Specializarea Riscuri naturale și amenajarea [614675]

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași
Facultatea de Geografie și Geologie
Specializarea Riscuri naturale și amenajarea
teritoriului

LUCRARE DE DISERTAȚIE
Consumul de teren în lunca Siretului
între Bacău și Adjud

Coordonator,
Conf. D r. Cristian Vasilică SECU
Masterand: [anonimizat], iulie 2019

2
CUPRINS
Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 3
Abstract ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 3
Cuvinte -cheie/Keywords ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 3
CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……4
1.1. Zona de studiu ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 4
1.2. Cadrul natural al zonei de studiu ………………………….. ………………………….. ………………………… 5
1.3. Termeni și concepte ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 9
1.4. Materiale și metode de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 11
CAPITOLU L 2 – UTILIZAREA TERENURILOR ȘI CONSUMUL DE TEREN …………………. 12
2.1. Evoluția istorică a consumului de teren ………………………….. ………………………….. …………….. 12
2.1.1. Consumul de teren din anul 1894 ………………………….. ………………………….. …………………. 12
2.1.2. Consumul de teren în anul 1975 ………………………….. ………………………….. …………………… 14
2.1.3. Consumul de teren din anul 2006 ………………………….. ………………………….. …………………. 17
2.1.4. Pierderile de teren generate de amenajarea lacurilor de acumulare …………………………. 23
2.1.5. Dinamica albiei minore a râurilor din zona de studiu. ………………………….. ………………… 27
2.2. Consecințele evenimentelor istorice și ale legislației asupra consumului de teren …………. 28
2.3. Raportul dintre consumul de teren din România și cel din Europa ………………………….. …. 31
CAPITOLUL 3 – EFECTELE CONSUMULUI DE TEREN ………………………….. ……………………. 37
3.1. Consumul de teren în aval de lacurile de acumulare ………………………….. ………………………. 37
3.2. Diminuarea suprafețelor zonelor umede ………………………….. ………………………….. ……………. 51
3.3. Exploatările de materiale de construcție ………………………….. ………………………….. ……………. 56
3.4. Suprafețe impermeabilizate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 59
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 64
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 67
LISTA FIGURILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 70

3
Rezumat
Lucrarea intitulată „Consumul de teren în lunca Siretului între Bacău și Adjud ” are ca obiectiv analiza spațio –
temporală a geosistemului de luncă în perioada de timp cuprinsă între anii 1894 și 2018. La baza acestei lucrări au stat o se rie
de ipoteze precum: modificarea intensă a albiei Siretului ca urmare a defrișărilor din spațiul montan și a intervenției antropice,
intensificarea impermeabilizării solului prin apariția de noi co nstrucții și drumuri asfaltate, schimbarea utilizării terenurilor din
cauza accentuării impactului antropic (defrișarea pădurilor de luncă, apariția de noi terenuri arabile), diminuarea suprafețelor
zonelor umede, ș.a.
Pentru atingerea obiectivelor propuse s -a utilizat analiza comparativă a mai multor materiale cartografice din ani
diferiți (hărți topografice din anii 1894 și 1975, ortofotoplanuri din anul 2006 și imagini satelitare din anul 2018). Pentru
manipularea acestor materiale a fost utilizat softul ArcGis datorită funcțiilor sale care au permis efectuare unor serii de
măsurători care au ajutat la ințelegerea modului de manifestare al consumului de t eren.
În urma analizelor calitative și cantitative realizate asupra elementelor componente ale geosistemului de luncă s -au
constatat următoarele: consumul de teren s -a manifestat prin pierderile de teren generate de migrarea albiilor minore ale răurilor,
prin amenajarea lacurilor de acumulare și a canalelor, prin creșterea în suprafață a localităților, prin creșterea densității
drumurilor și apariția de drumuri asfaltate, prin apariția de noi balastiere, prin diminuarea zonelor umede ș.a.
Concluzionând, lucrarea de față a adus o viziune de ansamblu asupra consumului de teren din lunca Siretului între
Bacău și Adjud și poate constitui cu ușurință un suport pentru următoarele planuri de amenajare a teritoriului.
Consumul de teren este rezult atul fie a l ciclului firesc de evoluție al componentelor geosistemului (pierderile de teren
generate de evoluția albiei minore a râurilor) fie rezultatul acțiunilor antropice (amenajarea lacurilor de acumulare și a ca nalelor,
creșterea în suprafață a spați ului locuit, intensificarea exploatărilor de materiale de construcție prin apariția de noi balastiere
ș.a.).

Abstract
The paper titled "Land use in the Siret meadow between Bacău and Adjud" has as objective the spatio -temporal
analysis of the meadow geosy stem in the time period between 1894 and 2018. The basis of this paper was a series of
assumptions such as: intense change of the Siret bed due to mountain deforestation and anthropogenic intervention, the
intensification of soil waterproofing through the emergence of new constructions and asphalted roads, the change of land use
due to anthropogenic impact (deforestation of meadow forests, the emergence of new arable land), the diminishing of the
wetlands, etc.
To achieve the proposed objectives, comparati ve analysis of several cartographic materials from different years
(1894 and 1975 topographical maps, 2006 aerial photography and 2018 satellite imagery) was used. ArcGis software has been
used to manipulate these materials because of its functions that ha ve made it possible to carry out a series of measurements
that have helped to understand how land use has occurred.
Following the qualitative and quantitative analyzes carried out on the elements of the meadow geosystem, the
following observations were made: the land use was manifested through the land losses generated by the migration of the river
beds through the arra ngement of the accumulation dams and channels, by the increase of local settlements, by the increase of
road density and the emergence of paved roads, by the emergence of new ballasts, by diminishing the wetlands and so on.
Concluding, this paper has brou ght an overall view of land use from the Siret meadow between Bacău and Adjud
and can easily constitute a support for the following landscaping plans. Land use is the result of either the natural evoluti onary
cycle of geosystem components (land losses gene rated by the evolution of the minor riverbed) or the result of anthropogenic
actions (arrangement of accumulation lakes and canals, surface growth of living space, intensification of material constructi on
exploitations through the appearance of new ballast s, etc.).

Cuvinte -cheie/Keywords
Consumul de teren (land consumption) , pierderile de teren (loss of land) , impermeabilizarea solului (soil sealing ).

4
CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE

1.1. Zona de studiu
Zona de studiu se suprapune pe ste sectorul mijlociu al râului Siret, desfâșurându -se în
lungul luncii î ntre localitățile Bacău (reședința județului Bacău) în amonte și Adjud (municipiu
al județului Vrancea) în aval.
Limita nordică a fost stabilită convențional printr -un seg ment de dreaptă, plasat în
proximitatea localității Bijghir (județul Bacău ), la vest de aceasta, segment cu desfășurarea
longitudinală pe direcția vest -est. Acestă delimitarea spațială se regăsește la nord de confluența
pârâului Rogoza cu Siretul, pârâu ce constituie un afluent de dreapta al văii Siretului. Este de
menționat aici faptul că limita nordică a zonei de referință este plasată la est de cartierul
Șerbanești din municipiul Bacău.
Limita sudică a fost stabilită convențional printr -un se gment de dreaptă ce se extinde pe
ambele m aluri ale Siretului, la sud de M unicipiul Adjud, mai exact la nord de localitatea
Domnești din județul Vrancea.
Limita vestică este una mult mai complexă datorită desfășurării mari a acesteia pe malul
drept al Siretului. Astfel, limita pornește de la nord de Bacău urmând cursul în aval pe Siret,
trecând prin vestul localității Holt (județul Bacău), vestul localității Radomirești (județul
Bacău), trece printre localitățile Ruși – Ciutea (județul Bacau) ș i Siretu (județul Bacău) , trece
pe la est de reședința de comună Nicolae Bălcescu (județul Bacău, școala localității fiind inclusă
în lista monumentelor de arhitectură), secționează satul Galbeni (județul Bacău), trece prin estul
localității Valea Mică (ju dețul Bacău), pe la est de localitatea Gheorghe Doja (județul Bacău),
se continuă prin estul localității Răcăciuni (județul Bacău), în aval trece pe lângă localitatea
Berești (județul Bacău), continuă la est de localitățile Șișcani și A djudul Vechi (județ ul
Vrancea), înaintează la est de Adjud, la vest de localitatea Burcioaia (județul Vrancea), apoi se
continuă până în punctul de intersecție cu limita sudică a arealului studiat, situată la nord de
localitatea Domnești -Sat (județul Vrancea).
Limita estică este de asemenea una complexă și se extinde pe malul stâng al Siretului.
Delimitarea pornește din vestul localitații Bijghir (jud ețul Bacău) și continuă în aval prin su dul
localității Dospinești (județul Bacău), prin vestul localităților Buho ci (județul Bacău), Buhocel
(județul Bacău) , Coteni (județul Bacău), Furnicari (județul Bacău), Tamași (județul Bacău),
Gioseni (județul Bacău), Bazga (județul Bacău), Răcătău de Jos (județul Bacău), Dieneț (județul

5
Bacău), Marvila (județul Bacău), Rogoaza (județul Bacău), Ciornii de Sus (județul Bacău),
Ciornii de Jos (județul Bacău), Costișa (județul Vrancea), în aval întersectează localitatea
Homocea (județul Vrancea), apoi trece prin vestul localității Ploscuțeni (județul Vrancea), iar
în aval se contin uă prin vestul localității Argea (județul Vrancea) până în punctul de intersecție
cu limita sudică a arealului studiat, situată la nord de localitatea Domnești -Sat (județul
Vrancea).
Din punct de vedere administrativ zona de studiu are o extin dere mult mai largă pe
teritoriul județului Bacău, iar segmentul sudic al ar ealului se află situat pe teritoriul
administrativ al județului Vrancea.

Figure 1.Poziția geografică a zonei de studiu

1.2. Cadrul natural al zonei de studiu
Cadrul natural al sectorului Siretului dezvoltat între localitațile Bacău în amonte și
Adjud în aval prezintă particularități care diferă atât latitudinal cât și longitudinal.
Geologia sectorul Siretului , analizat ă în cadrul acestei lucrări , s-a dezvoltat peste
structura geologică a părții nord -vestice a Platformei Bârladului. Structural și stratigrafic zona
este caracterizată de o stivă groasă de sedimente depuse de -a lungul timpului geologic în timpul

6
a patru cicl uri de sedimentare (Proterozoic -Paleozoic -Devonian, Permian -Triasic, Jurasic –
Cretacic -Eocen, Badenian -Romanian). Grosimea mare a sedimentelor a făcut imposibilă
interceptarea soclului Platformei Bârladului, acesta neputând fi datat cronologic. Litologia
zonei este alcătuită din gresii, argile cărămizii (depuse în ciclul Permian -Triasic), calcare, argile
siltite (depuse în Cretacic), nisipuri (depuse în Ponțian și Dacian, depozitele aflorează între
Rugoaza și Ploscuțeni) ș.a. Mult mai recent, în Cuaternar af luenții de dreapta ai Siretului au
depus în albia acestuia o mare varietate de sedimente de origine diversă, cum ar fi: nisipuri,
prundișuri, argile și luturi, peste care s -au dezvoltat învelișurile geosferice de suprafață (relief,
învelișul pedologic, veg etația etc. În zonă sunt prezente mișcări tectonice de subsidență care se
manifestă prin mișcări pe verticală pozitive determinate la nord de localitatea Răcăciuni (județul
Bacău) și negative identificate în sudul localității amintite anterior, valorile fi ind de 0 -2 mm/ an
(Mară Marin, 2004).
Relieful zonei este unul specific de luncă , în arealul studiat fiind incluse și terasele
joase ale Siretului afectate de eroziunea afluenților de dreapta ai acestuia. Altitudinile variază
pe direcția NNV -SSE conform înclinării generale a stratelor geologice din Podișul Moldovei,
valorile oscilând între cca. 150 m în amonte și aprox imativ 80 m în aval. În ceea ce privește
declivitatea, în teritoriul studiat predominante sunt pant ele cu valori sub 5% spe cifice z onelor
de luncă și înterfluviilor, dispersat apărând și pante cu valori cuprinse în ecartul 5 -10%
identificate în sudul localității Răcăciuni precum și în alte areale. În ceea ce privește întensitatea
fragmentării reliefului, aceasta are valo ri mic i cuprinse între 0 -0.5 km/ km². Lunca Siretului
prezintă cea mai mare dinamică datorită reliefului specific geomorfologiei fluviale caracterizat
prin prezența meandrelor, a brațelor părăsite și a insulelor. Acest perimetru a luncii prezintă cel
mai mare din amism de -a lungul timpului, unii specialiști demonstrând și o migrare a albiei
Siretului către est ca urmare a aportului mare de aluviuni transportate și depuse în luncă de către
afluenții de dreapta ai Siretului (Popa, 2007; Beilicci, 2009; Loghin, 2009) .
Particularitățile climatice ale sectorul Siretului cuprins între Bacău și Adjud prezintă
ușoare diferențieri ca urmare a latitudinii diferite dintre sectorul din amonte și cel din aval
precum și datorită particularităților reliefului. Per ansamblu zona de referință face parte din
climatul temperat continental, temperatura medie anuală fiind de 9 °C la stația meteorologică
Bacău și de 9.5 °C la stația meteorologică din Adjud, precipitațiile medii anuale fiind de 554
mm/an la Bacău și 540.70 mm/an la Adjud (Sfîcă, 2015) .
Hidrografia zonei studiate este formată din râul Siret și afluenții de dreapta ai acestuia
Bistrița în amonte și Trotuș în aval.

7
Siretul izvorăște din Carpații Păduroși din Ucraina, intră pe teritoriul României la
Văscăuți și până la vărsarea în Dunăre, la sud de Galați, străbate o lungime de 559 km, ajungând
să fie râul cu cel mai mare bazin hidrografic de pe teritoriul național (4 2.890 km² pe teritoriul
României din totalul de 44.871 km ² dacă se ia în calcul și bazinul hidrografic format pe teritoriul
administrativ al Ucrainei) (Mară, 2004) .
Bistrița are un bazin hidrografic de 7039 km² și constituie cel mai important afluent al
Siretului, punctul de confluență cu acesta realizându -se în estul localității Nicolae Bălcescu pe
teritoriul administrativ al județului Bacău.
Trotușul are un bazin hidrografic de 4456 km², este afluent de dreapta al Siretului și
conflueză cu acesta înafara zonei de referință, în sudul localității Domnești -Sat, pe teritoriul
adminsitrativ al județului Vrancea.
Culoarul Siretului a suferit multiple transformări ca urmare a impactului antropic , pe
lângă îndiguiri au fost puse în exploatare trei lacuri de acumulare pentru producerea energiei
electrice: Lacul de acumulare Galbeni (1983), Lacul de acumu lare Răcăciuni (1955) și Lacul
de acumulare Berești (1986). Aceste lacuri de acumulari au adus multiple transformări asupra
elementelor din luncă.
Sectorul de referință este inclus în zona vegetației de silvostepă, în care cele mai
extinse asociații vegetale ierboase sunt reprezentate de Antropogenetum ischaemum ,
Festucetum sulcatae, Medicagini -Festucetum valesiacae, Schlerochloa -Polygonetum
avicullaris, Xanthieum strumarii și Malvo -Daturatum stramoni. Vegetația lemnoasă specifică
silvostepei este reprezentată de specii precum Quercetum mixtum cotinosum și Pruno spinosae –
Crataegetum. În zăvoaie predominante sunt asociații vegetale rezistente la umezeală, în zonă
fiind prezente specii precum: Scirpo -Phrag mitetum, Typhetum latifoliae, Glicericetum
maximae, Scirpetum silvatici, Caricetum acutiformis -ripariae . Pe terenurile mai drenate se
dezvoltă asociațiile de Trifolio -Lolietum și Trifolietum fragiferi. În zăvoaiele de luncă areolar
se dezvoltă specii lemno ase precum Quercetum mixtum corinosum și Pruno -Spinosae –
Crataegetum . Balțile și mlaștinile din lunca Siretului, aflate într -un proces de dispariție și
transformare ca urmare a impactului antropic, sunt caracterizate de asociații vegetale precum
Lemno -Urticularietum și Polygono -Potametum natantis (Mară Marin, 2004 ; Doniță, 2010 ).
Învelișul pedologic din sectorul mijlociu al Siretului cuprins între Bacău și Adjud
constituie rezultatul proceselor pedogenetice (acumularea biologică, argiloiluvierea, alterarea
cambică, gleizarea, pseudogleizarea, procesul vertic, salinizarea, alcalizarea,) care s -au
mani festat în zonă și a influenței factorilor d e mediu (geologie, relief, climă , hidrografie,
vegetație etc.).

