sursă: Barometru realizat de Fundația pentru o Societate Deschisa în anul 2007)
După cum se poate observa, românii cred în mai mare masură că un tânăr este de etnie
romă în cazul în care doar tatăl este de această etnie. În caz contrar, când doar mama este romă,
este considerat mai de graba român. De asemenea, marea majoritate a subiecților consideră că o
persoană provenind dintr -o familie mixtă cu un părinte rom, este de fapt rom, probabil chiar în
ciuda aparențelor.

50
Tot referitor la acest subiect este și faptul că românii cred in prop orție de 13% că există
posibilitatea ca un tânăr care are ambii părinți romi să nu fie el însuși rom. Peste trei sferturi
dintre români consideră că acest lucru nu este posibil.
Foarte importantă este și starea de spirit, care în opinia noastră joacă un ro l semnificativ
în încercarea rezolvării relațiilor conflictuale, deoarece o populație cu o stare de spirit bună este
înclinată spre toleranță și spre rezolvarea în comun a problemelor, în timp ce nemulțumirile
sociale pot să afecteze grav acțiuni care depi nd de colaborare și implicare.
În comparație cu populația majoritară, și anume cea română, romii sunt mai nemulțumiți
și mai pesimiști în legătură cu propria viață. În ceea ce privește romii din România, un procent de
87% se declară nemulțumiți pe când doa r un procent mic de 12% se declară mulțumiți. La
români procentele de mulțumire fiind de 35%, iar cele de nemulțumire de 63%. Nemulțumirea
față de felul în care trăiesc și pesimismul cu care privesc lucrurile sunt cauzate de sărăcia
materială mărită. Pe lâ ngă situația materială se mai adaugă și alte cauze care duc la formarea
percepțiilor preponderent negative ale persoanelor de etnie romă, printre care și neîncrederea
ridicată în instituții și sentimentul că sunt discriminați.(Sursă:
http://www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/Barometrul -incluziunii -romilor.pdf )
În baza studiului realizat de către Fundația pentru Cercetări Sociale “Max Weber” din
anul 2006 este relevant faptul că românii consideră în proporții destul de mari că statul român
trebuie să ajute la sprijinirea eforturilor instituționale de a dezvolta o identitate romă. Mai mult
de jumătate dintre români consideră că organizațiile culturale ale romilor ar trebui su sținute.
(57,3 % în 2002 respectiv 56,9% în 2006). Despre faptul că statul român ar trebui să sprijine
organizațiile etniei romilor la nivel național în 2002 procentajul era de 37,7% dar a crescut în
anul 2006 acesta fiind de 49,5 %, fapt ce ne dă de înț eles că românii au devenit mult mai
toleranți cu privire la organizațiile etniei rome. În decursul a patru ani și -au schimbat cel mai
mult părerea cu privire la faptul că statul român ar trebui să ajute la dezvoltarea identității etnice
rome procentajul fi ind în anul 2002 de 43,7% iar în 2006 de 68,5%.
Este de remarcat faptul că românii consideră că romii ar trebuii să trăiască separat de
restul societății pentru că nu se pot integra, ei cred în acest lucru în proporție de 36% în anul
2003, devenind mai toleranți cu privire la acestă cauză în 2006 când s -a înregistrat un procent de

