SPECIALIZAREA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ Lucrare de Licență Coordonator științific : Absolvent: Conf. Dr. A. N. Karner Huțuleac Panaite Andrei -Nicușor… [606568]

1
UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IA ȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

Lucrare de Licență

Coordonator științific : Absolvent: [anonimizat]. Dr. A. N. Karner Huțuleac Panaite Andrei -Nicușor

Iași 2019

2
UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IA ȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

STUDIU PRIVIND INSTABILITATEA EMOȚIONALĂ ÎN RÂNDUL
ADOLESCENȚILOR

Coordonator științific : Absolvent: [anonimizat]. Dr. A. N. Karner Huțuleac Panaite Andrei -Nicușor

Iași 2019

3

CUPRINS

ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 5
Capitolul I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..7
STIMA DE SINE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
I.1 Definirea stimei de sine ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….7
I.2 Dezvoltarea stimei de sine la adolescenti ………………………….. ………………………….. ……… 8
I.3 Caracteristici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 9
I.4 Componentele stimei de sine ………………………….. ………………………….. …………………….. 11
3.1 Iubirea de sine ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 11
3.2 Concepția despre sine ………………………….. ………………………….. ………………………….. .11
3.3 Increderea in sine ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 11
Capitolul II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 12
PERSONALITATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 12
II.1 Conceptul de personalitate ………………………….. ………………………….. ……………………… 12
1.1 Persoana ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 12
1.2 Termenul de personalitate ………………………….. ………………………….. ……………………. 12
II.2 Caracteristici ale personalității ………………………….. ………………………….. ……………….. 13
II.3 Structura personalității ………………………….. ………………………….. ………………………….. 14
II.4 Particularități ale dezvoltarii personalitatii adolescentilor ………………………….. ……… 15
Capitolul III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 17
INSTABILITATEA EMOȚIONALĂ ………………………….. ………………………….. ……………….. 17
III.1 Definirea conceptului de instabilitate emoțională ………………………….. …………………. 17
III.2 Caracteristicile instabilității emoționale ………………………….. ………………………….. ….. 18
III.3 Cauze și simptome ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 19
III.4 Diagnostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 20
III.5 Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 21

4
Capitolul IV: STUDIU APLICATIV ………………………….. ………………………….. …………………. 22
Instabilitatea emoțională în rândul adolescenților ………………………….. ………………………….. . 22
IV.1 Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 22
IV.2 Obiectivele și ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ……………. 22
IV.3 Metodologia de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………. 23
3.1 Participanți ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 23
3.2 Instrumente ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 23
IV.4 Analiza datel or și interpretarea rezultatelor ………………………….. ………………………… 25
IV.5 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 28
CONCLUZII GENERALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 29
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 31
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 33

5
ARGUMENT

În societatea cotidiană, individul este î nconj urat de o serie de nevoi, cerințe, situații, un
asa zis amalgam de împrejurări, unde ființa umană este pusă în fața schimbărilor din viaț a sa.
Tocmai de aceea, individul suferă modificări în personalitatea sa, î n gradul stim ei de sine, fiind
nevoit să fie într -o permanentă instabilitate, fie ea profesională, socială, personală și să cunoască
deopotriva și instabil itatea emoțională . În cadrul acestei lucrari, am ales să ating o perioadă în
care probabil, cu toț i știm, că este una plină de schimbări, întrebări, incertitudini, suferință ,
bucurii, prietenie, dezamă gire, în total o serie de factori care vor determina ș i vor def ini mai bine
instabilitatea emoțională , perioada aceasta fiind adolescenț a, iar adolescentul fiind punctul d e
reper în analiza noastră .
Ceea ce vrem să subli niem în această lucrare este faptul că adolescenții trec prin instabilitate
emoționa lă și trebuie să fie sprijiniți, ajutaț i cu multe sfaturi date de oame nii de specialitate care
îi vor face pe adole scenți să conș tientizeze toate lucruri le frumose din jurul lor, sau că viața are
succesele și insuccesele ei și să le arate î ntr-un fina l cum pot trece mai uș or peste toatea aceste a.
Instabilitatea emotionala are o legatură strânsă cu tima de sine, un aspe ct esențial î n formarea
adolescentului, lăsându -i loc personalității care î l va defini pe adolescentul nostru și care
împreună cu stima de si ne fac paș i repezi spre maturizare.
Societatea îi face pe oameni să se schimbe după aceste n orme, adolescentul fiind prins în
acest joc al schimbării ș i unde curiozitatea, modif icarea de perspective reprezintă puncte
importante în viaț a sa, iar de aceea instabilitatea emoțională apare frecvent în etapa aceasta și
uneori î i poate modifica stima de sine, personalitatea, adolescentul avâ nd nevoie să se ș tie
sprijinit, iubit, respectat, ech ilibrat din punct de vedere emoț ional.
Lucrare a de fața îș i propun e o reflexie asupra instabilității emoționale care se arată ca un
coronar al tuturor variabelelor propuse: stima de sine, personalitatea, fiind urmărită la o vârstă
tipică, cunoscută prin multiplele schimbă ri: adolescența. Întrebă rile r etorice: ,,De ce au nevoie
adolescenții?”, ,,De ce adolescenții suferă de instabilitate emotională?”, „De ce adolescența este
supusă schimbării ?”, își găsesc răspunsul în lucrarea de față care surprinde î n principal stima de
sine, unde î n primul capitol, s e va obser va o întreagă cercetare cu privire la acest concept,

6
perioada adolescenței fiind o perioadă critică î n formarea acesteia, producandu -se schimbări
marcante pe drumul maturiză rii.
In cadrul ,,revoluției furtunoase”(J.Rosseau), se încadreaz ă cu succe s personalitatea, unde
în al doilea capitol se indică mai ales particularitățile dezvoltării personalității adolescenților care
trec prin modificări, provocă ri, dependente de f actori sociali, de mediu, educaț ionali.
In cadrul capitolului t rei, se găsește instabilitatea emotională, ideea centrală a acestei lucrări
care este definită atunci câ nd individul este supus unor schimbări majore de dispoziț ie, unor
modifică ri exag erate, nejustificate, adolescenții confruntându -se și ei cu acest conce pt.
Ceea ce este de subliniat este faptul că instabilitatea emoțională reunește variabilele care
formează un adolescent tip ic, le analizează și le concretizează î ntr-un anumit tipar pe care tot
adolescentul este nevoit să le traiasca și într -un final să se definească pe el însuș i.
Asadar, lucrarea își propune o imagine de ansamblu a unei perioade prin c are trece un individ,
adolescenț a, societatea fiind omniprezenta în toate situațiile în care adol escentul este supus unor
schimbă ri care ii vor defini comportamentul, stilul de viata.

7
Capitolul I
STIMA DE SINE

I.1 Definirea stimei de sine

Stima de sine, o componentă evaluativă a eului, se referă la autoevaluările pozitive sau
negative ale persoanei. Atunci când individul are o bună impresie despre sine, se respectă, se
acceptă și se evaluează pozitiv, spunem că are o stimă de sine înaltă, p ozitivă, dacă o persoană se
depreciază și se evaluează negativ, spunem că are o stimă de sine slabă.
Stima de sine este definită ca fiind o “trăsătură de personalitate în raport cu valoarea pe care un
individ o atribuie persoanei sale” și descrisă două l inii. “Pe linia teoriilor echilibrului, stima de
sine este definită ca o funcție a raportului dintre trebuințele satisfăcute și ansamblul trebuințelor
resimțite, iar pe pe linia teoriilor comparației sociale, ea este definită ca rezultatul comparației pe
care o efectuează subiectul între el însuși și alți indivizi semnificativi pentru el.” (Parot, 2006)
“Deși este una dintre dimensiunile cele mai fundamentale ale personalității noastre, este un
fenomen discret, impalpabil, compl ex, de care nu suntem întotdeauna conștienți.” (Francois
Lelord, 2003, p. 11)
Stima de sine nu este în nici un caz o caracteristică imutabilă a indivizilor. Oamenii se
confruntă cu schimbări în stima de sine, atât în ceea ce privește creșterea temporară, fie scăderea
sentimentelor lor de autoevaluare, cât și în ceea ce privește creșterile pe termen lung sau scăderea
nivelului general al stimei de sine.
Acest concept este în strânsă legatură cu conceptele de auto -imagine și de conștiință de
sine. Încercările de a defini stima de sine sunt numeroase, majoritatea recunoscând că ea
reprezintă modul în care fiecare persoană se evaluează în raport cu grupul care aparține, valoarea
atribuită pentru sine, atitudinea pozitivă sau negativă față de sine, precum și nivelul de satisfacție
pe care o persoană o are cu sine.