8
S-au dezvoltat soluri din clasa cernisoluri (SRTS 2012 ), cu tipurile cernoziom cambic
format pe materiale loessoide, pie trișuri fluvi atile și argile gon flante, în teritoriu fiind prezente
în aria localităților Bacău, Răcăciuni, Adjud ș.a. și cernoziom argic dezvoltat pe materiale
parentale reprezentate prin depozite loessoide, luturi mijlocii și pietrișuri fluviatile, în a sociere
cu cernoziomul cambic, prezent în aria de studiu pe terasele inferioare în proximitatea
confluenței dintre râurile Siret și Trotuș (Mară, 2004) .
Din clasa luvisoluri , în zona de studiu s -au format solurile brune luvosoluri pe
depozite loesso ide, luturi și pietrișuri fluviatile fiind prezente în proximitatea localităților
Bacă u, Gheorghe Doja, Răcăciuni, Rogoaza, Dienet Vale, Ploscuțeni etc. și solul proluvosol
prezent în zonele mai înalte ale luncii, dezvoltat pe depozite loessoide, nisipuri grosiere și
pietrișuri fluviatile.
Clasa cambisolurilor este reprezentată în zona de referință prin tipul de sol brun
eutricambosol întâlnit în luncă și pe terasele coluvionate, dezvoltat pe luturi, depozite loessoide
pietrișuri fluviale , nisipuri și argile gonflante. Acest tip de sol este intalnit în zona localităților
Răcăciuni, Gheorghe Doja, Adjud, Nicolae Balcescu etc.
Clasa hidrisoluri este reprezentată în lunca Siretului prin tipul se sol numit
cernoziomuri luvice dezvoltat în zonele în care nivelul freatic este în apropiere de suprafață, în
zona localităților Berești, Șișcani și prin gleiosoluri diferențiate față de lacoviște printr -o
acumulare de humus doar la partea superioară a profilului. Acestea s -au format pe depozite
fluviatile și au un potențial agricol redus (Mară, 2004) .
Clasa vertisolurilor apare în valea Siretului prin tipul vertosol dezvoltat pe argile
gonflante, au o textură luto -argiloasă și argiloasă, favorizează procesele de gleizare și
pseudogleizare și sunt reprezentate prin subtipurile: gleizat, pseudogleizat, gl eizat -alcalizat.
În lunca Siretului apar și soluri din clasa antrisoluri , fiind reprezentate de tipurile:
regosol menținut de acțiunea proceselor denudaționale în stadiu incipient de evoluție , dezvoltat
pe depozite loessoide, luturi, nisipuri; aluviosol entic format pe aluviunile grosiere din lungul
albiilor minore și pe treptele joasele ale luncii afectate frecvent de inundații și depuneri d e
aluviuni fine mâlo -nisipoase; aluviosolul este cel mai răspândit din sectorul Siretului cuprins
între Bacău și Adjud și este format pe pietrișuri flu viatile și depozite fluviatile (Mară, 2004) .
Per total, cadrul natural al sectorului de luncă al Siretului cuprins între localitățile
Bacău și Adjud este unul destul de complex, cu elemente ale geosistemelor care interacționează
între ele și care variază local în sectoarele zonei de referință, zona din amonte diferențiindu -se
de zona din aval. Omul și acțiunile lui a influențat de -a lungul tim pului particularitățile zonei
de studiu exercitând un impact masiv asupra mediului și crescând consumul de teren în zonele

9
care i -au prezentat interes. Acest aspect privitor la consumul de teren va fi abordat în
subcapitolul care urmează.

1.3. Termeni și concepte
Consumul de teren reprezintă transformarea terenurilor agricole în suprafețe locuite.
Uniunea Europeană vehiculează conceptul de impermeabilizarea a solului, care în accepțiunea
specialiștilor reprezintă “acoperirea permanent ă a unui teren și a solului cu un material artificial
impermeabil precum asfalt sau beton”.
Mai mult decât atât, consumul de teren reprezintă și transformarea habitatelor naturale
în zone de practicare a agriculturii intensive sau a ag riculturii de subziste nță. Consumul de teren
este reprezentat prin trei activități: extinderea zonei construite, extinderea maximă a terenurilor
care pot fi folosite pentru agricultură sau alte activități economice și exploatarea excesivă a
terenurilor folosite în scop agricol. Datorită caracterului ireversibil al proceselor amintite
anterior se poate vorbi și despre pierderi de teren (Laxmi, 2012) . Pe langă caracterul de efect
al activităților antropice, pierderile de teren pot fi și rezultatul unor factori naturali, cum ar fi
eroziunea și deșertificarea. De exemplu, în Lunca Siretului, în sectorul dintre Bacău și Adjud,
cele trei râuri Siret, Bistrița și Trotuș produc pierderi de teren prin erodarea ambele maluri
ducând la pierderea unor importante suprafețe de teren cu utilizari diverse (terenuri arabile,
pășuni, păduri etc.). Per ansam blu, consumul de teren vizează atât activități cu carac ter antropic
cât și activități cu caracter natural care produs schimbă ri radicale în teren, a fectând habitatele
și ciclul firesc al elementelor în natură.
Având în vedere si tuația alarmantă în care ne află m în ceea ce priveste consumul de
teren agricol sau natural în favoarea extinderii în suprafață a localităților, așezările uman e
ridicând cele mai mari probleme, este necesar ca această problematică să reprezinte o prioritate
pentru toate statele lumii, ea necesitând să fie luată în calcul în toate proiectele de amenajare a
teritoriului atât la nivel național cât și la nivel local .
Comisia Europeană abordează această problematică la nivelul statelor membre ale
Uniunii Europene, axându -se direct pe impermeabilizarea solului și oferă câteva date referitoare
la tendințele acestui fenomen care, dacă nu este tratat cores punzător poate genera reale
probleme pe termen mediu și lung. Astfel, pe baza datelor furnizate de Agenția Europeană de
Mediu pentru trei ani de referință (1990, 2000, 2006), au fost realizate o serie de estimări care
susțin faptul că gradul de ocupare a teren urilor în perioada 1990 -2000 a fost în jur de 1000 km2
pe an sau de 275 ha pe zi, iar suprafețele așezărilor au crescut cu o pondere de 6%. Pentru

10
perioada 2000 -2006, r ata de ocupare a terenurilor a scăzut ușor, înregistrând u-se o valoare de
aproxima tiv 920 km2 pe an, respectiv 252 ha pe zi, iar suprafața asezărilor a crescut cu 3% față
de situația înregistrată în perioada amintită anterior. Comisia Europeană pune accentul pe
urbanism întrucât acest fenoment ridică cele mai mari probleme comparativ c u extinderea
așezărilor rurale care sunt mai blânde cu mediul natural.
La baza consumului de teren datorat de creșterea în suprafață a așezărilor urbane stau o
serie de factori precum: creșterea atractivității zonelor periurbate ca urmare a prețului mai redus
a locuințelor, nivelul de trai mai crescut, creșterea nu mărului populației și nevoia tot mai
ridicată de spații de locuit (tendința actuală a populației din unele state membre ale Uniunii
Europene fiind aceea ce a locui în locuințe individuale – conform Agenției Europene de Mediu ),
dependența autorităților loca le de venituri generate de tax ele și impozitele de urbanizare,
precum și o lipsă generală de apreciere a resurselor de sol și a peisajului natural ca resursă
limitată.
Pentru diminuarea procesului de impermeabilizare a solului și a consumului de teren
Comisia Europeană prevede anumite practici menite pentru a îndeplini demersul propus. Aceste
politici se axează pe două direcții în primul rând se vizează limitarea extinderii în teritoriu a
localităților, iar în al doilea rând se doreste instaur area de politici care să ducă la reabilitarea
spațiului deja ocupat de către așezările umane accentuându -se procesul de impermeabilizare pe
o suprafață deja construită, adică pe un teren deja consumat. Astfel, Uniunea Europeană oferă
fonduri financiare pen tru reabilitarea zonelor industriale dezafectate și a terenurilor
contaminate , regiunile eligibile ale statelor membre putând accesa aceste fonduri. Alte direcții
care să diminueze consumul de teren sunt: creșterea numărului inchirierilor locuințelor
neloc uite pentru a se diminua presiunea exercitată asupra unor teritorii europene, reabilitarea
centrelor urbane aflate în declin și crearea de noi locuri de muncă pentru a disipa fluxurile de
oameni orientate spre periferia orașelor, reabilitarea infrastructur ii de transport, adoptarea unor
politici pentru protecția solului ș.a.
Este de menționat aici un aspect important și anume: orice limitare de acest gen trebuie
facută în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, avându -se în vedere
articolul 11 privind integrarea aspectelor legate de mediu, articolul 49 privind libertatea de
stabilire a activităților economice și articolul 63 privind libera circulație a capitalurilor, precum
și cu respectarea în totalitate a jurisprudenț ei relevante a Curții de Justiție.

11
1.4. Materiale și metode de lucru
Pentru analiza consumului de teren în Lunca Siretului în sectorul dintre Bacău și Adjud,
un prim demers a fost obținerea vectorilor privind suprafețele de teren din zonă, clasificate după
modul de utilizare a terenului. S -a dorit obținerea unor situații din perioade de timp diferite
pentru a se observa tendința de manifestare a consumului de teren precum și modificările
survenite în peisajul geografic al zonei de referință. Pentru aces t demers au fost prelucrate
materiale cartografice din ani diferiți, precum: planuri topografice în scara 1:50 .000 din anul
1894, harta topografică a României din anul 1975 și ortofotoplanuri din 2006 .
Aceste materiale cartografice au fost prelucrate în soft-ul Arc Gis, a cărui funcții au
susținut procesele de lucru ducând la obținerea rezultatelor dorite. Astfel, au fost realizați
vectorii cu suprafețele de teren în funcție de modul de utilizare. Acestor vectori le -au fost date
atribute privind modu l de utilizare, ulterior calculâ ndu-se suprafața acestora în hectare. Cu
ajutorul vectorilor au fost realizate harta utilizării terenurilor din Lunca Siretului în sectorul
dintre Bacău și Adjud pentru anii 1894 , 1975 și 2006 .
Datele privind suprafața vectoril or au fost exportate din tabela de atribute în programul
Microsoft Excel unde au fost prelucrate pentru a se obține suprafața totală a fiecărei categorii
de folosință precum și ponderea acesteia din totalul suprafeței zonei de referință. Utilizându -se
datele numerice au fost realizate grafice cu suprafețele de teren în funcție de modul de utilizare
precum și cu ponderea lor în totalul suprafeței zonei de studiu. Aceste grafice precum și harțile
cu utilizarea terenului evidențiază clar modificările produse î n zona de studiu, precum și
amploarea consumului de teren.
Este de menționat faptul că, în rezultatele obținute pot apărea mici erori ca urmare a
calității de execuție a materialelor cartografice existente, calitate ce poate fi afectată de
subiectivismul specialiștilor care au întocmic planurile topografice, precum și de tehnica
existentă la acea perioadă, anul 1894 fiind caracteristic în acest sens. Cu toate acestea,
materialele disponibile au fost prelucrate, obținându -se rezultatele dorite pentru analiz a
consumului de teren.

12
CAPITOLUL 2 – UTILIZAREA TERENURILOR ȘI
CONSUMUL DE TEREN

2.1. Evoluția istorică a consumului de teren
2.1.1. Consumul de teren din anul 1894
Prelucrându -se harțile topografice din anul 1894 a fost realizată harta utilizării
terenurilor din Lunca Siretului între Bacău și Adjud, hartă care evidențiază situația consumului
de teren din acea perioadă. Astfel, pe baza simbolurilor cartografice au fos t identificate 9
categorii de utilizare a terenurilor (vegetație forestieră, vegetație ierboasă, mlaștini, zone rurale,
terenuri arabile , râu, lacuri, depozite aluviale recente și areale neidentificate).
De la nord către sud, sau din amont spre aval, aces te categorii de utilizare a terenurilor
au o anumită distribuție în spațiul zonei de studiu, în funcție de condițiile de mediu din zonă.
În anul 1984 vegetația forestieră de luncă ocupa suprafețe întinse, dezvoltându -se în
lungul albiei Siretului și sufer ind multiple transformări de -a lungul timpului ca urmare a
impactului antropic din ce în ce mai crescut în zonă.
Vegetația ierboasă ocupa cea mai mare su prafață din zona de luncă studiată, avâ nd o
dezvoltare amplă de la limita nordică a zonei de studiu, situată în dreptul localității Bijghir
(județul Bacău) până în sudul localității Galbeni (județul Bacău), în aval fiind întâlnită pe
ambele maluri ale Siretului, iar în sectorul dintre Berești și Adjud avea o extindere mai amplă
pe malul stâng al Siretului . În anul 1894 mlaștinile ocupau suprafețe mici fiind dezvoltate în
sectorul dintre localităție Galbeni și Berești, având o dezvoltare mai amplă în sudul localității
Beresti .
Zonele rurale au o dezvoltare mai amplă în amonte și una mai disipată în aval, în zona
de studiu. Printre aș ezările rurale prezente în zonă se regăsesc: Holt , Radomirești, Radomirești i
de Jos, Fundu, Galbeni (doar partea estică fiind inclusă în limitele zonei de studiu), Homocea
(un mic sector vestic al localității fiind inclus în limitele zonei) și Burcioaia.
Terenurile arabile ocupau suprafețe întinse pe malul drept al Siretului în sectorul dintre
localitățile Galbeni și Berești, având o dez voltare sporadică și pe malul stâng al râului, în
sectorul Bacău – Galbeni și la nord de Bacă u. Această repartizare neuniformă a terenurilor
arabile este influențată de particularitățile morfometrice ș i morfologice ale reliefului.
Râurile din zonă sunt Siretul și afluenții carpatici ai acestuia Bistrița în amonte și Trotuș
în aval. Siretul are o dezvoltare amplă pe direcția nord-sud având multiple sectoarea cu mean dre

13
care constituie un pericol i minent de inundații frecvente. Bistrița și Trotușul au o direcție de
curgere conformă cu direcția generală a stratelor geologice, NNV -SSE și prezin tă de asemenea
sectoare cu meandre, în special Bistrița. În anul 1894 exista un singur lac , surprins pe harțile
topografice, cu o suprafaț ă mică, situat în sectorul dintre Galbeni și Berești, pe malul drept al
Siretului.
Depozitele aluviale s-au dezvoltat pe toată lungime a albiei Siretului, mai cu seamă în
sectorul Galbeni – Berești. Areale neidentificate sunt situate pe malul drept al Siretului, în
amonte de localitatea Berești, în sectorul Berești – Adjud și în aval de Adjud. În proximatea
localității Adjud fiind situate și pe malul stâng al Siretului.

Figure 2. Utilizarea terenurilor în Lunca Siretului între Bacău și Adjud (anul 1894)
În zona de luncă a Siretului, în arealul studiat, cea mai mare î ntindere o avea vegetația
ierboasă care avea o suprafață de 6952.06 ha, urmată apoi de vegetația forestieră care ocupa
4892.30 ha. Cu suprafețe aproximativ egale , dar cu distribuție diferită în ter itoriu, sunt: râurile
care ocupau o suprafață de circa 1450.98 ha, depozitele aluviale ce însumează aproximativ
1655.87 ha și arealele neidentificate ce ocupă 1833.57 ha din zona de referință.

14

Figure 3. Suprafața categoriilor de utilizare a terenurilor (anul 1894)

Figure 4. Ponderea suprafețelor modurilor de utilizare a terenurilor din Lunca Siretului (anul 1894)
Ca pondere din totalul suprafeței zonei de studiu (18440,97 ha) situația se prezintă
astfel: vegetația ierboasă ocupă o pondere de 40,64%, vegetația forestieră deține circa 28,60%,
arealele neidentificate ocupă aproximativ 10,72%, depozitele aluviale însumează un procent de
9.68%, râurile totalizează o pondere de 8.48%, iar procente foarte mici su nt deținute de zonele
rurale 0,97%, mlaștini 0,90% și lacuri 0.02%.

