Specializarea: RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII EUROPENE [611294]

0
UNIVERSITATEA ”DANUBIUS” GALAȚI
FACULTATEA DE COMUNICARE ȘI RELAȚII INTERNAȚIONALE
Specializarea: RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII EUROPENE

L U C R A R E D E L I C E N Ț Ă

Conducător științific,
Lector dr. LUCIAN DÎRDALĂ
Absolvent: [anonimizat]
2020

1
UNIVERSITATEA ”DANUBIUS” GALAȚI
FACULTATEA DE COMUNICARE ȘI RELAȚII INTERNAȚIONALE
Specializarea: RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII EUROPENE

IMPORTANȚA FONDURILOR EUROPENE ÎN IMPLEMENTAREA
POLITICILOR PUBLICE LA NIVEL LOCAL

GALAȚI
2020

1

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 3
CAPITOLUL I: IMPLEMENTAREA POLITICILOR PUBLICE ………………………….. ………………………….. …….. 5
1.1. Fundamentarea teoretică a procesului de implementare a politicilor publice. ……………………. 5
1.2. Complexitatea procesului de implementare a unei politici publice. ………………………….. ………. 6
1.2.1. Libertatea de acțiune în implementarea politicilor publice. ………………………….. …………… 7
1.2.2. Politicile publice care au eșuat sau care nu au putut fi implementate. ………………………… 8
1.2.3. Fac torii care influențează implementarea unei politici publice ………………………….. ………. 8
1.3. Procesul de implementare a politicilor publice. Modele de implementare. Cum se
implementează o politică. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 9
1.3.1. Modele de implementare a politicilor ………………………….. ………………………….. ………….. 11
CAPITOLUL II: ROLUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ÎN PROCESUL DE IMPLEMENTARE A POLITICILOR
PUBLICE. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 14
2.1. Instrumentele politicilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 15
2.2. Actori și instituții implicate în procesul de implementare a politicilor publice ……………………. 20
Capitolul III. Studiu de caz privind implementarea politicilor publice. ………………………….. ……………. 25
3.1. Viziunea comunității ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 26
3.2. Strategia de dezvoltare locală ………………………….. ………………………….. ………………………….. .27
3.3. Implementarea unei politici publice referitoare la reducerea consumului de energie utilizând
fonduri europene ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 35
Concluzii și recomandări ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 41
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 42
Acte Normative ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 42
Literatură de specialitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 42
Surs e electronice: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 43
ANEXA 1 – Sondaj de opinie cu privire la dezvoltarea socio -economică a municipiului DOROHOI ……. 44
Anexa 2 – Sondaj de opinie pentru evaluare a gradului de satisfacție a cetățenilor vis -a-vis de serviciile
publice din municipiul Dorohoi ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 49

2

3

INTRODUCERE
Administrația publică trebuie să-și întărească continuu capacitatea de îmbunătățire a
rezultatelor, să incorporeze schimbarea și îmbunatățirea permanentă în viziunea și modul său
de lucru.
Unul dintre punctele -cheie ale acestei provocări îl constituie întărirea mecanismelor de
formulare, implementare și evaluare a politicilor publice. La nivel guvernamental, regional și
local semnificația acestui scop trebuie să fie atent examinată, înțeleasă, dezvoltată și
implementată efectiv.
În prezenta teză am abordat subiectul implementării politicilor publice, cum decurge un
proces de implementare a politicii și care este rolul administrației publice în atingerea acestui
deziderat.
Către mijloc ul anilor 90 în vizorul autorilor au apărut termeni ca: „fundamentare a
politicilor”, „legalitatea politicilor”, „implementarea unei politici,” de către autorii Jay M.
Shafritz, Hrischey M., Pappes J, Jones Charles O.1
În România, dupa revoluția din '89, a început un anevoios proces de modernizare. A existat
o mare disponibilitate de a pune sub semnul întrebarii eficien ța și eficacitatea administrației
centrale, a serviciilor publice, a guvernării în general. Existau prea multe exemple negative,
rezultate din lipsa de previziune, de planificare, de gestionare corectă și aplicare adecvată, din
nedefinire a obiectivelor, din numarul redus al optiunilor, din slaba implementare și din lipsa
activităț ilor de monitorizare și evaluare a politicilor.2 Astăzi, în România funcționează Institutul
pentru Politici Publice (IPP), o organizație neguvernamentală care militează pentru creșterea
calității proceselor de elaborare a politicilor publice în România. Aici își desfășoară activități
de cercetare autori precum: Adrian Moraru, Elena Iorga, Mirela Neagu, Florin Bondar, Valeriu
moșneagă, Natalia Vlădicescu, Dan Dungaciu.3
Scopul acestei lucrări este acela de a prezenta procesul complex de implementare a unei
politici publice, de a prezenta mecanismele de implementare și de a indica rolul diferitelor
instrumente care pot fi folosite în sensul aplicării politicilor publice.
Astfel, am trasat următoarele obiective:

1 Thomas Dye, Understanding Public Policy, ll, 1994
2 Ioan Alexandru, Teoria Adimnistratiei, Editura Economica, Bucuresti, 2001, p. 8
3 IPP.ro

4
• Să definesc conceptul de politici publice, de implementare a politicilor, de instrument al
verificării politicilor publice folosind mecanisme de monitorizare ;
• Să descriu procesul de implementare a unei politici ;
• Să analizez modelele de implementare a politici publice ;
• Să identific unele impedimente care pot apărea în procesul implementării;
• Să analizez diferite tipuri de instrumente folosite de factorul politic la implementarea unei
politici publice;
• Să identific situațiile în care se poate recurge la alegerea unui sau altui instrument ;
• Să analizez rolul administrației publice locale în procesul de implementare a politicilor și
rolul capitalului uman impli cați în procesul de implementare ;
• Să analizez procesul de implementare a politicilor publice la nivel local utilizând fondurile
europene ;
Structura tezei. Teza este structurată în trei capitole. Capitolul unu și doi sunt cu conținut
teoretic, iar capitolul trei are conținut de analiză, redând rolul administrației publice locale a
Municipilui Dorohoi în generarea de politici publice și utilizarea unui instrument parcitipativ –
Strategia de dezvoltare locală 2014 cu or izont 2023, corelarea cu resursele disponibile,

5
CAPITOLUL I: IMPLEMENTAREA POLITICILOR PUBLICE
După ce o problemă a ajuns pe agenda administrativă, diferite opțiuni au fost propuse
pentru soluționarea ei, iar organele administrației publice au făcut o selecție a acestor opțiuni,
ce rămîne în fapt este punerea în practică a deciziei. Aceasta, în general, este ciclul de
transformare a unei politici publice.
Implementarea politicii este definită ca „procesul prin care sunt îndeplinite programele sau
politic ile publice; el denotă transpunerea în practică a planurilor.”1
Pînă la începutul anilor 1970, faza de implementare a politicii publice nu reprezenta o
problemă, de aceea nu genera o preocupare deosebită; se credea că o dată elaborată, măsura
urma doar să fie îndeplinită. Treptat, datorită evoluției gîndirii politice dar și tendinței
politicienilor de a fi mai aproape de cetățeni, această părere, destul de simpli stă, a început să se
schimbe. Astfel, asupra aspectului de imple mentare a politicil or publice, au început efectuarea
unui șir de studii și cercetări minuțioase, care explica complexitatea acestui proces. Astfel,
putem evidenția cercetători ca: Pressman, Wildavsky, Johnson, McLaughlin, Paul Sabatier ș.a.
Remarcăm, de asemenea, creșterea nivelului de exigență al cetățenilor nu numai față de
costul total real suportat de societate pentru implementarea politicilor publice , dar și față de
calitatea politicilor publice . De fapt, măsurarea valorii numai pe bază financiară devine
nesatisfăcătoare pentru societate.2

1.1. Fundamentarea teoretică a procesului de implementare a politicilor publice.
Societatea așteaptă de la guvern promovarea unor politici publice care să răspundă
interesului general, să satisfacă necesitățile întregii colectivități de pe terito riul statului și nu
doar din interiorul lui. Realizarea acestui deziderat presupune responsabilizarea administrației
publice cu privire la capabilitatea de a-și demonstra posibilitățile de îmbunătățire a performanței
(orientare spre planificare și dezvolta re), pe de o parte, și de redefinire structurală, managerială
și gestionară (metode de muncă, noi structuri și tehnici manageriale), pe de altă parte.
Există o multitudine de variabile care afectează modul în care politicile publice sunt
elaborate și implementate, (incluzînd opinia publică la nivel național, atitudinea societății civile
cu privire la stat și angajații din sectorul public, abilitățile și cunoștințele managerilor din
sectorul public, gradul în care serviciile publice sunt orientate spre cetăț ean).

1 Milbrey W. McLaughlin, „Realitatea publică” Beverl y Hills: Sage, 1985, pag.32
2 Luminița Gabriela Popescu: „Politici Publice” pag. 109.

6
Focalizarea atenției asupra implementării a fost determinată, în primul rînd, de limitele și
chear eșecurile care au însoțit acest proces de-a lungul timpului.
1.2. Complexitatea procesului de implementare a unei politici publice.
Un stat aflat în continuă dezvoltare amplifică necesitatea utilizării politicilor publice, care,
după procesul de implementare vizează schimbări comportamentale semnificative. Aceste
schimbări intervin, în special, în timpul procesului de implementare a politicilor, din cauza
circumstanțelor și mediului social, economic și politic, dar și multitudinea de actori impli cați,
relațiile cu unele grupuri de interese, personalități sau chiar instituții ale statului, pentru că este
foarte greu să se ajungă la un consens între toți acești factori și subiecți.
Astfel, procesul de implementare a unei politici publice presupune abordarea simultană a
câtorva direcț ii:
• concentrarea preocupărilor asupra identificării impactului unei politici în spațiul public
• modurilor în care se satisface interesu l public
• de modalitatea de utilizare a politicii de către cei responsabili de implementarea ei.
În conținutul acestui capitol vom încerca să dăm o serie de posibile răspunsuri la aceste
provocări determinante , pentru atingerea obiectivelor unei politici publice.
Studiile referitoare la imple mentare au determinat necestitatea acordării unei importanțe
deosebite structurii esențiale a modelării analizei procesului unei politici publice .

Fig. 1 Model de analiză a și pentru o politică publică. Sursa: Adrian Miroiu, 2001, op. cit., p.18.

Acest proces este strîns legat de relațiile dintre structurile guvernamentale, centrale și
locale, și societatea în ansamblul ei. În confirmarea acestei afirmații intervine cercetătoarea
Luminița Popescu, care în lucrarea sa: „Politici Publice” în care afirmă: „implementarea unei
politici publice este o problemă care depășește granițele sectorului public, reușita acesteia

7
materializ ându-se în bunăstarea socială la nivel național, o atenție deosebită se impune a fi
acordată relațiilor dintre instituțiile guvernamentale, organizațiile nonguvernamentale și cele
private.1” Alte studii prezentate în literatura de specialitate scot în evidență influența forțelor
sociale asupra implementării unei politici. Se remarcă necesitatea existenței colaboră rii și
legăturii dintre instituțiile statale, în special cu referire la organele executive și multitudinea de
organizații sociale, în scopul colaborării pentru atingerea obiectivelor politicilor proiectate2.
Această ipoteză este confirmată de situația reală existentă în societate. Astfel, conform
datelor oferite de Institutul Național de Statistică , în domeniul educației, sănătății, asigurării
locuințelor, protecției sociale și al asigurărilor sociale, implementarea politicilor publi ce se face,
în cea mai mare parte, de către organizații nonguvernamentale sau private, care sunt parțial sau
în totalitate finanțate din fondurile publice.
Cercetat area procesului de implementare a politicilor publice presupune evidențierea
câtorva aspect e fundam entale care influențează desfășurarea și eficacitatea procesului. Primul
aspect se referă la studiul libertății de acțiune în cursul procesului de implementare a politicilor.
Cel de-al doilea aspect tratează studiul politicilor publice care au eșuat sau care nu au putut fi
implementate.
1.2.1. Libertatea de acțiune în implementarea politicilor publice.
Libertatea de acțiune a actorilor impli cați în implementarea politicilor publice, după cum
relatează A. Miroiu presupune a fi o circumstanță, un mijloc, o totalitate de voinț e subiective,
grupate în vederea realizării unui obiectiv deja trasat3.
Persoanele responsabile pentru procesul de implementare a politicilor se confruntă cu un
grad de imprevizibilitate. Reducerea gradului de imprevizibilitate este posibilă atunci cînd:
• se identifică concret spațiul -țintă al politicii.
• cunoașterea reglementărilor deja existente.
În unele situații acestea sunt atît de complicate, încât funcționarii publici nu pot stăpâni în
totalitate legea în sine, normele de aplicare sau chiar conținutul politicii. În astfel de condiții
are loc un proces decizional haotic și deloc eficient.
Subiectivismul și preferințele personale. Studiile evidențiază și cazuri în care preferințele
personale ale funcționarilor publici sau compa siunea față de anumite categorii afectate de
politica respectivă influențează în mare măsură decizia luată dar și intensitatea și direcția de

1 Luminița Gabriela Popescu: „Politici Publice” pag. 114.
2 Dicționar de probleme politice, pag 196.
3 Miroiu A. „Politici publice” pag 82.

