Specializarea : PSIHOLOGIE -SUGESTIOLOGIE [619906]

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE
Specializarea : PSIHOLOGIE -SUGESTIOLOGIE

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

Coordonator științific:
Prof.univ.dr. Irina HOLDEVICI

Absolventă :
Larisa HERCULEA -ANDRONIC

Bucuresti 2017

UNIVERSITATEA T ITU MAIORESCU
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE
Specializarea : PSIHOLOGIE -SUGESTIOLOGIE

LUCRAR E DE LICENȚĂ
EFECTUL TEHNICILOR DE RELAXARE ASUPRA
ANXIET ĂȚII ȘI STRESULUI LA ADULȚII TINERI

Coordonator științific:
Prof.univ.dr. Irina HOLDEVICI

Absolventă:
Larisa HERCULEA -ANDRONIC

Bucuresti 2017

CUPRINS

Rezumat……………………………………………………………………………….
Introducere…………………………………………………………………………….
Capitolul 1 Psihologia Adultului Tânăr ………………………………………………..
Capitolul 2 Forme, tipuri și manifestări în anxietate,stres,depresie ………………… ..
2.1. Anxietatea ……………………………………………………………..
2.2. Stresul……………………………………………………………………
2.3 Depresia…………………………………………………………………
Capitolul 3 Tehnici de relaxare ………………………………………………………
3.1 Medita ția Mindfulness……………………………………………… ………… ………..
3.2 Hipnoterapia………………………………………………………….. ……………. ……..
3.3 Meloterapia…… ……………………………………………………………………………
Capitolul 4 Metodologia Cercetării ………………………………………………….
4.1.Obiectivele cercet ării………………………………………………….
4.2.Ipotezele cercetării ……………… …………………………………….
4.3.Participanții…. ………………………………….. ……………………………..
4.4Instrumente…………………………………………………………… …
4.5.Procedura……………………………………………………………… ..
Capitolul 5 Analiză statistică și discuție rezultate ……………………………………
Capitolul 6 Concluzii ………………………………………………………………..
6.1 Limitele cercetării și direcții noi de cercetare………………………….
Capitolul 7 Anexe ………………………………………………………………… ……
Bibliografie……………………………………………………………………………

Rezumat

În cercetarea de față “ Efectul tehnicilor de relaxare asupra anxiet ății și stresului la adulții tineri ”,
obiectivul acesteia este studiul efectelor tehnicilor de relaxare asupra stresului și anxietății.
Cercetarile din domeniu au arătat de -a lungul timpulu i că tehnicile de relaxare au un efect
benefic asupra psihicului uman iar lucrarea de față verifică și demonstrează acest lucru. Pentru
această cercetare s -a folosit un eșantion ales după conveniență, în numar de 60 de persoane unde
criteriile de selecție au fost vârsta cuprinsă între 20 -40 de ani și statutul de student în anul trei al
facultății de psihologie. Eșantionul a fost împarțit în mod egal în două grupe și anume grupul
experimental și grupul de control. Vârsta medie a fost de 27 de ani, iar abater ea standard de 6.4.
Dintre persoanele participante la studiu 90% au fost femei și 10% au fost bărba ți.
Ca tehnică folosită pentru relaxare în cadrul grupului experimental a fost redat verbal un scenariu
de relaxare sub supravegherea profesorului coordonato r, iar instrumentele folosite pentru
măsurarea anxietății și a stresului au fost Scala de Anxietate Hamilton și Scala Stresului
Perceput.
Prima ipoteză a cercetării este că există o asociere semnificativă între anxietate și stres.Aceasta
ipoteză a fost con firmată prin efectuarea în SPSS a unor corelații de tip Pierson ce au demonstrat
că între anxietate și stres există o corelație semnificativă din punct de vedere statistic, astfel
indicele p a avut valoarea p =0.507, iar pentru ca între cele două valori să existe o corelație,
indicele p trebuia să fie mai mare decât p =0.004. Pentru efectuarea acestei corelații s -a folosit tot
lotul de 60 de studenți înainte de aplicarea tehnicii de relaxare pe o parte din aceștia.
A doua ipoteză a cercetării este că există o diferență semnificativă în cadrul grupului
experimental în ceea ce privește diminuarea nivelului de anxietate și perceptie a stresului.
Ipoteza a fost verificată și confirmată prin realizarea unor calcule t -student unde rezultatele au
fost următoarele : indicele p a avut valoarea 0.05 ceea ce însemnă ca grupul pe care s -a aplicat
tehnica de relaxare a avut un nivel de stres perceput semnificativ mai mic decât înaintea aplicării
tehnicii de relaxare, iar in cazul anxietății indicele p a avut valoarea p=0.023 unde pentru ca între
cele două grupuri să existe o diferență semnificativă din punct de vedere statistic , indicele p

trebuia să aibă valoarea mai mica decât 0.05 ceea ce înseamnă că tehnica de relaxare a avut efect
diminuând anxietatea subiecților.
Ultima ipoteză este că există o diferen ță semnificativă între rezultatele grupului de control și cel
experimental în ceea ce prive ște nivelul de stres și de anxietate. Comparativ, rezultatele grupului
experimental după aplicarea tehnicii de relaxare unde i ndicele p =0.05 în cazul nivelului de stres
perceput și p=0.023 în cazul nivelului de anxietate și rezultatele grupului de control unde
indicele p a avut valoarea p=0.965 în cazul stresului și p=0.867 în cazul anxietății, confirmă
ipoteza.
Înainte de apl icarea tehnicii de relaxare, dintre persoanele participante la test (fără grupul de
control), 30% au avut un nivel de stres mic, 40% au avut un nivel de stres mediu și 30 % au avut
un nivel de stres ridicat.
După aplicarea tehnicii de relaxare 40% dintre p ersoane au avut un nivel de stres mic, 50% au
avut un nivel de stres mediu și 10% au avut un nivel de stres mare.
Înainte de aplicarea tehnicii de relaxare, 25% au avut un nivel mic de anxietate, 45% au avut un
nivel mediu și 30% au avut un nivel mare de a nxietate.
După aplicarea tehnicii de relaxare 40% dintre persoane au avut un nivel de anxietate mic, 40%
au avut un nivel de anxietate mediu și 20% au avut un nivel de anxietate mare.

1
Introducere
Motivați a alegerii temei o reprezin tă intenția de a demonstra că anxietatea si stresul pot fi
diminuate cu ajutorul tehnicilor de relaxare și că efectuarea exercițiilor de relaxare sunt o
modalitate eficientă de coping.In lucrarea de față am studiat tema “Efectul tehnicilor de relaxare
asupra anxietății și stresului la aduții tineri ’’.Am ales această temă deoarece în zilele noastre
tinerii adulți se confruntă des cu s ituații mai mult sau mai puțin stresante, situații care îi fac pe
aceștia să fie mai anxioș i iar în unele cazuri nivelul anxietății crește atât de mult încât se pot
declanșa atacuri de panică.Un nivel de anxietate ridicat generează o serie de comportamente
dezadaptative, disfuncționale ce afectează viața persoanei în cauză.
Scopul cercetării este acela de a măsura eficiența tehnicilor de relaxare în reducerea anxietății și
a stresului la adulții tineri și de a îmbunătăți vie țile acestora făcându -i să fie mai calmi, mai
liniștiți, să aibă o capacitate mai mare de concentrare a atenției și să își dezvolte funcția
mnezică.Beneficiile tehnicilor de relaxare sunt multiple și sunt prezentate mai detaliat în partea
teoretică a lucrării în Capitolul trei -Tehnici de relaxare. Lucrar ea cuprinde șapte capitole după
cum urmează: primele trei capitole conțin partea de teorie a lucrării și anume Capitolul 1
Psihologia Adultului Tânăr, Capitolul 2 Forme, tipuri și manifestă ri în anxietate,stres, depresie,
Capitolul 3 Tehnici de relaxare și ultimele patru capitole,ce conțin partea de cercetare a lucării :
Capitolul 4 Metodologia Cercet ării, Capitolul 5 Analiză statistică și discuție rezultate, Capitolul
6 Concluzii, Capitolul 7 Anexe. În partea teoretică a lucrării sunt prezentate o serie d e concepte
și definiții științifice bazate pe suportul lucrărilor de specialitate ce explică psihologia adultului
tânăr, conceptele de anxietate,stres,depresie ; efectul acestora asupra persoanelor și tehnicile de
relaxare ce pot fi utilizate cu succes în a meliorarea și combaterea anxietății și a stresului,cât și în
optimizarea memoriei și a atenției. În partea de cercetare experimentală sunt prezentate și
interpretate rezultatele analizei în Spss , metodologia cercetării fiind incluse date despre criteriile
de eșantionare a participanților,instrumentele folosite, obiectivele lucrării, ipotezele studiului și
detaliile de aplicare a probelor.
În cercetarea de față am urmărit să demonstrăm utilitatea tehnicilor de relaxare în viețile adulților
tineri, faptul că sunt eficiente ,sănătoase și la îndemână. Prima ipoteză este că există o asociere
semnificativă între anxietate și stres.A doua ipoteză este că există o diferență semnificativă în

2
cadrul grupului experimental în ceea ce priveș te diminuarea nivelului de anxietate și percepție a
stresului. Rezultatele studiului demonstrează că există o corelație semnificativă între anxietate și
stres și demonstrează eficiența tehnicilor de relaxare în diminuarea anxietății și a nivelului de
stres. Rezultatele cercetării contr ibuie la extinderea metodologică a studiilor despre anxietate și
stres și pot constitui un punct de plecare pentru viitoare studii .Elementul de noutate di n acest
studiu constă în scenariul de relaxare care este un scenariu o riginal ce respectă normele din
literatura de specialitate , verficat și aplicat sub îndrumarea si supravegherea directa a
profesorului coordonator .

În trecut au fost realizate o multitudine de studii atat asupra stresului cât și a anxietății. Un studiu
similar cu titlul “ Importanța stres ului perceput în creșterea anxietății și depresiei. Studiu asupra
unui grup de studenți din domeniul tehnic” a fost realizat de către Psiholog Dr. Beatrice Adriana
Balgiu și publicat în Revista Medicala Română Volumul LXI, NR.2 ,an 2014 . Și în Stres și
personalitate la studenții din domeniul tehnic, Revista de Psihologie, (Balgiu B.A 60, 1, 2014, p.
29-37) Studiul clinic a fost realizat pe 186 de studenti ai Universității politehnica din Bucuresti și
a avut ca obiective :”Evaluarea stresului perceput și a principalelor sale consec ințe,anxietate și
depresie într -un grup de student din domeniul tehnic și comparația nivelurilor de stress,anxietate
și depresie în perioada nonestresantă și perioada de stress (presesiune). Conclu ziile sunt
urmatoarele nvățământul superior este permanet conectat la evenimente cu grad ridicat de stres.
Așa cum era de așteptat, presiunea cea mai mare pentru studenți este exercitată de examene. Din
studiul de față reiese că stresul perceput, anxietate a și d epresia sunt extrem de inter co relate în
mediul studențesc. Stresul perceput este generator de anxietate cu atât mai mult în perioada de
examene. Rezultatele sugerează că în lotul evaluat există un număr mare de per soane cu
anxietate de examinare, c um este de numită în literatură (Jamieson, Nock, Mendes, 2013) sau
chiar tulburare de anxietate socia lă. Așa cum reiese din datele ob ținute, se pare că respectivii
subiecți sunt mai de grabă persoane feminine. Indiferent de natura stresantă inerentă evaluă rii,
indivizi în cauză trăiesc sentimente de afectivitate negativă exacerbate în evaluare comparativ cu
indivizii mai puțin anxioși. Co relăm rezultat ele și cu faptul că numărul stu denților care declară
că au difi cultăți pe pla nul să nătății menta le datorită evenimentelor întâm pinate în mediul

3
universitar a crescut cu 45% în ultimul deceniu, conform Age nției de Statistică pentru Educație
Superioa ră (Evans, 2013). În aceste con diții, se impune ca profesorii și con silierii d in uni versități
să ajute studenții la gestionarea cu efi ciență a stresului, ceea ce ar însemna să transforme
perioada de examinare într -o învățare a dezobișnuirii de teamă. ’’(Balgiu B.A. Stres și
personalitate la studenții din domeniul tehnic, Revista de Psihologie, 60, 1, 2014, p. 29 -37)

Tabelul 1.(Balgiu B.A.Stres și personalitate la studenții din domeniul tehnic,Revista de
psihologie,60,1,2014,p. 29 -37).

Tabelul 2.(Balgiu B.A.Stres și personalitate la studenții din domeniul tehnic,Revista de
psihologie,60,1,2014,p. 29 -37).

4

Tabelul 3.(Balgiu B.A.Stres și personalitate la studenții din domeniul tehnic,Revista de
psihologie,60,1,2014,p. 29 -37).

5
CAPITOLUL 1
Psihologia adultului tânăr
Adulții tineri,reprezintă segmentul de populaț ie cu vârste cuprinse între 20 si 40 de ani.Această
etapă a vieții este aceea în care oamenii devin direct răspunzători pentru acțiunile și faptele lor,
urmând ca pe parcursul ei, mai devreme sau mai târziu să își clădească independent propria
viață,să se mute din casa părintescă, să urmeze studii superioare,să își caute un loc de muncă
activând într -un domeniu ales.Apoi urmează căutarea si alegerea unui partener de cuplu,cu care
să se casatorească și să își întemeieze o familie,făcând la rândul lor copii. Sigur ,lucrurile nu se
petrec neapărat în această ordine însă ele fac parte din evoluția personală firească a oamenilor.
Când devine o persoană adult ? În cartea Dezvoltarea umană, autorii acesteia , vin cu explicații
clare si detaliate ce răspund întrebăr ii anterioare '' Societatea american ă contemporană are o
diversitate de repere.Maturitatea sexuală survine în adolescență ;maturitatea cognitivă poate
apărea mai târziu.Există diferitele definiții ale vârstei adulte din punct de vedere legal : La 18
ani, t inerii au drept de vot și , în majoritatea statelor , se pot c ăsători fără acordul părinților ; la 18
sau 21 de ani ( în funcție de stat ) pot încheia contracte cu caracter obligatoriu. Folosind
definițiile sociologice , oamenii pot fi considerați adulți a tunci când se întrțin singuri ori și -au
ales o carier ă, s-au căsătorit ori au legat un parteneriat de dragoste important sau și -au întemeiat
o familie. Maturitatea psihică poate depinde de realizări cum ar fi descoperirea identitații proprii
, obținerea in dependenței față de părinți , construirea unui sistem de valori și formarea de relații .
Unii psihologi sugerează că debutul vârstei adulte nu este marcat de criterii externe, ci de
indicatori interni , cum ar fi sentimentul autonomiei , al autocontrolului și al responsabilitații
personale – că este mai mult o stare de spirit decât un eveniment discret ( Shanahan, Profeli și
Mortimer, 2005 ). Din acest punct de vedere , unii oameni nu ajung niciodată adulți, indiferent de
vârsta lor cronologică. Pentru maj oritatea necunosc ătorilor însă, vârsta adultă este definită de trei
criterii : (1) acceptarea responsabilit ății proprii, (2) luarea independentă a deciziilor și (3)
obținerea independenței financiare (Arnett 2006 ). În ță rile industrializate moderne, atingerea
acestor obiective ia mai mult timp și urmează trasee mult mai variate decât în trecut. Înainte de
mijlocul secolului XX , bărbatul tânăr , proaspăt absolvent de liceu, își căuta, de regulă, un