2.1.2. Consumul de teren în anul 1975
Utilizându -se harta topografică a României din anul 1975, pe baza simbolurilor
cartografice și a calității crescute a hă rții, în zona de studiu au fost identificate 12 categorii de
utilizare a terenurilor care oferă o imagine superioară asupra consumului de teren, comparativ
cu hărțile din anul 1894, care oferă mai puține informații datorită tehnologiilor utilizate la acea
vreme.

15
În anul 1975 în zo na de studiu se pot diferenția vegetația forestieră și plantațiile
forestiere, ambele categorii cuprinzând specii de salcie și plop, specifice zonei de luncă.
Vegetația alcătuită din specii de arbori este regăsită în proximitatea albiei minore a râurilor, mai
cu seamă în vecinătatea albiei Siretului. Ca toponime, în zona de studiu se regăsesc Pădurea
Periș situată în nord -estul localității Berești, pădure de plop, a căror arbori ating în medie 18 m
înălțime, Pădurea Zăvoiu Mare alcătuită din plop și salcie, situată în nordul localității Șișcani,
Pădurea Chiosa situată pe malul stând al Siretului, la est de localitatea Șișcani și Pădurea
Zăvoiului , larg extinsă pe malul drept al Siretului, la sud -vest de localit atea Homocea.
Vegetația ierboasă are o extinde re amplă în proximitatea albiei Siretului, ocupând cel
mai probabil foste arii împădurite. Acest tip de vegetație se dezvoltă cel mai amplu în sectorul
Galbeni – Berești, dar este prezent ă pe toată lungimea Siretului.
Mlaștinile au o extindere amplă în se ctorul Berești – Adjud, dar se găsesc mici suprafețe
mlaștinoase și în sectoarele Bacău -Galbeni, Galbeni -Berești . Ca o tendință generală, mlaștinile
s-au dezvoltat pe malul drept al Siretului.
Zonele rurale sunt mai mari comparativ cu situația din anul 1894, regăsindu -se
localitățile: Holt, Radomirești, Siretu, Galbeni (un sector estic al localității), Răstoaca, Dieneț,
Homocea (un sector vestic al localității), Burcioaia, Domnești -Sat (un segment nordic al
localității) .
Zonele industriale au o distrib uție punctiformă în arealul studiat fiind reprezentate de
stații de epurare precum cea din nordul localității Holt, ferme zootehnice , precum ferma de
bovine din sudul localității Radomirești, ferma de porci din estul localității Gheorghe Doja,
crescătoria d e vulpi argintii din nordul localității Răcăciuni, ferme de legume , precum cele din
vestul localității Burcioaia și cea din nord -vestul localității Domnești -Sat, stații de sortare balast
precum cea din estu l localității Nicolae Bălcescu. Cu suprafețe foar te mici, dar cu o distribuție
mai amplă în zonă sunt stânile, magaziile și depozitele, prezente mai ales în proximitatea
localităților.
Terenurile drenate ocupă suprafețe însemnate în sectoarele Bacău -Galbeni și Galbeni –
Berești, dar se regăsesc și la nor d de Bacău.
Râurile au o dez voltare amplă pe direcția nord -sud în ceea ce privește Siretul și pe
direcția NNV -SSE dacă se face referire la râurile Bistrița și Trotuș. Arterele hidrografice
păstrează aceeași tendință de meandrare, posibilă datorit ă pantei reduse a reliefului și a rocilor
sedimentare friabile, slab rezistente la eroziune. Depozitele aluviale sunt prezente pe toată
lungimea râurilor având o extindere mare în sectoarele cu meandre și în zonele de confluență.

16
Arealele neidentificate oc upă suprafețe foarte mari, având o extindere largă în sectorul
Berești -Adjud, la sud de Adjud, dar și la nord de localitățile Galbeni și Bacău.

Figure 5. Utilizarea terenurilor în Lunca Siretului între Bacău și Adjud (anul 1975)

Figure 6. Suprafața categoriilor de utilizarea a terenurilor din Lunca Siretului (anul 1975)

17
După cum se poate observa în figura nr. 6 , cea mai mare suprafață o ocupă arealele
neidentificate care se extind pe circa 5319.55 ha, urmate apoi de terenurile drenate care au o
suprafață de 3653.45 ha și care sunt dotate cu canale care sunt preponderent pentru drenaj ,
vegetația ierboasă care ocupă circa 3531.63 ha, depozitele aluviale care totalizează o suprafață
de 2337.78 ha, râurile ce însumează o suprafață de 1587.13 ha, vegetația forestieră care ocupă
831.45 ha, plantațiile forestiere cu 504,74 ha. Cu suprafețe foarte mici se regăsesc: mlaștinile
care îm preună ocupă o suprafață de 391.06 ha, zonele rurale care totalizeaz ă o suprafață de
190.58 ha, zonele industrial care ocupă 46,67 ha, plantațiile de viță de vie care ocupă însumat
o suprafață de 42.56 ha și care se găsesc în nordul localității Domnești -Sat și în estul localității
Burcioaia și lacurile cu 4.36 ha.

Figure 7. Ponderea categoriilor de utilizare a terenurilor în Lunca Siretului (anul 1975)
Procentual situația din anul 1975 se prezintă astfel: arealele neidentificate ocupă
28,85%, terenurile drenate cumulează 19,81% din totalul suprafeței zonei de studiu 18440.97
ha, vegetația ierboasă ocupă un procent de 19.15%, depozitele aluviale 12,68%, râurile
împreună ocupă o pondere de 8,61%, vegetația forestieră 4.51% , iar plantațiile forestiere 2.74%,
mlaștinile 2.12%, zonele rurale 1.03 %, vița de vie 0,23%, zonele industriale 0. 25%, iar cu
pondere cea mai mică se regăsesc lacurile cu 0.02% .

2.1.3. Consumul de teren din anul 2006
Analizând ortofotoplanurile din anul 2006 se observă faptul că, impactul antropic este
mult mai crescut comparativ cu situația din anul 1975. Acesta se manifestă în zona de studiu
prin îndiguirea malurilor Siretului pentru a se diminua riscul la inundații, captarea meandrelor

18
râurilor, ale Siretului în special, crearea de canale precum cele din sudul localității Galbeni și
Berești și nu în ultimul rând amenajarea a trei mari lacuri de acumulare (Galbeni, Răcăciuni,
Berești) și baraje.
Vegetația forestieră ocupă suprafețe mai restrânse în amonte de localitatea Bacă u și
suprafețe mai extinse la nord de Adjud și în aval de acest oraș. Structura pădurilor rămâne
aceeași, fiind formată din specii de plop și salcie.
Vegetația ierboasă are o dezvoltare amplă în amonte de Bacău, în sectorul Bacău –
Galbeni, în aval de localitatea Galbeni, între lacurile Răcăciuni și Berești, în sectorul Berești –
Adjud și în aval de Adjud.
Mlaștinile au o devoltare mai amplă în zona Bacăului, multe dintre ele fiind foste
meandre p ărăsite ale râurilor, dar se întâlnesc și în nordul lacului Berești și în sudul localității
Berești.
Zonele rurale au crescut în suprafață comparativ cu anul 1975, dar prezintă aceleași
toponime și situri. Creșterea lor a fost susținută de dorința localnicilor de a construi noi locu ințe,
mai mari și mai moderne care să le asigure un stil de viață mai bun.
Zonele industriale sunt reprezentate de ferme și depozite pentru legume, balastiere
pentru exploatarea materialului pentru construcții, un element nou comparativ cu situația din
anul 1975 fiind reprezentat de prez ența barajelor.
Terenurile arabile au o extindere foarte amplă în zona de studiu, fiind regăsite atât pe
malul drep, cât și pe malul stâng al Siretului.
Depozitele aluviale au suprafețe mai restrâse datorită impactului antropic crescut, care
a generat am ple schimbări în albia Siretului.

19

Figure 8. Utilizarea terenurilor în Lunca Siretului între Bacă u și Adjud (anul 2006)

Figure 9. Suprafața terenurilor din Lunca Siretului, pe categorii de folosință (anul 2006)

20

Figure 10. Ponderea categoriilor de folosință în Lunca Siretului (anul 2006)
În anul 2006, în zona de studiu cea mai mare suprafață este ocupată de terenuri arabile,
acestea însumând circa 6511,37 ha , reprezentând aproximativ 35.31 % din totalul suprafeței
zonei. Cu valori mari este și vegetația ierboasă care cumulează o suprafață totală de aproximativ
5147,03 ha, reprezentând 27,91 % din total. Lacurile de acumulare împreună cu celelalte ochiuri
de apă totalizează o suprafață de circa 3294,08 ha care reprezintă 17,86 % din total. Rețeaua
hidrografică ocupă circa 6,26% din totalul suprafeței, având circa 1154,30 ha. Cu suprafețe
foarte mici se regăsesc zonele industriale și mlaști nile. Zonele industrial ocupă circa 0.45% din
total având o suprafață însumată de 82,47 ha, iar mlaștinile au o suprafață cumulată de circa
68,85 ha reprezentând 0.3 7% din totalul suprafeței de referință.

Figure 11. Evoluția consumului de teren în Lunca Siretului între Bacău și Adjud (anii 1894, 1975 și 2006)

21
Concluzionând, în decursul timpului, în cei trei ani de referință ( 1894, 1975, 2006)
Lunca Siretului a fost suferit multiple transformări atât ca urmare a ciclului natural firesc al
geosistemului, cât și datorită impactului antropic, care a generat ample transformări la nivelul
lungii, în special. Astfel, consumul de teren prezintă situații particulare pentru fiecare perioadă
de timp în care acesta a fost analizat , prelucrându -se materialele cartografice existente pentru
Lunca Siretului, în sectorul său dintre Bacău și Adjud.
Rezumându -se cele trei situații prezentate anterior, s -a ajuns la următoarele concluzii
privind consumul de teren din zona de studiu. Vegetaț ia forestieră reprezentată prin pădure de
plop și salcie a avut de suferit foarte mult de pe urma impactului antropic care s -a manifestat
prin ac tivități de defrișare de igieniz are menite pentru a scădea riscurile potențiale din zona de
luncă, precum și pr in defrișarea unor importante suprafețe împădurite pentru obținerea de noi
terenuri arabile fertile.
Astfel, în anul 1894 vegetația forestieră acoperea o suprafață de circa 4892,30 ha din
zona de studiu, această suprafață scăzând cu aproximativ 72,68 % până în anul 1975 , când
pădurile ocupau o suprafață de teren de circa 1339.19 ha. Suprafețele împădurite au continuat
să scadă până în anul 2006,când s -a înregistrat o scădere cu circa 17.01 % (228,50 ha) din totalul
suprafeței împădurite din anul 1975, măs urându -se o suprafață împădurită de circa 1107,69 ha.
Vegetația ierboasă prezintă o dinamică mai accentuată în ceea ce priveste suprafața
ocupată de aceasta. Astfel, în anul 1894, în zona de referință, vegetația ierboasă ocupa o
suprafață totală de 6952,06 ha , aceasta limitându -se până la valoarea de 3531.63 ha cât s -a
înregistrat în anul 1975, cu o rată de scădere medie anuală de aproximativ 42,22 ha. Din anul
1975 până în anul 2006, vegetația ierboasă a înregistrat o creștere cu circa 68,61 % obținându –
se o suprafață cu vegetație ierboasă de circa 5147,03 ha.
Terenurile arabile din zona de studiu prezintă modificări succesive în cei trei ani de
referință, din acest fapt rezultând suprafețe diferite ale acestei categorii de folosință a terenu lui.
Tendința generală este de creștere a suprafețelor agricole ca urmare a necesității tot mai crescute
de terenuri noi și superioare din punct de vedere calitativ, care să genereze o producție agricolă
mare. Astfel, în anul 1894 suprafețele agricole deți neau circa 1345,12 ha, iar până în anu l 1975
acestea au crescut cu circa 63,18 % ajungând la o suprafață totală de 3653,45 ha. Din 1975 până
în anul 2006, în decursul celor 31 ani, terenurile agricole au înregistrat o creștere medie anuală
de aproximativ 92 ,19 ha, ajungând la o suprafață totală de 6511,37 ha. Noi suprafețe arabile au
fost obținute prin drenarea suprafețelor cu exces de umiditate, precum cele din sudul localității
Berești, prin defrișarea pădurilor de luncă și prin desțelenirea vegetației ier boase.

22
În decursul timpului, în cele trei perioade de referință, depunerea de aluviuni în albia
minoră a râurilor Siret, Bistrița, Trotuș a suferit modific ări ca urmare a cursului natural al
geosistemului, dar și din cauza impactului antropic, identificat mai cu seamă în anul 2006, când
au fost înregistrate modificări atât la nivelul albiei minore cât și la nivelul bazinului hidrografic
pe ansamblu. În anul 1894 depunerile aluviale totali zau o suprafață de 1655.87 ha, acestea
crescând până în anul 1975 și ajungând la valoarea de 2337,87 ha. Din 1975 până în anul 2006,
ca urmare a impactului antropic manifestat prin regularizarea cursului Siretului, amenajarea de
canale pentru irigații, exp loatarea de balast și cel mai important prin amenajarea lacurilor de
acumulare Galbeni, Răcăciuni și Berești, depunerile aluviale și -au micșorat foarte mult
suprafața și extinderea în albia râurilor, în anul 2006 măsurându -se o suprafață totală de 755,14
ha.
În această perioadă și suprafața albiei minore a râurilor s -a modificat ca urmare a
impactului antropic, în cei trei ani de referință înregistrându -se modificări. Astfel, în anul 1894
râurile aveau o suprafață de 1450,89 ha, aceasta crescând până în a nul 1975 când în urma
măsurătorilor a fost înregistrată o valoare totală de 1587,13 ha. Din 1975 până în anul 2006
tendința de evoluție a albiei minore a râurilor a fost una regresivă din cauza împactului antropic
accentuat, înregistrându -se o scădere cu 27,27% și o suprafață totală de 1154,30 ha.
Celalalt element hidrologic din geosistemul zonei de luncă, lacurile au suferit multiple
transformări, lacurile antropice amenajate în anii 90 schimbând radical situația din zona de
referință. În anul 1894 suprafața lacurilor era de 3,60 ha, iar în anul 19 75 de 4,36 ha. Începând
cu anii 90 situația s -a schimbat datorită amenajării celor trei lacuri de acumulare în albia râului
Siret, lacuri care aveau ca scop obținerea energiei electrice și alimentarea cu apă a localităților
din zonă. Astfel, pentru anul 20 06 a rezultat în urma măsurătorilor o suprafață lacustră de
3294,08 ha, din care 92,77 % este deținut de lacurile de acumulare, care cumulează circa
3056,14 ha. Cele trei lacuri de acumulare au fost amenajate succesiv. Lacul Galbeni a fost pus
în funcțiune în anul 1983 având o suprafață 112300 m2, o capacitate de 39600 m3 și o înălțime
a barajului de 24 m. Lacul Răcăciuni a fost pus în exploatare în anul 1984, având o înălțime a
barajului de 29 m, o capacitate totală de 103700 m3 și o suprafață de 20000 m2. Lacul Berești
a fost dat în funcțiune în anul 1985, având o înălțime a barajului de 29 m , o capacitate totală d e
120000 m3 și o suprafață a luc iului de apă de 18000 m2. În limitele zonei de studiu, aceste trei
lacuri de acumulare înregistrează în anul 2006 următoarele suprafețe: Lacul Galbeni 248,90 ha,
Lacul Răcăciuni 1405,33 ha, Lacul Berești 1401,90 ha.
Zonele umede sau mlaștinile au suferit și acestea modificări în ceea ce privește
suprafața. În anul 1894 mlaștinile aveau o suprafață totală de 153,12 ha, suprafața crescând

23
până în anul 1975 cât a fost măsurată o suprafață totală de 391,06 ha. Pentru anul 2006 a fost
măsurată o suprafață totală de 68,85 ha. Privind ac este discrepante in ceea ce priveste valorile
numerice ale suprafetelor, exista posibilitatea ca specialistii care au realizat hartile din anul
1894, sa se fi axat pe elementele principate, pe suprafetele mari, fiind omise suprafetele mici
ale unor mlastin i.
Zonele rurale, pe fondul creșterii numerice a populației și a construcției de noi locuințe,
de cele mai multe ori moderne, care să asigure un stil de viață mai bun, au crescut în suprafață
în cei trei ani de referință. În anul 1894 localitățile din zona de studiu aveau o suprafață totală
de 165,10 ha, suprafața lor crescând până în anul 1975 când s -a înregistrat o suprafață totală de
190,58 ha . Din 1975 până în anul 2006, suprafața zonelor rurale a crescut atingând valoarea de
279,18 ha.

