Specializarea : PSIHOLOGIE -SUGESTIOLOGIE [619905]

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE
Specializarea : PSIHOLOGIE -SUGESTIOLOGIE

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

Coordonator științific:
Prof.univ.dr. Irina HOLDEVICI

Absolventă :
Larisa HERCULEA -ANDRONIC

Bucuresti 2017

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE
Specializarea : PSIHOLOGIE -SUGESTIOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ
EFECTUL TEHNICILOR DE RELAXARE ASUPRA
ANXIET ĂȚII ȘI STRESULUI LA ADU LȚII TINERI

Coordonator științific:
Prof.univ.dr. Irina HOLDEVICI

Absolventă:
Larisa HERCULEA -ANDRONIC

Bucuresti 2017

CUPRINS

Rezumat……………………………………………………………………………….
Introducere…………………………………… ……………………………………….
Capitolul 1 Psihologia Adultului Tânăr ………………………………………………..
Capitolul 2 Forme, tipuri și manifestări în anxietate,stres,depresie …………………..
2.1. Anxietatea ……………………………………………………………..
2.2. Stresul…………………………… ………………………………………
2.3 Depresia…………………………………………………………………
Capitolul 3 Tehnici de relaxare ………………………………………………………
Capitolul 4 Metodologia Cercetării ………………………………………………….
4.1.Obiectivele………………………………………………………………
4.2.Ipotezele…………………………………………………………………
4.3.Participanții…………………………………………………………….. .
4.4Instrumente…………………………………………………………… …
4.5.Procedura……………………………………………………………… ..
Capitolul 5 Analiz ă statistică și discuție rezultate ……………………………………
Capitolul 6 Concluzii ………………………………………………………………..
Capitolul 7 Anexe …………………………………………………………………
Bibliografie……………………………………………………………………………

Introducere
Motivația alegerii temei o reprezin tă intenț ia de a demonstra că anxietatea si stresul pot fi
diminuate cu ajutorul tehnicilor de relaxare și că efectuarea exercițiilor de relaxare sunt o
modalitate eficientă de coping.In lucrarea de față am studiat tema “Efectul tehnicilor de relaxare
asupra anxiet ății și stresului la aduții tineri ’’.Am ales această temă deoarece în zilele noastre
tinerii adulți se confruntă des cu s ituații mai mult sau mai puțin stresante, situații care îi fac pe
aceștia să fie mai anxioși iar în unele cazuri nivelul anxietății cre ște atât de mult încât se pot
declanșa atacuri de panică.Un nivel de anxietate ridicat generează o serie de comportamente
dezadaptative, disfuncționale ce afectează viața persoanei în cauză.
Scopul cercetării este acela de a măsura eficiența tehnicilor de relaxare în reducerea anxietății și
a stresului la adulții tineri și de a îmbunătăți vie țile acestora făcându -i să fie mai calmi, mai
liniștiți, să aibă o capacitate mai mare de conc entrare a atenției și să își dezvolte funcția
mnezică.Beneficiile tehnicilor de relaxare sunt multiple și sunt prezentate mai detaliat în partea
teoretică a lucrării în Capitolul trei -Tehnici de relaxare. Lucrarea cuprinde șapte capitole după
cum urmează: primele trei capitole conțin partea de teorie a lucrării și anume Capitolul 1
Psihologia Adultului Tânăr, Capitolul 2 Forme, tipuri și manifestă ri în anxietate,stres, depresie,
Capitolul 3 Tehnici de relaxare și ultimele patru capitole,ce conțin partea de cercetare a lucării :
Capitolul 4 Metodologia Cercet ării, Capitolul 5 Analiză statistică și discuție rezultate, Capitolul
6 Concluzii, Capitolul 7 Anexe. În partea teoretică a lucrării sunt prezentate o serie de concepte
și definiții științifice bazate p e suportul lucrărilor de specialitate ce explică psihologia adultului
tânăr, conceptele de anxietate,stres,depresie ; efectul acestora asupra persoanelor și tehnicile de
relaxare ce pot fi utilizate cu succes în ameliorarea și combaterea anxietății și a str esului,cât și în
optimizarea memoriei și a atenției. În partea de cercetare experimentală sunt prezentate și
interpretate rezultatele analizei în Spss , metodologia cercetării fiind incluse date despre criteriile
de eșantionare a participanților,instrument ele folosite, obiectivele lucrării, ipotezele studiului și
detaliile de aplicare a probelor.
În cercetarea de față am urmărit să demonstrăm utilitatea tehnicilor de relaxare în viețile adulților
tineri, faptul că sunt eficiente ,sănătoase și la îndemână. Prima ipoteză este că există o asociere
semnificativă între anxietate și stres.A doua ipoteză este că există o diferență semnificativă în
cadrul grupului experimental în ceea ce privește diminuarea nivelului de anxietate și percepție a
stresului. Rezultatel e studiului demonstrează că există o corelație semnificativă între anxietate și
stres și demonstrează eficiența tehnicilor de relaxare în diminuarea anxietății și a nivelului de
stres. Rezultatele cercetării contr ibuie la extinderea metodologică a studiilor despre anxietate și

stres și pot constitui un punct de plecare pentru viitoare studii .Elementul de noutate di n acest
studiu constă în scenariul de relaxare care este un scenariu original ce respectă normele din
literatura de specialitate , verficat și aplicat sub îndrumarea si supravegherea directa a
profesorului coordonator .