8
“Toată lumea este de acord că stima de sine are un rol esențial dacă vrem să avem o b ună
sănătate mintală și fizică, în timp ce o imagine de sine negative degradează, sinitatea și scade
performanța.” (Schiraldi, p. 11)
De asemenea, evenimentele de viață stresante, cum ar fi o victimizare penală și tranzițiile de
viață, cum ar fi începerea unei relații romantice satisfăcătoare, pot duce la schimbări susținute în
respectul de sine.
“Stima de sine nu numai că ajută la reducerea stresului și a simptomelor bolilor, dar este și o
component esențială a dez voltării individului.” (Manualul stimei de sine, p. 13) p.13
Stima de sine a fost studiată extensiv de către psihologi, mii de articole empirice explorând
cauzele, consecințele și corelațiile sale potențiale. În ciuda a cestei atenții considerabile,
dezacordurile persistă asupra modului cel mai potrivit de a defini și de a conceptualiza stima de
sine. Majoritatea psihologilor o consideră o evaluare globală a valorii sinelui sau a valorii
proprii. Stima de sine este, de as emenea, dimensionala cu "stima de sine scazuta" si "stima de
sine ridicata", care reprezinta capetele unui continuum. Strălucirea persistentă a stimei de sine
reflectă, în parte, asociațiile sale cu rezultate importante ale vieții, cum ar fi ajustarea
psihologică, succesul academic, sănătatea fizică și satisfacția relațiilor. Cu toate acestea, măsura
în care stima de sine provoacă aceste rezultate rămâne controversată. (Christian H. Jordan, 2015,
pg. 522 -528)
I.2 Dezvoltarea stimei de sine la adolescenti

Adolescența este o perioadă de bază a dezvoltării personalității în ontogeneză. Formarea
relațiilor interpersonale ale adolescenților este una din sarcinile centrale de dezvoltare în
adolescență.
Potrivit T. Sadovnikova, intr -un studiu s -a aratat că adolescenții de tip "sigur" de sistem de
atașament la părinții lor folosesc strategii de comunicare mai eficiente cu colegii lor și au o stima
de sine mai adecvată decât alte grupuri de adolescenți "nesigure". Rolul specific al
atașamentului față de tatăl său ca factor important pentru un înalt nivel al stimei de sine a
adolescenților a fost dezvăluit în cercetare. (Sadovnikova, 2016)

9
În timp ce adolescența este o perioadă critică în formarea stimei de sine, acest lucru nu înseamnă
că ar fi doar o calitate fixă ulterior, că odată stabilită în adolescență, stima de sine nu ar fi supusă
schimbărilor mai târziu în viață. Mai degrabă, ca și în teoriile privind dezvoltarea personalității,
stima de sine este cel mai bine conceptualizată ca produs al unui proces de dezvoltare pe tot
parcursul vieții.
Adolescența fiind o perioadă de dezvoltare marcată de schimbări rapide ale matur izării,
de schimbare a așteptărilor societății și de cerințe de rol conflictuale, respectul de sine joacă un
rol esențial în acest proces. De la perioada adolescenței până la vârsta mijlocie, stima de sine
acoperă numeroase tranziții, etape de dezvoltare, sarcini de d ezvoltare și rezolvarea cu succes a
acestor provocări are un efect asupra dezvoltării stimei de sine. Acest lucru se datorează faptului
că respectul de sine este, în mare parte, un produs al competențelor percepute în acele roluri –
cheie care constituie blo curile de viață ale vieții considerate vrednice și semnificative într -un
context cultural dat.
Un nivel adecvat al stimei de sine este un bun predictor al bunăstării generale și al gradului de
adaptare la contextul social și protejează împotriva riscurilo r psiho -sociale în adolescență.
Factorii cunoscuți pentru a influența stima de sine includ educația superioară, comunicarea
familială pozitivă și riscul redus. Având în vedere implicațiile negative ale stimei de sine scăzute
la adolescenți, incluzând sănă tatea precară și comportamentul criminal, înțelegerea dezvoltării
stimei de sine din adolescență până la vârsta adultă și factorii care influențează traiectoria ei pot
ajuta la dezvoltarea intervențiilor menite să îmbunătățească stima de sine.
I.3 Caracter istici

Au fost propuse diferite modele de stima de sine. Acestea au variat de la modele
unidimensionale la modele multidimensionale, conceptualizări ierarhice.
Ca și caracteristici ea se referă la evaluarea unei persoane a valorii sale iar cea mai cunoscută
formă este stima de sine globală: autoevaluare generală, dispositional și accesibilă în mod
conștient.
Stima de sine globală se referă la evaluarea globală a unei persoane a valorii sale și poate fi
considerată o componentă esențială a sănătății mintale.

10
Psihologii au susținut că stima de sine este importantă deoarece semnalează cât de bine este
acceptată sau culturală. În consecință, oamenii sunt motivați să caute și să mențină înalte stime
de sine folosind diverse strategii. Majoritatea oamenil or au o stima de sine relativ ridicata, desi
nivelurile variaza de -a lungul vietii si depind de experientele de acceptare interpersonala. Deși
stima de sine a fost mult timp presupusă a dicta multe rezultate ale vieții, dovezile sunt
amestecate: nivelul de stimă de sine influențează bunăstarea și unele psihopatii, dar nu și alte
rezultate (unele dintre ele fiind influențate în schimb de fragilitatea de sine).”
(Hepper E. , 2016, pp. 80 -91)
Stima de sine este un "predicto r" major al satisfacției cu viața, având o legătură strânsă cu
imaginea de sine.
Mielu Zlate considera că imaginea de sine este „totalitatea reprezentărilor, ideilor,
credințelor individului despre propria sa personalitate” (Zlate, 1997) . Imaginea de sine este
reprezentată de propriul comportament și servește conștiinței propriei identități în condițiile
schimbării situațiilor exterioare.
Astfel ea se concretizează reflexiv pe fondul unui sentiment de identitate și con tinuitate a
persoanei, ca expresie a prezentului psihologic. Modul în care ne percepem depinde de gradul de
autoapreciere și autorespect pe care îl dobândim.
Formarea imaginii de sine are următoarele etape:
 eul, în viziunea propriei persoane care își real izează autoportretul din punctul de vedere al
personalității în ansamblu; Eul reprezintă imaginea pe care noi o considerăm definitorie
pentru personalitatea noastră. Ca o consecință a construcției propriei imagini de sine se
formează și aprecierea asupra a cesteia: pozitivă sau negativă.
 reflecția eului asupra imaginii de sine din perspectiva corespondenței sau necorespondenței
între aceasta și judecata celuilalt.

