SPECIALIZAREA PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI [601194]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI
PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator: Lect. univ.dr. Lupu Daciana

Absolvent: [anonimizat]2014 –

2

TIMPUL LIBER AL COPIILOR
PREȘCOLARI PETRECUT CU PĂRINȚI
LOR

Coordonator: Lect. univ.dr. Lupu Daciana

Absolvent: [anonimizat]2014 –

3

Cuprins

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 4
CAPITOLUL I. PORTRETUL COPILULUI DE VÂRSTA PREȘCOLARĂ ………………………….. ….. 9
I.1. Senzațiile și percepțiile preșcolarului ………………………….. ………………………….. ………………………….. 9
I.1.1. Dezvoltarea fizica, psihica si spirituala a prescolarilor ………………………….. …………………………. 10
I.1.2. Dezvoltarea organelor de simț la prescolar ………………………….. ………………………….. ……………… 15
I.2 Personalitatea preșcolarului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 16
I.3 Educația pentru timp l iber adusă preșcolarului de către părinți ………………………….. ………………. 23
CAPITOLUL II FAMILIA ȘI TIMPUL LIBER AL PREȘCOLARULUI ………………………….. ……… 25
II.1 Definițiile și funcțiile familiei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 25
II.2 Funcția de Loisir a bunicilor în educația pentru timp liber a preșcolarilor ………………………….. . 27
II.3 Părinții preșcolarilor între muncă și educație ………………………….. ………………………….. ………….. 29
CAPITOLUL III MODALITĂȚI ȘI INSTITUȚII PENTRU PETRECEREA TIMPULUI LIBER DE
CĂTRE PREȘCOLAR IMPREUNĂ CU PĂRINȚII ………………………….. ………………………….. ……….. 34
III.1 Modalități de petrecere a timpului liber de către preșcolari ………………………….. ………………… 34
III.2 Activitățile de timp liber și rolul lor în dezvoltarea personalității preșcolarului …………………. 37
III.3 Mediul social și familial și influența acestuia în dezvoltarea preșcolarului ……………………….. 38
CAPITOLUL IV CERCETAREA PSIHOPEDAGOGIC Ă ………………………….. ………………………….. .. 41
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 46
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 49

4

INTRODUCERE

Datorită situației economice a timpurilor noastre, a sărăciei și a cerințelor societății în
care trăim, foarte mulți părinți nu își găsesc suficient timp liber pentru a -l petrece cu cop iii
lor, sau nu știu cum să -și petreacă timpul liber pe care îl au cu copi ii lor, astfel situația
economică a r putea schimba atât viața de familie cât și viața copilului. Mulți părinți consideră
că timpul liber petrecut cu copii înseamnă curățenie, joacă în parc și televizor, astea fiind
făcute fie din neștiință fie datorită faptului că, părinți, având un nivel de educație mai ridicat
au și joburi solicitante care sunt consumatoare de timp, dar generând o situație financiară bună
preferă să platească la un after -school deoarece le este insuflat sentimentul de siguranță că
acolo cop iii lor primesc educați e și nevoile le sunt sat isfăcute de către acest program . În
această lucrare îmi propun să dezbat educația timpului liber ca și constituire a unui sistem de
valori obligatorii fără de care timpul liber nu ar mai avea sens. Consider că un comportament
irațional în timpul liber dovedește o anumită dezordine în orientarea generală a preșcolarului.
Manifestarea lipsei de sens apare atunci când nu se mai recunosc norme și o ierarhie de valori.
„Cu cât mai perfect reproduce familia structura mediului înconju rător,cu atât mai
exact ajunge la copii zestrea societății,deoarece părinții sunt primii păstrători ai
moralității,ei sunt în ochii copilului – garanția viitorului” (Rămân părinții repetenți ?, pp. 24 –
27).
Cerințele societății din mediul urban sunt diferit e de societatea mediului rural, părinț ii
copiilor din mediul rural își doresc ca și copi ii lor să își depășească condiția dar de cele mai
multe ori sunt limitați de resurse materiale și financiare, preferând c a în timpul liber să își ia
copiii la muncile c âmpului, să-i învețe să -și îngrijească animalele sau alte mici treburi pe
lângă gospodărie. Mihai Stoian spunea că „ În istoria societății omenești a existat o
îndelungată perioada în care familia a deținut,aproape în exclusivitate,rolul de educator
social al copilului” astăzi însă consider ca responsabilitatea educării copilului preșcolar se
lăsă doar în seamă instituțiilor școlare, părinții fiind cei care rareori „maturizează” informația
sau mai bine spus o pisează pe înțelesul copilului atunci când acesta intră în dificultate iar
părintele este dispus să aducă anumite explicații preșcolarului. Având în vedere acest aspect
de educare, mă întreb: părinți își cunosc îndeajuns copii ? Știu ei oare cum își întrebuințe ază

5
copilul timpul liber? Așa cum spunea M.Stoian „ din păcate, în multe cazuri, strada îl
absoarbe cu totul pe copil” . Importanț a alegeri grupului de cop ii cu care preșcolarul își
petrece timpul liber nu este foarte greu de identificat, dar poporul în înțelepciunea sa simplă ar
rezuma ideea aceas ta într -o simplă zical ă „Marul putred le strică și pe cele bune”. Un copil
rău poate influența foarte uș or pe un altul , prin urmare îl poate „ strica” , îl poate orienta în
săvârșirea unor rele la care copilul nu se gândise sau nu era nici măcar înclinat în săvârșirea
acestora. Educația este un proces în care totul are importanță, prieteniile preșcolarului nu
trebuie lăsate la voia întâmplării ci trebuie controlate îndeaproape situația fără a ne încrede
prea mult în ideea că „ mi-am educat copilul în așa fel î ncât să fie capabil să își aleagă
oameni de lângă el ”, lucrurile mari se clădesc cu încetul, în bine sau în rău „ doar și sămânța
unui arbore este la început atât de neînsemnată încât ți -o spulber ă vântul din palmă, însă
după ce a devenit arbore uriaș și se prăbușește peste tine, te poate strivi ” (Moisin, 1995, pp.
57-58). Așadar, un părinte preocupat într -adevăr de viitorul moral al copilului său va avea
grijă să cerceteze discret dar temeinic din ce copii se compune cercul de prieteni în care se
învârte preșcolarul în timpul liber.
În cazul familiilor monoparentale, o mamă care are în întreținere unul sau doi copii, ea
fiind singura care trebuie să asig ure un climat familial armonios , afectivitate , emoție, resurse
atât materiale cât ș i financiare și în ac eelasi timp și alte resurse de venit pentru asigurarea
subzistenț ei are tot mai puțin timp de a -și petrece timp ul liber intr -un mod util cu copi ii.
„Pentru aceste familii dezorganizate,în care mama singură nu e capabilă să mai țină
frânele educative, singura soluție educativă de durată este c a învățătorul său educatorul să
și-i apropie pe copii, să-i ajute,să devină sufletește un substitut al părintelui absent, astfel
încât copiii să nu caute altundeva căldur a sufletească și sentimentul de siguranță ce le
lipsește” (Moisin, 1995, p. 37).
Deasemenea, ruperea relațiilor dintre cei doi soți, divorțul, reprezintă cel mai trist
moment din istoria unei familii „ o familie distrusă este o societate distrusă ”(Moisin, 1995,
p. 39) după săvârșirea acestui act de divorț copilul/copiii nevinovați de cele întâmplate vor fi
apoi lipsiți fie de ocrotirea și îndrumarea tatălui, fie de îngrijirea și iubirea mamei, fie de
bucuria pe care o încearcă frații atunci când sunt împreună. Personal, consider că prezența
celor doi părinți ajută la închegarea sfatului părintesc care deține un rol educativ esențial al
părinților precum și datoria de iubire față de copil. Preșcolaru l, nu pricepe mare lucru din
rostul cerințelor mora le sau al datoriei sale sociale în care intră și învă țarea sârguincioasă, și

6
aici, așa cum spune și biseric a, va predomina fără îndoială porunca. Sf Ghenadie într -o
recitare la parabola Fiului risipitor, spune “ Îngăduința părintească prisositoare pricinuiește o
admirație atât de mare și celor din casă – pentru că ce este mai autentic decât iubirea
frățească? Și aceștia se uimesc nu pentru că -l invidiază pe acesta care în chip uimitor a
primit o întâmpinare atât de frumoasă, ci deoarece ard de râvnă și dorința pentru tatăl, pe
care-l socotesc că a fost jig nit și nedreptățit ”.
Limitarea părinților la noțiun ea de sfat o consider zgârcenie , deoarce porunca îl ajută
pe copil să însușească motivele poruncii în conștiință. Anton Moisin povestea din experi ența
lui, că educația copilului se c lădește pe patru stâlpi “ cinstea , sârguinț a, bunătatea și
modestia ” deoarece, spunea el “ dacă unul singur nu s -ar realiz a,n-ar putea fi încheiată
lucrarea în ansamblul ei ”(Moisin, 1995, p. 88). Personal, susțin aceasta id ee : ce ar fi educația
fără cinste? Un copil necinstit se pretează la hoție și la înșelăciune la minciună și la răutate,
pentru el adevărul va fi bun atâta timp cât nu -i afectează interesele, un asemenea copil nu se
va mai modela, ci se va deforma singur. Sârguință, păi mă gândesc la un copil leneș, care fără
voință de gândire măcar las ă totul la voia întâmplării fără a fi interesat măcar de consecințele
pe care le aduce dezinteresul lui. Un pedagog spunea foarte sugestiv în cartea lui Anton
Moisin “Spune -mi la ce or a te scoli și -ți voi spune dacă ești vicios” (Moisin, 1995, p. 89)
pentru că adevărat este, dacă copilul se întinde în pat un timp îndelungat după ce s a trezit e
suficient să înțelegem care este primejdia morală a acestuia, așadar, un copil leneș va fi un cap
de familie exemplu negativ pentru copii lui.
Cheia în viață, atât în cea a părinților cât și în cea a copiilor este reprezentată de
organizare, de organizare în timp. „Familia este o mică societate în care, la fel ca în oricare
altă societate, toți membrii ei au nu numai drepturi dar și obligații” (Moisin, 1995, p. 8). Cei
mai mulți dintre părinți au locuri de muncă supra -solicitante acestea aducând oboseal ă,
plictiseală, dezgust și chiar nervozitate la sfârșitul zilei, parte a zilei când copilul de acasă
așteaptă un moment care să îi fie acordat lui dincolo de orice activitate. Dar lucrurile nu se
petrec chiar așa, părinți ajung seara acasă unde abia așteaptă să mănânce ceva și să se bucure
de odihnă uitând chiar de momentul mult așteptat de copil care dezamăgit se retrage în camera
lui și cel mai pro babil se pregătește și el de somn. Acești părinți își găsesc rareori timp, poate
sâmbăt a sau duminca , o oră, două, să stea de vorbă cu copilul, să-i asculte ideile, frământările
chiar, să-i dea un sfat, o poruncă așa cum spuneam mai sus, în consecință să îi acorde interes
și atenție, iubire și afecțiune, astfel reușind să îi ridice moralul copilului.

7
Pentru a dezvolta un copil sănătos și echilibrat emoțional, trebuie ca părinț ii să iasă cu
copilul fie în natur ă fie în alte cadre care să îi asigure copilulu i plăcerea de a se distra
împreună cu familia, de a schimba idei și opinii cu alți copii de vârsta lui, sau de a -și dezvolta
creativitatea pur și simplu pictând alături de cineva drag lui care să îi surprindă curcubelul de
culori cu un apara t foto aratandu -se interesat. Mulți dintre copii sunt afectați de această
educație de acasă deficitar ă, ei fiind la vârsta la care caută afectivitate, așteaptă să fie centrul
atenției părinților însă de cele mai multe ori părinți uit ă de nevoile copiilor pe parte
emoțion ală asigurându -le doar resurse materiale și financiare fiind siguri că acestea asigură
echilibrul copiilor, idee care este percepută total greșit.
Un copil care se educă singur va ajunge fie un om de succes, fie un om de nimic, de ce
spun asta? pentru că u nii dintre ei își caută educația, însă nu este atât de ușor să o și găsească,
educația nu este un obiect ce poate fi găsit după noroc și cu atât mai puțin unul pe care ți -l
poți achiziționa singur. Educația înseamnă ceea ce iei bun din jurul tău, de la păr inți, de pe
stradă, de la școală, din vacanțe și de oriunde îți calcă picioarele. Dacă nu toți, majoritatea
părinților preferă să le dea de lucru copiilor atunci când ei cer atenție, pentru a câștiga timp în
activitățile de serviciu, însă aces t lucru nu face decât să îndepărteze copilul de cadrul familial
și să-l îndrepte spre închidere, singurătate și în ultimă instanță poate și depresie el simțind că
nu își mai găsește locul și rostul în familia lui.
Într-o ultimă instanță nu se acordă timp pe ntru educația de acasă, această problemă
ducând la nașterea altor situații mai grave, ca apoi tot ei cu sentiment de nevinovăție spun că
nu mai reușesc să le îndrepte atenția copiilor spre ceea ce își doresc ei ca părinți.
Acestea fiind spuse, îmi propun c a în această lucrare să descopă r modul în care părinți i
participă la educația copiilor de acasă, care sunt părerile ,si posibilitătile lor cu referire la
calitățile dezvoltate de timpul petrecut cu cop iii lor acasă după programul de muncă . Nu în
ultimul râ nd pun în balanță mediile rural/urban pentru a afla dacă părinț ii dintr -un anumit
mediu sau altul se ocupă mai mult de cop iii lor .
Așadar, educația timpului liber în accepțiunea lui Mihai Stoian în concordanță cu ceea
ce îmi propun să descoper este că ace st tip de educaț ie ar trebui să urmărească trezirea în
conștiința preșcolarilor, a adevărului elementar că există diferențe considerabile în folosirea
timpului liber, că după felul în care te manifești în acest spațiu de acasă, de timp, dovedești
rostul și înstărirea de a te afla ca om. “Raportul de odihna -distracție este luat în discuție de
literatur a de specialitate, trăgându -se un hotar destul de îna lt între una și alta. Odihnă (cu

8
sens accentuat de recuperare a forțelor) e o funcție r eparatorie a timpului liber atât la părinți
cât și la preșcolari,este o replică la deteriorările fizice sau nervoase provocate la muncă de
către părinți,sau la instituția de învățare de către preșcolar” (Stoian M. , 1972, pp. 176 -177).

