-Specializarea Psihologie Medicală – [627951]

Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București
-Specializarea Psihologie Medicală –

TEZĂ DE DOCTORAT
-rezumat lucrare –

Coordonator:
Prof.Univ.Dr. Ioan -Bradu IAMANDESCU

Absolvent: [anonimizat] 2016

Studiul unor factori psihosociali cu implicații
negative asupra relațiilor interpersonale la
bolnavii hipertensivi și coronarieni

Motivația alegerii temei

În prezent cercetările și evoluția psihosomaticii își înclină interesul către intervenții psihologice
complexe axate pe ameliorarea calității vieții pacienților, pe accesarea resurselor existente,
identificarea fiecărei ipoteze care poate ajuta la creeare a unui tablou cât mai complex al simptomelor
pacientului, încercând să îl plaseze pe acesta într -un context delimitat de factorii care pot să
"contribuie" pozitiv sau negativ asupra calității vieții.
În ansamblul patologiei somatice/fizice din zilele noastre primul loc ,din punct de vedere al
incidenței dar și al mortalității, îl ocupă bolile cariovasculare, iar dintre acestea boala cardiacă
ischemică cu exponentul ei cel mai redutabil infarctul miocardic, dar și boala hipertensivă, cu evoluție
apare nt mai benignă, dar grevată de numeroase complicații între care cele mai severe sunt reprezentate
de accidentele vasculare cerebrale.
Întrucât am fost pasionat de studiul psihologiei (concretizat printr -o licență în acest domeniu și am
devenit rezinden t în psihiatrie, am considerat că ar fi potrivit să valorific, în cadrul unei teze de
doctorat, vechiile mele preocupări în cercetare din timpul studenției, a problemelor psihologice ale
bolnavilor cardiaci.
Atunci, am analizat la nivel psihodiagnost ic două loturi de bolnavi, hipertensivi și coronarieni,
încercând să diferențiez frecvența și intensitatea ostilității – ca factori psihologici de risc
cardiovascular – la fiecare dintre aceste loturi.
De ce ace astă problematică a ostilității ? Foare simplu: După ce timp de circa trei decenii de la
descrierea magistrală efectuată de (1) Frideman și Roseman a tipului comportamental A ca fiind cea
mai con vingătoare explicație a psihologiei bolnavilor coronarieni , în ultimele două decenii prezența
acestui tip de comportament și la alte categorii de bolnavi (cu afecțiuni dermatologice, neoplazice ,
diabetici, etc.) precum și absența infarctului miocardic la foarte mulți indivizi, dincolo de vârstele
senectuții, au condus la concluzia ca există "un ce va rău" capabil să direcționeze spre infarct miocardic
numai o parte dintre posesorii tipului A. (2)
O mulțime de studii din această perioadă ce se continuă și astăzi, au evidențiat adevăratul " inamic
public numărul unu" în domeniul factorilor de ris c coronarieni de natură psihologică (mai mult chiar
decât distresul) : ostilitatea cu expresia sa cea mai concentrată, furia ( mai ales când este interiorizată
sau "rumegată" ) .

Cum în această lume plină de conflicte , astfel de sentimente negative dă unează nu numa i bunelor
relații dintre oameni, dar și sănătății lor, în primul rând inimii, am considerat c ă merită încercat un
astfel de studiu consacrat unei teze de doctorat, în speranța că munca mea va avea rezultate menite să
schimbe atitudinea oameni lor în fața diferitelor situații generatoare de tesiuni psihologice, care îi pot
afecta somatic, diminuând semnificativ calitatea vieții acestora.

Partea I. Datele din literatură
A fost consacrată prezentării datelor referitoare la evoluția concepțiilor despre tipologia bio -psiho –
socială a bolnavilor coronarieni. La previziunile corifeilor psihosomaticii din a-5-a decadă a secolului
XX , Alexander F. și Dunbar F., confirmate în bu nă măsură în zilele noastre ,continuând cu
momentul de vârf reprezentat de stabilirea tipului comportamental A de către Friedman și Rosenman –
în conses cu Jenkins – și ajungând în zilele noastre , când această tipologie s -a dovedit a fi întalnită și în
alte boli psihosomatice – tipul A, a trebuit să fie co mplectat cu date referitoare la trăsăturile afectiv –
atitudinale din sfera ostilității – . Prezența acestor trăsături evidențiate, în ultimii ani, prin chestionarul
STAXI, elaborat de Spielberger a per mis ca în prezent sa ne referim la tipul comportamental A ca
factor de risc pentru boala coronariană , numai introducând alaturi de acest tip comportamental cele
nouă componente ale ostilității stabilite de către Spielberger .
Trebuie menționat, că n u întâmplător , am inclus în lucrare și bolnavii hipertensivi, deoarece, în
lucrări anterioare (2012 -2013) am demonstrat că exista numai o deosebire cantitativă între coronarieni
și hipertensivi, referitoare la trăsăturile din sfera ostilității care consti tuie un factor suplimentar de
amplificare a tipului A, conducând la apariția infarctului miocardic, adeseori pe fondul preexistenței
unei hipertensiuni arteriale.
Pornind de la aceste date ca și de la lucrările personale menționate și urmărind în plus asocierea
frecventă la tipul A și componentele ostilității, a anxietăției, depresiei și nivelului de stres, am
considerat că vom putea confirma datele din literatură despre aceste variabile psihologice din sfera
afectivă -atitudinală, încercând ca în cerc etarea efectuată, să confirmăm și eventual să nuanțăm
prezența acestor trăsături opunându -le în loc rezilienței, acea trăsătură cu rol de filtru, amortizor al
stresului psihic , dar și de opoziție față de anxietate și de depresie în special.
Dintre au torii lucrărilor consultate în vederea efectuării tezei, prezentați în bibliografia lucrării
noastre, ținem să enumeră câteva lucrări recente de referința: Dornelas (2007) , Iamandescu și Sinescu –
Psihocardiologie, 2015, precum și recentele puneri la punct în problematica psihosomaticii – cu referiri
ample la hipertensiune și boala cardiacă ischemică – elaborate sub conducerea lui G.A Fava împreună
cu echipe de cercetători de înalt prestigiu. Acest șir de lucrări au fost încununate în acest an cu apariția

unei lucrări semnate, deasemenea de G.A. Fava, Well Being Therapy (2016), care credem că va
deschide o nouă epoca în psihoterapie, inclusiv adresată bolnavilor hipertensivi si coronarieni.
Întrucât intenția noastră este de a prezenta cu predilecție, în c adrul acestui rezumat, rezultatele
obțiunte în cursul cercetării, în special pe cele inedite, am acordat un spațiu mult mai extins părții a II –
a a lucrării noastre.

Partea a – II-a. Cercetarea personală
Scopul general al lucrării de față este creșterea eficacității tratamentului asociat medicației pentru
cele mai importante boli cardiovasculare cu implicații majore în morbiditate și mortalitate.
Scopul practic -studiul trăsăturilor din sfera vu lnerabilității la stres a bolnavilor hipertensivi și
coronarieni în scopul furnizarii unor concluzii psiho -diagnostice, ca materie primă pentru
eficientizarea consilierii psihologice si psihoiterapiei bolnavilor hipertensivi și cornoarieni.
( NB. tratame ntul actual în aceste două boli include în diversele strategii terapeutice apelul obligatoriu
la metode de psihoprofilaxie si psihoterapie a acesor bolnavi) .
Obiectivele cercetării
1. Evidențierea unor trăsături psihologice – din sfera atitudinală și a int erelațiilor sociale – pentru
statuarea lor ca factor de risc maj or în evoluția hipertensiunii și bolii cardiace ischemice.
2. Propunerea unor strategii de utilizare – pe baza concluziilor psihodiagnostice ale studiului – a unui
algoritm de abordare a paci enților hipertensivi și coronartieni în scopul instruirii lor în legatură cu
stilul de viată anti -distress și cu modalități de interacțiune în plan social lipsite de agresivitate și
orientate spre căutarea și obținerea unui suport social.
Realizarea acesto r obiective principale va avea la bază îndeplinirea a numeroase obiective secundare
care se confundă parțial cu multe dintre ipotezele studiului.
Ipotezele cercetării
1. Se presupune că:
a) depresia este mai mare la bolnavii coronarieni decât la bolnavii hipertensivi ;
b) depresia este mai mare la bolnavii hipertensivi decât la bolnavii non-coronarieni și subiecții
sănătoși .