11
I.4 Componentele stimei de sine

3.1 Iubirea de sine
F. Lelord considera iubirea de sine elementul cel mai important, “A ne stima înseamnă a ne
evalua, dar a ne iubi nu suportă nici o condiție: ne iubim în ciuda defectelor și limitelor, în ciuda
eșecurilor și înfrângerilor, pur și simplu pentru că o mică voc e interioară ne spune că suntem
demni de iubire și respect. Această iubire de sine „necondiționată” nu depinde de performanțele
noastre. Ea explică faptul că putem rezista la adversități și ne putem restabili după un eșec. Ea nu
ne ferește de suferință sau de îndoială în cazul dificultăților, dar ne apără de disperare.” (Francois
Lelord, 2003, p. 13)
3.2 Concepția despre sine
“Concepția ta de sine actuală constituie miezul personalității tale și stabilește în ce feluri îți
utilizezi capacitățile nelimitate ca ființă umană. Nu genele îți determină eficiența ca om, ci stima
de sine. Nivelul stimei de sine cu care ieși din copilărie îți stabilește nivelul de împlinire în viața
de adult. Totuși, nu ești blocat să rămîi cu stima de sine moștenită din copilărie: odată ce devii
conștient denivelul stimei de sine pe care -l ai, poți începe să -l schimbi sistematic, dacă îți dorești
asta.” (Humphreys, 2008)
3.3 Increderea in sine
A treia component a stimei de sine este descrisă de C. Andre și F.Lelord ca fiind aplicată “ în
special la actele noastre. Înseamnă a considera că ești capabil să acționezi într -o manieră
adecvată în situațiile importante. Contrar iubirii de sine și, mai ales, concepției de sine,
încrederea în sine nu este prea dificil de identificat; pentru aceasta este suficient doar să te
întâlnești frecvent cu persoana, să observi cum se comportă în situații noi sau neprevăzute, în
care există o miză, sau dacă este copleșită de dificultăți în re alizarea a ceea ce are de înfăptuit.
Aceasta provenind din modul de educație care ne -a fost dat, în familie sau la școală.” (Francois
Lelord, 2003, pg. 17 -18)

12
Capitolul II
PERSONALITATE

II.1 Conceptul de personalitate
1.1 Persoana
I. Dafinoiu definește termenul persoană ca fiind “ individul uman concret”. La origine,
cuvântul persoană desemna masca din teatrul grec, personajul. Noțiunea contemporană,
construită în cadrul filozofiei mistice, se referă la individualitatea morală, fi zică și juridică
asociată cu conștiința de sine și despre celălalt. Elementele descriptive și obiective care
caracterizează personalitatea sunt înlocuite, în acest caz, de elemente normative și axiologice,
pentru R. Perron, persoana este un sistem de repr ezentări valorizate, în acest sens, ea nu este
comparabilă cu un obiect, ea există și este sesizabilă printr -o fenomenologie a comunicării cu
alții și cu sine, semnificația imaginilor noastre despre noi înșine și despre relațiile noastre
interpersonale t rasează, în același timp, limitele psihice ale accesului la intimitatea noastră și
puterea supraviețuirii noastre biologice. Din acest motiv se distinge o psihologie la nivelul
persoanei întâi, care privilegiază subiectivitatea, și una la persoana a treia , caz în care individul
este privit în mod obiectiv, din afară.
1.2 Termenul de personalitate
Termenii de persoană și personalitate sunt atât de utilizați în limbajul cotidian, încât fiecare are
sentimental întrebuințării lor corecte în cele mai diverse situații.
Astfel, I. Dafinoiu descrie personalitatea ca fiind “o construcție teoretica elaborat e de psihologie
în scopul înțelegerii și explicării – la nivelul teoriei științifice – a modalității de ființare și
funcționare ce caracterizează oragnismul psihofiziologic pe care îl numim persoana umană”.
(Dafinoiu, 2002, p. 31)
Personalitatea potrivit lui M.Golu este „dezvoltarea și organizarea internă a disponibilităților și
capacităților psihofizice ale individului în raport cu statutele și rolurile pe care și le asumă el în
mediul social dat” (Golu, 1993)

13
II.2 Caracteristici ale personalității

“O privire generală asupra mai multor definiții date personalității evidențiază câteva
caracteristici ale acesteia (apud Perron, 1985):
 Globalilatea : personalitatea cuiva este constituită din ansamblul de caracteristici care
permit descrierea acestei persoane, identificarea ei printre celelalte. Orice construcție
teoretică validă referitoare la personalitate trebuie să permită, prin operaționalizarea
conceptelor sale, descrierea conduitelor și aspectelor psihofiziee care fac din orice ființă
umană un exemplar unic.
 Coerența : majoritatea teoriilor postulează ideea existenței unei anume organizări și
interdependențe a elementelor componente ale personali tății. Când în comportamentul
cuiva apar acte neobișnuite, ele surprind deoarece contravin acestui principiu ; încercând
să explicăm, să înțelegem acțiunile curajoase ale unei persoane timide, nu facem altceva
decât să reducem incoerența inițială utilizând modele propuse de o anume teorie a
personalității. Postulatul coerenței este indispensabil studiului structurilor de
personalitate și a] dezvoltării lor; personalitatea nu este un ansamblu de elemente
juxtapuse, ci un sistem funcțional format din elemente interdependente. De aici rezultă o
a treia caracteristică ;
 Permanența (stabilitatea) temporală: dacă personalitatea este un sistem funcțional, în
virtutea coerenței sale, acesta generează legi de organizare a căror acțiune este
permanentă. Deși o persoan ă se transformă, se dezvoltă, ea își păstrează identitatea sa
psihică. Ființa umană are conștiința existenței sale, sentimentul continuității și identității
personale, în ciuda transformărilor pe care le suferă de -a lungul întregii sale vieți.
Cele trei ca racteristici – globalilate, coerență, permanență – evidențiază faptul că peisonalitatea
este o structura.” (Dafinoiu, 2002, pp. 31 -32)
Allport definește personalitatea ca fiind evolutivă și schimbătoare pe parcursul vieții, funcțiile
mentale și fizice interacționând între ele: „Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul
individului a acelor sisteme psihofizice care determină gând irea și comportamentul său
caracteristic” (Allport, 1991, p. 40)

14
II.3 Structura personalității

S. Freud a definit inițial structura personalității în termeni de inconștient, preconștient și
conștient, iar mai apoi a elaborat o teorie revizuită, și anume modelul structural, care descria
personalitatea în trei instanțe: Se -ul, Eul și Supraeul (Freud, 2010)
Se-ul este singura componentă a personalității prezentă la naștere și care include toate
pulsiunile și întreaga rezervă de energie psihică. Se -ul este în întregime și reprezintă “partea
obscură, inaccesibilă a personalit ății noastre, un haos un cazan pin de excitații clocontinde”.
(Freud, Introducere în psihanaliză, 2010, p. 595)
Începând cu vârsta de 6 -8 luni, din Se începe să se dezvolte Eul. Formarea Eului este
facilitată de experien țele care ajută bebelușul să facă diferența între sine și non -sine, în special de
acelea în care este implicat propriul corp. Eul reprezintă structura centrală a personalității,
nivelul integrativ superior al acesteia, fiind zona în care se elaborează, se orientează și se
reglează atitudinile, conduitele și activitățile prin care individul se raportează, în mod voluntar și
conștient, la mediul său, la ceilalți și la sine însuși. Eul generează sentimentul identității,
continuității și unității propriei exist ențe.
„Eul este cel care menține echilibrul între realitate și solicitările Supraeului.” (Adrian
Neculau, 2005)
În cazul supraeului, potrivit teoriei psihanalitice, bebelușii nu au un simț al binelui și al
răului. Supraeul este parțial conștient și parțial inconștient, începe să se formeze din Eu, pe
parcursul celei de -al treilea până la al cincilea an de viață, și continuie să introiecteze
caracteristicile profesorilor, ale idolilor din adolescență și ale altor figuri ce reprezintă
autoritatea, deși acestea rămân, de obicei, secundare ca importanță. Supraeul cuprinde două
componentez: conștința morală, care pedepseș te gândurile și actiunile prohibite, și eul ideal, care
recompensează comportamentul dezirabil.

15
II.4 Particularități ale dezvoltarii personalitatii adolescentilor

Adolescentul se construiește pe sine prin continue căutări și diferențieri față de alții din care
nu lipsesc tensiunile, conflictele și frustrările (Emil Verza, 2000)
Adolescența este o perioadă a provocărilor din cauza expunerii adolescenților la multe cerințe și
schimbări de dezvoltare (adică, biologice, cognitive, emoționale, relaționale sau sociale). Modul
în care adolescenții se confruntă cu aceste provocări este e sențial pentru dezvoltarea lor de
succes sau fără success.
„Pubertatea și adolecența se caracterizează prin trecerea spre maturizare și integrare în societatea
adultă, cu solicitările ei sociale, familiale, profesionale etc. Întreaga perioadă a adolescenț ei este
legată de schimbări de mare intensitate și cu efecte vizibile în înfățișare, comportamente și
relaționare internă cu lumea exterioară, inclusiv prin creșterea capacității de integrare în specificul
vieții sociale. Pe acest teren se constituie ,,sin ele“, imaginea și percepția de sine – ca o componentă
a ,,identității“ care, la rândul său, constituie nucleul personalității.„ (E. Verza, 1989)
Schimbările fizice, și mai ales cele psihice, din adolescență nu se petrec liniar, ci cu
oscilații, cu perioade de inegalitate, dependente de factori educaționali, sociali, de mediu. În urma
acestor schimbări, personalitatea se prezintă pentru prima dată cu toate componentele ei ca un
ansamblu organizat și unitar, dar încă insuficient s tabilizat.
Dincolo de multitudinea transformărilor ce caracterizează personalitatea adolescentului,
trei dominante se impun:
– cristalizarea conștiinței de sine;
– identitatea vocațională;
– debutul independenței.
In adolescență, după ieșirea din pubertate are loc în mod intens ieșirea din societatea de tip
tutelar, familial și școlar și intrarea în viata cultural -socială mai largă.