6
serviciu stabil , se ca sătorea și întemeia o familie. Pentru femeia tânară, calea obisnuită spre
vârsta adultă era căsătoria, care avea loc imediat ce își găsea un partener potrivit. Începând din
anii 1950, revoluția tehnologică a făcut ca studiile superioare sau formarea specia lizată să fie
esențiale în tot mai mare măsura. Vârsta tipică a primei casatorii și cea a nașterii primului copil
au crescut mult, întrucât și femeile , și bărbatii urmaresc să facă studii superioare sau să găsească
oportunități vocaționale ( Furstenberg, Rumbaut și Settersten, 2005 ; Fusell și Furstenberg, 2005
). În prezent, calea spre vârsta adultă poate fi marcată de mai multe repere – înscrierea la facultate
( la cursuri de zi sau cu frecvență redusă ), serviciul ( cu normă întragă sau redusă ), mutare a din
căminul părintesc, căsătoria si nasterea copiilor – ,iar ordinea și momentul producerii acestor
tranziții variază ( Schulenberg, O ' Malley, Bachman și Johnson,2005). '' (Dezvolarea Umană
2010 Diane E.Papalia, Sallz Wendkos Olds, Ruth Duskin Feldman,ed itura trei,pag.422 ).
Comportamentul influențează sănătatea si forma fizică . Dieta și nutriția reprezintă in factor
important în sănătatea fizică si psihică. Alimentele influențează felul cum arată si cum se simt
adulții tineri.Tot alimentele influențează si probabilitatea de a se îmbolnavi. Activitatea fizică
influențează la rândul ei felul în care oamenii se simt. Somnul este un alt factor important în
viața lor. ''Somnul adecvat îmbunatațeste formarea deprinderilor motorii complexe ( Walker,
Brakefield, Morgan ,Hobson și Stickgold, 2002) și consolidează învățarea anterioară. Chiar si un
pui de somn scurt poate să prevină extenuarea – suprasatura ția sistemelor de procesare perceptivă
ale creierului '' ( Mednick et al.,2002). Fumatul, consumul de alcool sau de droguri influențează
sănătatea fizică si psihică a adultilor , în unele cazuri abuzurile de aceste stubstanțe toxice pentru
organism pot duce chiar la decesul persoanei.
Autorii Diane E.Papalia, Sallz Wendkos Olds, Ruth Duskin Feldman sustin că ''La maj oritatea
adulților emergenți, sănatatea si starea de bine psihic se îmbunătățesc, iar comportamentele
problematice se reduc. Și totuși , în același timp, incidența tulburărilor psihice, cum ar fi depresia
majoră, schizofrenia si tulburările bipolare, creșt e.'' (Dezvolarea Umană 2010, Diane E.Papalia,
Sallz Wendkos Olds, Ruth Duskin Feldman,editura trei,pag.433 ).
Autorul manualului de Solciologie Anthony Giddens spune că “Tinere țea pare sa fie din ce în ce
mai mult un stadiu în dezvoltarea personală și sexua lă a societăților moderne( Goldscheider și
Waite, 1991). În rândul grupurilor mai înstărite, îndeosebi , începând cu vârsta de douăzeci de

7
ani, oamenii acordă timp explorării și stabilirii unor afilieri sexuale, politice și
religioase.Importanța acestei amâ nări a responsabilităților ce țin de maturitatea deplină pare să
crească. dată fiind perioada mai mare de educație pe care o parcurg astăzi majoritatea
oamenilor.Multe dintre tensiunile pe care le experimentăm astăzi erau mai puțin pronunțate in
vremurile de odinioară.De regulă , oamenii păstrau o legătură mai strânsă cu parinții lor și cu alte
rude decât populațiile din ce în ce mai mobile de astăzi, iar rutinele muncii pe care o depuneau
erau identice cu cele ale străbunilor lor.În vremurile de astăzi , t rebuie rezolvate incertitudini
majore în căsătorie , în viața de familie și alte contexte sociale.Trebuie să ne 'construim ' viețile
proprii mult mai mult decât o făceau oamenii din trecut.Crearea legăturilor sexuale și maritale,
de exemplu, depinde astăzi de inițiativa și selecția individuală mai mult decât de hotărârile
părinților.Aceasta reprezintă o libertate imensă pentru individ, dar responsabilitatea cu care
acesta se confruntă poate impune dificultăți. ”(Anthony Giddens , 2010,Sociologie editia a -V-a ,
editura ALL, pag.173 -174).
Din punct de vedere cognitiv v ârsta adultului tânăr se caracterizează prin memorie în stare bună,
capacitatea de a învăta din experiență și gandire flexibilă.
Autorii Diane E.Papalia, Sallz Wendkos Olds, Ruth Duskin Feldman spun că : '' Deși Piaget a
descris stadiul operațiilor formale drept punctul culminant al achizițiilor cognitive, unii
specialiști din domeniul dezvoltării umane susțin că schimbările la nivelul cogniției se
prelungesc dincolo de acest stadiu.O direcț ie a teoriei și cercetării neo -piagetiene vizează
nivelurile superioare de gândire reflexivă sau raționare abstractă.Altă direcție de investigație se
ocupă de gândirea postformală, care combină logica, emoțiile si experiența practică pentru
rezolvarea prob lemelor ambigue. Gândirea reflexivă este o formă complexă de cogniție, definită
pentru prima oară de John Dewey (1910 /1991), filosof și pedagog american, ca fiind 'cump ănirea
activă, insistentă si atentă ' a informațiilor sau a convingerilor , prin prisma dovezilor care le
susțin și a concluziilor la care duc.Cei care gândesc reflexiv pun permanent la îndoială
presupusele adevăruri, formulează deducții și fac legături.Extinzând stadiul operațiilor formale
descris de Piaget, cei cu gândire reflexivă pot crea sisteme intelectuale complexe, ce reconciliază
idei sau considerații aparent conflictuale – de exemplu, adunând laolaltă diferite teorii din fizica
modernă sau despre dezvoltarea umană într -o singură teorie supraordonată, care explică

8
numeroase tipuri dife rite de comportamente (Fischer și Pruyne, 2003). Capacitatea de a gândi
reflexiv pare să -și facă apariția între 20 și 25 de ani.Abia atunci sunt complet mielinizate ariile
corticale cerebrale care se ocupă de gândirea la nivel superior.În același timp, în creier se
formează noi neuroni, noi sinapse și noi conexiuni dendritice.Sprijinul venit din mediu poate
stimula dezvoltarea de conexiuni corticale mai groase și mai dense. Deși capacitatea de a gândi
reflexiv se dezvoltă la aproape toti adulții , puțini aj ung la gradul optim de competență în ceea ce
privește această aptitudine și încă și mai puțini o aplică în mod consecvent în diferite tipuri de
probleme. Spre exemplu, un adult tânăr ar putea să înteleagă conceptul de dreptate , dar să aibă
dificultăți în a-l cântări în raport cu alte concepte, cum ar fi binele social, legea, etica și
responsabilitatea.Acest lucru ar putea să explice parțial motivul pentru care, așa cum vom vedea
ulterior în acest capitol, puțini adulți ajung la cele mai înalte niveluri de judecată morală descrise
de Kohlberg.La mulți adulți , învățământul universitar stimulează progresul în direcția gândirii
reflexive (Fischer și Pruyne, 2003).Munca de cercetare și cea teoretică desfășurate din anii 1970
încoace sugerează că gândirea matură este mai bogată si mai compexă decât a descris -o
Piaget.Ea este caracterizată de capacitatea de a se confrunta cu incertitudinea, inconsecvența
,contradicția, imperfecțiunea și compromisul. Acest stadiu superior al cogniției adulte este numit
uneori gândi re postformală și , în general, debutează la vârsta adultă emergentă, deseori prin
contactul cu învățământul superior (Labouvie -Vief,2006). Gândirea postformală este flexibilă,
deschisă, adaptativă și individualistă.Ea face apel la intuiție și emoții, nu d oar la logică, pentru a
le permite oamenilor să facă față unei lumi aparent haotice.
Ea aplică roadele experienței în situațiile ambigue. Gândirea postformală este relativistă. La fel
ca gândirea reflexivă, le permite adulților să meargă dincolo de un sing ur sistem logic (cum ar fi
geometria euclidiană, sau o anumită teorie privind dezvoltarea umană, sau un sistem politic
împământenit) și să reconcilieze ori să aleagă dintre niște idei sau pretenții conflictuale(cum ar fi
cele ale israelienilor și ale pales tinienilor, sau cele ale partenerilor dintr -un cuplu), fiecare din ele
putând revendica în mod valid, din perspectiva proprie , valoarea de adevăr )Labouvie –
Vief,1990a, 1990b ;Sinnott,1996,1998,2003). Gândirea imatură vede alb și negru (corect față de
greși t,intelect față de simțire, minte față de corp) ; gândirea postformală vede nuanțe de gri.La fel
ca gândirea reflexivă, ea se deyvoltă adesea ca reacție la evenimente și interacțiuni care
prilejuiesc moduri noi de a privi lucrurile și pun sub semnul întrebă rii concepția simplă,

9
polariz ată despre lume.(Dezvolarea Umană 2010, Diane E.Papalia, Sallz Wendkos Olds, Ruth
Duskin Feldman,editura trei,pag.435 -436 ).
Erikson spune că “al șaselea stadiu al dezvoltării psihosociale, intimitate versus izolare,
pivotează în jurul a ceea ce considera el a fi problema principală a vârstei de adult tânăr.Dacă nu
se pot angaja personal și profund față de alții,adulții tineri riscă să devină excesiv de izolați și
preocupați față de sine.Totuși au nevoie de un anumit grad de izo lare ca să reflecteze la viața
lor.Lucrând la rezolvarea cerințelor conflictuale de intimitate, concurență și distanțare, își
dezvoltă un simț etic, pe care Erikson îl considera trăsătura distinctivă a adultului.Relațiile intime
cer sacrificiu și compromis .Adulții tineri care și -au format un sentiment de sine puternic sunt
pregătiți să -și contopească identitatea cu aceea a altei persoane.Rezolvarea acestui stadiu duce la
virtutea iubirii : devotamentul reciproc a doi parteneri care au ales să își unească vi ețile, să aibă
copii și să -i ajute pe acei copii să se dezvolte la rândul lor sănătos.Decizia de a nu da curs
imboldului firesc si puternic de a procrea are urmări serioase pentru dezvoltare, spune
Erikson.Teoria lui a fost criticată pentru excluderea oame nilor necăsătoriți, celibatari,
homosexuali și fără copii din schița dezvoltării sănătoase, dar și pentru că a luat drept normă
tiparul masculin,in care intimitatea se dezvoltă dupa identitate. Convingerea lui Erik Erikson că
personalitatea se modifică pe t ot parcursul vieții a inspirat studiile clasice ale lui George Vaillant
și ale lui Daniel Levinson.În 1938,Vaillant a selectat 268 de studenți în vârstă de 18 ani de la
Harvard,autonomi și sănătoși emoțional și fizic,pentru studiou Grant.Până când studenți i au ajuns
la vârsta mijlocie,Vaillant(1977) a observat conturarea unui tipar de dezvoltare tipic.La 20 de
ani,mulți bărbați continuau să fie dominați de părinți.În al trei -lea deceniu de viață și uneori în al
patru -lea au ajuns la autonomie,s -au căsătorit , au făcut copii și și -au întărit prieteniile.Munceau
cu asiduitate pentru cariera lor și se dedicau familiei,rareori îndoindu -se dacă au ales femeia
potrivită sau ocupația potrivită.Levinson(1978,1980,1986) și colegii săi de la Universitatea Yale
au efect uat interviuri aprofundate si teste de personalitate cu 40 de bărbați cu vârsta cuprinsă
între 35 și 45 de ani și au formulat o teorie a dezvoltării personalității bazată pe o structură a
vieții evolutivă :’tiparul sau modelul subiacent al vie ții persoanei la un moment
dat’(1986,p.6).Aproximativ între 17 și 33 de ani, bărbatul își construieste prima structură
provizorie a vieții.Părăsește căminul părintesc, poate pentru a merge la facultate sau se înrola în
armată,și devine independent financiar și emoțional .Își alege o ocupație, poate și o soție, și -și

10
conturează un vis despre ceea ce speră să realizeze în viitor.În jurul vârstei de 30 de ani, își
reevaluează prima structură a vieții.Apoi se ‘așază’ și -și stabilște obiectivele (titulatura de
profesor,de exem plu, sau un anumit nivel al venitului) și un interval de timp pentru atingerea lor(
să presupunem că până la vârsta de 40 de ani). Își ancorează viața în familia, ocupația și
comunitatea sa. Felul cum se confruntă cu problemele acestei etape va influența c ât de bine va
face față tranziției spre vrsta mijlocie.Într -un studiu corelat pe 45 de femei, Levinson (1996) a
constatat că femeile traversează tipare similare de dezvoltare.Totuși , din cauza diviziunilor
culturale tradiționale între rolurile masculine ș i feminine, femeile s -ar putea confrunta cu alte
constrângeri psihologice și de mediu în construirea structurii vieții, iar tranziția în cazul lor tinde
să dureze mai mult. ”(Dezvolarea Umană 2010, Diane E.Papalia, Sallz Wendkos Olds, Ruth
Duskin Feldman,editura trei,pag.456 -457 ).
Adultul tânar trece în acestă etapă a vieții sale prin multe schimbări majore, ce pot fi percepute
de acesta ca fiind mai mult sau mai puțin stresante și pentru care el d ezvoltă diferite strategii de
coping, sănăt oase sau nesănătoase. În strategiile sănătoase de coping e l își formează diferite
hobby -uri ca de exemplu lectura, meditația,practicarea unui sport,plimbarile in aer liber sau
diverse activități cu caracter artist ic precum pictura,dansul,desenul, etc ce îl ajută pe acesta să se
detensioneze și să se relaxeze.În unele cazuri și situații, adultul tânăr recurge la fumat ori la
consumul de droguri sau de alcool, cu scopul de a se relaxa, de a diminua anxietatea si stres ul
sau pentru a evita confruntarea cu depresia ori emoțiile disfuncționale, de multe ori ajungând să
facă abuz de aceste substanțe.Consumul acestora deteriorează sănătate a fizică și psihică a
persoanei iar abuzul lor poate să creeze daune ireversibile în or ganismul persoanei, ce pot duce și
la decesul acesteia, nefiind strategii sănătoase de coping. Din fericire în zilele noastre tot mai
mulți adulți apelează la ajutorul psihoterapeuților, al psihanaliștilor sau al hipnoterapeuților
atunci când se confruntă c u diverse momente dificile în viețile lor sau atunci cand vor să se
dezvolte personal.