2. Se presupune ca anxietatea diferă semnificativ la cele 3 loturi de bolnavi:
a) este mai mare la bolnavii coronarieni față de hipe rtensivi;
b) la bolnavii hipertensivi față de non -cardiaci;
c) la bolnavii non -cardiaci față de subiecții sănătoși.
3. Se presupune că tipul comportamental A este întâlnit mai frecvent:
a) la bolnavii hipertensivi decât la bolnavii non -cardiaci;
b) la bol navii coronarieni fața de bolnavii non -cardiaci;
c) la bolnavii hipertensivi decât la bolnavii coronarieni .
4. Se presupune că iritabilitatea este mai crescută:
a) la bolnavii coronarieni decât la bolnavii hipertensivi;
b) la bolnavii hipertensivi decât la bolnavii non-caridaci și subiecții sănătoși.
5.Nivelul stresului :
a) este mai mare la bolnavii coronarieni decât la hipertensivi ;
b) este mai mare la bolnavii hipertensivi decât la bolnavii non-cardiaci ;
c) este mai mare la bolnavii hipertens ivi decât la subiecții sănătoși.
6. Stima socială:
a) este mai crescut ă la bolnavii hipertensivi și la bolnavii coronarieni ;
b) diferă nesemnificativ între bolnavii hipertensivi și bolnavii coronarieni;
c)este mai mare la bolnavii hipertesivi decât la bolnavii non -cardiaci .
d)este mai mare la bolnavii coronarieni dec ât la bolnavii non -cardiaci .
7. Se presupune ca reziliența este mai mică:
a) la bolnavii coronarieni față de bolnavii hipertensivi;
b) la bolnavii hipertesivi față de bolnavii non -coronarieni ;
c) la bolnavii non -coronarieni față de subiecții sănătoși.

8. Se presupune ca toate componetele stării de furie (furia ca stare,sentimentul de furie,tendința de a
exprima verbal furia,tendința de a exprima fizic furia, furia ca trăsătură, temperament furi os, reacție
furioasă, exprimarea interioară a furiei, exprimarea exterioară a furiei, controlul interior al furiei,
controlul exterior al furiei)sunt mai crescute:
a) la bolnavii coronarieni față de bolnavii hipertensivi;
b) la bolnavii hipertensivi față de subiecții sănătoși;
c) bolnavii non -cornarieni față de subiecții sănătoși.
9. Se presupune că muzica rapidă este preferată:
a) de către bolnavii coronarieni semnificativ mai mult decât bolnavii hipertensivi;
b) de către bolnavii hipertensivi semnifica tiv mai mult decât bolnavii non -cardiaci.
Material si metoda
Caracteristicile lotului de subiecți testat
Pentru realizarea prezentului studiu am utilizat un lot de 200 de subiecți adulți, cu vârst a cuprins ă
între 2 6 și 78 de ani având diverse afecțiuni. Aceștia au fost grupați în funcție de diagnostic în pacienți
diagnosticați cu hipertensiune arterială, pacienți diagnosticați cu boală cardiacă ischemică, pacienți
diagnosticați cu alte boli – care să nu aibă vreun diagnostic de bo ală cardiacă sau hipertensiune – , și un
lot de oameni sănătoși.
Testele au fost aplicate în cabinetul medicului de familie de către personal.
Acestor pacienti le -a fost dat spre completare un set de teste psihologice, care vor fi descrise in
randurile ce urmeaza. Un personal angajat al cabinetului medical a comunicat instructiunile de
completare, explicand si eventualele nelamuriri. La final subiectii au fost supusi unui test musical,
avand de ascultat doua seturi de piese muzicale, lente si rapide, urmand ca la finalul fiecarei piese sa
acorde o nota de la 1 la 10 reprezentand placerea oferita de piesa respective.
Diagnosticul clinic pe baza căruia s -a facut încadrarea celor 3 loturi de bolnavi a fost asigurat pe baza a
cel puțin unei internă ri în spital, consemnată în evidența medicilor de familie repectivi.
Subiecții șănătoși au fost extrași din rândul celor care s -au prezentat la cabinetul medicului de
familie pentru solicitarea unor adeverințe medicale solicitate pentru diferite scopur i ( casatorie, permis
de conducere, angajare etc.).
Chestionare utilizate:

1.Fiecare bolnav a primit câte un chetionar general autoconceput cuprinzând: date de ordin demorafic
despre boala de bază inclusiv vechimea bolii; date despre antecedente perosona le patologice de ordin
psihiatric ( inclusiv a antecedentelor eredo -colaterale psihiatrice si cardiovaculare), consumul de
energizante ( alcool, cafea, tutun, droguri); evenimente memorabile cu caracter stresor major : eșec al
unui examen, șomaj, pierdere a unor persoane apropiate, ); relații conflicutuale frecvente.
2. Chestioanrul DASS .
Chestionarul DASS (Lovibond & Lovibond) este format din trei scale de autoevaluare , con struit
pentru a evalua anumite stări emoționale negative ale depresiei, ale anxietății și ale stresului. Acest
chestionar poate avea o utilizare în cercetare dar și clinică.
Versiunea în limba română a acestui chestionar are 21 de întrebări împarțite în mod egal pe 3 scale:
Anxietate, Depresie și Stres și a primit acronimul DASS -21 R.
Acest chestionar a fost elaborat pentru a evalua prioritar stările em oționale și nu trăsăturile. DASS
21 nu se folosește pentru a evalua starea emoțională de moment ( starea în care pacientul se simte
„ACUM”), întrucât unele întrebări se referă la experiențe și situații din afara contextului de testare.
DASS 21 este un chestionar care se poate aplica în populația generală, la persoane cu vârste peste 17
ani. Acest chestionar se poate administra indiv idual sau în grup. Vârsta minima a pacienților care pot
completa chestionarul este de 17 ani.
Funcția de bază a chestionarului este aceea de a evalua severitatea simptomelor centrale ale
depresiei, stresului și a anxietății. Ca și observație , trebuie menționat că pacienții suferind de depresie
clinică , anxietate și stres pot manifesta și simptome suplimentare care tind să fie comune pentru două
sau pentru toate cele trei condiții , cum ar fi somnul, apetitul și tulburările de natură sexuală.
Capa citatea de discriminare între cele trei stări relaționate de depresie, stres și anxietate este
extraordinar de utilă în determinarea etiologiei și naturii mecanismelor tulburărilor emoționale.
Referitor la cercetarea acestor parametri o importanță deosebit a o are:
anxientatea – dacă la indivizii sănatoși fară antecedente cardiovasculare anxietatea este o formă de
manifestare a stresului fără implicații notabile asupra aparatului cardiovascular
(tahicardie, palpitatii, extrasistole, etc) la bolnavul cardia c prezența ei are efecte nefavorabile,
agravante în special în formele severe (de exemplu apariția morții subite la un coronarian cu ischemie
severă).
depresia – este cunoscută ca fiind o stare dispozițională care poată să preceadă apariția infarctului
mioc ardic, iar după apariția infarctului este considerat un factor major de risc pentru reinfarctizare sau
moarte subită.