9

CAPITOLUL I. PORTRETUL COPILULUI DE VÂRSTA
PREȘCOLARĂ

“Jocurile copilăriei sunt mugurii întregii
vieții a omului ” Fr.Fravel

I.1. Senzațiile și percepțiile preșcolarului

Intelectul în perioada preșcolară, deși nu este destul de bine format înregistrează și
multiplic ă diferite procese și restructurări. Gândirea, la vârsta preșcolar ă îndrum ă și valorific ă
toate celelalte procese și funcții psihice. Din cele învățate, subliniez faptul că gândirea
preșcolarului este strâns legată de reprezentări și de limbaj, așadar, cu ajutorul cuvântului și
legătura dintre mai multe cuvinte preșcolarul reușește să își transpună realitatea cu caracter
intuitiv. Prin gândirea egocentrică reiese de altfel incapacitatea preșcolarului de a diferenția
realitatea obie ctivă de cea personală, astfel pentru preșcolar realitatea se expune într -o lume
fabuloasă, de basm în care soarele și lun a au suflet și trăiesc odată cu el pentru că el este
centrul universului la această vârstă. Preșcolarul mic nu cunoaște termenii de an aliză și
sinteză, el nu descrie și nu povesteș te, el inventează de fapt ceea ce aude, vede și chiar simte.
Cu timpul, preșcolarul în grupul său de prieteni și în instituția în care învață va învăța că un
copil nu gândește la fel la el, că părerile sunt împ ărțite și că fiecare dintre copii are voie și
nevoie la exprimare. Astfel, marele psiholog J.Piaget spunea „Copilul gândește mai mult
operând cu mulț imi concrete ,în ciuda faptului că principiile logice cer o detașare progresivă
,pe baza concretă,ia r operaț iile cer interiorizare, adică o funcționare pe plan mintal ” .
Așadar, după concepția lui J.Piaget la vâ rsta prescolarității se poate vorbi de existența unei
gândiri preoperatorii în dezvoltare. În accepțiunea lui R.M. Hutchins ”țelul principal al
învățământului constă î n a dezvolta inteligență în sine și mai ales a -l învăța pe copil să o
dezvolte ,atâta timp cât este capabil de progres” . Pe de altă parte și de o altă latură se afl ă și
G.Berger care afirm a că „Specificul lumii noastre este că se sch imbă din ce în ce mai repede

10
și că ne pune în prezența unor situații originale, neprevă zute, ba chiar i ndispensabile”
(G.Berger, 1973, p. 53) . Așadar trebuie ca părinți să petreacă cât mai mult timp în scop
educativ cu preșcolarii, deoarece aceștia trebuie să fie pregătiți în a fi inventivi, curajoși și
mereu activi intr – un proces de dezvoltare și de ințiativă în a lua decizi, nu în ultimul rând
descoperirea de soluții noi.

I.1.1. Dezvoltarea fizica , psihica si spirituala a prescolarilor

Dezvoltarea f izică a preșcolarului de 3 -6 ani, este o perioadă de creștere pentru toate
sistemele, osos, muscular și cerebral. La 5 ani, creierul copilului cântărește 90% din greutatea
creierului unui adult, deși întregul corp reprezintă o treime din dimensiunea corpului unui
adult. Având în vedere dezvoltarea cognitivă, două achiziții sunt extrem de importante la
preșcolar: atenția executivă și comutarea atenției. Atenția executivă reprezintă capacitatea de
centrare pe ceea ce este relevant pentru sarcina, iar c omutarea atenției reprezintă capacitatea
preșcolarului de a -și muta atenția de la o sarcină la alta. La 3 -4 ani cele două procese se află în
conflict: “”cu cât copilul își focalizează mai bine atenția într -o sarcină cu atât mutarea
atenției la o altă sarci nă este mai dificilă ” (Jones, 2003, p. 12). Abia odată cu înaintarea în
vârstă sistemul cognitiv al copilului va utiliza cele două abilități sincronizate,adaptând aportul
fiecăreia în funcție de tipul de sarcină (Ezechil Liliana, 2002, p. 32).
Dezvoltarea psihică , intelectuală și morală a copilului depinde de modul cum își
susține părintele propriul destin. Cunoașterea copilului semnifică activitatea sistematică a
educatorilor și părinților pentruidentificarea suporturilor sale ca personalitate și proiecta rea
corectă a strategiilor educaționalefavorizând în fiecare etapă a dezvoltării valorificarea și
amplificarea potențialului nativ,strategi „delicate” fie la școală de către educatori,fie acasă de
către părinți. În cunoașterea copilului atât părintele cât și cadrul didactic are puțin de
muncă.Părinții își cunosc copilul acasă,în mediul familial dar în schimb nu cunosc
comportamentul copilului la școală unde copilul poate fi agresiv,poate fi încăpățânat sau poate
desfășura alte activități pe lângă cele propu se de cadru didactic participând în forța la
distrugerea activității cu ceilalți copii.Pentru cadru didactic însă este mai ușor să cunoască
copilul deoarce prin observație la locul de joacă și în activitățile desfășurate cu copi ii
cunoașterea este mai apro fundată atingând o listă de comportamente și atitudini pe domenii de

11
activitate referitoare la limbaj,motricitate și abilități fizici/intelectuale.Prin conversația cu
copilul putem desluși modul lui de gândire și ceea ce îl preocupă,ce interese și ce vocab ular
are,ce defecte sau ce bagaj de cunoștințe are în subordine.Planificare a unui mediu educativ
acasă poate fi structurat prin joc pe baza dezvoltării copilului,prin folosirea unor materiale
educative copilul din interes se implică,iar prin exercițiu va dobândi o dorință permanentă de
joacă și de învățare.
Dezvoltarea spirituala în familie este de o mare importanță în viața preșcolarului,
părinți fiind considerați primii și principalii educatori. Această parte de educație de acasă, din
partea părinților este atât de importantă încât cu foarte mare greutate poate fi suplinita,
înlocuită. Familia este prima școală a virtutiilor, a credinței, a înțelepciunii și a bunelor
maniere, de care nici măcar întreaga societate nu s -ar putea lipsi. Educația dată de părinți
trebuie să fie bazată pe încredere, iubire și siguranță de ambele părți, pentru că acestea puse la
un loc asigură armonia familială de care copilul are atât de multă nevoie.
Într-un articol editat de Emilia Manea , despre „ Importanța familiei în procesul de
învățare ” cercetările recente arată că atunci când părinții le vorbesc, le cântă sau le citesc
copiilor, creierul este realmente "pe recepție",adică se creează legături noi între celulele
nervoase, iar legăturile vechi se întăresc. Acest proces de dezvoltare a creierului trebuie
susținut nu numai printr -o alimentație adecvată copiilor ci și printr -o bună stimulare a
simțurilor (auz, văz etc.).
Părinț ii trebuie să știe că ceea ce pentru ei este muncă, pentru copii este joacă, că
ideile cele mai originale nu trebuie îndepărtate din orele petrecute cu copilul și nici
încurajarea nu este de lepădat, o mână de ajutor întinsă, pentru copil înseamnă motivație în
ceea ce face. Clipe fericite se pot petrece cu copilul, spun medici, atunci când părinț ii le citesc
copiilor, când copilul descoperă lectura și pasiunea părinților pentru citit le dezvoltă
curiozitatea și dă prilejul dezvoltării unei adevărate metode de răsfoire a orelor de timp liber
cu copilul. Menționez aici și de faptul că î n mediul familial trebuie menținută o stare de spirit
propice pentru copil, nu trebuie să se audă cuvinte necugetate sau răutăți, ori țipete și lovituri
deoarece, persoanl consider că un ton plăcut în vorbire, amabilitatea și afecțiunea sinceră își
pot regăsi expresia în fiecare faptă alături de seriozitate de ordine și totodată economie,spun
economi e deoarece cu armonie, căldura și iubire a orice colibă poate capăta sufletul unui
cămin. Memoria autobiografică la preșcolar, are o dezvoltare mai pregnantă începând cu
vârsta de 3 ani odată cu îmbunătățirea limbajului și conturarea conștiinței de sine.Tot uși
părinți preșcolarilor, trebuiesa fie atenți la două aspecte: în primul rând copiii sunt sugestibili

12
și pot fi ușor influențați în legătură cu lucrurilepe care și le amintesc. În al doilea rând, își
însușesc adesea experiențele celorlalți ajungând să -și atribuie întâ mplări la care nu au luat
parte (Ezechil Liliana, 2002, p. 27).
În ceea ce privește limbajul preșcolarului , la 2 -3 ani este caracterizată vorbirea cu sine
în timpul somnului sau în timp ce se joacă pe parcursul zilei. La 4 -5 ani prin interme diul
limbajului, își exprimă trăirile și emoțiile, iar după 5 ani este folosit ca strategie de gândire cu
voce tare. Vorbitul cu voce tare este considerat o strategie de autoreglare, această strategie
fiind adoptată de către copil mai ales atunci când are de îndeplinit sarcini dificile fără
supravegherea adultului (Ezechil Liliana, 2002, p. 29). Organizarea cunoștințelor la nivelul
preșcolarității acționează în primul rând în momentul procesării direcționând atenția spre
informațiile considerate relevante. În al doilea rând, acționează la nivelul răspunsului pe care
îl are copilul prin creșterea rapidității de a răspunde la anumite sarcini. Deja de la vârsta de 3
ani, structurează informații cotidiene sub formă de scenari și narațiuni, preșcolarul formându –
și un set de teorii naive.
 Pentru a înțelege obiectele și proprietățile lor ,copilul apelează la fizică naivă.
Încă de la sfârșitul primului an de viață și progresiv în anii ce urmează, copilul
are formate teorii implicite relative corecte despre proprietățile de bază ale
obiectelor , spațiu și gravitație.
 Pentru a înțelege ființele, preșcolarul apelează la teorii naive de biologie. Pe
baza observației directe a animalelor și cu ajutorul relatărilor adultului, și
explică mișcarea, creșterea, structura internă, eredi tatea, boala și vindecarea.
 Pentru a înțelege comportamentele oamenilor, copiii construiesc psihologia
naivă.
Cu referire la raționamentul preșcolarului, acesta poate realiza raționamente în
domeniile familiale. La 3 ani d ezvoltă raționamentul inductiv. Preșcolarul poate face analogii
și dezvoltă abilitatea de a raționaliza deductiv “dacă este iarnă, vine Moș Crăciun”,
raționamentul este abilitatea pentru preșcolar și metoda de raționalizare a adultului cu
preșcolarul. Ceea ce mai dezvoltă copilul în perioada preșcolară este emoția. Odată cu emoția,
preșcolarul dezvoltă și timiditatea “ … la preșcolar se cere înțeleasă în două sensuri:
raportând copilul la lumea celor mari și atunci este normal să existe o anumită timiditat e a
oricărui copil, chiar și a celui mai îndrăzneț în alte împrejurimi, și în fața adulților, cu atât
mai mu lt când aceștia sunt educatori, adică au o anumită autoritate asupra copilului

13
“(Moisin, 1995, p. 47). Uneori, sau de cele mai multe ori aș putea spune prin “copil”
înțelegem în general o stare de timiditate permanentă, personal consider acest lucru deoarece
atunci când rostesc cuvântul copil mă gândesc la inocență, blândețe, nesigur anță, timiditate și
emoție.
Atunci când vrem să ajutăm un copil timid mai întâi consider că trebuie stabilită cauza
timidității, dacă ea este de natură temperamentală, trebuie să căutăm în mod perseverant să
trezim copilului încrederea în propriile forțe.
“Copilul recunoaște propriile emoții și ale celor din jurul lui. La 3 ani, preșcolarul
recunoaște: bucuria, furia, frică și trisetea ajungând ca la vârsta de 5 -6 ani să includă alături
de acestea empatia, rușinea, vinovăția și jenă. Autoreglarea emoțional ă la preșcolari
implicăabilitatea de inițiere, inhibiție sau modulare a proceselor fiziologice și
comportamentelor relaționate cu emoțiile astfel încât să fie atinse scopurile individuale (John
B.Thompson, 1990, p. 71). Pentru reglarea emoțiilor preșcolaru l folosește distragerea prin joc,
și strategii cognitive (mutarea gândurilor într -o situație pozitivă). Pe de altă parte există
competenț a socială care se referă la un set de abilitați care ajută individual să -și atingă
scopurile personale în interacțiunil e sociale, menținând în aceelasi timp relații pozitive cu
ceilalți (Saarni, 1999, p. 34).
Gândirea preșcolarului , intelectul acestuia reprezintă un set de valori care odată
prelucrate, selectate și transmise ajuta la învățare. În concepția lui Fr.Frabel educația
intelectuală constituie „axul principal al procesului educativ” astfel intelectul preșcolarului
deși nu e ste foarte bine format înregistrează în această particularitate de vârsta importante
restructurări. Gândirea în general la preșcolari, este strâns legată de reprezentări și de limbaj
cu ajutorul simbolului de „cuvânt” copilul reușește să își reprezinte sin gur, în forme proprii
realitatea. Diferența față de alt nivel de vârstă, sta în faptul că preșcolarul este incapabil de a
diferenția realitatea obiectivă de cea personală. Preșcolarul fabulează foarte mult și este
incapabil să povestească sau să reactualiz eze ceea ce el știe deja. De aici până la progres nu
este decât un pas, acela de a motiva preșcolarul în pierderea egocentrismului în care s -a închis
copilul și de a se confrunta cu gândirea altuia. Preșcolarul trece greu de la egocentrism la
reciprocitate . Marele psiholog J.Piaget spunea „ Copilul gândește mai mult operant cu
mulțimi concrete, în ciuda faptului că principile logice cer o detașare progresivă, pe baza
concretă, iar operațiile cer interiorizare, adică o funcționare pe plan mintal”. După
conc epția psihologului J.Piaget, la vârsta prescolaritatii se poate vorbi de existența unei

14
perioade de dezvoltare anticipată a gândirii. În susținerea idei vine și R.M.Hutchins care
spune că „ țelul principal al învățământului constă în a dezvolta inteligenț a în sine și mai
ales de a -l învăța pe copil s -o dezvolte, atâta timp cât este capabil de progres” . În concluzie
se poate afirma că o pondere mare a gândirii la această vârstă o reprezintă gândirea concretă
dar se poate face și trecerea la gândirea logică. Marele psiholog G. Berger afirma : ,, Specificul
lumii noastre este că se schimbă din ce în ce mai repede și că ne pune în prezența unor
situații originale, neprevăzute, ba chiar indispensabile. Trebuie deci să -i pregătim pe copiii
noștri să fie inventivi și să dea în același timp dovadă de curajul necesar ca să ia inițiative și
să aibă gândirea necesară descoperirii unor soluții noi “ (Berger, 1973, p. 73).
Primele cercetării pe conceptul de memorie la preșcolari, de data aceasta, a fost făcut
tot de psih ologul J.Piaget în anul 1973, care consideră memoria preșcolarilor ca fiind
dezorganizată și fragmentara. În continuarea acestor cercetării, la 1979 Nelson și Gruedel
arata că deși preșcolarii aveau o preformanta redusă la reactualizare, memoria pentru
evenimente familiale era foarte bună. Astfel, Nelson și colegii ei au arătat că preșcolarii își
formează reprezentări generice despre evenimente dar și amintiri distinctive cu relevanta
personală.
Motivația , definită pe înțeles este un proces esențial în p rocesul de învățare. Ea este de
două feluri: intrinsecă (vine din interior, de exemplu: satisfacția de a face singur un lucru,
plăcerea de a realiza o activitate) și extrinseca (există un obiect sau o persoană în exterior care
te ajută să continui o sarci nă, care te determină să o duci până la final ). Pentru a motiva
preșcolarii, cel mai ușor este să ne folosim de ceea ce ei deja au, pe scurt facem educație cu
materialul lor.
Curiozitatea preșcolarilor este foarte mare, de aceea dorința de explorare, de
descoperire, sunt elemente cheie care ne ajută pe noi cadrele didactice, sau tinere cadre
didactice să dezvoltăm procesul de învățare. Curiozitatea ajutată de joc, activitate care pe
copii la vârsta preșcolara îi fascinează, ne ajută să îi motivăm pe copii în procesul de învățare.
Acest lucru se face prin propunere unor activității în acord cu ei care să le stârnească interesul
și curiozitatea în realizarea ei ajutându -ne pe noi să ne atingem scopul activității. Părintele
preșcolarului în educația de timp l iber trebuie să se desprindă treptat de cerințele pe care le are
de îndeplinit preșcolarul, nu sunt puține cazurile când părinți doresc să ajute la rezolvarea
temelor copilului, de exemplu, și sfârșesc la mama singuri în realizarea unui desen în timp ce
copilul mângâie patrupedul familiei. De aceea subliniez faptul că părintele doar susține și

15
rezolva sarcina de lucru a copilului, intervine doar atunci când este nevoie sau când activitatea
copilului devine plictisitoare și începe să piardă din interes, ajun gând să renunțe. Confucius
spunea foarte frumos „Spune -mi și am să uit. Arată -mi și s -ar putea să -mi amintesc. Implică –
mă și voi înțelege” . Asta așteaptă preșcolarul de la părinți în educația pentru timp liber.