11
CAPITOLUL 2

Forme, tipuri și manifestări în anxietate,stres,depresie
2.1 Anxietatea
Anxietatea este o stare emotională ce este caracterizată de sentimente de neliniste, teamă, teroare,
insecuritate , ce are ca obiect un pericol potenițial sau perceput. În unele situații pericolul nu este
conștientizat de persoana în cauză însă aceasta simte o stare de agitație , de neliniște fara a putea
numi p ericolul de care se teme.
Profesorul si autorul M. Anitei “ descrie anxietatea ca facând parte din categoria stărilor timerice
alături de angoasă, frică ,teamă,spaimă, neliniște, teroare, panică etc. Toate aceste stări au în
comun trăirea de natură psihofiz iologică, dar se deosebesc prin intensitatea diferită și prin
împrejurările în care se manifestă acestea. Atunci când vorbim de anxietate va trebui să vorbim și
de angoasă întrucât aceasta din urmă este o formă de anxietate majoră. Cu toate acestea, în tim p
ce angoasa se manifestă somatic, cu simptome vegetative, anxietatea este de natură psihică.Din
punct de vedere temporal, se constată existența unor manifestări acute, dar și a unor manifestări
permanente sau aproape permanente.Manifestările acute se refe ră mai mult la tulburări care apar
chiar și atunci când nu sunt facute eforturi fizice majore, când nu se pune problema de viață sau
de moarte ; anxietatea nu este declanșată de expunerea la un stimul aversiv și este caracterizată de
prezența a cel puțin pa tru din următoarele simptome : dificultăți respiratorii ; palpitații ; dureri
toracice; senzație de sufocare; amețeli,senzații de instabilitate; senzația de ireal; parestezii;
senzație de căldură sau de frig; transpirație; senzație de leș in; frica de a muri, de a înnebuni în
timpul actului. Anxietatea permanentă se găsește și sub numele de anxietate generalizată și
presupune existent a cel puțin trei dintre categoriile următoare: – tensiune motorie: tres ăriri
musculare,tremurături, tensiun e musculară, dureri musculare, oboseală, incapacitate de relaxare,
clipitul pleoapelor incontrolabil, sprâncene mereu încruntate,față crispată,tresăriri,față febrilă ; –
tulburări neurovegetative: transpirație, tahicardie, mâini reci și umede, gura uscată, a mețeli,
greață, senzația de nod în gât, senzația de a urina, diaree, puls și respirație rapidă sau din contra
înceată; așteptare temătoare: neliniște, anticiparea unor nenorociri ce se pot întâmpla persoanei

12
sau celor apropiați lui; explorarea foarte vigil entă a mediului înconjurător : atenție exagerată,
dificultăți de concentrare, insomnii, iritabilitate și nerăbdare.Anxietatea și angoasa sunt
prezentate nu numai în cadrul patologiilor mintale,ci influențează toate activitățile desfășurate de
o anumită pers oană și îi afectează pe toți cei cu care intră în contact respectivul individ.În primul
rând o manifestare pozitivă a anxietății sau a angoasei se poate realiza în artă ; în literatură de
exemplu imaginația este lasată liberă să dea închipuire celor mai asc unse temeri, celor mai
ascunse fantasme și neliniști.Pe de altă parte , angoasa existențială despre viață, moarte, forțele
naturii etc. au constituit bazele filozofiilor din întreaga lume. Religia a integrat anxietatea și
angoasa în cadrul ritualurilor rel igioase ale sale.Campaniile medicale si teletonurile organizate se
bazează pe anxietatea și angoasa oamenilor în legătură cu diferite boli. Pe același principiu s -au
fondat și organizațiile umanitare care luptă împotriva bolilor incurabile, ele fiind un si mbol al
luptei împotriva morții. Astfel acțiunile umanitare au rol dublu : o dat ă de a strânge banii și
fondurile necesare desfășurării activității și de a înregistra și un profit, dar totodată au și rolul de
a demonstra atât celor care le conduc cât și c elorlalți că se poate acționa împotriva morții sau a
altor evenimente și catastrofe naturale sau umane.Angoasa poate deveni sursă de plăcere atunci
când este controlată și când respectiva experiență se termină cu bine.Acesta este cazul acelor
sensation see kers, iar acest aspect al angoasei poarta numele de ‘erotizare’ sau ‘hedonizare’ al
acestora.(Fundamentele P sihologiei, 2010,Mihai Aniței,editura Universitară,pag.420 -421).
În cartea “ Current Trends in Theory and Research’’ editat ă de Charles D. Spielberge r, autorul îl
parafrazează pe Ebbinghaus care vorbea despre psihologie ca fiind un întrg, ca studiul anxietății
are un trecut lung însă doar o scurtă istorie.Termenul însusi este derivat din Latina : anxius.
Folosirea lui în limba engleză datează încă din s ecolul șaptesprezece, iar însemnătatea lui de
atunci era aproape la fel ca cea de azi,adică, o stare de agitație sau depresie cu sentimente de
distres în regiunea precordială. Diferit față de celelalte concepte despre emoț ii adoptate de
psihologie ca de exemplu frica, furia, anxietatea nu a fost folosită pe scară largă în limba
maternă.Acesta este un aspect important de reținut deoarece destul de des psihologii dau vina pe
dificultățile conceptuale în folosirea termenilor a doptați. Popularitatea curenta a conceptului de
anxietate printre profanii educați este probabil mai mult o crestere de speculatii filosofice si
psihologice decât viceversa.
Să vorbim puțin despre trecutul filosofic al anxietății. Tillich(1952) de finește anxietatea

13
că fiind un tip de frică ce rezultă din amenințarea nimicului sau a neființei. Neființa poate sa
amenințe ființa în trei feluri : (1) producând anxietate de soartă și de moarte, (2) producând
anxietate de sentimentul de gol interior și s entimentul de a fi fară sens și (3) producând anxietate
de vină și condamnare. Tillich susține de asemenea că o trasătură comună a majorității teoriilor
despre anxietate, atât filosofice cât și psihologice, pune accentul pe conflictele interne
nerezolvate între elementele structurale ale personalității.În literatura preexistențialistă mai
veche, termenul de anxietate nu era folosit ci se discuta folosind termenul general de
frică.Această frică a fost analizată mai intâi in termeni umaniști și destul de des poziționat în
juxtapunere cu speranța.De exemplu , conform lui Decartes(1968) : “Speran ța este o dispoziție a
sufletului pentru a se convinge pe sine că ceea ce își dorește se va întâmpla…iar frica este o altă
dispoziție a sufletului care îl convinge pe a cesta că lucrul sperat nu se va întâmpla ; trebuie
observat că deși aceste două dispoziții sunt contrare,cu toate acestea nu le putem avea niciodată
pe amandouă în același timp. ’’
Asem ănător, Spinoza (1954) definește speranța ca fiind “ o bucurie neconstantă ce se
ridică din ideea a ceva din viitor sau trecut,despre o problemă despre care uneori ne
îndoim ”.(p.221) ; iar frica o define ște ca fiind „ o întristare care nu este constantă ce se ridică din
ideea a ceva trecut sau viitor, în legatură cu o p roblemă de care uneori ne îndoim ’’(p.222).Se
poate observa din aceste definiții că Spinoza explică faptul că, nu există speranță fără frică și nici
frică fără speranță.
Care ar fi câteva aspecte care fac speranța similară cu frica (anxietatea),a șa cum este în
concepția filosofilor Decartes și Spinoza ? În primul rând speranța este o emoție simbolică
cognitivă în relația obiect -răspuns.Deasemenea, obiectul anxietății este în general un eveniment
simbolic abstract, și intrapsihic,metodele cognitive de prelucrare fiind comune. Apoi, speranța
implică în mod necesar anticiparea, nu putem spera la ceva ce este deja prezent.Individul anxios
este îngrijorat nu atât de mult de pericole imediate și concrete, cât de viitoare posibile pericole.În
final, spera nța implică în mod necesar un element de incertitudine subiectivă, care uneori poate fi
obținut numai prin negarea realității.Aproape fiecare teoretician care a discutat despre problema
anxietății a accentuat rolul incertitudinii. Frecventa caracterizare a anxietății ca fiind fără obiect,
implică faptul că persoana nu este sigură sau nu este constientă de sursa amenințării,și așadar,
nici despre ce ar putea fi facut în legatură cu aceasta.

14
O definiție preliminară a anxietății ce urmărește tradițiile f ilosofice citate anterior, cât și
conceptele teoretice prezentate anterior.Anxietatea este o emoție bazată pe evaluarea amenințării,
o evaluare care implică elemente simbolice, anticipative și incerte.Aceste caracteristici concepute
în linii mari,susțin că anxietatea rezultă când sistemele cognitive nu mai permit unei persoane să
se refere cu sens lumii despre el.
Observația lui Cattell (1966) este aceea că “ anxietatea este o experiență sui
generis,(particulară, unică în felul său),care este generată de experiența incertitudinii
motivaționale, și care nu este mai motivațională sau utilă teleologic decât durerea unei răni care
se vindecă“(p.50). In timpul anxietății există o incertitudine referitor la câteva lucruri : ce se va
întâmpla exact, dacă se va întâmpla, când se va întâmpla și ce se poate face în legătură cu
aceasta. Așa cum ulterioara cecetare empirică va demonstra, acestea nu sunt forme identice de
incertitudine, așadar reacția persoanelor va fi variată. Dacă o potențială situație vă tămătoare este
certă și concretă, fără a fi ambiguă, atunci măsuri pozitive vor fi luate (ex.fuga), însă dacă nu
sunt posibile actiuni directe, persoana se poate să se angajeze intr -o varietate de negarări
defensive sau sa se resemneze cu propria soartă. Aceasta este precis deoarece o persoană nu poate
ști ce se va întâmpla și că amenințările percepțiilor ambigue vor avea ca rezultat anxietatea opusă
actiunii orientate a emoțiilor,emoții precum furia sau spaima. Deoarece amenințarea în anxietate
are multe în telesuri, natura concretă și caracteristicile temporale ale răului nu pot fi clar
identificate, nici -o acțiune bazată pe rațiune nu poate împrăștia pericolul (Lazarus, 1966). Nu
este nimic concret pentru a fi schimbat.În această conexiune, Freud și alț ii au vorbit de încercări
ale persoanei suferinde de anxietate, de a externaliza pericolul , astfel încat persoana să fi avut
ceva concret cu care să se descurce prin acțiune.În orice caz , unul din semnele distinctive ale
anxietății este reprezentat de in certitudinea nu numai a naturii exacte a amenințării ci , în
consecința acesteia,și asupra a ceea ce poate fi făcut în legătură cu aceasta.
În încheiere, în evaluarea analizei anxietății, cateva puncte merită a fi come ntate pe scurt. Înaite
de toate, ar trebui accentuat că cele trei evaluări caracteristice (simbolică, anticipativă și incertă)
nu sunt independente. Faptul că o evaluare implică anticipare și incertitudine presupune că este
totodată și dependentă de capaci tățile simbolice ( anticiparea înseamnă și abilitatea de a
simboliza).Similar, o amenințare incertă și simbolică va avea în general un caracter anticipativ.
Aceste trei caracteristici nu sunt , în orice caz, redundante, pentru o amenințare care este

15
antici pativă și are simbolic nevoia de a nu fi incertă și ambiguă.În acest caz vom vorbi despre o
frică instrumentală și nu anxietate.
În al doi -lea rând, ar fi de obiectat că în descrierea caracteristicilor evaluărilor am neglijat
condițiile amenințări lor obiective care duc la anxietate.În opinia noastră , o situație este
amenințătoare numai în măsura în care este evaluată ca atare. Așadar, pentru a descrie că
evaluarea este într -un fel,trebuie să descriem amenințarea. Aceasta este în special adevarat în
cazul în care caracteristicile situaționale obiective ale anxietății sunt relativ neimportante.
Desigur, caracteristicile evaluării pe care am descris -o pot fi legate de evenimente din mediu,de
exemplu,incertitudinea de probabilitate.De fapt un avantaj ma jor al formulării prezente în mai
multe descrieri globale ale amenințărilor anxietății ,este acela că permite manipularea
independentă ale diferitelor caracteristici ale evaluărilor anxietății. Descrierile anxietății în
termeni de conflict inconștient,pier derea sensului,etc.,fac ca investigațiile de laborator să fie
dificile.Mai mult decât atât, multe dintre atributele general puse pe seama anxietății pot fi
explicate în termenii celor trei cararacteristici ale evaluării anxietății despre care am discutat m ai
sus.
În teoria psihanalitică, separarea unei persoane de cineva semnificativ din viața ei de
exemplu, de mamă, a fost adesea privită ca fiind sursa fundamentală a
anxietății.(Freud,1926,Capitolul 8). În orice caz, se pare că există o oareca re confuzie asupra
faptului dacă separarea în sine produce teama sau dacă reacția depinde de consecințele anticipate
ale separării,ca de exemplu pierderea suportului psihologic și /sau material. Poate fi un mic dubiu
în ceea ce privește faptul că pierderea în sine,sau separarea de un obiect valoros poate fi o
posibilă sursa de neliniște.(Bowlby ,1969)
https://books.google.ro/books?hl=ro&lr=&id=UmhaBQAAQBAJ&oi=fnd&pg=PP1&dq=anxiet
y+psychology+definition&ots=9vo1hRGxDH&sig=w9NlJXjlVUZCOzLMeKWOi9qKCUI&red
ir_esc=y#v=onepage&q=anxiety%20psychology%20definition&f=false

16
2.2 STRESUL
Autorul M.Aniței,în maunalul Fundamentele Psihologiei, descrie stresul ca având o bază
biologică. ”Termenul de stres a intrat în limbajul curent odată cu publicarea studiilor î ntreprinse
de Selye,și desemnează orice situație în care organismul este supus la a face față unui eveniment
fizic sau psihologic, prin mecansimele de adaptare.Stresul este determinat de orice situație nouă
care necesită o reacție adaptativă ; el poate fi l egat atât de evenimente negative cât și de
evenimente pozitive precum avansările,călătoriile și căsătoriile. Holmes și Rahe(1967) au pus
bazele ‘scării de vulnerabilitate ’ prin care se poate măsura nivelul de stres la care este supus
fiecare individ. În ac est sens intensitatea stresului cea mai ridicată se înregistrează atunci când
moare soțul sau soția respectivei persoane și se notează cu 100 ; divorțul are desemnat 73 ;
închisoarea 63 ; căsătoria 50 ; pensionarea 45, nașterea unui copil indică nivelul de str es de 39 și
ajunge la cifra de 13 pentru concediu. În general, atunci când vorbim despre stres majoritatea
lumii se gândește ca la un lucru rău; există însă și stresul pozitiv sau ‘eustresul’ și este stresul
aferent activităților zilnice plăcute pe care le desfășurăm, călătoriilor pe care le întreprindem și
fără de care am duce o existență plictisitoare și generatoare de frustrări și plictiseală,iar
frustrările și plictiseala,sunt cauzatoare și ele de stres. Deci putem spune că stresul nu este
complet dăună tor și are și el părțile lui bune. Generat de un singur factor, stresul poate fi diferit
în funcție de anumiți factori de personalitate ai individului sau în funcție de împrejurările din
acel moment. Astfel acești factori mediatori sunt : personalitatea sub iectului – vulnerabilitatea
depinde atât de evenimentele și situațiile trecute sau prezente (așa cum reise și din scala lui
Holmes și Rahe), cât și de de resursele subiectului ; există doi factori majori ce determină
vulnerabilitatea : unul este legat de moartea unui părinte înainte de vrsta adolescenței și altul este
legat de imposibilitatea de a avea o relație intimă cu cineva. Acesti doi factori pot fi și cauzele
apariției depresiei. Specific acestui mediator este patternul comportam ental de tip A enunțat în
1959 de Friedman și Roseman.Acest pattern prezintă următoarele caracteristici : lupta
permanent ă pentru realizarea unui maxim de lucruri, într -un minim de timp ; caracter agresiv,
ambițios și competitiv; felul de a vorbi este exploz iv, îndemnandu -i pe ceilalți să se exprime și ei
mai repede; nerăbdarea permanent și teama de a nu pierde timp prețios; preocupare pentru
termene -limită, concentrare pe muncă; sentimente de luptă permanent împotriva persoanelor,
lucrurilor și evenimentelor . Acest tip A corespunde unei personae stresate și stresante în același

17
timp și se opune tipului B, care face lucrurile mai încet și evită conflictele. Astfel, A este de două
ori mai expus la bolile de tip coroniar decât este B. Tipul A se regăsește frecve nt în categoria
bărbaților cu o vârstă cuprinsă între 35 și 55 de ani și se poate modifica și ameliora prin
antrenamente comportamentale. Acest mediator depinde mult de factorii genetici, educative și
sociali și s -a remarcat că civilizația actuală încuraja ză un astfel de comportament la lideri.
Suportul social – poate fi definit ca fiind confortul, asistența și informația pe care individual le
primește prin intermediul contactelor formale sau informale din partea celorlalți indivizi sau din
partea unui grup. Suportul social poate fi caracterizat de două laturi; una se referă la profunzimea
lui și cealaltă se referă la lărgimea unei rețele autocentrate. Profunzimea suportului este data de
gradul de apropiere și gradul de intimidate, în timp ce lărgimea este da ta de numărul de persoane
cu care interacționăm, în acest sens.Suportul social îl influențează pe individ, astfel: îl sprijină și
îl apără împotriva problemelor de sănătate sau a celor de ordin psihic. S -a dovedit că persoanele
care au trăit evenimente tra umatizante în copilărie au dezvoltat de -a lungul vieții multiple
probleme de sănătate(Dennebaker și Susman în 1986) . De asemenea indivizii ce suferă o
pierdere majoră -partenerul de cuplu moare – sunt mai predispuși afecțiunilor de ordin fizic și
psihic da că ei nu vorbesc despre trăirile lor afective cu cineva. Evenimente ce provoacă o
schimbare socială – acest aspect se leagă de nivelul strsului la care este supusă o anumită
persoană și se referă la acele evenimente produse pe neașteptate și dramatice, numi te
’traumatisme’. Traumatismele au consecințe în domeniul psihofiziologic -patologic. Am vorbit
mai devreme de scala lui Holmes și Rahe (numită și ‘social readjustment scale’) privind scorurile
aferente fiecărui tip de eveniment în parte. Indivizii sunt rug ați să înșire evenimentele prin care
au trecut, în ultimii 12 ani, se alocă fiecărui eveniment un scor și după aceea sunt calculate
punctajele fiecărei persoane ; astfel, cei ce obțin pană în 150 de puncte pe scala Holmes -Rahe se
consideră ca beneficiind de o stare de sănătate în general bună. Cei ce depășesc acest scor și
chiar depașesc 300 de puncte au 70% șanse să se îmbolnăvească grav. Kobasa(1979) împreună
cu colaboratorii săi au încercat să descrie o personalitate rezistentă la stress. Această persoană ar
trebui să considere că are controlul asupra evenimentelor, este foarte implicată în activitățile sale
vitale și tratează schimbările ca pe niște provocări ce trebuie înlăturate”. (Fundamentele
Psihologiei,2010,Mihai Aniței,editura Universitară ,pag.422 -423).
Tot profesorul și autorul M.Aniței vorbește despre stresul cotidian, spunând că: “Stresul nu este

