SPECIALIZAREA: PROFESOR DOCUMENTARIST LUCRARE DE DISERTAȚIE COORDONATOR ȘTIINȚIFIC, ABSOLVENT, LECTOR UNIV. DR. MAURA GIURA DUMITRU (MIHAI) LENUȚA… [306365]

Licență

SPECIALIZAREA: PROFESOR DOCUMENTARIST LUCRARE DE DISERTAȚIE COORDONATOR ȘTIINȚIFIC, ABSOLVENT, LECTOR UNIV. DR. MAURA GIURA DUMITRU (MIHAI) LENUȚA… [306365]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE LITERE ȘI ARTE

DEPARTAMENTUL DE STUDII ROMANICE

SPECIALIZAREA: [anonimizat]: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE LITERE ȘI ARTE

DEPARTAMENTUL DE STUDII ROMANICE

SPECIALIZAREA: PROFESOR DOCUMENTARIST

IDENTITATEA UNUI CENTRU DE DOCUMENTARE ȘI INFORMARE:

ȘCOALA GENERALĂ POIANA LACULUI

Cuprins

Argument………………………………………………………………………………..4

Cap.I CDI și rolul său în școala de azi. ……………………….………………………6

Cap.[anonimizat]. Proiect de înființare………………………..32

Cap.[anonimizat]…………………..54

Concluzii…………………………………………………………………………………………………………88

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………..90

Argument

În ”societatea informației” [anonimizat], ci și locuri de manifestare a [anonimizat]- elevi- părinți- comunitate.

[anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat]. Aceste valori au făcut de-a lungul timpului ca biblioteca școlară și centrele documentare și informare (CDI) să fie considerate structuri de o [anonimizat], deschise, neutre și primitoare. Actualul context creat de era digitală în care internetul a [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], a obiectivelor educaționale pe niveluri de studii și profiluri de învățământ și încearcă să răspundă unor întrebări esențiale :

Cum reușește școala să maximizeze dezvoltarea individuală a copiilor?

Cum se pot înlocui sau cel puțin diminua în lecție momentele de predare centrate pe profesor cu momentele de învățare și evluare centrate pe elev?

[anonimizat], metodele și tehnicile prin care elevul este determinat să învețe conștient și durabil astfel încât să devină un participant activ și implicat în cadrul procesului educativ transmis de profesor sau de manuale?

Cum se poate organiza învățarea eficientă și se poate actualiza conținutul lecției în condițiile în care volumul de informații este tot mai mare și în permanentă schimbare?

Cum se poate schimba rolul profesorului din emițător de cunoștințe în organizator al învățării și evaluării?

Se realizează prin educația actuală lărgirea permanentă a orizontului cunoașterii științifice în direcția progreselor societății contemporane?

Lucrarea de față abordează problematica implementării și extinderii rețelei de Centre de Documentare și Informare și importanța acestor centre pentru societate și comunitate locală, astfel:

Primul capitol, un capitol introductiv, este o incursiune în apariția, dezvoltarea și managementul sistemului de centre de documentare și informare, scurt istoric și impactul social jucat de acestea.

Al doilea capitol s-a născut din necesitatea înființării unui CDI, urmărind pas cu pas rolul unui CDI, relația acestuia cu factorii educativi din școală, obiectivele unui Centru de Documentare și Informare, activități specifice și finalități. Este un veritabil studiu de caz pentru a demonstra importanța înființării acestuia pentru comunitate și în mod special pentru elevii, cadrele didactice și personalul aferent Școlii Generale Poiana Lacului.

Am urmărit de asemenea, organizarea spațiului, echipamentul și am realizat o evaluare a ceea ce oferă în momentul de față ca spațiu și dotare necesare CDI.

Pentru a da veridicitate celor prezentate am expus în capitolul al treilea activități care pot atrage atât cadrele didactice cât și elevii (am urmărit în primul rând categoriile de vârstă, specifice școlii unde activez, adică elevi de școală gimnazială), cât și comunitatea locală, proiecte desfășurate în cadrul CDI -Școala Generală Poiana Lacului.

Cap.I

CDI și rolul său în școala de azi

Cartea, concurată azi de cinematograf, radio și televiziune, a rămas instrumentul cel mai subtil de perfecționare a minții umane, prin contribuția pe care o dezvoltă în procesul instructiv-educativ și creșterea calității actului educațional. Pentru a realiza această cale mai dificilă, de a pătrunde în conținutul de idei și sentimente al cărții, este nevoie de efort și voință.Capacitatea educativă a cărții ne apare în strânsă legătură cu idee de muncă. Ritmul grăbit al vieții moderne impune o informare rapidă, în vederea căreia s-a format o întreagă mișcare de documentare. Bibliotecile, aparent rămase în urmă, sunt centre temeinice ale documentării, în realitate documentarea fără carte este superficială și iluzorie. Utilizatorii săi primesc pe lângă informația solicitată și o educație situată la granița între formal și informal.

Pentru categoriile de vârstă școlară, biblioteca face mai mult decât îndrumarea lecturii și satisfacerea cerințelor de informare, își corelează demersul cu activitatea de instrucție și educație, fiind o instituție adiacentă formelor de învățământ la orice nivel.

Criza de identitate a bibliotecilor școlare a venit, probabil, și din faptul că nu a existat o lungă perioadă de timp un învățământ de specialitate care să pregătească personalul în această direcție. Este frecvent întâlnită dilema instituționalizării biblioteconomiei, ca știință. Bibliotecarul ca furnizor de servicii profesionale este o creație a secolului XX, impusă de creșterea în volum a publicațiilor și de cerințele tot mai diversificate ale utilizatorilor. Aprecierea achiesată este că biblioteconomia este una dintre cele mai instituționalizate discipline. În acest sens se vorbește mai frecvent în lumea occidentală despre“library associations” decât de “librarian associations"; același argument se aplică și în cadrul școlilor de specialitate care sunt denumite “library schools" și nu “librarian schools". Una din explicațiile acestei situații în viziunea prof. Mircea Regneală, ar fi aceea că bibliotecarii au apărut după ce bibliotecile erau deja constituite și au avut inițial un rol cu totul lipsit de importanță. Se știe că multe secole, bibliotecarul nu a fost decât un paznic al cărților.

Biblioteca școlară are o sarcină educativă extrem de importantă și de mare răspundere. Educația pentru informație, deși în multe țări se face în mod direct, fără intermediari, începând de la grădiniță, în societatea românească nu a reușit să creeze omul-utilizator, independent de sprijinul si de serviciile bibliotecilor școlare sau publice. Colaborarea dintre biblioteca școlară și cea publică poate susține efortul local de a veni în întâmpinarea nevoilor tinerilor. Este recomandabil un acord scris, care să asigure implementarea planului de colaborare. O calitate ridicată a serviciilor destinate tinerilor reclamă o rețea eficientă, care să cuprindă și alte instituții sau asociații non- profit din cadrul comunității. Activitățile tinerilor, în domeniul culturii, al educației sau al vieții sociale trebuie coordonate astfel încât instituțiile locale să nu se afle în competiție, ci să coopereze unele cu altele, în beneficiul tinerilor. Multe dintre biblioteci au resursele și cunosc metodele de lucru pentru a deveni coordonatorii unor astfel de programe de parteneriat, în beneficiul tinerilor.

Înainte de 1958, în școlile franceze existau cabinete specializate, biblioteci de clasă (în grija profesorilor de franceză), precum și biblioteci ale profesorilor, deservite de către bibliotecari. În anul 1958, la Liceul Janson-de- Sailly din Paris se creează primul CLDP (centrul local de documentație pedagogică), destinat doar profesorilor și gestionat de un profesor numit de director; acest CLDP, devenit în 1962 SD (serviciu de documentare) funcționa în paralel cu biblioteca școlară. În anii 1966-1967 s-a realizat oficializarea serviciului de documentare și informare prin fuzionarea bibliotecii și a serviciului de documentare propriu-zis și adăugarea unei noi secții, documentația școlară și profesională. Începând cu 1969, în Franța a fost pusă în practică o politică de dezvoltare a serviciilor de documentare și informare, devenite în 1973 centre de documentare și informare (CDI).

Astăzi fiecare unitate școlară din învățământul secundar francez este dotată cu un CDI.

Experiența franceză în acest domeniu avea să fie cunoscută în România datorită proiectului bilateral franco-român, «Éducation à l’information en milieu rural défavorisé»- „Educația pentru informație în mediul rural defavorizat”. În legătură cu ”Programul de relansare a învățământului rural”, aprobat de Guvernul României în ianuarie 1999, prin Ordinul M.E.N. Nr.5135/22.12.1999, se stabileau reperele Proiectului bilateral româno-francez de promovare a centrelor rurale de documentare, informare și de formare a personalului didactic, proiect desfășurat de Ministerul Educației Naționale în colaborare cu Serviciul de Cooperare și Acțiune Culturală din cadrul Ambasadei Franței la București.

Pentru a facilita crearea unor centre de documentare și informare eficiente s-au organizat, în țară și în Franța, stagii de formare a cadrelor de conducere și a documentariștilor.

Ordinul MEC nr.3328/08.03.2002 precizează dreptul Caselor Corpului Didactic de a înființa, în mediu rural și urban, centre de documentare și informare în unități de învațământ care au un minimum de dotare, spații corespunzatoare și post de bibliotecar normat prin statul de funcții.

Funcțiile și sarcinile bibliotecilor școlare nu pot fi stabilite doar în legătură cu procesul de învățare. Sarcinile bibliotecilor școlare pot fi amplificate în funcție de rolul și locul pe care această instituție îl deține în cadrul rețelei bibliotecilor publice. În comunitățile unde rolul preponderent revine bibliotecilor publice sau celor specializate, anumite atribuții ale bibliotecilor școlare pot fi preluate cu mult succes de acestea; în schimb în cadrul comunităților mici, bibliotecilor școlare capătă o nouă dimensiune, își lărgesc aria funcționalității.Pe lângă atribuțiile ce decurg din cadrul legislativ (biblioteca organizată în cadrul unei instituții de învățământ preuniversitar, care se află cu precădere în serviciul elevilor și al cadrelor didactice din instituția respectivă și care, în limitele prevăzute de lege și de regulamentul de organizare, sprijină procesul de învățământ, lărgirea orizontului cunoașterii elevilor) trebuie să preia și o parte din sarcinile deduse bibliotecilor publice.