I.1.2. Dezvoltarea organelor de sim ț la prescolar

La vârsta preșcolară se dezvoltă accentuat finețea organelor de simț. Rolul major al
mâinii în cunoaștere prin pipăit și manipulare este completat de văz și auz. Totuși între
atingere și vedere există legături puternice. Un obiect văzut nu e ste întotdeauna recunoscut
prin pipăire și invers. Atingerea îi oferă informații de detaliu, vederea îi oferă întregul,
ansamblul, la fel și timpul cu educație, trebuie să vezi importanța timpului liber pentru a
atinge performanțe în educație.
Auzul îl ajută pe preșcolar să recunoască anumite ființe, animale, zgomote, în lipsa
vederii lor, la fel și părinți acestora văd în ei ființe care pot fi educate atât de cadrul didactic
specializat cât și de ei în educația de timp liber. Astfel se dezvoltă capacitate a de identificare
a caracteristicilor din mediul înconjurător.
Gustul și mirosul se dezvolt ă în mod diferit la fiecare copil. Este posibil chiar să se
înregistreze o modificare a dorințelor alimentare. Preșcolarul percepe mai bine forma decât
volumul și culoarea . Percepțiilor noi li se opun cele din experienț a anterioară, cele care îi sunt
deja cunoscute.
Astfel, la vederea unui animal la grădina zoologică copilul poate face afirmații hazlii
pentru adult. Pentru el sunt nedumeriri, nepotriviri. Văzând un cerb el poate afirma “ Uite
un cal cu coarne!”. Faptul că form a și mărimea este relativ asemănătoare îl face să atribuie
cerbului denumirea de cal, deoarece acesta îi este deja cunoscut. Coarnele reprezintă
elementul de nepotrivire cu ceea ce știe el despr e cal. Cunoașterea la vârsta preșcolar ă se
realizează mai întâi pe baza senzațiilor și percepțiilor. De aceea pentru a obține informații
cât mai complete despre obiecte trebuie antrenate în procesul cunoașterii cât mai multe
simțuri. La început dobândește denumirea obiectelor și a părților lor componente, apoi
descoperă însușirile lor, le clasifica după asemănări și deosebiri. De la perceperea însușirilor

16
contrastante copiii vor fi îndrumați spre descoperirea unor însușiri mai puțin evidente, ceea
ce ridică nivelul cunoașterii (Golu, 1972, pg. 23 -27).

P.Golu în “ Fundamentele psihologiei sociale ” analizează faptele de cercetare care
atestă, faptul că diferite componente ale comportamentelor perceptive suportă în fluent
experiențe trecute ale individului, a apartenenței la grup și la normele socio -culturale.
Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de prelucrare și integrare a
informației despre lumea externă și despre propriul nostru Eu. Așadar „ Superioritatea constă
în realizarea unei imagini sintetice, unitare în care obiectele și fenomenele care acționează
direct asupra organelor noastre de simț sunt reflectate că totalități integrale, în
individualitatea lor specifică ” (P.Golu, 2000, p. 28) .

I.2 Personalitatea preșcolarului

Pentru un copil familia reprezintă fundația de pe care el se ridică,precum o casă,el se
clădește din iubire,înțelegere și siguranță,astfel se pregătește să trăiască responsabil și să fie
independent într -un mediu bun sau mai puțin bun dar care să -i ofere minimu m de siguranță și
demnitate.
„Omul a fost înzestrat cu minte și rațiune,dar dacă acestea sunt lăsate necultivate și
needucate,acestea se diminuează într -atât,încât omul ajunge asemenea unui sălbatic
nestăpânit.Mintea și simțămintele au nevoie de educația și de îndrumarea profesorilor ”
(White, 2011, p. 17).
Fiecare copil,odată născut este parte dintr -o familie, de unde el ia prima educație în a
rosti cuvinte, disciplina în societate, în familie și educația cu el însuși.Pentru toate aceste
lucruri este nevoi e de timp,iar timpul are nevoie de organizare, noi înțelegem prin asta că la
fiecare pas nu depindem de cineva, ci depindem de ceva, totul se face în timp chiar și educația
i-au exemplu, cei “7 ani de acasă”. Cei “7 ani de acasă” nu mai sunt îndeajuns în c onditiile
schimbarilor majore din societatea contemporană în care se pune tot mai des intrebarea ce se
întâmplă cu noile generații? Ei bine, făcând parte din “noua generație” consider că nu se
întâmplă nimic mai mult decât ceea ce este normal, evoluăm; cre ștem fizic și intelectual; ne
dezvoltăm imaginația, mentalitatea, comportamentul, ne educăm. Dacă această “generație” ar

17
rămâne aceeași unde ar mai fi evoluția societății și a oamenilor? Așadar tot ce este nou
reprezintă curiozitate, documentare, cercetare, învățare și rezultate.
Temperamentul și personalitatea preșcolarului și cea a adultului sunt în mare parte
moștenite. „Ceea ce sunt părinții, aceea vor fi și copiii lor,dar într -o măsură cu mult mai
mare.Constituția fizică a părinților, predisp ozițiile și gusturile lor, înclinațiile lor mintale și
morale sunt reproduse, într-un grad mai mare sau mai mic în copiii lor” (White, 2011, p. 18),
în urma celor spuse de acest autor consider că temeliile unui caracter bun, care urmează să se
manifeste în viitorul om cel care acum e copil, sunt așezate într -un mod decisiv deoarece
mama înainte de nașterea copilului se știe că renunță la ea dedicându -se în totalitate copilului,
se recurge la această renunțare deoarece mama va transmite copilului trăsături de caracter,
atât calități cât și defecte.
Condițiile de mediu influențează și ele diferențele de personalitate și temperament
luând în considerare „modelul mamei”, unii dintre copi ii de la naștere sunt ușor de calmat și
sunt ușor de influențat pe când de cealaltă parte sunt copiii care trăiesc după regulile lor.Viața
poate și influențată,modelată și șlefuită de către cei din jur,însă cel mai important impact îl au
cu precădere părinți,primi educatori ai copilului adopta tehnici de relaționare astfel
partic ipând activ la formarea psihică a copilului. De mediul familial depinde cel mai mult
temperamentul și personalitatea copilului, un copil care participă la viața de familie și are
posibilitatea de a -și expune liber părerea cu vedere la deciziile casei,va fi un adult
responsabil,deschis,sociabil și cu siguranță răspunzător,plin de energie și încrezător în sine. Pe
de altă parte copilul care va creș te într -un mediu familial rigid ,ai cărui părinți sau implicat în
dezvoltarea sa armonioasă poate avea parte decom petente într-o arie mai mare de
cunoștințe.Între aceste două „stiluri” de familii, se mai găsesc părinți abuzivi,acei părinți care
se amestecă excesiv în viața copilului , înclină copilul în a fi ostil față de cei care îl înconjoară.
Cercetările care examin ează sănătatea mentală a copiilor abuzați și neglijați au
demonstrat că, o copilărie dificilă în acest sens poate conduce la un risc crescut al delicvenț ei
și al comportamentului criminal în timpul perioadei de adult. De aici, rezultă că impactul
asupra de zvoltării unui copil este enorm , un părinte iresponsabil sau necunoscător își poate
condamna copilul încă de la o vârstă fragedă la o viață plină de violență. Educația fără iubire
nu este educație în totalitate deoarece iubire nici în educaț ie și nici în v iața de zi cu zi ,nu poate
fi înlocuită cu nimic, sau da! Dar rezultatele nu vor mai fi aceleași, cu siguranță se poate face
educaț ie și printr -o atitudine distant ă, dar în acel mediu neprielnic copilul nu va manifestă nici

18
un fel de dăruire și curiozitate pentru educație. Autoritatea, consider că atacă moralitatea
preșcolarului dar nu îl convinge și atunci, la ce folos că o grupă de copii stau ca niște ghețari
la intrarea profesorului autoritar în clasă,dacă la ieș irea acestuia fu ga se instalează din nou în
aceleași conditi sau poate mai rău aceștia încălcând întocmai regulile impuse.
Trebuie privită de aproape și lipsa relaționării dintre părinți și copil care poate cauza
stricăciuni asupra dezvoltării acestuia din urmă. Numărul de ore petrecut împreună cu copilul
a scăzut considerabil în ultimii ani. Iar această ruptură în mediul familial conduce la o mai
slabă relaționare părinte copil și lipsa oferirii posibilităț iide a fi martorul interacțiunii
familiale. „În timpul procesului de maturizare, caracteristicile de personalitate stabilite în
copilărie tind să pe rsiste”. Personalitatea este conturată de ceea ce și -a stabilit preșcolarul că
va desfășura luând în considerare modelul pe care la luat de urmat, la alegere unul dintre
părinți (Avram, 200 9, p. 64)
Psihologul Erik Erikson, în „ Teoria dezvoltării psihosociale ”, susține că este esențial
pentru un preșcolar,devenit adolescent să aibă posibiltatea să se exprime liber, să își exploreze
opțiunile și să își realizeze aranjamente proprii pentru rea lizarea identității sale unice. Forțarea
unui copil să intre într -o relație sau să urmeze o carieră anume, va împiedica copilul să -și
realizeze propria identitate,să -și formeze propria personalitate.
Părinții sunt îndatorați, responsabili de creșterea și e ducarea copilului, iar pentru o
dezvoltare corectă și armonioasă a copilului, părinții trebuie să -i asigure îngrijire și educație.
Familia este cel mai important factor educațional al copilului, dar în zilele noastre părinții
apar doar că o umbră în educaț ia copiilor, care sunt prezenți doar fizic în familie și aici
vorbesc mai mult despre partea bărbătească a familiei, despre generalitatea tăticilor care sunt
mereu enervați de orice, care mai bine se uită la televizor de cât să se ocupe de copilul care
plânge, sau care în timpul liber pe care îl aleg să pună legea în casă cu pumnul în masă decât
să deseneze ceva împreună cu copilul/copiii lui. În mentalitatea noastră se afla bine întipărită
ideea de bărbat, cap de familie răspunzător de toate, acum însă în ultima perioadă am observat
că rolurile în casa duc spre egalitate, însă nu la asta vreau să ajung, ceea ce afectează educația
din timpul liber este că aceasta începe să fie ghidată de necesitatea financiară, cei mai mulți
dintre părinți având două sau ch ia rmai multe locuri de muncă, timpul fiind o problemă atât
pentru părinți cât și pentru preșcolari care sunt astfel neglijați.
„Societatea europeană este o societate fără tată” (Alexander)

19
În zilele noastre, cel mai adesea părinți își lăsă copi ii la televizor crezând că limbajul
de acolo îl va ajuta pe copil să își dezvolte vocabularul,aceasta idee fiind greșit percepută
pentru că în comparație cu o carte de povești obișnuită,canale le de televiziune destinate
copiilor au un număr de cuvinte mult mai r edus. Consider că rolul părinților nu trebuie
împărțit întotdeauna,lectură poate fi făcută atât de tata cât și de mama împreună cu preșcolarul
și trebuie ținut cont că „deși în perioada timpurie a copilărie nu se poate acorda o importanță
prea mare educări i intelectuale,lecțiile care trebuie predate copiilorîn primii șapte ani de
viațăau o mai mare influență în formarea caracterului decât tot ceea ce se învață în anii
următori “ (White, 2011, p. 20).
Cel mai bine este că cititul poveștilor și uitatul la tel evizor să fie echilibrate pentru a
veni doar în ajutor și nu a aduce nici o afecțiune copilului. „Soluția constă în activități
reale,întemeiate pe schimbarea locului a ritmului, a stilului de viață, prin călătorii, jocuri,
sport” (Stoian M. ,1972). Datorită insuficienței educației din mediul familial s a dezvoltat
învățământul preșcolar,și nu numai din acest motiv dar și din cauza faptului că există
neconcordante între educația de la școală și educația de acasă. Mediul în care trăiește ajută
copilul să învețe spontan acesta învățând de la părinți sau bunici nume de lucruri de ființe și la
ce folosesc în timpul grădiniței aceasta desfășurând diferite activități care vin în ajutorul atât
al copiilor cât și al părinților. Așa cum spuneam mai sus părinții sunt pri mi „profesori” ai
copiluluiși dacă aceștia sunt informați corect cu ceea ce înseamnă activitatea de învățare a
copilului în educația de acasă,există un minim de eroare în a da greș părintele.Foarte
important de altfel este să îți cunoști copilul, ce îi pla ce și ce nu îi place să facă acasă,când și
în ce ordine vrea și poate să își desfășoare activitatiile, timpul petrecut împreună cu copilul
trebuie să fie organizat și totodată echilibrat și de comun acord notat în agendele cel mai
probabil încărcate ale pă rinților, pentru că neglijența duce la greșeli, care de cele mai multe
ori nu își mai au soluți i.
Pentru copilul preșcolar jocul, este principala metodă de învățare, fundamentală, fiind
o activitate practică care se pliază pe toate particularitățile de vâr sta aducând progrese fizice,
afective, intelectuale sociale și chiar de explorare și consolidare. Părinți printr -un scurt joc de
rol și slăbind oarecum diferenț a de vârstă dintre ei și copii , dau acestora încredere în valoarea
lor și în sentimentul de iubire purtat de ei, îmbunătățind relația comunicațională a familiei.
Cunoașterea mediului de viață și totodată cunoașterea de sine fac din copilul preșcolar
persoană care trece prin activitatea sa, cu încredere, granițele familiei.

20
Elena Dragomirescu, soc iopsiholog este de părere că „ pentru dezvoltarea armonioasă
a copilului este nevoie de calm, de iubire , bun simț și destul de mult timp disponibil ”. Ceea ce
trebuie să înțelegem noi este că fiecare copil are temperamentul și gusturile lui și că
dezvoltare a lor pe domenii nu este egală. Părinț ii nu trebuie să fie neliniștiți dacă achizițiile și
dezvoltarea copilului nu coincid cu premisele descrise de unii specialiști. Este esențial să
susținem și să respectăm transformarea fiecărui copil fie ea mai mult sau mai puțin progresivă
în funcție de nevoile sale.
Este necesar ca părinții să fie calmi și în același timp, fermi atunci când fac observații
copiilor, să nu -și piardă cumpătul, să încerce să înțeleagă că educarea copilului trebuie făcută
cu blândețe și nu cu furie. Simțul răspunderii îi obligă pe părinți să se gândească la viitorul
copiilor lor. De aceea, ei trebuie să fie preocupați cum, când, dar mai ales cât pot fi de
severi.Sănătatea fizică și psihică a părinților are o mare însemnătate pentru copii i lor,
constituind baza zestrei biologice care se transmite. Efortul părinților în creșterea, dezvoltarea
și educarea copiilor, nu este suficient fără o atmosferă de bună înțelegere, dragoste și
optimism.
Copilul "se hrănește" la fel ca și noi, adulții, di n trăiri frumoase care ne ridică deasupra
cotidianului, trăiri care ne oferă prilejul să cunoaș tem lumea și viața altor oameni “așa cum
"bazinul se umple cu apa, focul se aprinde cu foc, și sufletul omului se modelează datorită
sufletului unui alt om" (Tagore)
Pe de altă parte (Stoian M. , 1972) spunea că timpul liber este „un ansamblu de
activități originale, fundamental distincte” ceea ce mă face să cred că tărie ca pe de altă latură
sunt activități productive atât pentru părinte cât și pentru copil. Aceste activități originale așa
cum le numea pot fi simultan forțe de reparație, de distracție și de dezvoltare a personalității,
forța de participare socială, de regres sau de progres cultural.
Educația este darul cel mai de preț pe care un copil îl pri mește de la părinții săi, cei 7
ani de acasă care vor rămâne pentru totdeauna în sufletul și inima lui. Prima pregătire
temeinică de viață. Încă din primii ani de viață este important să îi cultivăm unele calități
esențiale pentru succesul în anii maturit ății sale. După părerea experților în dezvoltarea
copilului, iată primele 5 calitati de care copilul are nevoie (Drumea, 2002, p. 73) .
Increderea – " în lipsa capacității de a avea încredere în ceilalți, copilului îi va fi greu
să interacționeze cu ceilalți, săse simtă stăpân pe sine și să progreseze" (Phillips, p. 12).