8
implementare. Totuși, putem remarca un șir de influențe pozitive ale aplicării principiului
libertății în acțiune pentru imple mentarea politicilor publice. Libertatea de acțiune de care se
bucură funcționarii în cursul procesului de implementare, permite ajustarea politicilor publice
în funcție de caracteristicile fiecărui caz în parte, deci nu în toate cazurile se necesită cenzurarea
procesului decizional. Experiența demonstrează că restricționarea acestei libertăți de acțiune
poate genera efecte negative, prin punerea funcționarilor în imposibilitatea alegerii celei mai
bune soluții.
1.2.2. Politicile publice care au eșuat sau care nu au putut fi implementate.
Deseori, procesul de trecere de la nivelul teoretic și formal de prezentare a unei politici
publice spre implementarea concretă a acesteia e dificil. La fel aici mai intervine practica unei
experiențe trecute eșuate sau aflate în impas. Această experiență e văzută ca un punct de blocaj
la diferite stadii ale procesului de implementare. Principalele obstacole menționate sunt
birocrația, presiunea timpului, lipsa de cooperare a funcționarilor, probleme de coordona re și
probleme informaționale.
Printre factorii care determină eșecul unei politici publice pot fi enumerați: rezistența locală
a societății și a conducerii colectivităților, condițiile financiar -economice, obiectivele vag
definite și lipsa de coordonare dintre diferite politici.
1.2.3. Factorii care influențează imple mentarea unei politici publice
Procesul de implementare a unei politici este, în general, caracterizat de interacțiunile
dintre guvern și spațiul public vizat de politica respectivă.
De cele mai multe ori, imple mentarea unei politici este influențată de un set de factori.
Primul set de factori conține totalitatea instrumentelor aplicabile în acest proces. Sunt
situații în care organismele guvernamentale responsabile cu implementarea acordă o atenție
insuficientă aplicării instrumentelor.
Al doilea set de factori care influențează aplicarea unei politici este construit din
obiectivele celor care implementează politica și cele ale membrilor spațiului -țintă al politicii.
Mai concret, problema principală este în ce măsură aplicarea concretă a politicii va contribui la
atingerea propriilor scopuri ale părților impli care în proces.
Al treilea grup de factori de care depinde implementarea cu succes a unei politici este
exprimat prin cantitatea de informații de care dispun entitățile impli cate. În acest sens, este
important ca managerii procesului de implementare să cunoască îndeaproape spațiul -țintă al
politicii.

9
Cercetătorii în domeniu identifică un alt factor, în opinia lor determinant pentru
desfășurarea procesului de implementare, și anume distribuția puterii între cei care fac
implementarea și membrii spațiului -țintă.1 Însă există situații în care nu apare nici un fel de
interacțiune între guvern și societate. Din punct de vedere teoretic, pot fi diferențiate trei tipuri
de interacțiuni:
• parteneriatul , atunci cînd ambele părți împărtășesc un scop comun;
• cooperarea , care presupune că una dintre părți să adopte o atitudine pasivă (nici să nu
stimuleze, nici să nu împiedice)
• rezistența , materializa tă prin opunerea directă sau tacită la schimbările aduse de
imple mentarea politicilor publice.
1.3. Procesul de implementare a politicilor publice. Modele de implementare. Cum se
implementează o politică.
Bazele cercetărilor aplicate asupra procesului de implementare a politicilor au foat puse de
J. Pressman și A. Wildavsky (1973)2. Cei doi autori au analizat modul de implementare a
programului de dezvoltare economică dintr -un oraș anume din SUA. Acțiunile agențiilor
impli cate în acest sens s-au dovedit a fi dependente de capacitatea lor de a crea legături între
ele pentru a înfăptui politica. Cu cât aceste legături erau mai slabe și mai puțin efective, cu atât
politica însăși era mai dificil de implementat. De aceea, conchid cei doi autori, implementarea
nu se poate face eficient dacă:
• scopurile nu au fost clar definite și înțelese;
• nu au fost disponibilizate resursele necesare;
• nu s-a realizat un lanț de comandă capabil să asambleze și să controleze resursele;
• sistemul nu comunică eficient și nu sunt contr olate organizațiile care sunt impli cate în
procesul respectiv.
Ca urmare, o implementare eficientă necesită existența unui sistem de control, de
comunica re și de alocare a resurselor. Acesta este necesar întrucât situația reală în care se găsesc
cei care implementează o politică nu se suprapune de obicei peste intențiile care au stat la baza
elaborării politicii. Vorba după care “judecata de acasă nu se potrivește cu cea din târg”
dobândește aici conținut; implementarea trebuie să facă față unor dificultăți care nu au putut fi
considerate în întregime în fazele anterioare ale elaborării politicilor3

1 Luminița Gabriela Popescu: „Politici Publice” pag. 129.
2 J. Pressman și A. Wildavsky (1973) pag. 83
3 P. Sabatier, P.A., Mazmanian, D.A., 1980: p. 542

10
În primul rând , unele dificultăți apar datorită însăși problemelor pe care politicile publice
urmăresc să le soluționeze. Unele politici presupun utilizarea unor tehnici mai pretențioase;
uneori tehnologiile nu există sau, dacă există, sunt foarte scumpe (de pildă, în cazul
monitorizării poluării sau al fraudelor în diverse programe de asistență socială). De asemenea,
implementarea poate fi îngreunată de diversit atea grupurilor vizate de politică și a
comportamentelor acestora. Ca exemplu , violența publică sau abandonul școlar au foarte multe
cauze și de aceea politicile care vizează numai unele dintre acestea pot să eșueze mai ușor. De
asemenea, cu cât mărimea (ca procentaj în cadrul populației) a grupurilor vizate este mai mare,
cu atât implementarea e mai dificilă. În sfârșit, mărimea schimbărilor solicitate de acea politică
poate să îngreuneze aplicarea ei. O politică care vizează unele minorități etnice sau rasiale este
mult mai dificil de implementat decât una care privește, de pildă, creșterea calității apei
potabile, care nu solicită schimbări în comportamentul consumatorilor.
În al doilea rând , dificultățile în implementare pot apare datorită contextului economic,
social, politic în care se desfășoară acest proces: schimbările în condițiile sociale pot duce la
îngreunarea implementării (de pildă, programele vizând abandonul școlar sunt mai dificil de
implementat dacă o mare parte a populației sărăceșt e accen tuat; un alt exemplu: variabilitatea
monedei europene în raport cu dolarul american sau valuta națională influențează puternic
posibilitatea implementării unei politici sau atragerea unor investiții.) atitudinile grupurilor
impli cate, resursele alocate, afectează modul de implementare a politicilor; sprijinul public, al
conducerii politice, voința politică de a aplica o politică sunt de multe ori factori deosebit de
importanți în reușita implementării.
În al treilea rând , unele greutăți în implementare derivă din capacitatea agenției sau
agențiilor care au această sarcină de a crea mecanismele necesare: stabilirea de obiective clare
și necontradictorii; utilizarea unor teorii adecvate privind mecanismele prin care se produc
fenomenele, procesele și eveniment ele respective; gestionarea resurselor financiare; capacitatea
de a crea un lanț eficient, organizat ierarhic; recrutarea de personal care se ocupă cu
implementarea etc.
De ce este implementarea așa de grea? Ne specifi că L.A. Gunn1 care indică următoarele zece
condiții care trebuie îndeplinite pentru a avea o implementare ”perfectă”:
1. Programele trebuie să dispună de timpul și resursele necesare.
2. Combinația necesară de resurse trebuie să fie disponibilă.
3. Politica ce urmează a fi implementată trebuie să se bazeze pe teoria cuzelor și efectelor.

1 Hogwood, B.W., Gunn , L.A., 1984; 2000: capitolul 11

11
4. Relația dintre cauză și efect trebuie să fie directă, cu puține, sau chiar lipsită de legături
intermediare.
5. Relațiile de dependență trebuie să fie minime.
6. Trebuie să existe o înțelegere și un acord asupra obiectivelor .
7. Sarcinile trebuie să fie definite în totalitate și încadrate corect în secvențe.
8. Trebuie să existe o coordonare și o comunicare perfectă.
9. Cei cu autoritate trebuie să solicite ascultare și să fie ascultați.
10. Cei cu autoritate trebuie să solicite ascultare și să fie ascultați.
Dificultățile în implementarea unei politici se leagă de faptul că aceste condiții sunt rar
întâlnite în realitate.

1.3.1. Modele de implementare a politicilor
Modelul implementării de sus în jos a politicilor . Acest model dezvoltă abordarea lui
Pressman și Wildavsky. Potrivit lor, implementarea poate fi definită ca o etapă în procesul de
înfăptuire a politicilor care este diferită de cele prin care o politică este elaborată și aleasă, și
este ulterioară acestora. Implementarea const ă în punerea în practică, în aplicarea politicilor de
către o agenție sau de către unele agenții care au această sarcină. Ea cuprinde trei stadii1:
Elaborarea de standarde de implementare. În primul rând, cerințele legale sunt
transformate în norme adminis trative; sunt elaborate și promulgate directive, norme,
reglementări pentru funcționarii din agenția sau agențiile guvernamentale responsabile cu
aplicarea ei. În al doilea rând, sunt luate decizii de aplicare a politicii. De pildă, agenția trebuie
să decidă dacă ceea ce se urmărește este un anumit rezultat sau mai curând accentul trebuie să
cadă pe anumite proceduri (bunăoară, dacă pentru a se asigura calitatea în învățământul superior
trebuie să se evalueze fiecare program universitar sau mai curând dacă universitățile trebuie
sprijinite pentru a-și dezvolta fiecare proceduri de asigurare a calității). De asemenea, se creează
unități organizaționale, se strânge și se distribuie informație etc.
Distribuirea resurselor. Procedurile prin care sunt distribuite fondurile, prin care se fac
contracte se aprobă și se aplică. De asemenea, se atașează personal fiecărei agenții și fiecărui
birou însărcinat cu implementarea politicii, se angajează personal. Ca să luăm din nou exemplul
învățământului superior, pentru finanțarea universităților românești s-a înființat o agenție
specială în subordinea ministerului de resort; s-au dezvoltat procedurile de finanțare a acestora,
care să caracterizează prin transparență, obiectivitate și echitate.

1 Pressman și Wildavsky 1983: pp. 123 – 128

12
Supervizarea implementării. Aici sunt cuprinse activități precum: monitorizarea; auditul;
evaluare. Agențiile impli cate în implementarea unei politici dezvoltă proceduri de monitorizare
a fiecărui stadiu de implementare a politicilor. În mod tradițional, auditul privește inspectarea
aspectelor financiare, și adesea are două forme: audit intern și extern.
Potrivit lui P. Sabatier, trăsătura principală a modelului de implementare de sus în jos a
politicilor este aceea că se pornește de la o decizie guvernamentală și se iau în discuție
următoarele probleme:
• În ce măsură sunt acțiunile reprezentanților agențiilor guvernamentale și ale grupurilor
impli cate consistente cu obiectivele și procedurile cuprinse în politica respectivă?
• În ce măsură sunt atinse în timp obiectivele?
• Care sunt principalii factori care afectează rezultatele politicii?
• Cum a fost reformulată în timp politica pe baza experienței?
Înțelegerea faptului că există aceste dificultăți în implementarea politicilor publice se poate
răsfrânge și asupra etapelor anterioare ale procesului de înfăptuire a politicilor. Anume, în
elaborarea lor, decidenții vor putea lua măsuri pentru a face mai ușoară implementarea. Sabatier
propune chiar o sumă de condiții necesare și suficente pentru ca obiectivele care sunt propuse
într-o politic ă să fie implementate cu succes:
• stabilirea de obiective clare și consistente între ele;
• apelul la o teorie adecvată privind producerea fenomenelor și proceselor respective;
• structurarea procesului de implementare astfel încât să se asigure sprijinul
funcț ionar ilor din agențiile implic ate și al grupurilor vizate de politică;
• existența unor funcționari motivați și competenți în utilizarea resurselor disponibile;
• sprijinul grupurilor care sunt interesate și al executivului ;
• dacă există, schimbările în condiți ile socio -economice nu subminează substanțial
sprijinul politic pentru acea politică sau mecanismele de producere afenomenelor și proceselor.
Modelul implementării de jos în sus a politicilor . Modelul implementării de sus în jos a
politicilor atrage atenți a asupra modului în care obiectivele propuse sunt îndeplinite în procesul
de implementare. El nu ține însă cont de alte aspecte importante ale acestui proces:
• se concentrează doar asupra decidenților și tinde să neglijeze alți actori implic ați în
procesul de înfăptuire a politicilor publice;
• ignoră sau cel puțin subestimează rolul birocraților aflați la nivele inferioare și al
grupurilor țintă, care influențează politicile sau le fac să fie consistente cu propriile lor
scopuri; neglijează efectele contraproductive sau perverse ale implementării politicilor;

13
• tinde să separe strict procesul de formare de cel de implementare a unei politici;
• există situații în care nu avem o singură agenție care implementează o politică, sau o
agenție care conduce și controlează acest proces.
Plecând de aici, unii autori au propus un model de jos în sus al implementării: Hjern, Porter.
În acest model punctul de plecare nu mai este o decizie guvernamentală, ci o rețea de actori
implic ați în unele zone în oferirea unui bun sau a unui serviciu.
Pentru a înțelege cum este implementată o politică, argumentează ei, trebuie să înțelegem
care sunt scopurile lor, strategiile lor, relațiile dintre ei. Abia apoi putem să raportăm aceste
rețele la scopurile, strategiile și relațiile acelor a care formulează, finanțează și implementează
politicile. În acest fel, putem să vedem care e rolul pe care îl au în implementare toți actorii
implic ați. Modelul de jos în sus are avantajul că ia în considerare rolul relațiilor formale și
informale care constituie rețelele de actori, publici și privați, implic ați în formularea și aplicarea
unei politici. El accentuează că succesul sau eșecul unei politici depinde nu de puține ori de
capacitatea sau voința birocraților aflați la nivele inferioare de a o aplica sau de felul în care se
implic ă alți actori.
Fiecare din cele două modele ale implementării are punctele sale tari, dar și punctele
sale slabe. Tentația este aceea de a găsi o abordare care să preia avantajele, sau punctele tari ale
fiecăruia. Există mai multe încercări în acest sens.
Astfel, Sabatier propune următorul tabel:
Modelul de sus în jos Modelul de jos în sus
Se concentrează inițial asupra Deciziile guvernamentale (de ex. o
nouă lege de control a poluării) Rețelele locale implic ate într -un
domeniu în care se promovează
politicile publice (de ex. controlul
poluării
Identificarea principalilor actori De sus în jos. De la guvern la actori
privați De jos (actori guvernamentali și
privați) în sus
Criterii de evaluare Măsura atingerii obiective lor
formale: poate s ă aibă în vedere și
alte criterii semnificative politic
sau consecințele neintenționate. Poate fi criteriu orice este într -un
fel relevant pentru problema
respectivă ; nu e necesară analiza
atentă a deciziilor guvernamentale.
Punctul c entral de interes Cum se conduce sistemul pentru a
atinge rezultatele intenționate ale
politicii? Interacțiunea strategică dintre
multiplii actori implic ați într -o
rețea de politici.
După Sabatier, P.A., 1986, p. 33

14
CAPITOLUL II: ROLUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ÎN PROCESUL
DE IMPLEMENTARE A POLITICILOR PUBLICE.