Cât despre stresul psihic el este mai accentuat la subiecții predispuși genetic bolilor
cadiovasculare și deasemenea crește valoril e tensionale, după apariția bolii contribuie la fixarea
"hipertensiunii arteriale" ( Theilor 1976).
Este arhicunoscută implicarea stresului ca factor de risc în evoluția HIPERTENSIVI și BCI.
3. Scala de iritabilitate este un chestionar care conține 4 întrebări dintre care cel puțin 3 trebuie sa fie
adevărate.
Se referă la existența unor episoade scurte sau prelungite în care apar ocazional sau durează mai mult
timp:
1.Individul se simte iritat/nervos în ciuda faptu lui ca face eforturi ca să -și controleze nervozitatea.
2. Existența unor izbucniri nervoase necontrolate (trântește ușa, lovește cu degetele masa).
3.După această izbucnire comportamentală se simte în continuare rău ( nu se liniștește),
4.Când are astfel de episoade iși simte inima batând mai repede sau are alte simptome de discomfort.
Esența testului este aceea de a nu se confunda episoadele de enervare care dispar imediat ce
individul are descărcare nervoasă și persistă în timp îndelungat.
Acest test face parte din criteriile DCPR ( Diagnostic Criteria for Psykosomatic research) elaborat
de Fava si colab.

4. Chestionar tip comportametal A
Chestionar pentru determinarea tipului comportamental A
(*extras din DCPR Fava & Colab)
Pentru a înțelege importanța testării acestui tip de personalitate este necesară descrierea succintă a
caracteristicilor care îi aparțin. Din datele în litera tura putem extrage că Roseman, F riedman și Jenkins
(1974) au facut legături între apartenența la acest tip de personalitate și predispoziția pacienților către
bolile cardiovasculare, mecanism demonstrat prin suprasolicitarea compartimentelor psihice
motivațional, afectiv, volițional și cognitiv, special dacă posesorii acestui tip comportamental au un stil
de viață nesănatos.
Indivizii diagnosticați cu tipul psihocomportamental A reprezintă o "colecție de stresuri", așa cum îi
numea prof. Iamandescu . Acesti "colecționari" se caracterizează printr -o serie de particularități

metabolice care efectuează transfor marea factorului psihogen în tulburări psihosomatice,care ulterior
pot evolua in boli psihosomatice.
Ca o descriere a persoanelor aparținând acestui tip comportamental putem sublinia ambiția și
orientarea spre realizarea personală, ele având sentiment ul că timpul este important și se forțează să
facă cât mai multe lucruri într -un timp cât mai scurt, sărind adeseori peste pauze.
Tipul comportamental A este prezent la indivizii care au ca dominanța sentimentul urgenței și se
simt veșnic într -o compe tiție continuă. Adeseori, persoane aparținând tipului comportamental a ocupă
funcții de conducere, deoarcere toată energia acestora este focalizată pe responsabilitate, presiuni care
apar pentru a rezolva situații contradictorii, prelungirea programului d e lucru.
Adesea se pot observa ușor unele caracteristici comune ale tipului comportamental A, evidențiate
de către Thorp (1992) ( citat de Iamandescu,2000) cum ar fi:
-iritabilitate
-competitivitate excesivă
-obsesia urgenței timpului
-insecuritate
-"însetat de răzbunarea nedreptății"
-agresivitate și ostilitate
-principala țintă -succesul economic
-nelimitată dorință de aprobare și recunoaștere
-încheierea unei lucrări, trebuie să fie urmată de începerea unei alteia.
În anul 1974 Friedman și Rose nman adaugă și alte caracteristici cum ar fi : (extras din Smith 2005)
-nevoia de a gândi sau de a face 2 lucruri în același timp
-ignorarea lucrurilor frumoase sau a peisajelor
-lipsa răbdării
-le vine greu să stea și să nu facă nimic
Toate aceste t răsături au și o proecție în plan somatic: creșterea trigliceridelor și colesterolului,
răspuns hiperinsulinemic la administrarea de glucoză, extra secreție de adrenalină,reducerea timpului

de coagulare; dar și în plan psihologic evidențiate printr -un nive l crescut al anxietății, depresiei,
frustrării, ostilității, lipsei liniștii.
Conform datelor din literatură în ultima vreme este subliniat cât mai mult rolul nociv al ostilității.
În anul 1989 Barefoot ( citat de Smith in 2005) a elaborat un studiu cu o durată de 25 de ani, realizat
pe 118 avocați , studiu în care a demonstrat că aceia care au obținut un punctaj ridicat la ostilitate în
chestionarul de personalitate completat în timpul anilor de studenție erau de 5x mai predispuși la deces
înainte de 50 de ani, comparând lotul cu un lot format din ceilalți colegi.
5. Chestionarul Staxi
Manifestarea, exprimarea și controlul furiei
Inventarul de expresie a furiei ca stare și t răsătură ( STAXI, Strate -Trait Anger Expression
Inventory, Spielberger,1998) cuprinde 57 de întrebări și oferă modalități valide pentru măsurarea
felului în care este resimțită, exprimată și controlată furia. Scopul elaborării acestui test a fost acela de
a măsura componentele furiei si de a facilita evaluările detaliate ale personalității normale, precum și
ale patologiei psihologice, dar si acela de a furniza un mecanism de a măsura contribuția avută de
multiplele componente ale furiei la evoluția stării de sănătate, în special fiind vizate hipertensiunea
arterială precum și afecțiunile coronariene, dar nu în ultimul rând cancerul.
Furia ca stare și furia ca trăsătură
Furia, așa cum este cotată in forularul Staxi este definită prin două componente majore: furia ca
stare și furia ca trăsătură. Starea de furie este descrisă ca o stare sau condiție psihologică emoțională,
marcată de sentimente subiective care variază în intensitate de la o iriatre sau supărare ușoară până la o
furie și manie intensă. Pe plan somatic, furia stare emoțională psihobiologică se descrie prin tensiune
musculară insoțită de o excitare a sistemului neuroendocrin și a celui nervos. Intensitatea stării de furie
oscilează ca o caracteristică a unei nedreptăți simțite, a unui atac sau a unui tratament incorect primit
din partea altora, sau a frustrării ce rezultă din obstacolele apărute în împlinirea unui obiectiv personal.
Furia ca și trăsăt ură de personalitate este descrisă în termenii diferențelor individuale, ca fiind
dispoziția de a percepe un volum mare de situații ca fiind supărătoare sau frustrante, precum și prin
tendința de a răspunde unor asemenea situații cu un nivel ridicat al fur iei ca stare. Pacienții cu un nivel
ridicat al furiei ca trăsătură de personalitate se confruntă cu stări de furie mai frecvente și de intensitate
mai mare decât indivizii care au un nivel scăzut al acestei trăsături.
Exprimarea furiei și controlul furiei ( *conform informațiilor din manualul Staxi -2)
Exprimarea furiei și controlul ei sunt concepte definite ca având patru componente majore:

1. Prima componentă, exprimarea exterioară a furiei ( Anger Expression -Out), implică exprimarea
furiei către a lte persoane sau obiecte din jurul persoanei.
2. A doua componentă, exprimarea interioară a furiei ( Anger Expression -In), constă în furie
direcționată spre interior (de exemplu, reținerea sau suprimarea sentimentelor de furie).
3. A treia componentă, cont rolul exterior al furiei ( Anger Control -Out), se bazează pe controlul furiei
prin prevenirea exprimării furiei către celelalte persoane sau obiecte din mediul înconjurător.
4. A patra componentă, controlul interior al furiei ( Anger Control -In), se referă la controlul furiei
suprimate, prin inducerea stării de calm sau relaxare în momentul în care aceasta apare.
Chestionarul STAXI, scale și subscale ( tabel extras din manualul de utilizare STAXI 2)
Scala -Subscala Denumirea
originală Itemi Intervalul
scorur ilor brute Descrierea
scalei
Furia ca stare State Anger ( S –
Ang) 15 15-60 Măsoară
intensitatea
sentimentelor de
furie și gradul în
care o persoană
este tentată să își
exprime furia la
un anumit
moment.
Sentimentul de
furie Feeling Angry
(S-Ang/F) 5 5-20 Măsoară
intensitatea
sentimentelor de
furie resimțite
de subiect la
momentul
măsurării
Tendința de a
exprima verbal
furia Feel Like
Expressing
Anger Verbally
(S-ANG/V) 5 5-20 Măsoară
intensitatea
sentimentelor
actuale ale

subiectului
legate de
exprimarea
verbală a furiei
Tendința de a
exprima fizic
furia Feel Like
Expressing
Anger
Physically 5 5-20 Măsoară
intensitatea
sentimentelor
actuale ale
subiectului
legate de
exprimarea
fizică a furiei
Furia ca
trăsătură Trait Anger ( T –
Ang) 10 10-40 Măsoară cât de
des sunt
exprimate
sentimentele de
furie în timp
Temperament
furios Angry
Temperament (
T-Ang/T) 4 4-16 Măsoară
dispoziția spre
resimțire a furiei
fără o provocare
specifică
Reacție furioasă Angry Reaction
( T-Ang/R) 4 4-16 Măsoară
frecvența cu
care
sentimentele de
furie sunt
resimțite în
situații care
implică frustrare
sau/și evaluări
negative

Exprimarea
exterioară a
furiei Anger
Expression -Out
( AX -O) 8 8-32 Măsoară cât de
des sunt
exprimate
sentimentele de
furie în
comportamente
agresive din
punct de vedere
fizic sau verbal
Exprimarea
interioară a
furiei Anger
Expression In (
AX-I) 8 8-32 Măsoară cât de
des sentimentele
de furie sunt
resimțite, dar nu
exprimate
Controlul
exterior al furiei Anger Control –
Out 8 8-32 Măsoară cât de
des controle ază
subiectul
exprimarea
exterioară a
sentimentelor de
furie
Controlul
interior al furiei Anger Control –
In ( AC -I) 8 8-32 Măsoară cât de
des o persoană
încearcă să
controleze
sentimentele de
furie prin
calmare sau
liniștire

6.Chestionarul de stima sociala (Rosenberg) conține 21 de întrebări referitoare la încrederea în sine
a subiectului și la raportarea sa fața de ceilați membrii ai societății, ai colectivului etc.
Chestionarul a fost compus de de către doctorul Rosen berg de la Universitatea din Maryland. Chiar
dacă autorul acestui test nu dorește ca folosirea scalei sale să fie plătită, acesta dorește ca în cadrul
cercetărilor în care se folosește , să fie specificat autorul, dr. Morris Rosenberg.
Rosenberg, Morris. 1989. Society and the Adolescent Self -Image. Revised edition. Middletown, CT:
Wesleyan University Press
La purtătorii tipului comportamental A, se cunoaște prezența unei autostime crescute, aceștia având
aspirații înalte și un comportament dirijat că tre funcții conducătoare în domeniul în care activează.
7.Scala de reziliența reprezintă o trăsătură fundamentala a personalității fiecărui individ deoarece ea
măsoară gradul de rezinstență la stress, fiind de fapt o calitate a individului de a evita stres ori extrem
de primejdioși sau, cel puțin de a reduce intensitatea acțiunii lor ceea ce atrage o apariția unui stress
mai puțin intens. Ea are o importantă bază genetică,( exemplu familiile de longevivi, dar și
supraviețuitorii ai lagărelor de exterminare) , bazându -se și pe o imunitate foarte puternică.
Pentru bolnavii cardiaci, hipertensivi și coronarieni reziliența poate oferi elemente de tampon în
calea stresorilor și poate constitui un factor de reducere a acțiunii mediatorilor de stres asupra cord ului
și vaselor sangvine.
Metoda
Acest studiu a fost efectuat a fost efectuat pe 4 loturi dintre care 2 loturi de bolnavi cu afecțiuni
cardiace ( 55 pacienti fiecare), 1 lot de bolnavi fară afecțiuni cardiace,dar suferind de alte afecțiuni (60
de bolnavi) și 1 lot control format din 30 de subiecți sănătoși.
Cele 3 loturi de bolnavi au fost selecționați dintre pacienții aflați în evidența a 3 cabinete de
medicină a familiei.
Pentru acuratețea răspunsului la chestionare, eșantionul supus cercetării a trebuit să fie format din
bolnavi cu studii medii sau super ioare care au completat și chestionarul de consimțămând informat
prezentat în anexa lucrarii.
Cele două loturi de cardiaci au fost raportați la două loturi de control, 60 bolnavi non -cadiaci și 30
de subiecți sănătoși.

Subiecții celor 4 loturi a u primit chestionare considerate ca fiind reprezentative pentru analiza
variabilelor psihologice stabilite ca esențiale pentru îndeplinirea obiectivelor cercetării. Aceste
variabile psihologice au fost grupate în patru categorii:
1. Principalele compon ente ale vulnerabilității la stres: frecvența și intensitatea crescută a stresului
psihic în antecedente, nivelul crescut al anxietății și al depresisei (chestionarul DASS 21).
2. Prezența tipului comportamental A, important "colecționar de stresuri"
3. Trăsături comportamentale din sfera ostilității (iritabilitatea – chestionar DCPR ), formele de
manifestare ale furiei (STAXI).
4. Nivelul stimei sociale (chestionar Rosenberg).
Scorurile acestor chestionare au fost comparate între diferitele loturi pentru a se stabili eventualele
diferențe statistice semnificative pentru prezența unei anumite trăsături în mod predominant la unul sau
mai multe loturi. În afara diferentelor au fost analizate și corelațiile semnificative statistic în diferitele
varialbile demografice și psihologice ale lotuirilor de studiu.
Prelucrarea statistică a acestor date, esențială pentru stabilirea concluziilor studiului s -a facut cu
ajutorul SPSS
Analiz a descriptivă a lotului de bolnavi hipertensivi și coronarieni
Variabilele incluse în studiul de față, comune pentru toate loturile de pacienți și persoane sănătoase
sunt: diagnosticul bolii, scorul obținut pentru depresie, anxietate și stres din cadrul chestionarului
Dass21, scorul obținut la chestionarul de iritabilitate, prezența/absența tipului comportamental A,
punctajul obținut în urma completării chestionarului Rosenberg ( stima de sine ), scorul obținut în
urma completării scalei de reziliență, s corul obtinut în urma completării chestionarului STAXI pentru
furia ca stare,sentimentul de furie,tendința de a exprima verbal furia,tendința de a exprima fizic furia,
furia ca trăsătură, temperament furios, reacție furioasă, exprimarea interioară a furiei, exprimarea
exterioară a furiei, controlul interior al furiei, controlul exterior al furiei.
Privind pacienții cu afecțiuni cardiace, cei suferind de hipertensiune arterială și cei suferind de boală
cardiacă ischmică, au fost validați toți cei 11 0 pacienți ai loturilor.
Rezultatele cercetarii
Analizand cu atentie chestionarele si f olosind programul statistic SPSS s -au obtinut urmatoarele
rezultate:

Ipoteza 1 . Se confirma.Se observă diferențe semnificative statistic la un prag de semnificație
de 0,01 între cele patru loturi de subiecți ( pacienți hipertensivi, pacienți coronarieni,pacienți suferind
de afecțiuni necardiace, subiecți sănătoși ) în ceea ce privește rezultatele la Dass 21 la dimensiunea
depresie . Pacienții cu afecțiune coronariană ischemică înregistrează scorurile cele mai ridicate la
depresie, fiind urmați de pacienții hipertensivi, în vreme ce subiecții sănătoși înregistrează scorurile
cele mai scăzute această variabilă din chestionarul Dass 21, în raport cu media pe întreg lotul de
subiecți. La pacienții non -cardiaci, media la variabila depresie este foarte apropiată ca valoare de
media pe întreg lotul de subiecți.