21
Pentru a -i creea un sentiment de siguranță, e nevoie ca părinți i împreună cu cop iii să
își creeeze anumite ritualuri zilnice cum ar ficititul unei povesti înainte de culcare. La vârsta
preșcolară nevoile copilului devin mai complexe.Binenteles că încă va fi nevoie să fie hrănit
să fie spălat,să fie îngrijit,dar va trebui deasemeneasă -i fie admirate cuburile în ordinea în care
lea pus și de altfel și desenele. Atenția pe care o acorzi ac estui aspect nu pare să fie la fel de
importantă ca gătitul cinei pentru el de exemplu, dar în realitate este. Copilul îți va spune, în
felul său „Am nevoie ca tu să -mi admiri creația", spune Dr.Susan Landry (psiholog la
Facultatea de Medicină a Universității Houston din Texas). "Este foarte important să dai
atenție semnalelor copilului și să -i satisfaci nevoile emoționale".
Rabdarea – lucrurile bune se întâmplă celor care știu să aștepte. "Copiii care învață să
aibă răbdare sunt capabili să pers evereze și au mai multe șanse de succes", spune Claire
Lerner (specialist în dezvoltarea copilului la "Zero to Three"o grupare destinată întrajutorării
copiluluipreșcolar). "Ei sunt asemenea bureților, absorbând tot ceea ce văd", spune J.J.Pawel
(autorul cărții "The Parent's Toolshop: The Universal Blueprint for nBuilding a Healthy
Family"). Experții numesc acest aspect "modeling" corect ceea ce trebuie să faci, dându -i
copilului tău mai multe șanse de a face la fel. Preșcolarii nu au noțiunea timpului așac um noi
o avem, ceea ce face mai greu pentru ei faptul de a avea răbdare. Îl poți ajuta inventând o
metodă dea împărți timpul pentru el în altă măsură decât ore și minute. Deexemplu, când fiica
lui J.Pawel avea un an și jumătate și a cerut suc în timp ce ac easta cosea, Pawelnu a spus,"O
să îți dau în 5 minute". În schimb "I -am spus că își va primi sucul imediat ce voi termina de
cusut pantalonii", explica Pawel. "Această metodă a funcționat mai bine pentru că ea aputut să
mă urmărească progresând la cusut și să aprecieze cât de repede își va primi băutura."
Responsabilitatea – "Pentru a reuși în viață, (spune Doreen Virtue psihoterapeut în
Los Angeles și autor alcărții"Your Emotions,Yourself") "trebuie să știm cum să ne luăm un
angajament pe care să -l respectam" . Asta înseamnă că trebuie să ne gândim la mici "misiuni"
pe care să le dăm copilului, cum ar fi de a -i da o lingură pe care să i -o ducă tatălui. Odată cu
creșterea în vârstă a copilului și"misiunile"sale trebuie să devină mai dificile. Ajutorul la
curățenie este, bine -nțeles,un aspect important. Însă nu vă așteptați la prea mult. Pentru
preșcolar, adunatul de pe jos a mai mult de 3 jucar ii poate deveni suprasolicitant , spune
Garcia -Prats. Transformați -le într -o îndeletnicire placută, jucând jocur i sau cântând un
cântecel special pentru culesul jucăriilor (de exemplu). Sau încercați o metodă ca cea a acestei
mame cu 3 copii:ea a pus un coș în camera copilului în vârsta de1 an și 2 luni; copilul culege

22
tot ce e înșirat pe jos și le pune în coș, ia r mai târziu mama le ia și le așează pe fiecare la locul
său.
"Empatia „este cheia către dezvoltarea competenței sociale a unei persoane ” spune
Phillips. Așadar, pentru a avea succes în relațiile interumane trebuie să înveți să -ți dai se ama
de sentimentele unei persoane și să -i răspunzi corespunzător.
Copiii nu sunt într -adevăr capabili de -a se pune în locul altcuiva până în jurul vârstei
de 3-6 ani. Până la această vârstă ei sunt incapabili să vadă lucrurile din perspectiva altcuiva
diferită de cea persona lă. Însă sunt multe lucruri care -l pot ajuta pe copil să -și dezvolte
empatia.Întrebându -l pe copil "Cum te -ai simți dacă ți s -ar fi întâmplat ție?" nu face parte
dintre aceste lucruri, atâta timp cât copilul la această vârsta este profund egocentric.În
schimbîi puteți explica cum acțiunile sale îi afectează pe ceilalți. Dacă își lovește fratele (de
exemplu) explicați -i că acest lucru doare și -i face frățiorului "bubuța". Dacă vedeți un alt copil
cu genunchiul julit, copilului trebuie să îi explicăm durerea .
Increderea – îl ajută pe copil să fie răbdător și să își descopere propriile lui bunuri și
valori. "Dacă copilul de 1 an și 2 luni devine nerăbdător pentru că nu se poate juca cu
jucăria altui copil, luați -i în seama nefericirea, dar încurajați -l să caute altă soluție (altă
modalitate de joacă)" , spune Phillips. Dacă preșcolarul reușește să -și dea se ama cum să -și ia
propriul prosop, cum să deschidă capacul de la cutia cu biscuiți sau cum să -și ungă singur
felia de pâine, el se va simți mult mai încrez ător și mai independent în a depăși mai multe și
mai dificile încercări. Asta înseamnă deasemenea să -l lăsați să facă câteva greșeli și să capete
câteva mici lovituri. Dacă vă e greu să vaurmăriți copilul chinuindu -se, găsiți o cale de a vă
controla aceste reacții. Dr.Margaret Hoddinott (psiholog pediatru la Lahey Medical Center în
Burlington, Massachusetts) problema este că lăsând copilul să învețe singur, fără ajutor și prin
propria experiență poate lua mult mai mult timp, timp de care o mare parte din pă rinți nu
dispun. Însă în realitate „vă ajutați mai mult copilul dacă rezistați tentației de a sări și a face
lucrurile în locul lui” (Deleanu, p. 34).
Să fii părinte să spune că este atât de ușor pe cât de greu e. Timpul zboară atunci când
copilul crește jucându -se și se transformă într -un Dl.Goe, deseori părinț ii se trezesc depășiți
de situație și nu mai ști u cum să reacționeze,pentru că în timpul care care ar fi trebuit să
prevină comportamentul copilului de Dl . Goe părinț ii probabil alergau de la un lo c de muncă
la altul sau își savurau puținele minute de timp liber citind o revistă sau uitandu -se la
televizor. Perioada preșcolară este una de rapide achiziții intelectuale, de dezvoltare a
gândiriicopilului. El pipăie, combină, exprimă, în același timp acționează, gândește acțiunea și

23
o vorbește. Copilul este în plină evoluție a operațiilor gândir ii. El este un explorator
investigând lumea și proprietățile sale. Este important să cunoaștem copilul deoarece numai
așa îi asigurăm o creștere sănătoasă,o dezvoltare a proceselor psihice c a, în final să facă față
cerințelor de mai târziu impuse deactivi tatea școlară.

I.3 Educația pentru timp libe r adusă preșcolarului de c ătre p ărinți

Dintotdeauna, formarea și dezvoltarea fiecăruia dintre noi s a datorat educației primite
de la alții,în ceea ce privește formarea preșcolarului ca un adult responsabil depinde tot de
adulți care au stat în jurul acestuia în decursul dezvoltării,pe parcursul vieții de
copil.Petrecerea timpului liber într -un mod util p oate ajuta la educarea preșcolarului,ceea ce
este de înțeles este că un copil învață și asimilează cunoștințele noi cu cele anterioare prin
joc,metodă care este cel mai des folosită atât de către familia copilului cât și de cadrul didactic
responsabil în u nitatea în care copilul învață.Fie că sunt jocuri de mișcare generală,fie că sunt
jocuri de dezvoltarea motricității sau a vorbiri,toate îmbinate ajută la stimularea gândirii
copilului preșcolar.În atenție prelungită trebuie să se afle în permanență pronun ția corectă în
acord cu limb a vorbită,trebuie acordată o atenție deosebită v erificarii calității văzului și
auzului,depistare și orientare în timpul verificării deprinderilor manuale la desen. Pregătirea
pentru școală înseamnă formare,antrenare și cultivar e a copilului,prin entuziasmul trăit de
copil,părinții își pot da seama dacă copilul este disponibil motivațional în trecerea de la
educația de familie la educația în instituție specializată, copilul este posibil să descopere o
confruntare între cele două medii de educație.Un stud iu realizat de Yang Chen , Mikael D.Z.
Kimelman și Katie Micco î n 2009 compara activitățile de vorbire dezvoltate prin joc și prin
activităț i de povestire ,repovestire demonstrând că activitățile de vorbire în cadrul jocului
necesit ă un efort mai mare.
„Creșterea timpului liber este un rezultat al dezvoltării forțelor de producție și al
tehnic ii moderne” (Stoian M. , 1972, p. 178) . Totodată cu acest citat, vin și spun că grab a
părinților de a se scuza că timpul nu este suficient nu le vine deloc în ajutor,avem timp să bem
cafea dar nu avem timp să scriem o scrisoare când putem scrie o scrisoare cu o ceașcă de
cafea la îndemână. Considerând că omul viitorului va avea mai mult timp nu facem decât să
ne m ințim creierul,noi trebuie să fim mai întâi educați în utilizarea rațională a timpului liber și
mai apoi în comportament și vorbire. De ce?pentru că eu personal cred că o întrebuințare

24
instructivă a timpului ne ajută să câștigăm timp în educație acestea ex ercitând cu timpul o
binefacere în viața fiecăruia dintre noi. ”Timpul liber cheltuit fără rost nu este un bun și o
amenințare potențială la adresa societății” (Stoian M. , 1972, p. 178). Timpul pentru părinți
este un capitalși așa trebuie luat în consider are,așa cum credem că timpul înseamnă bani și
timpul este un capital,cu el investești și cu el produci,Marx spunea că timpul „reprezintă un
factor esențial pentru deplină dezvoltare a facultăților spiritual e ale fiecăruia luat în parteși
ale societățiiluat ă în întregul ei,subliniind totodată că în comunism criteriul bogăției ca fi e nu
numai timpul de lucru și timpul liber” (Stoian M. , 1972 , p.179 ). Toate aceste achiziții
contribuie la structurarea "aptitudinii de școlaritate" ca rezultat al interacțiunii dintre
învățare și dezvoltare, dintre demersul instructiv -educativ și consecințele acestuia în planul
dezvoltării psihice (Chelariu, 2004).
Având în vedere că preșcolarii sunt cea mai mare resursă umană a culturii, modul în
care aceștia sunt crescuți și f ormați de către părinți și societate oglindește în concepția culturii.
Comunicarea cu copilul preșcolar făcută de către părinte este un element esențial în armonia
vieții de familie și în societate. Deschid aici o paranteză pentru a vorbi despre acceptarea
copilui de către părinte deoarece nu sunt rar întâlnite cazurile în care părinți dezvoltă mari
așteptări de la copilul lor,acesta fiin d incapabil să se ridice psihic și fizic la aș teptările
părinților săi ast fel devenind frustrat,plin de rețineri și compl exe. " Iubirea este necesară,
deoarece pentru fiecare dintre noi nu este suficient faptul de a exista. Un copil poate să
trăiască fericit numai atunci când știe că este iubit. Numai atunci devine complet el însăși "
(Luigi Verdi)
Acest tip de familie nu reușește să perceapă copilul la adevărata lui valoare și ajung
astfel în conflict cu copilul lor de doar 5 sau 7 ani.Mă focusez pe mamele preșcolarilor
acum,deoarece în cele mai multe cazuri ele sunt mai des implicate în educația preșcolarului
acasă,multe dintre ele își impun că ceea ce ele nu au reușit să facă în decursul vieții să poată
realiza prin intermediul copilului ceea ce nu este rău dar nici bine,spun asta deoar ece copilul
poate dezvolta în mentalitatea sa că trebuie să realizeze imposibilul el ne fiind capabil să
dezvolte o atenție deosebită în ceea ce ar fi vrut să facă mama lui pe parcursul formării ei.

25

CAPITOLUL II FAMILIA ȘI TIMPUL LIBER AL PREȘCOLARULUI

„Familia este un factor important și de răspundere al
educației. Părinții o conduc și răspund de ea în fața
societății, a fericirii lor și a vieții copiilor”
A. S. Makarenko

II.1 Definițiile și funcțiile familiei

Noțiunea de familie poate fi văzută în mai multe aspecte,dar general acest termen este
definit de membrii,persoane legate între ele prin legătura de căsătorie sau rudenie.Ele sunt
formate de soți și cop iii lor,părinții sotiilor și alți membri atașați prin rudenie.Potrivit art.48
din Constituția României și a art. 258 din Codul Civil familia se întemeiază pe : căsătoria liber
consimțită între soți,pe egalitatea acestora,precum și pe dreptul și înda torirea egală a părinților
și a asigura creșterea și educarea copiilor ,pe egalitatea în fața legii a copiilor din afara
căsătoriei cu cei din căsătorie ( art.260 din noul C.civil). Fiind instituit ă de Dumnezeu,familia
are caracter sacru,acest caracter de sacralitate fiin d pus în evidență prin caracteristicile: iubire
desăvârșită, comuniunea, unitatea ș i egalitatea membrilor acesteia (D.Staniloaie, 1995) .
Familia în deplinește următoarele funcții:
„Familia îi permite copilului să trăiască un fel de viață izolată,căreia i se atribuie
meritul că îl pregătește pentru viața adevărată,viața pe care numai adultul o cunoaște:ea ar
asigura răgazul de care copilul are nevoie date fiind, incapacitatea, ignoranța și
vulnerabilitatea lui” (Osterrieth, 1967, p. 44).
Consider că nici o altă instituție oricât de calificată ar fi nu este atât de direct -sensibilă
la exprimarea trebuințelor preșcolarului,cred ca părinț ii nu trebuie să lase educaț ia pe mâna
școlii sau pe mâna educatorului,în totalitate, pentru că nici o altă instituție nu cuprinde ființe
legate de copil în mod atât de direct și atât de vital ca tata și mama.Până la urmă copilul încă
de la naștere este luat în a fi întreținut de niște făpturi omenești care îl îngrijesc și ale căror
comportamente copilul trebuie să răspundă mai târziu.