În trecut au fost realizate o multitudine de studii atat asupra stresului cât și a anxietății. Un studiu
similar cu titlul “ Importanța stres ului perceput în creș terea anxietății și depresiei. Studiu asupra
unui grup de studenți din domeniul tehnic” a fost realizat de către Psiholog Dr. Beatrice Adriana
Balgiu și publicat în Revista Medicala Română Volumul LXI,NR.2 ,an 2014 . Și în Stres și
personalitate la studenți i din domeniul tehnic, Revista de Psihologie, (Balgiu B.A 60, 1, 2014, p.
29-37) Studiul clinic a fost realizat pe 186 de studenti ai Universității politehnica din Bucuresti și
a avut ca obiective :”Evaluarea stresului perceput și a principalelor sale consec ințe,anxietate și
depresie într -un grup de student din domeniul tehnic și comparația nivelurilor de stress,anxietate
și depresie în perioada nonestresantă și perioada de stress (presesiune). Concluziile sunt
urmatoarele nvățămân tul superior este permanet conectat la evenimente cu grad ridicat de stres.
Așa cum era de așteptat, presiunea cea mai mare pentru studenți este exercitată de examene. Din
studiul de față reiese că stresul perceput, anxietatea și d epresia sunt extrem de in ter co relate în
mediul studențesc. Stresul perceput este generator de anxietate cu atât mai mult în perioada de
examene. Rezultatele sugerează că în lotul evaluat există un număr mare de per soane cu
anxietate de examinare, cum este de numită în literatură (Jamieson, Nock, Mendes, 2013) sau
chiar tulburare de anxietate socia lă. Așa cum reiese din datele ob ținute, se pare că respectivii
subiecți sunt mai de grabă persoane feminine. Indiferent de natura stresantă inerentă evaluării,
indivizi în cauză trăiesc sentimente de afectivitate negativă exacerbate în evaluare comparativ cu
indivizii mai puțin anxioși. Co relăm rezultat ele și cu faptul că numărul stu denților care declară
că au difi cultăți pe pla nul să nătății menta le datorită evenimentelor întâm pinate în m ediul
universitar a crescut cu 45% în ultimul deceniu, conform Age nției de Statistică pentru Educație
Superioa ră (Evans, 2013). În aceste con diții, se impune ca profesorii și con silierii d in uni versități
să ajute studenții la gestionarea cu efi ciență a str esului, ceea ce ar însemna să transforme
perioada de examinare într -o învățare a dezobișnuirii de teamă. ’’(Balgiu B.A. Stres și
personalitate la studenții din domeniul tehnic, Revista de Psihologie, 60, 1, 2014, p. 29 -37)

Tabelul 1.(Balgiu B.A.Stres și personalitate la studenții din domeniul tehnic,Revista de
psihologie,60,1,2014,p. 29 -37).

Tabelul 2.(Balgiu B.A.Stres și personalitate la studenții din domeniul tehnic,Revista de
psihologie,60,1,2014,p. 29 -37).

Tabelul 3.(Balgiu B.A.Stres și personalitate la studenții din do meniul tehnic,Revista de
psihologie,60,1,2014,p. 29 -37).

