Specializarea: SCECM [622603]

UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE
FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI ȘI ȘTIINȚA
ALIMENTELOR
Specializarea: SCECM
Semestrul I I Master

2

3
Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 4
Descrierea culturi de afin ………………………….. ………………………….. ………………. 5
Pregatirea terenului pentru cultura Afinului ………………………….. ………………. 6
Plantarea afinului ………………………….. ………………………….. ………………………….. 7
Sistemul de irigare este obligatoriu ………………………….. ………………………….. … 8
Înființarea plantațiilor cu afin de 2 ani ………………………….. ……………………….. 8
Lucrări agrotehnice ………………………….. ………………………….. ……………………….. 9
Tăierile de formare și rodire în cultura afinului ………………………….. ………… 11
Bolile, dăunătorii și combaterea lor în cultura afinului ………………………….. 13
Recoltarea . ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 14
O investiție de 17-18.000 de euro la hectar ………………………….. ………………… 15
Profit de 20.000 de euro/an ………………………….. ………………………….. …………… 15
Amortizarea investiției se va face abia după cel de-al treilea an de la
plantarea culturii de afini. ………………………….. ………………………….. ……………. 15
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 16

4
Tehnologia cadru la cultura de afin

Introducere

Teoria dezvoltării durabile este relativ nouă și se află în curs de formare. Conceptul
de dezvoltare durabilă s -a conturat într -un moment în care subiectul mediului se afla în prim
planul dezbaterilor politice.
Comunitatea internațională a decis să trateze problemele mediului prin măsur i
colective la nivel global, pe care a căutat să le definească și să le aplice prin intermediul unui
cadru internațional adecvat.
Dezvoltarea durabilă urmărește și încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru
luarea deciziilor în orice situație în care se regăsește un raport de tipul om – mediu, fie ca e
vorba de mediul înconjurător, mediul economic sau mediul social.
Înființând o cultură de afin, sau orice altă cultură, dar facută ecologic, poate susține
conceptul de dezvoltare durabil.
Afinul e ste o plantă care se dezvoltă în zona de munte, unde poluarea nu este foarte
accentuată. Crește pe soluri cu un pH acin, ceea ce oferă posibilitatea înființări culturii pe
soluri unde nu foarte multe culturi se pot înființa.
O plantație cu afin pe un hect ar de teren poate aduce venituri suficiente pentru o
familie, nefiind nevoie ca nineretul de la satele de deal și minte să plece către orașe în
căutarea rersurselor financiare. În prezent lumea satului din țara noastră este în declin. Astfel,
de plantați poate fi văzută ca o șansă pentru a dezvolta o afacere proprie, având o durată de
viață de aproximativ 40 de ani cultura poate ramâne mai multor generații deacă este
întreținută corespunzător.

5
Descriere a cultur i de afin

Cultivarea afinelor în România
Plantațiile de afine au devenit tot mai numeroase în România, datorită cererii
crescânde at ât pe piața internă, cât și externă. Prin așezarea geografică, țara noastră este
favorizată de factorii de mediu, astfel că producția de afine se poate obține mai devreme cu
aproximativ două săptămâni față de restul competitorilor de pe piața europeană, cu m ar fi
cazul Germaniei.
O mare parte din profitul producătorilor este influențat de exporturi. Astfel, pentru
cei ce doresc înființarea unei ferme de familie cu scopul cultivării afinelor, investiția se va
dovedi a fi profitabilă, bineînțeles, după o docu mentare preliminară în ceea ce privește
succesul culturilor de afine.
În România se cultivă afine pe spații întinse în zona Munților Făgăraș, respectiv, în
apropierea Brașovului. În aceste zone vom găsi numeroase plantații de afini de cultură,
datorită sol ului propice, cu un pH acid (4,5 -5,5). Este imperativ ca solul să prezinte un aport
bun de materie organică, să fie bine afânat și drenat. Când se dorește o corecție a parametrilor
solului, se recomandă inserarea unui amestec de turbă sau rumeguș de conife re, alături de
corectori de aciditate.
Condițiile climatice avantajează înființarea acestor tipuri de culturi, în zona Brașov –
Sibiu -Făgăraș înregistrându -se temperaturi mai scăzute decât în restul țării și o umiditate
ridicată. Solul prielnic afinilor treb uie să fie mereu reavăn.
Cultura de afini intră pe un rod bun calitativ abia la trei, patru ani de la înființarea
plantației. După opt ani, afinii ajung la maturitatea deplină, producția putând atinge trei
tone/hectar. Durata de viață a unei plantații de a fin este de cel puțin 45 de ani. Experții în
domeniu consideră că după aproximativ trei, patru ani de la înființarea unei culturi, în cazul
culturilor bio, de pe un hectar se pot câștiga între 20.000 -40.000 de euro.