26
 Funcția demografică – familia este privită ca o entitate biologică și social
juridică,alcătuită fiind din două persoane de sex diferit,soții uniți î ntre ei prin
căsătorie,aceasta îndeplinind funcția de procreație,de perpetuare a speciei umane fără
de care societatea ar fi de neconceput (I.Albu, Dreptul Familiei).

 Funcția educativă – educația în familie are ca scop formarea caracterului și
personalită ții copilului,din toate timpurile familia având un rol hotărâtor în educația
preșcolarilor(I.Albu, Dreptul Familiei), ea dăruiește calități ereditare și asigură un
mediu potrivit dezvoltării copilului. Modelul oferit de părinte este foarte important
având în vedere că preșcolarul este un „aspirator” de atitudini și comportamente de la
vecini,rude sau alte cunoștințe.În familie cop iii găsesc dragoste, înțelepciune și
armonie, aici dezvoltă primele năravuri, asimilează primele cunoștințe și dobândesc
primele valori sociale, emoționale, comportamentale și spirituale. Tot în familie
trebuie cultivată bunăvoinț a față de ceilalți,respectul față de sine însăși și de semeni
săi, aceste lucruri trebuiesc dezvoltate treptat intr -un ritm nici foarte lejer dar nici prea
sever (I.P.Filipescu). Foarte importantă este și „formarea unei conștiințe sociale încă
de la vârsta prescolarității, educarea în ceea ce i se cuvine și în ceea ce datorează îl
formează pe copil ca om integru,care se va bucura la rândul său de prețuirea
celorlalți ” (D.Staniloaie, 1995 ,p.76 ). „Nimic nu este dăunător în educația copilului
decât viciile, imoralitatea, brutalitatea, incorectitudinea sau alte purtări greșite ale
unuia sau altuia dintre părinți ”(I.Albu, Funcția educativă a familiei în lumina
Codului Familiei , 1965).
Dreptul, are printre altele,rolul de a preveni prin dispozițiile sale , acele comportamente ale
unora dintre părinți care contravin intereselor copilului,dezvoltării lui psihice,fizice și
intelectuale. Astfel statul dictează norme j uridice prin care impune anumitor organe de stat să
vegheze la asigurarea desfășurării corespunzătoare a procesului de educație în familie
(D.Staniloaie, 1995).
 Funcția economică, importanța funcției economice a familiei diferă de la o societate la
alta.În prezent,funcția economică a familiei își găsește expresia în libertatea alegerii
regimului matrimonial de către soți (T.Rudica, 1979, p. 89).
"Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme este pentru orice îndeletnicire de
sub cer. Este un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri; este un timp să sădești și un

27
timp să smulgi ceea ce ai sădit; este un timp să rănești și un timp să tă măduiești; un timp să
dărâmi și un timp să zidești; Este un timp să plângi și unul să râzi; este un timp să jelești și
unul să dansezi" ( Qoh 3,1-6).
 Funcția familiei – în general este de a rămâne unită. Pentru fiecare membru al familiei
timpul este la fel de prețios, fiecare își organizează timpul lui în funcție de ceea ce
vrea să obțină când timpul se va termina. În funcție de vârstă, fiecare își face timp
pentru activitățile lui, părinții în general sun t mai ocupați, iar în funcție de vârsta
preșcolarii se bucura de el cum se pricep ei mai bine. Cel mai bine, este că la sfârșit de
săptămâna funcția familiei să devină mai eficientă, organizant activității de timp liber
pe placul tuturor membrilor. Timpul preșcolarului petrecut împreună cu familia,
reprezintă încredere, și sporește puterea și coerentă familiei.

II.2 Funcția de L oisir a bunicilor în educa ția pentru timp liber a preșcolarilor

Amintesc această funcție deoarece timpul liber al copiilor petrecut împreună cu bunic ii
începe să capete un rol psihologic mai complex.Spun asta deoarece la vârste mai
înaintate,cum sunt bunici preșcolarilor,numărul responsabilităților sociale scade mai mult și
astfel omul dispune de mai mult timp liber. În mediul rural,din experiență personală spun ,
treburile gospodărești continu ă să îi preocupe pe bunici. A șadar timpul liber al preșcolarului
se transformă cu ușurință în rezolvarea unor sarcini ușoare care vin în ajutorul bunicilor,
preșcolarul simțindu -se util și mândru de cele făcute.
Loisirul apare doar dacă este creat și apoi încurajat de către societate,sociologii sunt
unanimi în a consemna că nici o altă cucerire a secolului nu aduce mai multe plăceri și
echilibru omului decât poate aduce sportul.Jocurile însoțesc evoluția omului până la b ătrânețe
deoarece dă fiecărei particularitate de vârstă o însemnătate plină de valoare răspunzând unor
nevoi și tendințe firești și permanent umane . „Jocurile reprezintă o serie de caracteristici prin
care apropierea de activităț ile sportive apare firească ” Château J . (Copilul și jocul) spune că
adevăratul joc este serios, are reguli severe și presupune ostenela până la istovire. El mai
adaugă că jocul reprezintă o lume aparte, diferită de cea a adulților. Același lucru îl putem
spune și despre sport : este o lume aparte, diferită de cea obișnuită, creează într -un anumit fel o
„iluzie”, fără a fi lipsit de intenționalitatea conștiinței de declanșare, ca și în efectuare și

28
apreciere. Atât jocul cât și sportul în activitatea,atât a părinților cât și a preș colarilor
reprezintă detașarea de cotidian,de mediu,de rutina zilnică. Deși se afl ă la niveluri
motivaționale diferite și finalități aparte,aceste două „metode”formează mediul educațional și
echilibrează fizic și integrează social. La vârsta de trei ani co pilul se poate juca cu un
partener; la 5 ani grupul poate fi format din 4 -5 jucători. La 7 – 8 ani alegerea partenerului se
face după criterii preferențiale, spiritul de grup dezvoltându -se, ajungând în preadolescență la
spirit de „ gașcă”,la solidaritatea uneori greșit canalizată. Rivalitățile dintre copii se mențin
numai la nivelul jocurilor, disputele încetând în afara acestora, având doar semnificația
întrecerii pentru manifestarea curajului, forței sau dibăciei, pentru evidențiere în fața grupului.
Jocurile de mișcare, dinamice dezvolt ă motricitate, echilibru și funcțiile organismului, pe de
altă parte jocurile care impun reguli au nevoie de un conducător adult care poate fi părintele
său educatorul și ajut ă preșcolarul la dezvoltarea conceptului de lide rși înțelegerea funcțiilor
de responsabilitate,dăruire,formându -i moral și volitiv pe aceștia. Specifice vârstei preșcolare,
jocurile dinamice pregăte sc copiii în desfășurarea jocurilor sportive din perioada
preadolescentei și tinereții.
Jocul este definit drept activitatea didactică practicată de plăcere mai ales de către
copii. El desemnează o activitae fizică s au mentală, spontană și urmărită prin ea însăși fără
utilitate imediată, generatoare de distracție, de plăcere și de reconfortare. În tâlnit la toate
ființele, jocul a fost și este în atenția pedagogilor, psihologilor, sociologilor și
fiziologilor,încercându -se a se da explicații, a se emite opinii cu privire la cauzele care
determină jocul la oameni. Din punct de vedere psihologic jocul este considerat un „exerc ițiu
premergător pentru viață” (Chateau.J, Copilul si jocul, 1998, p. 78) , o formă de stăpânire de
sine, tendința de dominare a omului, un mijloc de contracarare a unor porniri dăunătoare,
îndeplinirea unor dorințe ce nu pot fi satisfăcute în realitate. O încercare mai realistă de a
defini jocul este făcută de Karl Groos, care p rintr-o comparație între om și animale a ajuns la
constatarea că unele jocuri sunt o imitație instinctivă a mișcărilor din viața practică, un pre –
exercițiu pentru viața de mai târziu. Prin specializarea instructor animator ( specializare
prezentă în fostel e Licee pedagogice), elevii au oportunitatea de a experimenta o varietate de
sporturi și activități sportive. Ei trec de la mișcările corporale de bază spre jocurile de echipă
la nivel de loisir, de petrecere a tipmului liber în orice moment al vieții. Ele vii experimentează
următoarele tipuri de exerciții fizice: jocuri individuale sau de echipă, aprofundarea unor
ramuri sportive, jocuri cu mingea, exerciții pentru controlul corpului și sănătății.Sunt
încurajați să înțeleagă conceptul „ sport pentru viață” nu numai în programul de școală. Prin

29
educația elevilor se extinde acest concept la nivel social, ei educând la rândul lor alții oameni
cum să -și organizeze timpul liber într-un mod sănătos și relaxant (Chateau.J, 1998, p. 58)
Dacă la nivelul unui copil preșcolar, jocul este un mod învățare și relaxare, la un adult
acest mod de viață trebuie reînvățat. Prin intermediul instructorilor animatori putem readuce
bucuria relaxării unui adult prin joc. Este posibil c a nu toată lumea să se bucure de toate
activitățile, dar cel puțin o activitate sau două le -ar aduce bucurie ș i relaxare.
Recreerea presupune : joaca individuală, jocurile colective, sporturile, relaxare, distracție,
hobby -uri, practicarea unor vocații în or ele libere. Activitatea de recreere poate fi desfășurată
la orice vârstă a individului, fiind condiționată de elementul temporal, condiția și atitudinea
persoanei, circumstanțele ambientale etc. Turismul și recreerea, ca și alte aspecte ale vieții
umane, n u pot rămâne în afara sferei de impact indusă de schimbare, cel mai important aspect
fiind modul cum utilizăm timpul liber care a evoluat în volumul și cantitatea s a, datorită
schimbării în valorile societății, de la importanța marginală la un fenomencentr al în viața
omului. Astfel, structura tipmului liber și costurile petrecerii lui și -au pierdut din izul
luxuriant existent odată și a devenit o parte esențială a existenței, cel puțin pentru țările
dezvoltate. Participarea în activități recreeative, bucuri a vacanțelor nu mai sunt un privilegiu
ci un drept al fiecăruia în țările cu o economie modernă de piață (Karl, 1901).
În concluzie „atâta timp cât adulți nu vor sacrifica funcția de părinte,adulții care
dincolo de munca lor profesională, nu renunță la viața personală și socială și au o înclinație
sau o oarecare activitate de predilecție,vor fi mai buni părinți,din punct de vedere al inițierii
preșcolarilor pentru viața umană” (Osterrieth, 1967, pp. 76 -77).

II.3 Părinții preșcolarilor între muncă și educa ție

Potrivit lui Daniel Goleman,viața de familie este cea dintâi școală a emoțiilor. Mulți
dintre autori care au scris despre viața de familie s -au focusat pe axioma că în acest cadru de
familie se practică schimbări mărunte în activit atea de zi cu zi lângă copil. Deprinderile
inteligenței emoționale fiind aptitudini emoționale și sociale. Scopul oricărui părinte este de a
clădi o relație de familie armonioasă,sigură și care să asigure un climat propice dezvoltării
preșcolarului. Părinț ii trebuie să dobândească abilități de rezolvare a conflictelor,acestea fiind
firești,inerente fiecărui grup social. Familia a fost numită de către Daniel Goleman “cel mai

30
intim grup social ” emoțiile create în grupul familial atât de c ătre copil cât și de către unul sau
ambii părinți nu trebuie ignorate sau suprimate, trebuie făcut în așa fel încât ele să nu scape de
sub control (Maurice J.Elias, 2006) .
„Dezvoltarea intelectuală a preșcolarului se datorează cu preponderență atenției
acordate de către părinți în perioada dezvoltări inteligenței emoționale,soluția nu vine în
rezolvarea problemelor sociale de către adult ci căutarea unei soluții împreună cu
preșcolarul în rezolvarea acesteia punându -l pe acesta să gândească.Pe ntru o comunicare
eficientă între părinte și copil trebuie dobândită flexibilitatea, încrederea, creativitatea,
răbdarea și perseverența. Autorii insistă că nu trebuie să se recurgă de fiecare dată la
pedepse în corectarea comportamentelor,de cele mai multe ori prin comunicare se pot
rezolva conflicte,trebuiecă părintele să aibă la îndemână instrumente precum: respectul
,îndrumarea, explicația, conștiință de sine și toleranță”( Goleman, 2006). Așa cum spunea și
Moisin (1995) ”Istoria poporului român este o istorie a muncii cinstite și într-un fel sau altul
plină de sacrificii,ca o matrice ocrotitoare ”, așadar am putea spune că fiecare lucrare
educativă cu un om sau altul are caracter unicat pentru că fiecare ființă umană, fiecare copil,
este o personalitate irepetabilă, personal, consi der că între muncă și educație avem munca
educativă pe care o înțeleg că fiind ceea ce pretinde înțelegere, prudentă, tact și delicatețe,
finalitatea fiind un copil educat.Această muncă constructivă nu trebuie făcută numai de
educator, părinte sau bunici, fiecare poate ajuta la educare printr -un sfat moral cu mult spijin
sufletesc, deoarce munca se dezvoltă pe toate planurile omenești posibile.
"Eu întotdeauna spun cu tărie că tânărul, înainte de căsătorie, trebue să se
străduiască să trăiască cât mai duhov nicește și să -și păstreze curăția, care îi asigură o
îndoită sănătate. Viața duhovnicească este de bază pentru orice fel de viață ar urma cineva.
Există oameni căsătoriți care trăiesc foarte virtuos și astfel se sfințesc. Dacă un familist îl
iubește pe Dum nezeu și este atras de dragostea Lui, poate dobândi o mare sporire
duhovnicească. Iar odată cu aceasta își înzestrează copiii cu virtuți, creând astfel o familie
bună, pentru care va lua îndoită răsplata de la Dumnezeu. De aceea fiecare tânăr trebuie să
aibă drept scop să se nevoiască cu mărime de suflet, astfel încât să -și sfințească viața pe care
o va alege." (Danalache, 2009).
Spiritual, familia este clădită cu și din înțelepciune,când se împlinește voia căsătoriei
cei doi soți aduc pe lume copii,care trebuie să fie rod al iubiri și principalul scop al vieții lor
de atunci în viitor. Părintele Dionisie Ignat, le sfătuia pe mamele tinere să lase uneori la voia