51
28,1%. În anul 2003, opinia românilor cu privire la faptul că este bine că există locuri speciale
pentru romi in școlile și universitățile de stat a fost una foarte buna, de 64%, acest fapt suferind o
scădere de 5,4 procente în anul 2006 (58,8%). Interesant este și faptul că s -a pus problema ca
locuitorii satelor și orașelor să aleagă dacă romi pot sau nu să se stabilească în localitatea lor,
românii sunt de părere în proporție de 47% în anul 2003 că ar trebuii să li se ceară permisiunea
cu privire la acest lucru, iar în 2006 procentul scade acesta fiind de 39%.
În cea mai mare măsură românii consideră că persoanele de etnie romă încalcă legiile aici
înregistrându -se cele mai mari procente: de 82% în 2003 și de 82,9% în anul 2006. Altă
consecință a discriminării romilor deasemenea importantă, și pusă în evidență în studiu este
aceea că românii cred că statul ar trebui să ia măsuri pentru a opri creșterea numărului de romi,
problemă care amintește de nazism. Aceștia cred acest lucru în proporție de 4 8% în anul 2003
respectiv 48,6% în 2006. (Sursă: www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/DRI_Max -Weber_Climat –
intertenic_2006.ppt )
Un alt punct important referitor la di scriminarea romilor este acela care privește relațiile
dintre români și cei de etnie romă, pentru a argumenta aceste relații ne -am folosit de diferite
barometre de opinie publică pe care le vom consulta în ordine cronologică. Un prim barometru
referitor la aceste relații este cel realizat în anul 2001 de către Metro Media Transilvania unde se
înregistrează procente de 22% în ceea ce priveste relațiile de ignorare reciprocă , 20% relații de
colaborare și 37% relații de conflict . (Sursă: http://www.mmt.ro/Cercetari/bare%202001.pdf )
Proiect ul de cercetare sociologică realizat de Fundația pentru Cercetări Sociale “Max
Weber” pune în comparație anii 2002 și 2006. Se pare că cele mai dese relații dintre români și
romi sunt cele conflictuale , în 2002 procentajul fiind de 33,2 % iar în 2006 ,48,5% fapt ce arată
că odată cu trecerea anilor relațiile de conflict sunt tot mai dese . Al doilea tip de relație amintit în
acest studiu este cea de indiferență, procentajele fiind de 22,9% în 2002 respectiv 29,3% în 2006,
în decursul a patru ani românii ajung să fie tot mai indiferenți față de romi și datorită faptului că
se tem de un even tual conflict și preferă să îi evite. Al treilea tip de relație este cel de colaborare ,
aici procentajele arată că în ciuda diferențelor dintre români și romi au existat totuși relații de
colaborare în 2002 cu un procent de 28,6% dar în 2006 acest tip de r elație a scăzut semnificativ
cu 13,5% procente, fapt ce ne duce cu gândul că acest lucru s -a putut întâmpla tot din cauza
relațiilor de conflict care după cum am văzut sunt tot mai dese de la an la an.

52
Conform InfoBRASOV.net în anul 2010 relațiile conflic tuale scad(11%) și cele de
colaborare cresc(46%), ( vezi figura 5 ). (Sursă: http://infobrasov.net/tiganii -o-posibila –
amenintare -pentru -tara/)
În anul 2011 se întâmplă același l ucru, procentajele oscilând foarte puțin, aceste date
rezultă din sondajul realizat de CCSB în anul 2011.
(Sursă: http://www.apd.ro/files/comunicate/Sondaj_APD_romi.pdf )
Deîndată ce relați ile de colaborare cresc cele conflictuale scad drastic în anii 2010 și
2011.(vezi figura 5)
Conform datelor apogeul relațiilor conflictuale este atins în anul 2006 atunci când s -a
înregistrat un procent de 48,5%.
Figura 3.5
Grafic comparativ pe ani privin d relațiile dintre români și romi

Sursă: Calcul propriu în baza datelor din sondajele amintite mai sus

53
Puse din nou în discuție sunt relațiile de conflict , de ignorare reciprocă și cele de
colaborare dintre români și romi, dar de această dată din punct de vedere al tinerilor români . În
urma studiului realizat de AVANGARDE care pune în comparație anii 2012 și 2014 ne întâlnim
cu date reale privitoare la acest tip de relații ( vezi figura 6). (Sursă: http://viitorultinerilor.org/wp –
content/uploads/2015/05/RAPORT -BAROMETRU -TINERET -AVANGARDE –
SEPTEMBRIE1.pdf )

Figura 3.6
Grafic comparativ pe ani privind relațiile dintre români și romi din punctul de vedere al
tinerilor români

(Sursă: Sondaj de opinie realizat de Grupul de Studii Socio -Comportamentale AVANGARDE, în
anul 2014)
În urma acestui grafic vom putea observa că relațiile de conflict și cele de ignorare
reciprocă dintre români și rromi au crescut cu 10 procente respectiv 1 procent din anul 2012 pană
în anul 2014. În opinia tinerilor relațiile de colaborare au scăzut cu 5 procente față de anul 2012.
În continuare vom analiza un a dintre cele mai întâlnite probleme din cadrul comunităților
de romi, și anume gradul de sărăcie al acestora. În Studiul de ,,Diagnosticare și Consultanță
pentru Politicile de Sprijinire a Incluziunii Romilor din România” realizat în 2014, găsim faptul