2.1.4. Pierder ile de teren generate de amenajarea lacurilor de acumulare

Figure 12. Consumul de teren generat de amenajarea lacurilor de acumulare din Lunca Siretului (anul 2006)
Lacurile de acumulare amenajate în anii ‘90 în Lunca Siretului, în sectorul dintre Bacău
și Adjud, având rol în alimentarea cu apă și obținerea de energie electrică, au consumat întinse

24
suprafețe de teren având utilizări diferite. Acestea, împreună cu canalele de regularizare a
râului, digurile ș i alte amenajări din albia râului au generat multiple transformări în albia minoră
a Siretului producând modificări ale particularităților morfometrice ale râului.
Lacul Galbeni are o suprafaț ă de 248,90 ha, iar raportându -ne la situația utilizării
terenu lui din anul 1975 se poate observa că suprafața lacului se suprapune pentru un sector cu
multiple meandre, sector care, cel mai probabil era afectat de inundații frecvente în perioadele
ploioase. Suprafața lacului a consumat areale cu utilizare diversă: t erenuri cu vegetație ierboasă
106,78 ha, depozite aluviale recente 68,72 ha, albia minoră a Siretului 68,88 ha.

Figure 13. Pierderile de teren generate de amenajarea Lacului Galbeni (anul 2006)

Lacul Răcăciuni amenajat în anul 1984 are o suprafață de 1405,33 ha și ocupă un sector
de luncă mult mai amplu comparativ cu lacul de acumulare Galbeni, situat în amonte. Astfel,
prin suprafața mare pe care o are generează un consum de teren accentuat, sco țând din uz
suprafețe întinse cu utilizare agricolă (terenuri arabile 266,97 ha), suprafețe împădurite cu
vegetație de plop și salcie 278,88 ha (acest aspect ducând la diminuarea suprafeței zonelor
împădurite între anii 1975 și 2006), 212,43 ha depozite al uviale recente, 165,71 ha areale
neidentificate, 251,44 ha albia minoră a Siretului.

25

Figure 14. Pierderile de teren generate de amenajarea lacului Răcăciuni (anul 2006)
Lacul Berești amenajat în anul 1985 are o suprafață de 1401,90 ha și este situat în
proximitatea localității Berești. Având o suprafață foarte mare, scoate din uz întinse suprafețe
de teren cu utilizări diverse: 152,19 ha vegetație forestieră, 557,24 ha ar eale neidentificate,
239,53 ha depozite aluviale recente, 316,87 ha vegetație ierboasă, 140,02 ha albia minoră a
Siretului.

Figure 15. Pierderile de teren generate de amenajarea Lacului Berești (anul 2006)
Per ansablu, lacurile de acumulare Galbeni, Răcăciuni și Berești amenajate în lunca
Siretului au produs importante schimbari geosistemului, precum: mutarea unor constructii
antropice (locuinte, spații de depozitare, stâne), desființarea unor artere de circulație rutieră,
inunda ra unor îndinse suprafețe de teren, creșterea umidității solului prin inundarea terenurilor
din coada lacurilor. Cu toate acestea, lacurile de acumulare din lungul Siretului prezintă și
aspecte pozitive, respectiv: obținerea de energie electrică, alimentar ea cu apă a localităților,
regularizarea cursului Siretului.

26

Figure 16. Dinamica lacurilor de amenajare din Lunca Siretului (anii 2006 și 2018)

Figure 17. Dinamica lacurilor de acumulare din Lunca Siretului (2006 -2018)
Lacurile de acumulare din Lunca Siretului, în sectorul său între Bacău și Adjud, au
cunoscut sensibile modificări în suprafață între anii 2006 și 2018. Aceste modificări de
suprafață au fost identificate prin prelucrarea ortofotopla nurile din anul 2006 și a imaginilor

27
satelitare din anul 2018. În acești doi ani de referință suprafața totală cumulată, a celor trei lacuri
de acumulare a scăzut cu 146.01 ha, de la 3067,83 ha cât a rezultat în urma măsurătorilor pentru
anul 2006 la 2 921,82 ha, valoare obținută pentru anul 2018. Dintre cele trei lacuri de acumulare,
Lacul Berești este singurul care a înregistrat o creștere în suprafață cu circa 241,54 ha, de la
1405.36 ha în anul 2006, la 1646.90 în anul 2018. Lacul Galbeni a scăzut în suprafață în
perioada de timp amintită anterior, de la 260.58 ha în anul 2006, la 165.27 ha în anul 2018,
înregistrând o scădere cu 95.30 ha. Lacul Răcăciuni a înregistrat și acesta o micșorare în
suprafață, de la 1401,90 ha cât avea în anul 2006, la 1109 ,64 ha măsurate pentru anul 2018,
scăderea fiind de circa 292,26 ha.

2.1.5. Dinamica albiei minore a râurilor din zona de studiu.
Din 1894 și până în anul 2018, aspectul general al albiei minore a celor trei râuri din
zona de studiu, Siret și afluenții de dreapta ai acestuia Bistrița și Trotuș, a suferit multiple
transformări, mai cu seamă datorită impactului antropic din zonă.

Figure 18. Dinamica albiei minore a râurilor Siret, Bistrița și Trotuș (anii 1894, 1975, 2018)

28
În această perioadă s -a înregistrat o modificare a formelor și dimensiunilor meantrelor
celor trei râuri, a lungimii și a lățimii albiilor minore și nu în ultimul rând a fost modificat cursul
râurilor. Per ansamblu s -a înregistrat o tendință de migrare către est a albiilor minore a râurilor ,
provocată de înclinarea generală a stratelo r din Podișul Moldovei pe direcția NNV -SSE și de
aportul crescut de sedimente transportate și depuse în albia Siretului de către afluenții acestuia
Bistrița și Trotuș. Cantitat ea de sedimente fiind impresionantă din punct de vedere cantitativ,
este dificil de mobilizat de către apele Siretului, o bună parte dintre acestea rămânând în locul
de depunere, ducând la formarea insulelor de nisip.

Figure 19. Dinamica suprafeței albiei minore a râurilor (anii 1894, 1975, 2006 )
După cum se poate observa în figura 19, suprafața albiilor minore ale râurilor au crescut
din anul 1894 până în anul 1975, de la 1450.98 ha la 1587,13 ha, creșterea fiind de circa 136, 14
ha. Din 1975 până în anul 2006 suprafața albiilor minore s -a micșorat cu circa 432,83 ha,
ajungând la o suprafață totală de 1154, 30 ha. Aceste modificări sunt rezultatul impactului
antropic, manifestat prin amenajarea celor trei lacuri de acumulare (La cul Galbeni, Lacul
Răcăciuni și Lacul Berești), a canalelor din aval de cele trei lacuri, precum și prin îndiguirea
cursurilor râurilor, în special cursul Siretului.

2.2. Consecințele evenimentelor istorice și ale legislației asupra consumului
de teren
Analizându -se evoluția consumului de teren de -a lungul timpului, se poate observa că ,
în ultimul secol , terenurile agricole, în special au avut foarte mult de suferit ca urmare a
contextului legislativ care , a provocat intense transformări la nivelul tere nurilor agricole și nu
numai. Astfel, în cele ce urmează vor fi prezentate o serie de legi ale fondului funciar care au

29
schimbat radical peisajul terenurilor agricole din România, aici incluzându -se și zona de
referință a acestuit studiu.
Adoptată în contextul reformei agrare din România, Legea 187 din 23 martie 1945 viza
următoarele: mărirea suprafețelor gospodăriilor țărănești care aveau mai puțin de 5 ha, crearea
de noi gospodării pentru țăranii fără pământ, amenajarea unor gradini de za rzavaturi în
apropierea orașelor, înființarea unor școli agricole și ferme experimentale. Această lege viza
două direcții generale, pe de o parte se dorea exproprierea terenurilor deținute de anumite
categorii de persoane , aceste terenuri ajungând inițial în proprietatea Statului, iar pe de altă
partea se viza împroprietărirea țăranilor cu pământ.
Astfel, erau trecute în proprietatea Statului următoarele:
– Pământurile și proprietățile agrare de orice tip care aparțineau germanilor și românilor
de naționali tate germană, care au colaborat cu German ia în timpul conducerii lui Hitler;
– Pământurile criminalilor de război și a celor vinovați de pagubele provocate statului
Român;
– Pământurile cetățenilor care s -au refugiat în țări cu care România era în r ăzboi sau în
străinăt ate după data de 23 August 1944;
– Terenurile și toate bunurile agrare ale celor absenți, ș.a.
Excepția de la fenomenul exproprierii faceau următoarele categorii: orezăriile existente,
bunurile agricole aparținând mănăstirilor și a le altor organe de cult, bun urile Domeniilor
Coroanei , ale Eforiilor și Așezămintelor spitalicești, precum și cele ale Academiei Române,
Casei Școlilor și a celorlalte lăcașuri de cultură și în general toate bunurile care făceau parte din
patrimoniul Statului.
Împropri etărirea țăranilor cu pământ se făcea prin întermediul unui Comitet local de
împroprietărire, la nivel de comună, alcătuit din 7 -15 membrii care reprezintă localnici fără
pămând sau care au mai puțin de 5 ha în posesie.
Procesul împroprietăririi prezintă următoarele aspecte generale:
– La împroprietărire vor avea prioritate ostașii care au fost concentrați sau mobilizați și
cei care au luptat împotriva Germaniei în timpul conducerii lui Hitler;
– Mărimea loturilor nu va depăși 5 ha;
– Noii împroprietăriți plă tesc în bani sau în natură 10% din prețul de cumpă rare, r estul
prețului urmând să fie plă tit în rate pe 10 ani , pentru cei cu puțin pămând sau pe 20 ani
,pentru cei fără pământ ;
– Gospodăriile noi formate nu pot fi vândute, împărțite, date în arendă, acest l ucru fii nd
posibil numai în cazuri speciale și doar cu acordul Ministerului Agriculturii;

30
– Împroprietăritul primește pământ eliberat de orice datorie sau obligație; ș.a.
Un alt context care a adus impresionante modificari în ceea ce privește consumul de
teren, a fost instaurarea colectivizării în România. Procesul colectivizării a fost adoptat în
România în anul 1949 și a durat până în anul 1962, având o mică perioadă de s tagnare între anii
1953 -1956, dar revenind apoi cu agresivitate, fiind dus la final în anul 1962. Acest proces a
constat în confiscarea aproape în totalitate a terenurilor agricole deținute de cetățeni și
înființarea unor cooperative agricole. Cei care se opuneau procesului erau tratați cu violență,
uciși, arestați, deportați, iar averile lor erau confiscate de Stat.
Ulterior, odată cu căderea regimului comunist în România (anul 1989) , situația
terenurilor agricole s -a schimbat radical prin întermediul Legii nr. 18 din anul 199 1. Această
lege, prin prevederile sale, avea ca scop reîmproprietărirea cetățenilor cu pământ, pamânturi
care au fost confiscate de către comuniști și folosite pentru constituirea cooperativelor agricole
de producție.
Procesul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate avea următoarele
prevederi:
– Reconstituirea dreptului de proprietate se face în limita unei suprafețe de 10 ha de
familie, în echivalent arabil. Aceștia pot solicita prin cer ere diferența de teren din tre
această suprafața și suprafața terenurilor care au fost confiscate prin colectivizare.
– Pentru a dovedi suprafața de teren adusă în colectivitate, cetățenii trebuie să aducă
documente declarative, precum: acte de proprietate, carte funciară, cererile de inscriere
în cooperativa etc.
– Terenurile cooperativelor agricole localizate în extravilanul localităților devin
proprietatea cooperatorilor sau moștenitorilor acestora în cazul în care persoanele au
decedat și există acte doveditoare privind acceptarea mo ștenitorului.
– În localitățile cu cetățeni români aparținând minorității germane sau în care locuiesc
persoane care au fost deposedate de terenuri, se va realiza împroprietărirea cu terenuri
din rezerva comisiilor.
– Terenurile din extravilan preluate în coo perativa agricolă, precum și terenurile pentru
care nu s -au întocmit cereri de restituire vom rămâne la dispoziția comisiei.
– Li se acordă terenuri și cetățenilor care a u muncit în cooperativa agricolă pe o perioadă
de cel puțin 3 ani, chiar dacă nu au adus teren în cooperativă.
– În cazul în care nu mai rămân terenuri în cooperativa agricolă pentru a se acorda pământ
și categoriei de persoane amintite anterior , comisia are dreptul de a micșora cota de
pămâ nt astfel încât să primească și această categorie.

31
– La cererea parohiilor, comisia va acorda o cotă de până la 5 ha pentru fiecare parohie
sau de până la 10 ha pentru mănăstiri.
– Terenurile din intravilat, care au fost atribuite de cooperativele agricole d e producție,
cooperatorilor pentru ridicarea de locuințe, vor rămâne în posesia respectivilor,
indiferent de originea terenurilor.
– Terenurile proprietatea statului aflate în exploatare în cadrul cooperativelor de producție
rămân la dispoziția comisiilor p entru a fi atribuite celor îndreptățiți prin lege.
– Terenul acordat prin împroprietărire nu poate fi înstrăinat în urmărorii 10 ani.
Aceste prevederi ale Legii nr. 18 din anul 1991 a dus la fărâmițarea terenurilor agricole,
ducât la crearea unor parcele d e dimensiuni mici, orientate de cele mai multe ori pe direcția
deal-vale, iar în cazul terenurilor limitrofe luncii Siretului pot constitui surse de aluviuni depuse .
Acestă orientare a parcelelor, mai cu seamă pe versanții înclinați, a dus la realizarea unor lucrări
agricole pe direcția deal -vale, fapt ce a dus în final la accentuarea proceselor de eroziune în
suprafață și în adâncime, care au generat degradarea solu rilor și a terenurilor agricole. În zonele
cu terenuri în pantă, această degradare a solului s -a manifestat prin decaparea orizontului
bioacumulativ de la suprafața profilului de sol, prin îndepărtarea o rizonturilor intermediare
ajungâ ndu-se la orizontul C , sau cel mai grav prin apariția formelor de eroziune în adâncime
(ogașe, ravene), forme foarte severe care scot din uzul agricol, an de an, importante suprafețe
de teren.
Ulterior, prevederilor Legii nr. 18 din anul 1991, le -au fost aduse modificări prin alte
legi ale fondului funciar, precum: Legea nr. 169 din 1997 și Legea nr.1 din 11 ianuarie 2000.