31
copilului comportamentul său, să nu fie mereu refuzat în cele ce vrea să facă pentru că astfel
când va fi vorba de ceva serios el nu va mai ascult a.Într-un climat pașnic și armonios,educația
copilului în familie depinde și de dragostea dintre cei doi soți, se spune că doar atunci când
iubești ești în stare să te pui în locul celuilalt și să îl înțel egi,ca și în cazul copilului nu trebuie
să uităm niciodată că tot de la neștiinț ă am plecat și noi că nu știam de rău și bine nici de
obligație și răspundere. Familia este o binecuvântarea de la Dumnezeu și trebuie tratată cu
mare răspundere și dragoste du hovnicească. Multe famil ii din cauza numărului mare de copii
ajung la conflicte iar atenția nu mai este îndreptată spre educația copiilor ci spre problemele
adulților,ceea ce nu vine în ajutorul preșcolarului.
Una dintre premisele ce trebuie îndeplinite es te o relație închegată între părinte și
preșcolar, pentru că nu putem dobândi rezultate fără dăruire și supunere,acestea fiind
principale active în formarea viitorului adult.Participarea părinților la procesul educativ vine
în ajutorul preșcolarului încă d e la formarea primelor deprinderi,cercetările confirmând astfel
că atunci când părinți participă activ la educația copiilor rezultatele copiilor sunt în creștere
iar rata eșecului școlar este în scădere. Modul de viață și participarea părinților în educați a de
acasă ajută foarte mult la derularea ușurată a procesului de învățare din instituția unde copilul
își desfășoară procesul de învățare, așadar, fără implicare și ajutor de la părinți sistemul
educativ nu găsește singur căile prin care poate îmbunătăți modul de lucru în atingerea
performanței.
În ultima perioadă, părinții nu mai participă la rezolvarea sarcinilor de lucru împreună
cu preșcolari din cauza lipsei de timp sau a agendelor încărcate de la locul/locurile de
muncă.Cei mai mulți dintre părinți a leg varianta unei bone care să îi ajute în îngrijirea copiilor
sau îi duc pe aceștia la centrele after -school pentru a le oferi minimum de educație ce ar trebui
primită chiar de la ei în sânul familiei. Multe familii consideră instituția școalară singura
responsabilă în educația copiilor,lucru înțeles total greșit de către aceștia deoarece ar trebui să
își descopere ei importanța rolului în educarea copilului,necesitatea unei implicări active în
formarea viitorului adult.Succesul relației părinte -preșcolar depinde în permanență de
acțiune,interacțiune,comunicare,disponibilitate de către ambele părți,partea rea este că acestea
nu sunt cultivate în grupul familial,lucru care atacă și mediul școlar al copilului.Gradul de
angajare al părinților în educarea preșc olarului reflectă în modelele părinților de a se comporta
în fața copiilor,stilul permisiv este caracterizat de un control scăzut și lipsa unor norme sau
reguli de conduită morală, pe de altă parte stilul autoritar al părinților este cel care impune
reguli și norme rigide,acestea două prin combinație formând stitul autorizat în care controlul

32
și sprijinul încurajează autonomia în libertatea de gândire prin dialog deschis între cele două
părți.Pe de altă parte,a oferi copilui ceea ce tu c a părinte nu ai dobâ ndit la vârsta preșcolară
uneori coincide cu nevoile copiilor,alteori nu,mult mai simplu și totuși tot atât de dificil este
să asculți nevoia copilului și să încerci să îi aduci motivație în ceea ce faci tu ca adult în
cadrul relației părinte -copil,cu toat e acestea părintele se lupt ă cu o goană interioară a
planurilor de fiecare zi și atunci pun întrebarea:este preșcolarul principal a premis ă a
părinților? ca viitori membri ai societății în care trăim,preșcolari i sunt cei mai afectați de
programele de lucru de opt -zece ore pe zi chi ar și în weekend ale părinților , de influență
negativă a mass -mediei și interne tului, de migrația în alte țări ,cât și ignorarea și indiferen ța
unora dintre părinți. Biserica,consider ă relația părinte -copil ca fiind una dintre cele mai
însemnate relații care se poate face între oameni,legătura care contribuie la formarea și
contur area caracterului preșcolarului (Busaga, 2011) .
Cu ajutorul părinților și al celorlalți membri ai mediului fam ilial, copilul își creează
prima imagine despre lume și societate, își formează religiozitatea sau concepția lui despre
lume, cultivă respectul său disprețul față de aproapele și dezvoltă spiritul întrajutorării sau
individualismul. Familia care trăiește c reștinește se dovedește un laborator al iubirii. În cadrul
ei, fiecare își găsește în persoana celuilalt adevăratul sine, pe Hristos: soțul în persoana soției
și reciproc, părinții în persoanele copiilor, copiii în persoanele părinților, frații în persoane le
fraților", arată teologul grec Georgios Mantzaridis, în cartea sa "Morală creștină".În modul în
care mass -media,internetul și televizorul promovează valori greșite,copi ii fiind receptori
sensibili suferă automat,fiind îndoiți și de modelul pe care l -au luat de la părinți,cercetările
arată ca mulți dintre preșcolari reacționează mai bine la morala părinților decât a cadrelor din
unitatea de învățământ unde copilul învață.Teologul Georgios Mantzaridis afirma că relația
dintre părinte și copil dezvoltată ar monios influențează întreaga viață a copiilor.
Într-un studiu dedicat educației copiilor, Mitropolitul Hierotheos Vlachos afirm a că un
psihiatru american a demonstrat că există destule rațiuni pentru care părinții evită să impună o
oarecare disciplină copi ilor lor. "Unii nu pot să spună nu copilului pentru că nu pot să spună
nu lor înșiși. Unii, mai mult, cred că atunci când copiii lor se comportă ca animalele sunt
încântători sau inteligenți. Alții îi abordează pe copiii lor cu pasivitate, pentru că vor să aibă
parte de liniștea lor cu orice preț. Astăzi, părintele mai degrabă se uită la televizor decât să –
și petreacă timpul liber împreună cu copilul său."

33
Apostol Pavel în Epistola către Efeseni: "Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe
copiii voștri, ci creșteți -i întru învățătura și certarea Domnului" (VI, 4). " Așadar, ocrotirea
copilului de către părinți este o valoare necesară dezvoltării psihosomatice și maturizării
preșcolarului dar exagerarea poate preschimba bunătatea în răutate.În zilele noast re,condițiile
de trai ale preșcolarilor mai ales în marile centre urbane sunt deosebit de simțitoare în
dezvoltarea lor spirituală și psihică.
Timpul liber al părinților care există și nu prea,trebuie îndreptat spre educația
copiilor,dar mă gândesc la evol uția părinților care și ei sunt în continuă dezvoltare în paralel
cu satisfacerea nevoilor copiilor au și ei nevoie de timp pentru ei (Trei, 2013) .

34

CAPITOLUL III MODALI TĂȚI ȘI INSTITUȚII PENTRU
PETRECERE A TIMPULUI LIBER DE C ĂTRE PRE ȘCOLAR
IMPREUN Ă CU P ĂRINȚII

„ Timpul este singurul lucru care se pierde intr -adevar „
Mircea Eliade
III.1 Modalități de petrecere a timpului liber de către preșcolari

"Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme este pentru orice îndeletnicire de
sub cer. Este un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri; este un timp să sădești și un
timp să smulgi ceea ce ai sădit; este un timp să rănești și un timp să tă măduiești; un timp să
dărâmi și un timp să zidești; Este un timp să plângi și unul să râzi; este un timp să jelești și
unul să dansezi" (Qoh 3,1-6).
Timpul liber este definit astăzi ca fiind, timpul copilului de după școală șase -opt ore pe
zi,vacanțele și concediile adulților.Timpul este perioada în care ne putem dezvolta
fizic,moral,psihic,intelectual,spiritual,este timp de destindere.Timpul liber trebuie destinat
pentru ușurare,pentru limpezirea gândurilor și pentru îmbunătățirea relațiilor de familie,es te
timpul în care ne regăsim vocația,ne îndeplinim sarcinile suntem noi înșine.
Managementul timpului, cele trei metode de eficientizare a timpului sunt:
 Organizarea – ideal ar fi ca în fiecare seară părintele să își facă o listă pentru ziua
următoare cu c e este de făcut,deoarece are parte de mai multă flexibilitate,având mai
mult timp.
 Stabilirea prioritatilor – constă în redactarea unei liste cu priorități,începând cu cele mai
importante lucruri care trebuiesc făcute,lista scăzând în importanța în josul
pagini.Toată responsabilitatea ne reprezintă în organizarea și stabilirea priorităților
familiale și sociale.

35
 Planificarea – după stabilirea listei se va stabili un program rezonabil în rezolvarea
sarcinilor.
Reguli de aur ale managementului timpului : (Amelia Baciu, 2006, p. 76)
 „ Stabilește o rutină zilnică ;
 Folosește momentul de capacitate mentală maximă ;
 Stabilește un termen limită pentru toate activitățile ;
 Amâna doar ceea ce nu este important,axează -te pe lucrurile importante ;
 Elimina tot ceea ce îți poate întrerupe activitatea ;
 Stabilesteti momente în care să nu te poată deranja nimeni ;
 Fă lucrurile pe rând ;
 Fă tot posibilul să termini ce ai început să faci ;
 Pune pauze atunci când ști că nu lucrezi eficient ”(Amelia Baciu, 2006, p. 76) .
Fericirea copilăriei fiecăruia dintre noi nu provine din bunuri materiale ci din
activitățile desfășurate,din relațiile clădite,din năzbâtiile făcute și din amintirile rămase,timpul
este împărțit în funcție de nivelul vârstei și așa a fost întotdeauna,adulți au fost mai ocupați iar
copii mai liberi,doar uneori participanți la activități gospodărești sau la întinderea unei mâini
de ajutor bunicii,fratelui,vecinului etc. Prima educație a timpului liber trebuie organizată de
către părinte,orele de somn,orele de vizionare la televizor,de citit și de joacă pentru a clădi
copilul în a -și organiza timpul său în funcție de ceea ce are acum de făcut și de ceea ce va
avea de făcut ca viitor adul t.
Modalități le de petrecere a timpului liber cu copilul pot fi dintre cele mai complicate
modalități și costisitoare cât și dintre cele mai simple și considerate nesemnificative având în
vedere interesele copiilor. Povestirea unor amintiri din copilărie ,întâmplări cât și deslușirea
unor grade de rudenie și rădăcini familiale sunt unele dintre cele mai iubite momente de către
preșcolari.Tradiția reprezintă pentru copii un interes deosebit,ei doresc sărbătorirea tuturor
evenimentelor familiale,cum ar fi:zi lele onomastice ale tuturor membrilor familiei,prima zi de
școală,ziua copilului etc,cât și obișnuința de a lua masa împreună în familie măcar odată pe
zi,rugăciunea înainte de masă să fie făcută pe rând de către fiecare și nu în ultimul rând vizită
la rud e.Timpul petrecut împreună cu membri familiei întărește coerentă familiei,motivează și
încurjează fiecare membru în parte,astfel făcând orice lucru plăcut se crează amintiri care la
rândul lor aduc bucurie atât copilului cât și părinților.

36
Pentru preșcola r, după Amelia Baciu, timpul liber are alte semnificații :
 „Este o activitate plăcută,petrecută în afară interdicțiilorși cu parteneri pe care s -i
poate alege ;
 Este șansa de a exersa comportamente și de a explora limitele( cât are voie) ;
 Cunoaște alți copii sau chiar adulți,are șansa de a copia și analiza comportamente ;
 El „face regulile” pentru că e stăpân pe timpul liber al lui și al părinților ;
 Explorează mediul înconjurător după reguli personale ” (Amelia Baciu, 2006, p. 32)
O altă modalitate de petrecere a timpului liber părinte -copil este prin mijloace mass –
media, teatrul, filmul, serbările de la școală sau din oraș, ori alte evenimente organizate în
cadrul societății. Tot ca o modalitate de petrecere a timpului liber este rugăciunea, Papa Ioan
Paul al II -lea în scrisoarea apostolică prin care proclamă "Anul Rozariului" spunea : "Familia
care este unită în rugăciune, rămâne unită ” Sfântul Rozariu, printr -o veche tradiție, s -a
dovedit în mod deosebit a fi o rugăciune care reunește familia. Membrii acesteia, îndreptându –
și cu adevărat privirea spre Isus, redobândesc și capacitatea de a se privi în ochi din nou,
pentru a comunica, pent ru a fi solidari, pentru a se ierta reciproc, pentru a o lua de la capăt cu
un legământ de iubire reînnoit de Duhul lui Dumnezeu.
În funcție de venitul familiei,de cât își permit părinț ii trebuie organizate de câteva ori
pe an călătorii în scop de cercetar e,preșcolarilor le place să ocupe locul de cercetași.În tot
acest timp de plimbare,vizita,observare , părinț ii pot educa preșcolarul prin asimilare,lucru
care ajută cu ușurință în procesul de învățare,de exemplu se poate face educație
rutieră,învățarea regu lilor de circulație,îndatoririle pietonilor și ale șoferilor cât și pericolul
accidentelor rutiere.Îngrijorarea părinților crește odată cu lipsa iluminării publice și lipsa
trotuarelor pentru bicicletă,aceștia fiind serios îngrijorați și sănătatea copiilor .Pe de altă
parte,pentru înțelegerea vocației lor,preșcolari sunt adesea duși de către părinți în grupuri de
pelerinaj la mănăstiri,case de copii,centre de plasament sau azilele de bătrâni unde copi ii își
înțeleg chemarea viitorului. Un studiu realizat în anul 1998 de către, A.Volger, G.Ernst,
F.Nachreiner și K.Hanecke arat ă că timpul liber petrecut de părinți cu copiii lor depinde de
tipul muncii acestora mai concret de programul acesteia. Astfel, spuneau autorii , părinții care
lucrează în schimburi au timp mai puțin de petrecut în comun, timp mai puțin pentru contacte
cu copi ii decât părinț ii care lucrează zilnic (A.Volger, 1988) .

37
III.2 Activitățile de timp liber și rolul lor în dezvoltarea personalității preșcolarului

Dum nezeu, spunea că „ timpul liber este acel segment de timp în care fiecare individ
are anumite preocupări cărora se dedica după ce s -a eliberat de obligațiile profesionale” .
Așadar, timpul liber este cel care permite o sferă mai mare de participare educațională în
activitatea familială, timpul petrecut cu preșcolarul este timp ul în care personalitatea acestuia
se dezvoltă.Iar dezvoltarea personalității presupune o eliberare de „automatismele” gândirii și
acțiunii cotidiene. De asemenea, timpul venit în ajutorul dezvoltariii personalității
preșcolarului, oferă noi posibilități de integrare voluntară,atât a părinților cât și a copiilor,în
grupuri recreative, de joacă,culturale și sociale. În urma îmbogățirii dimensiunilor vieții
cotidiene, societatea începe să realizeze că un rol important î n calitatea vieții este reprezentat
de timpul liber, acesta fiind în cele din urmă o resursă existențială.Istoria, în diferite
pergamente, scrie că în epocile premoderne, timpul liber era doar timpul din zilele de
sărbătoare religioasă, și nu timpul care a stăzi ne permite să ne ocupăm de activității dedicate
nouă.
Rolul timpului liber în dezvoltarea preșcolarilor, este cel de segment al vieții,cu sens
de autonomie dobândind diferite funcții suplimentare.Timpul liber dezvolta personalitatea și
concepția des pre viața, aceasta depinde însă de raportul fiecărui preșcolar dintre rezultatul
timpului liber și transformarea.
Referitor la timpul liber se pun în general două probleme: asigurarea timpului și
folosirea lui în scopuri utile atât de părinte cât și de preșcolar. Asigurarea timpului liber
depinde de programul de la grădiniță al preșcolarului, de alte activități pe ca re el le poate
desfășura ( pian, tenis, șah etc ) cât și de activitățile familiale desfășurate acasă împreună cu
părinți, frați, bunici etc. În mediul rural cei mai mulți dintre părinți aduc sarcini numeroase
copiilor ceea ce pe ei îi afectează atât fizic prin oboseala, psihic prin presare și intelectual
deoarece unii dintre ei chiar vor să învețe și nu să își continue viața în gospodăriile lăsate de
părinți lor. Pe de altă parte, nici părinți din mediul urban nu stau mai bine la capitolul
organizarea timpu lui pentru copil, ori părinți sunt mult prea ocupați, ori preșcolarul este
înscris la un număr foarte mare de activității în multe părți ale orașului, obiceiuri care
copilului îi vin greu din pricina nevoilor părinților de a fi satisfăcuți. Grija părințil or, de
ambele părți ar trebuie să se manifeste un urma unui program care să respecte câteva cerințe
făcute împreună cu preșcolarul.