18
provocat numai de anumite evenimente traumatizante, ci ne confrunt ăm cu stresul zilnic, în
activitatea fiecăruia dintre noi. Tot un stres peric ulos din punct de vedere fizic și psihic îl
reprezintă și activitățile zilnice, cu un grad mic de stres și care, repetate monoton în fiercare zi,
pot fi la fel de periculoase ca și marile evenimente stresante. În anii 80, mai exact în anul 1981,
s-a realiz at un studiu asupra femeilor și bărbaților cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani, asupra
importanței evenimentelor zilnice. Aceste evenimente au fost împărțite în două categorii: micile
necazuri zilnice și satisfacțiile zilnice. Mai jos este lista acest or evenimente,în ordinea inversă a
importanței lor. Mici necazuri : -preocupări legate de greutate, griji în legătură cu starea de
sănătatea unui membru de familie, creșterea prețurilor, întreținerea locuinței, prea multe lucruri
de făcut, dezordinea sau p ierderea lucrurilor, șantier în lucru, venituri și plata taxelor,
criminalitatea, aspectul fizic. Satisfacții: – relații bune cu partenerul sau iubitul /iubita, relații bune
cu prietenii, îndeplinirea unei obligații,stare bună de sănătate, somn bun, o masă în aer liber,
capacitatea de a îndeplini responsabilitățile , vizite și telefoane sau mesaje scrise trimise, timpul
petrecut acasă, stare de confort acasă. Aceștia sunt factorii de stres cotidian,ei fiind din ce în ce
mai mulți pe măsură ce societatea evolu ează din punct de vedere tehnologic, demografic și
politic. În urma acestei constatări s -au elaborat așa numitele programe de gestiune a stresului
care utilizează anumite procedee pentru înlăturarea a mare parte din stresul acumulat de -a lungul
unei zile. Unul dintre procedeele folosite este relaxarea ( prin practicarea de yoga de exemplu) și
pornește de la ideea că stresul și tensiunea acumulate în timpul zilei pot fi înlăturate prin
destindere corporală. Alt procedeu utilizat cu succes este cel al meditaț iei și exercițiilor de
imaginație mitală care ajută la deconectarea psihicului de la problemele cotidiene și îl ajută pe
individ să se implice în controlarea activității sale reprezentative. Activitatea corporală: dans,
terapie prin mișcare , sport este cel de-al treilea procedeu folosit în înlăturarea stresului.Se
consideră că este o modalitate de eliminare a tensiunii psihofiziologice și o bună modalitate de
îmbunătățire a imaginii despre propriul corp. Procedeele autocalmante sunt asemănătoare cu cele
discutate anterior cu singura deosebire că acestea sunt gesturi ce aparțin fiecărui individ în parte.
Ele se concretizează în: gesturi de autocontact – automângieri, onicofagie (rosul unghiilor),
balansări ritmice, masturbare, atingerea și manipularea unor obi ecte (mătănii sau bile ),
masticare, supt (gumă de mestecat, țigări, pipă) și ritualuri personale: anumite obiceiuri înainte
de culcare, obiceiuri în efectuarea toaletei. Aceste mijloace sunt, în general, o formă de

19
descărcare a tensiunii și pot căpăta și forme socializate de ordinul rugăciunilor colective și al
cuvintelor rituale, când capătă această formă de manifestare ele intră în categoria proceselor de
empatie și de suport social. Ultimul procedeu de înlăturare a stresului îl reprezintă existența
relațiilor sociale amicale, inti me sau cel puțin binevoitoare. În concluzie sunt foarte importante
pentru individ suportul social, relațiile amicale sau intime, acestea reprezentând posibilitatea
fiecărei persoane în parte de a verbaliza trăirile sale afective și de a efectua schimburi afective cu
acele persoane ”.(Fundamentele Psihologiei,2010,Mihai Aniței,editura Universitară,pag.424 –
425).
Atunci când suntem stresați următoarele schimbări se produc în organismul nostru : presiunea
sângelui crește, respirația d evine mai alertă, sistemul digestiv își încetinește activitatea, pulsul
crește, imunitatea scade, mușchii devin încordați și apar insomniile. Alte posibile reacții ale
corpului pot fi : tenidnța de a transpira mai mult, dureri de spate, dureri î n piept, dureri de cap,
disfuncții erectile, hipertensiune,dureri musculare,scăderea libidoului.
Posibile efecte ale stresului asupra psihicului : furie, anxietate, fenomenul de burnout,
depresie, sentimental de insecuritate , iritabiliate, probleme de c oncentrare a atenției, oboseală,
tristețe.
Posibile efecte ale stresului asupra comportamentului : consumul excesiv de alimente,
consumul redus de alimente, abuz de alcool sau de droguri, consumul excesiv de nicotină,
retragere socială, plâns frecvent, probleme de relaționare.
În funcție de cum este perceput evenimentul stresor acesta are un impact mai mare sau
mai mic asupra sănătății mentale și fizice.
Stresul este o reacție la un stimul care tulbură echilibrul fizic sa u psihic.Cu alte cuvinte
este o parte din viețile noastre. Un eveniment stresant poate declanșa reacția de luptă sau de fugă,
ridicând nivelul de adrenalină și cortizol în organism.
În The Stress Soluțion, Lyle H.Miller.Phd și Alma Dell Smith.Phd vo rbesc despre stresul
cronic,spunând despre acesta că apare atunci când o persoană nu vede nici -o cale de scăpare
dintr -o situație considerată ca fiind foarte dificilă. Lipsit de speranță, individul se oprește din a
mai căuta soluții.Stresul cronic poate d uce la sinucidere, violență, atac de cord, accident vascular
cerebral.
Stresul este de cele mai multe ori o consecință a frustrarii puternice. Atunci când

20
frustrarea amenință integritatea morală sau fizică a persoanei apare reactia de stres.
În literatura de specialitate stresul are trei accepțiuni principale(Sarafino, 2002) :1. Stresul ca
stimul (factorii de stres) – este vorba de un eveniment extern care amenință și care poate vătăma
(Baum,1990), 2. Stresul ca reacț ie (tensionare) – starea de tensiune care apare în situații de stres,
ea include atât reacții cognitive și emoționale cât și modificări în funcționarea organismului(bătăi
rapide ale inimii, transpirație etc), 3.Stresul ca proces – oamenii reacționează diferi t la același
eveniment.
Termenul de stres aparține lui Selye care în 1976 defineste stresul ca fiind Stresul ca
stimul (factorii de stres) – este vorba de un eveniment extern care amenință și care poate vătăma
(Baum,1990), 2. Stresul ca reacție (t ensionare) – starea de tensiune care apare în situații de stres,
ea include atât reacții cognitive și emoționale cât și modificări în funcționarea organismului(bătăi
rapide ale inimii, transpirație etc), 3. ’’orice r ăspuns al organismului consecutiv oricărei cereri sau
solicitări exercitate asupra acestui organism ’’.
Neculau (2005) defineste stresul ca fiind „ un fenomen psihofiziologic ,ce duce la tulburări atât
biologice cât și fizice.

2.3 DEPRESIA
Autorul Aron T.Beck în cartea sa denumită Depression : Clinical, Experimantal, and Teoretical
Aspects(1967) spune că poate într -o zi depresia va fi înteleasă în termenii paradoxului ei. Exista
spre expemplu, un contrast imens între imaginea de sine a persoanei deprimate și realitatea
obiectivă. Un om înstărit se plânge că nu are resursele financiare necesare pentru copiii săi.O
femeie recunoscută ca fiind foarte frumoasă imploră pentru chirurgie estetică având credința ca
este urâtă. Un fizician eminent își spune ca este prost.
Depresia ( sau m elancolia) a fost recunoscută ca fiind un sindrom clinic, de mai bine de
2000 de ani. Conform lui Kline (1964), mai multă suferința a fost cauzată de depresie decât de
orice altă boală.
Depresia a fost descrisă de numeroși scriitori antici sub clasificar ea de melancolie. Prima

21
descriere clinică a melancoliei a fost formulată de Hippocrate. Depresia poate fi descrisă actual
în termenii următoarelor atribute : tristețe,singurătate, apatie,dorința de a scă pa, de a se ascunde
sau de a muri, anorexie, insomnie, pierderea libidoului, agitație, sentimente de vinovăție, stimă
de sine scăzută,iritabilitate, neliniște. (Aron T.Beck , Depression : Clinical, Experimantal, and
Teoretical Aspects, 1967, pag.3.4.6)
În m anualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM IV TR) al Asociației
Psihiatrilor Americani sunt descrise trei categorii ale tulburărilor depresive : depresia majoră,
tulburarea de adaptare cu dispoziții depresive și tulburarea distimică.
În depresia majoră regăsim următoarele simptome : senza ție de oboseală, sentimente de vinovăție
inutilitate și scăderea stimei de sine, oscilații mari ale apetitului, creștere sau scădere în greutate,
dispoziț ie depresivă în cea mai mare parte a zilei, coșmaruri,insomnii,treziri frecvente în timpul
somnului,tendința de a dormi foarte mult, dificultăți de concentrare a atenției și idei legate de
suicid sau de moarte ce pot fi insoțite și de tentative de suicid.
Tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă se poate instala în urma unor factori stresanți
recenți ce pot fi identificați ca de exemplu : pierderea unei persoane apropiate sau a unui membru
al familiei, ruperea unei relații de dragoste, pesnionarea, dif icultățile financiare, divorțul etc.
Pentru ca diagnosticul de adaptare cu dispoziție depresivă sa poată fi pus,simptomele nu trebuie
sa dureze mai mult de șase luni, și se vor instala în primele trei luni de la producerea
evenimentului stresant.
Tulburare a distimică are un caracter cronic și durează cel puțin doi ani, intensitatea starii
depresive este redusă și se manifestă în majoritatea zilelor avand ca simptome : insomniile,
dificultăți de concentrare a atenției,o stimă de sine scăzută, cosmaruri, dific ultatea de a adormi cu
treziri frecvente în timpul somnului, dificultăți de luare a deciziilor.
Cercetările experimentale au demonstrat că un stil de viață activ bazat pe rezolvarea
problemelor,este un mecanism eficient de coping pentru a face față depr esiei(Holahan et
al.1995).
Depresia este o tulburare patologică generată de o stare de tristețe persistentă, care este o
componentă a depresiei, și care este declanșată de evenimente neplăcute, afectând relațiile
persoanei cu ceilalți din jurul său și care împiedică persoana să își desfășoare activitatea în mod

22
normal.
În Psihoterapia Tulburărilor Emoționale autorii acesteia, Irina Holdevici și Barbara Craciun,
spun despre persoanele depresive că au ca mecanisme de coping comportamente f uncționale sau
disfuncționale. Comportamentele disfuncționale sunt: mâncatul excesiv, fumatul , consumul de
alcool și droguri, tendința de a sta în pat toată ziua și privitul la televizor pentru lungi perioade de
timp. Printre mecanismele funcț ionale de coping enumera : practicarea unui hobby și întâlnirile
cu prietenii.
Autorul David Servan -Schreiber, doctor în medicină și co -fondator al Centrului pentru
Medicină Integrativă al Universității din Pittsburgh prezintă un studiu realiz at de cercetătorii de
la Universitatea Duke, în care aceștia au facut un studiu comparativ al tratamentului depresiei cu
ajutorul jogging -ului și administrarea antidepresivului Zoloft.Dupa patru luni, ei au constatat că
pacienții ambelor grupuri se simțeau la fel de bine însă după un an au ajuns la concluzia că exisa
o diferență mare între rezultatele celor două grupuri . Peste o treime din pacienții care luaseră
Zoloft suferiseră o recidivă în timp ce 92% dintre pacienții care fusese tratați prin jogging se
simțeau foarte bine.
„Exercițiul fizic regulat permite nu numai vindecarea unui episod de depresie, ci și
prevenirea lui.Persoanele care fac exercițiu fizic în mod regulat găsesc mai multă plăcere în
lucrurile mărunte ale vieții, cum ar fi în prietenie,în compania pisicii sau a câinelui lor, în
mâncare,lecturi, zâmbetul unui trecător de pe stradă. E ca și cum ar deveni mai ușor de satisfăcut .
De fapt, experiența plăcerii este tocmai inversul depresiei, care este dfinită, înainte de toate, pr in
absența plăcerii și mai puțin prin tristețe.Probabil că acesta este motivul pentru care eliberarea de
endorfine are un efect antidepresiv și anxiolitic atât de pronunțat. ”(Vindec ă,David Servan –
Schreiber,2016, ed. a 3 -a, pag.149)

https://books.google.ro/books?hl=ro&lr=&id=6rigtdo0u2UC&oi=fnd&pg=PA3&dq=depresion+
concepts&ots=T2afN8D12F&sig=vVJZGrrw8Y1M92ir4c -vD6h6 –
lc&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false

23
CAPITOLUL 3
TEHNICI DE RELAXARE
3.1 Meditația Mindfulness
Meditaț ia Mindfulness sau starea de atenție concentrată se bazează pe experiența trăită aici și
acum și duce la o îmbunătățire a funcțiilor noastre mintale și a relațiilor interpersonale.
Tehnica meditației bazate pe conștientizare își are origin ile în fiosofia budistă veche și presupune
ca practicantul să își concentreze atenția, în mod voit, asupra stărilor sale interne cât și asupra a
ceea ce se petrece în jurul acestuia. Practicarea meditației bazată pe conștientizare își are
originile în medi tația budistă, în momentul de față este acceptată ca tehnică psihoterapeutică și
de dezvoltare personală, cu rolul de a ajuta oamenii să facă față bolii, depresiei, stresului și
anxietății. Practicarea meditației mindfulness este o strategie sănătoasă și e ficientă de coping.
“Meditația bazată pe conștientizare (mindfulness) reprezintă starea în care subiectul acordă o
atenție totală la ceea ce se petrece în prezent, fără tendințe evaluative(Stahl și
Goldstein,2010,p.15).
“Medita ția bazată pe conștientizare a fost acceptată de către oamenii de știință, în primul
rând fiind semnalate dovezile clinice care au demonstrat utilitatea acesteia în tratamentul ariei
anxios -depresive și nu numai.Meditația bazată pe conștientizare (mindfulness) pune accentul pe
trăirea momentului prezent, aici și acum, în loc de analizarea și retrăirea permanentă a trecutului,
care nu poate fi modificat, sau pe anticiparea unor eveniment e viitoare despre care nu știm dacă
se vor produce vreodată. În același timp, această tehnică propune acceptarea condiției actuale a
clientului în locul concentrării acestuia asupra insatisfacțiilor și modificărilor unor situații adesea
nemodificabile.Se pr opune, de asemenea, observarea atentă nonevaluativă a propriilor senzații,
stări emoționale sau gânduri,fără autocritica permanentă, o sursă generatoare de stres și
anxietate ”(Psihoterapia Tulburărilor Emoționale,2015,editura trei,autori Irina Holdevici,Ba rbara
Crăciun,pag.15).
Mindfulness se referă la trăirea conștientă a experiențelor zilnice în opoziție cu realizarea
acțiunilor pe pilot automat. Mindfulness presupune conștientizarea acțiunilor pe care le
întrprindem, a gandurilor și emoțiilor n oastre cât și a mediului înconjurător în prezent.