16
Se afirmă adesea că adolescența este o perioadă a vieții foarte „dificilă”, în care adolescenții sunt
puternic stresați și ins tabili afectiv, datorită faptului că trebuie să facă față unor schimbări
enorme în viața lor, atât pe plan biologic , cât și pe plan psihologic și social .

În cadrul adol escenței, Emilia Albu desemnează următoarele stadii:
a) „Preadolescenta. Aceasta este o etapa de stabilizare a maturității biologice. Mulți autori
consideră întreaga pubertate ca preadolescență. În această etapă se conturează și se
adâncește mai mult individualizarea și se dezvoltă caracteristicile conștiintei și ale
conștiinț ei de sine. Este o fază de intensă dezvoltare psihică, încărcată de conflicte
interioare.
b) Adolescența propriu -zisă sau marea adolescență (de la 16/18 ani la 20 ani). Se
caracterizează printr -o intelectualizare intensă (dezvoltare a gândirii abstracte), pri n
îmbogațirea și lărgirea încorporării de conduite adulte.
c) Adolescența prelungită (de la 18/20 la 25 ani) cuprinde tineretul deja integrat în forme de
muncă precum și tineretul studențesc. Sub o formă sau alta, independent este dobândită
sau pe cale de a f i dobândită la aceasta vârsta, fapt ce aduce cu sine un plus de energizare
a personalității.” (Albu, 2007 )
J.J.Rousseau numește această etapă „vârsta rațiunii” dar și „revoluție furtunoasă”, „a doua
naștere” (1973, p.194)
Adol escența este cu siguranță o etapă a schimbărilor, iar parcurgerea multitudinii de lucrări
care abordează această problematică ne arată că nici o altă vârstă nu a fost caracterizată prin
atâtea atribute, epitete și metafore.
U. Șchiopu și E. Verza consider ă că adolescența începe după vârsta de 10 ani și durează
până la 25 de ani, primii patru ani constituind pubertatea sau preadolescența. În această perioadă,
copilul poate da dovadă de o mare atenție și curiozitate care se poate extinde prin explorare și la
ceea ce se află în afara școlii și a familiei. În același timp, se poate dezvolta ,,influența de modelare
imitativă“ între tineri, formele de interdependență dintre aceștia facilitând tot felul de contagiuni
și imitații, adesea, aberante (elemente de modă , stil de viață, conduite etc.). (E. Verza, 1989)

17
Capitolul III
INSTABILITATEA EMOȚIONALĂ

III.1 Definirea conceptului de instabilitate emoțională
Instabilitatea emoțională este conceptul folosit atunci când persoana experimentează
schimbări rapide de dispoziție, majoritatea exagerate și discordante, nejustificate de contextul și
situația de viață prezentă, de exemplu râde necontrolat sau plânge făr ă un motiv,precum și
iritabilitate sau reacții colerice în lipsa unui stimul extern.
Ea reprezintă un criteriu foarte important atunci când evaluăm starea de sănătate și echilibru
psihic al unei persoane. În normalitate, o persoană are capacitatea funcțio nală de a rămâne calmă
și a menține autocontrol emoțional chiar și în situații în care se confruntă cu stres sau presiune.
Persoana instabilă emoțional este mult mai volatilă și prezintă un risc crescut de a reacționa
agresiv sau anti -social cânde se confr untă cu o situație tensionată.
A. Comonovici și L. Iacob descriu labilitatea afectivă ca fiind “una din caracteristicile
personalității delincvenților, ea manifestându -se prin: sugestionarea rapidă în raport cu impresiile
de moment formate; reacții imprev izibile (datorate insuficientei dezvoltări a autocontrolului
afectiv); lipsa unei autonomii afective (determinate de o slabă dezvoltare a emoțiilor și
sentimentelor superioare, îndeosebi a celor morale).” (Andrei Cosmonovici, 1999, p. 109)
Instabilitate este definită în dicționarul de psihologie din 2006 ca având o componentă
dublă: motorie și mentală. “Ea se exprimă printr -un tip particular de motricitate, lipsa generală a
controlului și a capacității de inhibiție, labil itatea proceselor de gândire, discontinuitatea
ansamblului de conduite*. Impulsivitatea motorie și emoțională este obișnuită. In afară de
cazurile cu etiologie strict psihologică, problema mereu discutată este cea a instabilităților
psihomotorii reale. In prezent, ea este abordată în cadrul tematic al disfuncțiilor neurologice
minore.” (Roland Doron, 2006, p. 406)
Instabilitatea emoțională este o trăsatură de personalitate care implică tendința de a experimenta
emoții negative.

18
Dayna L. Sherry afirmă că instabilitatea emoțională este “ o trăsătură de personalitate de ordin
superior care prezice anxietatea. Deși ins tabilitatea emoțională este în strânsă legatură cu
anxietatea, instabilitatea emoțională este definită în întregime în termeni de experiențe
interpersonale” (Sherry, 2014, pp. 89 -94)
III.2 Caracteristici le instabilității emoționale
Instabilitatea emo țională este considerată ca fiind problema principală la pacienții
cu tulburare de personalitate limită (Borderline Personality Disorder). Tulburările de
personalitate de limită sunt etichetate ca tulburări de personalitate instabile din punct de vedere
emoțional. Tulburarea de personalitate de limită este o boală mintală marcată de un model
continuu de dispoziții diferite, de imagine de sine și de comportament. Aceste simptome duc
adesea la acțiuni impulsive și probleme în relații. Persoanele cu tulburare de personalitate de
limită pot prezenta episoade intense de furie, depresie și anxietate care pot dura de la câteva ore
până la zile. Focalizarea axată pe emoție a fost pozitiv legată de instabilitatea emoțională, care, la
rândul său, a fost pozitiv legată de agresiune.
Instabilitatea emoțională se referă la schimbări rapide, deseori exagerate, în starea de spirit, în
care apar emoții sau sentimente puternice (râs sau plâns incontrolabil, iritabilitate sau
temperament sporit). Aceste emoții foarte puternice sunt uneori ex primate într -un mod care nu
este legat de starea emoțională a persoanei.
Atunci când o persoană este instabilă emoțional poate fi disproporționată față de situația sau
mediul în care se află persoana. De exemplu, o persoană poate plânge, chiar și atunci câ nd nu
este nefericită, poate plânge doar ca răspuns la emoții sau sentimente.
“Reglarea emoțională se referă la procesele extrinseci și intrinseci responsabile cu monitorizarea,
evaluarea și modificarea reacțiilor emoționale, în special caracteristicile lo r intensive și
temporale, pentru a realiza obiectivele cuiva.” (Matthias Berkinga, 1995)