54
că rata riscului de sărăcie a populației rome este de 84% ceea ce reprezintă aproape de 3 ori mai
mult decât în rândul vecinilor ne -romi fapt care duce cu gândul la excluziune socială și
vulnerabilitate, ceea ce limitează mult oportunitățile acestora de a co ntribui la creșterea
economică a României și la prosperitate comună.
De asemenea ne întâlnim o probabilitate cu 37% mai mare în rândul copiilor de a
prezenta risc de sărăcie dacă au etnie romă. Putem spune că modul prin care copiii romi pot
scăpa de situaț ia materială precară este ca aceștia să aibă parte de o educație corespunzătoare,
deoarece persoanele care au absolvit o formă de învățământ secundar au o probabilitate cu
aproape 20% mai mare de a scăpa de sărăcie. În cazul copiilor de etnie romă, vom obs erva faptul
că învățământul poate avea un impact vizibil asupra reducerii sărăciei în comunitățile rome.
Rezultatele în materie de educație ale romilor sunt mult mai slabe decât cele ale
românilor după cum urmează: 10% dintre romii cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani au
absolvit o instituție de învățământ secundar, în comparație cu 58% dintre vecinii români ai
acestora. Diferențele legate de educație încep devreme: doar 32% din romii cu vârste cuprinse
între 3 si 6 ani merg la o instituție de învățământ preșcolar sau grădiniță, față de 77%
reprezentând copiii populației majoritare .
(Sursă: http://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/document/eca /romania/Output%20R
O.pdf )
Ceea ce observăm din studiul realizat de către echipele pentru dezvoltare umană și
dezvoltare durabilă Europa și Asia Centrală și Grupul Băncii Mondiale din anul 2014, este faptul
că parinții romi își doresc să -și vadă copiii a tingând aceleași niveluri de educație ca și părinții
români, fapt ce nu este sprijinit deoarece elevii romi se confruntă cu remarci discriminatorii la
școală. O mare parte dintre părinții romi cred că un copil rom este de obicei tratat mai rău decât
un cop il român în școli.
În comparație cu românii, semnificativ mai multi romi trăiesc în cartiere mărginașe și
locuințe supraaglomerate fapt din care rezultă și starea acestora de sănătate care este mult mai
rea decat cea a românilor. Se pot observa disparități mari între români și romi în ceea ce privește
bolile sau problemele de sănătate de lungă durată. Odată cu înaintarea în vârsta problemele de
sănătate ale romilor sunt din ce în ce mai evidente în comparație cu românii, în funcție de

55
categoria de vârstă. P e categoria 0 -14 ani, romii prezintă cu 4% mai multe procente reprezentând
boli sau probleme de sănătate de lungă durată decât românii , pe categoria 15 -24 ani cu 5% mai
multe procente, pe cea de 25 -54 ani cu 9% procente iar pe cea de 55+ de ani cu 14% pro cente
mai multe probleme de sănătate.
(Sursă: http://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/document/eca/romania/Output%20R
O.pdf )
În ceea ce privește ocupare a forței de muncă în rândul romilor se observă diferențe
considerabile în comparație cu românii. Românii care sunt angajați cu contract de muncă
permanent sunt în proporție de 78% în timp ce romii sunt în procent de mai puțin de jumătate
(34%), deoarece în cea mai mare măsură aceștia au contracte periodice, procentajul fiind de
44%( vezi figura 7).
Figura 3.7
Grafic comparativ pe etni privind gradul de angajare cu contract de muncă permanent
respectiv periodic

56
(Sursă: Studiu realizat de echipele pentru de zvoltare umană și dezvoltare durabilă,
Europa și Asia Centrală și Grupul Băncii Mondiale în anul 2014)
Ratele ridicate de instabilitatea unui loc de muncă nu reflectă preferințele romilor, dat
fiind faptul că marea majoritate a romilor preferă locuri de mu ncă stabile. Acest lucru sugerând
faptul că având un loc de muncă stabil atrage de asemenea și un nivel de fericire și de satisfacție
a vieții mai ridicate în cazul persoanelor de etnie romă.(vezi figurile 8 și 9)
Figura 3.8 Figura 3.9
Gradul de fericire în funcție de ocupație Satisfacția vieții în funcție de ocupație

(Sursă Studiu realizat de echipele pentru dezvoltare umană și dezvoltare durabilă, Europa
și Asia Centrală și Grupul Bănci Mondiale în anul 2014)
Având în vede re faptul că romii își doresc să muncească, întrebarea noastră este de ce
sunt atât de mulți șomeri? După cum rezultă și din rândurile anterioare un prim factor este cel
educațional, în sensul că există disparități majore legate de aceste competențe, în al doilea rând
ne confruntăm cu faptul că există probleme structurale pe piața muncii din România care

57
afectează în mod disproporționat romi, precum și bariere suplimentare legate de discriminare și
normele culturale.
Un alt punct de vedere referitor la forț a de muncă a romilor îl reprezintă salariile acestora,
care deși din ultimele date par să crească vizibil, nu numai prin îmbunătățirea nivelului de
educație ci și prin trecerea la ocupații care necesită competențe tehnice superioare, dar cu toate
acestea r ămân mai mici spre deosebire de cele ale românilor, aceștia având un salariu mediu de
147 de euro în comparație cu românii care au salariul mediu de 216 euro. (Sursă:
http://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/document/eca/romania/Output%20RO.pdf )
În ceea ce privește cea mai apropiată relație pe care ar accepta -o românii cu persoanele de
etnie romă, vom consulta trei sondaje de opinie realizate în 2010, 2 015 și 2017 ( vezi figura 10).
Toate cele trei sondaje de opinie publică au fost realizate de către Institutul Național
pentru Studierea Holocaustului din România ,,Elie Wiesel”.
(Surse: http://www.inshr -ew.ro/ro/files/proiecte/Sondaje/sondaj2010.pdf ; http://www.inshr –
ew.ro/ro/files/proiecte/Sondaje/Sondaj_opinie -INSHR -iunie_2015.pdf ; http://www.inshr –
ew.ro/ro/files/Kantar_TNS_Raport_INSHR_2017.pdf )
Figura 3.10
Grafic compa rativ pe ani privind cea mai apropiată relație pe care ar accepta -o românii cu
persoanele de etnie romă