6
Pregatirea terenului pentru cultura Afinului

 Înființarea unei plantații necesită respectarea condițiilor de climă și sol care
trebuie să răspundă cerințelor ecologice ale afinului.
 Pregătirea terenului în vederea înființării de cultura a afinului constă în
defrișarea vegetație lemnoase și scoaterea rădăcinilor, după care se execută nivelarea de
suprafață în direcția pantei.
 După nivelare se aplică o arătură de desfundare, la 40-50 cm cu care ocazie se
încorporează 40-50 to gunoi de grajd, 120 -150 kg P2O5 la hectar.
 Pe solurile cu PH peste 5,5 se administrează suplimentar 2-4 to sulf praf/ha.
 În solurile cu permeabilitate redusă, se execută o scarificare la 60-80 cm pentru
asigurarea drenajului intern al apei.
 Distanțele de plantare se stabilesc în funcție de sistemul de cultură și vigoare a
solului.
 Distanțele optime pentru dezvoltarea corectă a plantelor sunt de 2,5-3 m între
rânduri și 1 m între plante pe rând asigurand o densitate de 3333 -4000 plante/ha.

Afinul are nevoie de sol acid și foarte acid
Factorul limitativ al plantații lor de afin, este în primul rând aciditatea solului. Afinul
merge numai pe solurile ușoare, bine drenate, acide și foarte acide. Se vor evita solurile foarte
compacte, argiloase.
“Trebuie să avem un pH al solului cuprins între 4,5 și 5,5. Solurile cu pH ma i ridicat,
de 6,5 -6,7 pot fi ameliorate prin creșterea acidității și scăderea pH prin diferite modalități:
folosirea turbei acide la plantare, rumeguș de conifere, sulf muiabil, sulfat de amoniu, uree

7
sau alte îngrășăminte care ajută la creșterea acidități i. În funcție de analizele solului trebuie
respectat un program foarte strict de fertilizare și amendare a solului pentru a menține
echilibrul acidității în sol în limitele optime.

Plantarea afinului

 Plantarea afinului se face toamna, în lunile octombrie , noiembrie, iar în zonele
mai secetoase primavara devreme, sau în martie aprilie, în zonele mai umede.
 Afinul se plantează standard, la o distanță de 3×1 metri.
 La plantare trebuie să se țină cont de unele aspecte și anume :
 plantarea se face în gropi de 40x40x40 cm, în care se administreză 15 -20 kg
turbă acida și numai pe solurile sărace se adauga 5 -7 kg gunoi de grajd bine fermentat/groapa.
 datorită sistemului radicular foarte fin care se poate rupe ușor, manipularea
plantelor se face cu foarte multă gri jă;
 plantarea se va face cu balotul de pământ fixat pe rădăcini în urma udării
abundente a ghivecelor în care erau puse plantele.
 folosirea în mod obligatoriu a turbei acide la plantare.
 Plantele se introduc în groapa cu 4-5 cm mai adânc decât în câmpul de
fortificare, având grijă să se repartizeze uniform rădăcinile și să se acopere cu amestecul de
pământ menționat anterior.
 După plantare, plantele se udă cu 10-15l apă la plantă și se mușuroiesc cu sol
afânat.