19
III.3 Cauze și simptome
Instabilitatea emoțională poate fi cauzată de dezechilibrele chimice din creier, cum ar fi o
scădere a serotoninei, așa cum se vede în depresie, și de asemenea, nivelurile fluctuante de
dopamină și serotonină, așa cum se observă în condiții cum ar fi tulburarea bipolară. Cauzele de
mediu pot crea, de asemenea, instabilitate emoțională. Cauze precum durerea și pierderea,
abuzul, abandonarea și detașarea pot provoca instabilitate emoțională.
Instabilitatea emoțională este clasificată ca o problemă serioasă de sănătate mintală datorată
incidenței mari a tendințelor auto -vătămătoare și suicidului. Majoritatea pe rsoanelor care suferă
de tulburări de instabilitate emoțională suferă de o stima de sine foarte scăzută, care are un
impact asupra tuturor aspectelor vieții, iar mulți suferinzi sunt predispuși la crize
de depresie extremă și la un sentiment cronic al goliciunii. Dacă este lăsat netratat, pacientul
poate începe să se retragă din lume și să dea dovadă de durerea internă, suferința și amorțul
emoțional . Pacienții care suferă de instabilitate emoțională sunt supuși unor modificări ale
dispoziției, adesea fără niciun motiv aparent.
O teamă de abandon este un alt simptom comun al tulburării de instabilitate emoționa lă. Acest
simptom este adesea legat de cauza principală a tulburării: o copilărie traumatică caracterizată
prin neglijarea, abuzul și respingerea părinților. Problemele de abandon la vârsta adultă duc la
relații foarte intense și emoționale în care pacient ul este deseori nesigur și este probabil să se
agațe de relațiile disfuncționale cu oamenii care îi tratează prost.
Mulți pacienți care suferă de instabilitate emoțională prezintă trăsături de comportament
distructive. Acestea pot lua mai multe forme difer ite și includ abuzul de alcool și droguri,
dependența de jocuri de noroc și dependența de cumpărături, dezvoltarea tulburărilor de
alimentație și comportamentul sexual inadecvat sau cu risc ridicat. Alcoolul și abuzul de droguri
apar deseori ca un rezultat direct al celorlalte simptome ale instabilității emoționale. Tulburările
frecvente de depresie și simțul goliciunii pot determina pacientul să caute alinare în alcool și
droguri ca pe o cale de a amorti durerea intensă.
Pacienții instabili emoționali sun t adesea foarte impulsivi și pot face decizii fără a se gândi la
acțiunile lor. Acest tip de model de comportament poate include îmbarcarea sau încheierea
relațiilor foarte repede, sau chiar rușinerea de la un loc de muncă la altul.În cazurile cronice de

20
tulburare de instabilitate emoțională, pacienții pot deveni deliranți și pot suferi de paranoia,
episoadele psihotice și halucinațiile. Acestea pot include iluzii paranoice despre oamenii din
jurul lor, auzind voci în cap și un sens extrem de deconectat de la lume .

III.4 Diagnostic
Persoanele care sunt preocupate de faptul că ar putea suferi de instabilitate emoțională ar
putea explora posibilitatea efectuării unui test de auto -testare, fie un test online sau printabil.
Pentru a determina prezența acestei tulburări, practicanții conduc un interviu de sănătate mentală
care caută prezența simptomelor, numiți și criterii de diagnosticare. Ca și în cazul oricărei
evaluări a sănătății mentale, practicianul va lucra, de obicei, la eliminarea altor tulburări psihice,
inclusiv probleme de dispoziție precum depresia, tulburări de anxietate, inclusiv anxietate
generalizată, alte tulburări de personalitate, probleme legate de abuzul de substanțe, precum și
probleme legate de realitat e, cum ar fi schizofrenia sau tulburarea delirantă. De asemenea,
specialistul va încerca să se asigure că individul nu suferă de o problemă medicală care poate
provoca simptome emoționale.
În consecință, practicianul din domeniul sănătății mentale va cere adesea informații despre
momentul în care persoana a avut cea mai recentă examinare psihică, o testare completă a
sângelui și orice alte teste pe care un specialist medical le consideră necesare pentru a se asigura
că persoana nu suferă de o afecțiune med icală în locul sau chiar de simptomele emoționale.
Datorită utilizării unui interviu de sănătate mentală în efectuarea diagnosticului și a faptului că
această tulburare poate fi destul de rezistentă la tratament, este foarte important ca practicianul să
știe să efectueze o evaluare aprofundată.

21
III.5 Tratament
Tratamentul include psihoterapia care permite pacientului să vorbească atât despre
dificultățile actuale, cât și despre experiențele trecute, în prezența unui terapeut empatic,
acceptabil și non-judiciar. Ea trebuie să fie structurată, consecventă și regulată, pacientul fiind
încurajat să vorbească mai degrabă despre sentimentele sale decât să -i descopere în modurile sale
obișnuite de auto -înfrângere.
Uneori, medicamentele, cum ar fi antidep resivele, medicamentele antipsihotice, sunt utile pentru
anumiți pacienți sau în anumite momente în tratamentul pacienților individuali. S-ar putea că
uneori este necesară o spitalizare scurtă în timpul episoadelor acute de stres sau dacă se riscă să
se izbucnească suicidul sau alt comportament auto -distructiv. Spitalizarea poate oferi o
îndepărtare temporară de stresul extern. Tratamentul ambulatoriu este, de obicei, dificil și pe
termen lung – uneori, de mai mulți ani.
Scopurile tratamentului ar putea in clude o conștientizare crescută a nivelului de sine, cu un
control mai mare al impulsurilor și o stabilitate crescută a relațiilor. Un rezultat pozitiv ar fi o
toleranță sporită a anxietății.
Terapia trebuie să ajute la atenuarea simptomelor psihotice sau tulburărilor de dispoziție și, în
general, să integreze întreaga personalitate. Cu această conștientizare sporită și capacitatea de
observare de sine și de introspecție, se speră că pacientul va putea să schimbe modelele rigide
stabilite mai devreme în vi ață și să împiedice repetarea modelului în următorul ciclu de
generații.

22
Capitolul IV: STUDIU APLICATIV
Instabilitatea emoțională în rândul adolescenților

IV.1 Scopul cercetării

În alegerea aceste teme „Instabilitatea emoțională în rândul adolescenților” a fost
preocuparea modului în care stima de sine, trăsăturile de personalitate, genul și clasa la
adolescenți influențează instabilitatea emoțională.
IV.2 Obiectivele și ipotezele cercetării

Obiective:
O1: Modul în care stima de sine influențează instabilitatea emoțională la adolescenți.
O2: Modul în care trăsăturile de personalitate influențează instabilitatea emoțională la
adolescenți.
O3: Modul în care genul influențează instabilitatea emoțională la adolescenți.
O4: Modul în care clasa influențează instabilitatea emoțională la adolescenți.
Ipoteze:
Ipoteze generale:
1) Stima de sine influențează instabilitatea emoțională la adolescenți.
2) Personalitatea influențează instabilitatea emoțională la adolescenți.
Ipoteze specifice:
2.1 Extraversiunea influențează instabilitatea emoțională la adolescenți.
2.2 Agreabilitatea influențează instabilitatea emoțională la adolescenți.
2.3 Conștinciozitatea influențează instabilitatea emoțională la adolescenți.
2.4 Nevrozismul influențează instabilitatea emoțională la adolescenți.
2.5 Deschiderea spre experiență influențează instabilitatea emoțională la adolescenți.

23
3) Instabilitatea emoțională diferă în funcție de gen.
4) Instabilitatea emoțională diferă în funcție d e clasă.
IV.3 Metodologia de cercetare

3.1 Participanți
Eșantionul de cercetare a fost alcătuit din adolescenți din clasele a IX -a și a XII -a din
Liceul Tehnologic „Nicolaie Iorga” Negrești, Vaslui. Eșantionul a constat din 123 de subiecți, 31
de subiecți de gen feminin din clasa a XII -a, 30 de subieți de gen masculin din clasa a XII -a, 32
de subiecți de gen feminin din clasa a IX -a și 30 de subiecți de gen masculin din clasa a IX -a.
Datele au fost adunate din 6 clase de elevi din acest liceu.
3.2 Instrume nte
Scala Rosenberg – este unul dintre instrumentele cel mai des utilizate pentru
măsurarea nivelului stimei de sine. Aceasta include 10 itemi, cu 4 variante de răspuns, a căror
conținut se concentrează pe sentimentul de respect și acceptare de sine. Jumătate din itemi sunt
cotați direct și cealaltă jumătate sunt inversați.
Pentru punctarea întrebărilor, se acordă o valoare pentru fiecare dintre cei 10 itemi în felul
următor:
 Pentru întrebările 1,3,4,7,10: Total de acord=4; De acord=3; Dezacord=2; Tota l
dezacord=1.
 Pentru întrebările 2,5,6,8,9 (cotate invers): Total de acord=1; De acord=2; Dezacord=3;
Total dezacord=4.
Pentru a stabili scorul final se vor totaliza punctele primite ca urmare a răspunsurilor date la cei
10 itemi. Punctajul minim, ce poate fi obținut de către oricare elev chestionat, este de 10, ceea ce
denotă un nivel al stimei de sine foarte scăzut; punctajul maxim ce poate fi obținut este de 40,
indicând la rândul său un nivel al stimei de sine foarte înalt.
Rezultatul posibil obținut po ate lua valori între 10 și 40, și are următoarele semnificații:
 între 10 -16 exprimă un nivel al stimei de sine foarte scăzut;
 între 17 -33 exprimă un nivel al stimei de sine mediu;
 între 34 -40 exprimă un nivel al stimei de sine foarte înalt.