E cunoscut că fiecare societate își asigură echilibrul și stabilitatea comunitară prin
administrare. În cuprinsul acestui capitol vom vedea care este rolul administrației publice în
procesul de implementare a politicilor .
Administrația Publică, oricare ar fi fost natura și conținutul ei instituțional în decursul
istoriei, a reprezentat poate cel mai important răspuns, sau mai bine spus, cea mai structurată
soluție pentru membrii societății la problemele ridicate de complexitatea lumii în care trăiesc.
De aceea nu ne putem imagina o societate și o economie performantă, capabile să răspundă
nevoilor și așteptărilor cetățenilor, care să le garanteze, să le apere și să le asigure exercitarea
deplină a drepturilor și libertăților individuale, și care să se dispenseze de stat și de
Administrația Publică.
Dinamicitatea cu care evoluează societatea ne pun, firesc, în fața unor întrebări: mai avem
nevoie de administrație publică? De câtă “administrație publi că” avem nevoie? Ce fel de
“administrație publică” poate răspunde concomitent unei diversități atât de mari de viziuni și
de interese fără a deveni o formă lipsită de conținut?
Răspunsul la aceste întrebări vine din constatarea gradului de implic are a admi nistrației
publice în rezolvarea problemelor existente în comunitate. Acesta implic ă promovarea de
politici publice eficiente și oportune, depunerea de eforturi pentru imple mentarea politicil or,
consultarea cu cetățenii, găsirea instrumentelor și resurselo r necesare pentru ca politica propusă
să capete finalitate, adică să se materializeze într-un proces eficient de implementare propriu-
zisă.
Administrația publică trebuie să rămână un model deschis, adaptiv, capabil să se schimbe,
să evolueze, să integreze viziunile critice asupra sa și să ofere răspunsuri adecvate acestor
critici, să tolereze opiniile diferite și să încurajeze proiectele alternative.
Societatea viitorului va fi una a cunoașterii, a inovării, și una dintre principalele sarcini ale
administra ției publice va fi aceea de a găsi cele mai potrivite căi și mecanisme pentru
valorificarea cât mai deplină a potențialului de care dispune. Acest lucru implic ă crearea unei
legături de o cu totul nouă calitate, între cetățean și administrație, care să aibă conținutul unui
veritabil parteneriat pentru prosperitate prin bună guvernare.
Este dificil să-ți imaginezi vreun aspect al vieții contemporane, în care guvernul și alte
organe ale administrației publice să nu fie implic ați. Instituțiile publice prest ează majoritatea

15
serviciilor de învățămînt, de ocrotire a sănătății, de menținere a ordinii publice, de combatere a
criminalității, de protecție a aerului, apei, reglementează practicile de afaceri – acestea sunt doar
câteva funcții ale organelor administrației publice, care planifică aceste activități și le prestează
propriu- zis. Unii autori afirmă că instituțiile publice sunt de cele mai multe ori asociate cu
implementarea politicilor.1 Această părere este argumentată prin tendința oamenilor de a
subscrie unele succese sau eșecuri organelor administrației. Această asociere a instituțiilor
publice cu implementarea are o reflectare bogată în literatura privind administrația publică. Cu
mai bine de un secol în urmă, în 1887, savantul Woodrow Wilson, a publicat un articol intitulat
„Studiul asupra administrației.”2 În acest studiu el a promovat diferența dintre procesul de
inițiere, formulare și legitimare a politicilor și a patra etapă, implementarea.
Lucrarea lui Wilson constrata că cei aleși ca „legiuitori” erau responsabili pentru elaborarea
politicilor publice, iar cei din executiv erau responsabili pentru implementarea lor.
Astfel, autorul ne descrie gradul de contribuție la fiecare etapă a organelor administrației
publice în felul următor:
Inițierea politi cilor:
Formularea politicilor
Implementarea politicilor
Evaluarea politicilor
Fig.2: Gradul de implicare a Administrației Publice în inițierea, formularea, implementarea și evaluarea
politicilor publice.3

2.1. Instr umentele politicilor
În orice activitate pe care o întreprindem, facem apel la mijloace sau unelte pe care le
considerăm potrivite pentru a o realiza cu succes.
Conceptul de instrument este folosit într-un sens foarte larg, pentru a desemna orice mijloc
pe care un actor (o persoană individuală sau o organizație sau o instituție guvernamentală) îl
folosește sau l-ar putea folosi pentru a atinge scopul sau scopurile urmărite.4
Deci, instrumentele politicilor sunt mijloacele sau resursele pe care guvernarea le are la
dispoziție pentru a implementa politicile publice.
Deoarece există o mare varietate de instrumente care pot fi utilizate pentru a implementa
politicile publice e nevoie să le grupăm sau să le clasificăm .

1 Frederick S. Lane ”Probleme actu ale de administrație publică„, pag 15
2 Woodrow Wilson, „Studiul asupra administrației.” pag 3
3 Woodrow Wilson, „Studiul asupra administrației.” pag 5
4 A. Miroiu, M. Rădoi, M. Zulean, Analiza politicilor publice, București 2002, pag 64

16
C. Hood, consideră că guvernarea face față problemelor publice apelînd la patru tipuri de
resurse:
• Centralitatea : proprietatea de a fi centru de colectare a informației. Guvernarea
folosește informația pe care o posedă, dreptul ei de a fi informată sau de a fi ascultată, fără a
trebui să facă uz de constr ângeri legale.
• Fondurile : resursele monetare; deținerea de bunuri pe care guvernarea le poate utiliza
pentru a stimula sau a schimba ceva.
• Autoritatea : posedarea puterii legale sau oficiale de a interzice, de a comanda, a licenția,
a garanta, etc.
• Organizarea : guvernarea are la dispozițe aparatul de stat (organizații, agenții
guvernamentale, care cuprinde personal, clădiri, fonduri, etc.) care îi permite să realizeze
acțiuni concrete.
O clasificare mai detaliată este realizată de Howlett și Ramesh .1 Criteriul după care
instrumentele folosite în imple mentarea politicilor publice pot fi clasificate este acela al
nivelului de intervenție a statului. În cazul în care intervenția statului este redusă, instrumentele
au un caracter voluntar; dar pe măsură ce intervenția statului este mai ridicată, instrumentele au
un caracter mai obligatoriu.
Instrumente voluntare: – familia și comunitatea
– organizațiile volunatare
– piața
Instrumente mixte: – informare și consiliere
– subsidiile
– taxele
Instrumente obligatorii: – reglementările
– companiile publice
– furnizarea directă

Instrumentele voluntare2. Uneori guvernarea decide în mod deliberat să nu acționeze într-
o anumită problemă, deoarece consideră că rezultatele dorite se pot obține mai bine lăsând
familia, comunitatea, piața liberă sau organizațiile neguvernamentale să soluționeze liber
problemele respective. Normele sociale prevalente într-o societate, combinate cu inițiativa

1 Howlett și Rames h, Studiul politicilo r publice, pag. 95
2 Howlett și Ramesh, SPP, pag. 99

17
individuală și rolul comunității pot conduce în multe situații la rezultate mai bune decât dacă
statul ar interveni coercitiv.
– Familia și comunitatea asigură în multe cazuri soluții preferabile oricăror intervenții ale
statului: astfel, asigurarea sprijinului pentru copii, bătrâni, persoane handicapate sunt
considerate în toate societățile moderne ca responsabilități individuale esențiale. Apelul la
familie și la comunitate primește întotdeauna un sprijin politic puternic; în plus, costurile pe
care trebuie să le suporte guvernarea sunt foarte reduse (ele constau cel mult în ajutoare sau
subsidii, precum de pildă alocațiile pentru copii). Desigur, există și dezavantaje ale concentrării
asupra acestui tip de instrument: el nu poate fi utilizat în tratarea unor probleme sociale
complexe; uneori e mai eficient să se furnizeze servic ii sociale decât să se lase totul pe seama
familiei; în sfârșit, se creează inechități: pentru cei care nu au o familie sau când resursele
familiei sunt reduse.
– Organizațiile neguvernamentale care oferă servicii de asistență de sănătate, educație,
sprijin pentru membrii unor grupuri defavorizate (precum, de exemplu, copiii străzii sau
săracii). Ele nu depind în activitatea lor de stat și, în același timp, nu își propun ca scop obținerea
de profit. Avantajele apelului la ele ca instrumente ale politicilor publice sunt următoarele:
a)sunt mult mai flexibile decât instituțiile sau agențiile guvernamentale;
b) costurile lor sunt mai reduse, întrucât apelează în mare măsură la activități voluntare;
c) asigură echitatea, căci se aplică în primul rînd persoanelo r defavorizate.
– Piața a fost și este principalul instrument voluntar folosit de guvernare. Crearea de piețe
private eficiente este un obiectiv fundamental al guvernărilor, cu atât mai multal celor în
tranziția postsocialistă. Argumentul fundamental în favoarea ei este acela că în condițiile
existenței unei piețe, bunurile și serviciile sunt produse la cel mai mic preț; iar guvernul
folosește pe larg acest instrument al politicilor. Desigur, acest instrument nu asigură eficiență,
dar nici echitate (să ne gândim la un sistem pur privat de asistență de sănătate: înacest caz, cei
săraci nu ar putea beneficia de servicii necesare).
Instrumentele obligatorii .1 Ele constrâng sau direcționează acțiunea persoanelor sau
instituțiilor cărora li se adresează. În aplicarea lor, guvernarea trebuie desigur să țină seamă de
limitele constituționale.
– Reglementările reprezintă un mecanism esențial de a prescrie a anumitor activități sau
comportamente ale persoanelor și instituțiilor (atât publice cât și private). Statul are capacitatea
de a exercita coerciția, de aceea reglementările sale pot influența chiar foarte mult economia și,

1 Howlett și Ramesh, Studiul politicilpr publice, pag. 102

18
în general, societatea. Pe plan economic, reglementările urmăresc să încurajeze unele activități
sau, dimpotrivă, să descurajeze altele; de exemplu, pot fi reglementate ratele de schimb,
profiturile, investițiile străine; firmele sunt licenția te, pot exista reglementări privind prețurile,
calitatea și cantitatea produselor, standarde de siguranță și ecologice.
– prin intermediul unor companii publice , statul poate nu doar să asigure bunuri și servicii
prin instrumente bugetare, dar poate chiar să asigure producerea lor. Electricitatea, apa,
serviciile telefonice, feroviare, etc. sunt vândute de companiile de stat, iar cei ce nu le plătesc
sunt împie dicați să le folosească. (În România este evident ca participațiunea statului ca intenție
este de a controla cel puțin 50% din capital. vezi E -ON ENERGIE, ELECTRICA SA,
HIDROTEHNICA SA, etc.)
– furnizarea în mod direct de către stat a unor bunuri și servicii se realizează prin
intermediul taxelor și a bugetului; aceasta constă în alocări bugetare (ex: prin mărirea fondurilor
pentru apărare, sănătate, educație, în general pentru bunuri și servicii publice).
Instrumente mixte .1 Acestea combină caracterist icile instrumentelor voluntare și
obligatorii. Impl icarea statului variază de la simpla împărțirii a informației la subsidii și taxe
asupra activităților.
Informarea și consilierea sunt furnizate persoanelor și organizațiilor, cu așteptarea că ele
își vor schimba comportamentul într-un anumit mod: de pildă, informații asupra programelor
guvernamentale, date statistice economice și sociale, etc. Aceste instrumente sunt folositoare
atunci când guvernarea nu dispune de soluții concrete sau nu dorește să se implice mai mult în
soluționarea unor probleme; aceste instrumente nu au un impact, nu conduc la rezultate precise,
imediate: schimbările dorite în comportament apar doar în timp, iar probabilitatea lor e uneori
greu de determinat.
– Subsidiile reprezintă toate formele de transferuri financiare către persoane, firme,
organizații guvernamentale sau din sectorul privat ori neguvernamental. Subsidiile sunt
destinate sprijinului pentru producerea de bunuri și servicii pe care guvernarea dorește să le
ofere, de exemplu pentru persoane , anumite industrii, școli, clinici sau chiar unor administrații
local .
Principalele forme de subsidii sunt:
a) granturile (pentru școli, universități, transportul public), acordate pentru desfășurarea
unor activități considerate ca valoroase în sine;