24
Studiile și cercetarile ce privesc anumite beneficii obținute în urma practicării meditației
mindfulness, au demonstrat că aceasta îmbunătățește foarte mult funcționarea organismului
ducând la vindecare,dim inuează reacția la stres și aduc un sentiment general de bunăstare
fizică(Davidson,Kabat -Zinn,Schumacher,Rosenkrany,Muller.et.al.,2003).
Beneficiile practicării meditației bazată pe conș tientizare sunt multiple,capacitatea de memorare
crește, concentrarea atenției se îmbunătățește, stresul, anxietatea și depresia se diminuează,toate
acestea ducând la un sentiment de bine al practicantului.
“Pe lângă avantajele pe care le oferă starea de mindfulness, atât din punct de vedere
personal cât și din punctul de vedere al sănătății,conceptul de învățare conștientă, care a fost
propus de Ellen Langer (1989,1997,2000), reprezintă o abordare care a demonstrat că face
învățarea mai eficientă, mai plăcută și mai incitantă. Esența acestei abordări este accea că oferă
materialul de învățat mai degrabă într -un format corelativ decât ca o serie de adevăruri absolute.
În acest mod, elevului i se cere să își păstreze o minte deschisă în legătură cu conte xtele în care
această nouă informație poate fi folositoare.De asemenea, implicarea elevului în procesul activ
de educație este determinată de faptul că elevii sunt îndemnați să înțeleagă că propria lor
atitudine va contura direcția de învățare. În acest ca z se poate observa că această formă de
mindfulness implică participarea activă a elevului la procesul de învățare.Langer sugerează că
ideea fundamentală a învățării condiționale, corelative, este aceea de a genera în noi o stare
sănătoasă de incertitudine, care ne va determina să ne păstrăm o atenție mereu trează pentru a
putea obesrva lucruri noi. ”(Mindfulness și Neurobiologie ,2016 , editura Herald,Daniel J.Siegel.
pag.27).
În cartea Mindfulness zi de zi, scrisă de Jon Kabat Zinn autorul spune că ‘Oriunde vrei să
mergi acolo e ști deja’. ”Întrebare: Cum pot desc âlci ceva care se află în întregime sub nivelul meu
de conștiință ? Nisargadatta răspunde : Fiind tu însuți,fiind prezent..privindu -te și observându -te
cu un interes treaz în viața de zi cu zi, având mai degrabă intenția de a te înțelege decât aceea de
a te judeca, acceptând pe deplin ceea ce ar putea să apară, pentru că este deja acolo, pentru că în
acest mod tu încurajezi ceea ce există în adâncuri să ajungă la suprafață, și astfel tu îți
îmbogățești viața și conștiința cu energiile sale reprimate și captive. Aceasta este marea lucrare a
conștientizării ; prin înțelegerea naturii vieții și a minții ea elimină obstacolele și eliberează
energiile.Inteligența, cunoșterea, constituie ușa că tre eliberare, iar atenția trează este cea care dă

25
naștere inteligenței(Nisargadatta Maharaj,I am That) ”.(Mindfulness zi de zi,2016,editura
Herald,Jon Kabat Zinn,pag.25 -26)
În cartea Mindfulness -Based Treatment Approaches : Clinician ’s Guide to Evi dence Base
and Applications, autorul acesteia Ruth A. Baer spune despre mindfulness c ă este o modalitate
de a direcționa atenția. Traditiile spirituale orientale descriu meditația mindfulness ca fiind o
metodă disponibilă tuturor celor care doresc să își r educă suferința și să își dezvolte calitățile
pozitive precum : conștientizarea, atenția, înțelepciunea, compasiunea și calmitatea(Goldstein,
2002 ;Kabat -Zinn,2003. Exercițiul ‘Three -Minute Breathing Space’ este descris ca fiind o ‘mini –
meditație ’ și încuraj ază generalizarea aptitudinilor învățate din practicarea mindfulness în viața
de zi cu zi.Pauzele între respirații permit participanților să se deconecteze de pe pilotul
automat,chiar și într -o zi încărcată, și să restabiliească starea de conștientizare a momentului
prezent. Exercițiul constă în trei pași, fiecare pas este practicat timp de aproximativ un minut.
Primul pas este să își concentreze atenția asupra experiențelor interne pe care le trăiesc în
momentul prezent. Participantul se întreabă : Care este experiența pe care o trăiesc acum ? și
observă senzațiile corpului său, gandurile sale și starile emoționale prezente. Este încurajată o
atitudine de acceptare fără să se judece.Prin urmare participantul nu încearcă să respingă sau să
suprime exp eriențele ci mai degrabă să le conștientizeze pe toate, chiar dacă ele sunt neplăcute
sau nedorite. Al doi -lea pas este să își concentreze toată atenția pe mișcările și senzațiile produse
de respirație , observând fiecare inspirație și fiecare expirație. Al trei-lea pas este să își extindă
conștientizarea asupra corpului ca întreg, incluzând postura și expresiile faciale, și să observe
senzațiile care sunt prezente,cu acceptare și fără să se judece. Deși acest exercițiu poate fi simțit
ca un moment de relaxa re sau de evadare din o situație stresantă, scopul său este de a ajuta
participantul să recunoască diferența dintre reacțiile automate și răspunsurile conștiente. Atunci
când pășim în afara pilotului automat avem o perspectivă mai amplă a situațiilor cu ca re ne
confruntăm și putem face alegeri mai abile de răspuns. Acest exercițiu încurajază alegerile
conștiente în locul reacțiilor comportamentale automate și permite ca optiunile să fie văzute mai
clar.
Abilitățile practicării meditației bazată pe conștientizare includ observarea, descrierea și
participarea.Observarea se referă la a simții, a conștientiza și a participa la experiența care are loc
în momentul prezent fără a încerca să îl schimbăm sau să evadăm din el. Scopul observării poate

26
inclu de experiențe interne precum gandurile, senzațiile corporale , stările emoționale și nevoile
precum și stimuli din mediu ca sunetele, priveliștea și mirosurile. Participanții sunt încurajați să
se înștiințeze că observarea unui eveniment este distinctă de e venimentul în sine.Ca de exemplu
observând sentimentul de tristețe este diferit față de sentimenul de tristețe. Practicanții sunt
încurajați să încerce o varietate de exerciții aplicate ca de exemplu să pună mâna pe suprafața
unei mese și să observe senzaț iile sau să atingă buza superioară și să observe ce simt.
Descrierea de referă la a pune în cuvinte experiența observată.Acest exercițiu poate fi
aplicat la toate experiențele observate și este îndeosebi util atunci când este aplicat exprimării
gandurilor și sentimentelor. Etichetând gândurile ca fiind gânduri încurajază recunoașterea că ele
nu sunt obligatoriu adevărate sau importante.De exemplu , gândul că ‘Nu pot face asta ’ nu este
acela și lucru cu a fi incapabil să o faci. Recunoscând prezența acestor gânduri poate reduce
tendința de a le da crezare sau de a reacționa la ele într -un mod automat și dezadaptativ. Același
principiu se aplică emoțiilor . De exemplu un participant se poate simți plictisit în timp ce
practică mindfulness și să își dorească să se oprească.Descriind această experiență în cuvinte (Mă
simt plictisit și mi -aș dori să opresc asta) poate conduce la realizarea importantă că sentimentele
nu trebuie obligatoriu să controleze comportamentul.
Participarea se referă la a fi ancorat în activitatea momentului prezent, devenind în
întregime implicat în acesta. Poate fi practicată în sesiuni de grup ,prin implicarea într -o activitate
de grup precum jucarea unui joc sau cântatul. Participanții sunt încurajați să se implice pe cât
posibil în r espectiva activitate, iar dacă au gânduri ca (Această activitate este pro stească) sau
emoții de rușine spre exemplu, sunt rugați să observe toate acestea pe scurt și apoi să își întoarcă
atenția asupra activității. Un scop important al practică rii mindfulness este să dezvolte un patern
generalizat de participare conștientă la viața de zi cu zi. (Baer 2006)

https://books.google.ro/books?hl=ro&lr=&id=4NrK3IGkOg8C&oi=fnd&pg=PR3&dq=m
indfulness+meditation+book&ots=5tifbEkrC3&sig=3TUH4 wOMKLxBnc0Ko2Ew1k2Ea4Q&re
dir_esc=y#v=onepage&q=mindfulness%20meditation%20book&f=false

27
3.2 Hipnoterapia
Hipnoza este o stare modificată de conștiință ce se aseamănă cu relaxarea sau cu stările
meditatative ale u nor culturi orientale.Hipnoza este un demers de imaginație dirijată.
Hipnotizatorul reprezentat de alta persoană sau subiectul însuși, acționează în sensul unor
experiențe ce au la bază fantezia(Barber,Spanos și Chaver,1974 ; Barber 1979).
Subiectul intră în starea de transă, acestă stare fiind diferită de cea de veghe și care nu
este indusă prin consum de substanțe sau al altor procedee fizice(Ludwig și Levine, 1965 ;
Ludvig 1966 ; Tart, 1969).
Hipnoza este o stare de relaxare în care participantu l este accentuat sugestibil,el intrând
într-o stare de detensionare profundă atât psihcă precum și fizică,stare în care devine mai
receptiv la sugestii(Miller,1979 ; Edmonston,1991).
Un procedeu de hipnoză trebuie să respecte câțiva pași în cadrul căr uia se urmăresc a fi
indeplinite o serie de condiții.Pașii pentru realizarea unui exercițiu de hipnoză sunt următorii :
inducția hipnotică, aprofundarea transei, transmiterea conținutului de sugestii, o pauză de câteva
minute, transmiterea conținutului de s ugestii posthipnotice și dehipnotizarea.
În inducția hipnotică se recomandă ca sugestiile terapeutice să fie simple și ușor de înțeles,
eficiența hipnotica va crește dacă se folosește limbajul clientului, terapeutul trebuie să ceară
clientului său ca acesta să își exprime trăirile în termeni experențiali, construirea sugestiilor se va
face folosind predominant timpul prezent și într -un mod pozitiv, clientul trebuie susținut și
încurajat prin sugestii pozitive, comunicarea terapeutică trebuie sa utilizeze modalitatea
senzorială predominantă a clientului,clientului i -se vor da doar acele informații care îi sunt
absolut necesare, subiectului trebuie să i -se acorde suficient timp pentru a reacționa, terapeutul
trebuie să ceară permisiunea clientului dacă dorește să îl atingă, se vor administra mesaje
anticipatorii prin care terapeutul va informa clientul în legătură cu intențiile sale, ritmul și tonul
vocii terapeutului trebuie să fie în conformitate cu intențiile sale, se vor realiza conexiuni între
sugestii, sugestiile cu un caracter mai general au un grad de eficiență mai mare decât sugestiile
precise(Yapko, 1995).

28
Herbert Spiegel și David Spiegel susțin în cartea Trance and Treatment : Clinical uses of
Hypnosis, că în hipnoză sunt trei componente principale și anume : absorbția, disocierea și
sugestibilitatea.
William James în anul 1980 a inclus un capitol despre hipnoză în cartea sa denumită
Proncipiile Psiholo giei. Wilhelm Wundt, numit adesea părintele psihologiei experimentale
moderne a scris o carte despre hipnoză.Wilhelm Preyer, important în istoria dezvoltării copiilor a
scris deasemenea despre hipnoză. În Viena, S. Freud împreună cu Joseph Breuer(1842 -1925 ) ,au
început să folosească hipnoza cu succes în psihoterapia cu pacienții ce erau diagnosticați ca fiind
isterici.Rezultatul a fost cartea lor clasică, Studii în Isterie, publicată în 1895. Pierre Janet (1859 –
1947) a avut o contribuție majoră în dezvoltar ea teoriei de disociere a personalității ca un aspect
al hipnozei. Clark Hull a publicat deasemenea o carte clasică de hipnoză în anul 1933 denumită
Hipnoza și Sugestibilitatea.
În Hypnosis In The Relief Of Pain ai cărei autori sunt Ernest R. Hilg ard și Josephine R.
Hilgard, susțin că este știut de mult faptul că în afară de priceperea hipnotizatorului, gradul de
hipnotizabilitate al pacienților diferă iar răspunsul lor la hipnoză este variat. În numeroase studii
făcute pe aproape 20.000 de cazuri de către diverși cercetători în secolul nouăsprezece, a fost
demonstrat că 10 % din subiecți erau refractari sau nu au răspuns la hipnoză, 30% au atins o stare
de transă ușoară, 30% au atins o stare de transă moderată și 30% au atins o stare profundă de
transă.(Hilgard p.6)
Hipnoterapia este folosită cu succes în reducerea anxietății și a stresului, în prevenirea și
tratarea depresiei, în tratamentul alcoolismului și al dependenței de nicotină, în astmul bronșic, în
dermatologie, în tulburările m enstruale, în tratamentul insomniilor,în tratamentul bolilor
cardiovasculare, în obezitate etc.
‘Tu știi mult mai mult decât crezi tu că știi.Mintea ta inconștientă va proteja mintea ta
conștientă.Și, la un moment oportun, într -un loc oportun, mint ea ta inconștientă va lăsa mintea ta
conștientă să afle ceva ce tu deja știi, dar tu nu știi că tu știi. (Erikson,Personal
Communication,1970). Se pare că oamenii sunt cel mai mult de ajutor lor înșiși atunci când
ajung la propriile lor concluzii despre cau zele problemelor lor și descoperă propriile lor soluții la
acestea.( Developing Ericksonian Therapy : A state to the art,1988,Jeffery K.Zeig ;I Stephen R.
Lankton,pag.11)

29

Participarea la ședințele de hipnoterapie va ajuta subiectul să își acceseze și să își
dezvolte acele calități pe care acesta deja le deține în resursele sale interioare. Hipnoterapia ajută
deasemenea la relaxarea și odihnirea psihică și fizică a clientului, la optimizarea atenției și
funcției mnezice a acestuia.
“Terapeutul clinician trebuie să fie foarte atent pentru a nu sugera clientului elemente
legate de posibile traume, mai ales atunci când se pune problema unor presupuse abuzuri fizice
sau sexuale care au avut loc în copilărie. Terapeutul va trebui să e valueze atât motivația
conștientă, cât și pe cea inconștientă pentru terapie și să țină seama de aceasta atunci când
elaborează planul demersului terapeutic. Este util ca pacientul să fie întrebat ce anume îl aduce la
cabinet sau ce s -ar întâmpla dacă prob lema sa ar fi deja rezolvată.În cazul în care motivația este
slabă sau lipsește, un plan eficient de terapie va trebui să includă și strategii de creștere a
motivației. Odată cu demersul terapeutic, a început și s -a realizat un consens în ceea ce privește
aplicarea hipnozei, aceasta din urmă putând fi utilizată atât pentru evaluarea,cât și pentru
creșterea motivației.Astfel, de pildă, metoda semnului ideomotor poate fi utilizată pentru
identificarea factorilor care sabotează motivația.De asemenea sugestiile de întărire a Eului pot fi
utilizate și pentru redarea speranței clientului ”( Hipnoza Clinică,2015,editura Trei,autor Irina
Holdevici, pag.61).
“Majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de resursele interioare de care dispun și ignoră
faptul că există o cale de a intra în contact cu aceste resurse pentru a -și ameliora și menține
sănătatea și pentru a se autoperfecționa fizic și psihic. Mentalul conștient al omului îl ajută să
rezolve o serie de probleme, să înțeleagă diverse situații doar la nive l logic.Trebuie deschise și
căile pentru cunoașterea intuitivă care are loc prin mecanisme subconștiente,și aceasta se face
mai ușor cu ajutorul relaxării, al hipnozei și al autohipnozei ”( Hipnoza Clinică,2015,editura
Trei,autor Irina Holdevici, pag.15).
Alte domenii în care hipnoza poate fi aplicată sunt : în justiție, educație, afaceri, sport,
psihoterapie.