În contextul ultimului deceniu, pro european, s-a încercat reinventarea acestor instituții inclusiv prin înființarea CDI-urilor, deși nu s-a ajuns la un echilibru, problemele din acest domeniu și ale personalului dedicat activității sunt numeroase și cuprind domenii diverse (logistic, legislativ, de nivelul mentalului social). Potrivit Institutului Național de Statistică, numărul bibliotecilor școlare este vizibil mai mic; dacă în 2007 statistica anunța un număr de 8602 biblioteci școlare, 5 ani mai târziu numărul acestora scade la 7938. Scăderea numărului bibliotecilor școlare este mult mai vizibilă pe o perioadă mai îndelungată, situația fiind chiar alarmantă în perioada post comunistă (după 1990) și până în 2015 când numărul bibliotecilor școlare a scăzut cu aproape un sfert.

În acest context deloc favorabil activității desfășurate de bibliotecile și bibliotecarii școlari, diverse asociații și organizații naționale și internaționale fac eforturi în vederea ”supraviețuirii” si ”adaptării” bibliotecilor școlare la o societate tot mai globalizată: Manifestul elaborat de Federația Internațională a Asociațiilor de Bibliotecari (IFLA) Comisia Permanentă a Secțiunii Biblioteci Școlare din iunie 2015, bazat pe principiile fundamentale ale dezvoltării bibliotecilor școlare, exprimate în Manifestul Bibliotecilor Școlare IFLA/UNESCO: ”Biblioteca școlară în predare și învățare pentru toți”, ”Manifestul Bibliotecilor Școlare”, publicat pentru prima dată în 1999, a fost tradus în multe limbi și continuă să fie folosit de grupurile de suport ale bibliotecilor școlare, pentru a atrage atenția asupra bibliotecii din școala, regiunea și țara lor. A fost creat cu scopul principal de a informa factorii de decizie locali și naționali pentru sprijunul comunităților bibliotecilor școlare și de a ajuta managerii de școli în aplicarea principiilor enunțate in manifest.În același cadru legislativ international se impun a menționa și alte activități și întâlniri desfășurate pe aceași temă: ”Cartea Albă pentru educație”( White Paper on Education and Training-teaching and learning- Towards the Learning Society)-1995; ”Agenda Lisabona” din cadrul Consiliului Europiei- martie 2005 ( când s-a trasat ca linie principală, învățarea pe tot parcursul vieții reprezintă cea mai eficientă alegere a individului de a se adapta profesional, de a se integra și dedica societății); ”Programul de învățare continua” stipulat in Decizia nr.170/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului Europei; ”Studii de impact în biblioteci școlare în SUA” ( School Libraries Impact Studies) -2013, etc .La nivel national se observă o lacuna în acest domeniu sau încercări timide de a conecta activitatea bibliotecarului școlar la o societate tot mai informatizată și virtuală, în expansiune, cu valori partial sau total supuse schimbării.

Bibliograful și istoricul literar, Dan Simonescu (1902-1993), de-a lungul carierei sale închinate cărții și studiului bibliografiei, bibliologiei și textologie, a dat o definiție foarte reală cărții și bibliotecii: ”Cartea este mijlocul necesar de a trăi, o necesitate vitală pentru omul înzestrat cu pasiunea cunoșterii adevărului și a noului, pentru omul dotat cu simțul a tot ce este frumos în lume.[…] fiecare carte oferită de bibliotecă unui cititor servește unui scop creator și eficient, iar bibliotecarul trebuie să fie pregătit din timp pentru schimbare, pentru șocul viitorului”. În secolul XXI conceptul de bibliotecă, în special cel de bibliotecă școlară a devenit tot mai greu de definit, de-a lungul istoriei biblioteca școlară apare ca o insituție socială, educativă, un liant între elev, școală, familie, societate.

Implicarea în comunitate include programarea, dezvoltarea colecțiilor și eforturile de popularizare care să întâmpine diferite grupuri culturale, lingvistice, indigene și alte populații unice în biblioteci. În fiecare societate cu știință de carte, a învăța să citești este ceva ce tine de o inițiere, o ieșire, printr-un ritual din starea de dependent și comunicare rudimentară. Copilul care învață să citească capătă acces, pe calea cărților, la memoria colectivă, și astfel se familiarizează cu un trecut comun, pe care el sau ea îl înnoiește într-un grad mai mare sau mai mic, cu fiecare lectură.

Este foarte important, chiar determinant modul în care elevii sunt îndrumați către lectură, de acesta depinde formarea lor ca viitori adulți deprinși cu o activitate temeinică și susținută.

Cititul lămurește și întregește experiența vieții, un citit metodic face parte din munca intelectuală organizată, care se împletește în chip necesar cu cea manuală.

În contextul actual al învățământului, în care accentul nu se mai pune pe o învățare mecanică, este necesară formarea unei gândiri independente și creatoare bazată pe munca individuală intelectuală pentru care resursele sunt asigurate de centrele de documentare și informare moderne.Tot mai mult este subliniat de către specialiști rolul de educație și autoeducație a individului, de cunoștere profundă a mediului din care provine elevul, aspirații, dorințe și abandonarea ideii că biblioteca este un depozit de cărți la care se apelează foarte rar.

În multe biblioteci școlare sunt oameni dedicați meseriei lor, oameni ce iubesc cărțile și sufletul inocent al copiilor, adevărata provocare pentru aceștia a venit la începutul secolului XX, când producția de carte a crescut devenind foarte greu de controlat, iar informația preluată și accesată în diferite moduri. În acest context, au remarcat noile tendințe, s-au adaptat cu succes cerințelor comunității, elevilor, cadrelor didactice, bibliografiei școlare, modulelor pedagogice, s-au implicat în proiecte, au dezvoltat servicii moderne, au accesat programe dedicate activităților extrașcolare; programul Biblionet- lumea în biblioteca mea, a fost un pas uriaș în dezvoltarea activității de bibliotecă, programul a dezvoltat un training de înaltă calitate, a adus sute de echipamente și a reprezentat o poartă spre accesul la informative în era click- distanță.

Școala- biblioteca- comunitate formează un triunghi ce funcționează într-un context socio-cultural larg, dar și într-un context social cu implicații imediate asigurând servicii sociale în vederea educării, formării, socializării. Educația nonformală ca activitate extrașcolară se desfășoară în mediu socio-cultural ca activități de autoeducație și de petrecere organizată a timpului liber și în cadrul bibliotecii școlare, în CDI. În această lume concurențială biblioteca oferă mai mult decât cărți, devine un spațiu în care informația se transformă în cunoaștere, un loc de socializare, un loc de recreere și de petrecere a timpului liber,”un after-school” modern.

Bibliotecile privite ca parteneri educaționali ai instituțiilor de învățământ și cercetare, reprezintă structuri infodocumentare de importanță fundamentală în procesul de formare a competențelor profesionale.

Ordinul MEC nr. 3328/08.03.2002 aduce o noutate în România, acordând posibilitatea Caselor Corpului Didactic să înființeze centrele de documentare și informare în unitățile de învățământ preuniversitar în mediul rural și urban; astfel 10 ani mai târziu la nivelul județului Argeș erau înființate un număr de 50 de centre infodocumentare și consilierea pentru înființarea altor centre CDI.

Pentru a înțelege necesitatea apariției CDI, este necesară o analiză comparativă a celor două structuri educaționale. La nivelul unei unități de învățământ nu se pot organiza și funcționa ambele structuri.

Biblioteca școlară reprezintă o colecție de documente cu caracter enciclopedic adecvate nivelului și profilului unității de învățământ în care funcționează; ea are personal special pentru achiziționarea, prelucrarea, organizarea și punerea in valoare a documentelor , atât cele pe suport de hârtie cât și electronic.

Centrul de documentare și informare este un centru de resurse pluridisciplinare, ce pune la dispoziția elevilor, cadrelor didactice și comunității informații pe suporturi diferite (fond de carte, reviste, casete audio și video, CD Rom- uri, calculatoare contectate la o rețea de internet, echipament de multiplicare, consumabile), organizează activități de cercetare documentară și pune în practică proiecte de animație culturală. Multe dintre obiectivele specifice CDI au fost create pentru a completa și a dezvolta domeniul revendicat bibliotecii școlare:

favorizarea gustului pentru lectură;

dobândirea cunoștințelor, a abilităților transferabile și a metodelor de lucru diversificate;

inițierea elevilor în folosirea instrumentelor informaționale și a motoarelor de căutare;

focusarea atenției pe mediul înconjurător.

Biblioteca școlară îndeplinește următoarele funcții:

să participe la pregătirea elevilor pentru procesul educativ, la formarea unei culture generale solide, a unei bune pregătiri profesionale;

să contribuie la înțelegerea de către elevi a rolului și importanței informației în societatea contemporană, pentru a dezvolta aptitudinile necesare învățării individuale;

să sprijine personalul didactic în procesul educativ și pentru îmbunătățirea sistemului de învățământ.

Într-o paralelă destul de ușor de observat, funcțiile centrului de documentare și informare au continuat și au adăugat plus valoare rolului pe care aceste structuri le dețin, distingându-se prin misiunea lor specială și prin caracteristicile lor specifice:

tehnică (gestiune documente, bibliografii, întocmire fișe, cercetare, exploatare și elaborare unei documentații, audiovizul, multiplicare, sisteme electronice de comunicare);

de primire (elevi, cadre didactice, membrii comunității);

de informare generală;

de relaționare cu parteneri exteriori unității școlare;

de incitare pentru lectura de plăcere;

de informare școlară și profesională;

de animare;

pedagogică.

Față de bibliotecile școlare, CDI-ul aduce elemente noi:

crearea de spații cu funcții specifice pentru a identifica nevoile diferitelor tipuri de utilizatori;

diversificarea resurselor documentare, pe lângă resura tipărită se achiziționează CD-uri, DVD-uri, calculatoare conectate la internet;

dimensiunea pedagogică a activităților desfășurate in cadrul CDI;

crearea și întreținerea imaginii școlii prin rolul central deținut de CDI și prin legăturile de tip parteneriat pe care le deține și menține cu bibliotecile de rang municipal, biblioteci școlare sau CDI cu scopul concret și real de a forma o rețea de informare și documentare.

Centrul de documentare și informare, prin activitatea sa pedagogică, are ca obiectiv dezvoltarea creativității și a deprinderilor artistice ale elevilor. CDI a apărut ca o completare a spațiului unde în mod normal elevii își desfășoară activitățile, respectiv clasa. În acest spațiu ei își dezvoltă capacitatea de a se exprima liber, de a lua decizii singuri, experimentează munca în echipă, creează elementul de diversitate, de nou, devin reali parteneri în procesul educațional.

Chapron Francoise a avut viziunea asupra școlii secolului XXI, ca un spațiu unde activitățile desfășurate de cadrele didactice în parteneriat cu profesorul documentarist să pună bazele unei societăți în care elevii să devină cetațeni capabili de a respecta valorile umane, respectul de sine și respectul pentru ceilalți, respectul pentru munca și modul de a gândi, de a coopera.