CAPITOLUL 1
Psihologia adultului tânăr
Adulții tineri,reprezintă segmentul de populație cu vârste cuprinse între 20 si 40 de ani.Această
etapă a vieții este aceea în care oamenii devin direct ră spunzători pentru acțiunile și faptele lor,
urmând ca pe parcursul ei, mai devreme sau mai târziu să își clădească independent propria
viață,să se mute din casa părintescă, să urmeze studii superioare,să își caute un loc de muncă
activând într -un domeniu a les.Apoi urmează căutarea si alegerea unui partener de cuplu,cu care
să se casatorească și să își întemeieze o familie,făcând la rândul lor copii.Sigur ,lucrurile nu se
petrec neapărat în această ordine însă ele fac parte din evoluția personală firească a oamenilor.
Când devine o persoană adult ? În cartea Dezvoltarea umană, autorii acesteia , vin cu explicații
clare si detaliate ce răspund întrebării anterioare '' Societatea american ă contemporană are o
diversitate de repere.Maturitatea sexuală survine în adolescență ;maturitatea cognitivă poate
apărea mai târziu.Există diferitele definiții ale vârstei adulte din punct de vedere legal : La 18
ani, tinerii au drept de vot și , în majoritatea statelor , se pot c ăsători fără acordul părinților ; la 18
sau 21 d e ani ( în funcție de stat ) pot încheia contracte cu caracter obligatoriu. Folosind
definițiile sociologice , oamenii pot fi considerați adulți atunci când se întrțin singuri ori și -au
ales o carier ă, s-au căsătorit ori au legat un parteneriat de dragoste important sau și -au întemeiat
o familie. Maturitatea psihică poate depinde de realizări cum ar fi descoperirea identitații proprii
, obținerea independenței față de părinți , construirea unui sistem de valori și formarea de relații .
Unii psihologi sugere ază că debutul vârstei adulte nu este marcat de criterii externe, ci de
indicatori interni , cum ar fi sentimentul autonomiei , al autocontrolului și al responsabilitații
personale – că este mai mult o stare de spirit decât un eveniment discret ( Shanahan , Profeli și
Mortimer, 2005 ). Din acest punct de vedere , unii oameni nu ajung niciodată adulți, indiferent de
vârsta lor cronologică. Pentru majoritatea necunosc ătorilor însă, vârsta adultă este definită de trei
criterii : (1) acceptarea responsabilit ății proprii, (2) luarea independentă a deciziilor și (3)
obținerea independenței financiare (Arnett 2006 ). În țările industrializate moderne, atingerea
acestor obiective ia mai mult timp și urmează trasee mult mai variate decât în trecut. Înainte de
mijlocu l secolului XX , bărbatul tânăr , proaspăt absolvent de liceu, își căuta, de regulă, un
serviciu stabil , se casătorea și întemeia o familie. Pentru femeia tânară, calea obisnuită spre
vârsta adultă era căsătoria, care avea loc imediat ce își găsea un part ener potrivit. Începând din
anii 1950, revoluția tehnologică a făcut ca studiile superioare sau formarea specializată să fie
esențiale în tot mai mare măsura. Vârsta tipică a primei casatorii și cea a nașterii primului copil
au crescut mult, întrucât și fe meile , și bărbatii urmaresc să facă studii superioare sau să găsească
oportunități vocaționale ( Furstenberg, Rumbaut și Settersten, 2005 ; Fusell și Furstenberg, 2005
). În prezent, calea spre vârsta adultă poate fi marcată de mai multe repere – înscrier ea la facultate
( la cursuri de zi sau cu frecvență redusă ), serviciul ( cu normă întragă sau redusă ), mutarea din
căminul părintesc, căsătoria si nasterea copiilor – ,iar ordinea și momentul producerii acestor
tranziții variază ( Schulenberg, O ' Malley, Bachman și Johnson,2005). '' (Dezvolarea Umană

2010 Diane E.Papalia, Sallz Wendkos Olds, Ruth Duskin Feldman,editura trei,pag.422 ).
Comportamentul influențează sănătatea si forma fizică . Dieta și nutriția reprezintă in factor
important în sănătatea fizică si psihică. Alimentele influențează felul cum arată si cum se simt
adulții tineri.Tot alimentele influențează si probabilitatea de a se îmbolnavi. Activitatea fizică
influențează la rândul ei felul în care oamenii se simt. Somnul este un alt factor import ant în
viața lor. ''Somnul adecvat îmbunatațeste formarea deprinderilor motorii complexe ( Walker,
Brakefield, Morgan ,Hobson și Stickgold, 2002) și consolidează învățarea anterioară. Chiar si un
pui de somn scurt poate să prevină extenuarea – suprasatura ția sistemelor de procesare perceptivă
ale creierului '' ( Mednick et al.,2002). Fumatul, consumul de alcool sau de droguri influențează
sănătatea fizică si psihică a adultilor , în unele cazuri abuzurile de aceste stubstanțe toxice pentru
organism pot duce chiar la decesul persoanei.
Autorii Diane E.Papalia, Sallz Wendkos Olds, Ruth Duskin Feldman sustin că ''La majoritatea
adulților emergenți, sănatatea si starea de bine psihic se îmbunătățesc, iar comportamentele
problematice se reduc. Și totuși , în acela și timp, incidența tulburărilor psihice, cum ar fi depresia
majoră, schizofrenia si tulburările bipolare, crește. '' (Dezvolarea Umană 2010, Diane E.Papalia,
Sallz Wendkos Olds, Ruth Duskin Feldman,editura trei,pag.433 ).
Autorul manualului de Solciologie Anthony Giddens spune că “Tinere țea pare sa fie din ce în ce
mai mult un stadiu în dezvoltarea personală și sexuală a societăților moderne( Goldscheider și
Waite, 1991). În rândul grupurilor mai înstărite, îndeosebi , începând cu vârsta de douăzeci de
ani, oa menii acordă timp explorării și stabilirii unor afilieri sexuale, politice și
religioase.Importanța acestei amânări a responsabilităților ce țin de maturitatea deplină pare să
crească. dată fiind perioada mai mare de educație pe care o parcurg astăzi major itatea
oamenilor.Multe dintre tensiunile pe care le experimentăm astăzi erau mai puțin pronunțate in
vremurile de odinioară.De regulă , oamenii păstrau o legătură mai strânsă cu parinții lor și cu alte
rude decât populațiile din ce în ce mai mobile de astă zi, iar rutinele muncii pe care o depuneau
erau identice cu cele ale străbunilor lor.În vremurile de astăzi , trebuie rezolvate incertitudini
majore în căsătorie , în viața de familie și alte contexte sociale.Trebuie să ne 'construim ' viețile
proprii mult mai mult decât o făceau oamenii din trecut.Crearea legăturilor sexuale și maritale,
de exemplu, depinde astăzi de inițiativa și selecția individuală mai mult decât de hotărârile
părinților.Aceasta reprezintă o libertate imensă pentru individ, dar responsab ilitatea cu care
acesta se confruntă poate impune dificultăți. ”(Anthony Giddens , 2010,Sociologie editia a -V-a ,
editura ALL, pag.173 -174).
Din punct de vedere cognitiv v ârsta adultului tânăr se caracterizează prin memorie în stare bună,
capacitatea de a înv ăta din experiență și gandire flexibilă.
Autorii Diane E.Papalia, Sallz Wendkos Olds, Ruth Duskin Feldman spun c ă : '' Deși Piaget a
descris stadiul operațiilor formale drept punctul culminant al achizițiilor cognitive, unii
specialiști din domeniul dezvol tării umane susțin că schimbările la nivelul cogniției se

