Specializarea SPM , grupa 105A Anul I [607868]

Facultatea de Științe ale Mișcării, Sportului și Sănătății
Specializarea SPM , grupa 105A Anul I
Elev: Bezărău Petrina -Bianca
Prof. univ. Balint Gheorghe

Disciplina : Teoria și practica în sporturile de iarnă

SCHI

Cuvântul “ski” își are orginea din limba veche nord -germanică “ski ð”și
înseamnă ,,bat din lemn”. Schiul este un sport de iarna care înainte de a deveni
atat de cunoscut era un simplu mod de deplasare pe zăpada în timpul iernilor de
către războinici și vânători din țările Scandinaviei si nordul Rusiei. De -a lungul
vremii au apărut diverse legende despr e schi. De exemplu, se spune că primul
schior a fost o femeie și anume zeița nordică a frumuseții și dragostei, Skade. Ea
fiind o bună vânătoare, se spune ca a ratat un ren care fugea prea repede și
pentru a reuși să -l prindă, aceasta și -a pus în picioare tălpici de lemn, devenind
prima schioare, numele ei devenind Ondurdis ( denumirea schiului drept).
Primele schiuri din lume :
La început, schiurile se construiau din crengi și erau legate de picior cu
ajutorul unor curele. Exista picturi rupestre care datează de acum 3000 -4000 de
ani, în care erau schiori ce foloseau un singur băț și aveau genunchii îndoiți. Într –
un muzeu de sch i din Suedia există un schiu care datează de 4000 de ani vechime .
Scopul schiurilor la început a fost de a ține vânătorul deasupra zăpezii și nu pentru
viteză, iar acestea erau construite inegale ca dimensiune, cel drept fiind mai scurt
și căptușit cu pie le pentru a folosi la împingere . Se spune ca laponii în momentul
în care își construiau schiurile alegeau un pin care era înclinat spre soare, cu o
curbură pronunțată, astfel curbura și vârfurile schiului erau realizate natural.

Aceștia aveau mai multe c ategorii de schiuri în funcție de anotimp. Schiul pentru
zăpada de primăvară(zăpada tare) era făcut din două tipuri de lemn ( mai moale
și mai tare), schiul toamna (zăpadă moale) era mai scurt și mai lat pentru a oferi
libertate mai mare de mișcare vânăto rului. Schiatul a evoluat datorită
dezvoltării infrastructurii echipamentelor de transport a oamenilor (teleferice) în
stațiunile de munte . Primele știri despre schi au apărut în anul 1920 în “Revista
Automobilă” unde este menționată Societatea Karpathia din Brașov înființate în
1880, tot atunci este înființată “Societatea Carpatină Ardeleană a turiștilor” -Sibiu.
În 1893 este înființată prima societate românească cu activitate efectiva
“ Societatea Carpatină Sinaia”. În 1905 – “Societatea de Schi Brașovean că”, iar în
1909 primul concurs din România de schi. Primul campionat de schi național este
disputat în 1927 în Sinaia. Primul campionat inter universitar are loc la Predeal
în 1930.
Discipline:
-schi alpin
-schi nordic
-schi alpinism
-schi freestye
-schi freeride.
Pentru un schior începător, doua sarcini pedagogice generale sunt
-stăpânirea schiurilor ca obiect, adică individul nu trebuie să simtă o
greutate pentru ca are schiurile în picioare, ci trebuie sa se obișnuiască cu acestea
și să se foloseas că de calitățile lor;
-formarea și dezvoltarea capacității de apreciere diferențială a senzațiilor
de la nivelul contactului picioarelor cu zăpada prin intermediul schiurilor .
Începătorul trebuie îndrumat să -și concentreze atenția pe senzațiile ce le perc epe
la nivelul picioarelor, să învețe să reacționeze instantaneu și sigur la impulsuri
pentru a evita pierderea echilibrului.
Montarea schiurilor prin trei metode:
-în funcție de lungimea acestuia
-în funcție de suprafața portantă a schiului
-prin metod a ski-boot center.
Vârful clăparului trebuie sa coincidă cu centrul de greutate al schiului . Un
bun schior se recunoaște: el poate conduce alunecarea și înlănțuirea virajelor sale,
deci el știe să își dozeze eforturile și să le armonizeze cu forțele exter ioare care
acționează asupra schiurilor în momentul alunecării; este capabil să își controleze
viteza de alunecare adaptându -se în funcție de circumstanțe.

Probe de schi:
-proba de coborâre ( traseul se stabilește de un oficial Fis și nu de reprezentanț ii
națiunilor participante. Porțile sunt marcate cu steaguri roșii și indică schiorului
unde trebuie să vireze. Nu exista nicio regulă cu privire asupra distanței dintre
porțile de la coborâre).
-proba de Super -G ( traseul de stabilește cu o zi înainte de concurs și trebuie să
aibă minim 35 de schimbări de direcție pentru bărbați și 30 pentru femei) .
-proba de slalom uriaș ( traseul este stabilit de reprezentanți din două țări diferire,
naționali tatea este determinată prin tragere la sorți).
-proba de slalom(traseul pentru bărbați cuprinde între 55 -75 de porți, iar cel
pentru femei între 46 -65 de porți).
-proba de combinată alpină( doua trasee: unul de coborâre și unul de slalom).

Ocolirea carve
Ocolirea tăiată se definește ca fiind ocolirea în care cantul schiului urmează
traiectoria ocolirii, generând pe zăpadă o urma de forma unui arc de cerc, cu un
derapaj minim. Specifică acesteia este repartizarea greutății majoritar pe schiul
intern, datori tă coborârii centrului de greutate cât mai aproape de sol.
Echipament
-legăturile de schi – sunt dispozitive ce ajută la conectarea cizmei schiorului la
schi. Scopul legării este acela de a permite individului să rămână conectat la schi .

-clăpari – sunt cizmele de schi. Reprezintă accesoriul cel mai important

-căști- ele reduc șansele de a avea un traumatism cranian în timpul schiului,
totodată asigură căldură capului.

-ochelari -protejează ochii împotriva vremii.

-îmbrăcăminte specială pentru schi/costum de schi.

-mănușile de schi -oferă protecție împotriva vremii

-bețele de schi

Deși este considerat cel mai scump sport, schiul ne oferă plăcerea de a ne
bucura de viață și de frumusețile naturii.
Bibliografie:
“Bazele teoretice și metode ale predării schiului” -Balint Gheorghe, Iași,
Editura Tehnopress, 2005.
Webografie:
-wikipedia.ro
-skivirus.co