Redăm în tabelul de mai jos, schematic, asemănările și deosebirile dintre diferitele
spații cu caracter pedagogic din școală, pentru a stabili poziția și rolul C.D.I. în cadrul unității școlare:

Centrele de documentare și informare au fost create ca spații ”privilegiate, în măsura în care le permite elevilor să-și însușească un demers de cercetare care să-i ajute să se poziționeze într-un sistem de informare, să identifice și să compare sursele și suporturile diferite, să organizeze munca de cercetare și documentare după o definire clară a obiectivelor, să selecționeze, să exploateze și să comunice informațiile.” CDI-ul atrage un loc cu totul special unde oamenii și disciplinele se întîlnesc și se amestecă cu spații și utilizări diferite, o bibliotecă de solidaritate și participare într-o școală.

Trăim într-o societate în care fluxul informațiilor este copleșitor, odată cu extinderea rețelelor sociale, rețelelor de informare și comunicare s-a conturat o societate cu puternice influențe la nivelul gândirii și a poziției fiecărui individ, un spațiu în care fiecare este obligat să-și recalculeze statutul. În acest context, școala nu mai este principalul furnizor de informații și formare profesională, fiind necesar să se adapteze acestei societăți a informației. Centrele de documentare și informare vin în sprijinul elevilor, cadrelor didactice și întrgii comunități un instrument de lucru care să-i ajute să se dezvolte profesional și personal, să achiziționeze informații necesare unei munci de cercetare, profesorilor le pune la dispoziție material documentar complex și variat care să-i sprijine în activitatea didactică. În timp ce bibliotecile școlare au un domeniu restrâns al satisfacerii nevoilor, publicul țintă este format în principal din elevii unității școlare unde funcționează, CDI concentrează în același spațiu un fond documentar pluridisciplinar, suporturi multiple adaptat nevoilor beneficiarilor și specificului unității de învățământ, echipamente și instrumente de exploatarea a resurselor, un spațiu adecvat unor activități și proiecte specifice, precum și un personal specializat în știința doumentării și informarii. Prin creearea CDI se urmărește dezvoltarea și modernizarea structurilor infodocumentare existente la nivelul instituției, realizarea principiului constitutional al egalității de șanse.

Bibliotecarii contribuie activ la procesul educațional, oferind serviciile elevilor în acumularea înformațiilor, în cultivarea deprinderilor și abilităților, a cunoștințelor și valorilor necesare educației permanente. Hannelore B. Rader afirma că: ”În viitor, bibliotecarii vor fi percepuți ca parteneri educaționali ai instituțiilor de învățământ.”, determinând utilizatorii pe care îi deservesc să devină consumatori efectivi și eficienți de informație.Prin definiția sa, școala are ca principal scop formarea multilaterală a personalității elevului. Atingerea acestui deziderat nu se poate face decât prin împletirea relațiilor sociale cu însușirea culturii. Fără a putea fi separate una de alta, cultura și educația se întâlnesc in orice activitate desfășurată în conformitate cu un curriculum școlar și metodica predării. Cultura nu se poate dobândi în afara instrucției și nici nu se poate intersecta total cu manualele școlare, indiferent de metoda pedagogică adoptată de profesori. Este destul de cunoscut conceptul că lectura este apanajul profesorului de literatură română, deși întregul colectiv de la director la profesori și profesori documentariști, are datoria morală și profesională de a se ocupa de lectura elevilor. Lectura te poate purta oriunde vrei să călătorești, să devii orice personaj dorești. Cărțile oferă modele de conduită, le dezvoltă copiilor simțul critic, îi informează, le îmbogățește cultura. Lectura reprezintă deopotrivă un fenomen social cât și cultural-educativ. Scopul lecturii este de a forma un individ cu o bogată cultură literară și comunicațională, capabil să înțeleagă societatea în care trăiește, să relaționeze cu aceasta, să comunice, apt de a exprima sentimente, opinii, gânduri, idei.

Dimensiunea educativă a CDI se manifestă prin programe de susținere a lecturii; cursuri , ateliere, cursuri practice pe diverse teme, realizarea de produse și servicii adaptate elevilor. Centrele de documentare și informare au depășit stadiul de serviciu pasiv de informare și comunicare impus într-o manieră nedorită de bibliotecile școlare și se orientează tot mai mult către aplicații bazate pe internet. Pentru ca un copil să devină cititor trebuie să ținem seama nu doar de nevoile sale cognitive, ci și de imaginația și dezvoltarea afectivă. O componentă importantă pentru îndeplinirea misiunii în sistemul educațional este reprezentată de carte. Specialistul documnetarist trebuie să cumuleze calități de pedagog și psiholog, pentru a fi capabil să vină în sprijinul formării unei gândiri independente și creatoare, în dobândirea unor cunoștințe referitoare la organizarea științifică a muncii intelectuale, deprinderi de muncă independentă. Cele trei mari responsabilități ale unităților școlare din sistemul educațional sunt: cercetarea, învățarea și diseminarea informației, conform criteriilor prof. dr. Gunnstein Akselberg de la universitatea din Bergen, Norvegia. Pentru a îndeplini aceste criterii de responsabilitate într-o manieră satisfăcătoare el propune o colaborare strânsă între cadrele didactice, bibliotecari/ documentariști cu statut bine definit și cu reprezentare la nivel administrativ.

Alături de ceilalți factori educativi, personalul centrelor infodocumentare are datoria să-i învețe pe elevi cum să învețe. Studierea bibliografiilor școlare, a biografiilor oamenilor de știință, a marilor personalități din istoria universală sau națională este un sprijin real în desfășurarea și îmbunătățirea activității specifice unui CDI. Aceste centre nu apar ca potențiali concurenți ai sistemului educațional ci îl completează, oferă documentația practică, gustul pentru cercetarea individuală și documentarea bibliografică. În actualul CDI nu mai poate fi privit ca un mijloc auxiliar al activității de educație, ci este o parte integrantă a acesteia. Principala sarcină constă în deprinderea elevilor cu tehnica muncii intelectuale, în obișnuirea lor cu folosirea mijloacelor moderne de informare. Indeplinirea acestei sarcini se realizează in strănsă colaborare cu cadrele didactice.

Alături de școli, bibliotecile fac parte din instituțiile care exercită influențe multiple asupra unei națiuni.Fără distincție de vârstă, profesie, religie, opinii politice, bibliotecile se adresează tuturor păturilor sociale, ajutând nevoii de informare și recreere a fiecăruia. Dintre acestea, bibliotecile școlare contribuie la creșterea calității învățământului, fiind un suport necesar activităților de educație (formare).În acest context, școala este obligată să promoveze un mediu de învățare intercativ, interdisciplinar, eficient care să-i stimuleze și să-i motiveze pe elevi în vederea asimilării informațiilor într-un mod independent. Prin Ordinul nr. 5556 din 7 octombrie 2011 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a bibliotecilor școlare și a centrelor de documentare și informare, a statuat misiunea CDI de a forma și de a dezvolta o cultură informațională, de a participa la asigurarea accesului la informații și documentație actuală al elevilor proveniți din medii sociale, culturale, economice diferite prin activități formale și nonformale, de a dezvolta competențele elevilor în domeniul infodocumentar, de a promova inovația didactică, de a participa la dezvoltarea competențelor cheie ale elevilor, de a susține implementarea politicilor documentare locale, de a susține implementarea politicilor educaționale pe niveluri de studii, specializări, și de a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute în procesul de reformă a învățământului.

Bibliotecile, iar în ultima perioadă, CDI-urile joacă un rol deosebit în schimbarea societății. Sunt parteneri activi, utili și contributori eficienți în procesul informațional al dobândirii culturii informației pentru învățarea de-a lungul vieții, ca factor al progresului social.

Centrul de documentare și informare este un spațiu cultural, situat în centrul mediului educațional ce pune la dispoziția elevului resursele și mijloacele necesare pentru dezvoltarea personală, un spațiu de formarea deprinderilor utilizării informațiilor mai ales cele bazate pe fixarea cunoștințelor școlare. Prin CDI, elevii devin autonomi, aceste centre contribuie la asigurarea egalității de șanse a elevilor proveniți din medii sociale, culturale, economice diferite prin facilitatea accesului la informație și servicii specifice destinate elevilor, cadrelor didactice și membrilor comunității locale. Misiunea CDI este de a forma și de a dezvolta o cultură informațională, de a participa activ la diminuarea raportului inegal de șanse pentru diferitele categorii sociale, de a susține implementarea unei politici documentare locale, de a promova inovația didactică, de a dezvolta competențele cheie ale elevilor. Pentru ca utilizatorii să beneficieze de serviciile de documentare și informare oferite de CDI, se impune o formare a acestora pentru documentare și informare: „Formarea documentară este o parte componentă a educației individuale, a viitotului specialist și cetățean”.

Centrele de documentare și informare vin în întâmpinarea necesității de informare a elevilor și profesorilor punând la dispoziția acestora un instrument de lucru care să-i ajute în dezvoltarea personală și profesională, să achiziționeze noi competențe: compararea diferitelor surse și suporturi, autonomie în cercetare, organizarea muncii de cercetare prin selectare, exploatare și comunicare a informațiilor. Profesorii sunt printre primii beneficiari ai CDI, pun la dispoziție material documentar variat care să-i ajute să-și adapteze metodele de predare la necesitățile și nevoile de învățare ale elevilor secolului XXI. Pentru ca utilizatorii să beneficieze de serviciile de informare și documentare pe care le oferă CDI se impune o formare specială a utilizatorilor.”Formarea privind documentarea trebuie să depășească ceea ce se spune, în mod tradițional în biblioteci, formarea utilizatorilor (user education, user instruction). O astfel de formare nu mai poate fi concepută ca un mecanism de deprinderi și cunoștințe privind consultarea fișierelor bibliotecii. Formarea documentară este o parte componentă a educației individuale. Se creionează o nouă modalitate de a învăța continuu și de a căpăta cunoștințe de-a lungul întregii existențe, modifică modul de raportare între profesor- elev, individ- societate, individ- comunitate locală.

Rolul unui CDI este prezentat în deplină concordanță cu nevoile și opțiunile societății actuale: în primul rând contribuie la formarea actuală (oferind un mediu ambient plăcut, resurse pentru documentare, personal care să sprijine utilizatorii în folosirea acestora), este resimțită implicarea în formarea continuă, autoperfecționarea și reconversia profesională; asigură la parametri superiori informarea și documentarea, dezvoltarea cercetării (atât cea instituțională proprie, cât și cea a utilizatorilor: elevi, grupuri sociale, instituții, organizații, etc.)