2.3. Rap ortul dintre cons umul de teren din România și cel din Europa
Pentru a se înțelege mai bine amploarea fenomenului reprezentat de consumul de teren
se consideră a fi necesară o ilustrare a acestui fenomen la nivel european pentru a se observa
diferențele dintre statele europene și România.
După cum se poate observa î n figura 20, care evidențiază într -o manieră cantitativă
dimesiunea fenomenului studiat, se poate conchide faptul că în perioada dintre anii 2009 și 2012
se înregistrează o tendință generală de creștere a consumului de teren, excepție făcând state
precum: Islanda, Norvegia, Muntenegru, Letonia, Lituania, Croația, Bosnia și Herțegovina, țări
în care s -a înregis trat o scădere a consumului de teren în anul 2012, comparativ cu situația din
2009. Acest fapt a fost posibil , cel mai probabil, datorită unei legislații stricte privind consumul
te teren, precum cea din Letonia. În acest stat european există restricții pr ivind amenajarea

32
teritoriului în Golful Riga, pe coasta Mării Baltice. Mai mult decât atât sun t protejate pădurile
din jurul orașelor, care au rol în diminuarea extinderii haotice a mediului urban. În Albania,
Turcia și Serbia situația consumului de teren din anii 2009 și 2012 a rămas constantă, fără a se
înregistra modificări.
La nivel european clasamentul privind consumul de teren din anii 2009 și 2012 plasează
pe primele 7 locuri, cu valorile cele mai mari, tările: Germania ( 18227,85 km² în anul 2009 și
18478,03 km² în anul 2012) , Franța (18026,43 km² în anul 2009 și 18283,95 km² în anul 2012) ,
Italia (9220,94 km² în anul 2009 și 11511,11 km² în anul 2012 ), Anglia (8511,59 km² în anul
2009 și 8584,34 km² în anul 2012 ), Polonia (7754,54 km² în anul 2009 și 7848,34 km² în anul
2012) , Spania (7185,06 km² în anul 2009 și 8399,43 km² în anul 2012) , Turcia (6425,21 km² în
anul 2009 și 6425,21 km² în anul 2012).
Cu o situație alarmantă privind consumul de teren, se prezintă și România, în care, din
anul 2009 până în anul 2012 consumul de teren a crescut cu 143.04 km², de la 3766,67 km² la
3909,71 km². În prezent situația, cel mai probabil, este la fel de critică datorită construcțiilor
masive, mai ales la periferia marilor orașe.
Cu valorile cele mai mici ale consumului de teren, se regăsesc țări precum Luxemburg
(130,61 km² în anul 2009 și 133,98 km² în anul 2012) , Muntenegru (109,11 km² în anul 2009
și 104,97 km² în anul 2012) , Malta (47,84 km² în anul 2009 și 51,41 km² în anul 2012) , țări în
care, cel mai probabil, consumul de teren este influențat și de suprafața mică a statelor . Dintre
aceste s tate, Muntenegru este singurul în care consumul de teren a scăzut din anul 2009 până în
anul 2012, înregistrându -se o diminuare cu 4.12 km². În Luxemburg și Malta creșterile
consumului de teren au valori aproximativ asemănătoare, înregistrându -se o creșter e cu 3.36
km² în Luxemburg și cu 3.57 km² în Malta.

33

Figure 20. Consumul de teren în Europa în anii 2009 și 2012
(Sursă date: European Environment Agency)
În figura nr.21 este evidențiat raportul procentual dintre consumul de teren și suprafața
țărilor din Europa, atât pentru anul 2009 cât și pentru anul 2012.
După cum se poate observa, în top 5 state cu cea mai mare pondere a consumului de
teren din suprafața țării, se regăsesc: Malta (15.14% în anul 2009 și 16.27% în anul 2012),
Olanda (7,71% în anul 2009 și 8,07% în anul 2012), Belgia (7,39% în anul 2009 și 7,56% în
anul 2012), Luxemburg (5,05% în anul 2009 și 5,18% în anul 2012), Germania (5,01% în anul
2009 și 5,17% în anul 2012). Din situația relatată mai sus reiere faptul că suprafața țării are o
influență importantă asupra consumului de teren. Astfel, Malta care are cea mai mică valoare a
consumului de teren la nivel european, reușește să aibă cea mai mare pondere a consumului de
teren din suprafața țării (316 km²).

34
În clasamentul de față, România se
află pe poziția 25, fiind urmată de țări
precum: Grecia (1.35% în anul 2009 și
1.445 în anul 2012) , Letonia (1.12% în
anul 2009 și 1.11% în anul 2012) , Bosnia
și Herțegovina (1.09% în naul 2009 și
1.08% în anul 2012) ș.a. În România,
consumul de teren înregistrează în anul
2009 o pondere de 1.58% din suprafața
țării, iar în anul 2012 ponderea a atins
valoarea 1.64%.
Pe ultimele 4 poziții în clasament,
se situează țările nordice ale Europei,
Finlanda (0.67% în anul 2009 și 0.68% în
anul 2012) , Suedia (0.51% în anul 2009 și
0.51% în anul 2012) , Norvegia (0.28% în
anul 2009 și 0.27% în anul 2012) și Islanda
(0.15% în anul 2009 și 0.14% în anul
2012) .

Finlanda a înregistrat o creștere ușoară cu 0.01%, în timp ce Norvegia și Islanda au
înregistrat scăderi ale ponderii, cu 0.01%. Singura care păstrează o situație constantă este
Suedia, întrucât aceasta nu a înregistrat creșteri ale consumului de teren în perioada 2009 -2012.
Pentru a se evidenția mai profund fenomenul consumului de teren la nivel european a
fost calculat un alt indicator reprezentat de raportul dintre consumul de teren și populație.
Pentru acest demers au fost folosite date statistice privind populația, prelua te de pe site -ul
Eurostat și date referitoare la consumul de teren, luate de pe site -ul European Environment
Agency. Datele din figura 22 au fost structurate tot sub forma unui clasament pentru a se
observa mai precis diferențele dintre statele europene.
Figure 21. Raportul dintre consumul de teren și suprafața
țărilor europene (anii 2009 și 2012)
(Sursă date: European Environment Agency și Eurostat)

35

Figure 22. Consumul de teren raportat la populația statelor europene (anii 2009 și 2012)
(Sursă date: European Environment Agency și Eurostat )
Pe primele 4 locuri, cu cele mai mari valori ale raportului analizat se află Islanda (483.79
m²/loc. pentru anul 2009 și 451,24 m²/loc. pentru anul 2012) , Lituania (481.40 m²/loc. în anul
2009 și 439,15 m² /loc. în anul 2012) , Finlanda (425,71 m²/loc. pentru anul 2009 și 426.06
m²/loc. pentru anul 2012) și Cipru (409.39 m²/loc. pentru 2009 și 416.01 m²/loc. pentru 2012) .
Dintre aceste țări, Islanda prezintă situația cea mai interesantă. În clasamentul privind suprafața
de teren consumat această țară se situa printre statele cu cele mai mici valori , iar în clasamentul
privind ponderea consumului de teren din suprafața țării , era statul cu cea mai mică valoare
înregistrată . O justificare în acest sens ar fi numărul mic de locuitori, respectiv 319368 la 1
ianuarie 2009 și 319575 la 1 ianuarie 2012. Scăderea raportului consum de teren/populație
scade între cei doi ani de referință pe fondul diminuării consumului de teren și creșterii
populației.
În acest clasament România se plasează pe poziția 25 înregistrând pentru acest raport
valorile următoare: 184.28 m²/loc. pentru anul 2009 și 194.55 m²/loc. pentru anul 2012. Această
creștere a raportului cu 10,27 m²/loc. s-a realizat pe fondul unei scăderi a populației cu 344294
locuitori și o creștere a consumului de teren cu 143.04 km². Situaț ia consumul ui de teren din
Romania prezintă diferenț ieri ca urmare a unor s ituații particulare. Românii care au emigrat în
alte țări au construit locuințe moderne care au dus la creș terea co nsumului de teren. Mai mult
decât atât legislația românească permite deținerea mai multor locuințe, fapt ce a favorizat
creșterea consumului de teren.

36
Cu valorile cele mai mici ale acestui raport se regăsesc Malta (116,43 m²/loc. pentru
anul 2009 și 123.13 m²/loc. pentru anul 2012) și Turcia (89.84 m²/loc. în anul 2009 și 85.99
m²/loc. în anul 2012). Malta a înregistrat o creștere cu 6.71 m²/loc. a raportului, în timp ce
Turcia înregistrează o scădere cu 3.86 m²/loc.

37
CAPITOLUL 3 – EFECTELE CONSUMULUI DE
TEREN

Consumul de teren, proces cu caracter divers, antropic și natural, produce efecte
multiple la nivelul peisajului geografic, după cum urmează: degradarea terenurilor manifestată
în zona de luncă a Siretului prin eroziunea în suprafață, acidifierea solurilor, compactarea
solurilor etc.; degradarea habitatelor (diminuarea zonelor umede din zona de luncă a Siretului);
pierderea sau co mpactarea solului prin activită ți agricole (utilizarea agregatelo r agricole de
mare tonaj în procese precum semănat, recoltat etc.) sau prin construirea de clădiri și zone
industriale (creșterea în suprafață a zonelor rurale din Lunca Siretului, precum și a fermelor
legumicole și zootehnice); impermeabilizarea s olurilor prin construirea de clădiri, drumuri
asfaltate sau t rotuare din material impermeabil; și nu în ultimul rând pe rturbarea ciclurilor
naturale a elementelor din natură.

3.1. Consumul de teren în aval de lacurile de acumulare
Pentru evidențierea ac estor efecte ale consumului de teren au fost alese trei zone
eșantion din Lunca Siretului, după cum urmează: zona din aval de Lacul Galbeni , arealul din
aval de Lacul Răcăciuni și sectorul de luncă din aval de Lacul Berești. Toate cele trei zone
eșantion se întind de la barajul lacurilor până la capătul canalului amenajat antropic, zonă în
care Siretul începe să meandreze din nou. Pentru analiza consumul ui de teren realizat de
exploatările de materiale de construcție a mai fost aleasă încă o zonă eșantion situată în aval de
orașul Adjud, datorită unei densități mari a balastierelor.

38

Consumul de teren din aval de Lacul Galbeni

Figure 23. Dinamica consumului de teren în aval de Lacul Galbeni

Figure 24. Utilizarea terenurilor în aval de Lacul Galbeni (anul 1894)

39

Figure 25. Ponderea categoriilor de folosință a terenurilor din totalul suprafeței zonei (anul 1894)

Figure 26. Utilizarea terenurilor în aval de Lacul Galbeni (anul 1975)

Figure 27.Ponderea categoriilor de folosință a terenurilor din totalul suprafeței zonei (anul 1975)

40

Figure 28. Utilizarea terenurilor în aval de Lacul Galbeni (anul 2006)

Figure 29. Ponderea categoriilor de folosință din totalul suprafeței zonei (anul 2006)

Figure 30. Dinamica consumului de teren în aval de Lacul Galbeni
Vegetația forestieră din aval de Lacul Galbeni este prezentă în a nul 1894 pe întinse
suprafețe î n proximitatea albiei minore a S iretului, având o extindere mai amplă pe malul drept.
Din 1894 până în 1975 și 2006, vegetația forestieră a suferit mult de pe urma activităților

41
antrop ice, ajungând ca în anul 2006 să ocupe suprafețe foarte restrânse în coada lacului de
acumulare Răcăciuni. În anul 1894 pădurile ocupau o suprafață de 396, 97 ha reprezentând
aproximativ 27,29 % din suprafața zonei (1454,68 ha). În anul 1975 suprafețele împădurite
ocupau numai 2,8% din zona analizată, însumând o suprafață de circa 40,65 ha, iar în anul 2006
dețineau o suprafață de 35,58 ha , ce reprezenta 2,45% din suprafața zonei.
Vegetația ierboasă a ocupat întinse suprafețe din zona de luncă analizată, în cei trei ani
de referință. Ce ea ce este de subliniat la evoluția suprafețelor ocupate cu vegetație ierboasă este
faptul că, pe de o p arte au scăzut în suprafață datorită schimbării modului de utilizare a
terenului, devenind suprafețe arabile, iar pe de altă parte au crescut în supr afață , în unele areale,
datorită defrișării pădurilor. În anul 1894 ocupau o suprafață de 6232.05 ha (42,83 %), în anul
1975 dețineau o suprafață de 397,83 ha (27,35%), iar în anul 2006 suprafața vegetației ierboase
a ajuns la un total de 568, 99 ha (39,11%) pe fondul defrișărilor masive.
Arabilul sau terenurile arabile, utilizate cu precadere pentru cultura c erealelor, au
crescut în suprafață în toți cei trei ani de referință ocupând suprafețe din ce în ce mai mari pe
ambele maluri ale Siretului, dar cu o ex tindere mai mare pe malul stând datorită reliefului cu
pantă mai redusă. În anul 1894 terenurile arabile ocupau suprafețe mici de circa 173.42 ha
(11.92%), în anul 1975 suprafețe arabile erau mult mai extinse ajungând la o suprafață totală
de 485.21 ha (33,36%), iar în anul 2006 au ajuns la o suprafață mult mai mare, de circa 646.34
ha (44,43%).
Zonele rura le ocupă supra fețe foarte restrânse în zona eș antion situată în aval de lacul
Galbeni, dar conform așteptărilor suprafața localităților a crescut, ducând la impermeabilizarea
și tasarea solurilor. În anul 1894 ocupau o suprafață de 4,35 ha (0.30%), în anul 1975 suprafața
totală a zonelor rurale a ajuns la 4,68 ha (0.32%), iar în 2006 suprafață cumulată era de 5.99 ha
(0.41%).
Depozitele aluviale recente din lunca Siretului au crescut în suprafaț ă între 1894 și 1975,
ajungând de la 168.40 ha (11.58%) la 186 ha (12.79%), iar în anul 2006 ocupau o suprafață de
9.68 ha (0.67%), din cauza amenajării canalului din aval de lac.

42

Figure 31. Dinamica suprafeței albiei minore a Siretului în aval de Lacul Galbeni
Suprafața albiei minore a Siretului a suferit o evoluție asemănătoare cu cea a depozitelor
aluviale recente. Din 1894 până în anul 1975 a crescut în suprafață ca urmare a ciclului firesc
de dezvoltare al meandrelor și a lățimii albiei minore, determinate d e eroziunea lateral ă a râului.
În 1894 albia minoră deținea o suprafață totală de 88.52ha, suprafață care a crescut și a ajuns în
anul 1975 la 189.37 ha. Din 1975 până în anul 2006 suprafața albiei minore a Siretului a scăzut,
ajungând la un total de 147.5 7 ha, la baza acestei diminuări a cursului râului stând amenajarea
canalului din aval de Lacul Galbeni.
Consumul de teren din aval de Lacul Răcăciuni
Analiza consumului de teren din aval de lacul de acumulare Răcăciuni, pune în evide nță
aceeași tendință de evoluție a utilizării terenurilor și anume schimbarea modului de folosință a
terenurilor, prin diminuarea suprafeței anumitor categorii și creșterii suprafețelor altora.
Evoluția constantă a meandrelor râului Siret a generat, p rin eroziune, intense pie rderi de
terenuri cu utilizare diversă, în cea mai mare parte fiind areale cu vegetație ierboasă, forestieră
sau întinde suprafețe cu depuneri aluviale recente. Defrișarea masivă a pădurilor de luncă a dus
la pierderea stabilității malurilor, iar eroziunea a devenit mai accentuată susținând meandrarea
râului.
Situația schimbării modului de folosință a terenurilor prezentă în aval de lacul Răcăciuni
este identică cu cea din aval de lacul Galbeni, manifestată tot prin diminuarea suprafețelor
împădurite în fa voarea vegetației ierboase sau a terenurilor agricole. Pe lângă aceasta,
suprafețele cu vegetație ierboasă au pierdut teren în favoarea formării de noi terenuri arabile,
situație foarte bine pusă în evidență pe malul stâng al Siretului.

43

Figure 32. Dinamica consumului de teren în aval de Lacul Răcăciuni

Figure 33.Utilizarea terenurilor în aval de Lacul Răcăciuni (anul 1894)

44

Figure 34. Ponderea categoriilor de folosință a terenurilor din totalul suprafeței (anul 1894)

Figure 35. Utilizarea terenurilor în aval de Lacul Răcăciuni (anul 1975)

Figure 36. Ponderea categoriilor de folosință a terenurilor din totalul suprafe ței zonei (anul 1975)

45

Figure 37. Utilizarea terenurilor în aval de Lacul Răcăciuni (anul 2006)

Figure 38. Ponderea categoriilor de folosință din totalul suprafeței zonei (anul 2006)

Figure 39. Dinamica consumului de teren în aval de Lacul Răcăciuni
Terenurile arabile, în decursul celor trei ani de referință au crescut în suprafață pe fondul
necesității unor noi terenuri fertile pentru practicarea agriculturii. Astfel , în 1894 arabilul ocupa

46
o suprafață de 154.96 ha (9.34% din suprafața totală a zonei eșantion, de 1657,63 ha ), în 1975
totaliza o suprafață de 739.55 ha (44.61%), iar în anul 2006 terenurile arabile cumulau o
suprafață de 742,58 ha (44,79%).
Vegetația forestieră prezintă o regres care s -a finalizat cu dispariția pădurilor din aval
de Răcăciuni. Dacă în anul 1894 pădurile ocupau o suprafață de 467,57 ha (28.20%), în anul
1975 au ajuns la situația în care pădurile ocupau numai 4.91 ha (0.29%) , urmând ca în anul
2006 să dispară din zonă , pe alocuri rămânând numai câțiva arbori solitari .
Vegetația ierboasă prezintă aceeași tendință de evoluția ca cea din aval de lacul Galbeni ,
scăzând în suprafață din anul 1894 până în anul 1975, de la 627,85 ha ( 37,87 %) la 395,25 ha
(23,84 %). Pentru anul 2006 a fost identificată o suprafață totală de circa 663,01 ha,
reprezentând 39,99 % din suprafața zonei eșantion.
În decursul celor 3 ani de referință mlaștini le au scăzut în suprafață, ajungându -se la
dispariția acestora în anul 2006. În 1894 mlaștinile ocupau circa 0,98% din zona din aval de
Răcăciuni, reprezentând o suprafață de 16,29 ha , iar în anul 1975 s -a ajuns la o suprafață de
11,43 ha (0,68 %).
Depozite aluvial e recente au înregistrat o creștere în suprafață între anii 1894 și 1975,
ajungând de la o suprafață totală de 233.31 ha (14.07 %) la 353.30 ha (21.31%). De atunci și
până în anul 2006 suprafețele depozitelor aluviale recente s -au micșorat, ajungân du-se la un
total de 53.23 ha, reprezentând 3.21% din zona de referință.