Sursă: Calcul propriu în baza datelor din sondajele amintite mai sus

58
După cum se poate observa, relațiile dintre românii și romii din România s -au înr autățit în
2015 în comparație cu 2010. S -a înregistrat: o scădere de 5 procente pentru relația: „membri de
familie”, o scădere de 10 procente la relația: „să facă parte din grupul de prieteni” , o scădere de
6 procente la relația: „să lucram impreună” și o scădere cu 6 procente la relația :”să fie vecini” .
În anul 2017 în comparație cu 2015, situația s -a îmbunătățit puțin, aici s -a înregistrat o creștere
de 3 procente la relația: „să facă parte din grupul de prieteni”.
Cele mai recente date referitoare la discriminarea romilor le putem găsi în studiile
realizate în anii 2015 și 2017 de către Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din
România ,,Elie Wiesel”( vezi figura 11).
Figura 3.11
Grafic comparativ pe ani privind părerea românilor față de p ersoanele de etnie
romă

(Sursă: Sondaj de opinie realizat de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din
România ,,Elie Wiesel” în anul 2017)

59
După cum se poate observa cea mai mare parte dintre români consideră că romi sunt o
problemă dar nu ne apărat o amenințare, înregistrându -se procente de 40% în 2015 respectiv 38%
în 2017. Următorul lucru care reiese din graficul de mai sus este faptul că românii cred că romii
nu sunt o problemă dar nici un avantaj, acest lucru crescând cu 6 procente în anul 2017. Un
număr foarte mic de români consideră că aceștia sunt o resursă valoroasă penru țara noastră, sau
că au o contribuție folositoare în anumite regiuni și ocupații.
Cu privire la drepturile romilor în raport cu populația majoritară întâlnim faptul că
românii consideră în cea mai mare parte că romii au la fel de multe drepturi ca și restul populației
cu toate că vom observa o scădere semnificativă a acestui indicator în 2017 față de 2015, dar
totodată și o creștere a părerii cum că romii ar avea mai mu lte drepturi ( vezi figura 12).
Figura 3.12
Grafic comparativ pe ani privind drepturile romilor în comparație cu populația majoritară

(Sursă: Sondaj de opinie realizat de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din
România ,,Elie Wiesel” în anu l 2017)
Un nivel semnificativ al discriminării îl întâlnim și în ceea ce privește căsătoria dintre un
român și o persoană de etnie romă. Pentru a argumenta gradul de discriminare cu privire la acest
lucru, vom parcurge diferite sondaje de opinie publică în ordine cronologică.

60
Primele date cu privire la căsătoria dintre o persoană de etnie romă și români le vom
întâlni în sondajul de opinie realizat între anii 1994 -1996 de către Institutul de Marketing și
Sondaje IMAS -SA. În acest interval de timp se observă că românii nu sunt de acord cu acest tip
de căsători, procentajul fiind în jur de 95% în acest interval de timp.( vezi figura 13)
În urma Barometrului de Opinie Publică realizat de Fundația pentru o Societate Deschisă
din anul 2006 vom observa că intolera nța vizavi de căsătorie scade la mai mult de jumătate, ceea
ce înseamnă că românii și -au schimbat cu mult atitudinea, procentajul fiind de 43%.
În anul 2008 în urma studiului realizat de ,,The Gallup Organisation” părerea românilor
cu privire la acest tip de căsătorie nu își urmează cursul anterior înregistrandu -se, procentajul de
67% în defavoarea acestui lucru.
Figura 3.13
Grafic privind neacceptarea căsătoriilor dintre romi și români

Sursă: Calcul propriu pe baza datelor din sondajele amintite mai sus

În contiunuare vom anliza cronologic relațiile de colegialitate dintre români și persoanele
de etnie romă.