”Societatea informației” este un termen generic introdus la începutul secolului XX de către Alvin Toffler și înlocuit câțiva ani mai tărziu de termeni cum ar fi ”societatea cunoașterii”. Acest concept împreună cu interdisciplinaritatea au constituit pilonii trecerii de la biblioteca școlară la centrele de informare și documentare.”Cunoașterea interdisciplinară, susține George Gusdorf, trebuie să fie o logică a descoperirii, o deschidere reciprocă a comunicării între domeniile cunoașterii…”, căutând soluții la probleme complexe incompatibile cu abordarea interdisciplinară. Biblioteca trebuie să ofere noi produse pentru a rezista competiției cu bazele de date cu acces direct și/ sau să ofere servicii electronice mai bune sau mai ieftine elevilor și potențialilor utilizatori. Funcția acestei biblioteci școlare este să asigure accesul la toate informațiile publice, inculsiv moștenirea culturală. Aceasta presupune sprijinirea tuturor formelor de educație, respective și educația permanentă în formele sale actuale precum și accesul la echipamente IT și abilitățile necesare utilizării. Mai mult trebuie să sprijine cultura locală, identitatea și viața socială locală. Misiunea bibliotecilor școlare și a CDI în sistemul educational este susținută și extrem de bine punctată de funcțiile pe care acestea le îndeplinesc:

– să sprijine educarea formală și nonformală

– să ofere material brut sau cu plus valoare;

– să sprijine și să stimuleze învățământul la distanță al adulților;

– să ofere posibilități de instruire în seminarii și într-un mediu prielnic;

– accesul la informația înmagazinată, furnizarea documentelor electronice, împrumutul materialelor tipărite sau electronice;

– instruirea utilizatorilor la distanță;

– stații de lucru și posibilitatea de studiu combinte cu accesul la rețele și sprijin profesional.

Centrele documentare și bibliotecile au un rol mult mai activ în difuzarea cunoștințelor, atât centrele de informare și documentare cât și bibliotecile se transformă în centre de resurse educaționale sau pedagogice. Pentru a îndeplini această funcție personalul din biblioteci și din trebuie să progreseze mereu în domeniul cunoștințelor și competențelor: ”Formarea pentru informare- documentare necesită implicarea multor actori, profesori de diferite discipline tradiționale, dar și specialiști, bibliotecari, documentariști.”Jean Micahel este cel care vorbește în studiul său de evoluția spectaculoasă a în Franta de la 25 în 1959 la 3000 în 1975., de asemenea de recunoașterea centrală în sistemul educational, despre nevoia de formare a omului secolului nostru pentru o societate a informației, societate a cărui caracter este :” universal global, permitând manifestarea a noi comportamente ale oamenilor si grupurilor umane, modificându-le modul de a gândi, de a învata, de a lucra, de a coopera. Aceasta societate a informatiei, despre care se mai spune ca este societatea cunoasterii si a inteligentei, se dezvolta pe baza unei noi culturi a informatiei.

Schimburile de date și comunicarea electronica generalizată între oameni și grupuri, atât pe scară planetară cât și la nivel local, constituie un factor de dezvoltare individuală și colectivă.”

Odată cu introducerea CDI-ului sunt vizibile diferite modificări în viața școlii, în relațiile elevi, elevi-profesori, elevi-părinți și ceilalți utilizatori ai centrului de informare și documentare. Pe lângă argumentele prezentate mai sus, este necesară prezentara altor elemente ce au produs schimbări notabile la nivelul fiecărui individ în parte:

insuflarea valorilor umane-culturale și transmiterea lor de la o generație la alta;

punerea la îndemâna utilizatorilor a cât mai multor resurse și metode de căutare, regăsire, stocare și comunicarea informațiilor;

atragerea spre lectură prin metode noi, moderne, inovative de predare, formare și evaluare;

crearea unui mediu care să ofere calmul și starea de relaxare necesare studiului, lecturii de plăcere;

implicarea în viața comunității;

desfășurarea de activități interactive- multimedia pentru încurajarea elevilor și a tuturor membrilor comunității să înțeleagă semnificația și importanța formării continue, care să-i motiveze să participe la programe de învățare/formare pe tot parcursul vieții;

crearea de șanse egale pentru toate tipurile de utilizatori, posibilitatea elaborării unor proiecte, activități pe termen lung axate pe nevoile lor de dezvoltarea cunoștințelor, culturalizare și integrare în societate.

obiective ce țin de însușirea regulilor de viață din cadrul comunității.

Odată cu lansarea societății informaționale și a cunoașterii, cantitatea de informații și de cunoștințe care se vehiculează în jurul nostru crește exponențial și e imposibil să ajungem să asimilăm totul. Evoluția politicilor de informare și documentare este strâns legată de contextul social și cultural în care apar și se desfășoară. CDI este considerat un punct de reper pentru procesele inovatoare din școlile românești, adresându-se întregii comunități: elevi, cadre didactice, părinți, membrii comunității locale, asociații și cluburi de elevi, etc. Centrul de documentare și informare reprezintă interfața cu lumea exterioară, legătura dintre școala și lumea din afara ei. Potrivit studiilor sociologice, la ora actuală se scrie mai mult ca niciodată, suntem în fața unei macroproducție, o societate a cunoșterii ce necesită noi forme de organizare și un nou tip de personal: profesorul documentarist.

Prin organizarea sa, CDI trebuie să fie o școală a responsabilității, a democrației și a autonomiei, pe plan individual și colectiv. Profesorul documentarist asigură în colaborare cu celelalte cadre didactice inițierea elevilor în domeniul cercetării și al utilizării noilor tehnologii info- documentare. Obiectivul final al activității profesorului documentarist este dobândirea de către elevi a autonomiei de învățare și dezvoltarea de a se orienta și de a selecta informația din cadrul CDI, de a-i cunoaște diferitele tipuri de documente și resurse.

C.D.I.-ul are două funcții: funcția de bibliotecă (bază de informare) și funcția de cercetare și prelucrare a materialului informativ. În acest sens, C.D.I.-ul nu este doar locul în care sunt păstrate documentele, el este în același timp și locul de inițiere în căutarea de informații și a altor tehnici de documentare: utilizarea internetului, a dicționarelor, enciclopediilor, a fișierelor de informație, luarea de notițe, realizarea fișelor de lectură, conceperea de fișe tematice etc. Beneficiind de un fond divers și bogat de carte, C.D.I.-ul răspunde nevoii de cunoaștere a elevului și curiozității acestuia.

C.D.I.-ul este spațiul în care are loc egalizarea șanselor pentru grupurile dezavantajate (program de remediere școlară, consilierea copiilor cu CES, implicarea părinților și comunității în viața școlii prin activități de formare și parteneriat).

Centrul de Documentare și Informare reprezintă un spațiu specific realizării unor activități extrașcolare (dezbateri, cluburi de lectură, redacții), în realizarea și derularea unor proiecte educaționale (interne/externe).

C.D.I.-ul ca sală de lectură reprezintă un spațiu necesar învățării, studiului personal, recreerii prin lectura de plăcere.

Centrele de Documentare și Informare oferă autonomie elevului, profesorului și oricărei persoane dornice de informare. Un astfel de spațiu reprezintă o viziune nouă despre ce înseamnă a învăța modern, cum să știi să cauți singur informațiile de care ai nevoie, să fii mereu în pas cu noutățile apărute pe plan național și mondial.

CDI-ul asigură șanse egale pentru toți elevii, în privința accesului la informație și a materialelor documentare. El implementează una dintre metodele de învățare cele mai eficiente – învățarea prin descoperire și învățarea centrată pe elev – ceea ce conduce la creșterea progresului școlar.

– asigură recreerea elevilor (pot asculta muzică la căști, să citească ceea ce doresc: romane, reviste);

– îi pregătește pe elevi pentru a ști să utilizeze informația, a o selecta, a alege din multitudinea de informații și documente pe cele utile;

– asigură socializarea elevilor prin studii de caz, jocuri de rol, sub îndrumarea profesorului sau dirigintelui;

– asigură un spațiu pentru petrecerea timpului liber, în vederea studiului, mai ales în cadrul unor grupuri de elevi cu nevoi speciale (elevi ai căror părinți sunt plecați la muncă, în străinătate, elevi cu probleme de tip: abandon școlar sau absenteism).

CDI-ul este o zona în cadrul școlii unde se desfașoară;

– activități didactice (ore);

-activități independente ale elevilor în vederea pregatirii lecțiilor (cercetare, documentare, informare);

– activități recreative;

– activități de documentare în vederea pregătirii de excursii și vizite organizate;

– loc de concepere și elaborare a proiectelor și portofoliilor școlare;

– împrumuturi de carte și alte materiale informative și de documentare pe orice suport (CD, casete audio și video, reviste, diafilme, diapozitive);

– activități de documentare, perfecționare și informare a cadrelor didactice.

Profesorul documentarist reprezintă o resursă esențială în proiectarea, implementarea și evaluarea ativităților culturale, de la planificarea lor în cadrul CDI și organizarea activităților școlare și extrașcolare, a atelierelor de creație și a cercurilor tematice, până la realizarea de reviste școlare, etc. Ordinul nr. 5556/2011 subliniază foarte clar rolul specialistului documentarist: ”…inițiază și coordonează proiecte școlare și extrașcolare, activități de lectură, proiecte culturale dedicate marilor scriitori, oamenilor de cultură, unor evenimente, organizează expoziții, târguri de carte și participă cu elevii la acțiuni culturale desfășurate în comunitatea locală/ națională/ internațională.”, din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții, împreună cu cadrele didactice din unitatea în care funcționează, contribuind la sensibilizarea și exprimarea culturală, la formarea și dezvoltarea competențelor cheie- baza abilităților de inovare. Proiectele educaționale inițiate de profesorii documentariști pot fi: culturale, artistice, aplicative, știiințifice, de voluntariat. Ca mod de organizare ele presupun: programe educative, concursuri, festivaluri, expoziții, campanii, schimburi culturale, etc. Funcțiile acestor programe educaționale sunt: dezvoltarea personală, formarea și consolidarea culturii organizaționale a unității de învățământ, îmbunătățirea motivației, frecvenței și performanței școlare, remedierea unor probleme comportamentale ale elevilor.Calitatea proiectelor educative derulate la nivelul unității de învățământ este un aspect important, iar evaluarea lor este parte a evaluării instituționale. Evaluarea proiectelor desfășurate de profesorii documentariști va fi centrată pe gradul de dezvoltare și diversificare a setului de competențe cheie, gradul de responsabilizare și integrare socială, adoptarea unui culturi organizaționale demne și decente, gradul de formare a mentalității specifice învățării pe tot parcursul vieții.