prelungesc dincolo de acest stadiu.O direcție a teoriei și cercetării neo -piagetiene vizează
nivelurile superioare de gândire reflexivă sau raționare abstractă.Altă direcție de investigație se
ocupă de gândirea postformală, care combină logica, emoțiile si experiența practică pentru
rezolvarea problemelor ambigue. Gândirea reflexivă este o formă complexă de cogniție, definită
pentru prima oară de John Dewey (1910 /1991), filosof și pedagog american, c a fiind 'cump ănirea
activă, insistentă si atentă ' a informațiilor sau a convingerilor , prin prisma dovezilor care le
susțin și a concluziilor la care duc.Cei care gândesc reflexiv pun permanent la îndoială
presupusele adevăruri, formulează deducții și fa c legături.Extinzând stadiul operațiilor formale
descris de Piaget, cei cu gândire reflexivă pot crea sisteme intelectuale complexe, ce reconciliază
idei sau considerații aparent conflictuale – de exemplu, adunând laolaltă diferite teorii din fizica
modernă sau despre dezvoltarea umană într -o singură teorie supraordonată, care explică
numeroase tipuri diferite de comportamente (Fischer și Pruyne, 2003). Capacitatea de a gândi
reflexiv pare să -și facă apariția între 20 și 25 de ani.Abia atunci sunt complet mi elinizate ariile
corticale cerebrale care se ocupă de gândirea la nivel superior.În același timp, în creier se
formează noi neuroni, noi sinapse și noi conexiuni dendritice.Sprijinul venit din mediu poate
stimula dezvoltarea de conexiuni corticale mai groa se și mai dense. Deși capacitatea de a gândi
reflexiv se dezvoltă la aproape toti adulții , puțini ajung la gradul optim de competență în ceea ce
privește această aptitudine și încă și mai puțini o aplică în mod consecvent în diferite tipuri de
probleme. S pre exemplu, un adult tânăr ar putea să înteleagă conceptul de dreptate , dar să aibă
dificultăți în a -l cântări în raport cu alte concepte, cum ar fi binele social, legea, etica și
responsabilitatea.Acest lucru ar putea să explice parțial motivul pentru c are, așa cum vom vedea
ulterior în acest capitol, puțini adulți ajung la cele mai înalte niveluri de judecată morală descrise
de Kohlberg.La mulți adulți , învățământul universitar stimulează progresul în direcția gândirii
reflexive (Fischer și Pruyne, 200 3).Munca de cercetare și cea teoretică desfășurate din anii 1970
încoace sugerează că gândirea matură este mai bogată si mai compexă decât a descris -o
Piaget.Ea este caracterizată de capacitatea de a se confrunta cu incertitudinea, inconsecvența
,contradic ția, imperfecțiunea și compromisul. Acest stadiu superior al cogniției adulte este numit
uneori gândire postformală și , în general, debutează la vârsta adultă emergentă, deseori prin
contactul cu învățământul superior (Labouvie -Vief,2006). Gândirea postfo rmală este flexibilă,
deschisă, adaptativă și individualistă.Ea face apel la intuiție și emoții, nu doar la logică, pentru a
le permite oamenilor să facă față unei lumi aparent haotice.
Ea aplică roadele experienței în situațiile ambigue. Gândirea postform ală este relativistă. La fel
ca gândirea reflexivă, le permite adulților să meargă dincolo de un singur sistem logic (cum ar fi
geometria euclidiană, sau o anumită teorie privind dezvoltarea umană, sau un sistem politic
împământenit) și să reconcilieze ori să aleagă dintre niște idei sau pretenții conflictuale(cum ar fi
cele ale israelienilor și ale palestinienilor, sau cele ale partenerilor dintr -un cuplu), fiecare din ele
putând revendica în mod valid, din perspectiva proprie , valoarea de adevăr )Labouvi e-
Vief,1990a, 1990b ;Sinnott,1996,1998,2003). Gândirea imatură vede alb și negru (corect față de
greșit,intelect față de simțire, minte față de corp) ; gândirea postformală vede nuanțe de gri.La fel
ca gândirea reflexivă, ea se deyvoltă adesea ca reacț ie la evenimente și interacțiuni care