30
3.3 Meloterapia
O modalitate eficientă de coping o reprezintă ascultarea muzicii. Fiecare d intre noi are un anumit
artist preferat , un anu mit stil muzical pe care preferă să îl asculte în favoarea celorlaltor stiluri
muzicale. Ascultarea muzicii este un mod de a ne relaxa și de a evada pentru un timp din
vâltoarea problemelor cotidiene . În cadrul muzico terapiei se folosește preponderent muzica
clasică deoarece eficiența ei a fost demonstrată prin numeroase studii științifice ce au arătat că
ascultarea muzicii clasice reduce nivelul de nervozitate ,oboseală, anxietate și stres al
persoanelo r.
“Meloterapia reprezintă ascultarea unor partituri muzicale cu sunete existente în natură
(sunetul picăturilor de ploaie, valurile mării, cântecul păsărilor etc.) cu forme repetitive, pentru a
se crea acea stare specifică de calm, relaxare, ac ea stare de pace și armonie. ”(Cancerul Boala
Tristeții,2014,editura Universitară Carol Davila,autor Dr.Teodor Vasile,pag.233)
Termenul de meloterapie a fost inventat de Dr. Mousson Launage în anul 1924 pentru a
semnifica efectul muzicii în progresul vind ecării sau vindecarea unei boli. Termenul derivă din
melos, ce are aceleași rădăcini ca și melody și therapy. Conform lui Platon melodia, a fost
compusă din trei părți : cuvintele, armonia și ritmul(Rep.368D) ; înseamnă deasemenea muzica
pe care un cântec e ste stabilit. Therapeia, așa cum au definit -o Liddell și Scott, denotă un
serviciu făcut celor bolnavi,suferinzi, avand semnificația de remediu, leac. Așadar, putem spune ,
că meloterapia înseamnă tratamentul bolii prin muzică, în care muzica este agentul terapeutic.
Sunetul este principala metodă prin care animalele superioare își exprimă emoțiile și precedă
limbajul. Grecii pun inventarea lirei pe seama lui Hermes. Acesta din urmă, dupa ce a inventat
lira i -a dat -o lui Appolo care i -a dat la schimb toiagu l auriu cu trei frunze , aducătorul de
prosperitate și bogăție. Relația dintre muzică și medicină nu este una nouă. Apollo fiind
considerat zeul amândorura. Pitagora spune despre muzică, că aceasta este un remediu admirabil
în afecțiunile trupului ș i ale minții. Democrit susține că în multe boli, sunetul flautului a fost un
suveran al remediului.(The evolution of melotherapy,1930, Pan S. Codellas, pag.411,412)
Muzicoterapia este o metodă de terapie prin muzică și sunete armonioase, fiind terapia
care are la bază o melodie. În ziua de azi există numeroase institute de cercetări și sanatorii ce
folosesc ca metodă complementară de tratament muzica. Ascultarea muzicii poate ameliora sau
chiar vindeca o serie de afecțiuni precum : anxietatea, nervozitatea , depresia, migrenele și

31
durerile de cap, hipertensiunea arterială, palpitațiile, boala Parkinson, boala Alzheimer etc.
Teoria vibrațiilor în micro și macrocosmos susține că muzica există la un nivel fizic. O
coardă produce un ton prin vibrația sa la o vi teză specifică, iar astăzi spunem că diapazonul de
concert A este egal cu 440 de vibrații pe minut (masurat în hertzi,Hz), și că devine perceptibil
auzului făcând moleculele din aerul înconjurător să vibreze la aceeași viteză. Când aceste vibrații
întâlnes c urechea unui ascultător, operații perceptive și cognitive complexe se produc în creier și
îl duc pe ascultător la concluzia că acel ton A este produs de oboi pentru a iniția orchestra.
Diapazonul de concert este un compromis istoric. La sfârșitul secolul ui șaptisprezece A era egal
cu 415 Hz. În orchestrele moderne precum Filarmonica Berlin întălțimea sunetului este de 445
Hz, ceea ce dă orchestrei o stralucire suplimentară. Astăzi viteza vibrației unei note poate fi
măsurată exact. Pentru Pytagora însă, a cest lucru nu era posibil.Ceea ce a măsurat el mai exact,
au fost proporțiile matema tice între tonuri și intervale ,produse de o coardă. El a descoperit o
serie de legi ale relației dintre lungimea corzii și înălțimea sunetului.De exemplu dacă o coardă
vibrează liber, nota fundamentală corespunde lungimii de coardă de 1.(440 Hz).Daca este
împarțită pe jumătate, vibrează la viteză dublă(2 :1 – 880 Hz).Dacă este împărțită în trei, vibrația
va fi de trei ori mai rapidă( 3 :1- 1320 Hz). Exista un mod regulat , mathematic, proportional al
relației dintre lungimea corzii și viteza vibrației. Cum însă experimentează mintea umană muzica
la un nivel psihologic ? Experimentăm vibrațiile ca note, și (poate) interacțiunea notelor ca
muzică. Lungimea corzii și viteza vi brației pot fi măsurate, proporții exacte în lumea fizică,
cantități. Notele și muzica sunt calități, fenomenul vibrational așa cum sunt ele interepretate de
mintea umană. Când studiem vibrația dintr -un punct de vedere calitativ înțelegem că acea coardă
atunci când este împărțită în două produce aceeași notă, dar cu o octavă mai sus. Octava este un
principiu fundamental al acusticii și psihoacusticii, și toată lumea a experimentat -o. Fără octavă
nu are fi posibil ca femeile și bărbații (și copiii) să cânte la unison. Octava este un fenomen
universal și muzica ar fi imposibilă fără ea. Pythagora a descoperit că muzica este bazată pe
legile naturii. Însă, el nu s -a oprit aici și a făcut un pas mai departe. Mintea umană este capabilă
să perceapă vibrațiile și p roporțiile de tonuri ca fi ind note muzicale și intervale . Phytagora spune
că notele și intervalele sunt deasemenea reflecții ale unui nivel cosmic, spiritual. Acest nivel nu
poate fi auzit însă a ființă umană poate reflecta sau medita la principiile univer sale care sunt
urmate de corpurile cerești.Conform gândirii Phytagoreice, planetele în aceleași frecvențe și

32
proporții ca și muzica.Aceasta este muzica sferelor. Ordinea organizată a notelor muzicale este o
reflecție microcosmică a ordinii macrocosmice, in cluzând tot universul – trup, minte și spirit.
Această filosofie a fost dezvoltată mai departe de Platon.( A Comprehersive Guide to Music
Therapy,2002, Lars Ole Bonde și Tony Wigram pag.22 -23)
“Meloterapia este folosirea muzicii ș i a elementelor muzicale (sunet, ritm, melodie și
armonie) de către un terapeut specializat în meloterapie cu un client sau cu un grup, în procesul
ce are ca scop să faciliteze și să promoveze comunicarea, relațiile, învățarea, exprimarea și alte
obiective terapeutice, pentru a satisface o serie de nevoi fizice, emoționale, mentale, sociale și
cognitive. Meloterapia urmărește să dezvolte potențialul și să restabilească funcțiile individuale
astfel încât persoana să obțină o integrare intra și inter – persona lă și o calitate a vieții mai bună
prin prevenție, reabilitare și tratament.”(World Federation of Music Therapy, 1996)
Meloterapia practicată pe populația clinică și deasemenea practicată de populația non –
clinică, atunci când oamenii caută terapie pentru a-și explora resursele, pentru a se autocunoaște ,
pentru a obține o sănătate și o viață mai bună.
Meloterapia comportamentală, este terapia în care specialistul folosește muzica pentru a
modifica sau a crește comportamentele prosociale și a reduce s au a elimina comportamentele
antisociale. În aceste situații, muzica poate fi folosită ca o întărire pozitivă sau negativă.
Meloterapia psihoterapeutică este folosită atunci când se dorește ca persoana să obțină un
insight cu privire la nevoile pe care le are , la viața ei, abordarea psihodinamică va implica
obținerea conștientizării problemelor, gândurilor, sentimentelor, atitudinilor și conflictelor.
Meloterapia educațională se desfășoară într -o instituție educațională unde obiectivele
unui program educa țional au influență asupra abordării terapiei prin muzică, și în care se
urmărește dezvoltarea și realizarea potențialului.
Meloterapia este un proces sistematic de intervenț ie în care terapeutul ajută cli entul să
obțină sănătate, folosind experienț ele muzicale și relațiile care se dezvoltă prin ele ca forțe
dinamice ale schimbării.( Defining Music Therapy, Kenneth Bruscia,1988) .

33
CAPITOLUL 4
METODOLOGIA CERCETARII
4.1. Obiectivele cercetării
Lucrarea de fa ță își propune ca obiectiv studiul efectelor tehnicilor de relaxare asupra stresului și
anxietă ții.
Cercetările din domeniu au arătat de -a lungul timpului că tehnicile de relaxare au un efect
benefic asupra psihicului uman, motiv pentru care această lucrare î și propune să v erifice acest
lucru.

4.2. Ipotezele cercetării
1. – Există o asociere semnificativă între anxietate și stres.
2.- Exista o diferen ță semnificativă în cadrul grupului experimental în ceea ce prive ște
diminuarea nivelului de anxietate și percep ție a stresu lui. ( calcul t -student).
3 – Există o diferen ță semnificativă între rezultatele grupului de control și cel experimental în
ceea ce prive ște nivelul de stres și de anxietate.

4.3. Participanții

Participan ții la acest studiu fac parte din cadrul Facultă ții de Psihologie a Universită ții
Titu Maiorescu. Criteriile de selec ție ale participan ților au fost : vârsta adultului tânăr (20 -40 de
ani), statutul de student al facultă ții de psihologie în anul 3. E șantionul a fost format din 60 de
participan ți. Ace știa au fost împăr țiți în mod egal în două grupe și anume grupul experimental și
grupul de control.

34
Vârsta medie a fost de 27 de ani, iar abaterea standard de 6.4.

Descriptive Statistics
N Minimum Maximum Mean Std. Deviation
Varsta 60 20,00 40,00 27,2333 6,41863
Valid N (listwise) 60

Dintre persoanele participante la studiu 90% au fost femei și 10% au fost bărba ți.

Dintre participan ții la studiu care au făcut parte din grupa de test 15% au fost bărba ți și
85% femei.

35

Dintre participan ții la studiu care au făcut parte din lotul de control 5% au fost bărba ți și
95% au fost femei.

36
4.4 Instrumente

Pentru realizarea cercetării s -au folosit două instrumente.
Primul instrumen t de cercetare folosit a fost testul Hamilton pentru studierea anxietă ții. Al doilea
instrument de cercetare folosit a fost Scala de Stres Perceput.
Scala de anxietate Hamilton con ține 14 itemi care evaluează dispozi ția anxioasă, frica,
insomnia, simptom ele cognitive, depresia, comportamentul și simptomele gastrointestinale,
cardiovasculare, genito -urinare, vegetative și tensiunea musculară. Fiecare item este evaluat pe o
scala de la 0 la 5. 0 = absent: nu am trăit niciodată aceste simptome; 1 = slab: se manifestă
neregulat și pentru perioade scurte ; 2 = moderat: se manif estă relativ constant și durează mai
mult, depun un efor t considerabil pentru a face fa ță ; 3 = sever: se manifestă continuu și îmi
domină via ța ; 4 = foarte sever : se manifestă ca un handicap, îmi împiedica activită țile.
Scorul total al testului Hamilton se întinde de la 0 la 56:
 0 – 5 p.: normalitate
 6 – 13 p.: dispozi ție anxioasă nesemnificativă clinic
 peste 14p.: anxietate clinic semnificativă.
Există un consens ca scorul de 14 -17 să semnifice o anxietate u șoară, 18 -24 o anxietate moderată
și 25-30 o anxietate severă.
o 6 – 14: anxietate u șoară;
o 15 – 28: anxietate moderat ă;
o 29 – 42: anxietate sever ă;
o 43 – 56: anxietate foarte sever ă
-0-5p. normalitate
-6-13 p. dispozitie anxioasa nesemnificativa clinic
– peste 14 p. anxietate clinic semnificativa

37
Există un consens ca scorul de la 14 -17 să semnifice o anx ietate u șoară, 18 -24 o
anxietate moderată iar 25 -30 o anxietate severă.
6-14 anxietate u șoară
15-18 anxietate moderată
29-42 anxietate severă
43- 56 anxietate foarte severă
Acest chestionar a fost dezvoltat de Hamilton în anul 1959 pentru a evalua s everitatea
nevrozei anxioase, diagnostic la modă în acea perioadă. Această scala a fost una dintre primele
scale concepute pentru măsurarea anxietă ții.
Scala furnizează o evaluare a anxietă ții; astfel, ea este utilă atât pentru evaluarea
simptomelor psiho logice care pot apărea, dar și pentru evaluarea simptomelor fiziologice. De și
destul de veche, scala și-a dovedit utilitatea de -a lungul timpului, fiind folosită cu succes și în
zilele noastre.
Scala de anxietate Hamilton corelează în mod pozitiv cu alte scale de anxietate moderne,
cum ar fi Beck sau Covi.
O serie de critici au fost aduse acestei scale. Acestea au avut în mare parte legătură cu
modul în care clinicianul interpretează rezultatele. Astfel, o serie de schimbări au survenit de -a
lungul timpu lui în ceea ce prive ște clasificarea anxietă ții. Aceste schimbări fac ca scala de
anxietate Hamilton să nu se mai potrivească întotdeauna cu diagnosticele moderne. Astfel, scara
de anxietate Hamilton nu poate distinge foarte bine între un diagnostic de anx ietate generalizată
și un diagnostic de depresie, din cauza schimbărilor de clasificare care au apărut de -a lungul
timpului în DSM.

În ceea ce prive ște testul destinat evaluării stresului, scala acestuia este după cum
urmează:

38
0-13: un nivel de stres sc ăzut.
14-26: un nivel de stres moderat.
27-40: un nivel de stres ridicat.
Scala Stresului perceput este un test dezvoltat pentru a studia în ce măsură o anumită
situa ție din via ța unei persoane este percepută ca fiind un factor stresant. Stresul psihologic este
definit ca măsura în care o persoană percepe faptul că a șteptările de la ea sunt mai mari decât
este ea capabilă să gestioneze.
Scala Stresului Perceput a fost publicată în anul 1983 și a devenit cel mai folosit
instrument pentru măsurarea stresului non -specific. Acest test a fost folosit pentru situa ții în care
a fost necesară evaluarea unei situa ții stresante, eficien ța unei interven ții de reducere a stresului
și pentru situa ții în care a fost necesa ră corelarea stresului cu probleme de ordin psihic și
psihiatric.

4.5 Procedura

În vederea realizării studiului s -a folosit un lot de 60 de participan ți. Ace știa au fost
împăr țiți în două grupe, 30 dintre ace știa participând la tehnica de relaxare și 30 reprezentând
grupul de control.
Ambele grupuri au fost rugate să completeze două teste psihologice, primul fiind un test
de anxietate (testul Hamilton) iar al doilea fiind un test de stress (Scala Stresului Perceput) .
După completare a testelor, grupului experimental, i s-a aplicat o tehnică de relaxare în
prezența și sub supravegherea directa a profesorului coordonator . După terminarea tehnicii de
relaxare, participanții grupului au fost rugați să ofere în măsura în care doresc un feedback verbal

39
cu privire la felul în care s -au simțit pe parcursul aplicării relaxării cât și dupa terminarea
acesteia, iar au completat din nou chestionarele de anxietate și de stres.
După completarea primelor teste, grupului de control nu i -a fost aplicată nici o tehn ică de
relaxare, ci participanții au fost lasați timp de 30 minute sa facă ce doresc, iar după terminarea
celor 30 de minute au fost rugați să completeze încă o data testele.
Tuturor participanților le -au fost prezentate instrucțiunile de completare a che stionarelor și au
fost înștiințați că nu vor fi recompensați pentru participarea la acest studiu.
Testarea s -a realizat în incinta universității Titu Maiorescu , în cadrul unei săli de curs atat pentru
grupul de control cât si pentru grupul experimental, î nsă în momente diferite.Mai întai a fost
testat grupul experimental iar apoi a fost testat grupul de control.
Tehnica de relaxare folosită a fost următoarea:
„Vă rog să vă așezați într -o poziție cât mai comodă. Închideți ochii si relaxeați -vă
.Inspirați și expirați lent și liniștit. Inspirați și expirați. Inspirați pace și armonie , expirați
tensiune și încordare.
Conștientizați toate sunetele din încapere și lăsa -le să se ducă.Relaxați tot corpul în timp
ce inspirați și expirați lent si liniștit. Lăsați la o parte toate necazurile și grijile, în timp ce stați
relaxați și respirați lent.Veți reveni la problemele cotidiene după ce relaxarea se va sfârsi.
Acum voi numara de la unu la zece. Pe măsură ce voi ajunge mai aproape de cifra zece
vă veți simții di n ce în ce mai relaxați.
Unu, vă simțiți relaxați și calmi. Vă simțiți în sigurantă.
Doi, pleoapele voastre sunt grele tot mai grele. Sunteți liniștiți și vă simțiți bine.
Trei. mâinile voastre sunt grele și picioarele voastre sunt grele..vă destindeți , sunteți
relaxați și calmi.
Patru, relaxați gâtul și umerii, simțiți cum toată tensiunea părăsește corpul , gâtul și
umerii voștri se relaxează, vă destindeți.