1 Howlett ș i Ramesh, SPP, pag. 107

19
b) reduceri de taxe; cea mai facilă este de a obține o reducere de taxe daca pâna la o anumită
dată platești anticipat.
c) vouchere, oferite consumatorilor unui anumit bun; aceștia le predau unor prestatori de
servicii preferați, care la rândul lor primesc contravaloarea bunurilor oferite de agenții
guvernamentale care au r ăspunderea controlului și decont ării valorii acestora . La noi în țară cel
mai cunoscut sistem de acest fel sunt voucherele de vacanță : ei folosesc voucherele primite
pentru a acoperi o parte a costului cazării și consumului în scop turistic în concedii ;
d) împrumuturi acordate de stat, cu o dobândă mai mică decât cea de pe piață (de exemplu,
împrumuturi acordate tinerilor pentru construcții sau achiziții de locuințe); PRIMA CASĂ
e) reglementări privind restricționarea cantității de mărfuri produse de un anumit
producător sau stabilirea unor prețuri maxime .
– Licitațiile și drepturile de proprietate. În cazurile în care o resursă este limitată, cei care
doresc să o consume trebuie să liciteze pentru a o folosi. Avantajul în aceste cazuri este că
a) drepturile de proprietate sunt ușor de stabilit;
b)instrumentul este flexibil, în exemplul dat aici putându- se varia nivelul de poluare care e
oferit fiecărei firme;
c) instalează un control mai riguros al nielului desfășurării unei activități nedorite.
Printre dezavantajele acestui instrument se află:
a) se încurajează specula: firmele mari pot ridica prețul, astfel punînd bariere în fața
firmelor mici.
b) sunt inechitabile, căci acordarea drepturilor depinde numai de capacitatea de a plăti – și
poate genera opoziție din partea celor care trebuie să plătească, de pildă, costurile unei poluări
crescute;
c) favorizează înșelăciunea, transferul unor activități în economia paralelă.
– Taxele reprezintă plăți obligatorii către stat. Obiectivele introducerii unei taxe pot fi foarte
diferite. Cel mai cunoscut este acela de a crește nivelul veniturilor statului. Dar ca instrument
al politicilor publice taxele sunt utilizate pentru a induce un anumit comportament sau,
dimpotrivă, pentru a descuraja unele comportamente.
Alegerea instrumentelor. De obicei, o agenție guvernamentală care are de implementat o
anumită politică are în fața sa mai multe instrumente între care poate să aleagă. Cum va
proceda? Există anumite constrângeri, care o împing să aleagă un instrument mai degrabă decât
un altul? Decizia în acest sens depinde de mai mulți factori.1

1 Linder, S.H., Peters, B.G., 1989

20
• caracteristicile instrumentelor:
a) intensitatea resurselor;
b) centrarea: cât de mare este selectiv itatea grupurilor vizate, cât de precisă este
acțiunea etc.;
c) riscul politic: cât de mare e sprijinul și cât de mare este opoziția la folosirea
acelui instrument, care sunt șansele de succes etc.);
d) constrângerile asupra activității statului: cât de mult este acceptabilă coerciția
etc.;
• stilul de realizare a politicilor în țara respectivă (de pildă, în S.U.A. sunt preferate
politici care presupun descentralizarea activităților, în timp ce în alte țări, precum
Franța, politicile apelează la activități cu un caracter mai pronunțat centralist);
• cultura organizațională a agențiilor guvernamentale care urmează să implementeze
politica;
• contextul problemei : rolul actorilor implic ați, programarea activităților etc.;
• preferințele decidenților (care țin de profesiile lor, de afilierile lor instituționale și
politice, de cunoștințele și credințele lor etc.).
Cea mai simplă abordare a alegerii instrumentelor unei politici a fost propusă de B. Doern. 1
El consideră că în implementarea unei politici un instrument poate fi substituit cu un altul:
teoretic, orice instrument poate fi folosit pentru a atinge scopul propus printr -o politică. Cu toate
acestea guvernul preferă anumite instrumente. Aplicarea instrumentelor depinde de la societate
la societate. În societățile democr atice se aplică instrumente mai puțin coercitive, și respectiv
viceversa.
2.2. Actori și instituții implic ate în procesul de implementare a politicilor publice
Resursa umana reprezinta o resursă specială, de activitatea careia depind toate celelalte
elemen te implic ate în procesul de gîndire, propunere, decizie, implementare, cercetarii, chiar si
tehnologic.
Succesul adoptării și implementării unei politici ține de capacitatea atragerii celor mai
performanți oameni în domeniul in care își propune să acționeze. Pentru bunul mers al
lucrurilor, trebuie sa existe o balanță între ceea ce dorește administrația statului și ceea ce poate
oferi personalul instituțiilor în sarci na cărora stă atingerea obiectivului propus de guvern. Între

1 Howlett, Ramesh, 1995: p. 159

21
cele două entităț i trebuie să existe complementaritate, astfel încat să nu apară contradic ții între
interesele ambelor părți.
În accepțiunea noastră, atât actorii cât și instituțiile joacă un rol important în procesul
imple mentării politicilor publice, deși unii pot fi mai importanți decât ceilalți în anumite situații.
Indivizii, grupurile, clasele care iau parte la acest proces își au propriile interese, însă maniera
în care urmăresc să și le îndeplinească, precum și rezultatele eforturilor lor sunt conturate de
factorii instituționa li. Totuși nu poate fi prevăzut care dintre aceștia este mai important într-o
situație. Pentru a prezenta relația existentă între actori și instituții în procesul de implementare
a politicilor este imperios necesar de a stabili rolurile ș i influen ța actori lor interesați de o
politică :

Fig. 3: Actori și instituții implic ate în procesul de implementare a politicilor publice1

În definitiv, oamenii din sistem sunt cei raspunzatori de bunul mers al politicii propuse de
guvern, de realizarea produsului finit, respectiv al serviciului prestat, ei sunt cei care
interactioneaza cu cetățeanul, cei care mentin relatia cu comunitatea, in definitiv, ei sunt
imaginea guvernării și a statului în fața celor din exterior și a cetățenilor.
Ceretătorii în domeniu au difer ite păreri asupra rolului actorilor și al instituțiilor în
desfășurarea politicilor publice. Unii autori diferențiază actorii de instituții, alții văd acțiunile
actorilor că depind de instituțiile publice, politice, economice și sociale existente.
Actorii implic ați în procesul de impelmentare a politcilor pot fi atît indivizi cît și grupuri.
Astfel, există o varietate de actori care fac parte din acest proes de execuție a politicilor. Pe
scurt, actorii politici pot fi împărțiți în următoarele ctegorii: oficiali aleși public, oficiali numiți
în funcție, grupuri de interese, grupurile de ceretare și mass- media. Primele două există în

1 Fig.2: elaborare proprie organizarea
statului
organizarea
sistemului
internaționalactorii
politici
organizarea
societății

22
cadrul statului, iar celelalte trei în cadrul societății. Oricât de surprinzător ar părea, cercetătorii
afirmă că alegătorii joacă un rol neînsemnat, aici cuprinzîndu- se cetățenii, asupra lor aplicîndu-
se doar politicile, ei ne fiind implic ați în nici un fel în procesul propriu- zis de implemenatre.1
Pe de altă parte, în statele democratice alegătorii, prin faptul că își exprimă opțiunea au dreptul
de a constrînge partidele politice și candidații, și indirect guvernul. În democrațiile moderne,
politicile sunt elaborate de către anumiți reprezentanți ai alegătorilor, respectiv aceștia sunt
cointeresați în implementarea acestora.
Oficialii aleși public implic ați în procesul de executare a politicilor pot fi împărțiți în două
categorii – membri ai executivului și ai legislativului.
Aparatul executiv este unul din elementele cheie în sistemul administrativ. Rolul său
central derivă din autoritatea sa prevăzută de Constituție de a administra țara.
Deși există și alți actrori implic ați în acest proces, autoritatea de a elabora și a implementa
politicile îi revine executivului , deși, uneori este necesar sprijinul majoritar al aparatului
legislativ. Pe lângă prerogativele sale în domeniul executiv, guvernul dispune de o gamă de
instrumente care îi întăresc poziția. Controlul asupra informației este un instrument important.
Executivul posedă imformații unice pe care le poate obține, transmite și le poate manipul a într-
o manieră menită să-i avantajeze propriile interese care de obicei sunt politice sau influențate
de un grup de interese . Controlul asupra resurselor fiscale este un alt instrument care
favorizează executivul, deoarece aprobarea bugetului de către legislativ conferă guvernului o
mare libertate. Executivul are acces incomparabil la mijloacele de informare în masă. În plus el
are la dispoziție organele excutive ale administrației publice are să-i consolideze și să-i
îndeplinească obiectivele.
Aparatul legislativ are sarcian de a menține răspunderea guvernului în fața populației, deci,
el nu elaborează sau implementează politici. Însă, aceasta nu îl izolează de sarcina și
posibilitatea de a influența. Organele legislative sunt forumuri decisive în care problemele
sociale sunt aduse în discuție, iar reprezentanții acestor organe au, de asemenea, posibilitatea
să își expună punctul de vedere, aceștia au uneori dreptul de a pretinde modificări ale politicilor
respective. Legiuitorii pot, deasemenea propune și discuta aspecte legate e implementare a
politicilor. Totuși aceste prerogative ale aparatului legislativ pot să nu fie realizate din punct de
vedere practic. Majoritatea legilor sunt propuse de executiv și adoptate ulterior de aparatul
legislativ. Astfel, rolul parlamentului este mai mic, în comparație cu cel al guvernului în
procesul de adoptare dar și implementare a politicilor publice.

1 Howlett, Ramesh, SPP pag 64.

23
Oficialii numiți în funcție pentru a putea participa la procesul administrativ și la
elaborarea și implementarea politicilor publice formează structuri cunoscute sub denumirea de
„organe executive ale administrațieie de stat”, sau „funcționari publici”. Rolul lor este de a
sprijini executivul în îndeplinirea sarcinilor și de a executa politicile, totuș i rolul acestora
înseamnă mult mai mult decât se înțelege prin termenul de „funcționar”. Aceștia reprezintă,
într-adevăr, elemente cheie în procesul executiv al politicilor, de acești oficiali depinz ând
eficiența imple mentării.
Grupurile de interese. În timp ce elaborarea și implemen tarea politicilor este o
prerogativă a structurilor administrative, îndeosebi a guvernului și a organelor evecutive ale
administrației de stat, realitățile politice moderne le dau posibilitatea grupurilor de interese să
joace un rol important în acest proces. Una din cele mai importante resurse ale grupului e
interese este informația, îndeosebi aceea pe care alții o obțin greu sau deloc. Membrii unui astfel
de grup cunosc, de obicei, aproape totul despre domeniul lor de activ itate. Din momentul ce
elaborarea și aplicarea politicilor este un proces bazat în mare parte pe informații, cei care o
dețin se așteaptă să joace un rol important în aceste procese. Executivul și politicienii caută
deseori să intre în simpatia acestor grupuri de interese pentru a obține informația necesară
pentru o elaborare eficientă a politicilor. Organele administrației au nevoie de aceste grupuri
pentru a dezvolta și implementa politicile. Celelalte resurse pe care le dețin grupurile de interese
și de presiune sunt de ordin organizațional și politic. Aceste grupuri susțin deseori financiar
implementarea unei politici favorabile pentru ei.
Grupurile de cercetare. O altă grupare semnificativă de actori sociali implicați în procesul
de elaborare și implementare a politicilor publice este alcătuit din cercetători care activează în
cadrul universităților sau a altor organizații. Cercetătorii universitari manifestă deseori interese
de ordin teoretic și filozofic în problemele publice. În măsură în care acești a coordonează
activitatea de cercetare cu scopul implicării directe în dezbaterile administrative, în a face
propuneri, sugestii, opinii, atunci rolul lor este unul semnificativ. Aceste grupuri elaboarează
numeroase puncte de vedere care să le permită altor participanți să dezvolte o perspectivă mai
cuprinzătoare. Cercetările lor tind să fie direcționate către propunerea de soluții practice la
problemele publice. Aceștia își orientează cercetările și recomandările spre acei politicieni care
dove desc a fi receptivi la ideile expus e. De asemenea, aceștia pun mare accent pe origina litatea
ideilor lor și depun eforturi considerabile pentru promovarea acestora, deși în general practica,
nu demonstrează manifestarea interesului politicienilor la sfatul celor „cu scaun la cap”. Prin
analize și critici aceste organisme pot avea un impact considerabil asupra politicii publice.

24
Mass- media. Opiniile asupra rolului mass- media în procesul de elaborare și executare a
politicilor variază de la cei care îi conferă o poziție centrală1, la cei care o descriu ca fiind
periferică. Nu se poate nega faptul că mass- media reprezintă o legătură vitală dintre stat și
societate, poziție care îi permite să exercite o influență deosebită asupra problemelor publice și
asupra soluțiilor pentru rezolvarea acestora sau a modului propriu- zis de explicare. Totuși,
deseori, rolul acesteia este sporadic și periferic, mai ales în statele aflate în tranziție. Funcția pe
care o deține în procesul administrativ constă în faptul că, în relatarea proble melor, aceasta
combină rolul reporterului pasiv, cu cel al analistului activ și cu cel al susținătorului unei soluții
anume. Programele de știri nu se limitează la relatarea unei probleme, ci ajung uneori să o
localizeze, definindu- i natura și scopul ei, și merg chiar la a sugera soluții pentru rezolvarea ei.
Iar pentru politicile definite și adoptate propun căi de replicare rapidă și eficientă, analizează și
monitorizează situația. Modalitatea de abordare a problemelor publice și soluțiile propuse
condiționează de multe ori măsura în care acestea sunt înțelese de către public și organele
administrației.

1 Edward S. Herman și Noam Chomsky, „Media și efectele asupra publicului” C.Q Press 1998, pag 16

25
Capitolul III. Studiu de caz privind implementarea politicilor publice.
În acest capitol vom folosi conceptul de implementare a unei politici prin prisma sensului
mai restrîns al acestuia, axându-ne pe politicile dezvoltate și imple mentate de conducerea
Municipiului Dorohoi .
Ne punem problema dacă putem defini ceea ce înseamnă o politică publică locală. La
această întrebare ne raspunde următoarea reprezent are, material preluat din Ghidul Cetățenului
privind elaborarea și implementarea unei politici publice locale elaborat în cadrul proiectului
„Participarea Activă a Cetățenilor în Transpunerea Politicilor Publice Locale în Regiunea de
Sud a României (PACT -PPL):

Fig. 4 – Definirea unei politici publice locale – Ghidul cetățeanului (qvorum.ro)

Le fel de important este să știm factorii care pot influența o politică publică locală la fel de
clar definiți în același material amintit mai sus.