prilejuiesc moduri noi de a privi lucrurile și pun sub semnul întrebării concepția simplă,
polariz ată despre lume.(Dezvolarea Umană 2010, Diane E.Papalia, Sallz Wendkos Olds, Ruth
Duskin Feldman,editura trei,pag.435 -436 ).
Erikson spune că “al șaselea stadiu al dezvoltării psihosociale, intimitate versus izolare,
pivotează în jurul a ceea ce considera el a fi problema principală a vârstei de adult tânăr.Dacă nu
se pot angaja personal și profund față de alții,adulții tin eri riscă să devină excesiv de izolați și
preocupați față de sine.Totuși au nevoie de un anumit grad de izolare ca să reflecteze la viața
lor.Lucrând la rezolvarea cerințelor conflictuale de intimitate, concurență și distanțare, își
dezvoltă un simț etic, pe care Erikson îl considera trăsătura distinctivă a adultului.Relațiile intime
cer sacrificiu și compromis.Adulții tineri care și -au format un sentiment de sine puternic sunt
pregătiți să -și contopească identitatea cu aceea a altei persoane.Rezolvarea ace stui stadiu duce la
virtutea iubirii : devotamentul reciproc a doi parteneri care au ales să își unească viețile, să aibă
copii și să -i ajute pe acei copii să se dezvolte la rândul lor sănătos.Decizia de a nu da curs
imboldului firesc si puternic de a proc rea are urmări serioase pentru dezvoltare, spune
Erikson.Teoria lui a fost criticată pentru excluderea oamenilor necăsătoriți, celibatari,
homosexuali și fără copii din schița dezvoltării sănătoase, dar și pentru că a luat drept normă
tiparul masculin,in c are intimitatea se dezvoltă dupa identitate. Convingerea lui Erik Erikson că
personalitatea se modifică pe tot parcursul vieții a inspirat studiile clasice ale lui George Vaillant
și ale lui Daniel Levinson.În 1938,Vaillant a selectat 268 de studenți în vâr stă de 18 ani de la
Harvard,autonomi și sănătoși emoțional și fizic,pentru studiou Grant.Până când studenții au ajuns
la vârsta mijlocie,Vaillant(1977) a observat conturarea unui tipar de dezvoltare tipic.La 20 de
ani,mulți bărbați continuau să fie dominaț i de părinți.În al trei -lea deceniu de viață și uneori în al
patru -lea au ajuns la autonomie,s -au căsătorit, au făcut copii și și -au întărit prieteniile.Munceau
cu asiduitate pentru cariera lor și se dedicau familiei,rareori îndoindu -se dacă au ales femeia
potrivită sau ocupația potrivită.Levinson(1978,1980,1986) și colegii săi de la Universitatea Yale
au efectuat interviuri aprofundate si teste de personalitate cu 40 de bărbați cu vârsta cuprinsă
între 35 și 45 de ani și au formulat o teorie a dezvoltării personalității bazată pe o structură a
vieții evolutivă :’tiparul sau modelul subiacent al vie ții persoanei la un moment
dat’(1986,p.6).Aproximativ între 17 și 33 de ani, bărbatul își construieste prima structură
provizorie a vieții.Părăsește căminul părint esc, poate pentru a merge la facultate sau se înrola în
armată,și devine independent financiar și emoțional.Își alege o ocupație, poate și o soție, și -și
conturează un vis despre ceea ce speră să realizeze în viitor.În jurul vârstei de 30 de ani, își
reeva luează prima structură a vieții.Apoi se ‘așază’ și -și stabilște obiectivele (titulatura de
profesor,de exemplu, sau un anumit nivel al venitului) și un interval de timp pentru atingerea lor(
să presupunem că până la vârsta de 40 de ani). Își ancorează viaț a în familia, ocupația și
comunitatea sa. Felul cum se confruntă cu problemele acestei etape va influența cât de bine va
face față tranziției spre vrsta mijlocie.Într -un studiu corelat pe 45 de femei, Levinson (1996) a
constatat că femeile traversează tipa re similare de dezvoltare.Totuși , din cauza diviziunilor
culturale tradiționale între rolurile masculine și feminine, femeile s -ar putea confrunta cu alte
constrângeri psihologice și de mediu în construirea structurii vieții, iar tranziția în cazul lor ti nde