24
Testul de Personalitate Big Five – este o probă standardizată de evaluare a personalității,
construită Goldberg în 1993 și este capabilă să ofere, în condiții de control al dezirabilității
sociale, un profil de personalitate exhaustiv, un screening complet al personalității individuale .
Această probă conține 44 de itemi care măsoară un individ pe cei cinci mari factori (dimensiuni)
de personalitate:
1. Extraversiune
2. Agreabilitate
3. Conștinciozitate
4. Nevrozism
5. Deschidere spre experiență
Pentru punctarea întrebăr ilor, se acordă o valoare pentru fiecare dintre cei 44 itemi în felul
următor:
Extraversiune: 1, 6R, 11, 16, 21R, 26, 31R, 36
Agreabilitate: 2R, 7, 12R, 17, 22, 27R, 32, 37R, 42
Conștinciozitate: 3, 8R, 13, 18R, 23R, 28, 33, 38, 43R
Nevrozism: 4, 9R, 14, 19, 24R, 29, 34R, 39
Deschidere spre experiență: 5, 10, 15, 20, 25, 30, 35R, 40, 41R, 44
Pentru itemii normali: : Acord puternic=5; Puțin de acord=4; Nici acord nici dezacord=3; Puțin
dezacord=2; Dezacord puternic=1
Pentru itemii inversați: Acord puternic= 1; Puțin de acord=2; Nici acord nici dezacord=3; Puțin
dezacord=4; Dezacord puternic=5

Scala Friedman
Pentru a măsura instabilitatea emoțională am folosit această scală cu care se poate evalua
gradul de maturizare emoțională, în termeni de echilibru sau neechilibru emoțional. Această
maturizarea emoțioanală se referă la forța Supraeului iar calitățile sale sunt securitate emoțională,
percepție realistă cu privire la sine, la ceilalți și la lume, obiectivarea Eului. Dezechilibrul
emoțional este generat de fragilitatea Eului, de instabilitatea emotivă și este însoțit de o serie de
reacții psihoafective infantile, puerile.

25
Cotarea scalei lui Friedman se realizează prin însumarea punctajelor din dreptul răspunsului dat
(DA / NU) după care se împarte suma la 25, media aritmetică a valorilor de răspuns. Cota
obținută se raportează la etalon iar în funcție de valoarea obținută de către subiect se raportează
la clasa corespunzătoare acelei valori pentru a se stabili gradul de maturizare emoțională sau de
infan tilism.
Interpretarea rezultatelor:
 25 și peste 25 de ani – Perfect matur emoțional
 22-24 – Nivel bun de maturitate
 20-21 – Nivel adecvat de maturitate
 18-20 – Nivel mediu de maturitate
 16-18 – Tendința spre dezechilibru
 14-15 – Puternic imatur emoțional
 12-14 – Reacții tinerești
 10-12 – Infantile, reacții puerice
 0-10 – Infantilism

IV.4 Analiza datelor și interpretarea rezultatelor

Ipoteza generală 1: Stima de sine influențează instabilitatea emoțională la adolescenți.
Stima de sine t= -1,690
p= 0,094 Media ridicată 1,60
Media scăzută 1,43

În vederea aplicării testului T pe eșantioane independente (Anexa 1) datele au arătat că nu
există diferețe semnificative între rezultatele subiecților cu nivel scăzut și a celor cu nivel ridicat
al variabilei stimă de sine la variabila instablitate emoțională, în sensul că media subiecților cu
stimă de sine ridicată este mai mare decât media subiecților cu stimă de sine scăzută.

26
Ipoteza generală 2: Personalitatea influențează instabilitatea emoțională la ado lescenți.
Ipoteza specifică 2.1: Extraversiunea influențează instabilitatea emoțională la adolescenți.

În vederea aplicării testului T pe eșantioane independente (Anexa 2) datele au arătat că n u
există diferețe semnificative între rezultatele subiecților cu nivel scăzut și a celor cu nivel ridicat
al variabilei extraversiune la variabila instablitate emoțională.
Ipoteza specifică 2.2: Agreabilitatea influențează instabilitatea emoțională la adolescenți.
Agreabilea T= -1,159
P= 0,249 Media ridicată 1,53
Media scăzută 1,42

În vederea aplicării testului T pe eșantioane independente datele (Anexa 3) au arătat că n u
există diferețe semnificative între rezultatele subiecților cu nivel scăzut și a celor cu nivel ridicat
al variabilei agreabilitate la variabila instablitate emoțio nală.

Ipoteza specifică 2.3: Conștinciozitatea influențează instabilitatea emoțională la adolescenți.
Conștinciozitatea T= -0,079
P= 0,937 Media ridicată 1,48
Media scazută 1,47

În vederea aplicării testului T pe eșantioane independente datele (Anexa 4) au arătat că n u
există diferețe semnificative între rezultatele subiecților cu nivel scăzut și a celor cu nivel ridicat
al variabilei conștinciozitate la variabila instablitate emoțională.

Extraversiune T= -0,624
P= 0,534 Media ridicată 1,50
Media scăzută 1,45 Extraversiune T= -0,624
P= 0,534 Media ridicată 1,50
Media scăzută 1,45

27

Ipoteza specifică 2.4: Nevrozismul influențează instabilitatea emoțională la adolescenți.
Nevrozismul T= 3,718
P= 0 Media ridicată 1,63
Media scăzută 1,31

În vederea aplicării testului T pe eșantioane independente (Anexa 5 ) datele au arătat că
există diferețe semnificative între rezultatele subiecților cu nivel scăzut și a celor cu nivel ridicat
al variabilei conștinciozitate la variabila instablitate emoțională, în sensul că persoanele cu un
nivel mai ridicat de nevrozism tind să fie mai instabile emoțional decât persoanele cu nivel
scăzut d e nevrozism.
Ipoteza specifică 2.5: Deschiderea spre experiență influențează instabilitatea emoțională la
adolescenți.
Deschiderea spre
experiență T= -0,559
P= 0,577 Media ridicată 1,50
Media scăzută 1,45

În vederea aplicării testului T pe eșantioane independente (Anexa 6) datele au arătat că n u
există diferețe semnificative între rezultatele subiecților cu nivel scăzut și a celor cu nivel ridicat
al variabilei deschidere spre experiență la variabila instab litate emoțională.
Ipoteza generală 3: Instabilitatea emoțională diferă în funcție de gen.
Gen T= 3,055
P= 0,003 Media subiecților de gen masculin 1,61
Media subiecților de gen feminin 1,34

În vederea aplicării testului T pe eșantioane independente datele (Anexa 7) au arătat că e xistă
diferețe semnificative a variabilei instabilitate emoțională în funcție de gen, în sensul că
persoanele de gen masculin au un nivel mai ridicat de instabilitate emoțională față de persoanele
de gen feminin.