26
Fig. 5 – Factor i care influențează politicile publice – Ghidul cetățeanului (qvorum.ro, cultura –
administrativa.cexa.eu )

3.1. Viziunea comunității
A crea o viziune a comunității înseamnă a surprinde visele, aspirațiile și speranțele
comunității tale. Valorile importante ale comunității modelează această viziune. Respectarea ei
conduce la o alegere a unui viitor din multe posibilități. Tot timpul trebuie să ne punem întrebări
de genul: Este comunitatea mea u n loc în care diversitatea este prețuită? Este un loc unde există
pace și armonie între mediul construit și cel natural? Serviciile oferite de autoritate sunt de
calitate și suficiente? Are autoritatea capacitatea de a începe și continua dezvoltarea durabilă a
comunității? etc.
Astfel „declarația de viziune” ar putea oferi un punct de referință față de care toate celelalte
acțiuni ale administrație i locale să fie măsurate. Comunitățile cu viziune știu cine sunt și încotro
merg. Unele comuni tăți dezvoltă , de asemenea, declarații de valoare și planuri strategice pentru
a ajuta la implementarea declarațiilor lor de viziune.

27
Obiectivele comunității identifică componentele viziun ii comunității și oferă direcții pentru
implementare. O declarație de obiectiv poate crește importanța unei probleme comunitare
dificile, de exemplu, gestiunea deșeurilor . Scopul este găsirea u nei rezolv ări satisfăcătoare la
această problemă prin implementar ea unor politici menite să reducă cantitatea de deșeuri prin
metode de colectare selectivă. Un obiectiv poate fi, de asemenea, născut dintr -o dorință de a
insufla o anumită calitate care nu face parte în prezent comunitate, cum ar fi creșterea
economică. S au, un obiectiv poate crește dintr -o dorință de a păstra o caracteristică valorică sau
de calitate care există deja, cum ar fi conservarea orașului vechi în același timp cu extinderea
și modernizarea lui. Obiectivele sunt declarații calitative , obiectivele sunt cantitativ e și
măsurabil e. Planul comunității reprezintă politica comunității pentru creștere a viitoare. Planul
ajută la gestionarea municipiul ui prin furnizarea de politici pentru a ghida procesul de luare a
deciziilor . Alocarea resurselor financiar e este un element important pentru realizarea viziunii
comunității, îndeplinirea obiectivelor și implement area planul ui comunității și creșterea cali tății
și diversificarea serviciilor oferite acesteia. Bugetul este considerat unul dintre cele mai puternice instrumente de elaborare a politicilor. Definește prioritățile pentru cheltuieli și servicii pentru numeroși decidenți ai politic ilor. Rareori sunt suficienți bani pentru a face toate lucrurile
pe care le are o comunitate dorește. Astfel, planurile bugetare trebuie prioritizate . Ce primește
finanțare? În ce ordine ? Ce nu primește finanțare? Cât de mult se va cheltui pentru a furniza
servicii dorite? Proiecțiile planului financiar pe termen lung (cu 5 până la 6 ani înainte) ajută
adesea la dezvăluirea unor costuri sau consecințele unor decizii de politică pe termen scurt, aparent „ieftine”. Alocarea de resursele pentru nevoile concurente este un exerci țiu important
de stabilire a politicii locale. Decid ând ce a nu face este, de asemenea, o parte importantă în
elaborarea politicilor .
Rămâne întrebarea: cum surprindem viziunea comunității? Iar cel mai bun instrument care
l-am identificat este:
3.2. Strate gia de dezvoltare locală
Pentru a îmbunat ăți procesu l de planificare strategic ă și financiar ă de la nivelul
administra ției publice locale a Municipiului Dorohoi , s-a propus elaborarea și implementarea
de politici ș i strategii la nivel local, care s ă raspun dă nevoilor de finanț are pentru perioada de
programare a fondurilor europene 2014- 2020. În acest sens, s -a realizat Strategia de dezvoltare
locală a municipiului, cu orizontul de timp 2023, care include lista proiectelor necesare pentru
dezvoltarea sustenabil ă a municipiului, fiind propus ș i un sist em de monitorizare ș i indicatori

28
de rezultat. Strategia de dezvoltare inteligent ă urmare ște promovarea unitar ă a proiectelor de
dezvoltare a comunit ății, cu impli cații directe în creșterea calității vieții cetățe nilor.
Implementarea strategiei aduce benefi cii atât grupului ț intă ales, cât mai ales beneficiarilor
finali (cet ățenii), deoarece sunt vizate activit ăți care s ă conduc ă la îmbunat ățirea calit ății
serviciilor oferite c ătre popula ție, la creș terea capacit ății administra ției publice locale de a
stimula procesul de dezvoltare local ă și, nu în ultimul rând, la impli carea comunit ății locale în
atingerea obiectivelor strategice de dezvoltare local ă.
În procesul de planificare strategică pentru a ne asigura de faptul că facem ceea ce
comunitatea vrea trebuie să definim etapele unei politic publice locale:
Fig. 6 – Etapele unei politicile publice locale – Ghidul cetățeanului (qvorum.ro, cultura –
administrativa.cexa.eu )

29
și nu în ultimul rând rolurile actorilor:
Fig. 7 – Rolul cetățenilor în procesul politicilor publice locale – Ghidul cetățeanului (qvorum.ro,
cultura -administrativa.cexa.eu )

Prin dezvoltarea capacit ății de planificare strategic ă la nivelul administra ției publice
locale s -a schițat planul de ac țiune pentru dezvoltare durabil ă a municipiului, r ăspunzând
totodat ă exigen țelor de finan țare pentru perioada de programare a fondurilor europene 2014 –
2020. A șadar au fost identifica te și prioritiza te acțiunile pe termen mediu ș i lung, astfel încât
procesul de planif icare bugetar ă și a politicilor locale s ă contribuie la dezvoltarea durabil ă a
municipiului.

30
În conformitate ș i cu aspectele asumate în ceea ce priveș te temele orizontale,
documentele de planificare strategică conțin măsuri și acțiuni concrete astfel încât să contribuie
la dezvoltarea pe termen lung a comunit ății și din perspectiva egalit ății de ș anse dintre cet ățeni,
nediscrimin ării, protec ției mediului, protejă rii biodoversit ății, reducerii polu ării și unei mai
bune adapt ări la schimb ările climatic e la care asist ăm.
Dar cine este administrația locală și ce face?

Fig. 8 – Decidenții la nivel local – Ghidul cetățeanului (qvorum.ro, cultura -administrativa.cexa.eu )

Conducerea Municipiului Dorohoi a dorit permanent să ajungă în situația de a
implementa politici bune și pentru că , de obicei, nu există o politică „corectă sau greșită”, este
necesar sa ne punem întrebarea: cum sunt recunoscute politice bune?
Următoarele criterii pot ajuta la definirea „politicii publice bune:”
• de obicei, politica adoptat ă cu votul majorității unui legislativ este o politică „bună” ;
• un vot de supermajoritate face o politică „grozavă”:

31
• deciziile consiliului local privind politica se bazează pe idei din mai multe surse,
inclusiv personal, grupuri de ce tățeni, comisii consultative și altele ;
• susținerea puternică a consiliului pentru o politică este mai probabilă dacă există un
sprijin puternic în comunitate ;
• politica bună este echitabilă și echilibrată; nu impune un impact disproporțion at asupra
grupuril or de interese ;
• politic ile ar trebui să se bazeze pe un proces adecvat care să respecte drepturile
constituționale ale indivizilor ;
• elaborarea de politici nu vizează întotdeauna ceea ce este popular , uneori, înseamnă
protejarea intereselor legitime ale min orităților;
• analiză bun ă a politicii începe cu obiective clare, ia în considerare o serie de alternative,
exprimă criterii de evaluare, și evaluează impactul alternativelor cu privire la aceste
criterii;
• determinarea consecințelor deciziilor politice împotriva viziunii, valorilo r și
obiectivelor comunității;
• politica abordează o problemă care este în general percepută ca având impact
semnificativ pentru comunitate ;
• politica este fezabilă pentru administrația locală prin punerea în aplicare.
• politica adoptată are șanse rezonabile de aplicare. Sunt clare atribuțiile și
responsabilitățile pentru implementarea ei.
Există întotdeauna riscul ca deciziile de politică să aibă consecințe neintenționate sau pur și
simplu nu își îndepline ască obiectivele. În faza de analiză este util și necesar să ne gândim la
riscurile și constrângerile care pot apare și pot face ca o politică să eșueze. De aceea un sistem
de monitorizare bun poate furniza timpuriu avertismente cu privire la eșecurile politici i sau
consecințel or neintenționate. Acest lucru ar permite factorilor de decizie de a interveni și a
modifica politica pentru a spori eficacitatea sau chiar pentru a o abandona complet.
Astfel, elaborarea documentelor de programare strategice a fost gândit ă ca un proiect și au
fost utilizate medode de ma ngement a proiectelor. Un instrument important este graficul
GANTT prezentat în continuare:
Activitate Luna
1 Luna
2 Luna
3 Luna
4 Luna
5 Luna
6
Analiza situației actuale
Elaborarea chestionarului pentru sondarea opiniei publice –
ANEXA 1
Elaborarea chestionarului aplicat cetățenilor – ANEXA 2
Realizarea întalnirilor cu factorii interesați

32
Aplicarea chestionarului populației
Evaluarea datelor culese și interpretarea lor
Stabilirea obiectivelor strategiei
Elaborarea strategiei
Elaborarea planului de acțiune
Dezbaterea publică
Aprobarea strategiei de către forul legislativ respectiv
Consiliul Local al Municipiului Dorohoi
Fig. 9 Graficul Gantt pentru elaborarea documentelor strategic e de dezvoltare a Municipiului Dorohoi

În urma analizei datelor culese pentru secțiunea de dezvoltare urbană s -a construit analiza
SWOT fiind identificate ca:
PUNCTE TARI:
• Accesul la magistralele rutiere de transport E85 Siret -Suceava -București, E576 Suc eava-
Vatra Dornei, care asigură legătura cu Vestul României;
• Rețeaua de gaz din Municipiul Dorohoi s -a extins cu 7 km în perioada 2010 – 2014;
• Lungimea străzilor din municipiu reprezintă aproximativ 20.0% din suprafața drumurilor
aflate în intravilanul județului;
• Evoluție ascendentă a suprafeței locuibile (creștere cu până la 34.6% în perioada 2010 –
2014);
• Numărul locuințelor existente a crescut cu 5.2% în perioada 2010 – 2015;
• În anul 2014 au fost finalizate 81 de clădiri din fondurile populației;
• Existen ța unei stații de sortare și de transfer a deșeurilor;
• Cele mai multe dintre locuințele din municipiu dispun de baie (92.2%) și de bucătărie
(93.4%);
• Pondere ridicată de racordare a locuințelor la rețeaua de energie electrică (98.3%);
• Potențial de producer e a energiei termice pe bază de biomasă (datorită activității
agricole), prelucrare a deșeurilor menajere, hidroenergie;
• Aproximativ toată suprafața locuibilă existentă este în proprietate privată (97.4%);
• Mai mult de jumătate din totalul corpurilor de ilu minat existente la nivelul municipiului
au fost înlocuite cu unele eficiente energetic (53.3%);
• Prezența unei stații de tratare a apelor uzate din Municipiul Dorohoi;
• Spații verzi, scuaruri și aliniamente reabilitate și modernizate în Municipiul Dorohoi;
• Parcuri amenajate conform standardelor europene (Cholet, Parcu ri Zona Centrală, Parc
Grădina de Vară etc.);
• Existența unei piscine semiolimpice la nivel local;
• Sistem de monitorizare a traficului rutier;

33
• Locuințe reabilitate și locuințe nou construite pe ra za municipiului.
PUNCTE SLABE
• Inexistența unui operator de transport public de stat pe raza municipiului;
• Prezența unor zone care nu sunt racordate la rețeaua de gaz natural (Satu Nou, Dealu
Mare, Loturi Enescu);
• Repartiția spațiilor verzi nu este uniformă , existând zone unde densitatea spațiilor verz i
este mare, dar și zone cu deficit mare;
• Lipsa unei variante ocolitoare a municipiului care să reducă emisiile de dioxid de carbon;
• Infrastructură rutieră și utilitară slab dezvoltată în unele zone ale municip iului;
• Poluarea fonică produsă de traficul rut ier aglomerat;
• Majoritatea populației nu beneficiază de un sistem de alimentare cu energie termică;
• Cele mai multe clădiri nu sunt izolate termic în mod corespunzător;
• Inexistența unui sistem park and ride.
OPORTUNITĂȚI
• Existența programelor de finanțare cu fonduri nerambursabile pentru dezvoltarea socio –
economică a municipiului;
• Implementarea proiectelor de reabilitare a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale și de
eficientizare energetică prin intermediul Programului Operațional Regional;
• Modernizarea sistemului de iluminat public prin eficientizarea sistemului energetic;
• Existența surselor de finanțare care promovează dezvoltarea spațiilor verzi, a locurilor
de joacă și a parcurilor;
• Întocmirea unei hărți de zgomot care să ajute la gestiona rea poluării fonice;
• Susținerea la nivel guvernamental a proiectelor de dezvoltare a infrastructurii la scară
mare;
• Implementarea proiectelor de investiții în domeniul reabilitării și extinderii rețelelor de
apă, canalizare și epurare a apelor uzate din cadrul instituțiilor.
AMENINȚĂRI
• Instabilitate economică la nivel național;
• Dificultăți în contractarea sumelor necesare asigurării cofinanțării;
• Prețuri ridicate la resursele energetice;
• Reducerea investițiilor publice în infrastructură din cauza crizei financiare;
• Întârzierea implementării proiectelor din cauza sistemului birocratic.

