Specializarea Relații Internaționale și Studii Europene [600207]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI
Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice
Specializarea Relații Internaționale și Studii Europene
Ocuparea forței de muncă
și
afaceri sociale
Dănilescu Anamaria Alina
RISE III Grupa I
Abstract
Cuvinte cheie

1.Prezentare generala
Definirea conceptului

Politicile de ocupare sunt în principal politici macro-economice care se adresează categoriilor
globale macro-economice cum ar fi cererea global ă de consum, investi ția globală etc.
Politicile de ocupare reprezintă un ansamblu de m ăsuri elaborate de stat pentru a interveni pe
piața muncii, în scopul stimul ării creării de noi locuri de munc ă, al ameliorării adaptării resurselor
de muncă la nevoile economiei, al asigur ării unei fluidități și flexibilități eficiente pe piața muncii,
diminuându-se dezechilibrele și disfuncționalitățile.1
Politica de ocupare a U.E. este parte integrantă din ansamblul de politici complementare care au
evoluat continuu odată cu modelele de dezvoltare socioeconomică. Tratatul de la Roma din anul
1957 avea poate primele prevederi privind libertatea de mișcare a muncitorilor, egalitatea privind
plata drepturilor salariale, iar dintre instrumentele create, Fondul European Social este primul care
își propune să ofere sprijin pentru realizarea politicii sociale și de ocupare a forței de muncă.
Consolidarea eforturilor europene în elaborarea unei politici de ocupare a forței de muncă au fost
vizibile prin Tratatele de la Maastricht 1992, Tratatul de la Amsterdam 1997 și Summitul de la
Luxemburg, din noiembrie 1997.
Scopuri și Principii
Uniunea Europeană a aprobat un obiectiv de ocupare a forței de muncă pentru bărbați și femei de
75% pentru grupa de vârstă 20-64 de ani până în 2020: un angajament ambițios în sensul
durabilității modelului social european, a sistemelor de asistență socială, a creșterii economice și a
finanțelor publice.
Principalele principii, obiective și activități menționate în tratat includ promovarea unui nivel înalt
de ocupare a forței de muncă prin dezvoltarea unei strategii coordonate, în special cu privire la
crearea unei forțe de muncă calificate, pregătite și adaptabile și a unor piețe ale muncii care să
reacționeze la schimbările economice. În conformitate cu clauza orizontală de la articolul 9 din
TFUE, obiectivul atingerii unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă este luat în considerare în
definirea și punerea în aplicare a politicilor și activităților Uniunii.
•O mai bună funcționare a piețelor forței de muncă.
•O forță de muncă mai competentă, capabilă să contribuie și să se adapteze la schimbările
tehnologice prin noi modele de organizare a muncii.
1D. Ciucur, I. Gavrilă, C. Popescu, Economie, Manual universitar, Editura Economică, București, 1999, p. 527.

•Omai bună calitate a locurilor de muncă și a condițiilor de muncă. Nu există un compromis
între calitatea și cantitatea ocupării forței de muncă: nivelurile înalte de calitate a locurilor
de muncă din UE se asociază cu o la fel de ridicată productivitate a muncii și participare la
ocuparea forței de muncă.
• Politici mai puternice de promovare a creării de locuri de muncă și a cererii de forță de
muncă
Programele de acțiune
2.Evoluția politicii de Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

Baza legală
Uniunea Europeană a înțeles de la început necesitatea creării unor instrumente structurale în
domeniul social. Astfel în anul 1957 prin Tratatul de la Roma s-a instituit Fondul Sociale European
ce avea în vedere simplificarea angajării muncitorilor, creșterea mobilității lor geografice și
ocupaționale și facilitarea adaptării lor la schimbare, prin training-uri sau reorientare .
Momente cheie
Prin Actul Unic European(1986) se adoptă o serie de prevederi ce țin de sănătatea și siguranța la
locul de muncă, introduce dialogul social și concptul de coeziune economică și socială
( matrializată în Fondul de Coeziune Economică și Socială), iar în decembrie 1989 Carta Europeană
privind Drepturile Fundamentale ale Lucrătorilor definește drepturile lucrătorilor.2
În articolul 2, din Tratatul de la Maastricht se specifică ca obiectiv principal al Comunității
atingerea „unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și de protecție socială”3. Odată cu acest
Tratat se semnează Protocolul Social, cunoscut și sub denumirea „ Acordul de politică socială” care
are în vedere promovarea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă,
combaterea excluziunii sociale, dezvoltarea resurselor umane, etc. și prin care a fost instituționalizat
cel de al doilea pilon al politicii sociale și de ocupare.
Consiliul European de la Essen, 1995, a identificat cinci domenii de acțiune pentru ocuparea
forței de muncă:
2Marius Profiroiu , Instituții și Politici Europene, Editura Economică, București, 2008, pag 470.
3http://www.aippimm.ro/files/otimmc_files/6/612/tratat-instituire.pdf , accesat la 14 mai 2015.