să dureze mai mult. ”(Dezvolarea Umană 2010, Diane E.Papalia, Sallz Wendkos Olds, Ruth
Duskin Feldman,editura trei,pag.456 -457 ).
Adultul tânar trece în acestă etapă a vieții sale prin multe schimbă ri majore, ce pot fi percepute
de acesta ca fiind mai mult sau mai puțin stresante și pentru care el dezvoltă diferite strategii de
coping, sănăt oase sau nesănătoase. În strategiile sănătoase de coping e l își formează diferite
hobby -uri ca de exemplu lectu ra, meditația,practicarea unui sport,plimbarile in aer liber sau
diverse activități cu caracter artistic precum pictura,dansul,desenul, etc ce îl ajută pe acesta să se
detensioneze și să se relaxeze.În unele cazuri și situații, adultul tânăr recurge la fuma t ori la
consumul de droguri sau de alcool, cu scopul de a se relaxa, de a diminua anxietatea si stresul
sau pentru a evita confruntarea cu depresia ori emoțiile disfuncționale, de multe ori ajungând să
facă abuz de aceste substanțe.Consumul acestora deteri orează sănătate a fizică și psihică a
persoanei iar abuzul lor poate să creeze daune ireversibile în organismul persoanei, ce pot duce și
la decesul acesteia, nefiind strategii sănătoase de coping. Din fericire în zilele noastre tot mai
mulți adulți apelează la ajutorul psihoterapeuților, al psihanaliștilor sau al hipnoterapeuților
atunci când se confruntă cu diverse momente dificile în viețile lor sau atunci cand vor să se
dezvolte personal.

CAPITOLUL 2

Forme, tipuri și manifestări în anxietate,stres,depresie
2.1 Anxietatea
Anxietatea este o stare emotională ce este caracterizată de sentimente de neliniste, teamă, teroare,
insecuritate , ce are ca obiect un pericol potenițial sau perceput. În unele situații pericolul nu este
conștientizat de persoana în cauză însă aceasta simte o stare de agitație , de neliniște fara a putea
numi pericolul de care se teme.
Profesorul si autorul M. Anitei “ descrie anxietatea ca facând parte din categoria stărilor timerice
alături de angoasă, frică ,teamă,spaimă, neliniște, teroare, panică etc. Toate aceste stări au în
comun trăirea de natură psihofiziologică, dar se deosebesc prin intensitatea diferită și prin
împrejurările în care se manifestă acestea. Atunci când vorbim de anxietate va trebui să v orbim și
de angoasă întrucât aceasta din urmă este o formă de anxietate majoră. Cu toate acestea, în timp
ce angoasa se manifestă somatic, cu simptome vegetative, anxietatea este de natură psihică.Din
punct de vedere temporal, se constată existența unor ma nifestări acute, dar și a unor manifestări
permanente sau aproape permanente.Manifestările acute se referă mai mult la tulburări care apar
chiar și atunci când nu sunt facute eforturi fizice majore, când nu se pune problema de viață sau
de moarte ; anxietat ea nu este declanșată de expunerea la un stimul aversiv și este caracterizată de
prezența a cel puțin patru din următoarele simptome : dificultăți respiratorii ; palpitații ; dureri
toracice; senzație de sufocare; amețeli,senzații de instabilitate; senzația de ireal; parestezii;
senzație de căldură sau de frig; transpirație; senzație de leșin; frica de a muri, de a înnebuni în
timpul actului. Anxietatea permanentă se găsește și sub numele de anxietate generalizată și
presupune existent a cel puțin trei dintre categoriile următoare: – tensiune motorie: tres ăriri
musculare,tremurături, tensiune musculară, dureri musculare, oboseală, incapacitate de relaxare,
clipitul pleoapelor incontrolabil, sprâncene mereu încruntate,față crispată,tresăriri,față febrilă ; –
tulburări neurovegetative: transpirație, tahicardie, mâini reci și umede, gura uscată, amețeli,
greață, senzația de nod în gât, senzația de a urina, diaree, puls și respirație rapidă sau din contra
înceată; așteptare temătoare: neliniște, anticiparea unor neno rociri ce se pot întâmpla persoanei
sau celor apropiați lui; explorarea foarte vigilentă a mediului înconjurător : atenție exagerată,
dificultăți de concentrare, insomnii, iritabilitate și nerăbdare.Anxietatea și angoasa sunt
prezentate nu numai în cadrul p atologiilor mintale,ci influențează toate activitățile desfășurate de
o anumită persoană și îi afectează pe toți cei cu care intră în contact respectivul individ.În primul
rând o manifestare pozitivă a anxietății sau a angoasei se poate realiza în artă ; în literatură de
exemplu imaginația este lasată liberă să dea închipuire celor mai ascunse temeri, celor mai
ascunse fantasme și neliniști.Pe de altă parte , angoasa existențială despre viață, moarte, forțele
naturii etc. au constituit bazele filozofiilor d in întreaga lume. Religia a integrat anxietatea și