8
Sistemul de irigare este obligatoriu
Dacă alte culturi de nișă, așa cum sunt agrișul sau coacăzul dau recolte bune și fără
irigare, o plantație de afin nu poate fi înființată fără a lua în calcul și costul suplimentar
reprezentat de sistemul de irigare.
Afinul are nevoie de apă pentru că are o înrădăcinare foarte superficială și are nevoie
de o cantitate constantă de apă în sol pentru a se putea dezvolta corespunzător. Este o specie
iubitoare de lumină, se plantează în locuri însorite. Se recomandă plantarea doar în zonele cu
sursă de apă sig ură pentru irigare, consumul de apă la hectar este de 40 -50.000 l apă pe
săptămână, în perioadele secetoase .
Specialiștii de la Hida recomandă instalarea unui sistem de irigare prin picurare cu
posibilitate de ferti -irigare pentru crearea de condiții optim e nutriției plantelor și menținerea
acidității solului.
Înființarea plantațiilor cu afin de 2 ani
Fiind un arbust ceva mai sensibil și având un sistem radicular foarte fin dezvoltat,
specialiștii de la pepinierele Hida recomandă înființarea de plantații de afin cu arbuști având o
vârstă de doi ani.
Nu se recomandă să se folosească la plantare arbuști mici, deoarece afinul pornește
greu în vegetație. Este bine să se planteze afini mari, viguroși, cu o vârstă de doi ani și care
trebuie să fie puși în ghivece de dimensiuni considerabile. Una din greșelile frecvente este că
atunci când se cumpără afin de doi ani acesta vine, de la unele pepiniere, în ghivece mici.
Plantele de afin în ghivece mici nu au rădăcina îndreptată în jos, neavând suficient spațiu să se
dezvolte în ghiveci, rădăcina crește în sus. Este adevărat că o să reușești să îți faci o plantație
și cu astfel de plante, dar ani de zile te vei chinui cu acești arbuști să îi aduci la o stare de
vegetație normală .
O plantă la ghiveci costă 3 euro
O plant ă sănătoasă de afin trebuie să fie pusă într -un ghiveci de 1,5 -2 litri, să aibă
câteva ramificații, pentru că afinul este o tufă, nu un pom. Degeaba avem un singur ax și ea va
ramifica sus, afinul trebuie să ramifice de jos. Dacă urmărim toate aceste lucru ri atunci avem

9
toate șansele să obținem o producție bună de afine. De precizat este faptul că astfel de plantele
sănătoase și viguroase sunt foarte scumpe, ajungând la peste 3 euro pe un ghiveci.
Lucrări agrotehnice

Conducerea plantelor:

 Afinul de cultură se conduce sub formă de tufă, deoarece corespunde
particularităților de creștere și astfel necesită intervenții minime pentru formarea și
conducerea ei.
 Se poate adopta și gardul fructifer, fără sistem de susținere, prin înlăturarea
tulpinilor care au tendința de a se dezvolta spre intervalul dintre rânduri.
 În acest caz, distanțele dintre plante pe rând vor fi mai mari și anume de 1,2-
1,5m.
Întretinerea solului pentru cultura afinului:

 În primul an de la plantare, uneori și în anul 2 se recoman dă întreținerea solului
în ogor negru curat de buruieni. Aceasta se poate realiza prin lucrari superficiale la
adâncimea de 5-10cm pe rând și de 10 -15cm pe intervale.
 O altă modalitate de întreținere a solului curat de buruieni este mulcirea. Ca
mulci se folosesc resturi vegetale, frunze paie, dar cu cele mai bune rezultate este folosirea
rumegușului de rășinoase și a turbei acide. Mulciul se aplică vara, după prima lucrare a
solului sau după coacerea fructelor, în strat gros de 6-8 cm, pe o bandă lată de 0,6 -1,2m pe
rândul dintre plante.