1.promovarea investițiilor în învățământul profesional,
2. reducerea costurilor indirecte ale forței de muncă,
3. creșterea economică bazată pe ocuparea intensivă a forței de muncă,
4. creșterea eficienței utilizării forței de muncă
5.Întărirea măsurilor de ajutorare a grupurilor expuse riscului excluderii de pe piața muncii. 4
Trataul de la Amsterdam ( 1997), aduce câteva schimbări cu privire la nevoia cooperării
între statele membre și la implicarea Uniunii în stabilirea unor linii directoare pe care statele
trebuie să le respecte. S-a creat o bază legală pentru egalitatea șanselor intre femei și bărbați
la locul de muncă și se fac precizări legate de măsuri impotriva excluderii sociale.Tratatul
de la Amsterdam include politica socială și de ocupare realizand pactul necesar pentru
stabilitate și creștere economică asigurand echilibrul intre integrarea economică și politica
de ocupare a forței de muncă. Acesta cuprinde dispoziții ce vizează adancirea integrării atat
prin trecerea in competența Comunității a unor domenii ce erau cuprinse in aria cooperării
interguvernamentale cat și prin dezvoltarea politicilor și obiectivelor Uniunii Europene.
Sunt cuprinse astfel prevederi referitoare la politica de asigurare a locurilor de muncă și de
protecție socială. Conform acestor dispoziții, statele membre vor promova o politică de
coordonare a creării de locuri de muncă in vederea dezvoltării capacității de elaborare a unei
strategii comune privind nivelul de angajare.
La întâlnirea Consiliului European de la Luxemburg a fost lansată Strategia Europeană de
Ocupare (SEO), ce a reprezentat o metodă deschisă de coordonare5, cu principalul obiectiv de a
realiza un „nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, promovând o forță de muncă formată,
calificată și adaptabilă, precum și piețe ale muncii capabile să reacționeze rapid la evoluția
economiei”6.
Momentul important pentru evoluția politicilor europene cu privire la ocuparea forței de muncă a
fost întâlnirea de la Lisabona a Consiliului European care a elaborat așa numita Strategia Lisabona
Aceasta avea drept obiectiv crearea unei Uniuni cât mai competitive și dinamice economii din lume,
ce se realiza prin aceea metodă deschisă de coordonare.
Strategia Lisabona a fost continuată cu Strategie Europa 2020 care stabilește ca Uniunea
4Kesner-Skreb Marina, Employment Policy în European Union ,Institute of Public Finance, Zagreb, September 2,
2010 ,p 315
5Metoda deschisă de coordonare, a fost actualizată după Lisabona, și este o nouă tehnică de guvernare.
6Decizia Consiliului din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale
statelor membre : http://www.mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/Orientari_Integrate_Ocupare.pdf , accesat
la 14 aprilie 2016..

Europeană să se angajeze într-o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii sociale.
Principalele obiective pentru ocuparea forței de munca sunt:
•atingerea ratei ocupării de 75% pentru populația cu vârstă cuprinsă între 20 și 64 de ani;
•creșterea investițiilor în cercetare-dezvoltare pâna la atingerea procentului de 3% din PIB-ul
UE;
•reducerea abandonului școlar sub pragul de 10% și creșterea procentajului absolvenților de
studii superioare;
•scăderea numărului de persoane ce riscă să sufere de sărăcie.
Politica UE cu privire la ocuparea forței de muncă, constă în susținerea de drepturi pentru
muncitori și familiile lor și în stabilirea de obiective sau standarde comune pe care fiecare stat
membru trebuie să le respecte. Alegerea mijloacelor pentru a atinge aceste scopuri țin de libertatea
de acțiune a fiecărui stat membru. În acest context putem vorbi despre o politică pe două niveluri:
unul la nivel comunitar și unul la nivelul statelor membre .
Instituții Organisme
Principalele instituții ale Uniunii care joacă un rol important în politica socială sunt:
•Consiliul Uniunii Europene
•Parlamentul European: este implicat în procesul decizional prin Comitetul pentru Ocupare
și probleme sociale , ale cărui responsabilități au în vedere diverse aspecte ce țin de politica
de ocupare a forței de muncă și de politica social ă
• Comisia Europeană: coordonează și monitorizează politicile naționale, promovează
schimbul de bune practici în domenii precum ocuparea forței de muncă, pensii, combaterea
sărăciei și a excluziunii sociale, elaborează acte legislative și monitorizează punerea în
aplicare a acestora în domenii precum drepturile la locul de muncă și coordonarea sistemelor
de securitate socială.7
• Curtea Europeană de Justiție
•Comitetul Economic și Social: are rol consultativ în procesul de decizie și emite opinii, la
solicitarea Comisiei Europene,care au însă numai caracter informativ .
Există și ale instituții cu rol consultativ în politica socială, pe domenii specifice:
•Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Muncă și Viață ;
•Agenția Europeană pentru Siguranță și Sănătate la Locul de Muncă;
7http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=1