angoasa în cadrul ritualurilor religioase ale sale.Campaniile medicale si teletonurile organizate se
bazează pe anxietatea și angoasa oamenilor în legătură cu diferite boli. Pe același principiu s -au
fonda t și organizațiile umanitare care luptă împotriva bolilor incurabile, ele fiind un simbol al
luptei împotriva morții. Astfel acțiunile umanitare au rol dublu : o dat ă de a strânge banii și
fondurile necesare desfășurării activității și de a înregistra și u n profit, dar totodată au și rolul de
a demonstra atât celor care le conduc cât și celorlalți că se poate acționa împotriva morții sau a
altor evenimente și catastrofe naturale sau umane.Angoasa poate deveni sursă de plăcere atunci
când este controlată și când respectiva experiență se termină cu bine.Acesta este cazul acelor
sensation seekers, iar acest aspect al angoasei poarta numele de ‘erotizare’ sau ‘hedonizare’ al
acestora.(Fundamentele P sihologiei, 2010,Mihai Aniței,editura Universitară,pag.420 -421).
În cartea “ Current Trends in Theory and Research’’ editat ă de Charles D. Spielberger, autorul îl
parafrazează pe Ebbinghaus care vorbea despre psihologie ca fiind un întrg, ca studiul anxietății
are un trecut lung însă doar o scurtă istorie.Termenul însu si este derivat din Latina : anxius.
Folosirea lui în limba engleză datează încă din secolul șaptesprezece, iar însemnătatea lui de
atunci era aproape la fel ca cea de azi,adică, o stare de agitație sau depresie cu sentimente de
distres în regiunea precordi ală. Diferit față de celelalte concepte despre emoții adoptate de
psihologie ca de exemplu frica, furia, anxietatea nu a fost folosită pe scară largă în limba
maternă.Acesta este un aspect important de reținut deoarece destul de des psihologii dau vina pe
dificultățile conceptuale în folosirea termenilor adoptați. Popularitatea curenta a conceptului de
anxietate printre profanii educați este probabil mai mult o crestere de speculatii filosofice si
psihologice decât viceversa.
Să vorbim puțin despre trecutul filosofic al anxietății. Tillich(1952) definește anxietatea
că fiind un tip de frică ce rezultă din amenințarea nimicului sau a neființei. Neființa poate sa
amenințe ființa în trei feluri : (1) producând anxietate de soartă ș i de moarte, (2) producând
anxietate de sentimentul de gol interior și sentimentul de a fi fară sens și (3) producând anxietate
de vină și condamnare. Tillich susține de asemenea că o trasătură comună a majorității teoriilor
despre anxietate, atât filosof ice cât și psihologice, pune accentul pe conflictele interne
nerezolvate între elementele structurale ale personalității.În literatura preexistențialistă mai
veche, termenul de anxietate nu era folosit ci se discuta folosind termenul general de
frică.Aceas tă frică a fost analizată mai intâi in termeni umaniști și destul de des poziționat în
juxtapunere cu speranța.De exemplu , conform lui Decartes(1968) : “Speran ța este o dispoziție a
sufletului pentru a se convinge pe sine că ceea ce își dorește se va întâm pla…iar frica este o altă
dispoziție a sufletului care îl convinge pe acesta că lucrul sperat nu se va întâmpla ; trebuie
observat că deși aceste două dispoziții sunt contrare,cu toate acestea nu le putem avea niciodată
pe amandouă în același timp. ’’
Asem ănător, Spinoza (1954) definește speranța ca fiind “ o bucurie neconstantă ce se
ridică din ideea a ceva din viitor sau trecut,despre o problemă despre care uneori ne
îndoim ”.(p.221) ; iar frica o define ște ca fiind „ o întristare care nu este cons tantă ce se ridică din
ideea a ceva trecut sau viitor, în legatură cu o problemă de care uneori ne îndoim ’’(p.222).Se
poate observa din aceste definiții că Spinoza explică faptul că, nu există speranță fără frică și nici