61
Conform sondajelor realizate de către Institutul de Marketing și Sondaje IMAS -SA în
anii 1994, 1995, și 1996 s -au înregistrat procente de 26%, 28% și 32% cu privire la gradul de
acceptare al colegialiății dintre români și romi (vezi figura 14).
Ceea ce vom observa pe parcursul aniilor este că români au devenit mai toleranți cu
privire la acest subiect exceptând anul 2004 când în barometrul realizat de Metro Media
Transilvania doar 23% ar acceepta ca o persoană de etnie romă să îi fie coleg. După acest an
procentele au început din nou să crească după cum urmează: În anul 2006 în urma proiectului
realizat de Fundația pentru Cercetări Sociale “Max Webe r” procentele sunt de 31,% iar în 2013
conform sonajului de opinie realizat de IRES procentele sunt de 41%. Fapt îmbucurător pentru
această categorie de persoane deoarece toleranța este mult crescută comparativ cu ceilalți ani.
Figura 3.14
Grafic privind a cceptarea relațiilor de colegialitate dintre români și romi

Sursă: Calcul propriu pe baza datelor din sondajele amintite mai sus
Nu putem spune că există o evoluție cu privire la relația de prietenie dintre români și
persoanele de etnie romă deoarece pro centele înregistrate în anii prezentați în următoarea figură
oscilează într -un număr destul de mic. Ceea putem evidenția cu ajutorul cifrelor este că cel mai
mare grad de prietenie care s -a înregistrat între aceste categorii de persoane se întâlnește în an ul
2010, în urma sondajului realizat de CCSB cu procentul de 43% și sondajul realizat de catre The
Gallup Organisation din 2008, procentajul fiind identic . În anul 2013 în urma sondajului realizat

62
de IRES ne întâlnim cu o scădere a acestui tip de relație înregistrându -se la fel ca și în sondajul
realizat de către Metro Media Transilvania din 2004 un procentaj de 34%.
În urma studiilor efectuate în ani diferiți nu putem spune că avem de aface cu un grad
ridicat de prietenie între un român și un rom, dar t otuși pot exista prieteni. De remarcat este
faptul că ne -am întâlnit cu situații în care exista prietenie strâsă între cele două categorii de
persoane, însă aceasta a început prin ideea în care românul nu a știut de la bun început că
persoana cu care urmea ză să se împrietenească este rom.
Figura 3.15
Grafic privind acceptarea relației de prietenie dintre un român și un rom

Sursă: Calcul propriu pe baza datelor din sondajele a mintite mai sus
În ultimul aspect referitor la discriminarea romilor ne -am folosit de două sondaje de
opinie primul realizat de Fundația pentru Cercetări Sociale “Max Weber din anii 2004 și 2006 și
al doilea realizat de CCSB în anii 2010 și 2011, pentru a observa toleranța românilor cu privire

63
la gradul de acceptare al relației de rudenie dintre ei și persoanele de etnie romă. După cum vom
putea observa toleranța românilor cu privire la acest fapt scade treptat, începând cu anul 2004, an
în care se înregistrează un grad destul de mare de toleranță procentajul fiind de 54% cel mai
mare grad de toleranță, s -a înregistrat în anul 2006(56,1%). Anul care face referire tot la acest
subiect este anul 2011 an în care se înregistrează cel mai mic procent(32%).
Îngrijorător este faptul că odată cu trecerea timpului românii au devenit tot m ai deranjați
de ideea de a avea membri ai familiei de etnie romă.
Figura 3.16
Grafic privind acceptarea relației de rudenie dintre un român și un rom

Sursă: Calcul propriu pe baza datelor din sondajele amintite mai sus

64

Bibliografie:
Surse web :
1. Relații interetnice în România .Sondaje de opinie. 1994 -1996.
http://www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/Relatii -interetnice_IMAS -94-96.pdf
2. Barometru de opinie privind dis criminarea în România. 2004.
http://www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/Barometru -discriminare -2004.ppt
3. Climat interetnic în România în pragul integrării europene . 2006.
www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/DRI_Max -Weber_Climat -intertenic_2006.ppt
4. Percepții și atitudini privind discriminarea. Raport de cercetare. 2013.
http://www.ires.com.ro/uploads/articole/ires_cncd_perceptii -si-atitudini -privind –
discriminarea -2013.pdf
5. Percepții și atitudini ale populației României față d e fenomenul de discriminare. 2008.
http://www.crj.ro/userfiles/phphqFQ72.pdf
6. Stereotipurile la adresa romilor. 2011.
http://www.apd.ro/files/comunicate/Sondaj_APD_romi.pdf
7. IRESCOP. Profiluri electorale. 2012.
http://s2.ziareromania.ro/?mmid=b55e8137f9820e94f7
8. Barometrul Relațiilor Etnice. 2001.
http://www.mmt.ro/Cercetari/bare%202001.pdf
9. Barometrul Incluziunii Romilor. 2007.
http://www.edrc.ro/docs/docs/cercetari /Barometrul -incluziunii -romilor.pdf
10. Barometrul de opinie publică. 2000.
http://www.mmt.ro/Cercetari/bop%202000.pdf
11. Barometrul de opinie publică. 2001.
http://www.mmt.ro/Cercetari/bop%202001.pdf
12. Barometrul de opinie publică. 2002.
http://www.fundatia.ro/sites/default/files/BOP -iunie%202002.pdf
13. Info Brasov. http://infobrasov.net/tiganii -o-posibila -amenintare -pentru -tara
14. Barometrul de opinie publică, tineret. 2014.