40
Cinci, relaxați toracele, inspirați profund și calm, expirați ușor și lung .Inspirați ș i expirați
liniștiți.
Șase, spatele vostru se relaxează ,simțiți cum toată încordarea părăsește corpul.Este atât
de bine sa fiți relaxați.Corpul vostru este din ce în ce mai relaxat, vă simțiți calmi, vă simțiți în
sigurantă.
Șapte, simțiți cum brațele v oastre devin tot mai relaxate, tot mai relaxate, și palmele
voastre sunt tot mai calde și tot mai relaxate.
Opt: Simțiți cum se relaxează mușchii feței, și ochii și obrajii și fruntea.Inspirați și
expirați.Calm si liniștit. Lăsasați -vă cuprinși de starea de relaxare profundă și odihnitoare.
Nouă, tot corpul este relaxat , nimic nu vă tubură liniștea.Vă concentrați atenția asupra
respirației..Inspirați și expirați..
Zece ,sunteți complet relaxatți ,simțiți pace și liniște interioară. Este atât de plăcut , vă
simțiți așa de bine.
Acum vom merge într -o călătorie. Imaginați -vă că mergeți pe o potecă.În stânga și în
dreapta potecii se află plantați mulți, mulți , trandafiri. Vedeți trandafiri roșii și albi, galbeni și
roz. Simțiți mirosul lor dulce cu fiecar e inspirație. Vă bucurați de mirosul de trandafiri în timp
ce înaintați pe potecă. Poteca vă duce într -o poină. Ați ajuns în poiană și pașiți prin iarbă .Iarba
vă mângaie gleznele, este răcoroasă și catifelată la atingere. Cu fiecare pas sunteți mai aproap e
de centrul poienii. Vă uitați în jurul vostru și vedeți multe flori de câmp : galbene și albastre și
roșii și albe .Vă întindeți pe spate între flori , pe iarba moale și priviți cerul , cerul este atât de
albastru. Din loc in loc zăriți nori albi și pu foși. Ce frumos este cerul. Sunteți în sigurantă aici și
vă simțiți atât de bine, atât de relaxați. Simțiți cum o stare de bucurie și calm vă umple pieptul cu
fiecare inspirație. Această senzație de bucurie și calm se raspandește acum în fiecare celulă din
corpul vostru. Sunteți fericiți și vă simțiți în sigurantă .Vântul adie ușor si vă mângaie blând fața,
simțiți mirosul florilor. Miroase atât de frumos..Conștientizați starea de pace profundă și senină.
Am să vă las câteva momente să aprofundați această s tare și sa vă bucurați de ea.
(Pauză 2 minute ) …..

41
Veți lua cu voi din această călătorie , starea de relaxare , bucuria ,sentimentul de pace
interioară și de calm, sentimentul de siguranță și de liniște.
Voi începe să număr de la cinci la unu timp î n care vă veți întoarce ușor aici și acum.
Când voi ajunge la cifra unu veți fi complet treji și vă veți simți complet liniștiți , mulțumiți și
inviorați.
Cinci, veți reveni curând din relaxare. Patru reveniți încet, vă simțiți mâinile și picioarele.
Trei Reveniți tot mai mult , vă simțiți tot corpul și începeți să vă mișcți ușor mâinile. Doi, când
voi ajunge cu numărătoarea la unu veți fi complet prezenți aici si acum. Unu sunteți pe deplin
treji , aveți mintea limpede și clară. Deschideți ochii. Vă mulțu mesc!”

42
CAPITOLUL 5
ANALIZĂ STATISTICĂ ȘI DISCUȚIE REZULTATE

În urma aplicării testelor au rezultat următoarele serii de date:
Stres
inainte
control Anxietate
înainte
de
control Stres
după
control Anxietate
după
control Stres
înainte
de test Anxietate
înainte
de test Stres
după
test Anxietate
după test
13 13 13 11 12 9 4 2
29 16 28 16 19 9 15 7
13 11 15 11 25 20 21 17
28 13 28 10 3 6 3 6
12 12 16 12 20 11 7 2
14 2 16 2 29 23 21 7
18 18 17 19 11 11 10 9
26 40 27 39 19 5 17 2
15 7 13 7 16 8 13 3
21 10 21 9 9 6 14 5
21 21 21 21 22 3 11 1
18 16 16 19 14 11 15 3

43
11 9 11 12 26 14 24 12
15 14 15 16 18 8 14 3
17 12 15 11 12 12 11 6
12 10 13 10 22 11 20 15
26 14 25 14 17 12 12 12
13 7 13 5 22 7 21 5
15 21 17 20 15 13 15 12
26 18 27 13 12 7 6 3
8 10 8 11 11 10 9 8
9 6 9 5 20 13 16 15
11 6 10 4 28 5 19 21
21 12 21 13 16 12 17 12
24 17 25 14 20 12 11 13
11 9 11 9 15 2 10 2
20 11 20 10 20 10 5 7
22 5 20 6 20 8 16 2
13 12 13 13 15 16 9 6
15 9 15 10 15 21 9 5

44
Pentru a testa calitatea datelor ob ținute s -a efectuat o analiză de normalitate a datelor.
Pentru efectuarea analizei s -a folosit programul de analiză statistică SPSS. Rezultatele sunt
prezentate în următorul tabel.

Tests of Normality
Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
stres_inainte_control ,179 30 ,015 ,936 30 ,073
anxietate_inainte_control ,159 30 ,052 ,830 30 ,000
stres_dupa_control ,154 30 ,066 ,932 30 ,056
anxietate_dupa_control ,175 30 ,020 ,842 30 ,000
stres_inainte_test ,095 30 ,200* ,980 30 ,836
anxietate_inainte_test ,147 30 ,098 ,943 30 ,113
stres_dupa_test ,087 30 ,200* ,979 30 ,800
anxietate_dupa_test ,166 30 ,034 ,905 30 ,011
*. This is a lower bound of the true significance.
a. Lilliefors Significance Correction

Din tabel se poate vedea că la testul de normalitate Kolmogorov -Smirnov, datele ob ținute
la testul de stres efectuat de grupul de test înainte de aplicarea tehnicii de relaxare și la datele
obținute la testul de str es aplicat după aplicarea tehnicii de relaxare s -a respectat ipoteza de
normalitate. Astfel, în primul caz, indicele p a avut valoarea 0.2, iar minimul necesar era de
0.095. În al doilea caz, indicele p a avut valoarea 0.2, iar minimul necesar avea valoare a de
0.087.
La testul Shapiro -Wilk nici un set de date nu a respectat ipoteza de normalitate.
În continuare sunt prezentate histogramele datelor.

45

46

47

48

49
Pentru a verifica dacă anxietatea și stresul sunt corelat e, s-au efectuat în SPSS o serie de
corela ții de tip Pierson.

Correlations
stres_inainte_co
ntrol anxietate_inaint
e_control
stres_inainte_control Pearson Correlation 1 ,507**
Sig. (2 -tailed) ,004
N 60 60
anxietate_inainte_control Pearson Correlation ,507** 1
Sig. (2 -tailed) ,004
N 60 60
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).

Din tabelul ob ținut se poate vedea că între stres și anxietate există o corela ție
semnificativă din punct de vedere statistic. Astfel, indicele p a avut valoarea p=0.507, iar pentru
ca între cele două valori să existe o corela ție, indicele p trebuia să fie mai mare decât p=0.004.
Pentru efectuarea acestei corela ții s-a folosit tot lotul de 60 de sub iecți înainte de aplicarea
tehnicii de relaxare pe o parte dintre ace știa.

În continuare, pentru a vedea dacă tehnica de relaxare a avut efect s -au aplicat o serie de
teste T. Astfel, în primul test T realizat s -au comparat rezultatele dintre grupul pe c are se aplică
testul și grupul de control. Acest test s -a realizat pentru a verifica faptul că reparti ția
participan ților nu a fost efectuată eronat.

50
Group Statistics
VAR00009 N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
stres_inainte_control 1,00 30 17,2333 5,96359 1,08880
2,00 30 17,4333 5,77559 1,05447

Independent Samples Test
Levene's Test
for Equality of
Variances t-
test
for
Equ
ality
of
Mea
ns
F Sig. t

stres_inain
te_control Equal
variances
assumed ,357 ,552 –
,132
Equal
variances not
assumed –
,132

Independent Samples Test

51
t-test for Equality of Means
df Sig. (2 –
tailed) Mean
Difference

stres_inainte_co
ntrol Equal var iances
assumed 58 ,895 -,20000
Equal variances not
assumed 57,941 ,895 -,20000

Independent Samples Test
t-test for Equality of Means
Std. Error
Difference 95% Confidence Interval of the
Difference
Lower Upper
stres_inainte_control Equal variances assumed 1,51572 -3,23403 2,83403
Equal variances not
assumed 1,51572 -3,23410 2,83410

Din tabel se poate observa că indicele p a avut valoarea p=0.895. Pentru ca cele două
grupuri să fie diferite din punct de vedere statistic, indicele p trebuia să fie mai mic decât p=0.05.
Acest lucru este valabil pentru stres. În continuare, efectuăm acela și test pentru datele ob ținute la
testul de anxietate.
Group Statistics
VAR00009 N Mean Std. Deviation Std. Error Mean

52
anxietate_inainte_control 1,00 30 12,7000 6,90402 1,26050
2,00 30 10,5000 4,91128 ,89667

Independent Samples Test
Levene's Test
for Equality of
Variances t-
test
for
Equ
ality
of
Mea
ns
F Sig. t

anxietate_ina
inte_control Equal
variances
assumed ,726 ,398 1,42
2
Equal
variances not
assumed 1,42
2
Independent Samples Test
t-test for Equality of Means

53
df Sig. (2 –
tailed) Mean
Difference

anxietate_inainte_
control Equal variances
assumed 58 ,160 2,20000
Equal variances
not assumed 52,367 ,161 2,20000

Independent Samples Test
t-test for Equality of Means
Std. Error
Difference 95%
Confidence
Interval of the
Difference
Lower
anxietate_inainte_control Equal variances assumed 1,54689 -,89644
Equal variances not
assumed 1,54689 -,90355
Independent Samples Test
t-test for Equality of
Means
95% Co nfidence
Interval of the
Difference
Upper

54
anxietate_inainte_control Equal variances assumed 5,29644
Equal variances not assumed 5,30355

Din tabel se poate observa că indicele p a avut valoarea p= 0.16, iar pentru ca între cele
două grupuri să existe o diferen ță, indicele p trebuia să fie mai mic decât 0.05.
Acest lucru înseamnă că grupul de test și grupul de control au fost alese în mod corect.

În continuare, se efectuează un test T pentru a vedea dacă tehnica de relaxare a avut un
efect asupra stresului și asupra anxietă ții.

Group Statistics
VAR00009 N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
stres_inainte_test 1,00 30 17,4333 5,77559 1,05447
2,00 30 13,1667 5,47775 1,00010

Independent Samples Test

55
Levene's Test
for Equality of
Variances t-
test
for
Equ
ality
of
Mea
ns
F Sig. t

stres_ina
inte_test Equal
variances
assumed ,006 ,937 2,93
6
Equal
variances not
assumed 2,93
6

Independent Samples Test
t-test for Equality of Means
df Sig. (2 –
tailed) Mean
Difference

stres_inainte_
test Equal variances
assumed 58 ,005 4,26667
Equal variances not
assumed 57,838 ,005 4,26667

Independent Samples Test

56
t-test for Equality of Means
Std. Error
Difference 95% Confidence Interval of the
Difference
Lower Upper
stres_inainte_test Equal variances assumed 1,45331 1,35755 7,17578
Equal variances not assumed 1,45331 1,35738 7,17595

Din tabel se poate vedea că indicele p a avut valoarea 0.05. Aceasta înseamnă că între
cele două grupuri luate în calcul a existat o diferen ță semnificativă din punct de vedere statistic.
Astfel, grupul pe care s -a aplicat tehnica de relaxare a avut un niv el de stres semnificativ mai mic
decât înainte de aplicarea tehnicii de relaxare.

Group Statistics
VAR00009 N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
anxietate_inainte_test 1,00 30 10,5000 4,91128 ,89667
2,00 30 7,4333 5,25018 ,95855

Independent Samples Test

57
Levene's Test
for Equality of
Variances t-
test
for
Equ
ality
of
Mea
ns
F Sig. t

anxietate_i
nainte_test Equal
variances
assumed ,663 ,419 2,33
6
Equal
variances not
assumed 2,33
6

Independent Samples Test
t-test for Equality of Means
df Sig. (2 –
tailed) Mean
Difference

anxietate_inaint
e_test Equal variances
assumed 58 ,023 3,06667
Equal variances
not assumed 57,744 ,023 3,06667

Independent Samples Test
t-test for Equality of Means

58
Std. Error
Difference 95% Confidence Interval of the
Difference
Lower Upper
anxietate_inainte_test Equal variances assumed 1,31257 ,43928 5,69406
Equal variances not
assumed 1,31257 ,43903 5,69431

Din tabel se poate observa că indicele p a avut valoarea p=0.023 iar pentru ca între cele
două grupuri să existe o diferen ță semnificativă statistic, indicele p trebuia să aibă valoarea mai
mică decât 0.05. Deci, tehnica de relaxare a avut efect, diminuând anxietatea subiec ților.

În continuare, pentru a verifica faptul că această modificare a anxietă ții și stresului nu a
fost întâmplătoare, se efectuează un nou test pe datele ob ținute de la grupul de control.

Group Statistics
VAR00009 N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
stres_inainte_control 1,00 30 17,2333 5,96359 1,08880
2,00 30 17,3000 5,86721 1,07120

59
Independent Samples Test
Levene's Test
for Equality of
Variances t-
test
for
Equ
ality
of
Mea
ns
F Sig. t

stres_inain
te_control Equal
variances
assumed ,074 ,786 –
,044
Equal
variances not
assumed –
,044

Independent Samples Test
t-test for Equality of Means
df Sig. (2 –
tailed) Mean
Difference

stres_inainte_co
ntrol Equal variances
assumed 58 ,965 -,06667
Equal variances not
assumed 57,985 ,965 -,06667

Independent Samples Test

60
t-test for Equality of Means
Std. Error
Difference 95% Confidence Interval of the
Difference
Lower Upper
stres_inainte_control Equal variances assumed 1,52740 -3,12409 2,99076
Equal variances not
assumed 1,52740 -3,12411 2,99077

Din tabel se poate observa că indicele p a avut valoarea p=0.965. Acest lucru înseamnă că
stresul r aportat de grupul de control nu s -a modificat substan țial în perioada în care grupului de
test i s -a aplicat tehnica de relaxare.

Group Statistics
VAR00009 N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
anxietate_inainte_control 1,00 30 12,7000 6,90402 1,26050
2,00 30 12,4000 6,87625 1,25543

Independent Samples Test

61
Levene's Test
for Equality of
Variances t-
test
for
Equ
ality
of
Mea
ns
F Sig. t

anxietate_ina
inte_control Equal
variances
assumed ,000 ,984 ,169
Equal
variances not
assumed ,169

Independent Samples Test
t-test for Equality of Means
df Sig. (2 –
tailed) Mean
Difference

anxietate_inainte_
control Equal variances
assumed 58 ,867 ,30000
Equal variances
not assumed 57,999 ,867 ,30000

62
Independent Samples Test
t-test for Equality of Means
Std. Error
Difference 95%
Confidence
Interval of the
Difference
Lower
anxietate_inainte_control Equal variances assumed 1,77903 -3,26111
Equal variances not
assumed 1,77903 -3,26111

Independent Samples Test
t-test for Equality of
Means
95% Confidence
Interval of the
Difference
Upper
anxietate_inainte_control Equal variances assumed 3,86111
Equal variances not assumed 3,86111

Din tabel se poate observa c ă indicele p a avut valoarea p=0.867. Acest lucru înseamnă că
anxietatea raportată de grupul de control nu s -a modificat substan țial în perioada în care grupului
de test i s -a aplicat tehnica de relaxare.