Figure 40. Dinamica suprafeței albiei Siretului în aval de Răcăciuni
Pe fondul intenselor modificări antropi ce realizate de societatea umană în aval de
Răcăciuni, manifestate în primul rând prin amenajarea unul canal de regularizare al râului Siret,
suprafața totală a albiei minore a înregistrat modificări. Dacă în anul 1894 albia minoră avea o

47
suprafață de 150,61 ha (9,09%), în anul 1975 albia minoră avea o suprafață totală de 123.42 ha
(7,44%). Din 1975 până în anul 2006 suprafața albiei minore a Siretului a crescut, ajungându –
se la un total de 163,06 ha, reprezenând 9.83% din zona de referință.

Consumul de teren din aval de Lacul Berești
Consumul de teren din aval de lacul Berești prezintă o tendință similară de evoluția a
categoriilor de utilizare a terenurilor, conformă cu situațiile prezentate anterior, în c elelalte două
zone eșantion. Astfel, pădurile au scăzut foarte mult în suprafață în cei trei ani de referință, pe
de o parte vegetația ierboasă a ocupat fostele suprafețe împădurite câștigând teren, dar pe de
altă parte au pierdut terenuri în favoarea agr iculturii, datorită neces ității tot mai crescute de
terenuri arabile fertile. Zo nele umede reprezentate de mlaștini și -au limitat foarte mult
suprafață, datorită lucrărilor de desecare și drenaj demarate cu scopul obținerii de noi suprafețe
agricole.

Figure 41. Dinamica consumului de teren din aval de Lacul Berești

48

Figure 42. Utilizarea terenurilor în aval de Lacul Berești (anul 1894)

Figure 43. Ponderea categoriilor de folosință a terenurilor din totalul suprafeței zonei (anul 1894)

Figure 44. Utilizarea terenurilor în aval de Lacul Berești (anul 1975)

49

Figure 45. Ponderea categoriilor de folosință a terenurilor din totalul suprafeței zonei (anul 1975)

Figure 46. Utilizarea te renurilor în aval de Lacul Berești (anul 2006)

Figure 47. Ponderea categoriilor de folosință a terenurilo din totalul suprafeței (anul 2006)

50

Figure 48. Consumul de teren în aval de Lacul Berești
Vegetația forestieră deținea în anul 1894 o suprafață totală de circa 523.85 ha care
reprezenta 39.44 % din totalul zonei 1328,01 ha, iar în anul 1975 a ajuns la o suprafață de
123.95 ha (9.33%). Din 1975 până în anul 2006 supra fețele forestiere s -au limit at, ajungându –
se la un total de 66,20 ha, reprezentând 4.98 % .
Vegetația ierboasă a scăzut în suprafață din anul 1894 până în anul 1975 de la 379.73
ha (28.59%) până la 103,99 ha (7.83%), iar până în anul 2006 suprafața totală a arealelor
ocupate cu vege tație ierboasă a ajuns la valoarea de 587.17 ha, reprezentând circa 44.215 din
suprafața totală a zonei eșantion.
Depozitele aluviale recente au înregistrat o ușoară creștere între anii 1894 și 1975,
ajungând de la 183.07 ha (13.78%) cât dețineau în anul 1894, la 197.86 ha în anul 1975,
reprezentând 14.89 % din zona de referință. În anul 2006 depozitele aluviale recente ocupau o
suprafață totală de 110.20 ha, reprezentând circa 8.29% din totalul suprafeței zonei.
În anul 2006 suprafețele arabile din aval de Lacul Berești ocupau o suprafață totală de
380.28 ha, reprezentând 28.63% din zona de referință.
0100200300400500600
Vegetație
forestierăVegetație
ierboasăDepozite
aluviale
recenteRâu-Suprafața (ha)
-Categorii de utilizare a terenurilor -Consumul de teren în aval de Lacul Berești
1894 1975 2006

51

Figure 49. Dinamica suprafeței albiei Siretului în aval de Lacul Berești
Cursul Siretului, în aval de lacul Berești a sufe rit multiple transformări de ordin
antropic, prin lucrări de amenajare și de regularizare a cursului râului. Astfel, amenajarea
canalului din aval de lac a dus la crearea unui curs liniar , în exteriorul canalului ramânând doar
mici meandre ale vechiului curs. În anul 1894 albia minoră a Siretului deținea o suprafață totală
de 144.11 ha (10.85%), în anul 1975 avea o suprafață de 90.5 ha, reprezentând 6.81% din zona
analizată, iar în anul 20 06 a ajuns la o suprafață totală de 88,41 ha, reprezentând 6,65% din
zona analizată.

3.2. Diminuarea suprafeț elor zonelor umede
Zonele umede reprezintă medii terestre complexe care se formează în urma contactului
dintre uscat și apă. Noțiunea de zonă umedă este de dată mai recentă, fiind folosită pentru pr ima
dată în anul 1956, atunci câ nd a fost formulată prima definiție a acesteia. În urma mai multor
încercări ale specialiștilor de a defini zona umedă, a fost adoptată la nivel internațional , în urma
convenției Ramsar, o definiție universal valabilă: “Zonele umede sunt întinderi mlaștinoase și
turboase cu ape natural e sau artificiale, permanente sau temporare, stătătoare sau curgătoare,
dulci, salmastre sau sărate, la care se adaugă întinderile marine a căror adâncime, la maree joasă,
nu depășește 6 m” (Romanescu, 2008).
Mlaștinile reprezintă medii geografice cu caracteristici particulare, prin care se
diferențiază de zonele din jur. S olurile sunt hidromorfe, caracterizate prin procese de reducție
și segregare a fierului, lega te de saturarea solului în apă. V egetația este reprezentată de specii
hidrofite, care își dezvoltă aparatele vegetative în apă sau la suprafața acesteia ( Lemna minor,

52
Nimphaea alba, Nuphar luteum, Potampgeton natans, Zoostera, Posid onia) și specii helofite,
specii care își înfig rădăcinile în solul submers și care își dezvoltă aparatul vegetativ aerian
(stuf, rogoz, papură lacustră) (Romanescu, 2008).

Zonele umede dețin o serie de funcții importante, după cum urmează:
– diminuarea riscului la inundație, prin stocarea apei pluviale și încetinirea transferului ei
în aval pe râu;
– zonele umede reprezintă câmpuri pentru manifestarea inundațiilor;
– susținerea debitelor de etiaj al râurilor prin transferul progresiv al apei stocate în
perio adele umede;
– zonele umede dețin și o funcție de recreere, prin practicarea pescuitului, natației,
plimbărilor etc.
Odată cu intensificare impactului antropic din Lunca Siretului , zonele umede au avut
foarte mult de pierdut, multe di ntre ele micșorâ ndu-și suprafața, iar altele au dispărut. Impactul
antropic s -a manifestat prin reconversia zonelor umede și amenajarea acestora în scop agricol
prin lucrări de desecare și drenaj, lucrări care au dus la apariția de noi terenuri arabile fertile.
Mai mult decât atâ t, amenajările legate de infrastructura transporturilor au dus la diminuarea
suprafețelor zonelor umede. Construcția străzilor și a căilor ferate au generat colmatarea zonelor
umede. Pe lângă acestea, lucrările de regularizare a cursului râurilor ( îndigui rea, construirea
barajelor, spargerea canalelor, dragarea etc.) au avut repercusiuni majore asupra zonelor umede
prin afectarea regimului hidric al acestora. Exploatarea materialelor de construcție (nisip,
pietriș) a influențat într -o oarecare măsură ciclu l de dezvoltare al arealelor umede.
Lunca Siretului, în sectorul dintre Bacău și Adjud reprezintă un exemplu tipic al limitării
în suprafață a zonelor umede și chiar a dispariției acestora ca urmare a act ivităților cu rol
restrictiv ale omului.

53

Figure 50. Mlaștinile dezvoltate în Lunca Siretului (anul 1894)
Utilizându -se de tehnologia pe care o aveau la dispoziție la acele vremuri, specialiștii
au cartografiat zona de luncă a Siretului, punând accentul pe suprafețele impo rtante și de
dimensiuni apreciabile, omitînd suprafețele mici ale mlaștinilor. Cu toate acestea, pe harțile din
anul 1894 apar reprezentate și câteva din mlaștinile existente în acea perioadă.
Cele mai bin e dezvoltate și mai numeroase m laștini se regăsesc în sectoarele Galbeni –
Berești și Berești -Adjud, la sud de Bacău fiind regăsită o singură mlaștină izolată. În sectorul
Galbeni -Berești apar menționate o serie de toponime pentru aceste zone umede, după cum
urmează: Balta Sapata, Balta Nilei, Balta Teiului și Balta Băstoaca. Majoritatea acestor zone
umede s -au dezvoltat pe meandre părăsite ale Siretului, excepție făcând mlaștina dezvoltată la
est de localitatea Orbeni, care este limitrofă meandrelor Siretului, dar care, cel mai probabil, se
alimentează cu a pă din râu. În sectorul Berești -Adjud, mari suprafețe mlaștinoase sunt localizate
în zona limitrofă localității Berești, dezvoltate pe o serie de pănâiașe care străbat localitatea pe
direcția generală nord -vest – sud-est. În sudul localității Homocea se de zvoltă o zonă umedă
denumită Balta Oa ii și care s -a format într -un meandru părăsit al Siretului. În extremitatea
sudică a arealului studiat, la nord de localitatea Domnești Sat s -a dezvoltat, pe malul drept al

54
unui afluent de dimensiuni mici al Siretului, o mlaștină care, cel mai probabil se alimentează
cu apă din râu. Per total, zonele umede din zona studiată cumulau o suprafață de circa 153,12
ha.

Figure 51. Mlaștinile dezvoltate în Lunca Siretului (anul 1975)
Comparativ cu anul 1894, în anul 1975 mlaștinile din lunca Siretului au crescut în
suprafață, unele dintre cele cartografiate în anul 1894 dispărând iar altele s -au extins. În anul
1894 nu exista un interes deosebit pentru cartografierea mlaștinilor, prin urmare toate datele din
anul 1975 trebuie privite cu circumspecție. În amonte de localitatea Nicolae Bălcescu s -au
dezvoltat o serie de mlaștini pe cursul unui afluent de dreapta al Siretului. În amonte, în nord –
estul localității Cleja, pe malul drept al Siretului apare cartografiată o altă mlaștină, care
reprezintă un vechi meandru al Siretului, dar care era părăsit la acea vreme. În nord -estul
localității Orbeni apare cartografiată o mlaștină care s -a micșorat în suprafață comparativ cu
dimensiunile pe c are le avea în anul 1894. O altă mlaștină apare localizată în nordul localității
Berești și s -a format pe malul stând al unui afluent de dreapta al Siretului, afluent ce era îndiguit
la acea vreme. Și de această dată, în sectorul Berești -Adjud apar cele mai numeroase mlaștini,
acestea având o dezvoltare mai amplă pe malul drept al Siretului și mai puțin pe malul stâng,

55
unde s -au dezvoltat în apropierea loca lităților Homocea și Ploscuțeni. În nord -estul localității
Burcioaia s -a dezvoltat o nouă mlaștină, pe cursul unui afluent de dreapta al Siretului. Și în a nul
1975 apare reprezentată o mlaștină situată în nordul localității Domnești Sat, doar că suprafața
acesteia s -a micșorat comparati v cu cea măsurată pe harțile topografice din anul 1894. Pe
ansamblu, suprafețele mlaș tinoase au cumulat în anul 197 5 un total de 391,06 ha.

Figure 52. Mlaștinile dezvoltate în Lunca Siretului (anul 2006 )

Figure 53. Dinamica mlaștinilor din Lunca Siretului

56
Comparativ cu situațiile prezentate anterior, în anul 2006 suprafața mlaștinilor a scăzut
cu circa 82,39%, ajungându -se la o suprafață totală de 68,85 ha. Cele mai numeroa se mlaștini
sunt cele din zona M unicipiului Bacău, dezvoltate în interfluviul dintre Bistrița și Siret. În
sectorul Berești – Adjud, sector în care mlaștinile erau foarte bine dezvoltate în anul 1975, a
mai rămas o singură mlaștină, restul dispărând din cauza impactului antropic tot mai crescut
din zonă.
În urma analizei efectuate s -a ajuns la concluzia că zonele umede sunt într -o continuă
scădere în suprafață, multe dintre ele dispărând definitiv, datorită acțiunilor oamenilor.
Activitățile de desecare și drenaj demarate din dorința de a obține noi terenuri arabile au avut
un caracter limitativ pentru zonele umede de luncă. La acestea s -au mai adăugat și acțiunile de
regularizare a cursurilor de apă prin construirea de diguri, baraje și canale, care au impiedicat
circularea apelor către zonele mlaștinoase. După cum este cunoscut acest fapt, mlaștinile
constituie terenuri asupra cărora se extinde viitura în cazul unor inundații, iar construirea de
diguri a dus la impiedicarea apei de a mai deversa din albia râului și în final la intreruper ea
alimentării mlaștinilor cu apă din râu.

3.3. Exploatările de materiale de construcție
Exploatările de materiale de construcții constituie o acțiune de tip antropic, realizată de
către om, în scopul obținerii de roci sedimentare de tipul pietrișurilor și nisipului utilizate cu
precădere în construcții și amenajarea căilor de transport.
În secolul actual, amenajarea balastierelor și exploatarea materialelor de construcție nu
se mai face haotic în albia Siretului. Înaintea demarării acțiunilor de exploatare a balastului, se
realizează un raport care prezintă detaliat proiectul de lucru, oferin d informații asupra
amplasamentului, utilajelor utilizate, proprietățile materialelor exploatate, impactul asupra
mediului etc.
De cele mai multe ori, aceste amplasamente reprezentate de balastiere, se organizează
în apropiere de albia minoră, ceea ce ge nerează un impact direct asupra râului. Un prin impact
îl reprezintă determinarea unei evoluții diferite a albiei Siretului, cu adâncimi și aluvionări care
au uneori un caracter constant, dar care alteori depind foarte mult de tipul și d urata viiturilor,
fapt care duce la o tendință generală de coborâre a liniei talvegului.
Tendința generală de grupare a balastierelor, de amenajare a acestora la distanța mici
unele față de celelalte are un impact direct asupra albiei, ducând la reactiva rea continuă a
aluviunilor, fără a crea condiții de depunere a acestor a în aval. Acest fapt duce la intensificarea

57
turbidității datorată de creșter ea cantităților de sedimente ant renate în mișcare, în suspensie sau
prin rostogolire, în funcție de dimensiun ile particolelor.
Ca multe dintre activitățile antropice și exploatarea materialelor de construcție
generează un risc în ceea ce privește poluarea mediului. Un prim factor poluant este dat de
scurgerile de ulei sau hidrocarburi de la utilajele folosite în exploatarea balast ului (buldozere).
Această poluare este de tip accidental, iar dintre componentele mediului, apa și solul sunt cele
mai predispuse la poluare. Pentru a înlătura riscul unei poluări accidentale cu hidrocarburi și
uleiuri minerale , societățile care se ocupă d e demararea proiectului de exploatare a materialelor
de construcții au obligația de a asigura buna funcționare a utilajelor.