În urma acestor analize a fost stabilită viziunea și obiectivele Municipiului Dorohoi .

34
Viziunea strategică implică o dezvoltare pe termen lu ng a Municipiului Dorohoi și
îmbunătățirea calității vieții locuitorilor, având în vedere obiectivele, măsurile de dezvoltare
prevăzute de politicile externe, programele operaționale, viziunea de dezvoltare a României, a regiunii Nord- Est și a județului Botoșani.
Îndeplinir ea obiectivelor propuse pentru dezvoltarea Municipiului Dorohoi depinde de
capacitatea de finanțare a proiectelor, atât prin intermediul fondurilor nerambursabile guvernamentale, cât și cele nerambursabile europene.
Dorohoi – Municipiu Du rabil
Municipiul Dorohoi își propune să devină o zonă atractivă prin asigurarea reconversiei
și refuncționalizarea terenurilor și suprafețelor degradate, situate în intravilan, în vederea îmbunătățirii mediului urban.
Investițiile alocate competitivității întrep rinderilor mici și mijlocii, transferului
tehnologic, eficienței energetice a clădirilor publice, transportului public nemotorizat și
electric, dezvoltării infrastructurii sociale, sanitare și educaționale reprezintă priorități de dezvoltare durabilă a Mun icipiului Dorohoi.
Dorohoi – Municipiu Verde
Dezvoltarea durabilă include și eficiența energetică , protejarea factorilor de mediu și
promovarea unui stil de viață sănătos. Municipiul Dorohoi își propune revitalizarea peisagistică și reducerea gradulu i de p oluare prin promovarea metodelor alternative de utilizare
a energiei și utilizarea acestora pe tot cuprinsul zonei. Extinderea zonelor amenajate cu spații verzi reprezintă o soluție eficientă de protejare a patrimoniului natural și a creșterii calită ții
vieții locuitorilor din municipiu.
Dorohoi – Municipiu Incluziv
Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei nu este doar o condiție a Strategiei
Europa 2020, ci un mod intern de a soluționa problemele sociale ale comunității și egalizarea șanselor prin sprijinirea grupurilor vulnerabile identificate. În Municipiul Dorohoi există zone
marginalizate și dezavantajate, procentul acestora fiind de 59.0%. Suprafața zonelor dezavantajate și marginalizate nu este compactă, ci este întreruptă de zonele nedezavantajate.
De aceea, o prioritate de dezvoltare a Municipiului Dorohoi este reprezentată de sprijinirea grupurilor defavorizate.
Dorohoi – Municipiu Cultural
Varietatea monumentelor și obiectivelor istorice prezente în această zonă determină ca
Muni cipiul Dorohoi să aibă un potențial de dezvoltare a manifestărilor culturale și de implic are
a populației în activitățile de acest tip. Valorificarea patrimoniului cultural reprezintă o

35
prioritate de dezvoltare a economiei locale pe termen lung, prin prote jarea tuturor obiectivelor
istorice, a muzeelor, a instituțiilor de cultură și a identității culturale locale.
Dintre obiectivele propuse am sintetizat unul pentru care Municipiul Dorohoi a aplicat
și a obținut finanțarea din fonduri europene nerambur sabil e pentru două proiecte care au ca
scop eficientizarea energetică, subiect extrem de actual. Ambele proiecte se încadrează în
realizarea obiectivului OS4.1., măsura M4.1.4.
Os. 4.1. Reducerea
poluării sonore și a
aerului, a emisiilor
de gaze de seră și a
consumului de
energie M.4.1.1. Promovarea campaniilor de conștientizare a populației cu privire la
utilizarea substanțelor chimice și consecințele deversării acestora în cadrul
natural
M.4.1.2. Implementarea unui sistem de monitorizare a zgomotului urban
pentru reducerea poluării sonore
M.4.1.3. Promovarea unui stil de viață sănătos prin implementarea sistemului
de tip Park and Ride
M.4.1.4. Îmbunătățirea eficienței energetice și termice
Extras din strategia durabilă a Municipiului Dorohoi 2014 cu orizont 2023

3.3. Implementarea unei politici publice referitoare la reducerea consumului de energie
utilizând fonduri europene

PROPUNERE DE PROIECT (1) finalizat și implementat
”EFICIENTIZAREA ENERGETICA A SISTEMULUI DE ILUMINAT PUBLIC ÎN
MUNICIPIUL DOROHOI, JUDEȚUL BOTOȘANI”

Obiectivul proiectului este modernizarea sistemului de iluminat public (SIP), prin
înlocuirea corpurilor de iluminat cu eficiență redusă cu aparate de iluminat cu LED de mare
eficiență luminoasă și sistem de telemanagement energetic. Se înlocuiesc 1667 corpuri de
iluminat și se instalează un sistem de telemanagement energetic.
Oportunitatea proiectului se justifică prin necesitatea urbanizării continue a
localității, mai ales după amplele lucrări de modernizare a infrastructurii rutier e și pietonale.
Modernizarea SIP conduce la îmbunătățirea confortului vizual și completează lucrările de
înfrumusețare a Dorohoiului.
Beneficiarii proiectului sunt toți locuitorii din zonă, precum și vizitatorii sau
potențialii investitori.
Rezultatele pr oiectului se materializează în reducerea puterii electrice efective a SIP
de la 158,5 kW (inclusiv balasturi ) la 130,5 kW. Economia de energie se va realiza în
condițiile în care nivelul de iluminare va fi conform standardelor de specialitate, net superior

36
față de situația din prezent, în care se utilizează numeroase lămpi fluorescente compacte
(CFL), aparent economice, dar cu optică improprie iluminatului public. Economia de energie
este proporțional mai mare față de reducerea puterii instalate, deoarece s istemul de
telemanagement va permite reducerea consumurilor (dimmare) în orele târzii din noapte, respectiv o economie de 42,3% față de prezent .
Bugetul proiectului este de 6,279,184.70 lei, reprezentand 1,493,522.90 CHF , din
care: – valoare finantata prin fonduri elvetiene 5,337,307.00 lei, reprezentand 1,269,494.47
CHF (procent 85%), și valoare finantata de Autoritatea Locala 941,877.70 lei, reprezentand 224,028.43 CHF (procent 15%).
Durata de implementare a proiectului este de 12 luni, evident fără a dep ăși 31 August
2019.
Graficul de activități cuprinde proiectul tehnic, procedura de achiziție
lucrări/echipam ente, C+M pe 4 zone urbane plus un obiect (telegestiune), montare server
telegestiune, probe și verificări.
Graficul de activități este detaliat co nform diagramei Gantt 17:

Obiective preconizate a fi atinse prin realizarea investitiei publice
Tehnologia LED a demonstrat că după o perioadă de intensă expansiune, a ajuns astăzi
la maturitate tehnologică. Soluțiile disponibile pe plan mondial și național atestă un potențial
de eficiență tehnico economică dublu față de corpurile echipate cu lămpi cu sodiu de înaltă presiune, datorită următoarelor caracteristici principale:

37
• Eficiența specifică a sursei LED este mai mare de 122 lm/W, reprezentând o valo are mai
mult decât dublă față de lămpile fluorescente compacte;
• Eficiența aparatului de iluminat este maximizată, optica eliminând necesitatea utilizării
unor oglinzi care generează o pierdere de cca 40% din fluxul luminos în cazul emisiei
omnidirecționale a lămpilor fluorescente sau cu descărcări;
• Atingerea instantanee a regimului de funcțio nare a lămpilor cu LED permite utilizarea
unor sisteme de comandă dinamică, cu posibilitatea de trecere rapidă de la nivel redus de
iluminare la valori normale (nu este cazul localităților rurale, unde puterile unitare sunt
mici);
• Durata mare de viață a LE D-urilor permite reducerea cheltuielilor pentru mentenanță;
• Lumina albă produsă de LED -uri dă posibilitatea obținerii unei senzații luminoase
echivalente cu situația un ui nivel de iluminare dublu, obținut cu lămpi cu sodiu, ceea ce
înseamnă o economie supl imentară de energie.
DALI se încadrează în prioritățile propuse prin Planul de Urbanism General care
statuează creșterea atractivității comunei, și va conduce la o creștere a eficacității sistemului de iluminat și la scăderea consumului energetic specific W/(lx*m
2), respectandu -se încadrarea în
normele de iluminare conform legilor și normativelor în vigoare.
Prin realizarea proiectului „ EFICIENTIZAREA ENERGETICA A SISTEMULUI
DE ILUMINAT PUBLIC ÎN MUNICIPIUL DOROHOI, JUDEȚUL BOTOȘANI ” se
reduce în mod dire ct poluarea luminoasă, și în mod indirect poluarea cu emisii de CO 2
(prin reducerea consumului de energie electrică). De asemenea, se renunță la lămpile cu vapori de me rcur sau sodiu.
Poluarea luminoasă se reduce prin proiectarea judicioasă a iluminatului stradal, prin
utilizarea unor aparate de iluminat cu o distribuție inferioară (în jos) și adaptată tramei stradale, prin urmărirea densității specifice de putere (W/(lx *m
2) și prin aprecierea realistă
a categoriei de drum.
În urma eficientizării sistemului de iluminat public stradal, toate corpurile de iluminat
stradal non LED vor fi înlocuite cu corpuri de iluminat cu LED noi (1667 buc).
Puterea electrică nominală ins talată existentă a sistemului public de iluminat stradal
al Municipiului Roman care face obiectul prezentei documentații, este de 143,3 kW.
În urma realizării lucrărilor de modernizare și eficientizare a acestui sistem de iluminat
public, puterea electrică instalată va ajunge la 130,5 kW. Nu este necesară obți nerea de noi
avize de racordare.

38
De menționat, că instalațiile electrice de iluminat existente au fost dimensionate inițial
pentru corpuri de iluminat echipate cu lămpi cu vapori de sodiu, mercur etc și ca atare nu se
pune problema modificării rețelelor el ectrice.
PROPUNERE PROIECT 2 în implementare
„Creșterea eficienței energetice pentru cladirea care gazduiește Secția Materno -Infantil
și Blocul alimentar -spălătorie, din cadrul Spitalului Municipal Do rohoi".
Obiective proiect
Obiectivu l general al proiectului
Obiectivul general al proiectului este „Creș terea eficien ței energetice pentru cladirea care
gazduie ște Secț ia Materno -Infantil și Blocul alimentar -spălătorie, din cadrul Spitalului
Municipal Dorohoi".
Obiectivul general al proiectului contribuie la atingerea Obiectivului specific al
Priorităț ii de Investi ții „Cre șterea eficien ței energetice î n clădirile publice î ndeosebi a celor
care înregistrează consumuri energetice mari".
Atingerea Obiectivului general al proiectului se v a realiza prin indeplinirea indicatorilor de
proiect care prev ăd scăderea consumului anual de energie primar ă, scăderea anuala a gazelor
cu efect de ser ă și cresterea ponderii de energie primar ă din surse regenerabile.
Obiective le specifice ale proiectului
Scăderea anual ă a emisiilor de gaze cu efect de ser ă generate de cladirea care
gazduie ște Secț ia Materno -Infantil și Blocul alimentar -spălătorie, cu aproximativ 74%.
Scaderea consumului anual de energie primar ă necesar ă pentru funcționarea cl ădirii cu
aproximativ 69% .
Atingerea acest or obiectiv e specifice se va realiza prin implementarea a dou ă categorii de
soluții tehnice:
• solutii tehnice care contribuie la sc ăderea consumului de energie ș i, implicit, la sc ăderea
emisiilor de g aze cu efect de ser ă, prin intervenț ia asupra pierderilor de energie:
• Izolaț ie termic ă pe suprafa ța exterioar ă a pereț ilor existen ți
• înlocuirea t âmplariei exterioare existente
• schimbarea corpurilor de iluminat
• soluții tehnice care presupun asigurarea unei pă rți din energia necesar ă clădirii, din resurse
regenerabile, care nu produc gaze cu efecte de ser ă:
• montare pompă de caldur ă

39
• montare de panouri solare termice
În cladirea vizat ă de proiect îș i desfa șoară activitatea Secț ia Materno -infantil, blocul
alimen tar-spălătorie. Cladirea are cea mai mare suprafaț ă desfa șurată (aprox. 8000 mp) din
complexul de cl ădiri ce deservesc Spitalul Municipal.
Din punct de vedere medical suprafa ța alocat ă Secției Materno -infantil este insuficientă ,
însă structura de cl ădiri e xistent ă la nivelul spitalului Municipal ș i fluxul medical au impus
găsirea de solu ții și adaptarea la situaț ia existent ă.
Grup țintă
Grupurile care vor beneficia î n mod direct de rezultatele proiectului:
Aproximativ 6.300 de pacienț i/an care vor beneficia de condi ții sporite din punct de vedere
al confortului termic pe toată durata anului. Au fost preluate sugestiile apar ținătorilor
pacien ților referitoare la eficien ța energetică a cladirii (temperaturi mari î n saloane î n
perioada de var ă, temperaturi neco relate cu necesarul de confort termic î n perioada de iarnă ,
infiltra țiile de ap ă cu ocazia ploilor cu debite mar i și la topirea zăpezii, etc) .
Aproximativ 150 persoane angajate ale Spitalului Municipal Dorohoi care îș i desf ășoară
activitatea în cladirea ob iect al proiectului.
Personalul a fost consultat, au fost prezentate activit ățile pentru implementarea
cărora cheltuielile sunt eligibile ș i vor fi cofinanț ate din FEDR ș i din bugetul de stat. Î n
acelaș i timp personalul spitalului a avut posibilitatea s ă prezinte și alte nevoi ale unit ății, în
prezen ța prestatorului care a î ntocmit documenta ția tehnico -economic ă, nevoi care vor
putea fi rezolvate cu ocazia efectu ării lucr ărilor, și care, chiar dacă presupun activit ăți care
nu sunt eligibil e, ele sunt absolu t necesare, vor fi suportate de Solicitant ș i sunt incluse î n
bugetul proiectului .