Ipoteza 2. Se confirmă: Se observă diferențe semnificative statistic la un prag de semnificație de
0,01 între cele patru loturi de subiecți ( pacienti hipertensivi , pacienti coronarieni , pacienti necardiaci,
subiecti sanatosi) în ceea ce privește rezultatele la Dass 21 la dimensiunea – anxietate.
Pacienții cu afecțiune coronariana ischemică înregistrează scorurile cele mai ridicate la anxietate,
fiind urmați de pacienții hipertensivi, în vreme ce subiecții sănătoși înregistrează scorurile cele mai
scăzute la această variabilă din chestionarul Dass 21, în raport cu media pe întreg lotul de subiecți. La
pacienții noncardiaci, media la variabila anxietate este foarte apropiată ca valoare de media pe întreg
lotul de subiecți .

Ipoteza 3. Se confirma. Rezultatele obținute relevă faptul că cel mai mare procent în care este
întâlnit tipul comportamental A s e regăsește la pacienții coronarieni (67,3%, respectiv 37 de persoane
din 55), urmați de pacienții hipertensivi (63,6%, respectiv 35 din 55). La pacienții non -cardiaci și
subiecții sănătoși procentul este mai mic decat la ceilalți, de 51,7%, respectiv de 5 0%.

Ipoteza 4. Se confirma. Se observă diferențe semnificative statistic la un prag de semnificație de
0,01 între cele patru loturi de subiecți ( pacientii hipertensivi , pacientii coronarieni , pacientii necardiaci,
subiectii sanatosi) în ceea ce privește rezultatele la scala de iritabilitate . Astfel, după cum se poate
observa în tabelul de mai sus, la iritabilitate, pacienții hipertensivi înregistrează scoruri semnificativ
mai mari decât media pe întregul lot de subiecți (3,4 7 față de 2,45), în vreme ce subiecții sănătoși
înregistrează scoruri semnificativ mai mici decât media totală (1,47 față de 2,45).
Ipoteza 5. Se confirma. Se observă diferențe semnificative statistic la un prag de semnificație
de 0,01 între cele patru loturi de subiecți ( pacienti hipertensivi , pacienti coronarieni , pacienti
necardiaci, subiecti sanatosi) în ceea ce privește rezultatele la Dass 21 la dimensiunea – stres.
Așa cum se poate observa în tabelul de mai jos, pacienții coronarieni înregistrează scorurile
cele mai ridicate la stres, fiind urmați de pacienții hipertensivi , în vreme ce subiecții sănătoși

înregistrează scorurile cele mai scăzute la aceeași variabilă din chestionarul Dass 21, în raport cu
media pe întreg lotul de subiec ți. La pacienții noncardiaci, media la variabila stres este foarte apropiată
ca valoare de media pe întreg lotul de subiecți.
Ipoteza 6. Se infirma. Se observă diferențe semnificative statistic la un prag de semnificație de
0,01 între cele patru loturi de subiecți ( pacienti hipertensivi , pacienti coronarieni , pacienti necardiaci ,
subiecti sanatosi sanatosi) în ceea ce privește rezultatele la scala de stima de sine Rosenberg. La scala
de stimă de sine Rosenberg, pacienții hipertensivi și subiecții sănătoși înregistrează cele mai ridicate
medii ale scorurilor în raport cu media totală (27,58, respectiv 24,50 față de 23,03), în vreme ce
pacienții coronarieni și cei cu afecțiuni necardiace înregistrează scoruri scăzute în raport cu media
totală (19,80, respectiv 21,07, față de 23,03).
Ipoteza 7. Se confirma. Se observă diferențe semnificative statistic la un prag de
semnificație de 0,01 între cele patru loturi de subiecți (pac ienții hipertensivi, pacienții coronarieni,
pacienții fără afecțiuni cardiace și subiecții sănătoși) în ceea ce privește rezultatele la scala de
reziliență. La scala de reziliență, subiecții cu afecțiuni necardiace și cei sănătoși obțin cele mai ridicate
scoruri în raport cu media totală (69,80, resepctiv 66,20 față de 61,70), în vreme ce pacienții
hipertensivi și coronarieni obțin medii ale scorurilor semnificativ mai mici în raport cu media totală pe
întreg lotul de subiecți (52,18, respectiv 59,93 față d e 61,70).
Ipoteza 8. Se confirma. Se observă diferențe semnificative statistic la un prag de semnificație
de 0,01 între cele patru loturi de subiecți ( pacienti hipertensivi , pacienti coronarieni , pacienti
necardiaci, subiecti sănătoși) în ceea ce priveș te rezultatele la scalele staxi.
În ceea ce privește furia ca stare, cele mai ridicate medii se înregistrează la pacienții hipertensivi și
coronarieni (44,69, respectiv 43,78), față de subiecții necardiaci și sănătoși (29,37, respectiv 25,87) în
raport cu media pe întreg lotul de subiecți (37,02) .
În ceea ce privește exprimarea verbală a furiei s -au întâlnit scoruri ridicate pentru hipertensivi,
sănătoși și scoruri scăzute pentru paceinții necardiaci.
În ceea ce privește tendința de expr imare fizică a furiei s -au întâlnit scoruri ridicate pentru pacienții
hipertensivi și coronarieni și scoruri scăzute pentru pacienții necardiaci și sănătoși.
În ceea ce privește furia ca trăsătură s -au întâlnit scoruri ridicate pentru pacienții hiper tensivi și
scoruri scăzute pentru pacienții necardiaci.
În ceea ce privește temperamentul furios s -au întâlnit scoruri ridicate pentru bolnavii coronarieni și
hipertensivi și scoruri scăzute pacienții necardiaci și subiecții sănătoși.
În ceea c e privește reacția furioasă la furie s -au întâlnit scoruri ridicate la pacienții coronarieni și
pacienții hipertensivi și scoruri scăzute la subiecții sănătoși.

În ceea ce privește exprimarea externă a furiei s -au obținut scoruri ridicat la pacienții coronarieni și
scoruri scăzute la subiecții sănătoși.
În ceea ce privește exprimarea interioară a furiei s -au obținut scoruri ridicate la pacienții
coronarieni și scoruri scăzute în cazul pacienților fără afecțiuni cardiace.
În ceea ce privește controlul exterior al furiei s -au obținut scoruri ridicate în cazul pacienților
coronarieni și scoruri scăzute în cazul subiecților sănătoși sănătoși și subiecților necardiaci.
În ceea ce privește cotrolul interior al furiei s -au înregistrat scorur i ridicate în cazul bolnavilor
coronarieni și scoruri scăzute în cazul subiecților sănătoși și pacienților necardiaci .
Ipoteza 9. Se confirma partial. Pe întregul lot de pacienți cardiaci, necardiaci și sănătoși (200 de
subiecți), am identificat:
O corelație Pearson pozitivă, semnificativă statistic la un prag de semnificație de 0.01, de intensitate
medie între furia ca stare și media aprecierilor realizate în urma aplicării melodiilor rapide (0,353),
ceea ce înseamnă că acestea variază direct pro porțional;
O corelație Pearson pozitivă, semnificativă statistic la un prag de semnificație de 0.05, de intensitate
scăzută între tendința de exprimare fizică a furiei și media aprecierilor realizate în urma aplicării
melodiilor rapide (0,145), ceea ce îns eamnă că acestea variază direct proporțional;
O corelație Pearson pozitivă, semnificativă statistic la un prag de semnificație de 0.05, de intensitate
scăzută între furia ca trăsătură și media aprecierilor realizate în urma aplicării melodiilor rapide
(0,141), ceea ce înseamnă că acestea variază direct proporțional;
O corelație Pearson pozitivă, semnificativă statistic la un prag de semnificație de 0.01, de intensitate
medie între temperamentul furios și media aprecierilor realizate în urma aplicării melodi ilor rapide
(0,413), ceea ce înseamnă că acestea variază direct proporțional;
O corelație Pearson pozitivă, semnificativă statistic la un prag de semnificație de 0.01, de intensitate
scăzută între reacția furioasă și media aprecierilor realizate în urma ap licării melodiilor rapide(0,193),
ceea ce înseamnă că acestea variază direct proporțional;
Corelații Pearson pozitive, semnificative statistic la un prag de semnificație de 0.01, de intensitate
medie între Expr int furie (0,232), control ext furie (0,216), control int furie (0,278) și media
aprecierilor realizate în urma aplicării melodiilor impare, ceea ce înseamnă că acestea variază direct
proporțional;