Realizarea educației prin integrarea învățării permanente formale, nonformale și informale este un deziderat ce poate fi atins integral prin implicarea activă a bibliotecarului școlar/ profesor docmentarist, a elevului și a partenerilor sociali, prin centrarea pe formarea de competențe și susținerea evoluției elevului prin mecanisme diverse de motivare, învățare, evaluare, certificare.

Este necesară o conștientizare și o admitere a conceptului de cultură informațională, digitală, iar pentru a avea o cultură a informației, o persoană trebuie să conștientizeze nevoia de informație, să o poată localiza, evalua și utiliza eficient. Rolul central într-un astfel de proces îl deține profesorul documentarist din cadrul CDI. Indivizii cu o cultură informațională sunt cei care au învățat cum să învețe. Educarea în cultura informației este unul dintre obiectivele prioritare ale procesului de învățare. Formarea unui stil de gândire necesar satisfacerii cerințelor societații informaționale contemporane, exprimat prin capacitatea de abordare informațională, de analiză a mediului informational, soluționarea independentă a oricărei probleme prin accesarea, prelucrarea, stocarea și transmiterea informației. Elevii și copii aparțin unei societăți cultural- informaționale, ei se formează și devin adulți într-un mediu cu tehnologii și instrumente care le permit accesul spre un alt tip de cultură. Diferența de cultură între generații a existat și va exista; noile forme de comunicare implică o negociere între cultura dominantă și formele culturale emergente, aici intervin profesorii, bibliotecarii, documentariștii. Activitatea profesorului documentarist este strict delimitată și extrem de bine organizată: cea mai mare pondere este dedicată animației culturale (punerea CDI la dispoziția elevilor în cadrul activităților neprogramate, gestionarea centrului de documentare și informare, culegerea și transmiterea informațiilor în/din exteriorul și interiorul unității școlare, pregătirea activităților, inițierea în activitatea de cercetare documentară, proiecte în colaborare cu cadrele didactice).

O atenție deosebită trebuie acordată activității de documentare pedagogică ca segment important al activității specifice profesorului documentarist. Documentarea pedagogică este un cumul de activități bazate pe tehnici de muncă individuală care deservesc procesul educational.Pe lângă o muncă de documentare susținută de instituții de specialitate, activitatea de documentare pedagogică este prezentă în proporții considerabile în fiecare bibliotecă școlară și CDI.

Centrele de informare și documentare au devenit entități cu un rol extrem de important în viața comunității școlare, studențești și academice în care lectura, studiul și informarea constituie principalele mijloace prin care aceștia își pot completa cunoștințele. Informația și accesul la informație reprezintă o condiție esențială a progresului. Biblioteca școlară, ulterior apariția în ultimul deceniu al CDI au marcat un punct de început în creearea unui centru formativ în care elevii capătă diferite deprinderi constructive: lucrul cu cărțile, utilizarea eficientă a informațiilor, selecția materialelor. Activitatea specialistului documentarist se desfășoară cu respectarea atribuțiilor și funcțiilor specifice CDI:

centrarea atenției asupra priorităților cuprnse în proiectul școlii, realizarea lor prin parteneriate cu alți factori școlari și extrașcolari, adaptarea politicii educaționale naționale la nivelul social și la nivelul școlii unde își desfășoară activitatea ținând cont de specificul publicului căruia i se adresează;

realizarea egalității șanselor elevilor din mediul urban cu cei din mediul rural, al elevilor proveniți din medii culturale, economice, sociale diferite, prin punerea la dispoziție a materialelor și documentelor necesare unei bune informări;

favorizarea accesului la informație și cultură elevilor, cadrelor didactice și a membrilor comunității locale, definirea sa ca pol al culturii comunității școlare și locale.

Profesorul documentarist este responsabil de activitatea centrului de informare și documentare, este un mediator între informație și utilizator, ceea ce implică achiziționarea de noi cunoștințe și recunoașterea competențelor. Principala sa misiune este aceea de a asigura în centrul de care răspunde, inițierea și formarea elevilor în munca de cercetare documentară, deci o misiune pedagogică. Profesorul documentarist este descris ca o persoană- resursă care are un rol important în organizarea de proiecte pedagogice, culturale, educative împreună cu celelate cadre didactice și cu parteneri externi unității școlare. Apariția CDI-urilor a dus implicit și la existența funcției de profesor documentarist, care printre altele, are atribuția de a implementa noile tehnologii de informație și comunicare.

Tipurile de activități ce pot fi desfășurate de profesorul documentarist sunt grupate în funcție de grupul țintă, vârstă, ghidate de nevoile elevilor, cadrelor didactice și ale membrilor comunităților locale:

Activități culturale (animații):

– Animații lectură: activități de lectură a imaginii, activități care au ca finalitate realizarea unor documente audio-video;

– Animații audio- video: vizionări de expoziții virtuale, vizite virtuale, elaborarea unor reviste, prezentări Power Point, vizionări de filme, documentare, audiții musicale;

– Animații legate de mass- media: invitații la diverse activități, work-shopuri, vernisaje.

– Realizarea de expoziții: expoziții de carte distrusă, carte străină, carte interzisa, expoziții lucrări arte plastice, expoziții de manuale, materiale didactice etc;

– Organizarea de vizite și întîlniri tematice: vizite la alte biblioteci, schimburi de experiență între școli, întâlniri cu invitați: autori, ilustratori, traducători, editori, diverse personalități;

– Activități de valorizare a patrimoniului și potențialului cultural: Proiecte dedicate marilor scriitori, oamenilor de cultură: aniversări, sărbătoriri, festivaluri;

– Ateliere de creație: atelier de creație literară, creație materiale publicitare-advertising pt. CDI și alte proiecte;

– Parteneriate și schimburi culturale: acorduri de parteneriat cu: biblioteci, centre culturale, palatul și cluburile elevilor, asociații culturale, teatre;

Activități pedagogice:

– Prezentarea CDI și a organizării sale – turul virtual al CDI-ului, pliantul de prezentare, planificarea vizitării CDI pe clase pentru noi utilizatori, procese verbale de prelucrare a regulamentului,etc.;

– Inițierea elevilor în cercetarea documentară – curs opțional – CDS – planificare;

– Proiecte disciplinare și interdisciplinare în colaborare cu echipa pedagogică – dosare cu proiecte educative și activități pedagogice;

– Activități de recuperare a elevilor cu dificultăți de învățare sau eșec școlar – cercuri de lectură, de documentare pe diverse domenii, activități de mentorat (proces verbal de constituire cerc, membrii, planificări);

– Orientare și consiliere vocațională în colaborare cu psihologul și consilierul școlii – proiecte ce implică realizarea de mape documentare – tematice cu: pliante, informații de pe internet despre un anumit domeniu, ofertele universităților, oferte de angajare de la târgurile de joburi, întâlniri cu invitați din diverse domenii;

– Activități care implică TIC în practicile pedagogice – proiecte interdisciplinare cu implicare TIC;

– Parteneriate educative – acord de parteneriat cu: biblioteci, librării, edituri, ISJ, CCD, ONG, centre culturale, palatul și cluburile elevilor, asociații;

– Activități extrașcolare – documentare înainte sau după excursii / vizite, pentru diverse proiecte de petrecere a timpului liber (Mape documentare / prezentări Power Point), participare și organizare de târguri de carte, realizare reviste școlare, organizare festivități și concursuri;

Activități de comunicare:

– Colectarea, prelucrarea și difuzarea informațiilor necesare utilizatorilor din interiorul și exteriorul unității școlare;

– Participarea la promovarea imaginii unității de învățământ în comunitatea educațională și cea locală;

– Participarea la promovarea activității CDI.

Activități de gestionare:

– Gestionarea spațiului CDI;

– Gestionarea funcționării CDI( orar, derularea parteneriatelor și activităților):

– Gestionarea bunurilor materiale;

– Gestionarea fondului documentar și multimedia și practicarea unei politici de achiziții;

– Gestionarea formării profesionale.

În România, nu de puține ori, bibliotecarii și profesorii documentariști au cerut accesul la catedră, fapt ce ar însemna mult în afirmarea identității proprii și instituționale. Odată create instrumentele tehnicilor de muncă intelectuală tradițională ar putea conștientiza infinit mai bine arcanele și provocările spațiilor digitale, fluiditatea, inconsistența, bricolajul cultural, chiar și sorgintea acelui ”ennui al post modernității” sau lipsa de sens la nivel ontologic asociată cu explozia informațională. În acest sens bibliotecarul școlar sau profesorul documentarist individual sau în colaborare cu profesorul de limbi străine, poate propune elevilor chestiuni și tehnici de muncă intelectuală, care stau la baza oricărei munci de documentare. În ceea ce privește sursele de documentare, profesorul documentarist are la dispoziție o serie de metode de clasificare; pot fi angrenați elevii separat sau împreună cu profesorii de specialitate, în prezentarea lor sistematică, de la primare la secundare, terțiare: adnotările, bibliografiile (analitică, ascunsă, cumulativă, curentă, bibliografia de recomandare, bibliografia de bibliografii, deschisă, națională, generală, retrospectivă, selectivă, specială), catalogul( alfabetic, colectiv, tradițional, online), compendiu, enciclopedia, fișa de catalog, ghidul indexul( indexul unei publicații, alfabetic, cumulativ, de autori, de brevete, de citări, de formuole, de titluri primpermutare, indexul de subiecte), lexiconul, recenzia, referatul( analitic, indicativ), referința bibliografică, revista de referate, revista de titluri, rezumate, sinteza documentară, etc.

Se vorbește din ce în ce mai des de o a doua alfabetizare, cea informațională. Textul produs în spațiul digital poate fi produs și reprodus în diverse moduri. Elevii comunică în acest mod, este mult mai dinamic, antrenant, modern și răspunde nevoilor lor. Responsabilitatea este aproape în totalitate educatorilor, bibliotecarului și profesorului documentarist de a le explica că există și alte moduri de a comunica. Procesul de instruire și educație din scoala românească se adresează tuturor, deopotrivă, nu doar copiilor din medii sociale favorizați material.

Bibliotecarul școlar/profesorul documentarist profesionist, ancorat în realitate, trebuie să dispună de următoarele:

Gândire divergentă (elaborează, promovează, convinge, acționează, învinge- capacități fundamentale pentru activitatea oricărui bibliotecar);

Dezvoltare personală (să caute cunoștințe în mod constant, cun un anumit scop, transformându-le în cunoaștere și promovându-le, contribuind substanțial la învățarea permanentă a utilizatorului, comunității servite);

Aparteneță comunitară (deschidere, flexibilitate în servirea informațional- bibliotecară a utilizatorului, a comunității; acceptarea utilizatorului drept partener în procesul de servire pentru care sunt destinate serviciile și produsele bibliotecii);

Aparteneță de breaslă.