Figure 54. Exploatările de materiale de construcții din Lunca Siretului
Consumul de teren realizat prin amenajarea balastierelor și demararea activităților de
exploatare a materialelor de construcție a fost analizat pe patru zone eșantion, după cum
urmează: o zonă situate în aval de lacul Galbeni, o zonă în aval de lacul Răcăc iuni, o zonă în
aval de lacul B erești și a patra zonă situată în aval de orașul Adjud.

58

Figure 55. Consumul de teren realizat prin amenajarea balastierelor (anul 2006)
Pe toată lungi mea luncii Siretului, de la municipiul Bacău până în aval de Adjud, au fost
identificate pe o rtofotoplanurile din anul 2006, 30 de exploatări de materiale de construcții,
dintre care 12 erau aflate în exploatare, iar 18 erau scoase din exploatare. Balastierele aflate în
exploatare însumau o suprafață totală de 48.61 ha, balastierele scoase din exploatare însumau
84.06 ha, iar împreună consumă terenuri care totalizau o suprafață de 132.68 ha. Balastierele
scoase din exploatare au fost depistate prin identificare de drumuri vechi și prin constatarea
înierbării acestora.
În aval de Lacul Galbeni, au fost identificate 6 balastiere scoase di n exploatare care
însumau o suprafață de 19,10 ha. Acestea erau situate în imediata vecinătate a barajului și au
fost scoase din exploatare din cauza amenajării canalul ui de regularizare a cursului Siretului.
În aval de Lacul Răcăciuni au fost identificate trei balastiere scoase din exploatare,
situate pe malul drept al Siretului, cea din aval având dimensiuni considerabil mai mari (29,83
ha) comparativ cu cele din amon te și cele din aval de lacul Galbeni. Împreună cumulează o
suprafață de terenuri consumate de 37,69 ha, suprafață aproape du blă față de cea a balastierelor
din aval de Galbeni.
În aval de lacul de acumulare Berești au fost identificate pe ortofotoplanul din anul 2006
două balastiere. O balastieră era aflată în exploatare și avea o suprafață de 6,17 ha, iar cealaltă
balastieră, scoasă din exploatare , avea o suprafață de 0.69 ha, împreună realizând un consum
de teren de 6.86 ha.
În aval de orașul Adjud au fost identificate 9 balastiere, dintre care 4 erau scoase din
exploatare și ocupau o supr afață de 20.70 ha, iar 5 erau în plină exploa tare și ocupat o suprafață
totală de 13.20 ha. Împreună, cele 9 balastiere realizau un consum de teren de aproximativ 33.8 9
ha.

59

3.4. Suprafețe impermeabilizate
Făcând referire la impactul procesului de impermeabilizare sunt de menționat câteva
aspecte referitoare la infiltrarea apelor pluviale în sol. Există un raport indirect între
impermeabiliarea solului și infiltrarea apei în sol, primul proces influențându -l pe cel secund.
Astfel, cu cât gradul de impermeabilizare crește, cu atât infliltrarea apei în sol este diminuată,
ajungându -se la situații în care apa de origine pluvială se concentrează la suprafața topografică,
iar datorită scăderii timpului de colectare a acesteia de către râurile emisare din zonă se
accentue ază riscul producerii inundațiilor.
Impermeabilizarea solului are un impact direct și asupra biodiversității, aceasta din urmă
având foarte mult de suferit datorită accentuării impactului antropic. Efectele impermeabilizării
solului se manifes tă prin diminuarea microorganismelor din sol cu rol important în pedogeneză
(aerarea solului și creșterea materiei organice din sol) , iar căile de transport rutiere constituie
reale bariere în migrarea viețuitoarele sălbatice ducând în ultimul râ nd la fra gmentarea
habitatelor.
Mai mult decât atât, acest proces de factură antropică influențează evapotranspirația din
zonele urbane, acest fenomen scăzând în zonele lipsite de vegetație. Valorile mici ale
evapotranspirației cumulate cu capacitatea mar e de absorbție a razelor solare de către
construcțiile de beton și carosabil induc efectul de insulă de căldură urbană, care la rândul lui
afectează starea de sănătate a locuitorilor, mai cu seamă a celor cu diferite probleme de sănătate,
cum ar fi persoan ele cu deficiențe respiratorii, care sunt mult mai vulnerabile în fața acestui
fenomen.
Pentru analiza manifestării acestui proces care constă în acoperirea solului cu materiale
impermeabile (locuințe, beton, șosele etc.) în lunca Siretului, în sectorul d intre Bacău și Adjud,
au fost alese ca două direcții de studiu, dinamica localităților și distribuția în spațiu a rețelelor
de transport.
Zonele rurale din Lunca Siretului, din sectorul de interes al acestui studiu, sunt
reprezentate de patru sa te cuprin se integral în limitele zonei (Holt, Radomirești, Bucioaia și
Siretu) , precum și părți din locali tăți vecine situate mai cu seamă la limita arealului. Localitățile
Holt, Radomirești și Siretu sunt situate amonde de municipiul Bacău, iar localitatea Bucioai a
este localizată aval de Adjud, în zona de interfluviu Siret -Bistrița.

60

Figure 56. Dinamica zonelor rurale din Lunca Siretului

Figure 57. Dinamica suprafețelor zonelor rurale
Pentru analiza zonelor rurale și mai exact a dinamicii acestora au fost prelucrate în GIS
hărți topografice din anul 1894 și anul 1975 și ortofotoplanuri din anul 2006. Conform
așteptărilor, spațiul locuit din lunca Siretului a crescut în suprafață, consumând terenuri de cel e
mai multe ori utilizate agricol. La baza creșterii în suprafață a localităților au stat o serie de
factori precum: creșterea numărului de populație și necesarul de noi locuințe, construirea de
locuințe noi din beton pe noi amplasamente pentru sporirea nivelu lui de trai și al confortului,

61
precum și migrarea populației din satele de luncă. Un număr mare de oameni au emig rat din
localitățile rurale spre țări cu o economie mai dezvoltată și mai diversificată în cautarea unui
loc de muncă. An de an, o parte din ac ești cetățeni revin în țară și investesc în construirea unor
noi locuințe după standardele de civilizație descoperite în Occident.
În anul 1894 în zona de luncă a Siretului localitățile rurale ocupau o suprafață de 165,10
ha, reprezentând 0.90% din zona de studiu (18441 ha), iar în anul 1975 acestea au ajuns la o
suprafață totală de 190,58 ha totalizând un procent de 1.03%. Pentru anul 2006 a fost măsurată
o suprafață totală a zonelor rurale de 279,18 ha, reprezentând o pondere de 1.51% din suprafața
studiată.

Figure 58. Evoluția în timp a suprafețelor localităților

Figure 59. Ponderea suprafețelor localităților din suprafața totală a zonelor rurale
Localitatea Holt a cunoscut o amplă dezvoltare din anu l 1894 până în anul 2006, cel mai
probabil continuând să crească până în prezent, dacă și -a păstrat tendința pe care a avut -o în

62
perioada anterioară. Astfel, în anul 1894 ocupa o suprafață de 26.89 ha (16.29% din totalul
zonelor rurale ), în anul 1975 măsur a 51.87 (27.22%), iar în anul 2006 a ajuns la o suprafață de
62.81 ha, reprezențând 22.50% din totalul zonelor rurale .
Satul Radomirești a înregistrat și acest a o creștere în suprafață în toț i cei trei ani de
referință. În anul 1894 avea o suprafață de 3.04 ha ceea ce reprezenta o pondere de 1.84% din
suprafața totală a zonelor rurale specifică acestui an, în anul 1975 măsura circa 5.96 ha (3.13%),
iar în anul 2006 a ajuns la o suprafață de 6. 02 ha, ceea ce reprezenta un procent de 2.16% din
suprafață totală a zonelor rurale specifică anulul 2006.
Localitatea Siretu avut o evoluție mai diferită înregistrând o scădere în suprafață din
anul 1894 până în anul 1975, de la 44.04 ha (26,67%) la 31. 56 ha (16.56%). Din 1975 până în
anul 2006 suprafața localității Siretu s -a dublat ajungând să ocupe 67.63 ha, ceea ce reprezintă
24.23% din totalul suprafețelor zonelor rurale identificate în anul 2006.
Localitatea Burcioaia a avut o evoluție identică c u cea a localității Siretu, situată în
amonte. Astfel, din anul 1894 până în anul 1975 suprafața localității a scăzut de la 45.05 ha
ceea ce reprezenta 28.50% din suprafața totală a zonelor rurale, la 35.12 ha, ocupând numai
18.43% din suprafața totală a z onelor rurale. Din anul 1975 până în anul 2006 suprafața
localității Burcioaia s -a mărit , ajungând la 46.37 ha, ceea ce reprezintă 16,61% din suprafața
totală a zonelor rurale din acel an.
Celălalt alement care face parte din categoria consumului de tere n, identificat în zona
de luncă a Siretului este reprezentat de amenajarea drumurilor, ș oselelor și a căilor ferate.
Pentru analiza consumului de teren realizat prin amenajarea căilor de transport au fost
efectuate determinării și măsurători tot pe cele patru zone eșantion folosite în analiza
consumului de teren realizat prin amenajarea balastierelor: zonele din aval de Lacul Galbeni,
aval de Lacul Răcăciuni, aval de Lacul Berești și aval de orașul Adjud.

Figure 60. Lungimea căilor de transport

63
Drumurile pietruite sau drumurile clasice, fără pietriș, ocupă cea mai mare parte din
zonele eșantion stabilite, urmate apoi de drumurile asfaltate, iar cu cele mai mici lungimi se află
căile ferate. Situați a drumurilor diferă de la o z onă eșantion la alta , după cum urmează.
În aval de Lacul Galbeni a fost identificat un sector cu o lungime de 0.20 km din drumul
DJ252D care traversează pe direcția est -vest zona de studiu, pe la baza barajului lacului
Galbeni. Drumurile pietruire ocupă o lungime totală de 42.96 km.
În aval de Lacul Răcăciuni a fost măsurată o lungime mai mare a drumurilor asfaltate
(3,43 km lungime) fiind identificate două drumuri județene: DJ252E ce traversează zona pe
direcția est -vest în proximitatea barajului și drumul județean DJ252C cu o desfă șurare generală
pe direcția nord -sud, pe limita estică a zonei de studiu. Drumurile pietruite au o lungime totală
de 62,28 km.
În aval de Lacul Berești au fost identificate două drumuri asfaltate cu desfăsurare pe
direcția est -vest în zona de studiu: DJ11 9A în proximitate barajului și DN11A în limita sudică
a zonei eșantion. Împreună, cele două drumuri asfaltate au o lungim e de 1.80 km. Drumurile
pietruit e din aval de Lacul Berești au o lungime totală de 44.42 km.
În aval de Adjud au fost măsurați 3.03 km de drum asfaltat repr ezentat de drumul DC22
cu desfăș urare pe direcția est -vest în zona de studiu și drumul E85 pe direcția nord -sud. În aval
de Adjud, în zona eșantion stabilită convențional a fost măsurată și o cale ferată cu o lungime
de 1.36 km și orie ntare nord -sud ce leagă orașe mari din zona Moldovei precum Focșani, A djud,
Bacău. Drumurile pietruite au o lungime totală de 29,48 km.
Concluzionând, amenajarea de drumuri a dus la un consum sporit de terenuri în zona de
luncă a Siretului. Pe lângă faptu l că fragmentează habitalele, drumuri , în special cele asfaltate
ridică probleme în ceea ce priveste tasarea și imper meabilizarea solurilor, iar circ ulația intensă
a autovehicul elor duce la poluarea cu metale grele a arealelor aflate în vecinătatea șoselel or.

64

CONCLUZII

Consumul de teren reprezintă un proces complex care are în vedere atât transformări
natural e ale geosistemului cât și modificări impuse de factorul antropic (omul). Consumul de
teren poate fi și rezultatul unor factori naturali, cum ar fi eroziunea și deșertificarea. De
exemplu, în Lunca Siretului, în sectorul dintre Bacău și Adjud, cele trei râuri Siret, Bistrița și
Trotuș produc pierderi de teren prin erodarea ambele maluri ducând la dispariția unor
importan te suprafețe de teren cu utiliză ri diverse (terenuri arabile, pășuni, păduri etc.). În ceea
ce priveste caracterul antropic, consumul de teren se manifestă prin extinderea zonelor
construite, extinderea maximă a terenurilor care pot fi folosite pentru agricultură sau alte
activități economice și exploatarea excesivă a terenurilor folosite în scop agricol.
Rețeaua hidrografică d in zona de studiu, reprezentată de râurile Siret, Bistrița și Trotuș
a suferit multiple transformări în ceea ce privește lungimea cursurilor de apă, suprafața totală a
albiei minore (în anul 1894 albiile minore însumau o suprafață de 1450,98 ha, în anul 1975
totalizau 1587,13 ha, iar în anul 2006 au ajuns la un total de 1 154,30 ha) , conformația
meandrelor și nu în ultimul rând poziția albiei minore în teritoriu de -a lungul celor patru ani în
care s -au facut măsurători (1894, 1975, 2006, 2018). În această perioadă s -a înregistrat o
migrare a albiei minore către est și modif icări ale celorlalte dimensiuni ale râului, realizate pe
fondul ciclului natural de evoluția al albiei minore, dar și din cauza societății umane care a
realizat lucrări hidrotehnice în lunca Siretului (realizarea de diguri, canale și lacuri de
acumulare).
Lacurile de acumulare amenajate în anii ’90 (Lacul Galbeni, Lacul Răcăciuni și Lacul
Berești) au realizat un consum de teren după cum urmează: Lacul Galbeni în anul 2006 a
consumat o suprafață de 260.58 ha , iar în anul 2018, 165,27 ha; Lacul Răcăciuni a dus la
pierderea unei suprafețe de 1401,90 ha în anul 2006, iar în anu l 2018 a provocat pierderi de
teren de 1109,64 ha; Lacul Berești a indus pierdereri de teren de 1405.36 ha în anul 2006 și de
1646.90 ha în anul 2018. Aceste luci uri de apă au suferit mo dificări ca urmare a condițiilor
climatice, dar mai ales datorită colmatării acestora, cu sedimente transportate de Siret.
Canalele amenajate în lunca Siretului, în aval de lacurile de acumulare amintite anterior,
au dus la regularizarea cursului Siretul ui generând micșorarea lungimii râului în sectoarele
respective, dispariția meandrelor sau părăsirea acestora. În aval de Lacul Galbeni albia minoră