•Agenția UE a Drepturilor Fundamentale;
•Observatorul European pentru Ocupare;
•Institutu European pentru Egalitate de Șanse între Bărbați și Femei;
•Grupul de Acțiune European pentru Ocupare.
Comitete consultative ce fac legătura între Comisie și funcționarii publici reprezentați ai țărilor
membre.
1.Comitetul pentru Securitatea Socială a lucrătorilor și migranților;
2.Comitetul de Ocupare: a fost înființat în anul 2000 și este activ implicat în dezvoltarea
Strategiei europene de angajare a forței de muncă (European Employment Strategy ),
precum și în promovarea coordonării între SM în privința politicilor ce țin de ocuparea și
de piața forței de muncă.
Partenerii sociali: sindicatele și organizațiile profesionale, care contribuie la conturarea politicilor
sociale europene. 8
3.Instrumente de finanțare
•Fondul social european (FSE)-fond structural al UE – a fost creat în 1957,prin tratatul e la
Roma, pentru a reduce diferențele existente la nivelul statelor membre și al regiunilor
europene în materie de prosperitate și standarde de viață. Obiectivele sale principale sunt:
creșterea adaptabilității muncitorilor și intreprinderilor; îmbunătățirea accesului la locurile
de muncă; extinderea și imbunătățirea iinvestițiilor în capital uman, etc.9
•Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG )10 furnizează sprijin destinat persoanelor
care își pierd locul de muncă din cauza schimbărilor majore intervenite în structura
comerțului mondial odată cu globalizarea (ex. atunci când o companie mare se desființează
sau își mută producția în afara UE) sau din cauza crizei economice și financiare. 11 FEAG
participă activ la căutarea unui loc de muncă, orientare profesională, instruire, înființare
firme și nu în ultimul rând în educație, formare și reconversie profesională.
Acesta furnizează sprijin punctual și individual, limitat în timp.
•Noul Fond de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane (FEAD) , sprijină
8Marius Profiroiu , Instituții și Politici Europene, Editura Economică, București, 2008, pag 486-487.
9http://cndiptoi.tvet.ro/index.php/ro/fondul-social-european.html
10 a fost adoptat la data de 20 decembrie 2006 și modificat la 18 iunie 2009
11http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=326&langId=ro

acțiunile statelor membre menite să ofere asistență materială celor mai sărace categorii ale
populației. Fondul va contribui la satisfacerea celor mai elementare nevoi ale acestor
persoane, o condiție esențială pentru a le permite să obțină un loc de muncă sau să urmeze
un curs de formare. Comisia aprobă programele naționale, pe baza cărora statele vor decize
tipul de asistență pe car decid să îl furnizeze.12
•Programul european pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) este un
instrument de finanțare la nivelul UE menit să promoveze crearea unui număr cât mai mare
de locuri de muncă de calitate și durabile, să garanteze o protecție socială adecvată și
decentă, să lupte împotriva excluziunii sociale și sărăciei și să îmbunătățească condițiile de
muncă.
Acesta este direct gestionat de către Comisia Europeană și reunește trei programe importante
ale Uniunii:
1.PROGRESS (Programul pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială): ajută
statele membre să-și îmbunătățească politicile în ocuparea forței de muncă, în special în
rândul tinerilor; incluziune socială și reducerea și prevenirea sărăciei și condițiile de muncă.
2. EURES (Rețeaua europeană de servicii publice de ocupare a forței de muncă ): are
obiectivul de a consolida o rețea europeană de mobilitate a locurilor de muncă ce oferă
informații, orientare și servicii de angajare persoanelor aflate în căutareaunui loc de muncă.
Colaborează cu agențiile naționale, regionale și locale.
3. Microfinanțare și antreprenoriat social privește două mari secțiuni: antreprenpriat
social și microcredite pentru grupurile vulnerabile și microintreprinderi.

12http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1089&langId=ro