Corelații Pearson negative, semnificative statistic la un prag de semnificație de 0.01, de intensitate medie
între furia ca stare ( -0,335), tendința de exprimare fizică a furiei ( -0,218), temperament furios ( -0,398) și
media aprecierilor realizate în urma a plicării melodiilor lente , ceea ce înseamnă că acestea variază invers
proporțional;
O corelație Pearson negativă, semnificativă statistic la un prag de semnificație de 0.05, de intensitate
scăzută între control ext furie( -0,149) și media aprecierilor reali zate în urma aplicării melodiilor lente ,
ceea ce înseamnă că acestea variază invers proporțional;
Corelații Pearson negative, semnificative statistic la un prag de semnificație de 0.01, de intensitate scăzută
între expr ext furie( -0,184), control int furi e (-0,212) și media aprecierilor realizate în urma aplicării
melodiilor pare, ceea ce înseamnă că aces tea variază invers proportional.
Corelații lot pacienti hipertensivi si lot pacienti coronarieni – chestionar staxi – notele pieselor
muzicale
Pe lotul de pacienți cardiaci (110 subiecți), am identificat:
O corelație Pearson pozitivă, semnificativă statistic la un prag de semnificație de 0.05, de intensitate
scăzută între temperamentul furios și media aprecierilor realizate în urma aplicării melodiilor rapide
(0,196), ceea ce înseamnă că acestea variază direct proportional
Corelații lot pacienti fara afectiuni cardiovasculare – chestionar staxi -notele pieselor
muzicale
Pe lotul de pacienți necardiaci (90 subiecți), am identificat:
O corelație Pearson pozitivă, semnificativă statistic la un prag de semnificație de 0.01, de intensitate
medie între furia ca trăsătură și media aprecierilor realizate în urma aplicării melodiilor rapide (0,312),
ceea ce înseamnă că acestea variază direct proporțional.
Două corelații Pearson pozitive, semnificative statistic, de intensitate medie, între “exprimarea
interna a furiei” pe de o parte și media aprecierilor realizate în urma aplicării melodiilor rapide (0,209,
p=0,05), respectiv media apr ecierilor realizate în urma aplicării melodiilor lente (0,282, p=0,01).

Discuții – Confirmarea ipotezelor
După cum s -a putut constata din analiza și interpretarea rezultatelor, majoritatea ipotezelor au fost
confirmate, cu excepția ipotezelor numarul 6, și parțial numărul 9. Vom prezenta analiza generală a

rezultatelor inclusiv verificarea confirmării ipotezelor (și motivele infirmării ipotezelor 6 și 9) și în plus
vom face considerații asupra seminficației rezultatelor o bținute.
1. Depresia
Este semnificativ mai frecventă la bolnavii cornarieni decât la cei hipertensivi, confirmând datele din
ultima vreme (Carney, Dyr), aceasta explicându -se prin rolul jucat de excesul de cortizol în patogenia
infarctului miocardic , prin creșterea coagulabilitații sangvine datorată hiperagregării plachetare, precum și
prin afectarea celulelor endoteliale arteriolare (Dawood).
Deasemenea, bolnavii hipertensivi au avut scoruri semnificativ mai crescute decât bolnavii non –
cardiaci, confirmând datele din literatură, în ciuda faptului că mulți hipertensivi, cu o personalitate
dinamică par să aibă un tonus optimist.
Aceste constatări ar putea fi justificate prin camuflarea unor eșecuri profesionale sau de natură intimă
a acesto r bolnavi, ascunse cu grijă, mai ales la cei introvertiți sau cu tip comportamental C.
2. Anxietatea
A înregistrat scoruri mari la bolnavii coronarieni și hipertensivi, în această ordine, semnificativ crescute
față de bolnavii non -cardiaci și subiecții sănătoși, confirmând că acești bolnavi cardiaci cu o cotă crescută
a anxietății ar fi mai degrabă in fluențați de diagnosticul pe care îl poartă, fiind pasibili de a genera
anxietate datorită prognosticului rezervat în boala lor.
În literatură se confirmă prezența crescută a anxietății atât la hipertensivi (Bil Gream) cât și la
coronarieni ,considerân du-se pe bună dreptate, ca având un rol agravant în evoluția ambelor boli prin
efectele simpato -mimetice pe care anxietatea le posedă.
Considerăm că atât depresia cât și anxietatea nu ar reprezenta expresia unor personalități depresive sau
anxioase ci mai degrabă un cumul de simptome depresive și/sau anxioase instalate secundar apariției
celor două boli al căror prognostic negativ rezervat generează ambele tipuri de simptome.
3. Aceeași ordine (boala cardiacă ischemică , hipertensiunea arterială, non -cardiaci și sănătoși ) a fost
stabilită conform rezultatelor scorurilor nivelului de distres ale subiecților celor patru loturi, constatare
care nu surprinde, cunoscându -se rolul stresului și al distresului în primarea etiologică a evoluțiilor bolilor
cronic e și a celor cardiovasculare, fapt confirmat și de datele din literatura mai veche (Taylor) cât și cea
mai recentă ( Bengston , Krantz).
O mențiune specială este sindromul de epuizare, care ,în alte cazuri, precedă într -un interval de maxim
6 luni apari ția infarctului miocardic ( Lindeberg 2012).
4. Iratibilitatea