38
În primul rând, trebuie să desfășurăm activității care să ocupe timpul liber cu
dobândirea unor cunoștințe de folos preșcol arului, nu îl putem lăsa să citească orice îi pică în
mâna de dragul cititului, nici să bată mingea aiurea pe trotuare sau să hoinărească cu alți copii
de vârsta lui pe câmp sau pe străzi. Toate activitățile care se aleg făcute de către părinți sau
bunici, împreună cu preșcolarii trebuie să aibă în primul rând un scop educativ, să evităm
oboseala psihică și fizică exagerată și să ținem neapărat cont și de preferințele copiilor, astfel
evităm că ei să se plictisească foarte repede și să renunțe la activitate a propusă. În anul 1985,
Caluschi și Cosmovici spuneau că timpul liber ar putea fi mult mai fructificate cu ajutorul
unității unde preșcolarul învăța, ceea ce presupune activizarea lor în dorința de evoluție.
Makarenko spunea că „ în familia în care pări nții nu citesc gazete sau cărți, nu se duc
la teatru sau la cinema, nu se interesează de expoziții, muzee, se înțelege că în astfel de
condiții e greu de făcut educația culturală a copilului. Într -un asfel de caz, oricât de mult s –
ar sili părinții, strădu ințele lor vor fi în mare măsură de suprafață și artificiale, iar copilul
își va da seama numaidecât de acest lucru și va înțelege ușor că nu e un lucru atât de
important” . Ceea ce trebuie reținut este faptul că preșcolarii se lasa foarte ușor influența ți de
ceea ce fac părinți în general, de preocupările și de nevoile lor, ajungând să își atribuie
sarcinile acestora din dorința de a fi responsabili ca și adulți.

III.3 Mediul social și familial și influența acestuia în dezvoltarea preșcolarului

Pentru dezvoltarea armonioasă și creșterea preșcolarului,socializarea este esențială.
Dezvoltarea socială se formează încă de la naștere și se dezvoltă pe tot parcursul vieții. De la
prima conversație, până la integrarea într -un grup de prieteni apoi la școală și activitate
profesională, preșcolarul este încurajat tot timpul în formarea uni cerc social în care se va
dezvolta.
L.S.Vigotski scoate în evidență faptul că socializarea este o permanentă confruntare a
preșcolarului cu mediul său social. Pe de altă pa rte J.Piaget accentua rolul cunoașterii
rezultatelor în procesul de socializare datorită mediului familia l, al eredității
copilului.Socializarea cuprinde două procese de acomodare, în echilibru: respectarea unor
reguli și asimilarea lor în mediul de viaț ă.Cercetările care au fost făcute pe această problemă,
au arătat că sistemul de valori și cultura influențează preșcolarul mai mult prin intermediul

39
grupurilor mici: familia, grădiniț a, atrăgând atenția asupra priorității raporturilor
interpersonale ca și factori de influențare a dezvoltării psihice a copilului. Ca în orice
societate, familia este cadrul fundamental în care preșcolarului îi sunt satisfăcute nevoile
psihologice și sociale, împlinind etapele întregului ciclu de dezvoltare. Socializarea, în
prescolaritate ajută la deprinderea unor reguli de comportare,a unor norme și valori care
constituie bagajul afectiv și informațional al oricărui individ.
Din punct de vedere psihologic, o dezvoltare pozitivă a preșcolarului este datorată de
timpul liber a l părinților, acordat lor.Integrarea în viața socială, acordă copilului timp în
achiziționarea unor comportamente dezirabile cu caracterintențional.Socializarea
preșcolarului în familie este un avantaj, deoarece se realizează într -un climat afectiv care
facilitează transmiterea și însușirea normelor și valorilor sociale.
Prima verigă a învățământului preșcolar, o reprezintă grădiniță. Aceasta a îndeplinit
de-a lungul evoluției sociale toate obiectivele generale și specifice pe toate planurile
(atitudinal – afectiv și cognitiv) de care preșcolarul are nevoie indiferent de mediul în care să
născut sau de cel în care crește. Pentru preșcolar, mediul social reprezintă „ lărgirea terenului
de joacă ” setea de cunoaștere, de descoperire, este modul rema rcabil prin care preșcolarul
progresează . Activitatea copilului în general este foarte bogată și greu de surprins în
“intimitate” pentru a -i observă comportamentul. Ce ține de calitatea activității, aceasta
depinde foarte mult de condițiile oferite în car e preșcolarul să se manifeste. Responsabilitatea
organizării acestora depinde de educatoare în primul rând dar și de întreaga societate.
Dorințele comune ale părinților, întâlnite de cele mai multe ori sunt: de a -și transforma
copilul într -un elev cu rezu ltate bune, responsabil, onest, cu un viitor bun în față, de fapt prin
toate aceste „pretenții” părintele este primul formator al copilului ca om. Conform afirmației
dr.Halil Eksi, profesor la Universitatea din Marmara „părinții au un rol major în formarea
unui caracter demn , deoarece copiii le vor urma exemplul” . La dezvoltarea emoțională a
preșcolarului, participa cultură la care este expus, modul cum părinții se comporta cu el, și
felul în care este încurajat să socializeze cu ceilalți. Cu ajut orul mamei, preșcolarul reușește să
deosebească simțurile și să -și confrunte toate emoțiile, pe măsură ce crește copilul dezvolta și
alte tipuri de emoție unele pozitive, altele negative, învăța despre iubire și sprijin, despre
empatie și generozitate, des pre furie și chiar și gelozie ( la apariția unui frate/sora în
familie).Nu în ultimul rând, dezvoltarea personalității preșcolarului pe plan social este în

40
strânsă legătură și cu factorii culturali care prin interiorizarea elementelor încă de la naștere,
copilul asimilează.
Pe de altă parte, mediul familial este mediul adecvat pentru dezvoltarea preșcolarului,
deoarece cadrul familial și atmosfera căminului părintesc într -un cadru de ambianța materială
și emoțională ajuta la stabilirea echilibrului de căt re copil. În prezent, rata divorțurilor a
crescut foarte mult lucru care afectează atât partenerii de cuplu cât și preșcolarii, copii în cea
mai mare măsură. Pe considerentul că oamenii nu mai pot conviețui împreună, copii rămân fie
fără unul dintre părin ții fie, în grijă bunicilor, sau în cel mai rău caz în tutela celor de la
Protecția Copilului. Între mediul social și familial în dezvoltarea preșcolarului, există o
interacțiune, tot socială care face utilă și nu numai relația mamă -copil încă din perioada
prenatală, dragostea pentru copii este o constantă a laturii feminine, iar afecțiunea este un
process dominat de pihicul femeii. Consider că relația dintre școală, familie și societate poate
conecta familiile de preșcolari cu membrii unități de invatament unde preșcolarul învața și
poate ajuta chiar și cadrele didactice în dezvoltarea armonioasă a copilului. În concluzie,
relația dintre societate și familie se bazează pe reciprocitate la fel ca și educația și familia,
completându -se una pe alta pentru a ve ni în ajutorul dezvoltării corecte a preșcolarului.

41

CAPITOLUL IV CERCETAREA PSIHOPEDAGOGICĂ

Această cercetare am realizat -o pentru a argumenta necesitatea unor studii cu privire la
educația pentru timp liber dată de către părinți preșcolarilor. Cu ajutorul metodei
chestionarului adresat părinților, am aplicat la o grădiniță cu copii între 3 – 6 ani. Pentru
mine,realizarea cercetării reprezintă restrângerea unui câmp de preocupării , iar soluționarea
problemei reprezintă găsirea unor soluții pentru îmbunătățirea procesului de educație pentru
timp liber. Consider că problema cercetată este practică și concretă deoarece am întâlnit -o și
eu în prescolaritate.
Scopul acestei cercetări este de a investiga posibilit ătile părinților în ceea ce privește
educația pentru timp liber a preșcolarului, respectiv propunerea unor activității pentru părinți
de copii preșcolari care să îmbunătățească educarea copiilor prin educația părinților,activități
ale căror rezultate vor stabili eficienta lor.
În ajutorul anticipării contribuției cercetării,am formulat două obiective și două
ipoteze, după cum urmează:
Obiectivul 1 : Identificarea și analizarea posibilităților de petrecere a timpului liber de
către părinți împreună cu copi ii – din perspectiva părinților .
Ipoteza 1: Presupunem că există diferențe din punct de vedere al mediului de
rezidenta ( rural/urban) în ceea ce priveste petrecerea timpului liber, diferențe favorabile atât
părinților,cât și preșcolarilor din mediul urban.
Obiectivul 2: Analizarea posibilităților de petrecere a timpului liber al preșcolarilor
împreună cu părinții
Ipoteza 2 : Presupunem că activitățile de timp liber ale preșcolarilor împreună cu
părinții se orientează către activității derulate în aer liber ( parcuri,locu ri amenajate etc)

Aceste obiective pe care le urmăresc vin în ajutorul asigurării continuității a ceea ce
înseamnă educație pentru timp liber și totodată ajuta la cunoașterea unui segment din realitate.

42
Metoda pe care am folosit -o este reprezentată de chestionar, dedicat părinților de copii
preșcolari. Chestionarul conține un set de întrebări, întrebări ale căror răspunsuri mă vor ajuta
în anticparea rezultatelor pentru atingerea scopului propus.
Lotul cercetăr ii psihopedagogice este format dintr -un grup de părinți în număr de 30.
Părinți ai preșcolarilor de grupa mică și mare.
Anticiparea rezultatelor :
Știm cu toții că tehnica cea mai veche și ambițioasă a umanității este prezicerea sau
aniciparea. Așa cum durerea este mai grea când o anticipezi “cred că începe să mă doară
capul” așa și viitorul strămoșilor, care acum este prezentul nostru s -a adeverit prezicerilor lor.
Astfel, îmi propun să anticipez un inventar sumar asupra elementelor -cheie care ar
putea aduce schimbări. La nivel de societate, discuțiile despre organizarea și petrecerea
timpului sunt importante dau nu dezbătute suficient, împărțirea valorilor societății se face de
la timp până la hrană, într -un cuvânt “ nu am timp să mănânc pentru că tre buie să citesc” lucru
pe care l -am putea îmbina “ până mănânc, citesc presa ” și începem să câștigăm timp.
O problemă este așa cum spuneam mai devreme organizarea timpului și managerierea
acestuia în scop util atât pentru părinți cât și pentru preșcolari. Managementul, înseamnă
conducerea eficientă și eficace a unei activități. Din perspectivă aceasta, părinții nu pot face
activității profitabile lor și copiilor dacă el nu știu a gestioneze bine resursele de timp.
Consider că timpul este cea mai “ rară ” sursă și totodată “ nelimitată ” este scump dar nu
poate fi cumpărat și nici depozitat de la o zi la alta, trebuie folosit rapid pentru că altfel nimeni
nu ni -l va mai putea “ despăgubi ”. Pentru preșcolarii care aspiră la performanță, timpul este
continuu și măsurabil și tot el reprezintă prioritatea pentru succesul în învățare. În atingerea
acestor performante părinții și preșcolarii “ eficienți ” nu pornesc de la sarcini ci de la timpul
pe care îl au la dispoziție. Cu toate acestea, părinții “ factorii de decizie ” așa cum spune
managementul, se ghidează după idei preconcepute crezând că dacă sunt ocupați sunt și
eficienți.
O a doua problemă, consider că este apariția activităților de timp liber neprevăzute ale
preșcolarilor desfășurate cu părinți lor: t elefoanele care sună încontinuu, musafirii neanutati,
navigarea pe internet fără un scop précis sau captarea atenției de către o emisiune TV.
Totodată, personalitatea părinților își pune amprenta asupra preșcolarului și asupra tuturor
activitatiilor care î i pune în contact pe aceștia. Organizarea timpului de către părinții și

43
preșcolari tine în primul rând de o disciplină proprie, principala cauză a eșecului în petrecerea
timpului liber de către părinții cu preșcolarii fiind lipsa unei discipline autoimpuse . În general,
am observat că părinții care se plâng cel mai des că nu au suficient timp, totul este datorat
organizării deficitare a muncii proprii, cei mai importanți membrii find chiar ei. Pentru
preșcolarii, timpul înseamnă controlul asupra resurselor de educație, iar părinții sunt cei care
conduc sau ar trebui să conducă la utilizarea acestor resurse într -o manieră disciplinată fiind
adulți. În decursul acestei lucrării, am “ descoperit ” foarte multe tehnicii care pot canaliza
părinții să -și utilizeze timpul liber într -un mod cât mai efficient, doar ca principal problema
ar fi ca ei sunt prea ocupați să facă, până la a se gândi cum să facă.
În urma acestor concluzii, îmi propun să dezvolt un “ Program de eficientizare a
timpului liber ” cu părinții, care prin desfășurarea lui în 5 – 8 întâlnirii să îi pregătească pe
aceștia în soluționarea problemelor pe care le au în organizarea și eficientizarea timpului cu
preșcolarii lor, și desfășurarea cu succes a unor activității împreună cu copiii care să le
asigure armonia de care au nevoie în relația copil – părinte, care să amplifice sentimentul de
suprasolicitare al părinților cu referire la timpul liber și petrecerea acestuia cu copii lor. Prin
acest program nu îmi propun să substitui clasicele întâlniri de ședințe, de altfel programul se
va derula în scopul dezvolatrii și eficientizării unei resurse.
Acest program se va desfășura în colaborare cu grădinițele la care sunt înscriși
preșcolarii de grupa mică și mare, și vor benefi cia de el doar părinții care a u înscriși copii la
unitățile de învățământ reprezentante. Programul se va numi “ Dăruiește timp ! ” și va avea
ca slogan “ Dăruiește timp și satisfacția ta ca părinte va fi nemăsurată ”, această activitate se
va desfășura cu și în prezența cadrelor calif icate din învățământ și o persoană reprezentanță
din cadrul mangerierii timpului. În atingerea scopului îmi propun trei obiective pe care le voi
urmării pe tot parcursul desfășurării activități, în asigurarea eficienței derulării acestui
program.
Obiectivu l 1: dezvoltarea capacității de organizarea a timpului liber de către părinți
Obiectivul 2 : informare cu privire la posibilitățile de petrecere a timpului liber
Obiectivul 3 : dezvoltarea capacității de negociere a posibilităților de petrecere a
timpului liber cu preșcolarul.
Scopul acestui program, este să -i determine pe părinți să -și analizeze propria
experiență familială, din perspectiva acordării timpului în educarea preșcolarului, și să -și

44
propună posibile schimbări realiste care să conducă l a creșterea calității timpului liber și
eficientă acestuia. Deasemenea, insist asupra faptului că schimbările propuse țin seama de
caracteristicile socio -profesionale ale părinților ( vârsta, mediu social, posibilități, profesie,
grad de educație ) dar și de caracteristicile socio -psihologii ale preșcolarului ( nevoi
personale, trăsături de personalitate, condiții de viață). Schimbările pe care le propun, nu sunt
alese ca fiind “comportamente ” total dezirabile, ci pentru că este “sănătos” ca aceste
schimb ări să fie așteptate și de ei ca părinți.
Amintesc că în vederea atingeri acestor obiective, iau în calcul atât mediul de
proveniență al părinților împreună cu preșcolarii lor cât și diferența dintre posibilitățile de
petrecere a timpului liber de către părinții cu copii din mediul rural care este mult mai
deficitar decât ai celor din mediul urban. Pentru soluționarea problemelor depistate în
organizarea și posibilitatea petrecerii timpului liber de către părinții împreună cu preșcolarii,
se vor desfășu ra următoarele activității din cadrul celor 10 întâlniri.
Program de desfășurarea al celor 10 întâlniri :
Tema 1 – Regimul zilnic de organizare a activităților de timp liber cu preșcolarul
1. Stabilirea cu claritatea a motivului pentru care timpul în cadrul familiei nu este
organizat cum trebuie și cum înțeleg preșcolarii noțiunea de timp;
2. Alcătuirea unei liste de activității organizate de către părinte împreună cu
preșcolarul, și evidențierea duratei fiecărei activități;
3. Organizarea activităților de timp liber în funcție de posibilității și descoperirea
unor soluții în vederea inlocuirii și echilibrării lor;
4. Educarea și respectarea termenelor limită în rezolvarea sarcinilor și eficientizare în
rezolvarea acestora în câștigarea unor resurse de timp;
5. Clarif icarea priorităților ( atât a părintelui cât și a preșcolarului ) și negocierea
activităților cu preșcolarul;
Tema 2 – Stabilirea unui nou program zilnic de desfășurarea a timpului liber de
către părinți împreună cu preșcolarii
6. Preluarea totală sau parțial ă a unor sarcini de către un alt membru din cadrul
profesional pentru prelungirea timpului de acasă;

