Specializarea: PSIHOLOGIE ID [612314]

1
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘIINȚE ALE EDUCAȚIEI
Specializarea: PSIHOLOGIE ID

Lucrare de licență

Coordonator științific:
Profesor Universitar Dr. Mihai Dinu GHEORGHIU
Absolvent: [anonimizat]
2019

2

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘIINȚE ALE EDUCAȚIEI
Specializarea: PSIHOLOGIE ID

PSIHOLOGIA RELIGIEI
Cercetare în sfera comportamentelor religioase/spirituale, cogniții,
percepții si atitudini specifice

Coordonator științific:
Profesor Universitar Dr. Mihai Dinu GHEORGHIU
Absolvent: [anonimizat]

3
2019
Cuprins

Introducere ………………………………………………………………………. …5
I. Dezvoltarea poziției religiei în sfera psihologie i……… ……………………..8
I.1 Analiza diacronică a relației știință -religie………………… …………….. ……..8
I.2 Conexiunea dintre psihologie și religie………. ……………………….. ………… 9
I.3 Caracter religios vs. Caracter spiritual………………………. ………………………..10
I.4 Religia ca tip de compo rtament uman ………………………………………… ……….12
I.5 Concluzie…………………………………………………………………..1 5
II. Comportamentul uman. Psihologia religiei și comportamentul
religios……………………………………………………….. ……….. ……………………. ……………16
II.1 Noțiunea de comportament și modele explicative ale comportamentului.. 16
II.2 Comportament și procese psihice implicate…………………………………….. …19
II.3 Concept al comportamentului religios. Modele explicative………………. ….21
II.4 Multidimensionalitatea vieții religioase în psihologie. Comportament
religios și procese psihice implicate……………………………………….. ……… …………….24
II.5 Conclu zie………………………………………………………………….27
III. Cercetare în sfera comportamentelor religioase/spirituale, cogniții,
percepții si atitudini specific e………………………………………………… …28
III.1 Scopul cercetarii ….……………………………………………………..28
III.2 Ipotezele cercetării ….………………………………………………… …29
III.3 Metodologia si organizarea cercetarii .………………………………… ..30
III.4 Concluzie ……………………………………………………………… ..41
Concluzii finale……. ………………………………………………………………. ……….. ……….. 42

4
Bibliografie…………………………………………………………………………….. ……………… ..44
Anexe………………………… …………………………………………………..

5
Introducere

Psihologia, în calitatea sa de știință empirică, studiază structura anumitor comportamente,
considerate fenomene observabile, în încercarea de a explica într -un mod parțial sau total
manifestarea acestor comportamen te. Psihologia religiei dorește să explice astfel
comportamentele de natură religioasă deoarece religia reprezintă un aspect activ și prezent în
viața individului cu anumite consecințe și rezultate în aces t sens.
Comportamentul religios, în decursul timpului s -a transformat într -un obiect de studiu,
incluzând aspectele sale de natură emoțională, motivații, dar și dimensiunea sa socială. Unii
autori recomandă o abordare unitară, care să se axeze pe credințe, practici, atitudini personale ,
sentimente, atitudini sociale sau culturale. Comportamentul religios poate fi studiat și interpretat
printr -o multitudine de aspecte și criterii. Aceste aspecte și criterii pot fi fructificate prin prisma
psihologiei, dar și din perspectiva altor discipline precum psihologia socială, sociologia,
neurologia, filosofia, teologia. Toate aceste discipline pot contribui pentru o înțelegere mai
detaliată a fenomenelor legate de comportamentele religioase. Prin intermediul psihologi ei
religiei și cu aportul disciplinelor ce se pot alătura studiului comportamentelor religioase, se
poate realiza o înțelegere comprehensivă al comportamentului religios . Pe de altă parte,
spiritualitatea și comportamentul spiritual are semnificații divers e în funcție de interpretarea
fiecăruia, pentru unii semnifică modalitatea prin care se ajunge la o conexiune cu divinul , prin
comportamente ca frecventarea bisericii, rugăciune. Cu alte cuvinte, în mod tradițional, a fi
spiritual înseamnă un atașament faț ă de valorile religioase sau de aspecte ale spiritului, mai
degrabă decât de interese materiale sau lumești. În opinia mea, consider că spiritualitatea este o
stare în care su ntem conectați la Dumnezeu, la n atură , la celălalt și la cea mai adâncă parte a
noastră.
Primul capitol „Dezvoltarea religiei în sfera psihologiei” este format din subcapitolele
„Analiza diacronică a relației știință -religie”, „Conexiunea dintre psihologie și religie”, „Caracter
religios vs. Caracter spiritual”, „Religia ca tip de comportament uman” . Primul subcapitol
expune din punct de vedere istoric și cronologic modul în care știința și religia au relaționat în
decursul timpului, iar o modalitare de mediere a celor două domenii este reprezentată de dialog,
prin care putem regăsi concepte și teme comune. Al doilea subcapitol evidențiază modul în care
relația dintre psihologie și religie a fost influențată de diverși factori precum, relația știință –

6
religie sau apariția unor noi curente ca psihanaliza și behaviorismul ce a dus la în străinarea
psihologiei de religie. În cadrul psihologiei religiei se pot identifica trei etape majore ale
evoluției psihologiei religiei: interesul fondatorilor; declinul interesului pentru psihologia religiei
din perioada 1920 -1960 și revitalizarea actua lă a domeniului, începând cu anii 1960. Autorii ce
se preocupă de acest domeniu propun o serie de teme integrative ca ansamblu de idei care se
recunosc în cele mai multe studii din domeniu. În cel de -al treilea subcapitol s -a realizat
diferențierea între c aracterul religios și cel spiritual prin prisma autorilor, dar și a punctelor
integrante în ceea ce privește cele două concepte. Subcapitolul cu numărul patru, “Religia ca tip
de comportament uman”, expune diversele teorii ce le putem regăsi în domenii pr ecum
antropologie, sociologie, științe politice, psihologie, psihologie cognitivă, psihologie socială.
Al doilea capitol „Comportamentul uman. Psihologia religiei și comportamentul religios”
este format din subcapitolele: „Noțiunea de comportament și mode le explicative ale
comportamentului”, „Comportament și procese psihice implicate”, „Concept al
comportamentului religios. Modele explicative”, „Multidimensionalitatea vieții religioase în
psihologie. Comportament religios și procese psihice implicate. În p rimul subcapitol s -a realizat
definirea noțiunii de comportament prin prisma autorilor și factorii ce îl influențează, explicarea
acestuia prin intermediul teoriilor explicative precum cea psihanalitică, behavioristă, umanistă și
cognitivă. Cel de – al doil ea subcapitol reliefează modul în care comportamentul este provocat și
direcționat prin intermediul impulsurilor, intereselor, sentimentelor, fenomenelor voluntare, dar
și prin intermediul funcțiilor psihice, acele funcții psihice care îi înfățișează st ructura, modul de
a acționa reprezentate de percepție, memorie, gândire. Cel de -al patrulea subcapitol s -a axat pe
definirea comportamentului religios prin prisma autorilor și expunerea modelelor explicative,
regăsindu -se modelul, psihodinamic, cel comport amentalist, modelul social, c el cognitiv ,
modelul umanistico -existențial și cel transpersonal. Ultimul subcapitol al capitolul doi expune
ideea conform căreia, psihologia, în cercetarea diferențelor individuale, se raportează la cogniție,
afect și comport ament. Cogniția face referire la aspectul credință și la modalitatea
conceptualizării sferei ideologice al religiei. Afectul face referire la trăirea credinței la atitudinile
emoționale și sentimente. Comportamentul face referire la acțiuni și fapte. Obiec tul psihologiei
religiei cercetează diferențele individule din prisma acestor trei aspecte.
Ultimul capitol drept scop identificarea corelației dintre cele două concepte, cel religios și cel
spiritual și evidențierea diferențelor. Instrumentele folosite pe ntru identificarea

7
religiozității/spiritualității au fost construite în așa fel încât să poată evidenția și măsura
polaritatea conceptului, după cum se afirmă. Scala comportamentului religios/spiritual măsoară
într-o mai mare măsură caracteristicile ce ap arțin conceptului de religie decât cel al spiritualității,
dar itemii scalei se pot aplica și în cazul persoanelor ce se declară a fi nereligioase. Această scală
este compusă din două subscale, cea al angajamentului intrapersonal și cea al angajamentului
interpersonal. Angajamentul intrapersonal reprezintă modalitatea prin care individul se
raportează la propriile valori religioase/spirituale, iar în cadrul acestui tip de angajament se
construiesc înțelesuri și se evaluează conținuturile acestora. Angajamen tul interpersonal, pe de
altă parete reprezintă modalitatea prin care individul stabilește conexiuni cu alți indivizi, cu
instituții și cu normele sociale care guvernează această arie În cea de a doua scală, cea a
spiritualității/religiozității, itemii măs oară în mai mare măsură latura spirituală. Această scală
este formată din patru dimensiuni, denumite astfel: dimensiunea reprezentării de simboluri,
dimensiunea introspecției , dimensiunea percepției celorlalți și a mediului înconjurător și ultima
dimensiun e, cea a sentimentului de securitate. Scala comportamentului religios/spiritual compusă
din cele subscale, angajamentul intrapersonal și angajamentul interpersonal, dar și scala
spiritualității/religiozității, formată din cele patru dimensiuni menționate m ai sus măsoară într -un
grad ridicat majoritatea cognițiilor, afectelor ce compun latura spirituală sau religioasă. Gradul
de satisfacție are un rol important în viața oricărui individ, iar cercetarea de față are drept scop să
observe relația pe care o are aceasta cu spiritualitatea/religiozitatea sau cu comportamentul
religios/spiritual.

8
I. Dezvoltarea poziț iei religiei in sfera p sihologiei
I.1.Analiza diacronică a relației științ ă-religie

În secolul al XVII -lea, odată cu formarea stiinț ei modern, conflict ul dintre religie și
științ a era inexistent. Argyle susține că oameni i de științ a precu m Bacon, Newton, Boyle nu
percepeau nici un conflict între știință și religie și erau pregătiți ca știința să fie subsumată
teologiei. A cești oameni de știință erau religioși, iar lucră rile lor erau bine primite de teologi.
Viziunea oamenilor de știință se schimbă concomite nt cu apariț ia teoriei heliocentrice conform
căreia Soarele este în ce ntrul universului și Pământul se învârte în jurul lui, susținută de
Copernic .1 În secolul al XIX -lea, mai mulți oameni de știință sunt in contradicț ie cu religia, deși,
după cum afirma Ian Barbour în cartea sa „Când stiința întâlneș te religia”: „cu toate că Darwin
însuși susținuse că procesul evoluției, nu însă ș i detaliile ș i particularităț ile speciilor, a fost
proiectat de către Dumnezeu.” .2 În secolul al XX -lea relația dintre știință și religie se nuanțează ,
dobîndeș te multiple forme, chiar dacă mass -media se focusează asupra relaț iei conflictuale ,
aceasta fiind cea mai sp ectaculoasă. Conflictul este marcat de materialismul științific ș i
literalismul biblic. Potrivit acestor două poziț ii extr eme nu se poate crede în acelaș i timp în
evoluție ș i în Dumnezeu”.3 Literalismul bi blic susține că teoria evoluț ionistă este in opoziție faț ă
de credința religioasă. Pe de altă parte avem materialismul științ ific reprezentat de oamenii de
știință atei, care susțin că datele științifice pe care se intemeiază evoluț ionismul s unt
incompatibile cu orice formă de credință religioasă . O rezolvare a problematicii legate de
nepotrivirea dintre teoria evouț iei și religie a fost explicată de autori (precum creș tinii liberali)
care apreciază ca evoluț ia este doar un procedeu a creației aleasă de Dumnezeu.
Dialogul reprezintă o primă conexiune dintre știință și religie în care se scot in evidență
asemănările dintre cele două domenii, la nivelul ipotezelor, metodelor său a conceptelor . Barbour
arată că sunt moduri multiple de dialog po sibile între știință și religie. Avem, pe de o parte,
dialogul întemeiat pe similitudinile său analogiile care se pot stabili între metode. O altă formă
de dialog se poate concretiza atunci când știința ridică întrebări limită , de exemplu, despre
originea sa, ordinea universului. De asemenea, dialogul se poate plă smui atunci când concepte

1 Argyle, M, Psychology of religion (an introduction). London: Routledge, 2000, p.1
2 Barbour, I.G , Când știința întâlneste religia. Adver sare, stră ine sau partenere? ,Editura Curtea Veche, Bucuresti
2006, p.7
3 Idem 2 p.26

9
științifice sunt folo site pentru a lă muri sau a f ace o analogie în ceea ce privește relaț ia lui
Dumnezeu cu lumea. Se infăptuieș te, astf el, o deschidere a științei față de religie și a religiei față
de știință , fară a se ajunge la integrarea ideilor și concep telor din cele două domenii.4

I.2 Conexiunea dintre p sihologie și religie

După indicaț ia autorilor5 Paloutzian și Park, ultimele două decenii au reprezentat o
dezvoltare în domeniul psihologiei religiei , integrâ nd tipare conceptuale complexe și integrative.
Paloutzian și Park recomadă o serie de teme integrative ca an samblu de idei care se recunosc în
cele mai multe studii din domeniu:
Problema paradigmei . Nece sitatea unei paradigme în care să se întemeieze un cadru
pentru cercetare, deliberă ri și gândire, un paravan sub care să se deruleze cercetă rile din diferite
domenii și subdomenii. Soluț ia la această problemă este reprezentată de p aradigma
interdisciplinară multinivelară („multilevel interdisc iplinary paradigm”) propu să de Emmons și
Paloutzian, și care „recunoaș te valorile datel or la multiple niveluri de analiză fă când în acela și
timp a sumpț ii nereductive asupra fenomenului religios și spiritual ”.6
Teorie și metode . În decursul timpului, dar și in momentul de față , în dome niul
psihologiei religiei se manifestă o disen siune puternic ă privind teoriile care expun fenomenul
religios, precum și metodele care se pot utiliza în cercetarea sa. Acest fapt califică domeniul
psihologiei religiei să infățiș eze o perspectivă fragmentară și cu forme multiple față de
fenomenele studiate. Paloutzian și Park con sideră că modul în care va fi soluț ionat acest subiect
va influenț a viitorul p sihologiei religiei ca domeniu științ ific.7
Tema semnificaț iei. Studierea ințelesului („meaning”) a fost con siderat un curent special
în cercetarea din domeniul p sihologiei religiei, dar se poate discuta despre problema conceptului
de sens (semnificaț ie) și suficienț a puterii de a se impă ca cu abordă rile foarte diverse care s-au
ivit în psihologia re ligiei în ultimul timp . Esențialmente este descoperirea ră spunsului pe această

4 Idem 2 p.26
5 Paloutzian, R.F.; & Park, C.L.. Integr ative themes in the current science of the psychology of religion . In R.F.
Paloutzian & C.L. Park (eds.) Handbook of the Psychology of Religon and Spirituality. New York: The Guilford
Press, 2005
6 Emmons, R.A.; Paloutzian, R.F, The psychology of religion Annual Review of Psychology , 2003, vol. 54 , p.395
7 Idem 5

10
temă pentru invocarea unei teorii care să rezolve procesele incluse în fenomenul religios și să
colecteze perceperea religiei ca ansamblu de semnificaț ii.
Direcț ia psihologiei religie. Pentru ca o știință să se dezvolte, este nece sară constituirea
unei mase critice de idei care să reprezinte un punct de plecare pentru stimularea extinderii sale.
În psihologia religiei sunt î n desfăș urare numeroase studii și lucrări de cercetare , care sunt
capabile să constitui e procedeul de dezvoltare a domeniului.
Rolul p sihologiei religie. Cu privire la această temă, în momentul de față, există mai
multe întrebari pe care și le adresează psihologii decât ră spunsuri: Ce își propune psihologia
religiei? Cui i se adresează ? Cum se subordoneaza domeniului pșihologie ? Cum se pot folosi
cunoștințele achiziț ionate ? Putem constata că psihologia religiei se infațișează ca o disciplină
științifică mai degrabă la început de drum, cu toate însușirile unei astfel de perioade , mai ales cu
o perspectiva extrem de fragmentată asupra fenomenului studiat.

I.3 Caracter religios vs. caracter spiritual
Expresia de spiritualitate a fost utilizat ă tot mai des în psihologia religiei ceea ce a condus
la o confuzie în ceea ce privește delimit area spiritualită tii de religie și crearea unei imagini
dualiste asupra domeniului pe care îl definește .8 Zinnbauer și Pargament constată trei abordă ri
ale cercetărilor tradiționale, care remarcă aspecte di verse în stabilirea noțiunilor de religiozitate
și spiritualitate , care înglobează aria extinsă a termenului de religie: abordă rile substantivale
„definesc religia prin substanț a sa: sacrul”. Argyle ș i Beit -Hallahmi opinează că religia este: „un
sistem de credințe într -o putere divină sau supranaturală, și practici de venerare ș i alte ritualuri
îndreptate spre o astfel de putere”.9 Abordările funcț ionale scot in relief obiectivul pe care
religiozitatea îl are în viaț a oamenil or. Religiozitatea, consideră Batson ș i colaboratorii că este
„orice noi ca indivizi ajungem să atingem personal prin întrebările cu care ne confruntăm pentru
că suntem conștienți că noi, ca ș i ceilalti, suntem vii și vom muri”.10 Abordă rile tradiț ionale scot
în evidență aspectele personale ale religioz itații. O definiț ie în acest sens este construită de
William James, care ilustrează centrarea asupra „sentimentelor, actelor și experienț elor

8 Zinnbauer, B.J.; & Pargament, K.I,. Relgiousness and spirituality . In R.F. Paloutzian & C.L. Park (eds.) Handbook
of the Psychology of Religon and Spirituality. New York: The Guilford Press, 2005
9 Argyle, M. & Beit -Hallahmi, B. The psychology of religio n. London: Routledge, 1975, p.1
10 Jeff Greenberg, Sander L. Koole & Tom Pyszczynski (eds.), Handbook of Experimental Existential Psychology.
Guilford Press 141 ,New York, 2004, p. 141

11
oamenilor indivi duali în însingurarea lor, în mă sura în care se c onștientizează pe sine ca fiind în
relație cu orice ar putea considera ca divin”.11
Pe parcursul dezvoltării dezbaterilor î n ceea ce privește definirea religiei si spiritualitaț ii,
au fost precizate câteva opoziț ii între cele două concept e: substantiv vs. funcț ional – în cazul
religiei accentul cade pe aspectul substantival: religia este asociată ca o credință formală ,
practici le de grup și instituț ionalizare a acesteia . În c azul spiritualită ții accentul cade pe aspectul
funcț ional cu mențiunea că spirituali tatea este redată sub forma eforturilor individuale de a atinge
o varietate de scopuri sacre sau existeț iale în viață .12 Static vs. dinamic – religia este considerată
ca ceva static, raportările facându -se la „ceea ce religia este”, iar spiritualitate a se asociază cu
verbe ș i adjective dinami ce și este descrisă în dis curs prin cuvinte le: mișcător, împlinit ,
important. Obiectiv și instituțional vs. subiectiv ș i personal – numeroș i autori pun în antiteză
aspectele „instituționale”, „organizate” ș i „sociale” ale religiei cu calităț ile „personale”,
„transcendente” ale spiritualităț ii.13 Întemeiat pe credinț a vs. întemeiat pe emoț ii – în scrierile
teoretice, dar și în cons emnările empirice, religia este preponderent bazat ă pe credință , în timp ce
spiritualitatea se bazează pe emotii. Elkin și colaboratorii precizează că religia este
„instituț ională , dogmatică si teologică ”, iar spiritualitatea este „un mod de a fi la care se ajunge
prin conș tientizarea unei dimensiuni transcendente și care este carac terizată prin anumite valori
identificabile legate de sine, alții, natura, viață ș i orice este considerat Ultim”. N egativ vs. pozitiv
– în numeroase lucră ri spiritualitatea se asociază cu o valență pozitivă: „cel mai înalt potenț ial
uman”, „stări afective plăcute”. Religia se asociază cu aspecte negative: „credința lumească”
(„mundane faith”), „doctrină depăș ită”, „obstacol instituțional în fața potenț ialelor umane”. 14
Se constată că în cadrul opoziț iilor, religia este înfățișată ca ceva perimat , rigid și limitat ,
iar spiritualitatea este înfățișată ca o expresie mult mai pozitivă . Utilitatea de a polariza
religiozitatea ș i spiritualitatea este imprecisă . Această polaritate este î n strânsă legatură cu faptul
că se utilizează greș it anumite cuvinte ș i conce pte. De cele mai multe ori opoziț ia se produce
între religie și spiritualitate, nu între conceptele religiozitate și spiritualitate.15 După cum conchid
Miller si Thorensen , paralela ar trebui să se facă între religiozitate, exemplificată în termeni de

11 William James, The Varieties of Religious Experience: A Study in Human Nature, Being the Gifford Lectures on
Natural Religion Delivered at Edinburgh in 1901 –1902, Longmans , Green & Co, 1902, Harlow, p.42
12 Idem 8, p.24
13 Idem 8, p.25 -26
14 Idem 8, p.26 -27
15 Idem 8, p.27

12
credin țe și practici individuale și spiritualitate, considerată „o activitate umană sacră”, nu între
spiritualitate ș i religie, deoarece religia este caracteri zată ca un fenomen și proces instituț ional.16
Reacția față de această dezbatere, Zinnbauer și Pargament consideră faptul că religiozitatea ș i
spiritualitatea sunt concept e multidimensionale ș i opoziț ia existent ă în clipa de față în literatura
de specialitate este doar un demers reducț ionist.
Chiar dacă literatura de specialitate prezintă diferenț ele dintre religiozitate și
spiritualitate, există ș i relatări î n ceea ce privește suprapunerea celor două concepte. Element
central al suprapuneri i concep telor de religiozitate ș i spiritualitate este „că utarea sacrului” sau
după cum citează Emmons ș i Paloutzi an „Miezul sacru („the sacred core”) este ceea ce este
central în amândouă experiențe, religioasă si spirituală ”.17

I.4 Religia ca tip de comportament uman
Punctul de vedere sociologic consideră că religia a luat naștere și există în prezent pentru
că ea îndeplinește anumite funcții precise î n viața individului : Funcția cognitivă. Religia
reprezintă o formă de explicare a lumii, în condițiile in care se manifestă absența cunoașteri i
științifice. Una dintre modalit ățile de cunoaștere, caracteristică religiei este reprezentată de forma
preteoretică, mitologică. Forma pre teoretică este nuanțată de orientare a antropomorfică,
conturând însușirile existenței umane ( una din primele existențe la care cunoașterea umană a
avut acces), pentru a explica toate celelalte domenii ale existenței. Având in vedere această
perspectivă, ant ropologul social englez E. B. Tylor opinează o primă teorie sistematică, bazată pe
o mare cantitate de date. E.B. Tylor consideră ca este caracteristic ă religiei conceptul de suflet ,
care s-a dezvoltat din tentativa omului primitiv de a explica o serie de experiențe cum ar fi
visele, transa și mortea .18 Funcția acțională . Religia este o constituire de extensii a capacităților
umane restrănse de acțiune. Argumentarea lui James Fraser apreciază că omul primitiv a căutat
să abordeze lumea in căutarea completării tehnic ilor sale curente, prin magie (multitudine de
tehnici prin care omul experimentează si încearcă să realizeze scopurile sale prin supunere a
forțelor supranaturale). Religia a luat naștere în momentul în care omul a realizat că actele

16 Millier, W.R.,Thoresen, Spirituality, religion and health: An emerging research field, American Psychologist , 58,
Washington, 2003, p. 27
17 Idem 9 p. 382
18 E.B. Tylor, Primitive Culture: Researches Into the Development of Mythology, Philosophy, Religion, Art, and
Custom , Volume 1, Bradbury, Evans, and Co., printers, whitefriars, London, 1871, p. 4

13
magice sunt ineficace. În loc ul încercării de a controla forțele supranaturale prin intermediul
descântece lor, formule lor, ritualuri lor, omul încearcă să determine , să solicite ajutorul acestora,
supunându -se lor.19 Funcția de reducere a anxietății. Bronislaw Malinowski a expus teoria că
magia și religia sunt modalități de reducere a anxietății în împrejurările care depășesc mijloacele
de realizare efective de control ale omului. Religia înfățișează o "sacraliz are a crizelor vi eții
umane". Religia reprezintă răspuns ul față de tragediile vieții umane, la antagonismul dintre
realitatea propriu zisă si proiectele umane .20 Funcția socială (structurantă). Émile Durkheim ,
afirmă că funcția religiei este de a explica superioritatea morală a societății față de membrii
acesteia , păstrând astfel solidaritatea societății . Dumnezeul grupului de oameni nu este altceva
decât grupul însuși. În ceea ce privește reli gia, societatea se sacralizează pe ea însăși.21 Funcția
compensatorie . Karl Marx și Friedrich Engels22 constată un rol compensatoriu a religiei în
societățile stratificate din punct de vedere social. Explicația constă in faptul că religia se
manifestă sub forma unui protest contra unei lumi aliena te, dar un protest lipsit de putere, făcând
in acest fel tolerabilă lumea reală în speranța de a obți ne o compensație în l umea iluzorie de după
moarte. Din acest punct de vedere, religia ia forma unei funcții de stabilitate, menținând
rânduiala socială care are efectul de a favoriza clasele dominante. Funcția identitară. Studii le
recent publicate arată intr-un mod convingător că valoarea religiei reprezintă un puternic
instrument al constituirii și prezervării identității unor comunități lor etnice sau chiar a
comunități lor formate exclusiv prin aderere a la o credință religioasă. Religia reprezintă un li ant
pentru via ța socială și un instrument eficace de dezvoltare a coeziunii sociale.
Gordon Allport a propus una dintre cele mai influente paradigme pentru a m ăsura religia
reușind să facă dinstincția dintre orientarea religioasă intrinsecă si cea extrinse că. Indivizii cu o
orientare religioasă intrinsecă au motivații personale și interiorizate, fiind influențați de
credințele lor peste frontiera serviciilor f ormaliste oferite de biserică, simt urmăr ile influenței lui
Dumnezeu în viața lor, vizitează cu regularitate lăcașuri de cult și se documentează despre
credinț a lor. Caracteristici le prezente sunt o reflexie a unui devota ment matur și sincer față de
religie. Indivizii cu orientare a religioasă extrinsecă utilizează religia pentru obține rea sau

19 J. Fraser, Creanga de aur vol.1, Editura Minerva, București, 1980, p. 22
20 B. Malinowski, Magie, Știință și Religie , Editura Moldova Iași, 1993, p. 57
21 E. Durkheim, Formele elementare ale vieții religioase , Polirom, Iași, 1995, p. 199
22 F. Engels , Anti -Duhring , As book, Leipzig, 1878, p. 60

14
accentu area beneficiilor personale propuse de aceasta , iar motivația lor se încadreaza în
exteriorul cadrului religios.23
Charles Glock propune paradigma dimensiunilor religioase , care, în primă fază , identifică
cinci dime nsiuni ale religiozității. R eligiozitatea existențială, vizează experiența de natură
emoțională, subiectivă, r esimțită de individ și raportată la propria sa religia . Religiozitatea
ideologică include expectanțele asociate de adepții unui cult religios cu dogmele și credințele
acelei religii. Religiozitatea ritualistică se reflectă în procedeele evlavioase caracteristice unei
religii, de exemplu rugăciunile sau postul . A patra dimensiune, cea a religiozității intelectuale
cuprinde așteptările ca individul religio s să fie informat și să aibă percepția dogmelor și
scripturilor religiei sale. A cincea dimensiune este reprezentată de religiozitatea consecventă ,
principala preocupare fiind modul în care se exprimă credințele religioase în comportamentul
persoanelor. Modelul este modificat in 1968 de Stark și Glock eliminând cea de -a cincea
dimensiune, cea a religiozității consecvente și separă dimensiunea ritualistică în practici private
și practici publice , păstrâ nd totuși diviziunea în cinci dimensiuni . Wimberly și Huber înfăptuiesc
revizu irea teoriei lui Glock , aceștia stabilind interacțiunea dintre dimensiunile centrale explicate
din punct de vedere sociologic și sistemul abstract al religiozității personale, definit dintr -o
viziu ne psihologică.
Conținutul rezultatelor lor reiese: dimensiunea intelectuală , este conform tezelor sociale
reprezentată de persoanele religioase ce posedă anumite informații si cunoștințe despre religia lor
și pot să expună perspectivele lor asupra divinului , transcendentului . Operaționalizarea se
produce prin analiza frecvenței gândurilor față de problemele religioase, indicator care nu a fost
influențat de afilierea religioasă. Dimensiunea ideologică se raportează la expectanțele sociale în
ceea ce privește prezența la persoanele religiose a unor credințe despre substanța unei realități
transcendentale și conexiunea dintre transcendental și om. Analizând viziunea asupra ideii
plauzibile a existenței unei realități transcendentale se obține un indicator general pentru
dimensiune a ideologică . Dimensiunea practicilor publice constă în semnificația așteptărilor
sociale care implică apartenența religioasă și manifestarea ei prin asistarea la activități și ritualuri
comune religioase publice. Indicatorul acestei dimensiuni este înfățișat de frecvența cu care u n
individ asistă la activități religioase .

23 P. Păduraru, Evoluția statutului religiei în psihologie , PSIHOLOGIA SOCIALĂ, Universita tea „Alexandru Ioan
Cuza”, Nr. 34 (II)/2014, POLIROM, Iași, 2014, p p. 98-99

15
Așteptările sociale prin care se admite că indivizii religioși se dedică activităților și
ritualurilor religioase, iar solititudinea spațiului personal este conform dimensiunii practicilor
private. Indicatorul es te analog celui de la practicile publice . Dimensiunea religiozității
existențiale încadrează așteptările sociale conform ideii că indivizii religioși sunt într -un fel de
legătură, relație cu divinitatea și din această cauză îi afectează din pu nct de vedere emoțional. Se
poate conclu ziona că prototipul celor cinci dimensiuni centrale ilustrează întreaga viață
religioasă și este conform definițiilor pentru spectrul spiritual, dar și pentru spectrul religios .24

Concluzie
În primul capitol regăsim aspecte ce exemplifică relația dintre religie și psihologie, modul
în care religia și metodele științifice au evoluat pentru o integrare a celor două domenii. În faza
incipientă, majoritatea autorilor considerau că nu există o legătură clară între domenii precum
religie și psihologie, dar la sfârșitul secolului al XX -lea și începutul secolului XXI a reprezentat
o dezvoltare în domeniul p sihologiei religiei , integrând tipare conceptuale complexe și
integrative . Un alt aspect foarte important pentru această lucrare îl reprezintă dihotomia
conceptelor religiozitate – spiritualitate deoarece nu s -a putut stabili în mod clar diferențele ce
caracterizează aceste două concept sau dacă acestea se află în corelație. L iteratura de specialitate
prezintă diferențele dintre religiozitate și spiritualitate, dar există și relatări în ceea ce privește
suprapunerea celor două concepte. Principala diferență o reprezintă modalitatea de raportare a
individului, religia fiind caracteri zată de un angajament interpersonal deoarece aceasta se
înfățișează ca un fenomen și proces instituțional , iar spiritualitatea având valențele
angajamentului intrapersonal deoarece aceasta este caracterizată în cea mai mare măsură de
dimensiunea transcende ntală și emoție. Printre nivelurile multiple pe care le împart cele două
concepte, autorii enumeră afectul, senzația, biologicul, cogniția, moralitatea, identitatea, sensul
(„meaning”), comportamentul, creativitatea, rolurile, relațiile, personalitatea și
autoconștientizarea . Element central al suprapunerii conceptelor de religiozitate și spiritualitate
este „căutarea sacrului” sau după cum citează Emmons și Paloutzian „Miezul sacru („the sacred
core”) , este ceea ce este central în amândouă experiențe, rel igioasă si spirituală. Conform
modelului modificat in 1968 de Stark și Glock , cele patru dimensiuni, cea intelectuală,

24 Idem 23, p. 99

16
ideologică, a practicilor publice și dimensiunea religiozității existențiale inițiază ideea unei
ilustrări a vieții religiose, dar care s e poate încadra la fel de bine și în spectrul spiritualitate.
Această lucrare are obiectivul de a verifica prin intermediul instrumentelor folosite să observe
dacă cele două aspecte, cel ce aparține de conceptul religiozitate și cel ce aparține de concept ul
de spiritualitate se intersectează la anumite niveluri.

II. Comportamentul uman. Psihologia religiei și comportamentul
religios
II.1 Noțiunea de comportament și modele explicative ale comportamentului

În Psihologie Generală25, Andrei Cosmovici afirmă că pentru a înțelege comportamentul
este important să se facă referire la organism, dar trebuie luat în considerare ambianța socială și
structura psihică dobândită de individ . Pentru întelege rea comportamentul uman se presupune
raportarea la trei factor i, omul reprezentând un individ biopsihosocial. Structurile unui
comportament pot fi sesizate raportându -se la experiența personală, ca o structură biologică și
psihică, dar și la mediul ambiant. Comportamentul semnifică , „latura cea mai evidentă a
persona lității, fi ind cea mai ușor observabilă și în același timp, cea mai susceptibilă de a fi
supusă interpretării” . 26
Propunerea teoriilor psihanalitice ale personalită ții în ceea ce privește perspectiva asupra
comportamentului, în asociere cu noțiunea de inconștient, p un accent ul pe forțele dinamice
interioare ce controlează și reglează comportamentul. Teoria psihanalitică27 poate fi considerată
o teorie motivațională a comportamentului uman, sugerând că multe dintre comportamentele
umane sunt produse și susținute de motive inconștiente. Multe din gânduri le, sentimente le și
motive le noastre se situează în inconștient din rațiuni bine fundamentate , iar infiltrarea lor în
conștient ar produce disconfort și supărare. Psihicul încearcă să bloc heze pătrunderea lor în
conștient , pentru evitarea unor asemenea experiențe incomode . Toate aceste conținuturi ale
inconștientului se evidențiază în conduita cotidiană și le putem regăsi în ceea ce psihanaliza

25 A. Cosmovici, Psihologie Generală , Polirom, Iași, 1996, p. 12
26 O. Popa – Velea, Științele comportamentului uman: Aplicații în medicină , Editura Trei, București, 2 010, p. 14
27 A.Opre, (coord.), Noi tendințe în psihologia personalității. Modele teoretice , vol I, E ditura ASCR Cluj -Napoca,
2002, p . 5

17
califică drept false percepții, acte ratate, l apsus, comportamente iraționale etc. Conform
modelul ui topografic, toate emoțiile sunt plasate în sfera conștientului . Freud a ajuns la concluzia
că modelul topografic este superficial și nu este capabil să explice în totalitate compl exitatea
funcționării psihice. Freud a avansat o teorie nouă pe care a sintetizat -o sub forma modelul ui
structural. Freud prezintă personalitatea prin intermediul a trei constructe: id, ego și supraego.
Freud afirmă că cele trei componente nu trebuie considerate ca trei compartimente distincte în
mintea noastră și nici ca entități biologice tangibile . Din acest ă cauză, ele nu pot fi înțelese
separat, ci doar prin intermediul interrelație i. În cadrul unei personalității mature normale , cele
trei constructe determină comportamente integrate și echilibrate. Id-ul este determinat biologic și
este partea cea mai primitivă a personalității umane.
În concepția Freud iană28, punctu l de plecare al perso nalității este biologică, fiind
caracteri zată de id, elementul fundamental . Id-ul reprezintă impulsurile instinctuale: sexual e,
agresiv e și cele în legătură cu nevoile primare. Id -ul funcționează după principiul plăcerii,
potrivit căruia se urmărește găsirea plăcerii și evitarea durerii . Dorințele care nu sunt satisf ăcute
produc tensiune, iar eliberarea tensiunii se încearcă a fi găsită prin intermediul soluții lor reale, fie
prin intermediul fantezie i. Id-ul este caracterizat de irațional itate și impulsiv itate, nefiind afectat
de restricțiile sociale. Freud apreciază că părți le personalității sunt într -un continuu conflict – id-
ul încearcă să dobândească gratificarea impulsurilor, în timp ce superego -ul hotărăște standardele
morale, uneori mult prea înalte și foarte greu de atins. Ego -ul este forțat să mențină echilib rul
dintre aceste două forțe antagonice și nevoile externe ale realității sociale.
Teoria behaviorist ă, reprezentată de Watson29 și Skinner30, exprimă ideea conform căreia
comportamentul este un rezultat al învățării și al modelării individuale. Ulterior, Bandura
formulează teoria conform căreia, comportamentul este rezultat al învățării sociale . Skinner
ajunge la concluzia conform căreia comportamentul nu este condiționat de cauze interioare, ci
este condiționat de efectele mediului extern. Ski nner, ca și Watson, a opinat că obiectul
psihologi ei poate fi numit disciplină științifică doar în momentul în care își va limita atenția
asupra compo rtamentului observabil și în ceea ce privește operațiile vizibile, care se produc
asupra organismului din exterior . Skinner a confirmat ideile lui Pavlov și Watson cu privire la

28 Freud, S. (1923) 'The ego and the id', in Standard Edition of the Complete Psychological Works of Sigmund
Freud, 19 (London: Hoga rth Press ), apud , Opre, Ad rian (coord.), op. cit., p. 6
29 Watson, John, B., ”Psychology as the behaviorist views it”, în Psychological Review , nr.20, 1913, pp. 158 -177
30 Skinner, B. F., ”Superstition' in the pigeon ”, în Journal of Experimental Psychology , 38, 1948

18
faptul că anumite comportamente sunt învățate prin intermediul condiționă rii clasice.
Condiționarea pavloviană presupune că stimulul neutru precede , solicitând răspunsul condiționat
și astfel s e permite învățarea. Cu toate că a susținut condiționarea pavloviană, Skinner31 a
susținut că mare part e a actelor învățării se subordonează de ceea ce se întâmplă ulterior apariției
comportamen tului. Modelul expus de Skinner pentru explica rea acest ui tip de învățare este
folosit sub denumirea de condiționare operantă.
Bandura32, a exprimat ideea că nu doar mediul condiționează comportamentul, ci și
comportamentul condiționează mediul. F enomen ul este numit de Bandura det erminism reciproc.
Autorul opinează că învățarea se produce prin faptul de a observa ce fac ceilalți și prin observația
consecințelor comportamentului lor. Tipul de învățare expus de Bandura a fost denumit învățare
socială sau observațională. Bandura accentuează rolul cauzelor inter ioare ale comportamentului
individului, reprezentate de gânduri, credințe și așteptări. Comportamentul poate fi explicat ca
rezultat ul învățării sociale.
Teoriile cognitive privesc c omportamentul ca rezultat ul interpretărilor personale al e
evenimentelor. Teoreticienii orientării cognitive se raportează dincolo de modelul stimul -răspuns
și afirmă că învățarea nu are cum să se producă pe un teren pustiu . Informațiile sunt primite,
asimilate, analizate și raționalizate de individ conform cunoștințelor, ideilor lui anterioare.
Deficiențele de raționalizare și de conceptualizare sau credințe iraționale gata formate determină
producerea comportamente lor anormale. Pentru modificarea comportamente lor este necesar și
recomandat restructurare cognitivă sau reo rganizare a tiparelor de gândire. Fiecare individ
creează propriile concepte, predicți și ”ipoteze experimentale”, pentru înțelegerea și pentru a se
descurca în lumea în conjurătoare . Concepte le necunoscute au fost numite de Kelly33 constructe
personale. Kel ly supune atenției importanța determinanților cognitivi ai comportamentului uman,
între stimul și reacție găsindu -se determinanții cognitivi.
Teoriile umaniste enunță ideea c omportamentul ui care este expus ca o tendință înnăscută
de a dezvolta abilități constructive și sănătoase, denumită de Rogers actuali zare, sau ca tendința
de a satisface ierarhic nevoile umane, construct expus de Maslow .34 Rogers a pus în evidență

31 Skinner, B.F., Contingencies of Reinforcement: A TheoreticalAanalysis , New York: Appleton -Century Crofts,
1969, apud , Opre, Adrian (coord.), op. cit. p. 11.
32 Bandura, A., Self-inforcement: Theoretical and Methodological Considerations , C.M. Francks, & G.T. Williams
(Eds.), Annual Review of Behavior Therapy, vol. 5, 1978, apud , Opre, A., op. cit., p. 12.
33 Kelly, G.A., The Psychology of Personal Constructs , Norton, New York, 1955, apud , Opre, A., op. cit., p. 12.
34 Maslow, Abraham, Motivație și Personalitate , Editura Trei, Craiova, 2007, p. 151

19
importanța interacțiunii părinte – copil, în special tipuri le de interacțiune care conduc înspre
psihopatologie. Rogers, primul teoretician al personalității care pune accentu l pe noțiunea de
sine, care s -a demonstrat ulterior a fi o noțiune foarte important ă și studiat ă intens . Maslow a
îndreptat studiul spre indivizii foarte echilibrați, considerând că teoriile fundamentate în totalitate
pe datele clinice pot furniza doar adevăruri parțiale în ceea ce privește personalitatea umană.
Teoria lui Maslow este foarte cunoscută pentru abordarea din punct de vedere ierarhic a nevoilor
umane. Maslow a exemplificat faptul că un nivel, cum ar fi cel al nevoii de afiliere, se dovedește
a fi neimportant, până în momentul în care nivelurile inferioare, cum ar fi nevoia de securitate,
nu sunt satisfăcute măcar într -un anumit grad.35

II.2 Comportament și procese psihice implicate

Procesele psihice cooperează în ceea ce privește modelarea comportamentului, viața
psihică fiind deosebit de omogenă. Perceperea comportamentului uman atrage după sine
referire a la structura psihică a individului , care are rădăcini înde osebi din experiența anterioară ,
sistemul psihic în sumînd concepții le, însușiri le temperament ale și de caracter, sentimente le și
amintirile individuale, dar la fel de importantă este referirea în ceea ce privește organism ul și
ambianța socială. Perceperea comportamentului uman admite raportarea la cei trei factori, omul
reflectând individ ul biopsihosocial.
În cadrul oricărui fenomen psihic, se po ate deosebi configurația cognitivă, afectivă și
motorie . Se poate scoate în evidență aspectul inseparabil dintre cognitiv și afectiv, cognitiv și
motor, dar și cea dintre afectiv și motor în diferite procedee . Comportamentul este provocat și
direcționat prin intermediul impulsurilo r, intereselor, sentimentelor, fenomenelor volunta re, dar
și prin intermediul funcțiilor psihice, acele funcții psihice care îi înfățișează structura, modul de a
acționa reprezentate de percepție, memorie, gândire etc.
Procesele cognitive pun în evidență , într-o primă fază, reproducerea internă a realită ții și
aspectul de organizare a realității , semnificănd ”reflectarea în mediul inter n a realității
exterioare”36 , dar și ”manipularea reprez entărilor pe baza unor reguli”37 . Într -o fază ulterioară,
aspectul de reproducere și organizare a informației crează condiții pentru interpretarea realității și

35 Idem 8, p.10
36 M. Miclea, , Psihologie cognitivă: modele teoretico – experimentale , Polirom, Iași, 1999, p. 26
37 Ibidem

20
stocarea semnificației în scenarii comportamentale. Procesul face referire la învățare, gândire și
memorie. Prin intermediul învățării sunt concentrate experiențe le noi, care sunt depozitate ,
mediate de memorie și modificate sau manipulate de gândire. Gândirea favorizează stabilirea
raportului la sine, fiind una din condițiile formării imaginii și conștiinței de sine. O mare parte a
comportamentului marchează profund legătura dintre scopuri le și cunoștințele deținute . Aceste
aspecte nu lămuresc în totalitate complexitatea comportamentului, dar alcătuiește un factor
însemnat în explicarea lui38. Absența funcționării corecte a proceselor enumerate ,
comportamentul ar avea de suferit, fapt demonstrat de patologia p sihiatrică.
Procesele afective reprezentate de emoții, sentimente și pasiuni au rolul de a accentua și
sprijini din punct de vedere energetic comportamentul și contribuie la faptul de a iniția, declanșa
și menține comportam entul, în relație cu stimulii externi sau interni, dar și cu probabilitățile de
satisfacere a trebuințelor. Cu ajutorul afectivității și funcției reflectorii, individu l are
capabilitatea de a vibra, de a empatiza , de a realiza transpunerea subiectiv ă, iar cu ajutorul
funcției adaptat iv – reglatorii, individul este capabil să-și reconstrui ască subiectiv legăturile sale
cu lumea, fiind astfel capabil să -și regleze conduita cerințelor lumii externe.
Între c ompor tament și afectivitate se realizează un raport de interdependență:
comport amentul poate să fie produs de stare a afectivă, de exemplu tristețe -încetinea lă, dar
comportamentul poate produce la rândul său stare a afectivă, de exemplu un individ poate încerca
să reitereze un comportament care în trecut a rezultat plăcere . În ambele sensuri , tonusul afectiv
are natura de influența re a formării reprezentări lor realităților și manipularea acestora, făcându –
se referire în acest context la procesele cognitive, dar și direcționarea către scop și faptul de a
persista în atingerea lui, făcându -se referire la procesele motivațional – volitive.
Procesele motivațional – volitive fac referire la elementul vieții psihice care are rolul de a
iniția și de a susține un comportament. Legătura dintre aceste procese și procesele afective constă
în fap tul de a urmări și realiza scopul care este generator al satisfacție i, iar satisfacția dobândită
datorită atingeri i scopulu i tinde să fie cu atât mai mare cu cât scopul are complex itate și
implicare mai puternică. Exemplul pentru procese le enumerate este reprezentat de piramida lui
Maslow.
Scott Peck, psihiatru american, dezvolt ă ideea celor 4 stadii a dezvoltării moral -spirituale
acestea fiind stadiul haotic antisocial , instituționalizat , sceptic și mistic , iar acest concept este

38 Idem 36, p. 29

21
asemă nător cu piramida motivațiilor39. În opinia autorului american , un individ care se află într-
un stadiu mai înaintat, comportament ul său este mai echilibrat și manifestă o conduită prosocial ă
mai accentuată cu o adaptabilitate crescută față de mediu . Peck semnalează că aceste stadii nu au
un punct fix și că sunt indivizi care pendulează ascendent și descendent între aceste stadii . O
altă menționare aduce în discuție idee că dezvoltarea personalității rezultă din procesul
socializării si a procesului de asimilare a une i forme culturale . Mediul și cultura sunt
responsabile în ceea ce privește dezvoltarea spirituală a individului, în conformitate cu Peck .
Comportamentele spirituale , morale sunt deprinse din actul învățării, dar ce nu s -a putut
demonstra este faptul că o sursă interioară a individului cauzează aceste comportamente și nu
sunt cauzate doar de influența externă , produsă de fenomenul pedeapsă și recompensă. Se poate
afirma ideea comportament ului moral format, sau produs de factorii social i și cul tural i, dar apare
întrebarea în legătură cu nevoia individului spre moralitate sau spiritualitate. În aceeași
modalitate în care comportamentul căutării de sens se determină prin intermediul necesității
actualizării a sinelui, ar putea exista și o necesita te spirituală pentru deter minarea unei alte
căutari a sensului.40

II.3 Concept al comportament ului religios . Modele explicative .
Vergote definea religia ca ansamblu l limbaje lor, sentimente lor, comportamente lor și
simboluri lor, toate acestea vizând o entitate divină, supranaturală41. Vergote stabilește că prin
intermediul religie i se poate identifica un ansamblu de comportamente și sentimente, realizându –
se în acest mod conexiunea dintre afectivitate și manifestarea din punct de vedere
comportamental a acesteia. Stilul de via ță al individului credincios este influențat de credința
proprie , înglobând sistemele psihologice interne, cum ar fi : motivația, voinț a, atitudinea,
comportamentul, afectivitatea , experiența și modul de gândire.
Abordare a integra lă a lui Fizzotti42 are în vedere caracterul omogen al individului ,
accentuând aspectul dezvoltării ființei umane într-o ambianță social ă și cultural ă, de asemenea se
ia în calcul și factorul biologic. Fizzotti recomandă o grilă pentru a se realiza analiza

39 Scott Peck, The different drum: community making and peace , Touchstone, New York, 1987, p p. 48-52

40 Idem 34 p. 93
41 A. Vergote, Psychologie religieuse , Bruxelles, Dessart, 1966 , p. 10
42 E. Fizzotti, Sette e nuovi movimenti religiosi , Paoline Editoriale Lilbri, San Paolo, 2007 , p p. 75-77

22
comportamentului religios, încadrând criteriile precum: intenționalitate, integralitate,
dinamicitate și semnificație culturală. Intenționalitatea descrie comportamentul religios ca
derivat al faptul ui că acțiunile individului sunt într -o puternică conexiu ne cu unitatea psihică a
individului . Având în vede re că toate aspectele sunt în relație, în felul acesta se poate afirma că
oricărui comportament i se poate aribui o intenție. Rolul determinant este ocupat în acest context
de factorii motivaționali sub f orma trebuințe lor, motivații lor, intenții lor, convingeri lor.
Integralitatea descrie comportamentul religios sub aspectul dimensiunii religioase care are ca
obiectiv înglobarea și integrarea experienței umane în toate aspectele existenței . Integralitatea
formează conexiunea cu întregul individului , în acest fel oferind un caracter propriu . Individul
religios conferă semnificații religioase acțiunilor întreprinse de către acesta . Dinamismul
înfățișează comportamentul religios prin prisma continuității evolu ției, metamorfozării
individului .
Fizzotti43 stabilește modele comportamentale care se potrivesc cu principalele teorii în
psihologie, modele care c onferă o m etodă de a lectura și interpreta sensul psihologic a
comportamentului religios. Modelul psihodinamic a fost fundament at pe teoria freudiană, dar a
fost variat și reelaborat prin demersul specialiștilor ca Jung , Adler , Eriksson. Poziția principală a
teoriei în ceea ce privește modelul psihodinamic infățișează că individu l, în foarte puține ocazii
este conștient de determinisme le care îi sprijină acțiunile. Cauzele care condiționează un
comportament sau un anumi t act sunt de natură inconștientă și din această cauză cu greu se poate
intra în contact cu acestea . Interpretăril e pe baza teoriei psihodinamice iau o cale diferită în ceea
ce privește sarcina psihologică a religiei. Fizzotti relevă prin intermediul criteriilor interpretative
a comportamentului religios, procesele interne, prin intenționalitate incluzînd procedeele p sihice
energizante, iar integralitatea și dinamismul conferă formarea și evoluția personalității. Fizzotti
face referire, de asemenea și la procesele externe, evidențiate prin semnificația culturală,
comportamentul religios înfățișat ca un rezultat al aces tor procese externe.
Carl Gustav Jung constată că religia este o necesitate inconștie ntă, iar această a titudine
se caracterizează ca o valoare considerabilă și de o intensitate psihică deosebită . Reprezentarea
lui Jung în ceea ce privește religia, înfățișează faptul că aceasta nu se fundamentează pe aspectele
credință și tradiție , ci religia îsi are rădăcinile în arhetipuri , constituind substanța religiei. În
concepția lui Jung, individul are un instinct religios a priori, impuls religios , fiind funcție psihică,

43 Idem 42, pp. 78-80

23
iar acest instinct îi conferă oportunitatea și tiparul în ceea ce reprezintă activitățile potrivite .
Definiția religiei din perspectiva lui Jung susține că atitudinea religioasă reprezintă o atitudine
colecti vă. Oric are manifestare a atitudinilor religioase impune o refacere a impulsuri lor psihice
inconștiente sub configurație simbolică, universală și arhetipală.
Modelul comportamentalist a fost sprijinit și inițiat de Watson și Skinner. Conform
model ului, indivizii au un comportament într -o anumită direcție deoarece su nt supuși anumitor
condiționări. Se scoate în relief aspectul stimuli lor și răspunsuri le ca fiind procese le
condiționării . Poziția psihologilor comportamentaliști în ceea ce privește religia este una
indiferentă, chiar de negare și refuză acest aspect deoarece nu poate fi supus observații lor directe
și precise, în sensul că această ipostază nu ține de emoții , gânduri, conștiință .
Modelul social afirmă că majoritate din comp ortamentele individului sunt sub influența
forțe lor sociale. Cei care au sprijinit acest model, cum ar fi Bandura, iau în considerare rolul
religiei și scot în evidență relațiile din interiorul grupului sau relațiile credincios ului în interiorul
grupului. Majoritatea comportamentelor individului sunt preluate și învățate cu ajutorul
interacțiunilor cu grupul și în interiorul grupului urmând modele și stereotipuri . În acest model,
de o importanță covâ rșitoare este corespondența cu normele grupul ui de care aparține.
Modelul cognitiv își are rădăcinile în credința că indivizii reacționează la semnificația
unui stimul, decât la însuși stimulul . Un exemplu concludent este reprezentat de imaginea unei
persoane care se pune în genunchi în fața unui anumit monument , iar un comportament de acest
fel se activează deoarece individul atribuie o semnificație deosebită respectivului monument .
Modelul admit e un aspect esential, acela că indivizii răspund experienței lumii cu lumea însăși,
depinzând de interpretarea atribuită acesteia.
Modelul umanistico -existențial se fundamentează pe teoriile psihologiei umaniste,
printre inițiatori fiind Carl Rogers, Abraham Maslow , May Rolo și Victor Frankl. În
conformitate cu acest model , fiecare individ, la naștere, dispune de o capacitate pozitiv ă de a
crește , ce scoate în relief tensiune a înnăscută de a atinge un grad de integritate și
completitudine. Maslow și May sprijină autorealizare a, iar Frankl sprijină noțiunea de
autotranscendență. A ceste două concepte fac referire la capacitatea individului de a se concentra
spre sine, pe posibilitățile proprii, și faptul de a-și îndeplini personalitatea propria într-un grad de
responsabilitate și libertate . În ceea ce privește religia , modelul sprijină ideea c ă o credință
caracterizată de maturitate reprezintă un mod , o cale prin se poate realiza o dezvoltare deplină și

24
aduce relaționare a cu propriul sine, având caracterul scopului original și unic al existențe i
proprii .
Psihologia transpersonală extinde studiul psihologic către dimensiunea spirituală a
existenței individului , axându -se pe studiul fenomenelor și stărilor în care indivizii
experimentează conexiuni profunde cu interiorul propriei ființe , cu aspectele fundamentale a
universul ui. Se consideră a fi un punct de vedere evoluat, intr -un mod natural a teoriei
psihologiei umaniste. Modelul transpersonal c onferă viziune a sistemică și holistică, pentru că
dorește să depășească limitele himerice ale individului, diversitatea culturală și națională,
formare a din punct de vedere profesional și formarea de personalitate . Modelul transpersonal
străbate diversitatea și culturile și oferă un tip de înțelegere și percepție completă. Cunoaștere a
completă derivă din creativitate, iluminare a mistică și intuiți e. Fizzotti dă o explicație în ceea ce
privește comportamentul religios ca fiind un aspect ce depășește granițele individuale,
profesionale sau culturale . Comportamentul religios se înfățișează aici cu un caracter sistemic,
unic, holistic și integrator. F izzotti este cel ce a numit acest model transpersonal pentru că
sprijină depășirea limitelo r individului, dar acest model este unul transcultural .

II.4 Multidime nsionalitatea vieții religioase în psihologie . Comportament religios
și procese psihice implicate.

În cartea The psychology of religion44, se fundamentează ideea că un comportament
religios este rezultatul interacțiunilor variabile lor cognitive constituite din credință , valorile
religioase și componentele afective. Fizzotti indică viziune referitoare la realitate a cu mai multe
dimensiuni45, iar Hunsberger , Hood, Spilka, Gorsuch stabilesc comportamentul ca suma
componentelo r sale, credință, v aloare, afectivitate și obicei. În cadrul comportamentului religios,
anumite procese psihice sunt implicate și formează acest comportament într -o anumită direcție.
Unul din aceste procese este percepția , proces psihic cognitiv senzorial fundamental prin care se
reflect ă într-un mod unitar și integral caracteristicile obiectelor și fenomenelor în momentul în
care acestea exercită o influență directă către organele de simț. Percepția este însușirea psihicului

44 Spilka, Bernard, Hood, Ralph, Hunsberger, B., Gorsuch, Richard, The psychology of religion, third edition, an
empirical approach , Guilford, New York, 2003, p. 34
45 Idem 42 p. 79

25
de reflectare a impresiilor obiectelor și implică gândirea, memoria, imaginația, astfel formînd
imagini sintetice ale obiectelor ce sunt recep tate, bazându -se pe experiența subiectivă,
determinând interese, aptitudini, stări afective. Percepția implică prezența di verselor senzații și
rezultă în același timp cu senzațiile.
Reprezentarea46 este un proces cognitiv și senzorial, reprezentând imaginea fenomenului
sau obiectului , fără să acționeze în momentul dat asu pra organelor de simț, fiind imaginea
secundară a obiectului sau fenomenului și este menținută în memorie. Reprezentările semnifică o
imagine generală a obiectului. Din multiplele imagini ale percepției se ivesc cîteva imagini
generalizate în care conținutul lor este compus din elementele cele mai important e: culoarea
dominantă, dimensiunile obiectului, mărimea relativă , detaliile ce diferă de alte obiecte ce
seamănă . Reprezentările ilustrea ză nivelul prin care se trece de la senzație la gând. În anumite
contexte , când nu există posibilitatea percepției, dar individul poate acces a alte căi de informare,
determină formarea imaginii prin sintetizarea datelor cognitiv -afective, despre subiectul sau
obiectul în cauză și astfel se produce rezultat ul constituirii reprezentări i. În contextul în care
obiectul poate fi perceput , reprezentarea se formează în timpul evenimentului , iar pe plan
cognitiv reprezentarea este imagine și substitut în ceea ce înseamnă obiectul concret respectiv.
Individul, în realitatea ontologică are acces ul nemijlocit față de obiect care se face doar prin
intermediul reprezentării, fiind necesară componenta simbolică .
În ceea ce privește reprezentarea , se poate realiza definiția credinței, ca fiind activitate a
mentală, critică sau nu , fundamentată pe faptul de a considera existența de concordanță dintre
reprezentare și rea litatea ontologică a obiectului. Credința derivă dintr -o rațiune existențială față
de obiec tul relației. În cazul c onceptul ui a crede , relația este una pozitivă, iar lipsa credinței este
latura negativ ă al acest ui tip de rațiune.
Psihologia definește gândirea47 ca procesul care direcționează , conduce, valorifică la
potențialul maxim totalitatea procese lor psihice. Gândirea are capacitatea de reintroduce re a
propriilor concepte , idei, teorii în circuitul de informații , provocând procese noi intelectuale.
Gândirea este înțeleasă ca interiorizare a comportamentelor, favorizând dezvoltarea funcțiilor
reprezentative și funcția limbajului. În ceea ce privește gândirea religioasă, anumiți autori
opinează că limbajul religios include un aspect particular al gândirii care o diferențiază de

46 P. P. Neveanu, Paul – Popescu, Dicționar de psihologie , Edit ura Albatros, București, 1978, p. 619
47 Moldovan, I., Psihologia vieții religioase , Editura Logos’94, Cluj -Napoca, 2001 , p. 116

26
celelalte discurs uri. Afirmația nu se referă la faptul că vocabularul și ideile religioase sunt
diferite de conceptele și de noțiunile altor sectoare de studiu, fiecare domeniu de interes reflectă
conținut ul distinct și termeni adecvați , sau doar că religii diferite se deosebesc între ele privind
doctrinele lor caracteristice și afirmațiile verbale. Se poate afirma că revelația credinței religioase
sau logica trebuie să posede o natură specifică . Limbaje le folosite se întemeiază pe logica
gândirii umane, iar totalitatea limbajelor exprimă în principal moduri asemănătoare de gândire.
Limba este unealta indispensabilă comunicării , dar este eficient ă doar dacă respectă legile logicii.
Logica se interesează de aspectul valabilității formale în ceea ce privește implicațiile sau
deducțiile și nu de adevărul conținut ului conceptual. În acest ă împrejurare , Dumnezeu este
înfățișat ca un produs suprem al gîndirii și credințele religioase reflectă în mod firesc percepția
mediului prin intermediul instrumentelor de natură cognitivă ajustate tranzacționalității
caracteristi ce vieții de grup.
Motivația este noțiunea folosită de psihologi pentru descrie rea forțele lor de acțiune față
de, sau din interiorul individ ului, provocând comportamentul. Studiul forțelor motivaționale
aduce explicații în ceea ce privește schimbările observabile în comportamentul persoanelor .
Noțiunea de motivație48, a cunoscut diverse forme, elementul standard al diverselor teorii fiind
reprezentat de faptul că motivația este un aspect care sprijină explicarea comportamentului.
Maslow aduce în discuți e conceptul de creștere umană, deschiderea și continuitatea amplificării
ființei umane fiind două caracteristici de bază, reprezentând o stare a echilibru lui, deplinătății, de
satisfacție în viața individului .49 Însuș irile realizatorului de sine sunt percepția de sine clară și
acceptare a realității, natura umană manifestându -se prin s pontaneitate, creativitate în activitățile
zilnice , detașare a față de aria psihic ă și social ă, apetență culturală , relații caracterizate de
profunzime, empatie față de cel ălalt, un standard moral precis, sentimentul clarificării
contradicțiilor aparente. Trăirile realizării de sine au fost incluse și în conexiune cu experiențele
de natură mistică . Maslow a denumit aceste trăiri experiențe de vârf. Experiențele de vârf sunt
caracterizate de sentimente le întregirii și integrării , fuzionând cu lumea și sunt într-o anumită
măsură în absența ego-ului. Individul cu aceste caracteristici dă dovadă de stimulare de sine,
eficiență și creativi tate. Experiențele de vârf necesită perfe cționare, dezvoltare creatoare,

48 Idem 41, pp. 15-45
49 Idem 40, p. 168

27
revoluționând viața individului .50 Aceste experiențe sunt reprezentarea superioară a interiorizării
și exprimării experiențelor religioase. Procesele psihice care sunt produse de conexiunile dintre
obiect și subiect sub aspectul trăiri lor, în anumite contexte atitudinale, se numesc procese
afective .51 Fenomen ul religios nu este doar rational, cognitiv, sau volitiv – acțional, ci poartă și o
caracteristică afectiv ă.

Concluzie
Teoriile comportamentului reprezintă o sursă f oarte bună prin care se pot analiza
aspectele ce îl constituie și de asemenea se poate pune în relație pentru identificarea și
înțelegerea anumitor comportamente ce țin de sfera religiozitate – spiritualitate. Configurația
cognitivă, afectivă și motorie ce explică comportamentul, sunt evidențiate prin instrumentele
folosite în cercetare, dar se pune accent pe aspectul cognitiv și cel afectiv pentru o mai bună
înțelegere a comportamentelor spirituale – religioase. Cele 4 dimensiuni, reprezentarea de
simbolur i, introspecția, percepția celorlalți și a mediului înconjurător și sentimental de securitate
din cadrul scalei spiritualitate/religiozitate expun anumite comportamente ce acoperă spectrul
cognitiv și afectiv. Cognițiile, afectele și percepțiile vor fi măs urate și se va stabili dacă există
diferențe sau nu în funcție de nivelurile angajamentului intrapersonal și interpersonal. Scott Peck,
psihiatru american, dezvolt ă conceptul stadiilor dezvoltării moral -spirituale , concept asemănător
cu piramida motivațiil or. Peck specifică faptul că s -ar manifesta patru stadii ce țin de dezvoltarea
moral – spirituală umană, definite de modalitățile specifice de reprezentare a dezvoltării și
raportarea în mod subiectiv la rigurozitatea morală și la conținuturi specifice spi ritualității. În
opinia autorului american, un individ care se află într -un stadiu mai înaintat, comportamentul său
este mai echilibrat și manifestă o conduită prosocială mai accentuată cu o adaptabilitate crescută
față de mediu. Conform acestor teorii, op eraționalizarea s -a produs prin intermediul nivelului
satisfacției pentru a observa dacă există legătură între aceste aspecte.

50 Maslow, A., Religions, Vaules and Peak Experiences , Columbus: Ohio State University Press, 1964, pp. 144-145
51 M. Zlate, Fundamentele psihologiei , Editura Pro Humanitate, București, 2000 , p. 170

28
III. Cercetare în sfera comportamentelor religioase/spirituale, cogniții ,
percepții si atitudini specifice

III.1. Scopul cercetarii

Scopul acestui studiu are la bază surprinderea unor relatii cauzale bazate pe nivelurile
anumitor comportamente, atitudini și cogniții astfel încît să se poată ajunge la o concluzie despre
modul și gradul în care se manifestă latura spirituală /religioasă, credințe personale. Cercetarea
constă în investigarea efectelor dimensiunilor ce se prezintă în cadrul scalelor comportamente
religioase/spir ituale, spiritualitate/ religiozitate , dar și investigarea efectelor acestor dimensiuni în
ceea ce privește satisfacția asupra vieții. În cadrul scalei comportamente religioase/spirituale
vom regăsi subscalele angajamentul intrapersonal si angajamentul int erpersonal. Angajamentul
intrapersonal reprezintă modalitatea prin care individul se raportează la propriile valori
religioase/spirituale, iar în cadrul acestui tip de angajament se construiesc înțelesuri și se
evaluează conținuturile acestora. Angajamentu l interpersonal, pe de altă par te reprezintă
modalitatea prin care individul stabilește conexiuni cu alți indivizi, cu instituții și cu normele
sociale care guvernează această arie. În cadrul scalei spiritualitate/religiozitate vom regăsi
credința într -o entitate supremă ce poate fi atribuită reprezentării si formării unor simboluri,
introspecția, percepția celorlalți și a mediului înconjurător, iar ultima dimensiune este
reprezentată de sentimentul de securitate. Toate aceste aspecte pot fi puse în relație cu nivelurile
comportamentelor religioase/spirituale, cogniții și atitudini. Dimensiunile scalei
spiritualitate/religiozitate, dar și subscalele reprezentate de angajamentul intrapersonal și cel
interpersonal se încadrează în specificul cogniției, atitudi nilor și comportamentelor
religioase/spirituale. După cum se poate observa, delimitarea religiozitate -spiritualitate nu este
stabilită, iar un alt obiectiv al acestui studiu are la bază evidențierea acestei dileme cu ajutorul
rezultatelor obținute .

29
III.2. Ipotezele cercetării
În conformitate cu obiectivele menționate mai sus vom formula următoarele ipoteze:
Ipoteza de cercetare 1: Există o corelație pozitivă și semnificativă statistic între
spiritualitate/religiozitate și comportament religios/spiritual .
Ipoteza de nul: Nu va exista corelație în ceea ce privește cele două aspecte.
Ipoteza de cercetare 2: Va exista o diferență semnificativă în ceea ce privește
spiritualitatea/religiozitatea și comportamentul spiritual/religios în funcție de religie.
Ipoteza de nul: Nu va exista o diferență semnificativă între spiritualitatea/religiozitate și
comportamentul spiritual/religios în funcție de r eligia/crezul subiecților .
Ipoteza de cercetare 3: Va exista diferență semnificativă între spiritualitate/religiozitate și
comportamentul religios/spiritual în funcție de vârsta, ocupația , studii le și gen ul subiecților .
Ipoteza de nul: Nu vor exista diferențe semnificative între spiritualitate/religiozitate și
comportamentul spiritual/religios în funcție de vârsta, ocupația , studii le și gen ul subiecților .
Ipoteza de cercetare 4: Va exista o diferență semnificativă în cee a ce privește angajamentul
intrapersonal și interpersonal în funcție de religie.
Ipoteza de nul: Nu există o diferență semnificativă în ceea ce privește angajamentul intrapersonal
și interpersonal în funcție de religie.
Ipoteza de cercetare 5 : Va exista o diferență semnificativă în ceea ce privește reprezentarea
simbolurilor,introspecția, percepția celorlalți și a mediului înconjurător și sentimentul de
securitate în funcție de nivelul angajamentului intrapersonal.
Ipoteza de nul: Nu există o diferență sem nificativă în ceea ce privește reprezentarea simbolurilor,
introspecția, percepția celorlalți și a mediului înconjurător și sentimentul de securitate în funcție
de nivelul angajamentului intrapersonal.
Ipoteza de cercetare 6 : Va exista o diferență semnificativă în ceea ce privește reprezentarea
simbolurilor,introspecția, percepția celorlalți și a mediului înconjurător și sentimentul de
securitate în funcție de nivelul angajamentului interpersonal.

30
Ipoteza de nul: Nu se va înregistra nici o diferen ță semnificativă în ceea ce privește
reprezentarea simbolurilor,introspecția, percepția celorlalți și a mediului înconjurător și
sentimentul de securitate în funcție de nivelul angajamentului interpersonal.
Ipoteza de cercetare 7 : Va exista o diferență sem nificativă în ceea ce privește reprezentarea
simbolurilor,introspecția, percepția celorlalți și a mediului înconjurător și sentimentul de
securitate în funcție de religie.
Ipoteza de nul: Nu există o diferență semnificativă în ceea ce privește reprezentare a simbolurilor,
introspecția, percepția celorlalți și a mediului înconjurător și sentimentul de securitate în funcție
de religie.
Ipoteza de cercetare 8 : Va exista o diferență semnificativă în ceea ce privește
spiritualitatea/religiozitatea și comportament ul religios/spiritual în funcție de nivelul satisfacției.
Ipoteza de nul: Nu va exista o diferență semnificativă în ceea ce privește
spiritualitatea/religiozitatea și comportamentul religios/spiritual în funcție de nivelul satisfacției.
Ipoteza de cercetar e 9: Va exista o diferență semnificativă în ceea ce privește reprezentarea
simbolurilor,introspecția, percepția celorlalți și a mediului înconjurător și sentimentul de
securitate în funcție de nivelul de satisfacție.
Ipoteza de nul: Nu se va înregistra nic i o diferență semnificativă în ceea ce privește reprezentarea
simbolurilor,introspecția, percepția celorlalți și a mediului înconjurător și sentimentul de
securitate în funcție de nivelul de nivelul de satisfacție.

III.3. Metodologia si organizarea cercet arii

În cadrul cercetării vom utiliza ca variabile indep endente religia, nivelurile
angajamentului intrapersonal si a celui interpersonal, nivelul satisfacției, vîrsta, ocupația, studii și
genul subiecților. Variabilele dependente sunt reprezentate de scorurile înregistrate la subscalele
angajamentului intrapersonal și interpersonal, la s cala comportament religios/spiritual, la scala
spiritualitate/religiozitate și scorurile obținute la dimensiunile reprezent area

31
simbolurilor,introspecția, p ercepția celorlalți și a mediului înconjurător și sentimentul de
securitate. Instrumentele cercetări i care au fost folosite sunt scala de satisfacție a vieții (SWSL),
Diener și alții(1985), scala angajamentului religios (RCI -10) Worthington, E. L., Jr., Wade, N.
G., Hight, T. L.,Ripley, J. S., McCullough, M. E., Berry, J. W., Schmitt, M. M., Berry, J. T .,
Bursley, K. H., & O’Conner, L. (2012) . The Religious Commitment Inventory -10 (RCI -10) .
Measurement Instrument Database for the Social Science și chestionarul măsurării spiritualității
The Spirituality Questionnaire: Core Dimensions of Spirituality Jo chen Hardt, Sonja Schultz,
Carola Xander, Gerhild Becker, Malgorzata Dragan (2011). Aceste instrumente pe care le -am
folosit au fost adaptate conform studiului prezent, suferind modificări în ceea ce privește
alcătuirea formulării pentru a putea fi relevan te în cazul de față. Răspunsurile scalei satisfacției
sunt măsurate pe o scală Likert cu 7 trepte, unde 1 reprezintă dezacord total, 2 reprezintă
dezacord, 3 în mica măsură dezacord, 4 nici accord nici dezacord, 5 în mică măsură accord, 6
acord, iar 7 acor d total. Următoarele două instrumente , scala angajamentului religios și
chestionarul spiritualității măsoară răspunsurile pe o scară Likert cu 5 trepte, unde 1 înseamnă
dezacord total, 2 dezacord moderat, 3 nici accord nici dezacord, 4 acord, iar 5 acord puternic
Aceste trei instrumente au fost utilizate pentru a crea un singur chestionar însumând un număr de
35 de itemi. Scala de satisfacție conține cinci itemi măsurând un coefficient alpha Cronbach
0.90. Scorurile au fost obținute prin însumarea celor cinci răspunsuri. Scala angajamentului
religios conține 10 itemi cu un coefficient alpha Cronbach 0,89. Această scala este formată din
două subscale, angajamentul religios/spiritual intrapersonal caracterizat de itemii 1, 3, 4, 5, 7, 8
și subscale angajam ent religios/spiritual format din itemii 2, 6, 9 și 10. Scorurie sunt obținute ca
și în cazul anterior prin însumarea răspunsurilor subiecților. Chestionarul spiritualității, al treilea
instrument, este format din 20 de itemi cu un coefficient alpha Cronb ach 0,86. Acest ultim
instrument conține 4 dimensiuni, primii 5 itemi formează dimensiunea reprezentarea
simbolurilor, a doua dimensiune și următorii 5 itemi formează dimensiunea introspecție, a treia
dimensiune și următorii 5 itemi formând dimensiunea per cepția celorlalți și a mediului
înconjurător, iar a patra dimensiune si ultimii 5 itemi formează dimensiunea sentiment de
securitate. Scorurile au fost obținute în acelasi mod ca și în cazul instrumentelor anterioare.
Acest chestionar format din cele 3 ins trumente măsoară un coeficient alpha Cronbach 0,91. Am
considerat ca aceste instrumente sunt cele mai relevante pentru cercetarea în cauză acoperind
nivelurile ce țin de sfera religiozității, spiritualității și totodată aceste instrumente au o relevanță

32
empirică pe eșantioanele ce au fost studiate anterior. Validitatea si fidelitatea acestora s -a
demonstrat a fi la un nivel foarte bun, iar coeficientul alpha Cronbach obținut confirmă aceste
afirmații. Subscalele și dimensiunile acestor instrumente măsoară o serie de cogniții, atitudini si
comportamente ce pot măsura la un nivel decent tot ceea ce urmărește s tudiul în cauză.
Cercetarea s -a desfăsurat în mediul online prin intermediul site -ului
https://www.s urveytandem.com , în intervalul perioadei 20 -29.03.2019 , pe un lot de 50 de
subiecți, iar participarea a fost voluntară. Chestionarul a fost creat și rezultatele au fost
înregistrate cu ajutorul formularelor Google. În ceea ce privește vârsta subiecților, 36 s -au
încadrat în prima categorie și anume 18 -24 ani la un procent de 72%, 12 s -au încadrat în
categoria 25 -34 la un procent de 24%, iar în ultima categorie 35 -44 s-au aflat 2 subiecți cu un
procent de 4%. Genul subiecților este împărțit în 20 de subiec ți de gen masculin la un procent de
40% și 30 subiecți de gen feminin la un procent de 60%. La variabila studii avem doar 2
categorii, studii medii și studii superioare, 13 având studii medii la un procent de 26% și 37 de
subiecți susținând ca au studii su perioare la un procent de 74%. La variabila ocupație avem 44 de
subiecți încadrați în categoria studenți la un procent de 88%, 4 subiecți încadrați în categoria
angajați la un procent de 8% și 2 subiecți încadrați în categoria alta ocupație cu un procent d e
4%. În ceea ce privește religia subiecții sunt distribuiți pe cele 5 categorii astfel: creștin ortodox
4 subiecți la un procent de 8%, catolic 11 subiecți la un procent de 22%, crestin protestant 8
subiecți cu un procent de 16%, ateu 11 subiecți la un pr ocent de 22% și altă religie, 16 subiecți
cu un procent de 32%.
Rezultatele cercetării au fost obținute si prelucrate prin intermediul programului de
statistică SPSS versiunea 17. Pentru scala satisfacție în viață am obținut următoarele scoruri: un
scor ma xim de 35 de puncte și un scor minim de 8 puncte, cu o medie de 22,94, abatarea
standard de 6,46 și eroarea standard de 0,91 pentru cei 50 de subiecți

33

Figura 1. Distributia scorurilor pentru satisfacție
Pentru scala comportament religios/spiritual scorul maxim a fost înregistrat la valoarea de 47, iar
valoarea minimă la 10, cu o medie de 24,36, abatere standard de 8,92 și eroare standard de 1,26
pentru cei 50 de subiecți incluși în cercetare.

Figura 2. Distribuția scorurilor pentru comportament religios /spiritual

34
Pentru chestionarul spiritualității/religiozității s -au înregistrat următoarele scoruri: scorul maxim
a fost de 98, iar scorul minim la valoarea de 33. Media s -a înregistrat la valoarea de 67,68, o
abatere standard de 12,09 și o eroare standard de 1,71.

Figura 3. Distribuția scorurilor pentru spiritualitate/religiozitate
Pentru cele două subscale din cadrul scalei comportament religios/spiritual, angajament
intrapersonal și angajament interpersonal s -au obținut următoarele scoruri: angajamentul
intrapersonal a înregistrat cel mai mare scor la valoarea de 29 și un minim de 6 cu o medie de
15,2, o abatere standard de 6,05 si o eroare standard de 0,85. Pentru angajamentul interpersonal
scorul maxim a fost înregistrat la valoarea de 18, iar valoarea minimă la 4 cu o medie de 9,16, o
abatere standard de 3,61 și o eroare standard de 0,51.

35

Figura 4. Distribuția scorurilor angajament Figura 5. Distribuția scorurilor angajament
intrapersonal interpersonal

Pentru cele 4 dimensiuni din cadrul chestionarului spiritualității s -au obținut următoarele
scoruri: dimensiunea reprezentarea de simboluri a înregistrat cel mai mare scor la valoarea de 25
si un minimum de 5 cu o medie de 13,24, abaterea standard de 5,95 , iar eroarea standard 0,84.
Pentru a doua dimensiune, cea a introspecției, cel mai mare scor a fost de 25, iar cel mai mic de
10, cu o medie de 18,40, abaterea standard de 3,9, iar eroarea standard de 0,55. A treia
dimensiune, percepția celorlalți și a me diului înconjurător a obținut cel mai mare scor la valoarea
de 23, iar cel mai mic scor la valoarea de 8, cu o medie de 20,66, abaterea standard de 3,60 și
eroarea standard de 0,51. Pentru a patra dimensiune, seniment de securitate, cel mai mare scor a
fost înregistrat la valoarea de 23, iar cea mai mică la valoarea de 8, cu o medie de 15,38, abaterea
standard de 3,91 și o eroare standard de 0,55.

36

Figura 6. Distribuția scorurilor Figura 7. Distribuția scorurilor
Reprezentare de s imboluri Introspecție

Figura 8. Distribuția scorurilor Figura 9. Distribuția scorurilor
Perceția celorlalți si a mediului sentiment de securitate
înconjurător
Pentru testarea primei ipoteze am utilizat procedura corelației Pearson. În urma acestei
proceduri am obținut între scorurile comportamentului religios/spiritual și
spiritualitate/religiozitate o corelație r = 0, 568, semnificativă pentru un p = 0,000. Avâ nd în
vedere acest rezultat , putem concluziona că vom respinge ipoteza de nul și vom accepta ipoteza
de cercetare conform căreia există o corelație pozitivă și semnificativă între comportamentul
religios/spiritual și spiritualitate/religiozitate.

Tabel 1 – Corelații
Variabile Corelație
Comp. rel/spir -spir/rel 0,568 (p =0,000)

37
Pentru a doua ipoteză a studiului am folosit procedura Anova One –Way, analiza de varia nță
unifactorială. Rezultatele procedurii Anova One -way scot în evidență ca nu există diferențe
semnificative în ceea ce privește comportamentul religios/spiritual în funcție de religia/crezul
subiecților, pentru un F = 1,46 și p = 0,230. Având în vedere c a p > 0,05 vom respinge ipoteza
cercetării și vom accepta ipoteza de nul. Pentru spiritualitate/religiozitate, folosind aceeasi
procedură de analiză de varianță unifactorială, am obținut aceleași rezultate și anume că nu există
diferențe semnificative în c eea ce privește spiritualitatea/religiozitatea în funcție de religie pentru
un F =1,60 și un p= 0,189. În consecință vom respinge ipoteza cercetării și vom accepta ipoteza
de nul.

A treia ipoteză a studiului a scos în evidență, prin folosirea procedurii A nova One -Way, că în
ceea ce privește spiritualitatea/religiozitatea că nu există diferențe semnificative în funcție de
vârstă, pentru un F = 0,137 și p = 0,872, astfel că vom respinge ipoteza cercetării si vom accepta
ipoteza de nul. În ceea ce privește s piritualitatea/religiozitatea în funcție de ocupație, prin
folosirea aceleași proceduri de analiză de varianță unifactorială, vom observa că există diferențe
semnificative, pentru un F = 3,32 și un p = 0,45, astfel încât vom respinge ipoteza de nul si vom
accepta ipoteza cercetării. În urma testului Post Hoc, vom observa că subiecții cu altă ocupație
manifestă un grad ridicat de spiritualitate/religiozitate față de subiecții angajați. Pentru a vedea
dacă există diferențe semnificative în ceea ce privește sp iritualitatea/religiozitatea în funcție de
studii, vom utiliza procedura Testul T pentru eșantioane independente. În urma aplicării
procedurii nu se observă diferențe semnificative pentru un t(48) = 0,547 și p = 0,59, astfel încât
vom accepta ipoteza de nu l și vom respinge ipoteza cercetării. Pentru a vedea dacă există
diferențe semnificative în ceea ce privește spiritualitatea/religiozitatea în funcție de gen, am
urmat aceeași procedură a testului T pentru eșantioane independente și nu s -au obținut difere nțe
semnificative pentru un t(48) = -1,702 și p = 0,98. Având în vedere ca p > 0,05 , vom accepta
ipoteza de nul si vom respinge ipoteza cercetării. În ceea ce privește comportamentul
religios/spiritual, am observat că nu există diferențe semnificative în fu ncție de vârstă, la un F
=1,92 și p =0,157, folosind procedura Anova One -Way. Folosind aceeași procedură nu s -au
obținut diferențe nici în ceea ce privește comportamentul religios/spiritual în funcție de ocupație
la un F= 0,336 și p =0,716, astfel încât vo m respinge ipoteza cercetării în ambele cazuri
menționate mai sus. Comportamentul religios/spiritual nu a obținut diferențe semnificative în
funcție de studii la un t(48) = 0,791 și p = 0,436, folosind procedura testului T pentru eșantioane

38
independente, i ar în ceea ce privește genul subiecților s -au obținut aceleași rezultate, fără
diferențe semnificative la un t(48) = -1,445 și p = 0,177. Având în vedere că s -a obținut un
p>0,05 în ambele cazuri, vom respinge ipoteza studiului și vom accepta ipoteza de nu l.

În ceea ce privește ipoteza 4 a cercetării prin utilizarea procedurii Anova One -Way, la subscalele
angajament intrapersonal și cel interpersonal în funcție de religie nu s -au obținut diferențe
semnificative , la un F = 1,236 și un p = 0,309 pentru angajamentul intrapersonal și la un F=
1,266 și un p =0,299. Astfel, în urma procedurii putem respinge ipoteza studiului și vom accepta
ipoteza de nul conform căreia nu există diferențe semnificative între angajamentul intrapersonal
și cel interpersonal în funcție de religie.

În ve derea testării ipotezei 5 a cercetării, am format 3 grupuri de subiecți pe baza scorului obținut
la subscala angajament intrapersonal din cadrul scalei comportament religios/spiritual, astfel
grupul 1 prezintă un nivel scăzut al angajamentului intrapersonal (n= 18) cu scoruri mai mici de
12, grupul 2 prezintă un nivel mediu al angajamentului intrapersonal (n= 19) cu scoruri cuprinse
între 12 și 18 și grupul 3 care prezintă un nivel crescut al angajamentului intrapersonal (n= 13)
cu scoruri mai mari de 18. Pentru a testa ipoteza am folosit procedura Anova One -Way, iar
rezultatele indică diferențe semnificative a reprezentării de simboluri în funcție de nivelul
angajamentului intrapersonal la un F = 11,762 și p = 0,00. La testul Po st Hoc, vom observa că
cei cu nivelul angajamentului intrapersonal mediu și crescut înregistrează un scor ridicat la
categoria reprezentare de simboluri, între grupul 1 și grupul 2 se găsește un p = 0,01, între grupul
1 și 3 regăsim un p = 0,00, iar între grupul 2 și 3 un p = 1,000. În ceea ce privește introspecția,
folosind aceeași metodă Anova One -Way, vom observa că există diferențe semnificative în
funcție de angajamentul intrapersonal pentru un F = 6,239 și p = 0,04. La testul Post Hoc vom
observa că n ivelul angajamentului intrapersonal va înregistra diferențe semnificative între cei cu
un nivel scăzut și mediu și cei cu un nivel ridicat la scorul introspecției. Între grupul 1, cei cu un
nivel scăzut și grupul 2, cei cu un nivel mediu avem un p = 1,000, între grupul 2 și 3, cei cu un
nivel ridicat un p = 0,028 și între grupul 1 și grupul 3 un p = 0,004. Pentru percepția celorlalți și
a mediului înconjurător în funcție de nivelul angajamentului intrapersonal nu s -au înregistrat
diferențe semnificative la un F = 0,202 și p = 0,818. Sentimentul de securitate, la fel ca și în
cazul anterior, nu a înregistrat diferențe semnificative în funcție de nivelul angajamentului

39
intrapersonal la un F = 3,159 și p = 0,52. În cele din urmă, pentru ipoteza a patra a cerc etării
putem concluziona că reprezentarea de simboluri și introspecția înregistrează diferențe
semnificative și în acest fel acceptăm ipoteza cercetării și vom respinge ipoteza de nul, iar pentru
percepția celorlalți și a mediului înconjurător și pentru se ntimentul de securitate vom respinge
ipoteza cercetării și vom accepta ipoteza de nul deoarece nu s -au înregistrat diferențe
semnificative.
Pentru testarea ipotezei 6 a cercetării am format 3 grupuri de subiecți pe baza scorului la subscala
angajament inte rpersonal din cadrul scalei comportament religios/spiritual . Grupul 1, ce indică
subiecții cu un grad scăzut (n = 19) la un scor mai mic de 7, grupul 2 incluzând subiecții cu un
grad mediu (n = 18) la un scor cuprins între 7 și 11 și grupul 3 cu subiecții cu un grad ridicat (n =
13) la un scor mai mare de 11. Pentru testare am utilizat procedura Anova One -Way, iar această
procedură indică diferențe semnificative în ceea ce privește reprezentarea de simboluri în funție
de angajamentul interpersonal pentru un F = 5,243 și un p = 0,009. Testul Post hoc ne indică
faptul că cei cu un grad ridicat (grupul 3) al angajamentului interpersonal vor avea un scor mare
față de cei cu un nivel scăzut (grupul 1) în ceea ce privește reprezentarea de simboluri la un p =
0,14, între grupul 1 și grupul 2 se înregistrează un p = 0,53, iar între grupul 2 și 3 se înregistreză
un p = 1,000. În acest caz, vom accepta ipoteza studiului conform căreia există diferențe
semnificative în ceea ce privește reprezentarea de simbolur în fu ncție de gradul angajamentului
interpersonal și vom respinge ipoteza de nul. Diferențe semnificative vom observa și în cazul
introspecției în funcție de gradul angajamentului intrapersonal la un F = 4,591 și p = 0, 15. Testul
Post hoc scoate în evidență fa ptul că diferențe semnificative se înregistreaza între grupul 1
(scăzut) și grupul 3 (ridicat) la un p = 0 ,12, iar între grupul 1 și 2 și grupul 2 și 3 nu se
înregistrează diferențe semnificative. În cazul introspecției, vom accepta ipoteza cercetării și
vom respinge ipoteza de nul. Diferențe semnificative în ceea ce privește percepția celorlalți și a
mediului inconjurător, dar și sentimentul de securitate în funcție de gradul angajamentului
interpersonal se situează la un F = 2,300 și p = 0,111 în cazul p ercepției și un F = 2,467 și p
=0,096 în cazul sentimentului de securitate. Având în vedere aceste rezultate concluzionăm că nu
există diferențe semnificative în ceea ce priveste percepția celorlalți și a mediului inconjurător și
sentimentul de securitate în funcție de gradul angajamentului interpersonal, astfel încât vom
respinge ipoteza cercetării și vom accepta ipoteza de nul.

40
În ipoteza 7 vom observa că există diferențe semnificative între reprezentarea de simboluri în
funcție de religie, astfel încât v om avea un F = 4,422 și un p = 0,004. La testul Post Hoc vom
observa aceste diferențe între creștinii protestanți și subiecții din cadrul grupului ateu, cu un p =
0,007 și între creștinii protestanți și cei din cadrul grupului altă religie la un p = 0,021. Între
celelalte grupuri nu s -au obținut diferențe semnificative. În acest caz vom accepta ipoteza de
cercetare și vom respinge ipoteza de nul. În cazul introspecției, percepției celorlalți și a mediului
inconjurător și a sentimentului de securitate nu s -au obținut diferențe semnificative, în primul caz
la un F = 0,391și p = 0,814, în al doilea caz F = 0,162 și p= 0,956 și în al treilea caz la un F =1,
234 și p = 0,310. În aceast ă situație vom respinge ipoteza cercetării și vom accepta ipoteza de nul
conform căreia nu există diferențe semnificative între introspecție, percepția celorlalți și a
mediului inconjurător și a sentimentului de securitate în funcție de religie.
În derularea ipotezei cu numărul 8 am format 3 grupuri de subiecți în baza scorului obținut la
scala satisfacție. Grupul unul indică subiecții cu un grad scăzut al satisfacției (n = 22) la un scor
mai mic mic de 22, grupul 2, cei cu un grad mediu al satisfacției (n =15) cu scoruri cuprinse între
22 și 26 și grupul 3, cu un nivel crescut al satisfacției (n=13) la un scor mai mare de 26. Pentru
testarea ipotezei am utilizat procedura Anova One Way. În ceea ce privește comportamentul
religios/spiritual nu au fost indicate diferențe semnificative în funcție de nivelul satisfacției, la un
F = 1,922 și p = 0,158, astfel încât vom respinge ipoteza cercetării și vom accepta ipoteza de nul.
În cazul spiritualității/religiozității în funcție de nivelul satisfacției, au fost găsite diferențe
semnificative la un F = 3,698 și p = 0,032. Testul Post Hoc indică faptul că diferențe
semnificative vom regăsi în cazul grupului 1 și 3 la un p = 0,032, iar pentru celelalte grupuri nu
vor exista diferențe, la un p = 1,000 pentru grupul 1 și 2 și un p = 0,152 în cazul grupurilor 2 și 3.
Vom accepta ipoteza studi ului conform căreia există diferențe semnificative în ceea ce privește
spiritualitate/religiozitate în funcție de nivelul satisfacției și vom respinge ipoteza de nul.
În vederea testării ultimei ipoteze, cea cu numărul 9 , am utilizat aceeași procedura Anov a
One-Way. Testarea nu a înregistrat diferențe semnificative la capitolul reprezentare de simboluri
la un F = 0,240 și p = 0,788, introspecție la un F = 1,369 și p = 0,264 , percepția celorlalți și a
mediului înconjurător la un F = 2,921 și p = 0,64 în fu ncție de nivelul satisfacției. Vom respinge
ipoteza cercetării conform căreia există diferențe semnificative în ceea ce privește reprezentare
de simboluri , introspecție și percepția celorlalți și a mediului înconjurător în funcție de nivelul

41
satisfacției și vom accepta ipoteza de nul. În cazul sentimentului de securitate au fost înregistrate
diferențe semnificative în funcție de nivelul satisfacției la un F = 6,365 și p = 0,004. La testul
Post Hoc vom observa diferențe semnificative între grupul 1, cei cu un nivel scăzut al satisfacției
și grupul 3, cei cu un nivel crescut al satisfacției la un p = 0,003, iar între grupul 2 si 3 nu vor fi
diferențe la un p = 0,268 la fel și în cazul grupurilor 1 și 2 la un p = 0,750. În acest caz, vom
accepta ipoteza cercet ării conform căreia vor exista diferențe semnificative în ceea ce privește
sentimentul de securitate în funcție de nivelul satisfacției și vom respinge ipoteza de nul.

Concluzie

În finalul cercetării, putem afirma, având în vedere că exist ă o corelație pozitivă și
semnificativă, faptul că spiritualitatea nu diferă de conceptul religiozitate, iar aceste două
concepte sunt echivalente și nu complementare deoarece nu s -au putut identifica diferențe
semnificative între subiecți la aceste capito le în funcție de religie. În ceea ce privește religia,
diferențe semnificative observăm la modalitățile de reprezentare a simbolurilor și figurilor
specifice. Aceste diferențe pot fi observate la subiecții ce s -au declarat creștini protestanți în
contrast cu cei ce au declarat că sunt atei sau făcând parte din altă religie. Între subiecții creștini,
fie ei ortodocși, catolici sau protestanți nu există diferențe, iar acest lucru poate fi interpretat ca o
unitate în modul de a percepe formarea de simboluri și reprezentări. O altă idee ce poate fi
extrasă în urma cercetării constă în faptul că un nivel al satisfacției crescut contribuie la o
spiritualitate la un grad ridicat și un sentiment al securității sporit. De asemenea un angajament
interpersonal crescut, dar și un angajament intrapersonal crescut echivalează cu reprezentarea
simbolurilor, ceea ce este reprezentativ pentru cei religioși și cu introspecția, aspect reprezentativ
pentru cei cu o spiritualitate ridicată. Toate aceste raportări ne indică faptul că spiritualitatea și
religiozitatea pot fi tratate ca aspecte ce contribuie la viața psihică și oferă un suport teoretic și
metodologic pentru o bună cunoaștere a individului.
Limitele acestei cercetări constau în faptul că o mare parte din subiecți sunt studenți și de
asemenea subiecți cu vârste tinere. O altă limită a cercetării o reprezintă ordinea de prezentare a
tratamentelor experimentale deoarece aceasta poate fi un factor cu potential de contaminare.

42

Concluzii finale
Conform cercetării efectuate putem afirma în finalul acestei lucrari faptul că cele două
concepte, cel spiritual și cel de religiozitate nu diferă și există o corelație semnificativă între
aceastea. Cercetarea nu a obținut diferențe semnificative în ceea ce privește comportamentul
religios/spiritual sau spiritualitate/religiozitate în funcție de genul, studiile, vârsta sau chiar
religia subiecților. O diferență semnificativă s -a observat în funcție de ocupația subiecților, dar în
acest context acest rezultat poate fi încadrat în limite le cercetării deoarece în cadrul variabilei
independente ocupație avem 4 subiecți angajați, 2 cu altă ocupație și 44 studenți. Diferențe
semnificative s -au observa t între subiecții angajați și subiecții ce au o altă ocupație, dar acest
rezultat nu poate fi validat deoarece avem prea puțini subiecți pentru a considera ca fiind un
rezultat veritabil. În ceea ce privește angajamentul intrapersonal, dar și cel interpersonal, (cele
două subscale din cadrul scalei comportament religios/spiritual) în funcție de re ligia subiecților
nu au fost obținute rezultate care să confirme diferențe.
Cele patru dimensiuni a scalei spiritualitate/religiozitate în funcție de nivelul
angajamentului intrapersonal a obținut diferențe semnificative la două din cele patru aspecte.
Reprezentarea de simboluri semnalează faptul că odată ce nivelul angajamentului intrapersonal
este crescut cu atât va crește și perceția în ceea ce privește aspectul reprezentării simbolurilor, pe
când celălalt aspect în care s -a obținut diferențe semnific ative și anume introspecția, semnalează
ideea că un nivel crescut al angajamentului intrapersonal va duce la un grad crescut al
introspecției. Acest aspect întărește ideea conform căreia religiozitatea și spiritualitatea sunt
concepte echivalente deoarece dacă angajamentul intrapersonal se asociază în mai mare măsură
cu religiozitatea, introspecția se asociază în mai mare măsură cu conceptul de spiritualitate. În
aceeași manieră putem considera și în cazul celor patru dimensiuni în funcție de angajamentul
interpersonal, unde am obținut diferențe semnificative la aceleași două dimensiuni, dimensiunea
reprezentare de simboluri, respectiv introspecție. În ambele cazuri, rezultatele obținute indică
faptul că un nivel crescut al angajamentului int erpersonal va du ce la un grad crescut al
reprezentării de simboluri și a introspecției . Relația dintre cele patru dimensiuni și religie
semnalează faptul că regăsim diferențe la dimensiunea reprezentare de simboluri, unde creștinii
protestanți diferă într -o mare măsură de subiecții ce au declarat că sunt de altă religie și cei atei.

43
Creștinii protestanți și subiecții din cultele creștine, cel orthodox și cel catholic nu diferă la nici
un capitol, neexistând diferențe. Conform rezultatelor putem afirma că dacă ne referim la
aspectul religiozitate, creștinii protestanți manifestă un grad mai ridicat la aspectul religie, dar
doar în ceea ce privește reprezentarea de simboluri.
Comportamentul religios/spiritual și spiritualitatea/religiozitatea au fost analizate în
funcție de nivelul satisfacției obținut de subiecții cercetării. În ceea ce privește comportamentul
religios/spiritual nu s -a obținut nici o diferență semnificativă, dar în cazul
spiritualității/religiozității rezultatele au indicat faptul ca există diferențe semnif icative între
subiecții cu un nivel crescut al satisfacției și cei cu un nivel scăzut. Acest rezultat indică faptul că
spiritualitatea are un rol important la capitolul percepției asupra satisfacției în viață a indivizilor,
iar acest aspect poate reprezent a un suport teoretic și metodologic pentru o bună cunoaștere a
individului.
Cele patru dimensiuni, reprezentare de simboluri, introspecție, percepția celorlalți și a
mediului înconjurător și sentiment de securitate în funcție de nivelul satisfacției, obser văm că
există diferențe semnificative doar în ceea ce privește sentimentul de securitate, unde subiecții cu
un nivel crescut al satisfacției exprimă un grad cresc ut al sentimentului de securitate, pe când cei
cu un nivel al satisfacției scăzut manifestă de asemenea un grad scăzut al sentimentului de
securitate. Putem afirma faptul că satisfacția pe care o resimte individul are un rol determinant la
aspectele ce țin de încrederea în lumea înconjurătoare, în societate în raport cu sine și
caracterizează un sentiment de siguranță și încredere în lume, un sentiment de a fi acasă în lume .

44
Bibliografie :
1. Argyle, M., Psychology of Religion ( an introduction) , Routlege, London, 2000
2. Argyle, M. și Beit -Hallahmi, B., The psychology of religion , Routlege, London, 1975
3. Bandura, A., Self-inforcement: Theoretical and Methododical Cosideration , vol. 5, C. M. Franks și G. T.
Williams (eds.) Annual Preview of Behavior Therapy, 1978, apud. Opre, A.
4. Barbour, I.G., Când știința întâlnește religia. Adversare, străine sau partenere?, Editura Curtea Veche,
București, 2006
5. Cosmovici, A., Psihologie generală , Polirom, Iași, 1996
6. Durkheim, E., Formele elementare ale vieții religioase , Polirom, Iași, 1995
7. Engels, F., Anti-Duhring , As book, Leipzig, 1878
and Religion , Journal of Social Issues, Vol. 61, No. 4, University of California, California, 2005

8. Emmons, R.A.; Paloutzian, R.F, The psychology of religion Annual Review of Psychology , 2003,vol. 54
9. Fizzotti, E., Sette e nuovi movimenti religiosi , Paoline Editoriale Lilbri, San Paolo, 2007
10. Fraser, J., Creanga de aur , vol.1, Editura Minerva, București, 1980
11. Freud, S., The ego and the id', in Standard Edition of the Complete Psychological Works of Sigmund
Freud , 19 (London: Hogarth Press ), 1923 apud , Opre, Adrian (c oord.)
12. Greenberg, J. Sander L. Koole și Tom Pyszczynski (eds.), Handbook of Experimental Existential
Psychology , Guilford Press 141, New York, 2004
13. James, W., The Varieties of Religious Experience: A Study in Human Nature, Being the Gifford Lectures
on Natural Religion Delivered at Edinburgh in 1901 –1902 , Longmans, Green & Co, 1902, Harlow
14. Kelly, G.A., The Psychology of Personal Constructs , Norton, New York, 1955, apud , Opre, A
15. Malinowski, M., Magie, Știință și Religie , Editura Moldova Iași, 1993
16. Maslow, A., Motivație și Personalitate , Editura Trei, Craiova, 2007
17. Maslow, A., Religions, Vaules and Peak Experiences , Columbus: Ohio State University Press, 1964
18. Miclea, M., Psihologie cognitivă: modele teoretico -experimentale , Polirom, Iași, 1999
19. Millier, W.R.,Thoresen, Spirituality, religion and health: An emerging research field, American
Psychologist , 58, Washington, 2003
20. Moldovan, I., Psihologia vieții religioase , Editura Logos’94, Cluj -Napoca, 2001
21. Neveanu, P. P., Dicționar de psihologie , Editur a Albatros, București, 1978
22. Opre, A., (coord.), Noi tendințe în psihologia personalității. Modele teoretice , vol I, Editura ASCR Cluj –
Napoca, 2002

23. Paloutzian, R. F. și Park C.L. Integrative themes in the current science of the psychology of religion . In
R.F. Paloutzian & C.L. Park (eds.) Handbook of the Psychology of Religon and Spirituality. New York:
The Guilford Press, 2005

45
24. Peck, S., The different drum: community making and peace , Touchstone, New York, 1987
25. Popa, O., Științele comportamentului uman: Aplicații în medicină , Editura Trei, București, 2010
26. P. Păduraru, Evoluția statutului religiei în psihologie, PSIHOLOGIA SOCIALĂ, Universitatea „Alexandru
Ioan Cuza”, Nr. 34 (II)/2014, POLIROM, Iași, 2014, pp. 98 -99
27. Skinner, B. F., Superstition' in the pigeon , în Journal of Experimental Psychology , 38, 1948
28. Skinner, B. F., Contingencies of Reinforcement: A TheoreticalAanalysis , New York: Appleton -Century
Crofts, 1969, apud , Opre, Adrian (coord.)
29. Spilka , Bernard, Hood, Ralph, Hunsberger, B., Gorsu ch, Richard, The psychology of religion, third edition,
an empirical approach , Guilford, New York, 2003
30. Tylor, E. B., Primitive Culture: Researches Into the Development of Mythology, Philosophy, Religion, Art,
and Custom , Volume 1, Bradbury, Evans, and Co ., printers, whitefriars, London, 1871
31. Vergote, A., Psychologie religieuse , Bruxelles, Dessart, 1966
32. Watson, B., Psychology as the behaviorist views it , în Psychological Review , nr.20, 1913
33. Zinnbauer, B.J.; & Pargament, K.I., Relgiousness and spirituality. In R.F. Paloutzian & C.L. Park (eds.)
Handbook of the Psychology of Religon and Spirituality. New York: The Guilford Press, 2005