S-a dovedit o trăsătură de personalitate prezentă într -o masură semnificativ mai crescută la cele două
loturi de cardiaci decât la non -cardiaci și sănatoși, sugerând faptul că acești bolnavi cardiaci sunt mai "iuți
din fire", fapt cu implicații negati ve asupra aparatului cardiovascular datorită participării componentei
somatice a complexului emoțional reprezentat de activarea sistemului autonom simpatic. O parte a
ipotezei a fost confirmată în sensul că hipertensivii "se aprind" mai ușor decât cornarie nii care posedă
mecanisme de control mai eficiente, dar cu consum de energie nervosă mai mare. Acest din urmă aspect a
fost probat de scorurile cele mai mari obținute la chestionarul Spielberger, componentele de control
extern și intern ale furiei.
5. Ipot eza care anticipează existența unei stime de sine crescute la bolnavii cornarieni și hipertensivi față
de bolnavii non -cardiaci și subiecții sanatoși s -a bazat pe faptul că ambele afecțiuni cardiovasculare apar
mai frecvent la persoanele tipului A. Totuși această ipoteză a fost confirmată numai pe jumătate, nefiind
probată în cazul bolnavilor coronarieni, ceea ce îi obligă la o luare în considerație a altor factori pasibili să
afecteze autostima bolnavilor coronarieni, inclusiv o anumita deteriorare a aces teia prin statutul bolnav
cardiac, amenințat de eventualitatea unui sfarșit letal.
6. Ipoteza conform careia bolnavii cardiaci – în a caror etiopatogenie stresul psihic joacă un rol major – au
o reziliență mai scăzută decât componenții celorlalte subloturi , a fost confirmată. În acest fel a fost
justificată premiza de la care s -a pornit: scăderea rezilienței ar avea un efect permisiv pentru acțiunea
nocivă a stresului psihic asupra organismului soldat cu apariția unor boli precum hipertensiunea arterială
și boala cardiacă ischemică.
7. Confruntarea teoriilor anterioare despre importanța ostilității crescute precum și a furiei interiorizate la
bolnavii coronarieni cu disecarea fină a componentelor ostilitații realizată de Spielberger în testul STAXI,
a con dus la rezultate interesante:
a) a fost confirmată prin scoruri înalte interiorizarea furiei la cornarieni (echivalată cu scala de control
intern al furiei) având o diferență foarte semnificativă față de hipertensivi și "enormă" față de non –
cardiaci și sănătoși;
b) prezența ostilității ca trăsătură stabilă a personalității cornariene nu a fost mai mare față de cea a
hipertensivilor și nici măcar decât a subiecților sănătoși infirmând ipoteza 7 a.
În schimb ipoteza 7 b) – referitoare la celelalte comp onente ale furiei, anticipate ca fiind mai frecvent
întâlnite la bolnavii cardiaci – a fost confirmată la ambele loturi de cardiaci dintre care cei cornarieni au
avut scoruri mai mari la toate aceste componente și desigur în raport cu non -cardiaci și cei s ănătoși.
Cea mai interesantă concluzie desprinsă din analiza rezultatelor la testul STAXI – Spielberger este
aceea că a fost evidențiată – cu un grad foarte înalt de semnificație (p<0,0001) importanta capacitate de
control a cornarienilor asupra interi orizării, dar și a exteriorizării furiei, mult superioară celei a
hipertensivilor, dar și a acestora față de subiecții celor două loturi de control (non -cardiaci și sănătoși).

Se justifică astfel faptul că bolnavii cardiovasculari (în special cornari eni) reușesc să își stăpânească
furia printr -un efort de voința care îi costă un distres interior foarte pronunțat având un rol distructiv
important asupra cornarelor (boala cardiacă ischemică), dar și al arterelor (hipertensiunea arterială).
Înclinația către controlul situațiilor în care se angajează coronarienii – asa cum susțineau Friedman și
Rosenman, ca și autorii care i -au urmat se confirmă și în cazul tendinței acestora de a -și reprima furia.
În cazul cornarienilor – mai ales – temperamentului lor furios ( Spielberger ), atașat de scorurile mai
înalte la STAXI, la acest item pare să reprezinte acel "plus" al personalității lor adăugat tipului A care
poate fi prezent și în alte boli și chiar la sănătoși (Cosci), dar fără această î ncărcătură a ostilității
implicând și solicitarea prelungită a unor mecanisme de control "costisitoare" în plan nervos.
8. Referințele bolnavilor cornarieni și hipertensivi pentru muzica exuberantă cu tempo rapid – anticipată
de ipoteza 8 – au fost confir mate în cazul tuturor bolnavilor cornarieni și hipertensivi cât și pentru
majoritatea bolnavilor non -cardiaci și subiecții sănătoși cu excepția a celor bolnavi non -cardiaci cu
scoruri mari la scala control intern al furiei care au preferat muzica lentă / m editativă (diferență statistică
semnificativă p<0,001). Considerăm aceste rezultate referitoare la placerea produsă la audierea celor două
seturi de muzică (rapidă și lentă) ca fiind needificatoare datorită faptului că aceste rezultate nu au permis
o difer ențiere netă între coronarieni și restul celorlalte trei loturi ( inclusiv hipertensivii) dintre multele
explicații posibile ar fi de invocat diferența dintre preferințele muzicale ( piesele audiate au fost din
repertoriul clasic, deci cu calități melodic e) valoarea estetică posibilă mai mare al pieselor rapide ( vină pe
care ne -o asumăm ) și, desigur, componența polimorfă a loturilor.
Intenționăm să reluăm experimentul, concentrându -ne eforturile în a controla variabilele de ordin
demografic și psiho logic precum și alți factori pasibili de eroare.
9. Verificarea proporției/procentelor de subiecți ai studiului nostru posesori ai tipului comportamental A,
a evidențiat incidența maximă a acestui tip – așa cum se aștepta – la bolnavii coronarieni(67,27%) mai mult
decât la hipertensivi (63,63%), bolnavii non -cardiaci (51,66) și subiecți sănătoși (50%).
Ar putea să surprindă aceste procente – crescute și la cele două loturi de control – deși ele confirmă
faptul că tipul comportamental A nu este ambalaju l exclusiv al bolnavilor cornarieni. În plus, deși testul
diagnostic pentru tipul comportamental A (DCPR – Fava et al), utilizat de noi, reprezintă cea mai recentă
modalitate, acreditată pe plan internațional, de stabilire a acestui tip comportamental – este posibil un
anumit coeficient de eroare. Pe de altă parte psihotestele pentru tipul A, cum ar fi cel utilizat de noi
(Jenkins) (2012) s -ar putea dovedi lipsite, în acest moment când nici în literatură nu am găsit cercetări
care să utilizeze criteriile di agnostice psihosomatice (DCPR) pentru stabilirea tipului comportamental A
la bolnavii coronarieni sau cu alte boli. Referitor la cercetarea noastră, este suficient faptul că bolnavii
lotului de cornarieni, alături de cei hipertensivi, au prezentat o diferență semnificativă între ei (în primul
rând coronarieni) și subiecții celorlalte două loturi de control.

10. Cercetarea de față a reușit să evidențieze câteva aspecte noi în afara ipotezelor de la care am pornit:
– Pacienții hipertensiv i intră mai uș or în starea de furie decât cornarienii care se consumă mai mult la
"interior" forțând voința spre a -și controla furia dar, și unii și alții, trăiesc mai intens (semnificativ) starea
de furie , decât ceilalți bolnavi cronici și, mai mult decât subiecții să nătoși deși există posibilitatea ca o
astfel de descărcare la exterior să fie întalnită în ambele categorii de subiecți non -cardiaci însă cu o
intensitate mult mai redusă;
– În cazul pacienților cornarieni și mai puțin în cazul pacienților hipertensivi se conturează o posibilă
relație,cu caracter antagonic, între furie, stres, anxietate și dependență versus reziliență, în cadrul careia
atingerea vasculară (sistemică și cornariană) este în funcție de reziliență (care amortizează distresul) și
realizată într -un grad varabil, depinzând de factorii genetici (mai puțin cei dobândiți) implicați în terenul
psihologic, metabolic (arterosclerotic) și vasculari (hiperreactiv la catecolamine).