Ei pot îndeplini diverse roluri în funcție de obiectivele calității:

Rolul planificatorului (concepe sau planifică experiența de informare/ documentare/ mediul de învățare).

Rolul instructorului (oferă îndrumare sau direcționează situația de informare și/sau documentare, indicând adesea utilizatorilor ce anume să facă);

Rolul expertului (transferă către utilizatori informații și dezvoltă abilități cu privire la un subiect);

Rolul facilitatorului (răspunde nevoilor utilizatorilor și oferă îndrumare și sprijin);

Rolul identificatorului de resurse (furnizează materiale și informații participanților);

Rolul partenerului în cadrul procesului de învățare de informare și/sau documentare (observă și învață cu utilizatori, planifică împreună cu ei scopurile informării și/sau documentării);

Rolul modelului (modelează sau influențează comportamentul și valorile utilizatorilor).

Se impune ca un bun profesor documentarist să cunoscă procedurile operaționale pe cele 33 de domenii de competență, respectiv cele douăzeci de aptitudini necesare unui profesionist în infodocumentare, a tuturor pașilor ce trebuie urmați, a metodelor de lucru stabilite și a regulilor de aplicat în vederea realizării activității cu privire la aspectul procesual.

Centrele de documentare și informare din România oferă șanse reale la educație, cultură și formare pe tot percursul vieții. Aceste structuri, unde cunoașterea și oportunitatea sunt la îndemâna tuturor utilizatorilor, contribuie la formarea și dezvoltarea abilităților de viață, bazate pe competențe cheie. Bibliotecarii școlari/profesorii documentariști au capacitatea de a mobiliza, a combina și utiliza în mod autonom capacitățile de cunoaștere, deprinderile și competențele generale și cele profesionale în acord cu diverse cerințe specifice unui anumit context, situații sau probleme, dar și de a face față schimbării, situațiilor complexe și neprevăzute. Ei susțin misiunea școlii de implementare a calității în educație.Obiectivul unei biblioteci și a unui CDI este de a oferi accesul la orice tip de informație, pentru oricine, oricând, oriunde.

Profesorii documentariști devin moderatorii unor forumuri electronice pe internet, ei își folosesc din ce în ce mai mult competențele pentru comunicare sau cunoștințe metodologice sau pedagogice și de formare (specialiști ai transferului informativ și cognitiv). Specialistul CDI face trecerea progresivă de la o logică a producției la o logică a folosirii și valorificării informației. Informația adunată sau creată devine un produs adaptat la diferite nevoi, profesorul documentarist este, în acest caz un mediator de informații ce se poziționează atât ca partener în dezvoltare și difuzare a cunoșterii cât și demersurile privind concepția și decizia. Rațiunile schimbărilor în domeniul învățământului bibliologic față de modul de formare al bibliotecarilor școlari si a specialiștilor documentariști țin de complexitatea sporită a problemelor de rezolvat, de evoluția profesiilor, de evoluția spre o dezvoltare a societății informației.

Cap. II

CDI Școala Generală Poiana Lacului- Proiect de înființare

Scurtă istorie a localității Poiana Lacului

Nume mai puțin cunoscut în istoria Argeșului, localitatea Poiana Lacului a demonstrat de-a lungul secolelor o prezență activă în peisajul economic- social și cultural al județului Argeș, devenind o localitate bine cunoscută prin realizările deosebite din domeniul cultural și edilitar.

La o distanță de 18 km spre sud-vest de Pitești, așezată într-o zonă de dealuri și podișuri piemontane, comuna se mărginește la sud cu comunele Băbana și Cocu, la nord cu Albota și Săpata, la est cu Moșoaia și la vest cu Vedea.

Comuna este legată de municipiul Pitești prin drumul național Pitești-Drăgășani, drum asfaltat în întregime. Prin drumurile județene Albota și Cotmeana, comuna Poiana Lacului are ieșire la drumurile naționale Pitești-Slatina (pe care o separă 10 km) și Pitești – Rm. Vâlcea (pe care o separă 20 -25 km).

Suprafața comunei este de 6138 ha.

Situația suprafeței agricole după modul de folosință, în ultimii ani, nu înregistreză variații spectaculoase, 30% din teritoriu este folosit de localnici pentru a realiza activități agricole. Teritoriul este străbătut de două râuri importante: Cotmeana, afluent al râului Vedea, care izvorăște din podișul Cotmenei și Teleormanul, care izvorăște din podiș.

Există bogății naturale subterane (petrol și gaze naturale), biodiversitate importantă și alături de culturi agricole culturi pomicole.

Din punct de vedere geologic, solul comunei datează din pleistocen, o mica parte fiind din halocen ( câmpia Cotmenei). Mai multe dealuri brăzdează teritoriul: Pițigoi, Dealul Viilor, Gălețeanu, Dealul Bării, Dealul Orașului, Scorușul, Dealul Rogozii, Cepari, Dealul Mare, Piscul Berzei. Comuna are aproape toate formele de relief, exceptând munții, ceea ce determină o structură armonioasă atât a cadrului natural, cât mai ales a vegetației. Teritoriul comunei este brăzdat de două râuri importante: Cotmeana, afluent al râului Vedea și Teleormanul.

Relieful comunei Poiana Lacului are în subsolul său însemnate bogății naturale. Se remarcă în primul rând resursele energetice (petrol și gaze naturale).

Cercetările istorice din împrejurimile castrului roman de la Săpata de Jos (tezaur de monede imperiale romane din vremea împăraților Traian, Valentin I și Valens), localitate aflată la numai câțiva kilometri, atestă existența unei populații și a unor așezări în această zonă. Există totuși o tradiție păstrată din vremuri de demult, care spune că între satele Dinculești și Sămara, pe un deal numit, Dealul Orașului, ar fi existat cu sute sau poate mii de ani în urmă un oraș ale cărui ruine puteau fi observate la începutul secolului trecut. Se poate să fi existat în acest loc un punct de sprijin al stăpțnirii romane, sau poate un castel pebtru o garnizoană romană sau un punct întărit pentru populația rămasă după retragerea aureliană (271). Cel mai vechi sat atestat documentar este Sămara, la 19 martie 1621, când, printr-un hrisov domnesc, domnitorul Radu Mihnea întărește vânzarea unei jumătăți dee funie din moșia Doroteasa de către un anume Oprea Mircea din Sămara lui Ioan din Pitești.

Existența unor relații comerciale și a unor proprietari ne fac să credem că că această localitate a existat cu mult înainte de atestarea documentară, mai ales că tradiția păstrată până în prezent consider acest nume ca provenind de la un obiect , samar, cu care se transportau mărfuri de la munte către șes și aici se presupune vcă era o dejugătoare. Primele așezări stabile datează din secolul al XVI-lea prin venirea unor familii coborâte din munți, fiind o așezare de moșneni, de unde s-a ridicat un căpitan al lui Mohai Viteazul, Ioan Samar.

Poaiana Lacului apare cu această denumire mult mai târziu în documente, deoarece multă vreme a fost proprietatea închinată mânăstirii Trivale, sub denumirile: ”Dealul Viilor”, ”Heleșteu”, ”Gălețeanu”. Din anul 1779, Poiana Lacului apare ca unitate teritorial administrativă (comună), iar din 1790 începe să fie cunoscută sub acest nume și ca moșie. Acest nume se pare că provine de la existența unei poieni mai mari, unde se aflau din loc în loc lacuri, semnificând pentru trecători și locuitori Poiana cu Lacul. Negustorii și călătorii se opreau și făceau popas, iar vitele rămâneau în această poiană la iarbă și apă.

Populația a înregistrat în timp creșteri periodice, graduale:

Structura populației : femeile sunt în proporție de 52,9% iar bărbații 47,1%.

98% sunt de origine română și 2 % alte naționalități.

De asemenea, pentru anii următori, estimăm o creștere a numărului pensionarilor și o scădere a numărului de elevi, datorită sporului natal care se va menține negativ.

Distribuția populației active pe ramurile economiei naționale arată că aceasta este dependentă de cele două ramuri principale ale economiei naționale – agricultură, silvicultură și industrie.

Celelalte ramuri ale economiei naționale sunt mult mai slab reprezentate și evidențiază distribuția inadecvată necesităților comunei.

Trebuie subliniat și faptul că o mare parte a acestei populații active este absorbită de centrele urbane de influență, scăzând astfel și mai mult sporul acestuia la dezvoltarea social – economică a comunei.

În afară de agricultură și industrie, celelalte sectoare de activitate și în special cele cu influență deosebită într-un poces de dezvoltare economică sunt mult mai puțin prezente în structura pe ramurile economiei naționale a populației active a comunei: comerț, hoteluri, transporturi și telecomunicații, finanțe, bănci, asigurări, administrație publică și asigurări sociale.

Cu o populație de aproximativ 7000 de locuitori la momentul actual, factorii ce au contribuit la dezvoltarea culturală, la păstrarea și continuarea obiceiurilor locale au rămas cele două instituții: biserica și școala. Populația acestor sate a fost în majoritate de religie ortodoxă. Cea mai veche este Biserica ”Sf. Nicolae” din Păduroiu Deal, construită între 1737-1742, de către diaconul Andrei și preotul Nicolae. Biserica păstrează două cârți de patrimoniu: ”Antologhion” (1792) și ”Catavasier” (1783). Obiecte de patrimoniu se mai păstrează și la Biserica ”Sfânta Cuvioasă Paraschiva” din Poiana Lacului, situată în satul Linia Mare : ”Triod” (1731), ”Penticostarian”(1743), ”Minei” (1779) și o pictură de lemn pe Catapeteasmă din 1889.

Primele mențiuni despre existența unei școli datează din 1809 la Poiana Lacului (Linia Mare) din zid, și între satele Poiana Lacului și Păduroiu Deal. În anul 1890 s-a construit școala din Cătunași, din lemn, iar în 1896 s-a construit la Poiana Lacului o școală din bârne. Vor urma școlile din Păduroiu, Sămara și un nou local la Poiana Lacului (1912), altul în Dealul Viilor refăcut în 1933. După cel de-al doilea război mondial, învățământul a cunoscut o iomportantă dezvoltare. S-au construit școli noi (Poiana Lacului, Gâlcești, Păduroiu, Dinculești), ajungând să înregistreze 9 școli generale, 5 grădinițe cu un total de 1200 elevi și 139 copii preșcolari. De pregătirea lor se ocupau 57 de profesori, învățători și educatori.