28
Ipoteza generală 4: Instabilitatea emoțională diferă în funcție de clasă.
Clasă T= 0,985
P= 0,327 Media subiecților de clasa a XII -a 1,52
Media subieților de clasa a IX -a 1,43

În vederea aplicării testului T pe eșantioane independente (Anexa 8) datele au arătat că n u există
diferențe semnificative a variabilei instabilitate emoțională în funcție de clasa din ca re au făcut
parte adolescenții.
IV.5 Concluzii

Din datele prezentate s -au arătat că există diferențe semnificative la viari abila nevrozism
și de gen asupra instabilității emoționale la adolescenți.
Nevrozismul fiind asociat cu stresul și nemulțumirea este o dimensiune generală a trăsăturilor de
personalitate care reprezintă măsura în care o persoană are experiențe triste, amenințătoare și
nesigure cu lumea.
Faptul că subiecții care prezintă un nivel ridicat de nevrozism influențează instabilitatea
emoțională tind să fie mai labili emoțional, tensionați și retrași. Acești subiecți sunt mai
predispuși la emoții negative, putem lua ca exemplu furia, vi na, depresia, și sunt nemulțuimiți de
viața lor și de ei înșiși , având mai multe șanse să prezinte probleme minore de sănătate.
Subiecții care au prezentat au un nivel scăzut de nevrozism tind să fie mai încrezătoare pe ele și
mai stabile emoțional.
Cât despre gen, fiind totalitatea caracteristicilor psihosociale și culturale prin care se
deosebesc oamenii în două categorii distincte, bărbați și femei , datele au arătat că persoanele de
gen masculin au un nivel mai ridicat de instabilitate emoțională față d e persoanele de gen
feminin.

29
CONCLUZII GENERALE

Întreaga lucrare s -a bazat pe studiul instabilității emoționale, având în centrul cercetă rii,
adolescentul. Pe lângă aceasta, s -a putut oberva încercarea noastră de a evidenția modul în care
stima de sine, dar și personalitatea suferă transformări, iar cadrul formă rii adolescentu lui nostru,
acestea se modelează în cadrul societăț ii cotidiene. Adolescentul este supus schimbă rilor,
persp ectivelor din societatea noastră, ceea ce il va face pe acesta într -un final, să se definească,
să își sculpteze un mod de viață și să ajungă la un echil ibru emoțional. Așadar, instabili tatea
emotională la adolescenț i rămâ ne un su biect complex, plin de interpretări și comenta rii,
adolescentului trebuind să fie sprijinit, sf ătuit printr -un ajutor de specialitate să depăsească toate
impedimentele c are totusi sunt bine cunoscute în această perioadă a adolescenț ei, unde
sentimentele, trăirile, sunt omniprezente în viaț a unui adolescent.
Prin studiul nostru am ales să ne axă m pe anumite variabile: stima de sine ,
personalitatea , instabilitatea emoțională . După Francois Lelord, stima de sine semnifică ,, un
fenomen discret, impalpabi l, complex, de care nu suntem întotdeauna conștienți’’.
În ceea ce priveste studi ul nostru, stima de sine este văzută î n cazul adol escentului ca un
punct critic î n formarea acestuia. Adolescența fiind o perioadă de dezvoltare marcată de
schimbări rapide ale maturizării, de schimbare a așteptărilor societății și de cerințe de rol
conflictuale, respectul de sine joacă un rol esențial în acest proces, adolescentul tre buind să fie
capabil să și -o modeleze, să și -o construiască. Mergând mai departe în studiul nostru, următoarea
variabilă cercetată a fost personalitatea.
Dupa Allport ,, personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor
sisteme psiho fizice care determină gândirea și comportamentul său caracteristic”. Schimbările
fizice, și mai ales cele psihice, din adolescență nu se petrec liniar, ci cu oscilații, cu perioade de
inegalitate, dependente de factori educaționali, sociali, de mediu. În urma acestor schimbări,
personalitatea se prezintă pentru prima dată cu toate componentele ei ca un ansamblu organizat și
unitar, dar încă insuficient stabilizat.

30
În cel de -al treilea capitol, am ajuns să prezentă m instabili tatea emoțională care reprezi ntă
ideea centrală a acestei lucrări ș i care este definită atunci când individul este supus unor
schimbări majore de dispoziție, unor modificări exagerate, nejustificate, adolescenții
confruntându -se și ei cu acest concept. După Dayna L. Sherry instabilitatea emoțională este “ o
trăsătură de personalitate de ordin superior care prezice anxietatea. Deși instabilitatea emoțională
este în strânsă legatură cu anxietatea, instabilitatea emoțională este definită în întregime în
termen i de experiențe interpersonale”.
Instabilitatea emoțională se referă la schimbări rapide, deseori exagerate, în starea de spirit,
în care apar emoții sau sentimente puternice (râs sau plâns incontrolabil, iritabilitate sau
temperament sporit). Acest e emoții foarte puternice sunt uneori exprimate într -un mod care nu
este legat de starea emoțională a persoanei.
Instabilitatea emotională este văzută ca o problema serioasă de sănătate mintală din cauza
prezentei unei tendințe auto -vătămătoare ș i suicid. Majoritatea persoa nelor care prezintă
instabilitate emoțională suferă de o stima de sine foarte scăzută, avâ nd un impact puternic asupra
aspectelor vieții și foarte mulți dintre aceș tia fiind predisp usi la crize de depresie extremă ș i la un
sentime nt cronic al goliciunii. P acientul netratat are tendința de a se retrage din lume și să dea
dovadă de durerea internă, suferință, fiind supusi unor modificări ale dispoziției, adesea fără
niciun motiv concret.
Asadar, lucrarea de față a prezinta t o sinteza asupra instabilit ății emoționale la adolescenți,
unde în centrul cercetă rii noastre adolescentul a fost punctul de reper al studiului. Un factor
deosebit este mediul în care adolescentul trăiește, societatea cotidiana supunâ nd individul la
schim bări, modelă ri, noi perspe ctive la care trebuie să facă față. Societatea îl definește pe individ
și îl face să se modeleze, să se transforme, punându -l pe adolescentul nostru să îș i conturizeze
stima de sine, personalitatea și modul său de viață . Pe de altă parte, un sprijin foarte important
este aj utorul specializat care poate să îi duca spre un echilibru emoțional, deși perioada
adolescenței se prezintă cu multe nevoi, cerințe, sentimente, trăiri, dezamăgiri, influenț e pe care
adolescentul trebuie să le facă față .

31
BIBLIOGRAFIE

1. Adrian Neculau, L. I. (2005). Psihologie – Manual pentru clasa a X -a. București:
Polirom.
2. Albu, E. (2007 ). Psihologia vârstelor. Târgu Mureș.
3. Allport, G. W. (1991). Structura și dezvoltarea personalității. București: Editura
didactică și pedagogică.
4. Andrei Cosmonovici, L. I. (1999). Psihologie școlară. Iași: Polirom.
5. Christian H. Jordan, V. Z. -H. (2015). Enciclopedia internațională a științelor sociale și
comportamentale. Florida, SUA: Elsevier.
6. Dafinoiu, I . (2002). Personalitatea Metode calitative de abordare. Iași: Polirom.
7. E. Verza, U. Ș. (1989). Adolescență, personalitate și limbaj. București: Editura Albatros.
8. Emil Verza, F. E. (2000). Psihologia vârstelor. București: Editura Pro Humanitate.
9. Francois Le lord, C. A. (2003). Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege mai bine cu
ceilalți. București: Editura Trei .
10. Freud, S. (2010). Introducere în psihanaliză. București: Trei.
11. Freud, S. (2010). Psihologia inconștientului . București: Trei.
12. Golu, M. (1993). Dinamica personalității . București: Geneze.
13. Hepper, E. (2016). Enciclopedia de sănătate mintală. Elsevier.
14. Humphreys, T. (2008). Stima de sine – cheia pentru viitorul copilului tău. Elena Francisc
Publishing.
15. Matthias Berkinga, P. W. (199 5). Emotion regulation and mental health: recent.
16. Parot, R. D. (2006). Dicționar de psihologie. București.
17. Roland Doron, F. P. (2006). Dicționar de psihologie . București: Humanitas.