65
http://viitorultinerilor.org/wp -content/uploads/2015/05/RAPORT -BAROMETRU –
TINERET -AVANGARDE -SEPTEMBRIE1.pdf
15. Studiu de Diagnosticare și Consultanță Pentru Politicile de Sprijinire a Incluziuni i
Romilor. 2014.
http://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/document/eca/romania/Output%20R
O.pdf
16. Fenomenul discriminării în România. 2010.
http://www.inshr -ew.ro/ro/files/proiecte/Sondaje/sondaj2010.pdf
17. Sondaj de opinie privind Holocaustul din România și percepția relațiilor interetnice.
2015: http://www.inshr -ew.ro/ro/files/proiecte/Sondaje/Sondaj_opinie -INSHR –
iunie_2015.pdf
18. Sondaj de opinie privind Holocaustul din România și percepția relațiilor interetnice.
2017. http://www.inshr -ew.ro/ro/files/Kantar_TNS_Raport_INSHR_2017.pdf

66
Concluzii

Mereu ne -am pus întrebarea: cine sunt țiganii? De ce sunt ei pleava societății? De ce tot
timpul avem impresia că ei sunt sclavi? Toate acestea sunt preconcepții. Nimeni nu este
predestinat spre a fi sclav. Chiar dacă unora sărăcia le schimbă natura umană țiganii sunt ca toți
ceilalți oameni. Noua societate care s -a construit după 1990 ar trebu i să le asigure romilor o altă
poziție. Populația de etnie romă din România ar trebui ajutată prin diferite programe pentru a le
îmbunătăți situația și pentru integrarea lor în societatea ca pe niște oameni normali. În primul
rând trebuie schimbată mentali tatea atât din partea populației romă cât și a populației locale.
Atâta timp cât noi o să -i vedem ca pe niște proscriși și ei o să ne vadă pe noi ca pe cineva străin
care vrea să le fac ă rău, primul lor gând este să înșele și să comită acte de violență.
Pentru a schimba mentalitatea populațiilor locale primul rol îl joacă romii. Ei trebuie să le
demonstreze acestora că nu sunt nici hoți, nici proști, nici sclavi și că merită și ei o viață mai
bună. Mentaliataea unui popor se schimbă într -o peri oadă îndel ungată de timp. Ar trebui început
prin educația copiilor de romi.
Este foarte important faptul că romi și -au schimbat mentalitatea despre școală. . Ei văd
școala ca pe ceva care îi ajută să se realizeze în viață , aceștia și -au dat seama că singurul mod
prin care pot scăpa de condițiile precare cu care se confruntă este să meargă la școală, romi au
înteles că educația joacă un rol benefic în viața lor și de ase menea că se pot integra mult mai ușor
în societate și pot duce și la crearea unor valori care ar p utea ajuta la un mome nt dat întrega
comunitate romă. Deși aceasta ar fi soluția pentru ca romi să se integreze în societate, din punctul
de vedere al populației majoritare, romi merg în instituțiile de învățământ în număr destul de mic
în compar ație cu rom âni. Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este din cauza faptului că
au o situ ație materială precară , din cauză că foarte puțini dintre romi au locuri de muncă stabile ,
din care rezultă o satisfacție a vieții destul de scăzută. Studile consultate ne arată că un număr
destul de mare de romi și -ar dori să munc ească și să aibă un loc de muncă stabil, dar este foarte
greu să realizeze acest lucru din cauza etichetei pe care o au, fiind considerați de români de cele
mai multe ori hoți, murdari și leneși.
S-a pus problema și locurilor alocate în școli și licee, totuși chiar dacă ei sunt mai slabi
pregătiți, unii dintre romi au intrat chiar la facultăți pe niște locuri care deja îi identifică ca romi.