La momentul actual, Școala Gimnazială Nr.1 Poiana Lacului este școală coordonatoare din anul 2006 având 8 structuri:

Școala Gimnazială Nr.1 Poiana Lacului ( învățământ preșcolar, primar și gimnazial);

Școala Gimnazială Păduroiu (învățământ preșcolar, primar și gimnazial);

Școala Gimnazială Sămara ( învățământ preșcolar, primar);

Școala Primară Metofu ( învățământ primar);

Grădinița cu Program Normal Cătunași;

Grădinița cu Program Normal Păduroiu din Deal;

Grădinița cu Program Normal Gărdinești.

Cadre didactice: 54;

titulari: 49;

detașați: 1;

suplinitori: 5;

didactic auxiliar 4.

Total: 836 elevi

Școala deține 27 de săli de clasă și biblioteca școlară dotată cu 3 calculatoare, o imprimantă, un copiator. Localul Școlii Gimnaziale Nr.1 Poiana Lacului se compune din:

săli de clasă;

laboratoare;

1 cancelarii;

săli pentru grupa de preșcolari;

cameră pentru depozitat alimentele din programul „ Laptele și cornul”

1 magazie;

sală de sport;

rup sanitar;

teren de sport;

curtea scolii.

sală de bibliotecă;

Laboratorul de informatică este dotat cu:

Spațiul în care funcționează biblioteca este special amenajat și dispune de mobiler nou cu un fond de documente de 14200 unități de bibliotecă, partajate pe domenii: literatură română ( inclusiv bibliografie școlară)- 6300 u.b.,literatură străină- 4600 u.b., lingvistică- 800 u.b. istorie- 500 u.b., georgrafie- 700 u.b., biologie- 580 u.b., calculatoare- 250 u.b., chimie- 270 u.b., muzica- 150 u.b., sport- 50u.b.

Principalul scop este realizarea unui spațiu multifuncțional propice informării și comunicării, un cadru in care elevii, părinții și profesorii să desfășoare activități școlare și extrașcolare.

În decursul anilor, tineri au părăsit locurile natale pentru a-și urma studiile devenind personalități în diferite domenii de activitate. Dintre aceștia amintim:

*Constantin I. Florea, născut în satul Negoești, a urmat Facultatea de filologie- istorie, după absolvirea liceului pedagogic din Târgu Mureș. A fost învățător și primar în comună, director al Filialei Arhivelor Statului Argeș.A avut o contribuție deosebită la cunoașterea istoriei Argeșului prin articolele publicate în presă sau lucrări publicate: ”Localitățile județului Argeș”(1971), în colaborare ”Monografia comunei Jupânești”, ” Argeșenii și muscelenii în Războiul de iNdependență” (1979), ”Monografia orașului Pitești”.

*Georgescu Florian, profesor universitar, doctor în istorie, autor a numeroase studii și articole de specialitate, prfesor universitar la Univeristatea din București și director al Muzeului national de Istorie a României.

* Georgescu Ștefan, profesor universitar, doctor docent în filosofie, a fost decanul Facultății de Filosofie din București.

*Badea Marin, cercetător, doctor în istorie, autor al mai multor lucrări de specialitate: ”Germani împotriva lui Hitler”, ”Regimurile fasciste și totalitare din Europa”,”Materialismul istoric și filosofia istoriei”, etc.

Mulți alții pot fi incluși in lista personalităților care au frecventat cursurile școlii generale din Poiana Lacului, contribuind la dezvoltarea economico-socială și culturală a comunei în care s-au născut.

Obiectivele proiectului

Să creeze în școală structuri și mecanisme ce pot facilita proiectarea, implementarea și evaluarea activității de documentare și informare atât la nivelul cadrelor didactice, elevilor, personalului școlii cât și la nivelul comuntății locale (părinți, foști elevi etc).

Să realizeze educația elevilor în spiritul comunicării, al încrederii și al toleranței.

Să popularizeze activitățile extrașcolare din cadrul Centrului (revista școlii, cenaclu literar, cor, echipă de teatru, echipă de dansuri, echipe sportive) și la nivelul elevilor defavorizați și al celor cu cerințe speciale (CES).

Să ofere prin intermediul CDI-ului un suport pentru rezolvarea problemelor ivite între comunitatea locală și unitatea școlară prin implicarea părinților în procesul de educație prin parteneriate, voluntariat, educație antreprenorială, consiliere și orientare vocațională.

Să promoveze folosirea noilor tehnologii de comunicare și informare în paralel cu favorizarea gustului pentru lectură.

Să promoveze schimbul de informații pe teme interculturale pe Internet.

Să promoveze inovarea pedagogică prin intermediul CDI-ului prin modernizarea practicilor pedagogice, accesul la noile tehnologii ale informației, creșterea rolului lecturii în formarea culturii științifice.

Să pună la dispoziția elevilor și a cadrelor didactice a celor mai recente informații.

Să dezvolte capacitatea elevilor de a învăța autonom, de a găsi acele informații de care au nevoie.

Să formeze capacitatea cadrelor didactice de a lucra cu metode creative în ceea ce privește introducerea și promovarea lecturii și dezvoltarea unor competențe necesare cum ar fi: dezvoltarea gustului pentru lectură, ameliorarea înțelegerii textului, dezvoltarea capacității de a asculta și a selecta materiale, dezvoltarea capacității de a lectura expresiv, de a alege, a expune și a prezenta un material, dezvoltarea sociabilității.

Să disemineze diferite modele de bună practică identificate în cadrul proiectelor de parteneriat.

C.D.I.-ul va fi locul în care elevii proveniți din familii defavorizate sau cu venituri materiale reduse pot avea acces la informație.

C.D.I.-ul va da posibilitatea profesorilor să desfășoare cu elevii activități diverse și atractive într-un spațiu neconvențional, unde pot beneficia de mijloace variate de instruire.

Existența C.D.I.-ului poate fi un câștig și pentru comunitatea locală, oferind tuturor tinerilor posibilitatea de a-și petrece aici o parte a timpului liber.

Înființarea Centrului de Documentare și Informare la Școala Gimnazială Nr. 1 Poiana Lacului este în strânsă legătură cu problemele de o importanță colosală ale elevilor noștri, cum ar fi:

Posibilități financiare reduse la nivelul familiilor elevilor din mediul rural.

Existența unui număr destul de mare de elevi navetiști.

Tendința tineretului de a se îndepărta de lectură.

Informarea lacunară în domenii precum: civilizație, cultură, mediu înconjurător, legislative ( sănătate, asistență socială, sistemul public de pensii, protecția copilului, integrarea europeană a României, piața muncii).

Analiza swot

Puncte forte:

– locația centrală a școlii în comunitate;

-interesul manifestat de Consiliul Local pentru schimbare, modernizare, lărguirea accesului la informație;

– disponibilitatea manifestată de locuitorii satului de a colabora cu școala;

– oferta de servicii informaționale semnificativă și reprezentativă la nivel de județ;

– oferă suport informațional considerabil pentru învățământ;

– situarea comodă și compactă a CDI-ului, spații funcționale adecvate;

– infrastructură modernă;

– personal format profesional și deschiderea acestuia pentru instruirea continuă;

– personalul bibliotecii se ocupa si de CDI;

– structura organizatorică funcțională;

– nu funcționează în proximitate un CDI;

Puncte slabe:

– reticența unui număr restrâns de cadre didactice în desfășurarea activităților în CDI;

– atitudinea negativă pentru implicarea în activități extrașcolare și care prezintă o noutate în domeniu manifestată atît de către elevi cât și de o parte a comunității.

– inerție la schimbarea metodei de predare în scopul formării la elevi a gândirii critice și promovarea unui învățământ de calitate.

Oportunități:

– deschiderea comunității locale spre școală prin parteneriate școlare;

– parteneriate active cu ONG-uri, alte unități școlare;

– buna colaborare cu mass-media locală, în popularizarea activităților CDI;

– nu au fost semnalate cazuri grave de delicvență în unitatea școlară;

– existența resurselor umane capabile de performanță.

Amenințări:

– birocrația excesivă, care va afecta în timp, calitatea actului didactic;

– instabilitatea sistemului educational;

– instabilitate legislative.

Având în vedere atitudinea față de implementarea proiectului de realizare a unui CDI în școală precum și de activitatea desfășurată în acest sens, putem vorbi despre elemente educaționale pozitive deoarece există:

– preocupare din partea majorității cadrelor didactice pentru formarea elevilor în tehnicile documentării, sintetizării informației și redactării;

– preocuparea privind înființarea unor spații prietenoase de lectură și de accesare a informațiilor, în special pentru elevi dar și pentru cadrele didactice și comunitatea școlară;

– dorința elevilor, cadrelor didactice, membrii comunității locale de a avea un spațiu pentru lectură și informare, spațiu unde pot avea la îndemână instrumentele intelectuale și tehnice care facilitează accesul la cultură.

Explorarea punctelor tari și a oportunităților constatate în cadrul analizei SWOT ca și compensarea punctelor slabe constatate, pot face ca implementarea și funcționarea CDI-ului în cadrul școlii noastre să aibă următoarele efecte:

Dezvoltarea resurselor umane prin:

– dezvoltarea gustului pentru lectură;

– dezvoltarea unei atitudini pozitive față de învățare;

– inițiere în utilizarea calculatorului și a bazelor de date;

– dobândirea de cunoștințe transferabile, de metode de lucru diversificate și de tehnici de comunicare.

Dezvoltarea resurselor prin:

– achiziționarea de cărți, software și echipamente care să dezvolte activitățile communicative;

– atragerea de fonduri la bugetul școlii pentru mărirea și dotarea corespunzătoare a CDI;

– atragerea de fonduri din parteneriate;

– resurse extrabugetare: serbări școlare, festivaluri, târguri, acțiuni de voluntariat;

– inițierea unor întâlniri, activități comune între CDI și comunitatea locală;

– popularizarea imaginii școlii cu ajutorul pliantelor și a afișelor.

OFERTA CENTRULUI DE DOCUMENTARE ȘI INFORMARE

Funcțiile CDI:

– tehnică: gestiune documente, bibliografii; întocmire fișe; cercetare, exploatare și elaborare a unei documentații; audiovizual; multiplicare; sisteme electronice de comunicare;

– de primire: elevi, cadre didactice, membrii ai comunității;

– de informare generală;

– de relaționare cu parteneri exteriori unității școlare;

– de incitare pentru lectura de plăcere;

– de informare școlară și profesională;

– de animare;

– pedagogică: inițierea sistematică în tehnicile de cercetare documentară.