Autoevaluarea punctelor slabe și a punctelor forte ale cercetării
Puncte slabe Puncte forte

 pentru apreciere mai complectă a
trăsăturilor afectiv -atitudinale din
sfera ostilității ar fi fost necesară
evaluarea ruminației supărării / furiei
și chiar determinarea tipului de
personalitate (Dennolet), dar
dificultățile procurări i acestor teste,
ca și creșterea excesivă a sarcinilor
subecților studiului ar fi condus la
refuzul acestora de participare în
cadrul cercetării;
 referitor la testul muzical, diferențele
minime ale scorurilor înregistrate de
bolnavii coronarieni și bolnav ii
hipertensivi față de sublotul de

 abordarea concertată a ostilității, ca
trăsătură afectiv -atitudinală
fundamentală negativă în țara noastră,
prezentă la coronarieni (și într -o
masură mai redusă la hipertensivi)
implicată ca factor de risc în
etiopatogenia a bolii cardiace
ischemice;
 relevarea apartenenței acestei
trăsături și la bolnavii hipertensivi –
chiar dacă într -un grad mai redus
decât la cornarieni, dar seminificativ
mai crescut față de subiecții
necardiaci și subiecții sănătoși
– având aceleași cons ecințe nocive în

bolnavii non -cardiaci și subiecții
sănătoși referitor la preferințele
arătate pentru muzica rapidă pledează
pentru o alcătuire defectuasă a listelor
celor două tipuri de piese muzicale
(rapide și lente);
 incidența tipu lui comportamental A la
coronarieni (bolnavii cu boala
cardiacă ischemică) a fost la limita
semnificației statistice față de cea
înregistrată la subiecții sănătoși
inclusiv faptul ca numarul acestora de
numai 30 a fost, și el, la limita
pasibilă pentru o p relucrare statistică
a datelor. planul etiopatogeniei și confirmând
cercetări ale noastre, relativ mai
recente (2014 -2015).
 evidențierea unei triade
etiopatogenice agresive asupra
arterelor coronare și sistemice,
reprezentate de nivelul crescut al
stresului, anxietății și depresiei –
intercorelate – opuse rezilienței,
aceasta constituind un factor decisiv
anti-distres.
 utilizarea – se pare – în premieră în
țara noastră, a unui valoros test recent
etalonat în România (STAXI –
Spielberger);
 tentativa -deja parțial concludentă de
a explora legătura dintre
componentele furiei și tempoul
muzicii preferate de hipertensivi și
coronarieni.

Aplicabilitatea practică a rezultatelor cercetarii
1. Considerăm că utilizarea datelor obțiunte în cadrul testării psihologice a bolnavilor coronarieni și
hipertensivi ar putea servi:
– medicilor, pentru a putea fi avertizați asupra acest aspect de ordin psihologic pentru a încerca decelarea,
în cadrul anamnezei și observației chimice spre a decela semnele acestor tulb urări afectiv -atitudinale, dar
și încărcătura stresantă în profesia și în viața intimă a bolnavilor respectivi, semnele anxietății și depresiei
care pot fi evaluate atunci când sunt intense chiar de către medici, nu numai de către psihologi și
psihiatrii;
– introducerea testării psihologice, de rutină a bolnavilor coronarieni și hipertensivi, în scopul decelării
nivelului de stres, anxietății, depresiei și ostilității (ar fi mai util testul "anger -in"-Jenkins ușor de procurat
și aplicat).
2. Preluarea în ps ihoterapie a bolnavilor cu scoruri crescute ar putea constitui o modalitate eficientă
pentru prevenirea unei agravări a hipertensiunii și bolii cardiace ischemice.

3. Rezultatele cercetării de față pot constitui un argument valabil pentru atragerea psiholo gilor -în muncă
de echipă – pentru abordarea pluri -etiologică a acestor categorii de bolnavi.
4.Tragerea unui semnal de alarmă asupra ignorării, adeseori în proporții îngrijorătoare,de către medicii
interniști și cardiologi (mai puțin medicii de familie car e cunosc mai bine viața bolnavilor), a
problematicii psihologice care însoțește cvazi -permanent evoluția bolilor cardiace, ignorare soldată cu
posibile agravări legate de unilateralitatea tratamentului axat numai pe medicația specifică celor două
boli, făr ă a se însoți de aplicarea unor măsuri de consiliere psihologică, psihoterapie și -la nevoie –
medicație psihotropă, atent selecționată spre a evita efecte nocive asupra aparatului cardiovascular.
5. În final trebuie să atragem atenția asupra faptului că psihoterapeuții care aplică psihoterapia cognitiv
comportamentală, vor avea încă o temă asupra cărora e bine să medediteze și să formuleze chiar un
algoritm de abordare și anume diminuarea ostilității bolnavilor hipertensivi și coronarieni.

Concluzii
1. Deși obiectivul major al studiului a fost analiza trasăturilor afectiv -atitudinale din sfera ostilității, o
constatare generală se impune: nivelul de stres, – cu consecințele sale inerente, anxietatea și depresia – este
mult crescut la bolnavii cardiaci, h ipertensivi și în special coronarieni, față de subiecții loturilor de control
(bolnavii non -cardiaci și subiecții sănătoși).
2. Cea mai importantă concluzie al studiului de față este aceea că bolnavii coronarieni, dar și cei
hipertensivi (într -o măsură mai mică) se deosebesc de ceilalți bolnavi cronici non -cardiaci , ca și de
subiecții sănătoși, printr -un control extrem de accentuat al momentelor de furie, atât cea exprimată la
exterior (cenzura normelor sociale este mult mai puternică la acești bolnavi) câ t și cea acumulată în
interiorul personalității (cea "înnăscută"). Prețul acestui control este reprezentat de distresul venit din
aceast autocontrol și el se adaugă la distresul provenit din interacțiunile sociale ale acestor bolnavi.
3. Creșterea – dease mnea înalt semnifivativă față de lotul de control – a anxietății și depresiei la
hipertensivi și, mai ales, la coronarieni, confirmând datele din literatură, explică una dintre sursele
nivelului extrem de crescut al distresului la acești bolnavi.
Acea stă explicație se datorează faptului că anxietatea și depresia – tulburări frecvente întâlnite și în alte
boli psihosomatice – au un rol permisiv major pentru acțiunea stresorilor, crescând astfel frecvența și
intensitatea distresurilor cu efecte nocive a mplificate de hiper – reactivitatea vasculară în special față de
catecolamine, atribut psihofiziologic esențial în bolile studiate (hipertensiunea arterială și boala cardiacă
ischemică).
4. Distresul important prezent în viața acestor bolnavi cardiaci se c orelează cu o reziliență scazută (fie
primară – ca factor favorizant pentru distres, fie secundară distresului cronic, persistent). Această

constatare trebuie luată în considerație când va trebui să inițiem măsurile psihoterapeutice sau de
consiliere psihol ogică la bolnavii cardiaci. Reziliența este în mare măsură un factor important al
personalității, înnăscut, dar ea poate fi modelată prin modificarea stilului de viață și inclusiv prin
cultivarea cât mai multor eustresuri.
5. Dacă tratamentul anxietății și depresiei beneficiază de o medicație psihotropă în general eficientă,
asociată psihoterapiei, abordarea terapeutică a trăsăturilor afectiv -atitudinale din sefra ostilității bolnavilor
cardiaci solicită în mai mare măsură consilierea psihologică și în spec ial psihoterapia.
6. Devine inevitabilă conlucrarea dintre cardiolog/internist/medic de familie și psiholog – la care trebuie
apelat după o anamneză de bună calitate în care ritmarea evoluției bolii cardiovasculare să fie analizată și
din punct de vedere a l prezenței unor distresuri cu caracter de suprasolicitare, a anxietății și a depresiei în
raport cu triggerii ai manifestării boli hipertensive și coronariene.
7. Acolo unde acești triggeri psiho -sociali par a avea o importanță etiologică redusă nu este inutilă
solicitarea psihologuli care poate decela semnele distresului, anxietății și depresiei cu sau fără utilizarea
unor teste psihologice și, deasemnea poate să interprindă măsurile adevcate de abordare psihologică.
8. Însăși preocuparea corpului medical de a înțelege necesitatea de a avea în vizor un diagnostic și
terapeutic problematica psihosocială a bolii reprezintă un punct câștigat. Simpla evaluare a
comportamentului ostil al bolnavilor în circumstanțe de viață, relevate de o anamneză psiholo gică –
sumară – constituie premiza unei abordări integrative a bolii hipertensive și coronariene. Efectele benefice
asupra evoluției bolilor respective nu vor întârzia să apară.
9. Așa cum se procedează în țările cu o medicină de înalt nivel, includerea dive rselor forme de
psihoterapie – alături de consilierea psihologică – în diversele programe de tratament complex al bolii
cardiace ischemice, reprezintă o măsură obligatorie devenită de rutină, așa cum sperăm să se întâmple și
în țara noastră.