65
a râurilor avea o suprafață de 88.52 ha în anul 1894, 189.37 ha în anul 1975 și 147.57 ha în anul
2006. În aval de Lacul Răcăciuni, albia minoră avea o suprafață de 150.61 ha în anul 1894,
123.42 ha în anul 1975 și 163.06 ha în anul 2006. În aval de Lacul Berești albia minoră avea în
anul 1894 – 144,12 ha, în 1975 – 90.50 ha, iar în anul 2006 – 88.41 ha.
Consumul de teren, proces cu caracter divers, antropic și natural, produce efecte
multiple la nivelul peisajului geografic, după cum urmează: degradarea terenurilor manifestată
în zona de luncă a Siretului prin eroziunea în suprafață, acidifierea solurilor , compactarea
solurilor etc.; degradarea habitatelor (diminuarea zonelor umede din zona de luncă a Siretului);
pierderea sau compactarea solului prin activități agricole (utilizarea agregatelor agricole de
mare tonaj în procese precum semănat, recoltat et c.) sau prin construirea de clădiri și zone
industriale (creșterea în suprafață a zonelor rurale din Lunca Siretului, precum și a fermelor
legumicole și zootehnice); impermeabilizarea solurilor prin construirea de clădiri, drumuri
asfaltate sau t rotuare di n material impermeabil; și nu în ultimul rând perturbarea ciclurilor
naturale a elementelor din natură.
Impactul antropic crescut a dus la diminuarea zonelor umede datorită necesității de noi
terenuri arabile fertile. În anul 1894 mlaștinile aveau o suprafață totală de 153.12 ha, în anul
1975 aveau 391.06 ha, iar în anul 2006 au ajuns la un total de 68.85 ha. A stfel, prin lucrări de
desecare și drenaj unele mlaștini din lunca Siretului au dispărut, în locul lor apărând noi terenuri
arabile. Terenuri a rabile noi au fost obținute și prin defrișarea pădurilor de luncă sau prin
desțelenirea pajiștilor. Defrișarea pădurilor din lunca Siretului a dus la destabilizarea malurilor
și la scăderea rezistenței acestora la eroziunea răului. Acest proces a dus la in tensificarea
consumului de teren realizat de arterele hidrografice din zona de luncă.
Un alt efect al consumului de teren, identificat în lunca Siretului a fost exploatările de
materiale de construcție. Aceste activități cu caracter antropic au scos din u z importante
suprafețe de teren (în anul 2006 balastierele au provocat pierderi de teren de 132.68 ha, din care
48.61 ha erau balastiere aflate în exploatare, iar 84.06 ha erau balastiere scoase din exploatare) ,
dar au generat și modificări în albia Siretului (coborârea liniei talvegului, creșterea turbidității
etc.).
Unul dintre cele mai puternice efecte ale consumului de teren din zona de luncă este
reprezentat de impermeabilizarea solului prin co nstru irea de cla diri din beton sau drumuri
asfal tate. În zona de luncă au fost identificate patru localități cuprinse integral în limitele
arealului studiat (Holt, Siretu, Radomirești și Burcioaia) precum și părți din alte localități situate
mai cu seamă la limita teritoriului. Aceste localități au crescut î n cei trei ani de referință (1894,
1975 și 2006) ducând la creșterea consumului de teren, în special terenuri utilizate agricol și la

66
impermeabilizarea solurilor. În anul 1894 zonele construite aveau o suprafață totală de 165.10
ha, în anul 1975 au ajuns l a o suprafață de 190.58 ha, iar în anul 2006 suprafața acestora a
crescut, înregistrându -se un total de 279.18 ha.
Pe langă așezările umane, drumurile asfaltate constituie un alt factor care generează
impermeabilizarea solului, iar prin circulația intensă a autovehiculelor se produse poluarea cu
metale grele a solurilor din vecinătate. În aval de Lacul Galbeni drumurile asfaltate aveau o
lungime de 0.20 km, în aval de Lacul Răcăciuni aveau de 3,43 km, iar în aval de Lacul Berești
însumau o lungime de 1,80 k m.
Per ansamblu consumul de teren este un proces cu caracter divers, antropic și natural,
care trebuie luat în considerare de autoritățile competente. Acestea trebuie să impună restricții
în ceea ce privește avansarea consumului de teren, deoarece cele mai im portate terenuri
consumate rezultă din activitățile antropice.

67
BIBLIOGRAFIE

Cărți scrise:
1. Antonovici – Probleme hidrografice în bazinul inferior al Siretului, Tipografia ziarului
Universal Societatea Anonimă, București, 1929
2. Beilicci – Scurgerea solidă în bazine hidrografice, Editura Politehnica, Timișoara, 2009
3. Bogdan,ș.a. – Vrancea, Monografie, București, 1981
4. Chițu – Relieful și solurile României, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1975
5. Ciulache – Topoclimatologie și microclimatologie, Centrul de multiplicare al
Universității din București, București, 1971
6. Cocean – Geografia regională a României, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2008
7. Dohotar – ArcView și ArcGIS, Casa Cărtii de Știință, Cluj Napoca, 2009
8. Doniță – Pădu rile de luncă din România – trecut, prezent, viitor, Editura Green Steps,
Brașov, 2010
9. Fodorean – Curs practic de cartografiere și G.I.S, Universitatea Babeș -Bolyai, Cluj –
Napoca, 2008
10. Loghin – Elemente de geomorfologie fluvială, Editura Valahia University Press,
Târgoviște, 2009
11. Lupu – Contribuții la studiul pădurilor de luncă dintre Siret, Moldova și Șomuzul Mare,
Iași, 1979
12. Mară Marin – Potențialul geo -agricol al văii Siretului între Bacău și Adjud, Editura
Corgal Press, Bacău, 2004
13. Mihăilescu – Geografia fizică a României, Editura Științifică, București, 1969
14. Monah – Flora și vegetația din Lunca Siretului, Iași, 1998
15. Munteanu – Geografia fizică a României, Editura Mirton, Timișoara, 1998
16. Murgoci – Zonele naturale de soluri în România, Institutul Geologic, București, 1910
17. Olariu – Unele aspecte privind tranzitul de aluviuni din bazinul hidrografic Trotuș și de
pe sectorul inferior al râului Siret în timpul viiturilor excepționale din anii 1991 și 2005,
Editura Universității din Suceava, Suceava, 2009
18. Popa – Geomorfologia albiei minore a râului Siret, pe teritoriul țării noastre, Iași, 2007
19. Popa , Geomorfologia albiei minore a râului Siret, Editura Universității Alexandru Ioan
Cuza, Iași, 2007.

68
20. Rădoane – Efectele barajelor în dinamica reliefului, Editura Acad emiei Republicii
Socialiste România, București, 1986
21. Rădulescu – Vrancea, Geografie fizică și umană, București, 1937
22. Romanescu – Dinamica apei în sol și ameliorarea terenurilor cu exces de umiditate,
Editura Terra Nostra, Iași, 2009
23. Roșu – Geografia fizică a României, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980
24. Sfîcă – Clima culoarului Siretului și a regiunilor limitrofe, Editura Universității
Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2015
25. Șumălan – Factorul geologic și impactul asupra scurgerii, Oradea, 2012
26. Ujvari – Geografia apelor României, Editura științifică, București, 1972
27. Zaharia – Geografia fizică a României, Editura Universitară București, București, 2006
28. Zăvoianu – Relații cantitative între producția de aluviuni în suspensie și factorii de
mediu, Editura Transversal, București, 2011.

Articole și publicații:
1. Balasubramanian – Soil Erosion – Causes and Effects, Technical Raport, February 2017
2. Gundula Prokop – Environnment Agency Austria – Soil Sealin & Land Take, European
Dimensions, IESP Workshop Soil – An Essential Resource, Frauenchiemsee, April 16
– 17 2015
3. Laxmi Kant Sharma, Mahendra Singh Nathwat – assessment of land consumption rate
with urban dinamics change using geospatial techniques, Jurnal of Land Use Science,
june 2012
4. Legea nr. 1 din 11 ianuari e 2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18.1991 și ale Legii nr. 169.1997, Monitorul Oficial al României
5. Legea Nr. 169 din 27 octombr ie 1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului
funciar nr. 18. 1991, Monitorul Oficial al României, iulie 2005
6. Legea nr. 18 din 19 februarie 1991 (Legea fondului funciar), publicat în Monitorul
Oficial nr 1/5 ianuarie 1998
7. Legea Nr. 187 din 23 m artie 1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, publicat în
Monitorul Oficial nr. 68 bis din 23 martie 1945
8. Martin Besnisch – Soil Sealing and the Complex Bundle of Influential Factors:
Germany as a Case Study, International Jurnal of Geo -Information, augus t 2016

69
9. Orientări privind cele mai bune practici în vederea limitării, atenuării sau conservării
impermeabilizării solului, Comisia Europeană, 2012
10. Salvatore Bimonte – Land consumption and income in Italy: a case of inverted EKC,
Ecological economics, Janua ry 2017
11. Slavoljub et all – Land Use Changes and Environmental Problems Caused by Bank
Erosion: A Case Study of the Kolubara River in Serbia, 2012

Site-uri web
1. http://land.copernicus.eu/pan -european/corine -land-cover – Copernicus Global Land
Service, consultat la 16 februarie 2019
2. http://www.arcgis.com/home/webm ap/viewer.html?webmap=c60b41b1aa3a40f38b1c
48d8c7679e09 – Arc Gis – Corine Land Cover România, consultat la 20 februarie 2019
3. http://luncasiretului.biodiversitate.ro/s pa0071 -lunca -siretului -inferior/ – Asociația
pentru Conservarea Diversității Biologice, consultat la 15 martie 2019
4. http://geo -spatial.org/ – Geospatial, consultat la 15 martie 2019
5. www.rowater.ro/dasiret/continut%20site/acasa/despre%20noi.aspx – Administrația
Bazinală de Apă Siret, 10 martie 2019
6. http://atlas.anpm.ro/atlas# – Agenția Națională pentru Protenția Mediului Vrancea,
consultat la 18 martie 2019
7. www.rowater.ro/dasiret/sgavrancea/ – Sistemul de Gospodărire a Apelor Vrancea,
consultat la 20 aprilie 2019
8. www.rowater.ro/Continut%20Site/…/Cadastrul%20Apelor%20Romane.aspx –
Cadastrul Apelor Române, consultat la 30 aprilie 2019
9. http://geoportal.ancpi.ro/geoportal/viewer/index.html – Agenția Națională de Cadastru
și Publicitate Imobiliară, consultat la 25 aprilie 2019
10. http://www.inhga.ro/harta -si-situatia -hidrologica – Institutul Național de Hidrologie și
Gospodărire a Apelor, consultat la 5 aprilie 2019
11. http://inspire –
geoportal.ec.europa.eu/results.html?country=ro&view=details&legislation=all –
Inspire Geoportal, consultat la 11 aprilie 2019

70
LISTA FIGURILOR

Figure 1.Poziția geografică a zonei de studiu ………………………….. ………………………….. ……………………… 5
Figure 2. Utilizarea terenurilor în Lunca Siretului între Bacău și Adjud (anul 1894) ……………………….. 13
Figure 3. Suprafața categoriilor de utilizare a terenurilor (anul 1894) ………………………….. …………….. 14
Figure 4. Ponderea suprafețelor modurilor de utilizare a terenurilor din Lunca Siretului (anul 1894) 14
Figure 5. Utilizarea terenurilor în Lunca Siretului între Bacău și Adjud (anul 1975) ……………………….. 16
Figure 6. Suprafața categoriilor de utilizarea a terenurilor din Lunca Siretului (anul 1975) …………….. 16
Figure 7. Ponderea categoriilor de utilizare a terenurilor în Lunca Siretului (anul 1975) ………………… 17
Figure 8. Utilizarea terenurilor în Lunca Siretului între Bacău și Adjud (anul 2006) ……………………….. 19
Figure 9. Suprafața terenurilor din Lunca Siretului, pe categorii de folosință (anul 2006) ………………. 19
Figure 10. Ponderea categoriilor de folosință în Lunca Siretului (anul 2006) ………………………….. ……. 20
Figure 11. Evoluția consumului de teren în Lunca Siretului între Bacău și Adjud (anii 1894, 1975 și
2006) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 20
Figure 12. Consumul de teren generat de amenajarea lacurilor de acumulare din Lunca Siretului (anul
2006) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 23
Figure 13. Pierderile de teren gen erate de amenajarea Lacului Galbeni (anul 2006) …………………….. 24
Figure 14. Pierderile de teren generate de amenajarea lacului Răcăciuni (anul 2006 ) …………………… 25
Figure 15. Pierderile de teren generate de amenajarea Lacului Berești (anul 2006) ……………………… 25
Figure 16. Dinamica lacurilor de amenajare din Lunca Siretului (anii 2006 și 2018) ………………………. 26
Figure 17. Dinamica lacurilor de acumulare din Lunca Siretului (2006 -2018) ………………………….. ….. 26
Figure 18. Dinamica albiei minore a râurilor Siret, Bistrița și Trotuș (anii 1894, 1975, 2018) ………….. 27
Figure 19. Dinamica suprafeței albiei minore a râurilor (anii 1894, 1975, 2006) ………………………….. . 28
Figure 20. Consumul de teren în Europa în anii 2009 și 2012 ………………………….. …………………………. 33
Figure 21. Raportul dintre consumul de teren și suprafața țărilor europene (anii 2009 și 2012) …….. 34
Figure 22. Consumul de teren raportat la populația statelor europene (anii 2009 și 2012) ……………. 35
Figure 23. Dinamica consumului de teren în aval de Lacul Galbeni ………………………….. …………………. 38
Figure 24. Utilizarea terenurilor în aval de Lacul Galbeni (anul 1894) ………………………….. ……………… 38
Figure 25. Ponderea categoriilor de folosință a terenurilor din to talul suprafeței zonei (anul 1894) .. 39
Figure 26. Utilizarea terenurilor în aval de Lacul Galbeni (anul 1975) ………………………….. ……………… 39
Figure 27.Ponderea categoriilor de folosință a terenurilor din totalul suprafeței zonei (anul 1975) … 39
Figure 28. Utilizarea terenurilor în aval de Lacul Galbeni (anul 2006) ………………………….. ……………… 40
Figure 29. Ponderea categoriilor de folosință din totalul suprafeței zonei (anul 2006) ………………….. 40
Figure 30. Dinamica consumului de teren în aval de Lacul Galbeni ………………………….. ………………… 40
Figure 31. Dinamica suprafeței albiei minore a Siretului în aval de Lacul Galbeni …………………………. 42
Figure 32. Dinamica consumului de teren în aval de Lacul Răcăciuni ………………………….. ………………. 43
Figure 33.Utilizarea terenurilor în aval de Lacul Răcăciuni (anul 1894) ………………………….. ……………. 43
Figure 34. Ponderea categoriilor de folosință a terenurilor din totalul suprafeței (anul 1894) ……….. 44
Figure 35. Uti lizarea terenurilor în aval de Lacul Răcăciuni (anul 1975) ………………………….. …………… 44
Figure 36. Ponderea categoriilor de folosință a terenurilor din totalul suprafeței zonei (anul 1975) .. 44
Figure 37. Utilizarea terenurilor în aval de Lacul Răcăciuni (anul 2006) ………………………….. …………… 45
Figure 38. Ponderea categoriilor de folosință din totalul suprafeței zonei (anul 2006) ………………….. 45
Figure 39. Dinamica consumului de teren în aval de Lacul Răcăciuni ………………………….. ………………. 45
Figure 40. Dinamica suprafeței albiei Siretului în aval de Răcăciuni ………………………….. ………………… 46
Figure 41. Dinamica consumului de teren din aval de Lacul Berești ………………………….. ………………… 47
Figure 42. Utilizarea terenurilor în aval de Lacul Berești (anul 1894) ………………………….. ………………. 48
Figure 43. Ponderea categoriilor de folosință a terenurilor din totalul suprafeței zonei (anul 1894) .. 48

71
Figure 44. Utilizarea terenurilor în aval de Lacul Berești (anul 1975) ………………………….. ………………. 48
Figure 45. Ponderea categoriilor de folosință a terenurilor din totalul suprafeței zonei (anul 1975) .. 49
Figure 46. Utilizarea terenurilor în aval de Lacul Berești (anul 2006) ………………………….. ………………. 49
Figure 47. Ponderea categoriilor de folosință a terenurilo din totalul suprafeței (anul 2006) …………. 49
Figure 48. Consumul de teren în aval de Lacul Berești ………………………….. ………………………….. ……… 50
Figure 49. Dinamica suprafeței albiei Siretului în aval de Lacul Berești ………………………….. ……………. 51
Figure 50. Mlaștinile dezvoltate în Lunca Siretului (anul 1894) ………………………….. ………………………. 53
Figure 51. Mlaștinile dezvoltate în Lunca Siretului (anul 1975) ………………………….. ………………………. 54
Figure 52. Mlaștinile dezvoltate în Lunca Siretului (anul 2006) ………………………….. ………………………. 55
Figure 53. Dinamica mlaștinilor din Lunca Siretului ………………………….. ………………………….. ………….. 55
Figure 54. Exploatările de materiale de construcții din Lunca Siretului ………………………….. …………… 57
Figure 55. Consumul de teren realizat prin amenajarea balastierelor (anul 2006) ………………………… 58
Figure 56. Dinamica zonelor rurale din Lunca Siretului ………………………….. ………………………….. …….. 60
Figure 57. Dinamica suprafețelor zonelor rurale ………………………….. ………………………….. ……………… 60
Figure 58. Evoluția în timp a suprafețelor localităților ………………………….. ………………………….. ……… 61
Figure 59. Ponderea suprafețelor localităților din suprafața totală a zonelor rurale ……………………… 61
Figure 60. Lungimea căilor de transport ………………………….. ………………………….. …………………………. 62