40
Fig. 10 – Raportul dintre Sursele de finanțare a proiectului 2 (Fonduri UE/Buget local)

41

Concluzii și recomandări
O politică publică reprezintă un ansamblu de măsuri luate de către o autoritate, care vizează
îmbunătățirea condițiilor de viață a cetățenilor. O politică publică este o rețea de decizii, un șir
de obiective, o totalitate de acțiuni care conduc sprea atingerea unui scop inițial stabilit. Toate
aceste acțiu ni sunt ineficiente dacă nu sunt implementate în mod practic. Iar o politică trasată
de autorități poate să-și atingă finalitatea numai atunci cînd se decide de a trece la partea
concretă de realizare a ei. Deși, deseori nu se ia în considerație multitudin ea de situații empirice
a unei politici, consider că acest aspect trebuie analizat cu o mai mare atenție, deoarece de
calitatea imple mentării depinde gradul de satisfacție a populației, a dezvoltării potențialului și
valorificării resurselor.
Resursele umane sunt cea mai importantă valoare a unei colectivități de oameni. Cu atât
mai mult potențialul uman este un factor important în procesul implementării politicilor,
deoarece de capacitatea acestuia depinde calitatea aplicării politicii, și rezultatele o ferite de ea.
Astfel, o politică de succes se datorează unei implementări eficiente și respectiv o
imple mentare eficientă generează ca și rezultat o politică de succes.

42
Bibliografie
Acte Normative
1. Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislati vă pentru elaborarea
actelor normative, republicată în 2010
2. Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public
3. Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională
4. Hotărârea Guvernului României nr. 775/2005 pentru aprobarea
Regula mentului privind procedurile de elaborare, monitorizare și evaluare a
politicilor publice la nivel central cu modificările și completările ulterioare
5. Hotărârea Guvernului României nr. 870/2006 privind aprobarea strategiei
pentru îmbunătățirea sistemului de elaborare, coordonare și planificare a
politicilor publice la nivelul administrației publice centrale
6. Hotar ârea Guvernului României nr. 561/2009 pentru aprobarea
Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea,
avizarea și prezentarea p roiectelor de documente de politici publice, a
proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, in vederea adoptării/aprobării
7. Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 57/2019 privind Codul
Administrativ

Literatură de specialitate
1. Alexandru I. Matei L. „Servicii publice”. București, Ed. Economică, 2000.
2. Alina Mungiu – Pippidi si Sorin Ionita, Politici publice. Teorie si practica, Editura
Polirom Bucuresti 2002,
3. Edward S. Herman și Noam Chomsky, „Media și efectele asupra publicului” C.Q
Press 1998,
4. Frederick S. Lane „Probleme actuale de Administrație P ublică” Chișinău 2006.

43
5. Ioan Alexandru, Teoria Adimnistratiei, Editura Economica, Bucuresti, 2001.
6. Johns G. „Comportament organizațional”. Ed. Economică, 1998.
7. Michael Howlett, M. Ramesh ”Studiul Politicilor Publice” Epigraf 2004
8. Michal Ben-Gera ”Managementul politicilor publice”
9. Milbrey W. McLaughlin, „Realitatea publică” Beverly Hills: Sage, 1985
10. Miroiu, A.Rădoi, M. Zulean „Politici publice”. București, E d. Politeea, 2003
11. Morar A., Bondar F., Alexandru V. – Manual de politici publice ediția a II -a,
București 2019 – IPP
12. Nelly Haudegand, Pierre Lefebure „Dicționar de probleme politice” Museum
2000.
13. Popescu Luminița Gabriela „Politici publice”. Bucu rești, Ed. Economică, 2003.
14. Richard.I. Hofferbert „ Înțelegera și analiza politicilor publice. Vederi
comparative.” ( The reach and grasp of policy analysis). Comparative views of
craft, Tuscaloosa , The University of Alabama Press, 1990.
15. Thomas Dye, U nderstanding Public Policy, ll, 1994
16. Toffler A. „Puterea în mișcare”. Ed.Antet, Oradea, 1995.
17. Woodrow Wilson, „Studiul asupra administrației.”

Surse electronice:
1. IPP.ro
2. www.primariadorohoi.ro
3. sgg.gov.ro
4. qvorum.ro
5. cultura -administrativa.cexa.eu

44
ANEXA 1 – Sondaj de opinie cu privire la dezvoltarea socio -economică a
municipiului DOROHOI
Mediul de afaceri – Instituții Publice – Consiliul Local

Stimată doamnă, stimate domn,
Primăria municipiului Doroh oi, are plăcerea de a va invita să participați procesul de elaborare al Strategiei
de dezvoltare al municipiului Dorohoi pentru perioada 2014- 2020, prin completarea, într-o primă etapă a acest ui
chestionar.
Scopul acestui chestionar este de a identifi ca viziunea Dvs. asupra principalelor probleme și necesități cu
care municipiul se confruntă, în scopul identificării celor mai realiste soluții de rezolvare a acestora.
Vă mulțumim anticipat și vă urăm succes în activitatea Dvs.,
Primăria Dorohoi

G1. Vă rugăm să specificați care considerați că sunt principalele trei probleme ale municipiului Dorohoi
1
.
2
.
3
.

G2. Pentru fiecare dintre problemele majore identificate, vă rugăm să propuneți modalitățile/acțiunile
majore de rezolvare/diminuare a acestora.
1
2
3

G3. Presupunând că ați avea toate mijloacele necesare, care ar fi principalele proiecte/acțiuni pe care le-
ați întreprinde în sensul îmbunătățirii contextului socio -economic al municipiului Dorohoi?

G4. Care considerați că sunt principale le elemente reprezentative pentru municipiul Dorohoi?

45

G5. Care considerați că sunt principalele resurse existente pe care se poate baza dezvoltarea socio –
economică a municipiului Dorohoi?

G6. Vă rugăm să ordonați următoarele domenii majore în funcție de prioritatea pentru dezvoltarea comunității.
Vă rugăm să atribuiți fiecărei domeniu de mai jos o valoare de la 1 la 10, în funcție de prioritatea sa. (
1-prioritate minimă; 10 – prioritate maximă).
Infrastructura și echipare a edilitară
Infrastructura și serviciile de sănătate
Învățământul și cultura
Asistența socială
Dezvoltare economică
Mediul natural
Dezvoltarea capacității administrative
Servicii publice (transport, iluminat, salubrizare, siguranță și ordine publică, utilități )
Dezvoltare urbană (spații verzi și parcuri, piețe, zone de agrement etc.)

S1. Vă rugăm să apreciați următoarele aspecte referitoare la infrastructura și echiparea edilitară a municipiului
Dorohoi.
Vă rugăm să bifați/încercuiți varianta corespunzătoare aprecierii dvs.

situație negativă situație pozitivă NȘ/N
R
Starea drumurilor -3 -2 -1 1 2 3
Gradul de acoperire cu rețeaua de apă -3 -2 -1 1 2 3
Starea tehnică a rețelei de apă -3 -2 -1 1 2 3
Gradul de acoperire cu rețeaua de canalizare -3 -2 -1 1 2 3
Starea tehnică a rețelei de canalizare -3 -2 -1 1 2 3
Gradul de acoperire cu rețeaua de gaz -3 -2 -1 1 2 3
Starea tehnică a rețelei de gaz -3 -2 -1 1 2 3
Gradul de acoperire cu rețeaua de termoficare -3 -2 -1 1 2 3
Stare a tehnică a rețelei de termoficare -3 -2 -1 1 2 3

S2. Care considerați că sunt principalele probleme cu care se confruntă mediul de afaceri local?

46

S3. Care considerați că sunt principalele direcții de dezvoltare economică a municipiului Dorohoi?

S4. Vă rugăm să apreciați următoarele activități economice din prisma potențialului de dezvoltare, la nivelul municipiului
Dorohoi.
Vă rugăm să bifați/încercuiți varianta corespunzătoare aprecierii dvs.

potențial foarte scăzut potențial foarte ridicat NȘ/N
R
Construcțiile -3 -2 -1 1 2 3
Turismul -3 -2 -1 1 2 3
Cultura -3 -2 -1 1 2 3
Industria – procesarea produselor agricole și zootehnice; -3 -2 -1 1 2 3
– mașini – unelte; -3 -2 -1 1 2 3
– confecții și pielărie; -3 -2 -1 1 2 3
Comerțul -3 -2 -1 1 2 3
Serviciile – prestate întreprinderilor -3 -2 -1 1 2 3
– prestate populației -3 -2 -1 1 2 3
Vă rugăm să enumerați în caseta alăturată alte activități
relevante :

S5. Vă rugăm să apreciați necesitatea îmbunătățirii situației din munici piul Dorohoi prin prisma dezvoltării
următoarelor aspecte:
Vă rugăm să bifați/încercuiți varianta corespunzătoare aprecierii dvs.

necesitate minimă necesitate maximă NȘ/N
R
Locuri de muncă -3 -2 -1 1 2 3
Infrastructura de învățământ și dotarea specific ă -3 -2 -1 1 2 3
Calitatea actului de învățământ -3 -2 -1 1 2 3

47
Infrastructura și activitățile culturale (case de cultură,
biblioteci, muzee, săli de spectacole) -3 -2 -1 1 2 3
Infrastructura și serviciilor medico -sanitare -3 -2 -1 1 2 3
Calitatea actului medical -3 -2 -1 1 2 3
Echipare edilitară (disponibilitatea rețelelor de utilități
publice) -3 -2 -1 1 2 3
Drumuri, alei, trotuare -3 -2 -1 1 2 3
Spații de joacă pentru copii -3 -2 -1 1 2 3
Piețe agroalimentare -3 -2 -1 1 2 3
Zonare funcț ională (delimitarea unor zone cu o anumită
destinație funcțională; ex: zone comerciale, zone
industriale, zone administrative, zone rezidențiale etc) -3 -2 -1 1 2 3
Arhitectura urbană -3 -2 -1 1 2 3
Managementul traficului și semnalizare rutieră -3 -2 -1 1 2 3
Sistemul de indicare și orientare (indicatoare de orientare,
indicatoare turistice, plăcuțe pentru denumirea străzilor și
pentru numerotarea clădirilor etc ) -3 -2 -1 1 2 3
necesitate minimă necesitate maximă NȘ/N
R
Transport public local -3 -2 -1 1 2 3
Servicii de salubritate -3 -2 -1 1 2 3
Managementul deșeurilor -3 -2 -1 1 2 3
Reducerea poluării -3 -2 -1 1 2 3
Spații verzi, parcuri și grădini -3 -2 -1 1 2 3

S6. Care considerați că sunt cele mai importante fenomene sociale nega tive ale municipiului Dorohoi?

S7. Care considerați că sunt cele mai importante acțiuni pe care le pot întreprinde instituțiile publice/administrația locală
pentru stimularea dezvoltării mediului socio -economic ?

48
DATE PRIVIND RESPONDENTUL
instituț ia / organizația /
compania
numele respondentului funcția

49

Anexa 2 – Sondaj de opinie pentru evaluare a gradului de satisfacție a
cetățenilor vis-a-vis de serviciile publice din municipiul Dorohoi

Metodologie . Sondajul de opinie pentru evaluarea gradului de satisfacție a cetățenilor vis-a-vis
de serviciile publice din municipiul Dorohoi a fost realizat pe un eșantion format din 599
respondenți cu domiciliul în municipiul Dorohoi.
Chestionarul a inclus o serie de itemi generali referitori la nivelul de trai, principalele
probleme din municipiul Dorohoi și principalele proiecte ce trebuie implementate. De asemenea
s-a solicitat evaluarea unei serii de peste 50 de indicatori referitori la serviciile publice din
Dorohoi, utilizându -se o scală de la 1 la 10, 1 reprezentând Foarte nemulțumit , 10 reprezentând
Foarte mulțumit. Ulterior, pentru fiecare indicator s-a calculat un scor mediu, însă s-a optat și
pentru recodificarea răspunsurilor respondenților după următorul algoritm:
– Scor 1-2 = Foarte nemulțumit;
– Scor 3-4 = Nemulțumit;
– Scor 5-6 = Nici, nici;
– Scor 7-8 = Mulțumit;
– Scor 9-10 = Foarte mulțumit.
Aspecte generale. Cea mai mare parte a respondenților s-au declarat mulțumiți de felul în care
trăiesc în prezent (41,0%), în timp ce 29,7% simt o stare neutră, de mijloc.
Legat de nivelul de trai la care se așteaptă peste un an, 38,9% dintre cei intervievați cred că
acesta va fi la fel, 30,4% sunt pesimiști (27,0% au declarat că sunt de părere că va fi mai rău,
3,4% – că va fi mult mai rău), iar 30,7% sunt optimiști (28,0% cred că anul viitor vor trăi mai
bine, iar 2,7% cred că vor trăi mult mai bine).
Principalele probleme ale Municipiului Dorohoi identificate de respondenți sunt: lipsa
locurilor de muncă, infrastructura rutieră slab dezvoltată, prezența câinilor maidanezi pe străzi,
curățenia/ salubritatea orașului, infrastructura tehnico -edilitară, insuficiența spațiilor verzi/ de
joacă etc.
Principalele proiecte ce ar trebui implementate. Pe baza problemelor identificate, dacă ar
avea oportunitatea de a fi Primari în Dorohoi, respondenții au declarat că principalele măsuri
pe care le-ar întreprinde la nivel local sunt: crearea de locuri de muncă, reabilitarea
infrastructurii rutiere, atragerea de fonduri/ investitori, crearea de spații verzi/ de joacă pentru