10
 Sunt necesare 3 to de rumeguș la hectar. Ca mulci se poate folosi cu succes și
turbă acidă, aplicarea se face în același mod ca la rumeguș, cu mențiunea că turba trebuie să
fie măcinată. Cantitatea folosită la hectar este de 6-10 to /ha.
 Înierbarea intervalelor este un sistem de întreținere foarte indicat în
plantațiile de afin pe rod. În aceste zone se recomandă amestecul de graminee (Lolium
perene, Dactylis glomerata, Phelum pratense, Festuca pratense ) în proporție de 30-40 %. În
fiecare an se fac 4-5 cosiri când plantele ajung la înălțimea de 15-20 cm. Iarba rezultată se
lasă ca mulci..

Fertilizarea în cultura afinului:

 Fertilizarea plantațiilor se face cu gunoi de grajd și îngrășăminte mine rale.
Gunoiul de grajd este cel mai valoros îngrășământ pentru afin. Dozele moderate de gunoi de
grajd, 20-25 to /ha, aplicate la intervale mai mici de timp, influențează favorabil ph-ul solului,
este necesară compostarea gunoiului de grajd cu sulf sau turba acidă.
 Referitor la îngrășămintele minerale, afinul are pretenții reduse față de fosfor și
potasiu și foarte mari față de azot. Cantitățile uzuale sunt de 40-50 kg P2O5; 40-60 kg K2O;
80 120 kg N substanța activă la hectar.
 Ca îngrășăminte minerale se pot utiliza ureea, superfosfatul, sarea potasică,
sulfatul de amoniu și azotatul de amoniu.
 Îngrășămintele organice împreună cu cele minerale greu solubile se
administrează toamna dupa căderea frunzelor, odată la 2-3 ani și se încorporează odată cu
lucrăril e de bază ale solului.
 Aplicarea gunoiului de grajd singur sau compostat cu sulf sau turbă, se face pe
toată suprafața sau numai pe rândul de plante. Încorporarea pe rând se face cu cazmaua la
adâncimea de 10-15 cm, mai suprficial în jurul tufelor și mai adinc spre periferia acestora

11
având grijă să nu se vatăme rădăcinile. Pe intervale, încorporarea îngrășămintelor se face
mecanizat cu plugul la adâncimea de 15-18 cm.
 Îngrășămintele cu azot se administrează anual, fracționat în două reprize, prima
doză va fi dată primavara înainte de pornirea vegetației și a doua după înflorit. Se pot doza
atât manual cât și prin picurare fracționat în mai multe doze mai mici, cele mai bune rezultate
le dă ureea și sulfatul de amoniu pentru menținerea acidității solului.

Tăierile de formare și rodire în
cultura afinului

Tăierile de formare:

 În primul an după plantare la plantele de 2 ani, cele 2-4 ramuri cu care a venit
planta în vederea ramificării lor, toate creșterile viguroase, cu pozitie verticală, și bine plasate
în tufă, se scurtează, îndepărtându -se jumătate pâna la 1/3 din lungimea lor.
 Ramurile mai slabe și cu poziție laterală se îndepărtează.
 Eventualele tulpini care apar din zona bazală și completează favorabil scheletul
se păstrează, scurtându -se în vederea ramificării.
 În urmatorii 2-3 ani se aplica tăieri numai la jumatate din creșterile viguroase,
pentru dispunerea etajată a producției de fructe și luminarea coroanelor.

12
Tăierile de fructificare:

 Pentru a menține un bun echilibru între creștere și fructificare, tulpinile mai
bătrâne de 5-6 ani se vor tăia de la bază având în vedere și marea capacitate de regenerare a
afinului.
 Totodată se vor îndeprta și ramurile bolnave, rupte, precum si cele rău plasate,
care îndesesc coroana, sau cele atârnânde , exterioare, care împiedica mecanizarea lucrărilor.
 Concomitent cu eliminarea acestor categorii de ramuri se vor reține, pe cât
posibil, în număr echivalent, noi tulpini viguroase emise din zona coletului.
 În partea superioară a tufelor, acolo unde situaț ia se impune, se execută rărirea
și scurtarea ramurilor de semischelet, în lemn de 2-4 ani, mai ales deasupra unor creșteri
anuale viguroase care apar deseori în partea mijlocie a tufelor din plantațiile bine întreținute.
 Dacă tăierile de fructificare sunt completate cu regenerarea parțiala a ramurilor
de schelet, producțiile se mențin la nivel constant, iar fructele sunt de calitate. Se aplică și
unele tăieri de corecție, concomitent cu tăierile de fructificare și au ca scop o mai bună
repartizare a lumini i în interiorul tufelor.

