Specializarea Relații Internaționale și Integrare Europeană [613580]

1

Departamentul de Relații Internaționale și Integrare Europeană
Specializarea Relații Internaționale și Integrare Europeană

Modificarea importanței și conținutului resurselor de
putere în perioada post -Război Rece

Coordonator academic : Dr. Corneliu Calotă
Masterand: [anonimizat], semestrul I
Curs: Puterea în relațiile internaționale

București
2017

2
Cuvinte cheie: resurse de putere, post -Război Rece, soft power, hard power, resurse
energetice, factorul demografic, putere a nucleară , globalizare

Realismul, ca și principal curent în politica internațională de tip postbelic, reprezintă o școală
de gândire care încearcă să explice relațiile internaționale în termeni de putere. Însă și
conceptul de putere este foarte dificil de cuantificat și de definit, având doar o serie de
variabile care îl caracterizează.1
Ca o încercare de a defini acest concept, considerăm că ,,puterea este întotdeauna relativă, ea
nu poate fi măsurată cu exactitate, fiind mai degrabă o funcție a unor el emente ale puterii
naționale: așezare geografică, resursele naturale, demografia, moralul național, caracterul
național, calitatea guvernării și a diplomației, capacitățile tehnologice, economice și
militare”.2 Astfel, în funcție de aceste elemente fundame ntale, fiecare stat își va concepe o
politică externă proprie.
Dacă în perioada Războiului Rece puterea însemna preponderent resurs ă militară, puterea în
secolul XXI este de o complexitate mult mai ridicată incluzând noi resurse (resursa energetic ă,
cibernetică). Se modifică modelul de putere, de la cea care acționează individual și
preponderent militar, spre cea care folosește o poziție centrală în cadrul sistemului mondial, în
special pe plan economic și financiar.
Fenomenul globalizării a făcut ca statele să reconsidere conceptul de putere, astfel țări
precum China, Rusia sau Turcia devin mai puternice într -un context care se afla într -o evoluție
continuă, având ca și aliat informația prin extinderea utilizării internetului . Astfel, Joseph S.
Nye J r. a împărțit conceptul de putere al secolului XXI în trei categorii: ,,puterea hard (militară),
puterea soft (economică) și nu în ultimul rând puterea smart (Îmbinarea celor două puteri pentru
un rezultat optim ).”3 De asemenea, putem aduce aici în discuție faptul că perioada post Război
Rece a însemnat o abordare mult mai largă și mai complexă față de teoria realistă, astfel că
neoliberalismul instituțional abordează puterea dincolo de dimensiunea sa militară, stat ele
folosind diferite resurse de putere pentru a influența rezultatele în funcție de aria sa de interes.

1 Joshua S. Goldstein, Jon C. Pevehouse, Relații Internaționale , Editura Polirom, București, 2008, p. 95
2Andrei Miroiu, Radu -Sebastian Ungureanu(coord); Daniel Biro, Lucian -Dumitru Dîrdală, Olivia Toderan, Ionuț
Apahideanu, Simona Soare, Stanislav Secrieru, Manual de Relații In ternaționale , Editura Polirom, București,
2006, p.100 .
3 Joseph S. Nye Jr., Soft Power , Foreign Policy, No. 80, Twentieth Anniversary, 1990, p. 155,
http://faculty.maxwell.syr.edu/rdenever/PPA -730-27/Nye%201990.pdf .

3
Cum se modifică sistemul internațional după Războiul Rece ?
Modificările survenite în secolul XXI vor aduce în primul rând pentru Statele Unite
ideea că importanța puterii militare va veni alături de resursele pe care le poți aloca acesteia.
Astfel, resursele economice devin din ce în ce mai importante, astfel un model economic de
succes reușind s ă finanțeze și resursa militară (resursă preponderentă pâ nă la acel moment).
Însă, chiar dacă post Război Rece puterea militară a părut că și -a pierdut din utilitate, aceasta
rămâne incontestabil o variabilă esențială a puterii. Un exemplu bun pentru concentrarea puterii
pe partea economică pentru a finanța par tea militară este dată de Uniunea Europeană, care
rămâne model de succes în această practică.
De asemenea, observăm evoluția extraordinară post Război Rece, a unor țări care erau
până la acel moment în umbra celor două puteri – URSS și SUA , și anume evoluț ia Chinei,
Rusiei și mai târziu a Turciei. Potențialul economic enorm pe care îl posedă a făcut ca acestea
să devină prin forța lor economică un adversar puternic al SUA.
Lumea se confruntă în prezent cu o presiune foarte mare (studiată și necunoscută
majo ritatii) generată de insuficiența resurselor, în special în cazul celor mai săraci locuitori ai
planetei.
Astfel, potrivit raportului realizat de KPMG International ,,Future State 2030 ”,
,,presiunile combinate referitoare la creșterea populației, creștere a economică și schimbările
climatice vor crește fuga după resursele natural e esențiale (inclusiv apa, alimentele, terenuri
arabile și energie).4 Astfel, guvernele din întreaga lume vor trebui să fie într -o căutare continuă
de asigurare a resurselor necesare pentru populație.
De asemenea, putem vorbi despre Rusia, o putere bazată pe resurse considerabile de
ordin demografic , teritorial și militar și o putere de tip nuclear. În cazul Rusiei vorbim și de
considerabilele resurse energetice care îî permit și îi conferă titlul de influență de neignorat
asupra statelor c e depind de hidrocarburile sale (însă, să nu uităm faptul că Rusia nu are ieșire
la mări calde, de aici pornind și strategia sa expansionistă).
Una dintre probl eme cu care țările vor trebui s ă se confrunte în viitor va fi dependența
de resursa energetică care se va transforma într -o problemă vitală de securitate. Astfel, SUA