67
Au deja o etichetă. Ei nu mai au cum să își ascundă iden titatea și sunt chiar mândri să spună că
sunt țigani. Ei s -au autoidentificat ca romi și în felul acesta ei își ajută etnia într -o proporție mai
mare sau mai mică. Comunitatea studiată , aproape că nu mai putem spune că este o comunitate
țigăne ască. Dacă nu ar fi culoarea pielii cred că i -am identifica foarte greu. Ei au încercat să se
integreze , i-au copiat pe români și și -au construit o mică gospodărie identică cu cea a românilor.
Un motiv pentru care romi sunt de multe ori neacceptați în societate se dat orează
relațiilor conflictuale sporite, care după cum am văzut sunt tot mai dese de la an la an. Din
această cauză , mare parte a românilor preferă să îi trateze cu indiferență, de multe ori evitând
chiar și să își spună părerea cu privire la această catego rie etnică. Sentimentul de indiferență a
devenit tot mai sporit odată cu trecerea anilor. Acest sentiment îl putem evidenția prin fraza: Nu
sunt o problemă dar nici un avantaj. Afirmație susținută de mare parte a populației majoritare .
Ceea ce mai putem pune în evidență este că români au în general o problemă cu
persoanele de etnie romă, dar cu toate acestea nu îi vad ca pe o amenințare.
Discriminarea romilor se poate observa și din punct de vedere al căsătoriei. Această
relație dintre români și romi era în mare parte neacceptată între ani 1994 și 1996, dar după
această perioadă , toleranța cu privire la acest tip de relație a crescut considerabil.
În ceea ce privește relațiile de colegialitate dintre romi și populația majoritară putem
spune că în acest caz , gradul de toleranță al românilor a crescut în ultimi ani, fapt ce nu poate
decât să ne bucure.
Vorbind despre prietenia dintre un român și un rom vom spune că nu există o evoluție
vizibilă în ceea ce privește acest tip de relație, deoarece procentele osc ilează de la an la an într -un
număr destul de mic. Ceea ce este interesant la acest tip de relație este că cele mai dese prietenii
dintre un român și un rom au început prin ideea conform căreia românul nu a știut de la bun
început că persoana cu care va ur ma să se împrietenească este de etnie romă.
Odată cu trecerea timpului vom observa că românii acceptă cu greu să aibă rude de etinie
romă.
În anii 1994, 1995 și 1996 foarte puț ini români erau de acord să aibă ca vecini persoane
de etnie romă, chiar s -a pus problema ca , locuitorii satelor și orașelor să aleagă dacă romi pot sau

68
nu să se stabilească în localitatea lor dar, odată cu trecerea anilor au devenit mai toleranți în ceea
ce privește acest tip de relație.
Un aspect important al acestui studiu este că românii acordă un interes sporit în ceea ce
privește importanța rezolvări problemelor cu romi și sprijină ideea comform căreia statul român
ar trebui să ajute la sprijinirea eforturilor instituționale de a dezvolta o identitate romă și de
asemenea că ar tr ebui susținute organizațiile culturale rome. Cu toate acestea părerile sunt
împărțite deoarece sunt și români care cred că romi ar trebui să trăiască separat de restul societăți
pentru că nu se pot integra.
Pe parcursul anilor nu vom observa diferențe cons iderabile în ceea ce privește relațiile
dintre români și romi, vom remarca însă că românii devin mai toleranți în anumite situații și mai
intoleranți în alte situații, dar cifrele oscilează în proporți medi sau mici. În general românii își
mențin opinia pe care o au privind persoanele de etnie romă.

69
Bibliografie

Cărți:
1. Alexandrescu Gabriela. 2004. Tradiții ale rromilor din spațiul românesc .București:
Salvați Copiii.
2. Andreescu Gabriel, 2005 Shimbări în harta etnică a României . Cluj Napoca: CRDE
3. Banton Michael. 1998. Discriminarea . București: DU Style
4. Cernat Vasile. 2005. Pshihologia stereotipurilor . Iași: Polirom
5. Chelcea Septimiu. 2008. Pshihologie. Teorii, cercetări, aplicații . Iași: Polirom
6. Gavreliuc Alin. 2002. O călătorie alături de celă lalt. Timișoara: Editura Universități de
Vest
7. Neculau Adrian 1997. Pshihologia Câmpului Social. Reprezentările sociale. Iași:
Polirom
8. Neculau Adrian. 2004. Manual de Pshihologie Socială . Iași: Polirom
9. Neveanu Paul Popescu . 1978. Dicționar de pshihologie . București: Abatros
10. Pascu Rodica Eugenia. 2002. Introducere în comunicarea interculturală . Sibiu: Editura
Universități ,,Lucian Blaga”
11. Radu Valentin; Marcu Laura. 2016. Incluziunea tinerilor în situații de risc de la context
la fapte . București: Pro Universitaria.
12. Richard Y Bourhis. Jaques Philippe Leyens. Stereotipuri, Discriminare și relații
intergrupuri . Iași: Polirom
13. Roco Mihaela. 2001. Creativitate și inteligență emoțională . Iași: Polirom
14. Serge Moscovici. 2001. Social Representation Exploration in Social Psychology . SUA:
New York University Press
15. Todor Ioana. 2013. Uitarea intenționată a informației stereotipice . Iași: Institutul
European
16. Wieviorka Michel. 1994. Spațiul Rasismului . București: Humanitas
17. Yzerbyt , Vincent. Shadron, Georges. 2002. Cunoașterea și judecata celuilalt . Iași:
Polirom

Reviste:
1. Zamfir Cătălin; Ioan Mărginean. 1999. Relația intergrupuri, construcția identității și
soluții la problemele de vecinătate . În Calitatea vieții. Numărul: 3 -4. Editura Academiei
Române.