Tăierile de regenerare:

 Se efectuează în perioada de declin productiv (îmbătrânire), când procesul de
uscare este evident, (dupa 20-30 ani), iar producțiile devin neeconomice.
 Acestea constă în îndepărtarea tuturor tulpinilor prin tăierea lor în zona
mugurilor dorminzi de la bază.
 Tăierile de regenerare trebuie susținute cu fertilizari organice .
 În primul an după regenerare se obțin multe creșteri viguroase, de 0,6-1,2m.
Dintre acestea se rețin 10-16 dipuse radial în tufă, o parte din ele se scurtează la 1/3, iar
cealaltă parte ia 1/2 din lungimea lor.
 În anul al III-lea plantele rodesc normal.

13
Bolile, dăunătorii și combaterea lor în cultura afinului

Monilioza afinului (Molinia vaccinii -corymbosi)
 Atacă ramurile și florile, tufa având aspectul unei plante afectate de ger.
 Ciuperca pătrunde în ovarul florii, se dezvoltă odată cu tinerele fructe, iar când
acestea ajung la maturitate se îngălbenesc, putrezesc și cad.
 Combaterea se poate face pe cale agrotehnica și pe cale chimi că.
 Strângerea fructelor mumificate (putrezite și uscate) reduce simțitor rezerva de
infecție.
 Aplicarea a 2-4 tratamente chimice cu zeama bordeleză 0,5%, Dithane 0,2%,
sulf muiabil 0,3%, zeama sulfocalcică 2%, și alte fungicide din noua generație (Chorus,
Sigmund), reduc atacul cu 50-70%.
Arsura ramurilor (Phomophis sp.)
 Se întâlnește frecvent pe tufele slăbite din plantațiile cu exces de apă și prost
întreținute.
 Simptomele bolii apasă mai întâi pe ramurile scurte, apoi se extind și la
celelalte ramuri din coroană.
 Frunzele se ofilesc și devin brune, plantele devin slab rezistente la ger.
 Combaterea se face prin evitrea factorilor care duc la slăbirea plantelor, cum
sunt excesul de apă, seceta, fertilizarea excesivă sau lipsa hranei. Toate părțile infectat e se taie
și se ard.
 Tratamente chimice se dau cu Topsin 500 SC, Rovral 500 SC, Acanto plus sau
Equation Pro.
Gărgărița fructelor de afin.
Insecta hibernează în sol, sub frunziș, și devine activă primăvara la începutul
înfloririi, hrănindu -se cu frunze și flori. Aceasta are culoarea brună închis, cu pete deschise pe
spate și cu patru umflături pe aripi. Combaterea se face cu insecticide, (Nuprid, Actara,
Pirinex) primul tratament se face înainte de înflorit, iar al 2-lea dupa legarea fructelor.
Gărgărița fl orilor de afin .
Insecta este mică de culoare roșie și ierneaza ca adult. Primăvara depune ouale în
muguri, la baza florilor. Larvele consumă toate părțile florii, inclusiv ovarul. Florile nu se
deschid ci se ofilesc și cad. Se combate cu insecticide aplica te în fenofaza dezmuguritului.
Insecticide: Mospilan, Decis, Biscaya 240 OD

14
Alți dăunători sunt: musca afinului, cicada afinului, viermele fructelor de afin și
păduchii țestoși.

Recoltarea .