45

7. Renunțarea la activitățile mai puțin importante care ocupa din timpul părinților
dedicate copiilor;
8. Stabilirea poziției fiecărui ( părinte și preșcolar ) responsabil, devenit competent în
rezolvarea unor sarcini de unul singur;
9. Educare a și disciplinarea părinților î n evitarea promisiunilor care nu pot fi
onorate;
10. Rezumatul celor 9 întâlniri și stabilirea eficientizării programului de pregătire a
părinților pentru organizarea și eficientizarea timpului liber pe care îl au cu
preșcolari lor.
Organizarea și eficientizarea resursei de timp pentru părinți este o deficientă internă.
Observ, că părinții au o incompeten at native în acest domeniu, sau, se resemnează deseori că
lumea modernă “e normal că totul să fie scăpat de sub control”. Eficientizarea acestui
program înseamnă dezvoltarea unei deprinderi, sau abilități în identificarea problemelor legate
de administrarea timpului, și odată cu această reușită, părintele și preșcolarul nu vor mai
pierde nici timp, nici energie.
Urmarea acestui program de către părinți nu este totul, dar este pas de
început.Consider că în urma participării cu interes a părinților la acest p rogram vor avea
succes în estimarea timpului care le aparține pentru rezolvarea anumitor sarcini de lucru sau
desfășurarea unei activități împreună cu preșcolarul de grupă mica sau mare. Totodată,
părinții vor renunța la activități care nu sunt productive în folosul utilizării timpului pentru
petrecerea lui cu preșcolarul. Îmbunătățirile vor veni odată cu strângerea resurselor de timp:
culcarea cu o oră mai devreme și trezirea cu o oră mai devreme pentru planificarea zilei,
recompensarea în atingerea unui o biectiv prin activității de recreere împreună cu copilul,
practicarea unui sport sau plimbări în aer liber.

46
Bibliografie

1. Avram.E. (2009). Psihologia Personalitatii. Bucuresti: Ed.Universitara.
2. Albu.I (1999) Dreptul Familiei. Bucuresti.Ed. Stiintifica
3. Albu.I (1965). Functia educativa a familiei in lumina Codului Familiei. U.S.A.:
Iurisprudentia.
4. Baciu.A. C. M. (2006). Educatia Parintilor. Bucuresti Unicef: MarLink.
5. Berger,.G. (1973). Omul modern si educatia sa. Bucuresti: Ed.P edagogica.
6. Busaga,.I. (2011, octombrie 5). Relatia parinte -copil in societatea de astazi. Sfanta
Ecaterina.Stefan Sava .
7. Berger. G(1973). Omul modern si educatia sa . Bucuresti: Editura Pedagogica.
8. Chateau.J. Copilul si jocul.
9. Chateau.J. (1998). Copilul si jocul. Paris: Academia.
10. Chelariu. R. s. (2004). Revista Educatiei. EDICT .
11. Danalache.T. (2009, iulie 30). Universul Credintei. Parintele Paisie Aghioritul .
12. Deleanu. I. (1987). Meseria de parinte. Alicadu .
13. Drumea, I. (2002). American Baby.
14. Ezechil .L. M. (2002). Laborator Prescolar. Bucuresti: VIntegral.
15. Goleman. D. (2006). Inteligenta emotionala in educarea copiilor. Bucuresti: Curtea
Veche.
16. Golu. M. (1972). Introducere in psihologie. Bucuresti: Editura Stiintifica.
17. Golu.P (2000). Fundamentele psiholog iei sociale. Bucuresti.
18. Introducere in psihologie (1972 ) Bucuresti . Editura Stiintifica

47
19. John.B.Thompson. (1990). Ideology and modern culture. New York: Lavoisier.
20. Karl. G. (1901). The play of a man. New York: Americana.
21. Maurice J.Elias. (2006). Educatia copilului pe baza principiilor inteligentei
emotionale,premisa a fericirii viitorului adult. Bucuresti: Curtea Veche.
22. Moisin, A. (1995). Parintii si Copii. Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica.
23. Osterrieth, P. (1967). Copilul si familia. Paris: Ed.du Scarabee.
24. Phillips. D. (1989). Dezvoltarea copilului. Work family direction Boston .
25. Rodica.T (1979). Eu si celalalt. Iasi: Junimea.
26. Staniloaie.D (1995). Teologia dogmatica Otodoxa. În D.Staniloaie, Familia Crestina
(p. 180). Iasi: Trinitas.
27. Saarni. C. (19 99). The development of emotional competence. New York: The
Guilford Press.
28. Stoian. M. (1972). Abecedarul Parintilor. Bucuresti: Editura didactica si pedagogica.
29. Stoian. M. (1968). Raman parintii repetenti ? Bucuresti: Editura tineretului.
30. Trei. E. (2013, octombrie 16). Parentaj cu Socrate si Epicur.
31. Volger.A G. (1988, September 19). Common free time of family members under
different shift systems. Applied Ergonomics , pg. 213 -218.
32. White. E. (2011). Minte.Caracter.Personalitate. Bucuresti: Editura "Viata si
Sanatate".

48

Webografie

33. www.desprecopii.ro (februarie,2014)
34. www.devpsychology.ro (februarie, 2014)
35. www.presamil.ro ( martie,2014)
36. www.didactic.ro( Aprilie, 2014 )
37. www.calificativ.ro ( Iunie, 2014 )
38.www.ercis.ro (Iunie, 2014 )

49

ANEX E

Chestionar pentru părinții copiilor preșcolari nr….

Chestionarul este un instrument în cercetarea pe care o realizez cu scopul de a
cunoaste gradul de implicare al familiei in educatia de timp liber al prescolarilor . În acest
sens vă rog să răspundeți la întrebările următoare încercuind răspunsul care vi se potrivește
dvs. sau copilului dvs.

A. DATE DESPRE VIAȚA COPILULUI

1.Copilul dvs. merge la o grădiniță cu program de patru ore sau de opt ore?
a. de patru ore
b. de opt ore
c. NS/NR ( nu știu /nu răspund)

2 .Cu cine petrece de obicei, copilul timpul liber după venirea acasă de la grădinița ?
a. cu mama sa
b. cu tatăl său
c. cu unul / ambii bunicii
d. cu bona / persoana care are grijă de el
e. ambii părinți
f. alte situații (precizați care)…………………………….

B. INFORMAȚII DESPRE POSIBILITĂȚI LE DE PETRECERE A TIMPULUI
LIBER
1) În localitatea dvs. știți că există? (răspundeți prin încercuirea lui DA / NU)

50
1. Parcuri DA NU
2. Parcuri cu locuri amenajate pentru jocul copiilor DA NU
3. Cinematografe / locuri în care rulează filme DA NU
4. Teatre de păpuși / locuri unde se desfășoară spectacole ptr. copii DA NU
5. Locuri de joacă pentru copii DA NU
6. Piscine / bazine de înot DA NU
7. Cluburi sportive DA NU
8. Săli de sport / locuri unde se pot practica activități sportive DA NU
9. Clubul Copiilor DA NU
10. Patinuare DA NU
11. Locuri unde se pot practica activități artistice ( muzicale, de
dans, plastice, creative etc.) DA NU
12. Locuri de joacă pentru copii DA NU
13. Biblioteci pentru copii DA NU
14. Ludoteci DA NU
15. Locuri pentru petrecerea aniversărilor copiilor DA NU
16. Altele. Care?…………………………………………………………………. DA NU

C. INFORMAȚII DESPRE TIMPUL LIBER AL COPILULUI

2. Care credeți că este intervalul de timp liber,potrivit al unui copil?
a. 5-6 ore / zilnic, după ce vine de la grădiniță
b.la sfârșit de săptămână (în week -end)
c. în vacanțe
d.alte situații (precizați care)…………………………….

3. Cât timp îi alocați copilului dvs. pentru activități de petrecere a timpului liber ( pentru o zi
din timpul săptămânii ) ? (un singur răspuns)
a. Mai mult de 5 ore
b. Între 4 și 5 ore
c. Între 3 și 4 ore

51
d. Între 2 și 3 ore
e. Între 1 și 2 ore
f. Mai puțin de o oră
g. Altăvariant ă
Care?………………………………………………………………………………………………………
4. Cât timp îi alocați copilului dvs. pentru activități de petrecere a timpului liber ( pentru o zi
de la sfârșitul săptămânii ? (activități de joc, plimbări, vizionări de desene animate,
activități sportive, activități artistice etc.) (un singur răspuns)
a. Mai mult de 7 ore
b. Între 5 și 7 ore
c. Între 4 și 5 ore
d. Între 2 și 3 ore
e. Între 1 și 2 ore
f. Mai puțin de o oră
g. Altă variantă
Care?…………………………………………………………………………………………………….

5. Aveți un program al timpului liber pe care îl negociați cu copilul dvs? (un singur răspuns)
a. Da
b. Nu
c. Nu știu la ce se referă

6. Ce faceți atunci când petreceți timpul liber cu copilului dvs.?

Nr.

Activitățile desfășurate Frecvența desfășurării
Fd –
foarte
des D-
des R –
rar Fr –
foarte
rar
1. a. Mă joc cu el diverse jocuri
2. b. Îi citesc: povești, poezii, diverse scrieri ptr. Copii
3. c. Ne jucăm la computer
4. d. Ne plimbăm, ieșim în natură

52
5. e. Vizionăm diferite programe TV.
6. f. Ieșim afară și se joacă cu alți copii
7. g. Mergem la diferite activități sportive (practicate de el sau
nu)
8. h. Mergem la diferite activități cultural -artistice (practicate de
el sau nu)
9. i. Mergem la muzee, obiective turistice
10. j. Mergem la spectacole de film, teatru, operă ptr. Copii
11. k. Altceva. (Precizați ce )…………………………….

7. Acordați note de la 1 la 10 următoarelor activități, în funcție de cât de mult îi place
copilului activitatea respectivă, respectiv cât de des efectuează cu copilul dvs. activitatea
respectivă. (Nota cea mai mare este 10 și cea mai mică este 1)

Nr.
Activitățile derulate Activitatea
place
copilului
(note de la
10 la 1) Merg eu cu copilul Fd – foarte des

D-des
R – rar
Fr – foarte
rar
1. Diferite activități desfășurate în parc, aer liber,
în general (plimbări, jocuri în aer liber,
drumeții, excursii )
2. Vizionarea de filme ptr. copii, documentare ptr.
copii
3. Vizionarea de piese de teatru ptr. copii
4. Vizionarea de desene animate la TV
5. Activități la computer (jocuri)
6. Activități la piscină / bazin de înot
7. Activități sportive – practicare unui sport
8. Activități artistice (muzicale, plastice, desen,
pictură, cor, activități creative etc.)
9. Diferite activități distractice desfășurate în casă
(jocuri)

53
10. Citirea de povești

8. Cât de des efectuează copilul dvs. activitatea respectivă cu o altă persoană decât dvs.?

Nr.
Activitățile derulate
Merge altcineva cu copilul? .
6 – de mai
multe ori
pe săptăm 5 –
Săptăm
ânal 4–
La 2
săptăm
ânal 3 –
Lunar 2 –
Trime
strial
1 –
Anua
l
11. Diferite activități desfășurate în
parc, aer liber, în general
(plimbări, jocuri în aer liber,
drumeții, excursii )
12. Vizionarea de filme ptr. copii, de
documentare ptr. copii
13. Vizionarea de piese de teatru ptr.
copii
14. Vizionarea de desene animate la
TV
15. Activități la computer (jocuri)
16. Activități la piscină / bazin de
înot
17. Activități sportive – practicare
unui sport
18. Activități artistice (muzicale,
plastice, desen, pictură, cor,
activități creative etc.)
19. Diferite activități distractice
desfășurate în casă (jocuri)
20. Citirea de povești

9. În timpul liber, copilul dvs.

54

1.
Cât de mult se uită la televizor, în general? Într-o zi din
timpul
săptămânii În zilele de la
sfîrșitul
săptămânii
….. ore ….. ore
2. Cât de mult stă la computer, în general? ….. ore ….. ore
3. Câte ore iese afară să se joace, plimbe? ….. ore ….. ore

10. Copilul dvs. se uită la emisiunile de la televizor / stă la computer, în prezența dvs.?
(un singur răspuns)
a. Întotdeauna
b. De cele mai multe ori
c. Rar
d. Foarte rar
e. Niciodată

11. (doar pentru părinții care au răspuns cu a), b), c) și d) la întrebarea anterioară)
Ce faceți când vă uitați cu copilul dvs. la televizor sau stați la computer?
a. Mă uit / stau cu copilul și discutăm despre ceea ce se întâmplă acolo
b. Mă uit / stau cu copilul
c. Fac alte treburi personale / casnice -gospodărești
d. Altele (precizați ce anume)……………………………………………………………….

12. Ce sport / sporturi face (practică), copilul dvs. în timpul liber?
a. Fotbal
b. Handbal
c. Baschet
d. Karate
e. Înot
f. Dansuri sportive
g. Tenis
h. Alte variante.Care? Specificați……………………………………………………………
i. Nu face vreun sport

13. De câte ori pe săptămână?

55
a. o dată / săptămână
b. de două ori / săptămână
c. Alte variante. Care, specificați……………………………………………………………..
d. Nu e cazul
e. Nu face vreun sport

14. Copilul dvs. merge să facă diferite activități artistice (pictură, desen, cor, interpretarea la un
instrument muzical etc.) în timpul liber?
a. Nu
b. Da
Ce anume?…………………………………………………………………………………………………….. ……

15. De câte ori pe săptămână?
a. 1 dată / săptămână
b. 2 ori / săptămână
c. Alte variante. Care, specificați……………………………………………………………..
d. Nu e cazul

16. Ce raporturi există între dumneavoastră si copil / copii ? (un singur răspuns)
a. De autoritate
b. De cooperare
c. De indiferență
d. Altele
(precizați care)………………………………………………………………………….

D. DATE DE IDENTIFICARE

17. Vârsta dvs…………..ani

18. Genul dvs.:
a. Feminin
b. Masculin

19. Statutul dvs.marital:

56
a. Căsătorit (ă)
b. Necăsătorit (ă)
c. Divorțat (ă)
d. Văduv (ă)
e. Alte situații (precizați care)……………………………..

20. Numărul de copii din familie:
a. un copil
b. doi copii
c. trei copii
d. mai mult de trei copii

21. Care sunt veniturile familiei dvs.?
a. între 600 -800 lei
b. între 800 -1000 lei
c. între 1000 -1200 lei
d. mai mult de 1500 lei

Vă mulțumesc pentru colaborare!