frică fără speranță.
Care ar fi câteva aspecte care fac speranța similară cu frica (anxietatea),așa cum este în
concepția filosofilor Decartes și Spinoza ? În primul rând speranța este o emoție simbolică
cognitivă în relația obiect -răspuns.Deasemenea, obiectul anxietății este în general un eveniment
simbolic abstract, și intrapsihic,metodele cognitive de prelucrare fiind comune. Apoi, speranța
implică în mod necesar anticiparea, nu putem spera la ceva ce este deja prezent.Individul anxios
este îngrijorat nu atât de mult de pericol e imediate și concrete, cât de viitoare posibile pericole.În
final, speranța implică în mod necesar un element de incertitudine subiectivă, care uneori poate fi
obținut numai prin negarea realității.Aproape fiecare teoretician care a discutat despre proble ma
anxietății a accentuat rolul incertitudinii. Frecventa caracterizare a anxietății ca fiind fără obiect,
implică faptul că persoana nu este sigură sau nu este constientă de sursa amenințării,și așadar,
nici despre ce ar putea fi facut în legatură cu aceasta.
O definiție preliminară a anxietății ce urmărește tradițiile filosofice citate anterior, cât și
conceptele teoretice prezentate anterior.Anxietatea este o emoție bazată pe evaluarea amenințării,
o evaluare care implică elemente simbolice , anticipative și incerte.Aceste caracteristici concepute
în linii mari,susțin că anxietatea rezultă când sistemele cognitive nu mai permit unei persoane să
se refere cu sens lumii despre el.
Observația lui Cattell (1966) este aceea că “ anx ietatea este o experiență sui
generis,(particulară, unică în felul său),care este generată de experiența incertitudinii
motivaționale, și care nu este mai motivațională sau utilă teleologic decât durerea unei răni care
se vindecă“(p.50). In timpul anxietăț ii există o incertitudine referitor la câteva lucruri : ce se va
întâmpla exact, dacă se va întâmpla, când se va întâmpla și ce se poate face în legătură cu
aceasta. Așa cum ulterioara cecetare empirică va demonstra, acestea nu sunt forme identice de
incer titudine, așadar reacția persoanelor va fi variată. Dacă o potențială situație vătămătoare este
certă și concretă, fără a fi ambiguă, atunci măsuri pozitive vor fi luate (ex.fuga), însă dacă nu
sunt posibile actiuni directe, persoana se poate să se angajez e intr -o varietate de negarări
defensive sau sa se resemneze cu propria soartă. Aceasta este precis deoarece o persoană nu poate
ști ce se va întâmpla și că amenințările percepțiilor ambigue vor avea ca rezultat anxietatea opusă
actiunii orientate a emoțiil or,emoții precum furia sau spaima. Deoarece amenințarea în anxietate
are multe întelesuri, natura concretă și caracteristicile temporale ale răului nu pot fi clar
identificate, nici -o acțiune bazată pe rațiune nu poate împrăștia pericolul (Lazarus, 1966). Nu
este nimic concret pentru a fi schimbat.În această conexiune, Freud și alții au vorbit de încercări
ale persoanei suferinde de anxietate, de a externaliza pericolul , astfel încat persoana să fi avut
ceva concret cu care să se descurce prin acțiune.În o rice caz , unul din semnele distinctive ale
anxietății este reprezentat de incertitudinea nu numai a naturii exacte a amenințării ci , în
consecința acesteia,și asupra a ceea ce poate fi făcut în legătură cu aceasta.
În încheiere, în evaluarea analizei anxietății, cateva puncte merită a fi comentate pe scurt. Înaite
de toate, ar trebui accentuat că cele trei evaluări caracteristice (simbolică, anticipativă și incertă)
nu sunt independente. Faptul că o evaluare implică a nticipare și incertitudine presupune că este
totodată și dependentă de capacitățile simbolice ( anticiparea înseamnă și abilitatea de a

simboliza).Similar, o amenințare incertă și simbolică va avea în general un caracter anticipativ.
Aceste trei caracteris tici nu sunt , în orice caz, redundante, pentru o amenințare care este
anticipativă și are simbolic nevoia de a nu fi incertă și ambiguă.În acest caz vom vorbi despre o
frică instrumentală și nu anxietate.
În al doi -lea rând, ar fi de obiectat că în descrierea caracteristicilor evaluărilor am neglijat
condițiile amenințărilor obiective care duc la anxietate.În opinia noastră , o situație este
amenințătoare numai în măsura în care este evaluată ca atare. Așadar, pentru a descrie că
evaluarea este în tr-un fel,trebuie să descriem amenințarea. Aceasta este în special adevarat în
cazul în care caracteristicile situaționale obiective ale anxietății sunt relativ neimportante.
Desigur, caracteristicile evaluării pe care am descris -o pot fi legate de evenimen te din mediu,de
exemplu,incertitudinea de probabilitate.De fapt un avantaj major al formulării prezente în mai
multe descrieri globale ale amenințărilor anxietății ,este acela că permite manipularea
independentă ale diferitelor caracteristici ale evaluăril or anxietății. Descrierile anxietății în
termeni de conflict inconștient,pierderea sensului,etc.,fac ca investigațiile de laborator să fie
dificile.Mai mult decât atât, multe dintre atributele general puse pe seama anxietății pot fi
explicate în termenii c elor trei cararacteristici ale evaluării anxietății despre care am discutat mai
sus.
În teoria psihanalitică, separarea unei persoane de cineva semnificativ din viața ei de
exemplu, de mamă, a fost adesea privită ca fiind sursa fundamentală a
anxietății.(Freud,1926,Capitolul 8). În orice caz, se pare că există o oarecare confuzie asupra
faptului dacă separarea în sine produce teama sau dacă reacția depinde de consecințele anticipate
ale separării,ca de exemplu pierderea suportului psihologic și /sau material. Poate fi un mic dubiu
în ceea ce privește faptul că pierderea în sine,sau separarea de un obiect valoros poate fi o
posibilă sursa de neliniște.(Bowlbz,1969)
https://books.google.ro/books?hl=ro&lr=&id=UmhaBQAAQBAJ&oi=fnd&pg=PP1&dq=anxie t
y+psychology+definition&ots=9vo1hRGxDH&sig=w9NlJXjlVUZCOzLMeKWOi9qKCUI&red
ir_esc=y#v=onepage&q=anxiety%20psychology%20definition&f=false

2.2 STRESUL