 Coacerea fructelor are loc eșalonat pe o perioada de 4-7 săptămâni, în funcție
de soi, zona culturală și condițiile climatice ale anului respectiv.
 Maturitatea de recoltare se consideră când fructele capătă culoarea specifică
soiului (albastră, stralucitoare, negricioasă etc.), iar pielița devine elastică la apăsa re.
Coacerea fructelor în ciorchine are loc în ordinea formării lor și anume de la baza spre vârful
acestora.
 Recoltarea se poate face manual, mecanizat sau semimecanizat. Recoltarea
manuală este recomandată pentru fructele destinate consumului în stare proaspătă. Acesta se
efectueaza pe timp uscat, evitindu -se orele de insolație puternică pe timpul zilei.
 Recoltarea se face pe soiuri în coșulețe de material plastic (caserole) cu
capacitatea de 0,5 kg, așezate pe un rând în lădițe cu capacitatea de 3 sau 5 kg. În timpul
culesului, ambalajele cu fructe se păstrează sub umbrare sau șoproane, ferite de ploi și soare.
 Pâna la valorificare, fructele se depozitează temporar în încăperi racoroase,
ferite de ploi și soare, la temperaturi de 10-12⁰C, unde se pot păstra 4-5 zile. Recoltarea
mecanizată se efectuează cu combina. Se înregistrează pierderi cantitative și calitative, de
aceea producția este destinată industrializarii.
 Recoltarea semimecanizată constă în recoltarea afinelor cu mâna și colectarea
lor într-un buncăr comun; în același timp are loc și lovirea tufelor cu tuburi scurte de cauciuc
și colectarea fructelor în coșuri așezate sub tufă.
 Afinele se caracterizează printr -o capacitate bună de păstrare, depășind din
acest punct de vedere fructele altor arbuști fructiferi.

15
 Această capacitate este strâns legată de faptul că bacele sănătoase rămân întregi
după desprinderea de ciorchine și nu pierd ușor sucul în timpul manipulărilor sau a
transportului.
 Păstrarea lor în stare proaspătă pentru consum sau industri alizare se poate face
timp de 4 săptămâni în depozite frigorifice, la temperaturi de 0-2 grade celsius.

O investiție de 17-18.000 de euro la hectar
Investiția într -o astfel de plantație se merită pentru este una de lungă durată: o
exploatație de afin ofer ă producții timp de până la 50 de ani, uneori chiar mai mult. ”O
investiție într -o plantație de afin poate ajunge la 17 -18.000 euro pe hectar, întrucât, numai
arbuști ne costă undeva la 12.000 de euro. Este o investiție foarte mare, dar se compensează
cu faptul că fructele au foarte mare căutare pe piața românească, prețul de valorificare este cel
mai ridicat dintre toate fructele mici, iar producțiile nu sunt deloc de neglijat. Poți obține o
producție de 12 -15 tone de fructe la un hectar
Profit de 20.000 de euro/an
La un calcul simplu, putem vedea faptul că, dacă obținem o producție medie, de 13
tone la hectar și fructele se vând în piață la un preț minim de 9 lei, obținem anual, de pe un
hectar de afin, un venit de 26.000 de euro. Dacă presupunem că avem c heltuieli cu
întreținerea plantaței și cu recoltarea producției de circa 6.000 de euro, tot rămâne un profit
foarte bun de 20.000 de euro.
Amortizarea investiției se va face abia după cel de-al treilea an de
la plantarea culturii de afini.

Abia atunci, în cepând cu anul trei, plantația intră pe rod calitativ cu o recoltă inițială de
aproximativ 1.500 -2.000 kg/hectar de afine, înregistrând o creștere anuală progresivă până în anul
șapte, în care producția estimată va fi de 8 – 12 tone de afine. Toate acestea sunt realizabile cât
timp se vor asigura condiții optime de cultură. Așadar, prin buget, perseverență, răbdare și multă
muncă, această cultură de afine poate trece în sfera agro -business -urilor de succes .

16

Bibliografie

1. https://pepinierelehida.ro/articole -publicate/cultura –
afinului/ ;
2. https ://www.stiriagricole.ro/cultivarea -afinelor -aduce –
venituri -de-peste -3-500-de-euro-la-hectar -de-la-prima –
recolta -22264.html ;
3. http://agrointel.ro/33409/cat -te-costa -sa-infiintezi -o-
plantatie -de-afin-cultura -de-nisa-care-merge -bine-pe-
suprafete -mici-si-aduce -profit -anual -de-20-000-de-euro-
la-hectar/ .