50
copii, asigurarea socială a celor nevoiași, diversificarea activităților de petrecere a timpului liber
etc.
Capacitatea administrativă și E-guvernarea sunt subiecte de care respondenții sunt
mulțumiți și foarte mulțumiți. Astfel, peste 80% dintre cei chestionați sunt mulțumiți și foarte
mulțumiți de amabilitatea și profesionalismul perceput al personalului din cadrul serviciului
local de evidența populației, peste 70% sunt mulțumiți și foarte mulțumiți de serviciile de
urbanism și asistență socială, cu toate sectoarele analizate (evaluare generală, amabilitatea
personalului și profesionalismul perceput al personalului) și de serviciul de Evidența populației
(evaluare generală). Serviciul local de taxe și impozite și Poliția locală (evaluare generală,
amabilitatea și profesionalismul perceput al personalului) sunt indicatori de care respondenții
sunt mulțumiți și foarte mulțumiți în proporție de peste 60%. 59,6% din cei incluși în eșantion
sunt mulțumiți și foarte mulțumiți de posibilitățile de plată online a taxelor și impozitelor.
Sistemul de învățământ – cultură. Peste 70% dintre respondenți sunt mulțumiți de
infrastructura și calitatea actului de învățământ, în timp ce infrastructura și activitățile culturale,
precum și calitatea, volumul și diversitatea acestora au acumulat procentaje mai reduse,
cuprinse între 53,1% – 59,7% în ceea ce privește gradul ridicat de satisfacție (mulțumit și foarte
mulțumit) al respondenților.
Asistență socială și de sănătate. Serviciile medicale de specialitate sunt ramur i cuprinse în
chestionar care au obținut procente ridicate în ceea ce privește gradul de mulțumire al
respondenților (peste 70% sunt mulțumiți și foarte mulțumiți). Serviciul medical de primire
urgențe a obținut un scor bun, dar inferior serviciilor medicale de specialitate (66,3% – 68,9%).
De activitatea de asistență socială, per ansamblu, 62,5% dintre respondenți s-au declarat
mulțumiți și foarte mulțumiți; în schimb, doar 45,6% au aceeași părere despre suficiența
locuințelor sociale.
Infrastructura rutieră și tehnico -edilitară. 64,5% dintre persoanele intervievate sunt
mulțumite și foarte mulțumite de calitatea apei potabile, 51,9% – de prețul apei potabile, iar
56,4% – de remedierea defecțiunilor apărute la serviciul apă-canal. Nivelul ridicat de mulțumire
este în proporție de 56,6% pentru starea drumurilor și de 73,1% – de cea a trotuarelor.
Servicii publice și dezvoltare urbană. Iluminatul stradal este indicatorul care a obținut cel mai
bun punctaj (87,5%) și scor mediu (8,45) la acest subcapitol. De piețele agroalimentare,
suficiența și starea spațiilor verzi, sunt mulțumiți și foarte mulțumiți peste 70% dintre cei
chestionați, în timp ce suficiența și starea locurilor de joacă, arhitectura urbană și siguranța și
ordinea publică sunt domenii care îi mulțumesc pe dorohoieni în proporții cuprinse între 60,4-
68,1%. Posibilitățile de petrecere a timpului liber au obținut un scor mediu mai scăzut, sub 6

51
(5,92). 26,5% dintre cei intervievați sunt nemulțumiți și foarte nemulțumiți de acest aspect,
28,1% au o stare neutră, în timp ce 45,4% sunt mulțumiți și foarte mulțumiți.
Gestionarea deșeurilor și salubrizare. Posibilitățile de colectare selectivă și de reciclare a
deșeurilor din Dorohoi sunt indicatori cu scoruri mai reduse, comparativ cu evaluarea primită
de sistemul de colectare al acestora (amplasarea punctelor de colectare, curățenia
amplasamentelor și frecvența de ridicare a gunoiului), dar mai ales spre deosebire de curățenia
străzilor și a trotuarelor și a spațiilor verzi și de joacă, de care responde nții sunt mulțumiți și
foarte mulțumiți în proporție de 72,2%, respectiv 73,7%.
Alte aspecte. Din totalitatea persoanelor intervievate, 22,9% sunt mulțumite și foarte mulțumite
de modul în care s-au făcut retrocedările imobilelor preluate în mod abuziv în perioada
regimului comunist în Dorohoi, iar 23,4% – de modul în care s-au soluționat cererile referitoare
la fondul funciar.
Date socio -demografice.
Pe vârste, persoanele cuprinse în eșantionul supus anchetei sunt cuprinse în următoarele
categorii: 7,5% au sub 21 ani, 20,9% au între 21 și 30 ani, 15,4% au o vârstă cuprinsă între 31-
40 ani, 22,2% au între 41-50 ani, 18,4% au între 51-60 ani, 11,0% au o vârstă în intervalul 61-
70 ani, iar 4,5% au peste 71 ani.
Pe sexe, 50,4% dintre respondenți sunt de sex feminin, iar restul de 49,6% sunt de sex masculin.
Cei mai mulți dintre respondenți, 173 la număr, au în gospodărie 3 membri, 163 au câte 2
membri, 133 respondenți au o gospodărie alcătuită din câte 4 membri, 51 respondenți alcătuiesc
singuri gospodăria, 5 membri sunt în gospodăriile a 43 respondenți, iar 30 respondenți au o
gospodărie formată din 6 și mai mulți membri.
Aproape jumătate dintre respondenți (48,6%) sunt absolvenți de liceu, 17,1% au finalizat un
nivel de studii universitare, 15,0% – o școală profesională, 8,4% – una gimnazială, iar 5,0% – au
făcut o școală postliceală. 2,7% dintre cei intervievați au absolvit 10 clase, 1,7% – studii post-
universitare, 0,8% – o școală primară, în timp ce 0,7% s-au declarat fără studii.
Distribuția respondenți lor pe ocupații este destul de variată, eșantionul chestionat incluzând
reprezentanți din toate categoriile socio -profesionale. Astfel, aproape un sfert din respondenți
sunt pensionari (23,5%), 14,7% intră în categoria personalului cu studii superioare, 11,2% sunt
muncitori calificați, 9,8% sunt casnici, 7,8% sunt elevi/studenți, 7,3% sunt muncitori
necalificați, etc.
Referitor la starea civilă, peste jumătate (56,9%) dintre respondenți sunt căsătoriți, 29,8% –
necăsătoriți, 12,0% sunt divorțați/ separați/ văduvi, iar 1,3% trăiesc într-o uniune liber
consimțită.

52
Principala sursă de venit pentru 57,2% dintre respondenți o reprezintă salariile. Pensia este
principala sursă de venit pentru 30,1% persoane, ajutoarele sociale și indemnizațiile, alocațiile
– pentru 3,2%, iar dividendele/ veniturile din activitățile economice pentru 1,9% dintre cei
intervievați. 7,6% au altă sursă de venit.
În medie, venitul mediu lunar pe gospodărie a persoanelor intervievate este de 1.498,01 lei, iar
venitul mediu lunar personal este de 920,03 lei.
Instrumentul de culegere a datelor

Chestionar de evaluare anuală a gradului de satisfacție a cetățenilor vis-a-vis de
serviciile publice din municipiul Dorohoi
Stimată doamnă, stimate domn,
Primăria Municipiului Dorohoi are plăcerea de a vă solicita feed back -ul Dvs. vis-a-vis de
calitatea serviciilor publice oferite de către autoritățile publice locale din municipiul Dorohoi
cetățenilor săi. Acest studiu, care se va realiza anual, reprezintă un demers orientat spre
creșterea performa nței autorităților publice locale iar opiniile și percepțiile Dvs. sunt extrem de
valoroase în vederea îmbunătățirii calității serviciilor publice de care beneficiați. Vă mulțumim!
Q1. Cât de mulțumit(ă) sunteți în general de felul în care trăiți în prezen t?
Foarte
mulțumit(ă) Mulțumit(ă) Nici,
Nici Nemulțumit(ă) Foarte
nemulțumit(ă) NȘ/Nr

Q2. Cum credeți că veți trăi peste un an?
Mult mai bine Mai bine La fel Mai rău Mult mai rău NȘ/Nr

Q3. În opinia dvs., care sunt cele mai importante 3 probleme ale municipiului Dorohoi?

Q4. Pe o scală de la 1 la 10, 1 reprezentând Foarte nemulțumit, 10 reprezentând Foarte
mulțumit , vă rugăm să evaluați următoarele aspecte specifice ale diferitelor servicii
publice de care beneficiați.
Nr. Serviciu/Asp ect specific Notă NȘ/Nr
GESTIONAREA DEȘEURILOR ȘI SALUBRIZARE

53
4.1. Sistemul de colectare a deșeurilor – amplasamentele punctelor de
colectare
4.2. Sistemul de colectare a deșeurilor – curățenia amplasamentelor
4.3. Sistemul de colectare a deșeurilor – frecvența de ridicare a gunoiului
4.4. Posibilitățile de colectare selectivă a deșeurilor
4.5 Posibilitățile de reciclare a deșeurilor (existența punctelor de
colectare)
4.6. Curățenia străzilor și trotuarelor
4.7. Curățenia spațiil or verzi și a locurilor de joacă
EDUCAȚIE ȘI CULTURĂ
4.8. Infrastructura de învățământ și dotarea specifică
4.9. Calitatea actului de învățământ
4.10. Infrastructura și activitățile culturale (case de cultură, biblioteci,
muzee, săli de spectacol e)
4.11. Volumul activităților culturale la nivel local
4.12. Calitatea activităților culturale la nivel local
4.13. Diversitatea activităților culturale la nivel local
SERVICII MEDICALE
4.14. Serviciul medical de primire urgențe – evaluare generală
4.15. Serviciul medical de primire urgențe – profesionalismul medicilor
4.16. Serviciul medical de primire urgențe – amabilitatea medicilor
4.17. Serviciile medicale de specialitate – evaluare generală
4.18. Serviciile medicale de specialitate – profesionalismul medicilor
4.19. Serviciile medicale de specialitate – amabilitatea medicilor
ASISTENȚĂ SOCIALĂ
4.20. Activitatea de asistență socială per ansamblu
4.21. Suficiența locuințelor sociale
INFRASTRUCTURĂ RUTIERĂ ȘI TEHNICO -EDILITARĂ
4.22. Serviciul apă-canal – calitatea apei potabile
4.23. Serviciul apă-canal – prețul apei potabile
4.24. Serviciul apă-canal – remedierea defecțiunilor
4.25. Starea drumurilor
4.26. Starea trotuarelor

54
CAPACITATE ADMINISTR ATIVĂ ȘI E-GUVERNARE
4.27. Serviciul local de taxe și impozite – evaluare generală
4.28. Amabilitatea personalului din cadrul serviciului local de taxe și
impozite
4.29. Profesionalismul perceput al personalului din cadrul serviciului
local de taxe și impozite
4.30. Serviciul Urbanism – evaluare generală
4.31. Amabilitatea personalului din cadrul serviciului local de urbanism
4.32. Profesionalismul perceput al personalului din cadrul serviciului
local de urbanism
4.33. Serviciul Evidenț a populației (inclusiv stare civilă) – evaluare
generală
4.34. Amabilitatea personalului din cadrul serviciului local de evidența
populației
4.35. Profesionalismul perceput al personalului din cadrul serviciului
local de evidența populației
4.36. Serviciul Poliție Locală – evaluare generală
4.37. Amabilitatea personalului din cadrul serviciului local de Poliție
4.38. Profesionalismul perceput al personalului din cadrul serviciului
local de Poliție
4.39. Serviciul de Asistență socială – evaluare generală
4.40. Amabilitatea personalului din cadrul serviciului local de asistență
socială
4.41. Profesionalismul perceput al personalului din cadrul serviciului
local de asistență socială
4.42. Posibilitățile de plată online a taxelor și impozitelor
TIMP LIBER
4.43. Suficiența spațiilor verzi
4.44. Starea spațiilor verzi
4.45. Suficiența locurilor de joacă
4.46. Starea locurilor de joacă
4.47. Posibilitățile de petrecere a timpului liber
ALTE ASPECTE

55
4.48. Siguranța și ordinea publică
4.49. Piețe agroalimentare
4.50. Arhitectura urbană
4.51. Iluminatul stradal
4.52. Modul în care s-au făcut retrocedările imobilelor preluate în mod
abuziv în perioada regimului comunist în municipiul Dorohoi
4.53. Modul în care s-au soluționat cererile referitoare la fondul funciar
4.54. Alt aspect______________________________________________
Q5. Dacă ați fi Primar, care ar fi primele trei acțiuni pe care le-ați implementa la nivel
local?

Date privind respondent ul
ID1. Vârsta respondentului: [ ____ ] ani ID7. Principala sursă de venit în
cadrul familiei?
[ ] pensie/pensii
[ ] salarii
[ ] dividende/venituri din activități
economice
[ ] ajutoare sociale și
indemnizații/alocații
[ ] altă
sursă:________________________ ID2. Sexul respondentului : F [ _] M [ _]
ID3. Numărul membrilor din gospodărie
inclusiv Dvs.: [ ____ ]
ID4. Ultima școală absolvită: [ ____________ ]
ID5. Ocupația Dvs.: [ ____________________ ]
ID6. Starea civilă … ?
[ ] căsător it(ă)
[ ] necăsătorit(ă)
[ ] divorțat(ă)/separat(ă)/văduv(ă)
[ ] uniune liber consimțită (concubinaj) ID8. Venitul mediu lunar pe
gospodărie?
[ _______________ ] RON
ID9. Venitul mediu lunar personal?
[ _______________ ] RON
Data
Cartierul/Zona Ora intervievării
Nume
respondent: Telefon
respondent