63
Înainte de aplicarea tehnicii de relaxare, dintre persoanele participante la test (fără grupul
de control), 30% au avut un nivel de stres mic, 40% au avut un nivel de stres mediu și 30 % au
avut un nivel de stres ridicat.

După aplicarea tehnicii de relaxare 40% dintre persoane au avut un nivel de stres mic,
50% au avut un nivel de stres mediu și 10% au avut un nivel de stres mare.
Înainte de aplicarea tehnicii de relaxare, 25% au avut un nivel mic de anxietate, 45% au avut un
nivel mediu și 30% au avut un nivel mare de anxietate.
După aplicarea tehnicii de relaxare 40% dintre persoane au avut un nivel de stres mic, 40% au
avut un nivel de stres mediu și 20% au avut un nivel de stres mare.

64
CAPITOLUL 6
CONCLUZII

Analizele statistice efectuate au scos în eviden ță faptul că tehnica de relaxare folosită a
avut într -adevăr rezultatele scontate. Astfel, din punct de vedere statistic, persoanele care au
beneficiat de aplicarea tehnicii de relaxare au avut ulterior scoru ri mult mai mici în ceea ce
prive ște anxietatea și factorul de stres resim țit atunci când au fost retestați . Pe de altă parte,
persoanele ce nu au beneficiat de nicio tehnică de relaxare au avut rezultate identice în urma
completării seturilor de chestiona re, nivelul anxietății și al stresului perceput rămânând
nemodificat .
Acest lucru confirmă ipoteza formulată, și anume că tehnicile de relaxare ajută la
reducerea stresului și a anxietă ții.
De asemenea, s -a confirmat și prima ipoteză formulată, nivelul d e anxietate și de stres au
variat direct propor țional unul cu celălalt.
Prima ipoteză a cercetării este că există o asociere semnificativă între anxietate și stres.Aceasta
ipoteză a fost confirmată prin efectuarea în SPSS a unor corelații de tip Pierson ce au demonstrat
că între anxietate și stres există o corelație semnificativă din punct de vedere statistic, astfel
indicele p a avut valoarea p =0.507, iar pentru ca între cele două valori să existe o corelație,
indicele p trebuia să fie mai mare decât p =0.004.Pentru efectuarea acestei corelații s -a folosit tot
lotul de 60 de studenți înainte de aplicarea tehnicii de relaxare pe o parte din aceștia.
A doua ipoteză a cercetării este că există o diferență semnificativă în cadrul grupului
experimental în ceea c e privește diminuarea nivelului de anxietate și perceptie a stresului.
Ipoteza a fost verificată și confirmată prin realizarea unor calcule t -student unde rezultatele au
fost următoarele : indicele p a avut valoarea 0.05 ceea ce însemnă ca grupul pe care s -a aplicat
tehnica de relaxare a avut un nivel de stres perceput semnificativ mai mic decât înaintea aplicării
tehnicii de relaxare, iar in cazul anxietății indicele p a avut valoarea p=0.023 unde pentru ca între

65
cele două grupuri să existe o diferență semn ificativă din punct de vedere statistic , indicele p
trebuia să aibă valoarea mai mica decât 0.05 ceea ce înseamnă că tehnica de relaxare a avut efect
diminuând anxietatea subiecților.
Ultima ipoteză este că există o diferen ță semnificativă între rezultate le grupului de control și cel
experimental în ceea ce prive ște nivelul de stres și de anxietate. Comparativ, rezultatele grupului
experimental după aplicarea tehnicii de relaxare unde indicele p =0.05 în cazul nivelului de stres
perceput și p=0.023 în cazu l nivelului de anxietate și rezultatele grupului de control unde
indicele p a avut valoarea p=0.965 în cazul stresului și p=0.867 în cazul anxietății, confirmă
ipoteza.
Înainte de aplicarea tehnicii de relaxare, dintre persoanele participante la test (fă ră grupul de
control), 30% au avut un nivel de stres mic, 40% au avut un nivel de stres mediu și 30 % au avut
un nivel de stres ridicat.
După aplicarea tehnicii de relaxare 40% dintre persoane au avut un nivel de stres mic, 50% au
avut un nivel de stres me diu și 10% au avut un nivel de stres mare.
Înainte de aplicarea tehnicii de relaxare, 25% au avut un nivel mic de anxietate, 45% au avut un
nivel mediu și 30% au avut un nivel mare de anxietate.
După aplicarea tehnicii de relaxare 40% dintre persoane au av ut un nivel de anxietate mic, 40%
au avut un nivel de anxietate mediu și 20% au avut un nivel de anxietate mare.

Beneficiile tehnicilor de relaxare sunt indiscutabile în zilele noastre. Pe lângă avantajele
psihologice pe care acestea le oferă, au fost ob servate de -a lungul timpului o serie de avantaje
fiziologice cum ar fi:
-reducerea tensiunii arteriale
-reducerea problemelor cardiace
-îmbunătă țirea sistemului imunitar

66
-îmbunătă țirea memoriei
-reducerea depresiei
-prevenirea obezită ții
-prevenirea acneei
-reducerea riscului de cancer.
De asemenea, reducerea stresului îmbunătă țește substan țial calitatea vie ții, precum și
calitatea vie ții la locul de muncă.
O serie de companii (Google, Microsoft, etc…) au încercat implementarea tehnici lor de
relaxare în programul de muncă în vederea îmbunătă țirii performan ței angaja ților.

6.1 Limitele cercetării și direc ții noi de cercetare
Una dintre cele m ai importante limite ale prezent ei cercetări este legată de e șantionul
utilizat. Aici se disting două aspecte: primul este legat de numărul redus de subiec ți investiga ți,
al doilea aspect ține de reprezentativitate, deoarece to ți subiec ții au fost din cadrul unei singure
universită ți, ceea ce înseamnă că nu s -au putu t face generalizări pe o popula ție extinsă.
Mărirea numărului subiec ților ar minimiza eventualul impact al er orilor ce pot afecta
evaluarea.
Ca direc ție viitoare de studiu ar fi interesantă refacerea testului pe un lot mai mare de
subiec ți și eventual di versificare a persoanelor ce participă la acesta. Deasemenea ar fi interesant
de testat cât de mult scade anxietatea și nivelul stresului perceput la un lot de participanti cărora
li-se aplică pe o perioadă de timp , cu regularitate, tehnici de relaxare. În final propun și testarea
unui lot de participanți care să beneficieze atât de tehnici de relaxare hipnoterapeutice cât și de
meloterapie.

67
CAPITOLUL 7
ANEXE
Scala de anxietate Hamilton
Scala contine 14 itemi care evaluează dispozi ția anxioasă, frica, inso mnia, simptomele cognitive, depresia, comportamentul și
simptomele gastrointestinale, cardiovasculare, genitourinare, vegetative și tensiunea musculară.Fiecare item este evaluat pe o scala de
la 0 la 5. 0 = absent: nu am trait niciodata aceste simptome; 1 = slab: se manifestă neregulat și pentru perioade scurte ;2 = moderat:
se manifestă relativ constant și durează mai mult, depun un efort considerabil pentru a face față ; 3 = sever: se manifestă c ontinuu și
imi domină viața ; 4 = foarte sever: se manife stă ca un handicap, imi impiedica activitatile.

Răspundeți la fiecare întrebare punând valoarea 0 1 2 3 4
corespunzătoare absent slab moderat sever f. sever

1 Dispoziție anxioasă – neliniște, anticipare a ceea ce este mai rău,
anticiparea producerii unui lucru îngrozitor, iritabilitate

2 Tensiune – sentiment de tensiune (încordare), oboseală,
reacții de
tresărire, tendința de a plânge foarte ușor, tremurături, sentimentul
neliniș tii, incapacitate de a serelaxa
3 Fobii – de întuneric, de persoane străine, de a fi lăsat singur,
de
animale, de trafic, de aglomerație

4 Insomnii – dificultăți de adormire, somn întrerupt, somn
neîndestulător și oboseală la trezire, vise, coșmaruri, spaime
nocturne

5 Deficiențe de concentrare – dificultăți de concentrare, memorie
slabă

6 Dispoziție depresivă – lipsă de interes, lipsa de plăcere în hobby –
uri,
depresie, trezire matinală, agitație în timpul zilei
7 Simptome somatice musculare – dureri, contracții musculare,
scrâșnire
a dinților, voce nesigură, tonus muscular crescut
8 Simptome somatice senzoriale – țiuit î n urechi, vedere
încețoșată,
transpirații reci și calde, sentiment de slăbiciune, senzația
unor
înțepături
9 Simptome cardiovasculare – tahicardie, palpitații, dureri în
piept,
senzații de leș in, oftat, dispnee (respirație grea)
10 Simptome respiratorii – presiune și apăsare în piept, senzație
de
sufocare, oftat, dispnee

68

11 Simptome gastrointestinale – dificultăți de înghițire, dureri
abdominale, senzație de arsuri la stomac, senzații de stomac
plin,
greață, vărsături, pierdere în greutate, diaree, constipație
12 Simptome genito -urinare – urinări frecvente, urgență la
urinare,
amenoree, frigiditate, ejaculare precoce, pierderea
libidoului,
impotență

13 Simptome vegetative – gură uscată, îmbujorări, paloare,
transpirație,
amețeli, durere de cap intensă
14 Comportament î n timpul interviului – agitație, neliniște,
tremurul
mâinilor, frunte încrețită, față încordată, suspine sau respirație
rapidă,
înghițituri

69
Scala stresului perceput

Intrebarile din aceasta scala se refera la sentimentele si gandurile pe care le -ai avut in
ultima luna. In fiecare caz vei fi rugat sa indici prin incercuire a unui numar, cat de des
te-ai simtit sau ai gandit intr -un anumit fel .

Nume__________________ _________________________________________ Data
_________
Varsta ________ Gen : M F

0 = Niciodata 1 = Aproape niciodata 2 = Uneori 3 = Destul de des 4 = Foarte des

1. In ultima luna, cat de des ai fost suparat/a de ceva care s -a intamplat pe neasteptate? 0
1 2 3 4

2. In ultima luna,cat de des ai simtit ca ti -a fost imposibil sa controlezi evenimente importante
din viata ta? 0 1 2 3 4

3. In ultima luna cat de des teai simtit nervos si stresat? 0 1 2 3 4

4. In ultima luna, cat de des te -ai simtit increzator in capacitatea ta de a te descurca in
problemele tale personale? 0 1 2 3 4

5. In ultima luna, cat de des ai simtit c a lucrurile merg asa cum vrei ? 0 1 2 3 4

6. In ultima luna, cat d des ai simtit ca nu poti face fata cu toate lucrurile pe care le aveai de
facut? 0 1 2 3 4

7. In ultima luna,cat de des ai fost capabil sa iti gestionezi nemultumiril e din viata ta?
0 1 2 3 4
8. In ultima luna,cat de des ai simtit ca iti poti gestiona problemele? 0 1 2 3 4

9. In ultima luna , cat de des ai fost furios din cauza lucrurilor ce erau in afara puterii tale de
control? 0 1 2 3 4

10. In ultima luna ,cat de des ai simtit ca dificultatile sunt atat de mari incat nu le poti depasi?
0 1 2 3 4

Please feel free to use the Perceived Stress Scale for your research.

70
Scenariu de relaxare. Herculea -Andronic Larisa
Vă rog să vă așezați într -o poziție cât mai comodă. Închideți ochii si relaxeați -vă .Inspirați și
expirați lent și liniștit. Inspirați ș i expirați. Inspirați pace și armonie , expirați tensiune și
încordare.
Conștientizați toate sunetele din încapere și lăsa -le să se ducă.Relaxați tot corpul în timp ce
inspirați și expirați lent si liniștit. Lăsați la o parte toate necazurile și grijile, î n timp ce stați
relaxați și respirați lent.Veți reveni la problemele cotidiene după ce relaxarea se va sfârsi.
Acum voi numara de la unu la zece. Pe măsură ce voi ajunge mai aproape de cifra zece vă veți
simții din ce în ce mai relaxați.
Unu, vă simțiți r elaxați și calmi. Vă simțiți în sigurantă.
Doi, pleoapele voastre sunt grele tot mai grele. Sunteți liniștiți și vă simțiți bine.
Trei. mâinile voastre sunt grele și picioarele voastre sunt grele..vă destindeți , sunteți relaxați și
calmi.
Patru, relaxați gâtul și umerii, simțiți cum toată tensiunea părăsește corpul , gâtul și umerii voștri
se relaxează, vă destindeți.
Cinci, relaxați toracele, inspirați profund și calm , expirați ușor și lung .Inspirați și expirați
liniștiți.
Șase, spatele vostru se relaxe ază ,simțiți cum toată încordarea părăsește corpul.Este atât de bine
sa fiți relaxați.Corpul vostru este din ce în ce mai relaxat, vă simțiți calmi, vă simțiți în sigurantă.
Șapte, simțiți cum brațele voastre devin tot mai relaxate, tot mai relaxate, și pa lmele voastre sunt
tot mai calde și tot mai relaxate.
Opt: Simțiți cum se relaxează mușchii feței, și ochii și obrajii și fruntea.Inspirați și expirați.Calm
si liniștit. Lăsasați -vă cuprinși de starea de relaxare profundă și odihnitoare.
Nouă, tot corpul e ste relaxat , nimic nu vă tubură liniștea.Vă concentrați atenția asupra
respirației..Inspirați și expirați..
Zece ,sunteți complet relaxatți ,simțiți pace și liniște interioară. Este atât de plăcut , vă simțiți așa
de bine.
Acum vom merge într -o călătorie. Imaginați -vă că mergeți pe o potecă.În stânga și în dreapta
potecii se află plantați mulți, mulți , trandafiri. Vedeți trandafiri roșii și albi, galbeni și roz.
Simțiți mirosul lor dulce cu fiecare inspirație. Vă bucurați de mirosul de trandafiri în timp ce
înaintați pe potecă. Poteca vă duce într -o poină. Ați ajuns în poiană și pașiți prin iarbă .Iarba vă

71
mângaie gleznele, este răcoroasă și catifelată la atingere. Cu fiecare pas sunteți mai aproape de
centrul poienii. Vă uitați în jurul vostru și vedeți multe flori de câmp : galbene și albastre și
roșii și albe .Vă întindeți pe spate între flori , pe iarba moale și priviți cerul , cerul este atât de
albastru. Din loc in loc zăriți nori albi și pufoși. Ce frumos este cerul. Sunteți în sigurantă aici și
vă simțiți atât de bine, atât de relaxați. Simțiți cum o stare de bucurie și calm vă umple pieptul cu
fiecare inspirație. Această senzație de bucurie și calm se raspandește acum în fiecare celulă din
corpul vostru. Sunteți fericiți și vă simțiți în sigurant ă .Vântul adie ușor si vă mângaie blând fața,
simțiți mirosul florilor. Miroase atât de frumos..Conștientizați starea de pace profundă și senină.
Am să vă las câteva momente să aprofundați această stare și sa vă bucurați de ea.
(Pauză 2 minute ) …..
Veți lua cu voi din această călătorie , starea de relaxare , bucuria ,sentimentul de pace interioară
și de calm, sentimentul de siguranță și de liniște.
Voi începe să număr de la cinci la unu timp în care vă veți întoarce ușor aici și acum. Când voi
ajunge la cifra unu veți fi complet treji și vă veți simți complet liniștiți , mulțumiți și inviorați.
Cinci, veți reveni curând din relaxare. Patru reveniți încet, vă simțiți mâinile și picioarele. Trei
Reveniți tot mai mult , vă simțiți tot corpul și începeți să vă mișcți ușor mâinile. Doi, când voi
ajunge cu numărătoarea la unu veți fi complet prezenți aici si acum. Unu sunteți pe deplin treji ,
aveți mintea limpede și clară. Deschideți ochii. Vă mulțumesc!