32
18. Sadovnikova, T. (2016). Self -Esteem and Interpersonal Relations in Adoles cence. Annual
International Scientific Conference Early Childhood Care and Education .
19. Schiraldi, D. G. (n.d.). Manualul stimei de sine. Curtea veche.
20. Sherry, D. L. (2014). Anxious attachment and emotional instability interact to predict
health. Personalita te și diferențe individuale .
21. Zlate, M. (1997). Eul și personalitatea. București: Editura Trei.
22. Ulrich Orth, Ruth Yasemin Erol, and Eva C. Luciano, Development of Self -Esteem From
Age 4 to 94 Years: A Meta -Analysis of Longitudinal Studies, 2018
23. Lizmarie Maldonado, Impact of Early Adolescent Anxiety Disorders on Self -Esteem
Development From Adolescence to Young Adulthood,2012
24. Katrin Rentzsch, The structure of multidimensional self -esteem across age and gender,
2015
25. Olli Kiviruusu, Self -esteem growth trajec tory from adolescence to mid -adulthood and its
predictors in adolescence, 2014
26. Agata Maltese and Marianna Alesi, Self -esteem, defensive strategies and social
intelligence in the adolescence, 2012
27. Florentin -Remus Mogonea, The role of the family in building adolescent’s self -esteem,
2013
28. Dayna L. Sherry, Anxious attachment and emotional instability interact to predict health
anxiety: An extension of the interpersonal model of health anxiety, 2012
29. U. Ebner -Priemer, P. Santangelo, Emotional instability and bor derline personality
disorder, 2016
30. https://www.medigoo.com/articles/emotional -instability/

33
ANEXE

Chestionarul 1 – Scala Rosenberg pentru stima de sine

Nr. Item Total de
acord De
acord Dezacord Total
dezacord
1 Cred că sunt un om de valoare sau cel puțin
la fel de bun(ă) ca alții.
2 Cred că am câteva calități remarcabile.
3 În general, înclin să cred că sunt un (o)
ratat(ă), un (o) nerealizat(ă).
4 Sunt capabil(ă) să fac lucruri la fel de bine
ca ceilalți oameni.
5 Nu cred că am prea multe lucruri cu care să
mă pot mândri.
6 Am o atitudine pozitivă față de propria
persoană.
7 În ansamblu, sunt mulțumit (ă) de mine.
8 Aș vrea să pot avea mai mult respect față de
propria persoană.
9 Din când în când am senzația că sunt
inutil(ă)
10 Uneori cred că nu sunt bun(ă) de nimic.

34
Chestionarul 1 – Big Five Models pe trăsaturi de personalitate.
Acestea sunt un număr de caracteristici care pot sau nu pot să se aplice în cazul tău. De
exemplu, ești de acord că ești o persoană căreia îi place să petreacă timp cu ceilalți? Te rog scrie
un număr în dreptul fiecărei afirmații prin care să indici măsura în care ești sau nu de acord cu
aceasta.
Dezacord
puternic Puțin dezacord Nici acord nici
dezacord Puțin de acord Acord puternic
1 2 3 4 5

Mă văd ca pe cineva care…
1. Este comunicativ (vorbăreț). 1 2 3 4 5
2. Are tendința să găsească defectele celorlalți. 1 2 3 4 5
3. Este conștiincios. 1 2 3 4 5
4. Este deprimat, supărat. 1 2 3 4 5
5. Este original, vine cu idei noi. 1 2 3 4 5
6. Este retras. 1 2 3 4 5
7. Este de ajutor și nu este egoist cu ceilalți. 1 2 3 4 5
8. Poate fi oarecum neglijent, neatent. 1 2 3 4 5
9. Este relaxat, se descurcă bine cu stresul. 1 2 3 4 5
10. Este curios despre multe lucruri diferite. 1 2 3 4 5
11. Este plin de energie. 1 2 3 4 5
12. Începe să se certe cu alții. 1 2 3 4 5
13. Este un muncitor de încredere. 1 2 3 4 5
14. Poate fi încordat. 1 2 3 4 5
15. Este ingenios, un gânditor profund. 1 2 3 4 5
16. Generează mult entuziasm. 1 2 3 4 5
17. Iartă ușor. 1 2 3 4 5
18. Tinde să fie dezordonat. 1 2 3 4 5
19. Își face multe griji. 1 2 3 4 5
20. Are o imaginație bogată. 1 2 3 4 5
21. Tinde sa fie tăcut. 1 2 3 4 5
22. Este în general de încredere. 1 2 3 4 5
23. Tinde să fie leneș. 1 2 3 4 5
24. Este stabil emoțional, nu se enervează ușor. 1 2 3 4 5
25. Este inventiv. 1 2 3 4 5
26. Are o personalitate hotărâtă, asertivă. 1 2 3 4 5

35
Dezacord
puternic Puțin dezacord Nici acord nici
dezacord Puțin de acord Acord puternic
1 2 3 4 5

Mă văd ca pe cineva care…
27. Poate fi rece și distant. 1 2 3 4 5
28. Perseverează până când termină ce a început. 1 2 3 4 5
29. Poate fi supărăcios. 1 2 3 4 5
30. Prețuiește experiențele artistice, estetice. 1 2 3 4 5
31. Este câteodată timid, închis. 1 2 3 4 5
32. Este atent și bun cu aproape toată lumea. 1 2 3 4 5
33. Face lucrurile într -un mod eficient. 1 2 3 4 5
34. Rămâne calm în situații tensionate. 1 2 3 4 5
35. Preferă munca cu care este obișnuit. 1 2 3 4 5
36. Este prietenos, sociabil. 1 2 3 4 5
37. Este câteodată nepoliticos cu ceilalți. 1 2 3 4 5
38. Face planuri și le urmează întocmai. 1 2 3 4 5
39. Se enervează ușor. 1 2 3 4 5
40. Îi place să se gândească, să se joace cu ideile. 1 2 3 4 5
41. Are puține interese, preocupări artistice. 1 2 3 4 5
42. Îi place să coopereze cu ceilalți. 1 2 3 4 5
43. Este ușor distrat, neatent. 1 2 3 4 5
44. Are gusturi rafinate în artă, muzică sau literatură. 1 2 3 4 5

Chestionarul 2 – Scala Friedman pentru maturitate emoțională
ITEMI DA NU
1. Mă descurajez destul de ușor și am deseori stări și crize ocazionale de depresie?
2. Îmi place să fiu "pus la punct" cu îmbrăcămintea și mă bucur când reușesc să atrag
atenția (asupra mea) cu îmbrăcămintea și manierele mele?
3. Sunt cu sânge rece și stăpân pe mine în situații neprevăzute și periculoase?

36
4. Sunt înclinat să fiu foarte iritabil sau dogmatic când, susținându -mi o părere, întâmpin
o opoziție puternică?
5. Solitudinea îmi este agreabilă, îmi place să fiu singur?
6. Spun adesea lucruri pe care apoi le regret?
7. Relațiile cu familia mea sunt pașnice și armonioase?
8. Mă simt adesea rănit de cuvintele și acțiunile altora?
9. Sunt gata să admit că am greșit când îmi dau seama de aceasta?
10. Sunt înclinat să dau vina pe alții pentru greșelile și erorile mele?
11. Mă consider cel mai "realizat" dintre toate rudele mele?
12. Nu trăiesc gândul că nu am avut noroc în viață?
13. Sunt înclinat să trăiesc peste mijloacele mele?
14. Am un accentuat simț de inferioritate sau o lipsă de încredere în mine, pe care încerc
s-o ascund?
15. Sunt înclinat să plâng când asist la o piesă de teatru sau film emoționant?
16. Micile supărări mă fac să -mi ies din fire?
17. Sunt înclinat să impresionez cu superioritatea mea pe ceilalți oameni?
18. Sunt dominator, îmi place să mă impun celorlalți?
19. În general caut să câștig simpatia celor din jurul meu?
20. Sunt furios când am necazuri sau neplăceri?
21. Sunt stăpânit de ură, cu o antipatie activă față de anumite persoane?
22. Devin plin de invidie și gelozie când alții au succes?
23. Sunt foarte atent față de sentimenetele altora?
24. Mă înfurii sau mă necăjesc adesea și am certuri cu oamenii?
25. Am uneori (adesea) gânduri de sinucidere?

37
Anexa 1:

Anexa 2:

38
Anexa 3:

Anexa 4:

39
Anexa 5:

Anexa 6:

40
Anexa 7:

Anexa 8: