Specializarea: Psihologie [605667]

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE STIINȚE SOCIO -UMANE
DEPARTAMENTUL DE JURNALISM, RELAȚII PUBLICE, SOCIOLOGIE
ȘI PSIHOLOGIE

Specializarea: Psihologie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific
Lector universitar doctor Sima Mihai
Absolvent: [anonimizat]
2018

1
UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
DEPARTAMENTUL DE JURNALISM, RELAȚII PUBLICE, SOCIOLOGIE
ȘI PSIHOLOGIE

Specializarea: Psihologie

Evaluarea burnout -ului în rândul asistenților
medicali din Unitatea de Primiri Urgențe Sibiu

Coordonator științific
Lector universitar doctor Sima Mihai
Absolvent: [anonimizat]
2018

2

CUPRINS

CAPITOLUL 1 INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 4
CAPITOLUL 2 CADRU TEORETIC ………………………….. ………………………….. ……………………….. 6
2.1. Stresul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 6
2.1.1. Defini ție, caracteristici și evaluare ………………………….. ………………………….. …………. 6
2.1.2. Simptomele stresului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 7
2.1.3. Consecințele stresului ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 9
2.1.4. Emoțiile și stresul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 10
2.1.5. Stresul în context psihosomatic ………………………….. ………………………….. …………….. 11
2.2. Anxietatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 12
2.3. Burnout ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 12
2.3.1. Burnout și stres ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 14
2.3.2. Burnout și oboseala ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 14
2.3.3. Burnout si depresie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 15
2.3.4. Burnout si boala ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 16
2.3.5. Oboseala cronică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 16
2.3.6. Sistemul medical în România ………………………….. ………………………….. …………………. 17
2.4. Burnout în sistemul medical ………………………….. ………………………….. ………………………….. 19
CAPITOLUL 3 SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII ………………………….. ………………. 24
3.1. Scopul și obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ……………………….. 24
3.2. Ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 24
CAPITOLUL 4 METODOLOGIA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ….. 25
4.1. Lot de subiecți ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 25
4.2.Metode și instrumente ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 30
4.3. Procedura de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 31
CAPITOLUL 5 Rezultatele cercetării și interpretarea acestora ………………………….. …………….. 32
5.1 Prezentarea și analizarea datelor ………………………….. ………………………….. ………………… 32
5.2. Interpretarea rezultatelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 37
CAPITOLUL 6 CONCLUZII ȘI IMPLICAȚI ………………………….. ………………………….. …………. 39

3
6.1. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 39
6.2. Limite și sugesti ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 41
REZUMATUL LUCRĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 42
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 43
ANEXE …………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 47

4
CAPITOLUL 1 INTRODUCERE
Stresul profesional se află pe locul doi în ierarhia problemelor de sănătate profesională în UE,
după durerile lombare. Există studi i care susțin că afectează unu din trei angajați, adică peste 40 de
milioane de salariați din țările membre ale UE. De asemenea, este responsabil pentru apariția
afecțiunilor cardio -vasculare la 16% din totalul bărbaților și 22% din totalul f emeilor care suferă în
prezent de aceste afecțiuni . Stresul reprezintă un complex de reacții emoționale, cognitive,
comportamentale și psihologice la diverse aspecte ale conținutului, organizării muncii și mediului
de muncă. Eustresul acționează ca un factor energizant asupra organismului uman, având ca efect
potențarea realizării obiectivelor propuse la cote max ime; distresul nu poate fi controlat și poate
provoca dereglări funcționale ale sistemelor fiziologice. Poate afecta sănătatea determinând apar iția
unor afecțiuni ale organismului cum ar fi: infarctul miocardic, musculo -scheletice, migrena,
afecțiuni psihice (anxietate, depresie, suicid), tulburări gastrointestinale , astmul . Conflictele
interperson ale sunt un factor puternic, în special pentru ce i cu tendințe ac centuate de a -l evita.
Întreaga gamă de conflicte, de la ciocnirile de personalități până la certurile intergrupuri are mari
șanse de a provoca stres, când conduce la atacuri reale sau doar percepute, asupra integrităț ii sau
bunei pă reri de spre sine. În cazul conflictului serviciu -familie, stresul izvorăș te din conflictul de
roluri între a fi membrul al unei familii ș i a fi membrul unei organizații.
De asemenea cercetăriile din do meniul psihologiei care cuprind burnout -ul ș i sistemul
medical în România este unul redus. Stresorii psihologici în acest domeniu supra aglomerat au
devenit un interes atât pentru sistemul de sănătate cât și pentru pentru angajați. Numărul persoanelor
care sesizează stresul profes ional și factorii negativ pe care îi aduce este tot mai ridicat.
Prima dată am luat contact cu această tema în anul doi în timp ce căutam un articol pentru
Psihologie Socială, cercetarea a avut l oc la Serviciul de Ambulanță din Cluj -Napoca iar cercetătorii
ridicau un sem nal de alarmă asupra faptului că personalul medical din prima linie ( SAJ, SMURD,
Unitatea de Primiri Urgențe , ATI ) au un nivel mult mai ridic at de stres ocupa țional față de celelalte
secții.
Motivul personal pentr u alegerea acestei teme este faptul că sunt studentă și la Asistență
medială iar locul unde am desfășurat stagiul de practică de specialitate este Unitate de Primiri
Urgențe, acolo am putut obestva situații în care stresul atingea cote foarte înalte dar și un grad
ridicat de oboseală cronică. Mărind orele petrecute în acest mediu am obesrvat un nivel ridicat de
epuizare atât fizică cât și psihică, acest lucru mi -a ridicat un semn de întrebare legat de angajații care
își petrec 12 ore în acest mediu. De asemenea am observa t o concuren ță între asistenții cu studi

5
universitare și cei cu studii postliceale în ceea ce privește : cunoștințele, dexteritatea și modul de
abordare a situației, dar și în ceea ce privește remunerația salarială. De asemenea acest domeniu a
devenit unul de interes pentru mine și un scop de a deține un loc de muncă în această secție.

6
CAPITOLUL 2 CADRU TEORETIC
2.1.Stresul
2.1.1. Defini ție, caracteristici și evaluare
“Stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu
cerințe, sarcini, situaț ii, care sunt percepute ca fiind dificile, d ureroase sau de mare importanță
pentru persoanele respective.” (Baban, 1998 , p.5 ).
Stresul apare atunci când oamenii se confruntă cu evenimente pe care le percep ca fiind
periculoase pe ntru bunăstarea lor fizică sau psihologică. Aceste evenimente sunt adeseori
considerate ca stresori, iar reacțiile oamenilor la ele sunt denumite răspunsuri la stres. (Atkinson,
2002, )
Din perspectivă psihologică , stresul este definit ca fiind “o relatie particulară între persoana și
mediu, în care persoana evaluează mediul ca impunand solicită rii care exced resursele proprii și
amenință starea sa de bine, e valuare ce determină declanș area unor procese de coping, respectiv
răspunsuri c ognitive, afective ș i comportamentale la feedback -urile primite” (Lazarus si Folkman,
1984 ).
Potrivit lui Selye (1936), stresul este reacția nespecifică (mobilizare genetic), care apare în
cele mai dificile sau provocatoare situații. Condițiile din mediu care induc această reacție sunt
etichetate drept factori stresori. În mod evident, un element crucial de stres este modul individual de
a percepe și interpreta o anumită situație. Dacă se urmează acest raționament cu privire la stres, se
întâlnesc trei niv eluri: mediul (stresorii), programul individual – interacționează cu stresorii în
generarea stresului – și reacțiile.
H. Selye (1984) sus ține că stresul este o reacți e a organismului supus la acțiunea unor
stimulări suficient de puternice pentru a provoca fie o reacție de apărare, fie o tulburare funcțională,
fie o leziune organică. Starea de stres definește un organism care face un efort intensiv pentru a se
adapta unor situații puțin obișnuite.
Conform lui Lazarus, există doua tipuri de evaluari :
Evalua rea primară – evaluarea situației în funcție de semnificația pentru confortul persoanei.
În urma acestei evaluări, situația poate fi catalogată ca fiind amenințătoare, ca fiind o daună deja
produsă (nu mai poate fi prevenită sau modificată ) sau o provocar e pentru individ.
Evaluarea secundară – evalua rea resurselor personale de a ră spun de solicită rilor aduse de
situația respectivă .

7
Stresul ocupa țional a fost studiat , nu doar din pe rspectiva cauzelor sale , ci și din cea a
efectelor produse. Astfel s -au determinat două modalități de abordare:
– de tip inventarial
– de tip corelațional
Pentru a doua abordare principalele corelații sunt:
• Stres și sănătate
• Stres și p erformanță
• Stres și decizie
• Stres și conducere
• Stres și comportament ( Zlate, 2007)
2.1.2. Simptomele stresului
Stresul se poate manifesta prin simptome fizice sau psiho -comportamental e după cum
urmează : (Iosif, 1996 ).
Simptome fizice:
– creșterea frecvenței cardiace a pulsului, având drept consecințe creșterea tensiunii arteriale
(risc de hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, infarct de miocard);
– creșterea frecvenței respiratorii;
– tulburări de somn;
– tulburări de comportament alimentar;
– scăderea imunității organismului, ceea ce determină o p redispoziție la contractarea de boli
– disfuncții organice de diverse tipuri: afecțiuni digestive (colonul iritabil, ulcerul de stres),
Simptome psihocomportamentale:
− scăderea capacității de memorare și de concentrare a atenției;
− scăderea capacităț ii perceptive;
− scăderea puterii de decizie;
− scăderea intereselor;
− sentimente de culpabilitate;
− intoleranță și hipersensibilitate la critică;
− niveluri ridicate de îmbolnăvire și absenteism;
− scăderea productivității și incapacitatea de atin gere a obiectivelor impuse;
− creșterea ratei accidentelor și a celei de eroare;
− număr crescut de conf1icte interne între angajați;

8
− rată exagerată a fluctuației de personal;
− tulburări comportamentale (apaț ie, agresivitate etc.);
− tulburări psih ice (depresie, anxietate, fobii etc.).
Holmes și Rahe ( 1967) susțin că orice schimbare care solicită numeroase reajustări p oate fi
percepută ca stresantă. În timp ce măsurau impactul schimbărilor de viață, au elaborat Scala
evenimentelor de viață.
Evenim entele de viață sunt prezentate de la cele mai stresante pâna la cele mai puțin
stresante. De exemplu m oartea soțului / soției este cotat cu 100 de puncte, schimbarea locului de
munc ă cu 36 puncte, vacanța cu 13 puncte, conversațiile cu 11 puncte.
Pentru a măsura stresul comform acestei scale, se adună numărul de ” life change units” care
se aplică evenimentelor din ultimul an din viața individului, iar scorul final va fi dat de o estimare
aproximativă legată de cât de de mult afectează stresul să nătatea. Scorurile obținute se impart în trei
categorii:
a) Scor peste 300: risc de boală
b) Scor între 150 – 299: risc de boală moderat
c) Scor sub 150: risc ușor de boală
Reacțiile psihologice frecvente de stres include: axietate, f urie și agresivitate, apatie, depresie
și deteriorare cognitivă. Organismul reacționează l a stres printr -un răspuns de ti pul luptă sau fugi.
Sistemul nervos simpatico determină creșterea frecvenței cardiac e și a presiunii sanguine, dilatarea
pupilelor și eliberarea unui surplus de zahă r de ficat. Sistemul adrenocortical determină eliberarea
hormonului adrenocorticotrop (ACTH), care stimulează eliberarea cortizolului în sânge. Ac este
reacții pregătesc organismu l pentru evitarea sau lupta împotriva stresorului. Când sunt supra
activate, totuși aceste răspunsuri fiziologice pot duce la epuizarea organismului. Stresul poate afecta
direct sănătatea prin crearea unei hiperactivări cro nice a sistemului nervos simpatico sau a celui
adrenocortical sau prin afectarea sistemu lui imunitar. În mod a lternativ , modelul vulnerabilitate –
stres susține ca stresul duce la boală doar atunci când individual are o vulnerabilitate psihologică sau
fizică la o tulburare specifică. Unii oameni pot suprainterpreta simptomele determinate de stress și
caută simpatie și grijă din partea celorlalți pentru aceste simptome, ducându -i la exager area
experienței lor de boală. De exemplu cei care tind sa explice evenimentele negative prin cauze
interne, stabile și globale, sunt mai vulnerabili la neajutorarea învățată consecu tive evenimentelor și
se pot îmbolnăvi. ( Atkinson, 1993)

9
”Cele 7 nivele ale stresului. În cercetarea sindromului de epuiza re profesională
(burnout) se face distincție între factorii interni și cei externi, care declanșază stresul
la un om. Această distincți e, atunci când s -a întalnit, s -a considerat încă de la început
ca având nevoie de încă o diferențiere. Principalul punc t de plecare este persoana
însăși . Însă factorii de stre s externi necesită o structurare în funcție de contextele de
viață în c are trăiește omul. De aceea, ca niveluri de diferențiere a stresului uman am
ales:
• Persoana însăși
• Contextele ei de viață privată
• Contactele sale profesionale
• Echipa și cercul său de colegi
• Legătura cu superiorii
• Instituția și branșa ei
• Condițiile -cadru social ”( Fengler, 2016, p. 13)

2.1.3. Consecințele stresului
Consecințele negative ale stresului pot fi împărțite în trei categorii: comportamentale,
psihologice și fiziologice. ( Tabelul 1) (Brate ,2002 )
Tabelul 1 : Consecințele stresului
Fizice, medicale,
fiziologice Psihologice Comportamentale
Boli cardiovasculare și
infarcte
Ulcere
Dureri de spate și
artrite
Migrene
Creșterea tensiunii
sanguine și a ritmului cardiac
Boli hormonale Burnout
Depresie
Anxietate
Insomnii
Probleme familiale
Insatisfacții la locul de
munca Absențe
Întârzieri
Abuz de medicamente,
alcool și tutun
Sabotaj/ violență
Luare de decizii/
prelucrare de informații
deficitare
Performanță în muncă
Fluctuație

10
În cadrul unei prevenții ample a epuizării profesionale tre buie luate în co nsiderare toate aceste
niveluri ale stresului. În dezbaterea actuală, epuizarea profesională nu mai este considerată a fi doar
un destin individual, doar o îmbolnăvire sau chiar o consecință a nechibzuinței personale, ci este
văzută ca un r ezultat multifactorial al proceselor stresante complexe, care trebuie localizat la nivel
individual, instituțional și social. ( FENGLER ,2016)
2.1.4. Emoțiile și stresul
Emoț ia este o reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea
de modificăr i în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate.
(Dicționarul Explicatic al Limbii Române, 2015)
Fischer, Shaver și Carnochan (1990) oferă o ierarhizare a emoțiilor pe 3 c ategorii de
component (tabelul 2) .
Tabelul 2 : O ierarhie simplificată a emoțiilor
Componente
supraordonate Component bazale Component subordonate
Pozitive Dragoste Duioșie
Îndrăgostit lulea
Placer/ bucurie Fericire
Mulțumire/ satisfacție
Mândrie
Negative Supărare/ Furie Necaz/ Supărare
Ostilitate
Dispreț/ Sfidare
Gelozie
Tristețe/ Întristare
Frica/ Teamă Agonie
Amărăciune
Vină
Întristare/ Părăsire
Oroare
Neliniște

11
Ashkanasy în 2003 a propus o clasificare multinivelară a emoțiilor în organizații. La nivelul
inferior este situat variația intraperso nală, care include variațiile temporare în dispoziții și emoții pe
care invivizii le experimentează în viața de zi cu zi. Următoarele dimensiuni ale modelului include
nevelul individual, nivelul relațiilor interpersonale, nivelul grupurilor și ni velul organizațiilor.
(Tabelul 3 )
Tabelul 3 : O clasificare multinivelară a emoțiilor în organizații.
Intrapersonală Afectivitatea ca stare, evenimente affective, emoții discrete,
dispoziție, comportamente
Între person e Afectivitatea ca trăsătură, îndatorirea afectivă, satiscafția cu
munca, epuizarea, inteligența emoțională
Interacțiuni
interpersonale Emoția la locul de muncă, schimbarea emoțională, emoția
afișată vs. reprimată
Grupuri Component afectivă, inteligenta emoționala a grupel or,
contogiunea emoțională, schimbarea conducătorilor
Intraorganizații Politici organizaționale, cerimțe emoționale față de activitatea
de muncă, stress și sănătate, climat și cultura emoțională

2.1.5. Stresul în context psihosomatic
Atunci când corpul își mobilizează energia pentru instincul „luptă sau fugi”, concentrația de
glucoză și acizi grași crește considerabil. În același timp, corpul acționează în creșterea coagulării,
reduce sensibilitatea la durere și scade inflamația. De asemenea, activitățile de regenerare al e
organismului sunt minimizate. Aceste procese continuă până la celulele gastrointestinale, la piele, în
mușch i (incluzând mușschiul inimii), la sistemul de susținere al creierului (celulele gliale), la schelet
și celulele albe din sânge.
Organismul reacționează la stres printr -un răspuns de tip luptă sau fugi. Sistemul nervos
simpatic stimulează accelerarea frecvenței cardiace și a presiunii sanguine, dilatarea pupilelor și
secreția unui surplus de glucoză de către ficat. Sistemul adrenocorti cal determină secreția
hormo nului adrenocorticotrop (ACTH), acesta stimulând eliberarea cortizolului la nivelul sângelui.
Toate aceste reacții intervin în pregătirea organismului pentru evitarea sau lupta organismului

12
împotriva factorilor de stres. Atunci când sunt supraactivate, însă, aceste răspunsuri fiziologice pot
determina epuizarea organismului . ( Atkinson, 2002, )

2.2. Anxietatea
Răspunsul cel mai frecvent pe care o persoana îl da la un anumit str esor este anxietatea.
Acest te men este caracterizat prin neliniște, tensiune, aprehensiune și teamă. (Atkinson, 2002 )
Manifestări ale a nxietăți la angajați:
• O toleranță scăzută la stres
• Agresivitate
• O scădere a nivelului de concentrare
• Evitarea diferitelor situații sociale
• Iritabilitate, neliniște
• Schimbări comportamentale și/sau emoționale bruște
• Schimbare a greutății corporale
• Sentimentul constant că nu se simte bine (Stres professional și burnout în
cazul cadrelor medicale)
2.3.Burnout
Stresul ocupa țional este una dintre multiplele probleme cu care se confruntă soc ietatea
modernă. El este generat de viața profesională, de mediul muncii, cu consecințe nemijlocite asupra
activității profesionale dar și asupra sănătății celor care prestează munca respectivă. Au apărut
schimbării în natura s ocietății și a locului de muncă, acestea făcânduși fimțită prezența datorită
tehnologizării, penetrării agresive a proceselor de informatizare dar și a modernizării sistemelor
manageriale. Ganster și Schaaub rock ( 1991) au remarcat ca în ultimii 10 ani s -au publicat aproape
300 de articole cu privire la legătura dintre muncă și stres. Stresul în procesul munci costă în fiecare
an economia S.U.A: bilioane de dolari. ( Beehr, 1995)
Burnout -ul este definit ca pierderea entuzia smului și a simțului „misiunii față de locul de
muncă”. El are ca principale caracteristici : pesimismul, oboseala, depresia și lipsa entuziasmului.
Termenul de burnout a fost folosit pentru prima dată de Freudenberger (1974), în relație cu
epuizarea și stresul profesional. Burnoutul apare când indivizii se confruntă cu cereri care depășesc
capaci tățile, puterea și energia lor. Acesta este definit ca un sindrom de epuizare fizică și psihică
care cuprinde o imagine negativă asupra muncii precum și o senzație de amorțeală. (Ero, Gur,
Ergun, Yalcin , 2014).

13
Maslach (1981) definește burnout -ul prin 3 dimensiuni: epuizare emoțională, depersonalizare
și senzația de împlinire personală. Epuizarea emoțională reprezintă factorul de bază al sindromului
de burnout și subliniază scăderea surselor emoționale și povara sarcinii. De asemenea, ea arată
dimensiunea de stres personal a burnout -ului și apare ca rezultat al unor factori și cereri ce provoacă
stres. Persoana resimte oboseală fizică și emoțională. Depersonalizarea subliniază statutul
interpersonal al burnout -ului. Persoana este pesimistă și extrem de dez interesată de activitatea sa.
De asemenea, include un comportament negativ față de ceilalți, cum ar fi: prezența negativității,
sarcasmului și nepăsarea față de ceilalți. Realizarea personală arată insuficiență în performanță,
necesară pentru muncă. Aceast a, prevede și o scădere în sentimentul de suficiență și modul negativ
de a se evalua al persoanei. Persoana devine dezinteresată de slujba sa, astfel încât contribuția sa
pentru companie scade pe zi ce trece (Erol și colab, 2014).
Împărț irea în trei suba specte continuă să fie cea mai pregnantă și des folosită def iniție a
epuizării profesionale, așadar, periclitată de dezvoltarea sindromului burnout este o persoană care:
1)pe parcursul mai multor săptămâni observă la propria persoană senzații puternice d e
epuizare,
2) prezintă o diminuare considerabilă a performanței,
3) trăiește experiențe de înstrăinare față de activitatea sa, față de colegi, precum și față de
instituție (Maslach, 1986).
O abordare mai nouă (Schaarschmidt & Fischer, 2008) descrie riscul de a dezvolta o epizare
profesion ală prin patru modele de reacti în co mportamentul de muncă (tabelul 4 )
Tabelul 4 : Modele de reacți e profesională
Impl icare în muncă
Crescută Scăzută
Capacitate
de
distanțare Crescută -satisfacție profesionașă
mare
-săsătos
-nu este necesară o
intervenție referitoare la sănătate -satisfacție profesională
relative
-este de dorit o clarificare a
motivației
Scăzută -suprasolicitarea propriei
personae
-este necesară o intervenție
referitoare la sănătate -resemnare
-este necesara o intervenție
referitoare la sănătate

14

Factori care conduc la declanșarea burnout:
 factori socio -demografici (vârstă, sex, statut educațional etc),
 factori de la locul de muncă (dificultatea sarcinii, lipsa autonomiei etc)
 factori legați de mediul de lucru (zgomot, căldură, frig etc)
Într-o cercetare relizată de AndrE D., Kérowc S., Balbir și Beaudet se pare că cele mai bune
corelații ale burnout -ului medical sunt ambiguitatea rolului, volumul de mu ncă, vârsta, duritatea,
copingul activ și sprijinul social. Relațiile și influențele probabile dintre acești factori sunt discutate
și pot duce la o mai bună înțelegere a interacțiunilor reciproce dintre factorii personali și cei de
mediu care contribuie l a epuizarea asistenței medicale. ( Duquette , Kérowc , Balbir și Beaudet ,
1994)
2.3.1. Burnout ș i stres
S-a spus despre burnout că este o „formă” particulară de stres, că este „ un stre s sever”, o
„manifestare extremă a stresului” (Zlate, 2007, p. 603). Între sfera celor două noțiuni nu există o
relație de suprapunere, totală sau parțială, ci o relaț ie de c oincidență parțială, ceea ce înseamnă că
fiecare dintre cele două fenomene dispune de el emente proprii, specifice, dar și de elemente
comune. Diferențele înt re aceste două concepte sunt urmă toarele:
– stresul are o extensie mai mare, el fiind întâlnit atât în sfera vieții profesionale, cât și în cea
a vieț ii private, extraprofesionale, pe când burn out-ul este specific sferei vieț ii profesionale;
– stresul este rezultatul unei tensiuni episodice, burnout -ul al unei tensiuni continue,
permanente;
– stresul este m ai psihologizat, burnout -ul conț ine mai multe aspecte obiective, sociale. În
stres nu atât sti mulul stresant ca atare contează, ci și perceperea lui de c ătre individ ca fiind stresant .
În burnout, caracteristicile și constrângerile reale ale vieț ii profesionale trec pe prim -plan;
– stresul există independent de burnout, pe când acesta este indispensabil legat de stres.
Stres ul bine gestionat poate fi depă șit, dar stresul incorect sau prost gestionat se converteș te în
burnout. Nu întâmplă tor unii autori afirma despre burnout că este rezultatul unei tranziții stresante
nereuș it gestionate.
2.3.2. Burnout ș i oboseala
În 1980, Freudenberger ș i Richelson apreciau burnout -ul ca fiind o „stare de oboseală
cronică” . Mulț i autori au suprimat particula „cronică” din definiția burnout -ului, arătând că acesta

15
este pur și simplu o stare de oboseală . Pentru Cherniss (19 80) burnout este un raspuns emoțional
caracterizat prin oboselă , surmenaj, istovire, aparând ca urmare a dezechilibrului dintre cerințele
postului ș i resursele disponibile ale subiectului.
Pentru Pines, Aronson și Kafry (1981) burnout es te "o stare de oboseală fizică, emoțională și
intelectuală ", în timp ce pe ntru Shiro m (1989) el este doar o "oboselă fizică " (Zlate, 2007,).
Oboseala, indiferent de natura ei este doar o parte a burnout -ului. Hobfoll si Shirom în 1993 au
definit sin dromul de oboseală cronică drept istovire fizică pe term en lung, la starea de letargie și de
afectare a activității ș i a randamentului, la golirea organismului de resursele sale energetice ca
urmare a dezechilib rului dintre cererile mediului ș i capacitatea persoanei de a face față acestor
solicită ri (Zlate, 2007 ). Toate aceste carac teristici sunt prezente sau pot precede burnout -ul, dar nu
sunt intrinseci burnout -ului. Astfel burnout -ul se referă la oboseala rezultata din confruntarea cu
problemele oam enilor, pe când oboseala cronică poate proveni din suprasolicită rile muncii. În tim p
ce în burnout oboseala se accentuează pe masur a trecerii timpului, în oboseală cronică ea poate
dispă rea după o perioadă de repaus.
2.3.3. Burnout si depresie
Una dintre cele m ai frecvente manifestări ale reacțiilor emoț ionale la stres este reprezentată
de simp tomatologia depresivă .
Freude nberger si Richelson (1980) arăt au că burnout -ul este nu numai o stare de oboseală, ci
și o stare de depresie care conduce la diminuarea impli cării în muncă ș i la neîmplinirea munc ii
(Zlate, 2007 ). Sunt și autori care cred că burnout -ul este un alt termen folo sit în locul celui de
depresie ș i chiar de anxiet ate. Depresia este caracterizată prin sentimente de vină , dificultaț i de
concentrare, pierderea ap etitului, letargie, cu consecințe asupra funcționăii interpersonale ș i sociale.
În litera tura de specialitate exista două punc te de vedere cu privire la relația dintre burnout ș i
depresie. Unul dintre ele stipulează relaț ia de anterioritate a burnout -ului în raport cu depresia . Glass
si McKnight (1996) arată că burnout -ul es te un antecedent al depresiei, ș i nu invers. La fel, Cooper,
Dewe si O`Driscoll (2001) notau că depresia ar trebui diferențiată de burnout, prima referindu -se la
o star e psihologică specifică ce ar trebui privită mai degrabă ca un rezultat potenț ial al burnout -ului
decât ca o parte componentă a sindromului burnout (Zlate, 2007 ).
Un a lt punct de vedere este acela că, deș i cele două fenomene au simptome comune, ele se
diferențiază după originea ș i dezvoltarea lor. Bakker, Killmer, Siegrist, Schaufeli (2002) au aj uns la
concluzia că atunci când s e pierde reciprocitatea în relațiile de muncă apare burnout -ul (ș i nu

16
depresia), în timp ce atunci când se pierde reciproci tatea în relaț iile private / în viata de cupl u, de
exemplu, apare depresia (ș i nu burnout -ul).
2.3.4. Burnout si boala
Freudenberge r și Richelson (1980 ) numeau burnout -ul "boala luptătorului". Chiar dacă în
burnout observa m o serie de simptome astenice, cum ar fi : epuizarea emoțională, oboseală,
tendinț ele depresive, ele sunt, în esență , mai curând cogniti ve sau comport amentale decât fizice.
Manifestă rile simptomatice asociate burnout -ului sunt observate la persoanele "normal ech ilibrate",
nesuspecte de tulbură ri psihice și fără antecedente psihiatrice sau psihopatologice. Ele sunt "in dicii
nozografici care pot ajută la dis tingerea burnout -ului de tulbură rile psi hopatologice autentice"
(Zlate, 2007 ). Burnout -ul este foarte asemănător cu personalităț ile accentuate din pla nul
psihoindividual. Personalităț ile accentua te sunt amplasate între normal și patologic, cu tendinț a de a
aluneca spre patologic, fără a cădea în el. Ele sunt predispuse la manifestări patologice în condiții
defavorabile de viață, reprezintă un fel de "miniaturi" ale un or posibile perturbari de natură
patologică . Prin analogie, am putea consi dera că și burnout -ul conține în el "fragilităț i", dintre care
cele trei descrise de Ma slach si Jackson (epuizarea emoțională , depersonalizare, nerealiza rea
personală ) sunt probabil cele mai importante, ce ar constitui te rmenul cel mai propice al apariției
unor tulbură ri patologice reale.
2.3.5. Oboseala cronică
Sindromul de oboseală cronică provoacă o oboseală persistentă (epuizare ), care afectează
viața de z i cu zi și nu este rezolvată prin somn sau odihnă. Sindromul de oboseală cronică este o
afecțiune gravă , care poa te provoca boli pe termen lung ș i chiar handi cap, dar starea mulor oameni –
în special a copiilor și tinerilor – se poate îmbunătății î n timp.
Oboseala cronică poate fi:
• Ușoară – persoana afectată se poate îngriji singură , dar are nev oie de zile libere pentru odihnă
suplimentare față de persoanele sănă toase
• moderată – mobilitatea este redusă, simptomele variază , pot exista probleme legate de so mn,
fiind necesar somnul de după -amiază
• severă – persoana afectată nu este în masură să își îndeplinească sarcinile z ilnice elementare,
cum ar fi spălatul pe dinți, mobilitatea este redusă semnificativ și pot exista dificultăț i de
concentrare
Simptome comune ale oboselii cornice
• oboseală fizică și mentală

17
• durer i muscula re, dureri articulare ș i dureri de cap severe
• memorie slabă pe termen scurt și dificultăți de concentrare, precum și dificultăși în
organizarea gândurilor și gă sirea cuvintelor potrivite
• ganglioni limfatici durero și (glande mici ale sistemului imunitar)
• dureri de stomac ș i alte probleme similare cu sindromul intestinului iritabil, cum ar fi
balonare, constipatie, diaree și greață
• durere de gâ t
• tulbură ri ale somnului, cum ar fi insomnia și sentimentul că somnul nu este revigorant
• sensibilitate sau intoleranț ă la lumină, zgomot puternic, alcool ș i anumite alimente
• probleme psihologice, cum ar fi depresia, iritabilitatea și atacuri de panică
• simptome mai puțin frecvente, cum ar fi amețeli, transpirație î n exces, proble me de echilibru
și dificultăți î n reglarea temperaturii corpului ( Sind romul de oboseală cronică, 21017)
2.3.6. Sistemul medical în România
”Profilul occupț ional de nursă ( asistent medical generalist) se descrie prin oferirea
de îngrijire persoanelor bolnave, administarea de tratament la indicațiile medicului ,
asistarea medicului în cadrul intervențiilor chirurgicale și de urgență. În contextul munci
este cuprins: mediu fizic (spital și serviciul de am bulanță) , mediul socio –
organizaț ional( activități exercitate sub presiunea timpului, muncă în echipă, interacțiuni
sociale, consecințele erorilor pot fi grave), riscuri (posibile traumatisme fizic,
dezvoltarea afecțiunilor alergice, apariția uzurii psihi ce). Cunoștințele necesare acestei
profesii sunt din domenii precum: medicină, chimie, biologie, psihologie, consiliere,
matematică , servicii client și personal. Deprinderile necesare: deprinderi folosite în
învățare, deprinderi sociale, deprinderi de rez olvare a problemelor. Aptitudinile pe care
un occupant al acestui post trebuie să le dețină sunt: apti tudini cognitive( aptitudin i
generale de învățare, aptidunini verbale, numerice, spațiale, de percepției a formei,
funcționărești, rapiditate în re acții, capacitatea decizională),aptitudini psihomotorii(
controlul instrumentelor, dexteri tate manuală, viteza mișcării mâ inii, a încheieturilor și a
degetelor), aptitudini senzoriale (acuritate vizuală, discriminare cromatică, calitate în
vorbire), aptitudini f izice (rezistență fizică). Practicantul unei astfel de ocupații ar trebui
să fie o persoană care: manifestă inclinație spre activități ce presupun interacțiuni
sociale, or ientare spre acțiune, toleranță facilă a situațiilor conflictuale, prezintă ușurință

18
în comunicare, a re un nivel crescut de conștiinciozitate, exigență, meticulozitate,
rigurozitate în realizarea sarcinilor . De asemenea acestă profesie vine și cu surse de
satisfacție profesională cum ar fi: servi cii în folosul celorlalți, muncă în echipă,
stabilitatea locului de muncă, realizarea personală, folosirea unor abilități individuale,
valori morale, responsabilitate, activitate, statut social. „ (C.J.R.A.E. Timiș)
Asist enții medicali generaliști oferă tratament, asistență ș i servici i de î ngrijire pentr u persoanele
care au nevoie de î ngrijire medicală ca urmare a efectelor îmbătrâ nirii, ră nirii, bolilor sau altor
insuficiente fizice ori mentale sau eventualelo r riscuri asupra sănătății. Aceș tia îți asumă
responsabilitatea pentru plani ficare a și gestionarea îngrijirii pacienți lor, in clusiv supravegherea altor
lucrători de îngrijire a sănătății, lucrând în mod autonom sau în echipe cu medici și cu alte persoane
în aplicarea practică a măsurilor preventive ș i curative. (Ordinul 1786/5.384/2017 )
Personalul medical descrie un sistem medical suferind și sufocat, dominat de o cultură a
neajutorării care alimentează constant sentimente de nemulțumire, de înverșunare și neîncredere în
rândul lor și al pacienților (Spânu z, Băban, și Dumitrașcu, 2012). Aceasta este consecința unei
reforme de aproape 25 de ani, fără continuitate sau obiective clare, o constantă subfinanțare a
sistemului de sănă tate, planificare și previzionare proastă a resurselor umane și, în ultimul rând, rate
epidemice de emigrare a personalului medical (Todorova, Băban, Alexandrova -Karamanova, &
Bradley, 2009; Vlădescu , Olsavszky, Allin, & Mladovsky, 2008).
Sistemul medical românesc este printre cele mai slab finanțate din Uniunea Europeană. Deși
produsul intern brut cheltuit pe sănătate a crescut ușor în ultimii ani, cheltuielile de sănătate pe individ
din România sunt de 353 dolari, în comparație cu media eu ropeană de 2619 dolari. Subfinanțarea
cronică a sistemului de sănătate destructurează munca personalului medical. Pe lângă echipamente și
facilități medicale inadecvate – investiții majore în sănătate nu s -au făcut de mulți ani – personalului
medical îi lipsește o remune rare decentă ( Schafer, 2010, Vlădesc ., 2008).
În ciuda faptului că are una dintre cele mai scăzute rate ale densității personalului medical din
Europa, cu doar 1,9 medici și 3,89 asistenți medicali la 1000 de locuitori, de când a devenit membră a
Uniunii Europene în 2007 România se confruntă cu rate din ce în ce mai mari de emigrare a
personalului medical. Deși doar o treime din cei care au solicitat certificate pentru emigrare în 2007
au părăsit țara, aproximativ 3% din medicii din acea vreme au plecat do ar în anul 2007 (World Health
Organization, 2009). Cu toate acestea, informațiile oficiale despre emigrarea personalului medical
sunt insuficiente și inconsistente, mai ales în ce privește asistenții medicali (Vlădescu și Olavsky,
2009).

19
”Rata crescută a emigrărilor îngreunează personalul medical copleșit deja de
volumul mare de muncă. Inegalitățile mari în ce privește distribuția geografică a
personalului medical se accentuează pe măsură ce majoritatea pleacă tocmai din cele
mai defavorizate regiuni. În t imp ce 86% dintre medici lucrează în zonele urbane,
doar 14% dintre medicii activi lucrează în zonele rurale, oferind îngrijire medicală
pentru 47% din populația României (Rohova, 2011). Emigrarea personalului medical
din România nu este un caz unic, deoar ece țări precum Ungaria, Estonia sau Polonia,
de exemplu, se confruntă cu probleme similare. Cu toate acestea, există puține studii
care să fi investigat mecanismele psihologice care conduc la emigrare în rândul
personalului medical din țările Europei de s ud – est și aproape nici unul în România.
Haosul din cadrul sistemului medical românesc perturbă nu numai munca
personalului medical dar și calitatea actului medical. Lipsa unui cadru legislativ
coerent care să corecteze malpraxisul dublat de proceduri nec lare și întortocheate
descurajează pacienții să depună plângeri și favorizează ignorarea cazurilor de
îngrijire medicală precară sau chiar a erorilor medicale majore. Date oficiale ale
Comisiei Superioare de Disciplină arată că numărul sancțiunilor pentru medicii
reclamați sunt în scădere. Dacă în anul 2009 au fost sancționați pentru malpraxis 48
de medici (ceea ce reprezintă 30,5% din totalul reclamațiilor din acel an), 38 (24,6%)
în anul 2010 și doar 24 (12,3 7%) au fost sancționați in 2012.” (Colegiul med icilor din
România, 2012).
2.4. Burnout în sistemul medical
Apare la angajații din orice domeniu, însă este cel mai răspândit în domeniul medical, mai
ales la începutul carierei și chiar la studenții și rezidenți. Mai poate afecta frecvent: profesorii,
asistenții sociali, terapeuții, avocații, jurnaliștii, dar și pesoanele care sunt nevoite să îngrijească
permanent alți membrii ai familiei.
Factorii care determina burnout -ul profesional al cadrelor medicale :
• moartea si suferința pacienț ilor;
• conflicte cu colegii si superiorii;
• instruirea neadecvată ;
• lipsa suportului social;
• volumul de muncă excesiv;
• incertitudinea cu privire la un tratament prescris;

20
• presiunea datorată timpului;
• salarizare necorespunză toare;
• conflict între carieră si familie;
• activi tăți de cercetare și de predare ( Stres professional și burnout în cazul cadrelor
medicale)
Primul studiu asupra epuiză rii profesionale (burnout) care afectează principalele categorii de
cadre medicale dintr -un spital, nu doar medici sau asistente medicale, a fost realizat la spitalul
universitar din Tainan, Taiwan în 2014. S -a dorit determinarea ponderii și a factorilor care determină
burnout -ul pe fiecare categorie profesională în parte. Sindromul burnout a captat interesul atât al
cercetătorilor cât și al practicienilor din cauza efectelor insidiuase pe care le are la nivel individual,
organizațional și a sistemului de sănătate. Sindromul burnout este considerat o problemă de sănătate
publică în parte din cauza frecvenței în creșter e, dar în principal din cauza consecințelor negative pe
care le are asupra sistemului de sănătate. Îngreunează sistemul de sănătate în mod direct – prin
afectarea sănătății persoanelor cu sindromul burnout, și indirect – prin consecințele pe care le are
asupra calității îngrijrii medicale. Sindromul burnout a fost identificat ca fiind un factor de risc pentru
incidența ulterioară a afecțiunilor cardiac . (Toker, Melamed, Berliner, Zeltser, & Shapira, 2012).
În ceea ce privește funcționarea generală, burnou t-ul poate duce la probleme fizice, precum
dureri d e cap, hipertensiune arterial, dureri de stomac și boli intestinale, tensiune musculară și
oboseală cronică. Burnout -ul la locul de muncă poate provoca, de asemenea, probleme de sănătate
mentală, manifestându -se ca sentiment de anxietate, depresie și somn insuficient. Unele persoane
apelează la alcool și droguri atunci când încearcă să facă față stresului. În cazul în care problemele
cauzate de burnout sunt transmise mai departe în mediul familial, epuizarea personală și încărcătura
emoțională negativă poate deteriora relațiile din cadrul familiei, precum și pe c ele de prietenie .
Sindromul de burnout se dezvoltă ca o consecință a expunerii de lungă durată la stres profesional și
apare de obicei în profesiile caracterizate prin activitate intensă cu oamenii. O serie de studii dovedesc
că profesioniștii din profesii ce implică ajutorarea oamenilor prezintă un risc ridicat de epuizare la
locul de muncă. (Tabaj , 2014)
Sindromul burnout în rândul persona lului medical afectează negativ nu numai individul și
organizația, dar și pacienții. Medicii, rezindenții și asistenții medicali afectați de sindromul burnout
sunt mai predispuși să manife ste uz de substanțe (Oreskovich , 2012; Moustou, Montgomery, &
Panago poulou, 2012), depresie, insomnia, sau rate alarmant de mari de ideație suicidar ă (Shanafelt ,
2011 ). Performanța spitalelor este afectată de sindromul burnout, studiile indicând că favorizează

21
formarea intențiilor de a schimba locul de muncă (Leiter & Mas lach, 2009), absenteismul , sau chiar
intențiile de pensionare înainte de termen . (Linzer, Visser, Oort, Smets, McMurray, & de Haes,
2001).
Sindromul burnout afectează aproximativ o treime dintre medici, rezidenți și asistenți
medicali, studiile indicând frecvență mai mare în rândul rezidenților (Panagopoulou, Montgomery,
& Benos, 2006). Cercetările care au comparat frecvența sindromului burnout în rândul medicilor cu
populația generală au identificat scoruri semnificativ mai mari în rândul medicilor, indi când că 1 din
2 medici americani prezintă simptome de burnout (Shanafelt , 2011 ). Deși studiile concluzionează că
sindromul burnout afectează personalul medical indiferent de specialitate, studiile indică rate mai
mari în rândul celor din specialitățile chi rurgicale (Ksiazek, Stef aniak, Stadnyk, & Ksiazek, 2011),
oncologice , medicina primară ca cea de fa milie sau de urgență (Shanafelt ., 2012;), și obstetrică
ginecologie ( Becker, Milad, & Klock, 2006;).
Asistentele medicale generale au experimentat un nivel m ai ridicat de burnout decât cele din
secția de psihiatrie. Acest rezultat contrazice descoperirile anterioare care susțineau că personalul
psihiatric are un nivel mai crescut de risc pentru a dezvolta sindromul burnout O posibilă explicație
pentru nivelul mai crescut de burnout în cazul asistentelor medicale generale este că acestea
lucrează într -un spital provincial unde salariul este mai mic, pe când cele din secția de psihiatrie
lucrează într -un spital guvernamental, iar salariul lor este mai mare. Alți factori responsabili ar putea
fi: o presiune de lucru mai mare, presiuni din partea pacienților, instabilitatea locului de muncă,
nemulțumirile îngrijitorilor și presiunile exercitate de agenții externe, de exemplu grupuri politice și
persoane locale infl uente etc. Se poate presupune că impactul acestor factori cumulați provoacă
creșterea burnout -ului și scăderea satisfacției cu locul de muncă printre asistentele medicale
generale. (Mathew și colab, 2014)
Erorile medicale sunt considerate cauza principală de deces în Statele Unite ale Americii,
estimându -se că anual mor 98.000 de pacienți și că se produc un milion de erori medicale (Holden
& Karsh, 2007 ). Cu toate că personalul medical raportează rate mai scăzute de erori medicale
(Chamberlain, Koniaris, Wu , Thimothy, & Pawlik, 2012), studiile au identificat în mod constant că
sindromul burnout în rândul personalului medical este relaționat cu îngrijire medicală precară
(Shanafelt, Bradley, Wipf, & Back, 2002). Personalul medical cu sindrom burnout prezintă rate mai
mari ale părăsirii organizației, împovărând astfel managementul resurselor umane. Studiile
estimează că înlocuirea unui medic costă între 150.000 și 300.000 de dolari, fără a include costuri
adițion ale ca promovarea ( Wallace, Lemaire, & Ghali, 2009).

22
”În cazul asistentelor medicale, factori precum stresul ocupațional și satisfacția
scăzută în muncă sunt determinanți pentru burnout. Condițiile de muncă nefavorabile
– un volum de muncă greu de controlat, cererile de mun că incompatibile și difuzate,
ambiguitate în rol, experiențe traumatice care ar putea avea legătură cu moartea și cu
muribunzi, schimbarea între diferite unități ale instituției frecvent, a sta la o unitate un
timp mai îndelungat, ocuparea de membrii necoo peranți ai familiilor, sprijin redus la
locul de muncă, îngrijorare cu privire la asistența medicală de calitate și îngrij ire
medicală pentru pacienți . Factori precum stima de sine, autoeficiența generalizată,
locul controlului și stabilitatea emoțională a u un impact semnificativ asupra
performanței în muncă; persoanele care au o stimă de sine scăzută sunt susceptibile de
burnout .”(Sundin et al., Mathew și colab., 2007 ).
Într-un studiu realizat în 2003, la Serviciul de Ambulanță Cluj -Napoca unde 105 angajați au
participat la cercetare. Rezultatele au ară tat faptul ca o trei me din personalul medical s -a gândit să
lucreze în stră inatate (32 din 105), lucru confirmat ș i de alte stu dii realiazate. Din cauza epuizării
psihice și fizice, dar ș i a volumulu i mare de lu cru, persoanele investigate susțin că au intenții de a -și
schimba locul de muncă. Intențiile de a renunța la locul de muncă se dator ează epuiză rii ridicat e,
cinismului ridicat, eficacităț ii scăzute, și volumul de muncă ridicat. S-a găsit un m odel de epuizare
surprinză tor, cu niveluri mici de epuizare, dar niveluri foarte ridicate de cinism: doar 14% se
confruntă cu epuizarea ridicată , în timp ce mai m ult de două treimi experimenteză cinism ridicat și
mediu. (Bira, Baban, Andreica, Dumitrescu, 2013 ).
Într-un studiu publicat în 2007 realizat pe 686 de asistenți medicale , în perioada
restructurărilor s -a constatat că acest eveniment este unu care crește nivelul de stres al ang ajațiilor
atât la locul de muncă cât și în mediul familial. Majoritatea persoanelor care au prezentat un nivel
crescut de stres la locul de muncă cât și în familii au fost femei, barbații fiind mai puțin afectații în
viața de familie. ( Ronald J. Burke, Esther R. Greenglass. 2007)
Un alt studiu realizat în 2017 de c ătre Colegiul Medicilor din Municipiul București
și-a propus să măsoare nivelul de stress professional și identificarea principalilor factori
care accentuează stresul professional în rândul medicilor. Pentru a determina nivelul de
stress s -a folosit un chestionar care a măsurat 3 dimensiuni : Burnout personal, burnout
profesinal și cel legat de lucru cu pacenții . Participanții au decla rat că lucrează în medie
42,9 ore pe săptămână și consultă în medie 18,2 pacenți pe zi. De asemenea 30% dintre

23
participanți au două locuri de muncă , iar 12% dintre ei au trei sau mai multe job -uri.
Rezultate obținute în urma acestui studiu au fost următoarele:
– 55% dintre medicii suferă de burnout personal,
– 52% de burnout profesional,
– 36% de burnout legat de interacț iunea cu pacientul,
– 24% suferă de toate cele trei tipuri.
Concluziile cercet ării arată că burnout -ul este prezent într -un numă r destul de mare de cazuri ,
dar este mai puțin legat de lucrul cu pacienții, ci mai degrabă de factorii de sistem (birocrație,
legislație neclară, presiuni emoționale ale rudelor, recunoaștere socială redus ă, lipsuri materiale), iar
femeile sunt mai afe ctate de sindromul burnout decât bărbaț ii. (Sindromul burno ut, posibil risc pentru
medici și pacienț i, 2017)
Într-un strudiu realizat de Sirghie și Iamandescu e grupe de stresori profesionali, au fost clasificați
astfel pentr secțiile cu un nivel ridicat de stres:
– volumul de muncă (durata de lucru – de regulă prelungită peste program) este amplifi cată de lipsa
sau scurtarea pauzelor, iar stresul psihic de suprasolicitare este dublat de miza actului medical:
salvarea vieț ii bol navului;
– carențe relaționale, în special lipsa unei comunicări eficiente cu staff-ul (feedback re dus,
favoritism etc.);
– insuficient a recunoaș tere a aportului pro fesional (inclusiv ajutorul colegial);
– responsabilitate profesională crescută în condițiile luării de decizie în timp scurt;
– climatul psihologic, atmosfera activității în serviciile de ATI , SAJ, SMURD și unitățile de primiri
urgențe ;
– rolul managerial al specialistului ATI, SAJ, SMURD și unitățile de primiri urgențe; (dirijarea,
supervizarea echipei medicale);
– balanța, uneori negativă, dintre implicarea profesională și obligațiile familiale;
– prezența sau absența unui suport social (fam ilie, prieteni etc.), la care se adaugă existența și
practicarea regulată a unor activități relaxante, hobby -uri, după programul de spital;
– hărțuielile zilnice profesionale de la locul de muncă (de exemplu aparatură și materiale uneori
necorespunzătoare, colaboratori mai puțin inspirați (comițând greșeli minore dar repetate) etc.; acest
aspect este desemnat sub un termen analog cu „daily hassles“ (Kanner ,1982) dar, în cazul respectiv,
acestea aparțineau mediului extraprofessional.

24

CAPITOLUL 3 SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

3.1. Scopul și obiectivele cercetării
Scopul lucrării este de a evidenția importanța în sistemul medical a stresului ocupațional
(burnout -ul) în rândul asistențiilor medicali din Unitatea de Primiri Urgențe.
Obiectivul acestei cercetări îl reprezintă evaluarea nivelului de stres la asistenții medicali în
Unitatea de Primiri Urgențe. Studiul se va desfășura doar în cadrul Unitatea de Primiri Urgențe
Sibiu, subiecții fiind asistenț ii medicali.
3.2. Ipotezele ce rcetării
Ipotezele principale acestui studiu sunt:
a. Există diferențe înte asistenții cu studii universitare și postliceale în ceea ce privește burnout –
ul?
b. Există diferențe între asistenții care provin din mediu rural și cel urban în ceea ce privește
burnout -ul?
Ipotezele secundare sunt legate de existența diferențelor pe ficare dimensiune a chestionarului în
parte. Astfel s -au determinat ipoteze secundare :
a) Există diferențe înte asistenții cu studii universitare și postliceale în ceea ce privește
extenuarea emoțională?
b) Există diferențe înte asistenții cu studii universitare și postliceale în ceea ce privește
depersonalizarea?
c) Există diferențe înte asistenții cu studii universitare și postliceale în ceea ce privește
reducerea realizăriilor personale?
d) Există diferențe între asistenții care provin din mediu rural și cel urban în ceea ce privește
extenuarea emoțională?
e) Există diferenț e între asistenții care provin din mediu rural și cel urban în ceea ce privește
depersonalizarea?
f) Există diferențe între asistenții care provin din mediu rural și cel urban în ceea ce privește
reducerea realizăriilor personale?

25

CAPITOLUL 4 METODOLOGIA CERCETĂRII
4.1. Lot de subiecți
Participanții la acest studiu sunt asistenți medicali din Unitatea de Primiri Urgențe Sibiu,
numărul lor este de 42, dintre care 38 de femei (90,5 %) și 4 bărbați (9,5 %) (Figura 1) , cu vârste
cuprinse între 23 și 54 de ani. Media v ârstei este de 37,17 ani ( Tabelul 5 și tabelul 6) . Ceea mai des
întâlintă vârstă este ceea de 39 de ani.
Reprezentarea grafică a participanților în funcție de sex

Figura nr.1

Tabelul 5 Statistică descriptive sexul
N Minimum Maximum Mean
Varsta 42 23 54 37.17
Valid N (listwise) 42

26

Tabelul 6 Statistică descriptive vârsta participanțlor

Valid Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
23 1 2.4 2.4 2.4
24 1 2.4 2.4 4.8
25 4 9.5 9.5 14.3
26 1 2.4 2.4 16.7
27 2 4.8 4.8 21.4
28 1 2.4 2.4 23.8
32 2 4.8 4.8 28.6
34 1 2.4 2.4 31.0
35 2 4.8 4.8 35.7
36 1 2.4 2.4 38.1
37 2 4.8 4.8 42.9
38 3 7.1 7.1 50.0
39 5 11.9 11.9 61.9
40 3 7.1 7.1 69.0
41 1 2.4 2.4 71.4
42 4 9.5 9.5 81.0
44 1 2.4 2.4 83.3
45 1 2.4 2.4 85.7
46 1 2.4 2.4 88.1
47 1 2.4 2.4 90.5
50 1 2.4 2.4 92.9
52 2 4.8 4.8 97.6
54 1 2.4 2.4 100.0
Total 42 100.0 100.0

27

Reprezentarea grafică în funcție de vârstă
Figura 2

Un alt criteriu care delimitează subiecții este nivelul de studiu 18 (42,9) participanți au studii
universitare și 24 (57,1%) postliceale ( Tabelul 7 și Figura 3) . Mediul de proveniență și starea civilă
sunt alte caracterisici ale participanțiilor, aceștia fiin d 30 (71,4 %) din mediul urban și 12 (28,6 %)
din mediul rural (Tabe lul 8 ) . De asemenea după starea civilă se împart astfel: – singură 7 pers
(16,7% ), concubinaj 5pers (11,9 %) , căsătoriți 29 pers. (69,0% ) , divorțat 1 pers. (2,4 %) (Tabelul9
și Figuea 4) .
Tabelul 7 Statistică descriptive nivel de studiu

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent

28
Valid =universitar 18 42.9 42.9 42.9
= postliceal 24 57.1 57.1 100.0
Total 42 100.0 100.0

Reprezentare grafica a nivelului de studiu

Figura 3

Tabelul 8 Statistică descriptive a mediullui de provenienț ă
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid =urban 30 71.4 71.4 71.4
= rural 12 28.6 28.6 100.0
Total 42 100.0 100.0

29

Tabelul 9 Statistică descriptive a stării civile

Frequenc
y Percent Valid
Percent Cumulative
Percent
Valid =singur 7 16.7 16.7 16.7
=
concubinaj 5 11.9 11.9 28.6
=casatorita 29 69.0 69.0 97.6
= divortata 1 2.4 2.4 100.0
Total 42 100.0 100.0

Reprezentare grafică a stării civile

Figura 4

30
4.2.Metode și i nstrumen te
Instrumentul folosit în această cercetare este Chestionarul de evaluare a sindromului burnout ,
realizat de de Maslach și Jackson (1981) , reactualizat în 2012 .
Modul de aplicare este autoadministrare a, chestionarele au fost compe tate de către subiecții la
începutul programului de muncă.
Conform acestei abordări sindromul burnout este explicat prin următoarele dimensiuni:
Extenuarea emoțională – irosire a energiei emoționale și perceperea inadecvării emoțiilor
proprii cu situația creată. Este dimensiunea de bază, ce se manifestă printr -un tonus emoțional
scăzut, indiferență sau suprasaturare emoțională.
Depersonalizarea – se referă la dereglarea relațiilor cu ceilalți. Se poate manifesta fie prin
dependența de cei din jur, fie prin negativism și atitudine cinică.
Reducerea realizărilor personale – se poate manifesta fie prin tendința de autoapreciere
negativă a capacităților, realizărilor, succesului profesional, fie prin limitarea propriilor posibilități,
obligații față de ceilalți. În consecință, individul se percepe incompetent profesional și incapabil de
a-și atinge scopurile propuse.
Acest chestionar poate fi utilizat pentru evaluarea nivelului epuizării profesionale în profesiile
de tip om – om, neavând limite de vârst ă și vechime în muncă. Poate fi aplicat individual sau în
grup. Aplicarea nu presupune limită de timp.
Utilitatea lui constă în identificarea acestui sindrom în fazele de început, prevenind
dezvoltarea lui până la faza de criză, cu grave consecințe la nive l individual și organizațional
Chestionarul conține 25 itemi și este structurat pe 3 dimensiuni: extenuare emoțională (9
itemi) , depersonalizare (6 itemi) , reducerea realizărilor personale (10 itemi) . Ca modalitate de
răspuns am utilizat o scală Likert în 5 trepte, cum urmează: 1 – foarte rar, 2 – rar, 3 – uneori, 4 –
frecvent, 5 – foarte frecvent. Avantajul acestei scale constă în faptul că permite o mai mare varietate
de răspunsuri și în acest fel se diminuiază riscul de a obține de la majoritatea subiecților același
răspuns.
Pentru a contracara efectele unei eventuale monotonii în acordarea răspunsurilor, am intercalat
în chestionar itemi care se cotează invers, subiecții fiind „obligați” să fie atenți la formularea lor
(nevoia individului de consecvență).
Modalitate de cotare. fiecărei dimensiuni îi corespund următorii itemi:
Extenuarea emoțională – 1, 2, 3, 7, 9, 15, 16, 18, 22.
Depersonalizarea – 5, 11, 12, 17, 20, 25.
Reducerea realizărilor personale – 4, 6, 8, 10, 13, 14, 19, 21, 23, 24.

31

Itemii subliniați se cotează invers (1=5 puncte, 2=4 puncte, 3=3 puncte, 4=2puncte, 5=1
punct). Se calculează suma punctelor pentru fiecare dimensiune, obținându -se câte un scor, care se
raport ează la etalonul din tabelul 1.
Tabelul 4.1 . Nivelele epuizării profesionale pe dimensiuni
Dimensiunea Nivel scăzut Nivel mediu Nivel înalt
Extenuare emoțională 9 – 18 19 -27 28 – 45
Depersonalizare 6 – 12 13 -18 19 – 30
Reducerea realizărilor
personale 10 -20 21 – 30 31 -50
Scor total 25 -50 51 – 75 76 – 125

Împărțirea itemilor pe dimensiuni permite stabilirea atât a scorului total, cât și a unor scoruri
parțiale. Interpretarea se face global și / sau pe dimensiuni. Scorul la una dintre dimensiuni,
indiferent de valoarea sa, trebuie interpretat în corelație cu scorurile la celelalte dimensiuni. (este
Chestionaru l de evaluare a sindromului burnout , realizat de de Maslach și Jackson ).

4.3. Procedura de lucru
Studiul de fa ță este realizat în Unitatea de Primiri Urgențe, participanții fiind asistenții
medicali. Efectuarea documentării teoretice a durat aproximativ 4 luni.
Pentru evaluarea subiecț ilor a fost folosit chestionarul de evaluare a sindromului burnout ,
realizat de de Maslach și Jackson. Chestionarul a fost livrat concomitent cu consimțământul
informat. Modul de aplicare a fost autoadministrarea aceasta desfășurându -se pe o perioadă de două
săptămâni. Completare a chestionarelor s -a realizat la începutul programului de muncă. Colectarea
datelor a avut loc în perioada 07.05.2018 -21.05.2018.
Cotarea și scorarea chestioraelor s -a realizat în următoarea săp tămână. În lunile mai –iunie
2018 s -a efectuat analiza statistică a datelor și s -a finalizat procesul de cercetare.

32

CAPITOLUL 5 Rezultatele cercetării și interpretarea acestora

5.1. Prezentarea și analizarea datelor
În ceea ce privește analizarea datelor s -a realizat testul T pentru eșantioane independente
fiecare dimensiune a testului care măsoară nivelul de stress occupational (burnout) , dar și scorul
total.
Prima dimensiune este e xtenuarea emoțională unde se poate obes erva M= 24,44 și AS =
7,67 pentru asistenți cu studii universitare și M = 23 și AS= 7,15 pentru asistenții cu studii
postliceale .
Tabelul 10 : Extenuare emoțională
nivel.studiu N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
extenuare.emotionala =universitar 18 24.44 7.671 1.808
= postliceal 24 23.00 7.151 1.460

Tabelul 11: Extenuare emoțională -Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig.
(2-
tailed) Mean
Differenc
e Std. Error
Difference 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
extenuare.emotion
ala Equal
variances
assumed .379 .542 .628 40 .534 1.444 2.300 -3.204 6.093
Equal
variances not
assumed
.622 35.29
6 .538 1.444 2.324 -3.272 6.161

Testul L even pentru egalitatea variațelor arată în acest caz că varianțele sunt egale, deoarece
valoarea lui de 0,54 nu este seminficativă statistic. Valoarea t pentru variație egală este de 0,62,
care, cu 40 de grade d e libertate are un nivel de semn ificație de 0,53. Intervalul de încredere de
95% pentru această diferență variază de la -3,20 la 6,09.

33
A doua dimensiune este depersonalizarea unde scorurile medii ale asistențiilor cu studi
universitare sunt de M = 14,78, AS= 5,78 , care sunt semnificativ mai mari t= -0,03, df= 40 p
bidirectional= 0,97, decât asistenț ii cu studii postliceale M= 14,83 AS = 5,39. Intervalul de
încredere de 95% pentru această diferență variază de la -3,56 la 3,45.

Tabelul 12: Depersonalizarea
nivel.studiu N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Depersonalizare =universitar 18 14.78 5.786 1.364
= postliceal 24 14.83 5.395 1.101

Tabelul 13: Depersonalizare – Independent Samples Test
Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2-
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Confidence Interval of the
Difference
Lower Upper
Depersonaliza
re Equal
variances
assumed .315 .578 -.032 40 .975 -.056 1.735 -3.562 3.451
Equa l
variances
not
assumed
-.032 35.302 .975 -.056 1.753 -3.613 3.502

Ultima dimensiune este reducerea realizărilor personale unde se poate obesrva M= 21,83 și
AS = 8,00 pentru asistenț ii cu studii universitare și M = 23,54 și AS= 6,15 pentru asistenții cu
studii postliceale.
Tabelul 14 : Reducerea realizărilor personale
nivel.studiu N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
red.reali.pers =universitar 18 21.83 8.002 1.886
= postliceal 24 23.54 6.157 1.257

34

Testul Leven pentru egalitatea variațelor arată în ac est caz că varianț ele sunt inegale , deoarece
valoarea lui de 0, 32 este seminficativă statistic. Valoarea t pentru variație inegală este de -0,75 ,
care, cu 30,941 de grade d e libertate are un nivel de semnificație de 0,45 . Intervalul de încredere de
95% pentru ace astă diferență variază de la -6,33 la 2,91 .
Pentru scorul total s -au obținut următoarele valori M= 60,50 AS = 20,99 pentru asistenți i cu
studii universitare și M = 61,33 și AS= 17,81 pentru asistenții cu studii postliceale.

Tabelul 16 : scor total
nivel.studiu N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
scor.total =universitar 18 60.50 20.991 4.948
= postliceal 24 61.33 17.815 3.636

Tabelul 17 : Scor total Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of Variances t-test for Equality of Means
F Sig. T df Sig. (2 –
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Confidence Interval
of the Difference
Lower Upper
scor.total Equal variances
assumed 2.726 .107 -.139 40 .890 -.833 5.996 -12.951 11.284
Equal variances
not assumed
-.136 33.173 .893 -.833 6.140 -13.323 11.657 Tabelul 15: Reducerea realizărilor personale Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
red.reali.pers Equal variances
assumed 4.90
9 .032 -.783 40 .438 -1.708 2.183 -6.120 2.703
Equa l variances
not assumed
-.754 30.941 .457 -1.708 2.266 -6.331 2.914

35

Testul Leven pentru egalitatea variațelor arată în acest caz că varianțele sunt egale , deoarece
valoarea lui de 0,10 nu este seminficativă statistic. Valoarea t pen tru variație egală este de -0,13
care, cu 40 de grade de libertate are un nivel de semn ificație de 0,89 . Intervalul de încredere de 95%
pentru ace astă diferență variază de la -12,95 la 11,28.
Pentru extenuare emoțională s-au obți nut următoarele valori M= 24,43 AS = 7,03 pentru
asistenți care provin din mediu urban și M = 21,58 și AS= 7,94 pentru asistenții care provin din
mediul rural.
Testul Leven pentru egalitatea variațelor arată în acest caz că varianțele sunt egale , deoarec e
valoa rea lui de 0,44 nu este seminficativă statistic. Valoarea t pen tru variație egală este de 1,14
care, cu 40 de grade de libertate are un nivel de se mnificație de 0,25. Intervalul de încredere de 95%
pentru ace astă diferenț ă variază de la -2,18 la 7,88.

Pentru depersonalizare s-au obținut următoarele valori M= 15,33 AS = 5,64 pentru asistenți
care provin din mediu urban și M = 13,50 și AS= 5,09 pentru asistenții care provin din mediul
rural.
Tabelul 20: d epersonalizare
mediul.provenienta N Mean Std. Deviation Std. Error Mean Tabel 18: extenuare emoțională
mediul.provenienta N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
extenuare.emotionala =urban 30 24.43 7.030 1.284
= rural 12 21.58 7.948 2.294
Tabelul 19 : extenuare emoțională Independent Samples Test
Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. T df Sig. (2 –
tailed) Mean
Difference Std. Error
Differenc
e 95% Confidence Interval of the
Difference
Lower Upper
extenuare.emotionala Equal variances
assumed .592 .446 1.144 40 .259 2.850 2.491 -2.185 7.885
Equal variances
not assumed
1.084 18.283 .292 2.850 2.629 -2.667 8.367

36
depersonalizare =urban 30 15.33 5.647 1.031
= rural 12 13.50 5.090 1.469

Tabelul 21: depersonalizare Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. T df Sig. (2-
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Confidence Interval
of the Difference
Lower Upper
Depersonalizar
e Equal variances
assumed .591 .447 .976 40 .335 1.833 1.878 -1.963 5.630
Equal variances
not assumed
1.021 22.433 .318 1.833 1.795 -1.885 5.552

Testul Leven pentru egalitatea variațelor arată în acest caz că varianțele sunt egale , deoarece
valoarea lui de 0,44 nu este seminficativă statistic. Valoarea t pen tru variație egală este de 0,97 care,
cu 40 de grade de libertate are un nivel de se mnificație de 0,33. Intervalul de încredere de 95%
pentru ace astă diferență variaz ă de la -1,96 la 5,63
Pentru reducerea realizărilor personale s -au obținut următoarele valori M= 23,33 AS = 7,35
pentru asistenți care provin din mediu urban și M = 21,50 și AS= 5,97 pentru asistenții care
provin din mediul rural.

Tabelul 22: reducerea realizărilor personale
mediul.provenienta N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
red.reali.pers =urban 30 23.33 7.355 1.343
= rural 12 21.50 5.977 1.725

Tabelul 23: : Reducerea realizărilor personale Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper

37
red.reali.pers Equal variances
assumed 2.473 .124 .766 40 .448 1.833 2.392 -3.001 6.668
Equal variances
not assumed
.839 24.895 .410 1.833 2.186 -2.671 6.337

Testul Leven pentru egalitatea variațelor arată în acest caz că varianțele sunt egale , deoarece
valoarea lui de 0,12 nu este seminficativă sta tistic. Valoarea t pen tru variație egală este de 0,76 care,
cu 40 de grade de libertate are un nivel de semnificație de 0,44. Intervalul de încredere de 95%
pentru ace astă diferență variază de la -3,00 la 6,66.
Pentru scorul total s-au obținut urmă toare le valori M= 62,73 , AS = 19,23 pentru asistenț ii
care provin din mediu urban și M = 56,58 și AS= 18,46 pentru asistenții care provin din mediul
rural .
Tabelul 24 : Scorul total
mediul.provenienta N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
scor.total =urban 30 62.73 19.230 3.511
= rural 12 56.58 18.461 5.329

Tabelul 25 scor total Independent Samples Test
Levene's Test for Equality
of Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Differen
ce Std. Error
Difference 95% Confidence Interval
of the Difference
Lower Upper
scor.total Equal variances
assumed .132 .719 .947 40 .350 6.150 6.497 -6.981 19.281
Equal variances not
assumed
.964 21.112 .346 6.150 6.382 -7.117 19.417

Testul Leven pentru egalitatea variațelor arată în acest caz că varianțele sunt egale , deoarece
valoarea lui de 0,71 nu este seminficativă statistic. Valoarea t pen tru variație egală este de 0,94
care, cu 40 de grade de libertate are un nivel de semnificație de 0,35. Intervalul de încredere de
95% pentru ace astă diferență variază de la -6,98 la 19, 28.
5.2. Interpretarea rezultatelor

38
În urma testului aplicat s -a constatat faptul că 16 (38,09%) asis tenți au obținut un scor mic la
chestionarul de măsur are a nivelului de burnout, 15 (35,71) au obținut un scor mediu și 11 (26,19%)
au obținut un scor înalt. Sorul mediu obținut de participanți la chestionar a fost de 60,98 ceea ce
descrie un scor mediu spre ridicat. De asemenea cel mai mic scor obținut a fo st de 32 acesta
aparțnând unei femei cu studi i universitare cu mediul de p roveniență rural, la polul opus scorul cel
mai mare 93 este obținut tot de o femeie cu studii universitare dar din mediul urban.
În ceea ce privește diferențe le între mediile obținute de asistenții medicali cu studii universitare
(M= 60,50) și cei cu studii postliceale (61,33) diferența medilor nu este una foarte mare dar există ,
aceasta nu este o valoare semnificativă. Această medie arată ca scorul obținut este unul de nivel
mediu ceea ce descrie un to nus emoțional relativ scăzut , indiferență sau suprasaturare emoțională.
De aseme nea relația cu cei din jur este una tensionată uneori și individul se poate percepe incomplet
profesional.
Stresorii pot fi i încadrați în două mari tipuri de suprasolicitare: fizică/somatică și psihologică, al
căror prim stadiu, reversibil, este oboseala extremă, iar următorul stadiu, mai puțin reversibil, este o
stare de epuizare extremă. Această stare predispune, pe lângă tulbu rările somatice clinice (e x.
inapetență, creșteri ale pre siunii arteriale, palpitații la efort etc.) sau umorale, de tip inflamator (ex.
creșterea IL6) – la tulburări psihice, începând cu somnolență sau insomnii, iritabilitate și terminând
cu instalarea de presiei. După cum se poate observa, c ele trei scale ale MBI cuantifi că tulbu rările
deja apărute și datorate distresului profesional la personalul de urgență dar există o relație de tip cerc
vicios între aceste tulburări și efectul lor somato -psihic, adică subminarea resurselor psihice ale
celor afectați de SBO și distresul creat tocmai de aceste simptome. În plus, rezistența lor antidistres
este diminuată.
Rezultatele obținute la compararea asistențiilor din mediul urban cu cei de mediul rural arată
medi diferite ( urban= 62,76 și rural= 56,58) dar nu există o diferență s emnificativă în ceea ce
privește sterul ocupațional ( p=0,89) . Acestea demonstrează faptul că indiferent de nivelul de studiu
sau mediul de proveniență stresul în mediul spitalicesc de urgență afectează în egală măsură
personalul. Aceste grupe de stresori profesionali, prezenți în activitatea unor unități medicale de
intervenție asupra unor bolnav i aflați în stare critică, acționează, într-o măsură mai mare decâ t în
alte secți ale unui spital.

39
CAPITOLUL 6 CONCLUZII ȘI IMPLICAȚI
6.1. Concluzii
Motivul alegerii acestei teme este datorat faptului că prin prisma interacțiuni cu acest mediu,
am constatat un volum ridicat de muncă și condi ții nefavorabile ceea ce aduce un grad ridicat de
stress pentru asistenții medicali . Am constatat în urma consultăr i literaturi de specialitate, faptul că
un nivel ridicat de stres poate cauza o serie de problem e în sfera sănătății f izice, psihice și sociale.
Astfel de studii au un număr redus în România.
Datele obținute au confirmat obiectivul acestei lucrări, și anume faptul că burnout -ul jocă un
rol foarte important în viața asistenților medicali. În urma rez ultatelor obținute situația ipotezelor
este următoarea:
Ipoteze principale:
a) Există diferențe între asistenții cu studii universitare și postliceale în ceea ce privește
burnout -ul? Deoarege scorul obținut la pragul de semnificație este de 0,89 > 0,05 din care
rezultă că nu există nici o diferență între cele două categorii în ceea ce privește nivelul de
stress occupational (burnout) .
b) Există diferențe între asistenții care provin din mediul rural și cel urban în ceea ce privește
burnout -ul? S corul obținut la pragul de semnificație este de 0,35 > 0,05 din care rezultă că
nu există nici o diferență între cele două categorii în ceea ce privește nivelul de stress
occupational (burnout).
Iopteze secundare pentru fiecare dimensiune a testului :
a. Există diferențe între asistenții cu studii universitare și postliceale în ceea ce privește
extenuarea emoțională? Scorul obținut la pragu l de semnificație este de 0,53 > 0,05 din care
rezultă că nu există nici o diferență între cele două categorii în ceea ce privește extenuarea
emoțională .
b. Există diferențe înt re asistenții cu studii universitare și postliceale în ceea ce privește
depersonalizarea? Scorul obținut la pragul de semnificați e este de 0,97 > 0,05 din care
rezultă că nu există nici o diferență între cele două cat egorii în ceea ce privește
depersonalizarea.
c. Există diferențe înt re asistenții cu studii universitare și postliceale în ceea ce privește
reducerea realizăriilor personale? Scorul obținut la pragul de semnificație este de 0,45 > 0,05

40
din care rezultă că nu există nici o diferență între cele două categorii în ceea ce privește
reducerea realizăriilor personale .
d. Există diferențe între asistenții care provin din mediu rural ș i cel urban în ceea ce privește
extenuarea emoțională? Scorul ob ținut la pragul de semnificație este de 0,25 > 0,05 din care
rezultă că nu există nici o diferență între cele două categorii în ceea ce privește extenuarea
emoțională .
e. Există diferențe între asistenții care provin din mediu rural și cel urban în ceea ce privește
depersonalizarea? Scorul obținut la pragul de semnificație este de 0,33 > 0,05 din care
rezultă că nu există nici o diferență între cele două categorii în ceea ce privește
depersonalizarea .
f. Există diferențe între asistenții care provin din mediu rural și cel urban în ceea ce privește
reducerea realizăriilor personale? Scorul obținut la pragul de semnificație este de 0,44 > 0,05
din care rezultă că nu există nici o diferență între cele două categorii în ceea ce privește
reduce rea realizăriilor personale .
În concluzie nivelul stresului ocupațional (burnout) nu se modifica datorită nivelul de s tudiu sau
mediul de proveniență . Diferențele fiind nesemnificative pentru acest lot de subiecți. Acest studiu
este în concordanță cu alt e studii din liter atura de specialitate care arată că pe secțiile ATI nu există
diferențe între femei și bărbați, asistenții cu studii universitare și postliceale. Cele două secții, ATI și
UPU fiind considerate unele dintre cele mai grele , riscante ș i cu un nivel de stress ridicat , secții.
Contribuția adusă domeniuli poate fi una de interes în ceea ce privește modul de muncă și cum
percep angajații din Sistemul de Sănătate, mai precis cel de Urgențe stresul ocupațional (bunout -ul),
nivelul pe care îl are și planificarea unor pr ograme de diminuare a acestuia. De asemenea acest
studiu poate raspunde unor întrebari legate de existența și nevoia sporurilor psihologice. De
asemenea poate fi adus un plus deoarce numarul studiilor realizate în Romania în acest d omeni este
foarte mic.
În ceea ce privește contribuț ia personală se poate menționa livrarea chestionarului împreună cu
instrucțiunile complete de completare și consimțământul informat, astfel încât la nicio completare
de către subiecți nu au fost raportat e erori sau inconsistenț e, inte rpretarea și redactarea lucrări .

41
6.2. Limite și sugesti
Faptul că subiecții au fost dintr -o singură unitate spitalicească poate reprezenta o limită a
acestui studiu. O alta limită poate fi și faptul ca numărul persoanelor de sex feminin este mai mare
decât cel de sex masculine. De asemenea numarul redus de participan ți poate fi o limită.
6.3. Direcții viitoare de cercetare
Acest studiu poate fi un punct de plecare pentru alte studii ce pot fi facute pe mai multe
unități spitalicești din țară pentru aceași unitate sau pe toate secțiile unui singur spital.

42
REZUMATUL LUCRĂRI I
Stresul occupational afectează, în rândul corpului medical, practicienii unor specialități
precum neurochirurgia, oncologia, medicina de urgență, ATI, etc. Datele din literature referitoare la
această categorie profesională semnalează frecvența sindromului burnout ca primă etapă a unui șir
de tulburări de ordin comportamental,psihosomatic și psihiatric.
Acest studiu a avut loc în 2018 , obiectivele principale fiind observarea diferențelor dintre
asistenții cu studii superioare și cele postliceale în cee a ce privește burnout -ul dar și difer ențele între
asistenții provenind din mediul urban și cei din mediul rural.
Cercetarea s -a desfășurat în Unuitatea de Primiri Urgențe Sibiu pe un număr de 42 de
asistenți. Acestia au compectat un chestionar care măsoare n ivelul burnout -ului în trei dimensiuni:
extenuare emoțională, depersonalizare și reducerea realizărilor personale.
Rezultatele cercetări au arătat că nu există diferențe în ceea ce privește burnout -ul între
personalul cu studii superioare și cel cu studii postliceale, dar nici între cei proveniți din mediul
urban față de cei proveniti din mediul rural. De asemenea s -a constata faptul ca media tuturor
scorurilor obținute de participanți reprezință o valoare medie a stersului profesional.
Limitele cerecetăr i sunt numărul redus de parti cipanți dar și diferența dintre cele două sexe.
Pe viitor se recomandă aplicarea cercetării l a nivelul întregului spital sau compararea Unităților de
Primiri Urgență la nivel de țară sau regiune.

This study took place in 2018, its main objective being observation of the differences
between nurses with university education and nurses with post secondary school health regarding
the burnout, and additionally, differences between nurses from rural and urban ares.
This research took place in the Emergency Room of Sibiu with a number of 42 participants.
They took a questionnaire which measures the level of burnout in three dimensions: emotional
distress, depersonalization and reduction of personal achiev ements.
The results of the study proved the fact that there are no differences when it comes to the
burnout between the personnel whether they have high level or middle level studies, or they belong
to rural or urban areas. Also it has been proven that th e average of all the scores obtained by the
particpants represents a medium value of professional distress .
The only things that limit the research are the low number of participants and the difference
between the two genders. Futurewise, it's recommended for the study to be applied to the entire
hospital or making a comparison between The Emergency Services nationwide or regional .