70
Surse web :
1. Chan J To H -P, Chan E. 2006. Reconsidering social cohesion: Developing a definition
and analytical framework for empirical, Social Indicators Research, Volume 75, Issue 2:
http://lin k.springer.com/article/10.1007/s11205 -005-2118 -1
2. Manole Alina Magdalena. 2012. Social cohesion – a post -crisis analysis
http://store.ectap.ro/articole/801.pdf
3. http://www.antidiscriminare.ro/forme -ale-discriminarii
4. http://www.gandul.info/st iri/recensamant -date-finale -cati-maghiari -traiesc -in-romania –
11082627
5. http://www.rador.ro/2014/12/18/analiza -minoritatile -nationale -din-romania -intre-
aspiratii -si-realitati/
6. http://www.recensamantromania.ro/noutati/volumul -ii-populatia -stabila -rezidenta –
structura -etnica-si-confesionala/
7. http://www.aliantacivilizatiilor.ro/ro/parteneri -nationali/minoritati -nationale/49 -russian –
lipoveni -minority
8. http://proiectcuturci.blogspot.ro/2011/01/despre -turci-din-romania.html
9. http://www.gandul.info/stiri/recensamantul -populatiei -primele -rezultate -cati-romani –
sunt-cati-etnici -maghiari -si-cat-de-mare -este-minoritatea -roma -9200308
10. Barometru de opinie privind disc riminarea în România. 2004.
http://www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/Barometru -discriminare -2004.ppt
11. Barometrul Relațiilor Etnice. 2001.
http://www.mmt.ro/Cercetari/bare%202001.pdf
12. Barometrul Incluziunii Romilor. 2007.
http://www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/Barometrul -incluziunii -romilor.pdf
13. Barometrul de opinie publică. 2000.
http://www.mmt.ro/Cercetari/bop%202000.pdf
14. Barometrul de opinie publică. 2001.
http://www.mmt.ro/Cercetari/bop%202001.pdf
15. Barometrul de opinie publică. 2002.
http://www.fundatia.ro/sites/default/fi les/BOP -iunie%202002.pdf
16. Barometrul de opinie publică, tineret. 2014.
http://viitorultinerilor.org/wp -content/uploads/2015/05/RAPORT -BAROMETRU –
TINERET -AVANGARDE -SEPTEMBRIE1.pdf
17. Climat interetnic în România în pragul integrării europene . 2006.

71
www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/DRI_Max -Weber_Climat -intertenic_2006.ppt
18. Fenomenul discriminării în România. 2010.
19. Info Brasov. http://infobrasov.net/tiganii -o-posibila -amenintar e-pentru -tara
20. IRESCOP. Profiluri electorale. 2012.
http://www.inshr -ew.ro/ro/files/proiecte/Sondaje/sondaj2010.pdf
21. Percepții și atitudini ale populației României față de fenomenul de discriminare. 2008.
http://www.crj.ro/userfiles/phphqFQ72.pdf
22. Percepții și atitudini privind discriminarea. Raport de cercetare. 2013.
http://www.ires.com.ro/uploads/articole/ires_cncd_perceptii -si-atitudini -privind –
discriminarea -2013.pdf
19. Relații interetnice în România .Sondaje de opinie. 1994 -1996.
http://www.edrc.ro/docs/docs/cercetari/Relatii -interetnice_IMAS -94-96.pdf
20. Stereotipurile la adresa romilor. 2011.
http://www.apd.ro/files/comunicate/Sondaj_APD_romi.pdf
21. Studiu de Diagnosticare și Consultanță Pentru Politicile de Sprijinire a Incluziunii
Romilor. 2014.
http://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/document/eca/romania/Output%20R
O.pdf
22. Sondaj de opinie privind Holocaustul din România și percepția relațiilor interetnice.
2015: http://www.inshr -ew.ro/ro/files/proiecte/Sondaje/Sondaj_opinie -INSHR –
iunie_2015.pdf
23. Sondaj de opinie privind Holocaustul din România și percepția relațiilor interetnice.
2017. http://www.inshr -ew.ro/ro/files/Kantar_TNS_Raport_INSHR_2017.pdf