4 KPMG International, Future state 2030: The global megatrends shaping governments, p.7,
https ://assets.kpmg.com/content/dam/kpmg/pdf/2014/02/future -state-2030 -v3.pdf

4
care reprezintă cea mai puternică economie a lumii, este și cel mai mare importator de petrol,
în timp de Rusia este unu l dintre cei mai mari exportatori ai lumii.
Astfel, economii în plină expansiune precum India și China, importatoare de petrol, sunt
conștiente că pentru a -și menține ritmul cre scut al dezvoltării economice vor depinde de modul
în care vor reuși să își as igure resursele de tip energetic.
Punctul comun al centrelor de putere din prezent, SUA, UE, China, state cu o economie
avansată, cu instituții financiare puternice este dependența de resursele energetice. Această
dependență le afectează și le modelează s trategiile precum și comportamentul în raport cu alte
state. Un loc special în rândul statelor puternice ale lumii îl ocupă Rusia. Această țară se bazează
pe resurse energetice (petrol și gaze naturale), fiind printre primii producători de petrol ai lumii.
Prin această poziție, Rusia își asigură securitatea, reușind să realizeze un si stem de dependență
față de aceste țări. Rusia vede î n SUA o piața de desfacere pentru a -și exporta petrolul, pe când
SUA vede în Rusia o posibilă alter nativă decât Orientul M ijlociu, o regiune imprevizibilă și
nesigură.
În concluzie, perioada post Război Rece a însemnat o modificare a modelului de putere,
de la militar la economic, energetic, resurse naturale. Potențialul economic pe care țări ca și
China, Rusia, India sau Japo nia l-au dezvoltat, a făcut ca SUA să aibă rivali puternici la nivel
global. State cu o economie avansată au reușit să mențină de -a lungul timpului un ritm crescut
al dezvoltării economice.
Astfel, o putere economică putea să își consolideze puterea milit ară, acest fapt
reprezentând o schimbare față de perioada înainte de 90. Au apărut conceptele de ,,hard power ”,
,,soft power ” și ,,smart power ”, care odată cu fenomenul globalizării au dat tonul unei abordări
mult mai largi și mai complexe față de ceea ce reprezenta teoria realistă, și anume că
dimensiunea militară era o dimensiune incont estabilă a puterii, dar nu cea mai importantă.
Așadar, f enomenul globalizării a făcut ca statele să reconsidere conceptul de putere, astfel țări
precum China, Rusia sau Tur cia devin mai puternice într -un context care se afla într -o evoluție
continuă, având ca și aliat informația prin extinderea utilizării internetului.

5
Bibliografie:
Lucrări speciale
1. MORGENTHAU, Hans J., Politica între națiuni – Lupta pentru putere și lupta pentru pace” ,
Editura Polirom, București, 2007.
2.
Lucrări generale
1. GOLDSTEIN, Joshua S., PEVEHOUSE, Jon C., Relații Internaționale , Editura Polirom,
București, 2008.
2. KPMG International, Future state 2030: The global megatrends shaping governments ,
https://assets.kpmg.com/content/dam/kpmg/pdf/2014/02/future -state-2030 -v3.pdf
3. MIROIU, Andrei, UNGUREANU, Radu -Sebastian (coord); Daniel Biro, Lucian -Dumitru
Dîrdală , Olivia Toderan, Ionuț Apahideanu, Simona Soare, Stanislav Secrieru, Manual de
Relații Internaționale , Editura Polirom, București, 2006.
4. NYE, Joseph S. Jr., Soft Power , Foreign Policy, No. 80, Twentieth Anniversary, 1990,
http://faculty.maxwell.syr.edu/rdenever/PPA -730-27/Nye%201990.pdf .