43
BIBLIOGRAFIE
1. Băban, A., (1998). Stres și personalitate, Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujană
2. Becker , J. L., Milad , M. P., & Klock, S. C. (2006). Burnout, depression, and career
satisfaction: Cross -sectional study of obstetrics and gynecology residents. American Journal
of Obstetrics and Gynecology , 195, 1444 -1449.
3. Beehr, T.A. (2015). Multidimensionality and Complexity of Role Stress: An Empirical
Study of the Public and Private Sector Managers in Kolkata , Psychological Stress in the
Workplace. Routledge, London.
4. Brate, A.T. (2002), Elemente de psihologia stresului, Editura Alma Mater, Sibiu.
5. Bria, M., Baban, A., Andreica, și Dumitrascu D., ( 2013 ) Burnout and Turnover Intentions
Among Romanian Ambulance Personnel , Procedia – Social and Behavioral Sciences ,84,
801 – 805
6. Chamberlain, C. J., Koniaris, L. G., Wu, A. W.,Pawlik, T. M. (2012). Disclosure of
“nonharmfull” medical errors and other events. Archives of Surgery, 147 , 282 -286.
7. Duquette , A. , Kérowc , S.,Balbir, K. S. și Line B . (1996). Factors Related to Nursing
Burnout A Review of Empirical Knowledge. Issues in Mental Health Nursing , 15, 337 -358
8. Fengler J., (2016). Burnout , București : Editura Trei
9. Holden, R. J. & Karsh, B. T. (2007). A review of medical error reporting system design
considerations and a proposed cross -level systems research framework. Human Factors, 49,
257-276.
10. Iosif, G., Moldovan -Scholz , M., (1996 ). Psihologia muncii, București: Editura Didactică și
Pedagogică
11. Kanner, A. D., (1982). Comparison of two modes of stress measurement: daily hassles
events and uplifts versus major life events. J Behavioral Medicine 4, 1-39
12. Ksiazek, I., Stefaniak, T. J., Stadnyk, M., & Ksiazek , J. (2011). Burnout syndrome in
surgical oncology and general surgery nurses: A cross -sectional study. European Journal of
Oncology Nursing , 15, 347-350.
13. Lazarus, R.S., Folkman, S., (1984) Stress, Appraisal and Coping, New York : Springer
Publishing Company
14. Leiter, M. P. & Maslach, C. (2009). Nurse turnover: The mediating role of burnout. Journal
of Nursing Management , 17, 331 –339

44
15. Linzer, M., Visser, M. R. M., Oort, F. J., Smets, E. M. A., McMurray, J. E., & de Haes, H.
C. J. M. (2001). Predicting and preventing physician burnout: Results from the United States
and the Netherlands. The American Journal of Medicine , 111, 170 –175.
16. Maslach, Christian , (1986) Burnout: The cost of caring , New Yprk : Editura Prentice -Hall
Press,
17. Oreskovich, M. R, Kaups, K. L., Balch, C. M., Hanks, J. B., Satele, D., Sloan, și Shanafelt,
T. D. (2012). Prevalence of alcohol use disorders among American surgeons. Archives of
Surger ,147 , p.p.168 -74.
18. Panagopoulou, E., Montgomery, A., & Benos, A. (200 6). Burnout in internal medicine
physicians: Differences between residents and specialists. European Journal of Internal
Medicine , 17, 195 -200.
19. Rațiu, C., Ilieș, A. Francu, V., (2010) M anagementul Stresului Profesional , Sănătate publică
și managementsanitar , 2, 22 -23
20. Rita L. Atkinson ,Richard C. Atkinson, Edward E. Smith (2012) ” Introducere în
psihologie”, București: Editura Tehnica
21. Rohova, M. (2011). Romania. Mobility of health professionals . Bulgary: Medi cal University
of Varna
22. Saime, E. , Kamer , G. , Sumeyra , E. , Ilknur, Y. ( 2014) , Burnout Level of a Bank’s Call
Centre Employee and Affecting Factors , MÜSBED , 4(4), 216-225
23. Scharschmid, Uwe (2006) AVEM – ein personlichke – itsdiagnostischen Instrument fur die
berufsbezogene Rehabilitation BDP, Psychologische Diagnostik, Deutscher Psychologen
Verlag , 59-82
24. Shanafelt, T. D., Balch, C. M., Dyrbye, L., Bechamps, G., Russell, T., S atele, D., …&
Oreskovich, M. R. (2011). Special report: suicidal ideation among American surgeons.
Archives of Surgery ,146, 54 -62.
25. Shanafelt, T. D., Blach, C. M., Bechamps, G., Russell, T., Dyrbye, L., Satele, D., …, &
Freischlag, J. (2010). Burnout and medical errors among American surgeons; Annals of
Surgery , 251(6), 995 -1000.
26. Shanafelt, T.D., Bradley, K.A., Wipf, J.E., & Back, A.L. (2002). Burnout and self -reported
patient care in an internal medicine residency program. Annals of Internal Medicine , 136(5):
358-367

45
27. Sirghie,E. R.(2015) , Bio-psycho -social factors with occupational risk in Anesthesy and
Intensive Care staff, REVISTA MEDICALÅ ROMÂNÅ , 12( 3), 266 – 272
28. Spânu, F., Băban, A., Bria, M., & Dumitrașcu, D. L. (2012). What happens to health
professionals when the ill patient is the health care system? [ORCAB Special Series] British
Journal of Health Psychology .
29. Sundin, L., Hochwalder, J., Bildt, C., & Lisspers , J. (2007). The relationship between
different work -related sources of social support and burnout among registered and assistant
nurses in Sweden: A questionnaire survey. International Journal of Nursing Studies , 44,
758-769 .
30. Todorova, I., Băban, A., Alex androva -Karamanova, A., & Bradley, J. (2009). Inequalities in
cervical cancer screening in Eastern Europe: perspectives from Bulgaria and Romania.
International Journal of Public Health , 54, 1 – 11.
31. Toker, S., Melamed, S., Berliner, S., Zeltser, D. and Sh apira, I. (2012) Burnout and Risk of
Coronary Heart Disease: A Prospective Study of 8838 Employees. Psychosomatic Medicine,
74, 840 -847.
32. Vlădescu, C., & Olavsky, V. (2009). Migration of nurses: The case of romania. Management
in Health , 13(4).
33. Wallace, J. E., Lemaire, J. B., & Ghali, W. A. (2009). Physician wellness: a missing quality
indicator. Lancet, 374 , 1714 – 1721
34. World Health Organization (2009). The European Health Report. Health and health systems.
35. Zlate, M. (2007). Tratat de psihologie organizational – manageriala . Vol II. Editu ra
Polirom, Iasi.

46
BIBLIOGRAFIE Web
1. http://www.cmr.ro/category/cmr/comisia -de-disciplina/ (12.03.2018 , 22:23)
2. http://www.cjraetm.ro/index.php/en/profile -ocupationale#a (14.03.2018, 16: 33 )
3. http://www.institutiimedicale.ro/stres -burnout -medici -asistente -cadre -medicale/ (13.03.2018,
19:45 )
4. http://sanatateabuzoiana.ro/sindromul -burnout -posibil -risc-pentru -medici -si-
pacienti/#.WtY2IIhuaMr (17.04.2018, 22: 40)
5. http://www.institutiimedicale.ro /oboseala -cronica -simptome -tratament -cauze -diagnostic/
(22.04.2018, 18: 42 )
6. http://www.consultanta -psihologica.com/chestionar -de-evaluare -a-sindromului -burnout –
epuizare -profesionala/ (05.12.2017,23:22)

47
ANEX E
Chestionar de evaluare a sindromului burnout
(epuizării profesionale) – Maslach și Jackson
Vârstă:
Sex: F M
Nivel de studii: Universitar Școlă posticeala
Stare civilă: singur/ă concubinaj căsătorit/ă divorțat/ ă văduv/ă
Mediul de proveniență; Urban Rural
Întrebare Foarte
rar Rar Uneori Frecvent Foarte
frecvent
1 Mă simt secătuit emoțional. 1 2 3 4 5
2 Spre sfârșitul programului de lucru mă
simt ca o lămâie stoarsă. 1 2 3 4 5
3 Mă simt obosit când mă trezesc
dimineața și trebuie să merg la
serviciu.
1 2 3 4 5
4 Am perioade în care mă simt depășit
de situație. 1 2 3 4 5
5 Comunic cu unii colegi cum aș
comunica cu niște obiecte. 1 2 3 4 5
6 Nimic nu se întâmplă după cum îmi
doresc. 1 2 3 4 5
7 Mă simt plin de energie și entuziasm. 1 2 3 4 5
8 Pot găsi soluția corectă în situații
conflictuale. 1 2 3 4 5
9 Am o stare de deprimare și apatie. 1 2 3 4 5
10 Pot influența pozitiv produvtivitatea
muncii subordonaților și colegilor mei 1 2 3 4 5
11 În ultima perioadă am devenit mai dur
în relațiile cu colegii, subordonații 1 2 3 4 5
12 Oamenii cu care lucrez sunt persoane
neinteresante și plictisitoare 1 2 3 4 5
13 Am multe planuri de viitor și cred în
realizarea acestora. 1 2 3 4 5
14 Am deziluzii profesionale. 1 2 3 4 5
15 Simt indiferență pentru lucruri față de
care manifestam interes mai înainte. 1 2 3 4 5

48
16 Devin încordat și tulburat când mă
gândesc la preocupările mele actuale 1 2 3 4 5
17 Uneori îmi este indiferent de ceea ce
se întâmplă cu subalterni, colegi ai mei 1 2 3 4 5
18 Vreau să mă izolez de toți și să mă
odihnesc 1 2 3 4 5
19 Pot crea ușor o atmosferă binevoitoare
și de cooperare într -un grup. 1 2 3 4 5
20 Comunic ușor cu oamenii indiferent de
statutul social și caracterul lor. 1 2 3 4 5
21 Reușesc să fac multe lucruri. 1 2 3 4 5
22 Mă simt la limita puterilor. 1 2 3 4 5
23 Eu cred că voi reuși încă să obțin
multe în viață. 1 2 3 4 5
24 Mă simt ca o persoană care a dat
faliment. 1 2 3 4 5
25 Subordonații și colegii pun pe umerii
mei povara problemelor și îndatoririlor
lor 1 2 3 4 5

49
Consimțământ informat

Titlul studiului: Comportamente de tip burnout în rândul asistenților medicali
din Unitatea de Primiri Urgențe Sibiu
Coordonator :lect.dr. Sima Mihai
Student : Popa Anda Maria an III, specializarea Psihologie, Facultatea de Stiinte Socio -Umane
Scopul acestui studiu este:
Descrierea procedurii : Completare unui chestinar
Trebuie să aveți peste 18 ani pentru a participa. Participarea dumneavoastră este complet
voluntară și va dura mai puțin de 10 minute
Beneficii și riscuri.
Informațiile obținute în acest studiu sunt strict confidențiale, participarea este anonimă, iar
rezultatele vor fi utilizate strict în scopul de cercetare și comunicare științifică. Participarea la acest
studiu nu implică vreun risc de natură fizică sau psihologică. În timpul participării puteți decide în
orice moment să vă retrageți.
Studentul, profesorul coordonator și cadrele din comisia de licență vor avea acces la
răspun surile dumneavoastră.

Data :

Nume …………………………….

Semnatura …………………………….