Elemente noi aduse de CDI în școală:

Implementarea centrelor de documentare și informare a apărut ca o necesitate, determinată de schimbările rapide în cadrul tehnologiei; schimbări de atitudine între membrii aceleiași comunități; răspândirea, tot mai crescută, a unor valori generale greșite și a concepțiilor determinate de acestea.

Centrul de Documentare și Informare oferă elevilor, cadrelor didactice și membrilor comunității locale posibilitatea unei permanente informări și documentări favorizate de dotarea modernă, accesul la internet, numărul mare de volume de carte și spațiilor adecvate diverselor activități.

Ca elemente noi aduse CDI în școală, ce au produs schimbări notabile, datorate activităților desfășurate în CDI, și a impactului benefic al acestora asupra fiecărui individ în parte, putem enumera:

1. personalizarea spațiului prin crearea de spații cu funcții specifice (lectură, muncă individuală și de grup, multimedia, consiliere), pentru personalizarea spațiului, venind în întâmpinarea nevoilor diferitelor tipuri de utilizatori;

2. diversificarea suportului informativ, a resurselor documentare (cărți în format electronic și digital, casete audio și video, CD-uri, DVD-uri, calculatoare conectate la Internet, copiator, soft educational);

3. crearea și menținerea imaginii școlii, prin rolul jucat de CDI în viața instituției școlare și a comunității;

4. dimensiunea pedagogică a activităților ce pot fi desfășurate în cadrul CDI;

5. insuflarea valorilor umane-culturale necesar a fi transmise, într-o lume în continuă schimbare, de la o generație la alta;

6. punerea la îndemâna utilizatorilor a cât mai multor resurse și metode de căutare, regăsire, stocare și comunicare a informației;

7. atragerea spre lectură prin metode noi, moderne, inovative de predare, formare și evaluare;

8. crearea unui mediu care să ofere calmul și starea de relaxare necesare studiului, lecturii de placere;

9. implicare în viața comunității, atragerea membrilor comunității prin activități pe diverse teme de interes;

10. desfășurarea de activități interactive multimedia pentru încurajarea elevilor și a tuturor membrilor comunității să înțeleagă semnificația și importanța formării continue, și care să îi motiveze, indiferent de vârstă sau pregătire profesională, pentru a participa la programe de formare/ învățare pe parcursul întregii vieți;

11. crearea de șanse egale pentru toate tipurile de utilizatori; posibilitatea elaborării unor proiecte/ activități pe termen lung, axate pe nevoile lor de dezvoltare a cunoștințelor, culturalizare și integrare în societate.

12. profesorul documentarist – cu misiuni bine definite; cu rol pedagogic și de formare a elevilor; cu abilități creative deosebite, grad înalt de profesionalism, și care să aibă capacitatea de a descoperi noi metode de aplicare și atingere a obiectivelor info-documentare.

Elemente ce garantează succesul unui CDI

constituirea echipei pedagogice în vederea realizării CDi-ului

integrarea CDI-ului în viața școlii

cunoașterea resurselor din CDI

inițiativă în organizarea de activități

evaluarea activităților din CDI

colaborarea cu CCD-uri din țară și cu alte CDI-uri

inițierea de activități specifice pentru comunitate

identificarea potențialilor parteneri

Locul de amplasare și organizarea spațiului CDI

1.Amplasament: La parter, cu acces ușor pentru elevi și cadre didactice. CDI trebuie să reprezinte pentru elevi o veritabilă mediateca educativă, un spațiu cultural bogat, funcțional și primitor.

2. Condiții pentru o amenajare eficientă a Centrului de Documentare și Informare:

– bună identificare a spațiului (suprafață proporțională cu numărul elevilor: 0,3 m2/elev, zonă din școală fără trafic intens, ușor accesibilă, cât mai aproape de sala profesorală);

– asigurarea condițiilor de igienă, iluminare și securitate;

– asigurarea unei eficiente rețele electrice;

– dotarea cu mobilier adecvat vârstei elevilor;

– bună plasare a spațiilor specifice unui CDI, astfel încât să se poată desfășura simultan mai multe tipuri de activități, fără interferențe supărătoare (lucrul pe grupe, studiu individual, lectură de plăcere, cercetare informatizată, audiții și/sau vizionări de casete video);

– plasarea spațiului informatic în zona vizuală a documentaristului;

– spațiul documentaristului dispus central, astfel încât acesta să poată urmări activitatea din întreg Centrul;

– dispunere ergonomică a documentelor în rafturi;

– organizarea și adaptarea spațiului existent la funcțiile structurii info-documentare. În CDI spațiul este conceput modular: spațiul de primire, spațiul profesorului documentarist, spațiul informatic, spațiul audio-vizualului, spațiul de documentare pedagogică/ spațiul pentru profesori, spațiul de orientare școlară și profesională, spațiul lucrărilor de documentare, spațiul lucrărilor de beletristică, spațiul lecturii de destindere, spațiul de lucru în echipă, spațiul de lucru individual, spațiul de afișaj și expoziții, spațiul de depozitare a documentelor;

– securizarea și dimensionarea instalației electrice astfel încât să nu existe pericol de rănire prin electrocutare și de suprasolicitare;

– achiziționarea mobilierului: să fie modular, solid, modern și practic, să permită accesul liber la fondul de documentare, să permită reorganizarea spațiului în funcție de necesități și de activitățile proiectate și să respecte normele de securitate (colțurile să fie rotunjite). Etajerele să aibă înălțimea adaptată publicului majoritar (1,30 m pentru grădinițe, 1,50 m pentru învățământ primar, 1,60-1,80 m pentru învățământ gimnazial și liceal;

– conectarea la o rețea de furnizare a internetului și televiziune prin cablu;

– procurarea echipamentelor și a aparaturii necesare pentru desfășurarea activităților specifice (calculatoare, imprimantă, xerox, video proiector);

– procurarea fondului documentar este indicat să se facă în funcție de următoarele criterii: profilul, nivelul de învățământ și specificul unității de învățământ în care funcționează CDI cerințele de informare și documentare ale utilizatorilor, recomandările programelor școlare ale disciplinelor studiate in școală, componența fondului deja existent în biblioteca școlii, activitățile propuse în proiectul anual al CDI.;

– amenajarea spațiilor și dotarea lor cu mobilierul, aparatura și documentele necesare conform destinației care a fost data spațiului respectiv;

– realizarea rețelei de calculatoare respectând normele de protecție și securitate;

– anexele pot fi transformate în spații de depozitare;

– conceperea unui regulament de ordine interioară în cadrul căruia sunt stabilite condițiile de utilizare a spațiului, a fondului documentar și a serviciilor oferite de CDI., precum și drepturile și obligațiile utilizatorilor. Acest regulament va fi aprobat de conducerea unității de învățământ în care funcționează CDI., va fi afișat și comunicat beneficiarilor;

– stabilirea și afișarea programului de funcționare a CDI.

– pentru a desfășura activități cât mai diverse, la standarde ridicate și pentru a răspunde celor mai exigente solicitări este indicat ca fondul documentar să fie completat periodic cu ultimele apariții;

– aparatura să fie cât mai performantă, dacă se poate de ultimă generație, cât mai diversificată (televizor, tablă inteligentă,tabletă, sistem audio, fax etc.).

– sistem video de securitate și supraveghere.

– dată fiind poziționarea CDI., la parter, accesul persoanelor cu dizabilități este ușor de realizat;

– pentru mărirea gradului de confort psihic și fizic spațiul activităților de plăcere să creeze o atmosferă cât mai intimă ar fi ideal să existe covoare, pernuțe etc.;

– instalație de climatizare.

Mobilier necesar:

Complex tip secretariat pentru profesorul documentarist;

Birou (1 buc.);

Mese pentru calculator (6 buc.);

Masă copiator (1 buc.);

Mese de 2 m (4 buc.);

Mese de 1 m (6 buc.);

Scaun ergonomic cu rotile (1 buc.);

Scaune (30 buc.);

Rafturi pentru cărți;

Rafturi pentru reviste

Suport pentru aparatură video (1 buc.);

Suport pentru aparatură audio (1 buc.);

Cuier pentru haine (1 set);

Raft pentru bagaje (1 set);

Panou de afișaj (3 buc.);

Ceas de perete (1 buc.);

Dulap pentru fișe (1 buc.);

Spațiul de primire trebuie să fie suficient de mare pentru a permite integrarea materialului informatic de imprumut, precum si munca obisnuita a documentaristului; biroul de împrumut trebuie să fie așezat în apropierea intrării și să ofere o bună vizibilitate a ansamblului CDI.

Spatiul pentru activitați în echipă

Acest spațiu poate fi o anexă a sălii de documentare, permițând elevilor să lucreze pe grupe fără a-și deranja colegii; un spațiu asemănător poate fi rezervat consultării documentelor audio-vizuale.

Spațiul de consultare a lucrărilor documentare: este organizat de așa manieră încât să-i permită utilizatorului să repereze ușor diferitele domenii (cu ajutorul etichetelor de semnalare afișate deasupra fiecărei etajere).

Spațiul lecturii de plăcere (lucrări de ficțiune: romane, poezii etc); se va acorda o atenție deosebită amenajării acestui spațiu pentru a face din el un “colț de lectură” confortabil.

Spațiul consacrat presei: trebuie să dispună de un mobilier special (suporturi înclinate și alveolare).

Spațiul de afișaj și expoziții poate fi amenajat atât în interiorul, cât și în exteriorul CDI: sala profesorală, intrare în CDI, intrare în instituție etc), în funcție de natura informației și publicul vizat.

Spațiul multimedia: în afara posturilor informatice acest spațiu poate să dispună de o cabină audio-vizuală și de un loc destinat vizionării.

Spațiul pentru orientare școlară și profesională: trebuie să aibă suporturi speciale și funcționale, un spațiu de afișaj al noutăților, informațiilor cu privire la viața școlară, concursuri, precum și de o masă de consultare.

Spațiul pentru multiplicare destinat realizării de copii ale diferitelor documente trebuie sa fie prevăzut cu un bun sistem de ventilație.

Mobilierul CDI trebuie să fie diferit de cel al sălilor de clasă, agreabil, confortabil și solid. În afara mobilierului clasic de bibliotecă (etajere, suporturi pentru periodice, fișiere etc) sunt necesare: mese de lucru, mese speciale pentru posturile informatice, fotolii pentru spațiul lecturii de destindere, panouri de afișaj.

Achiziție documente

CDI este, înainte de toate, un loc al incitării la lectură. Din acest motiv, el trebuie să dispună de un fond suficient de bogat și diversificat: lucrări de ficțiune, documentare, dicționare, enciclopedii, pe toate tipurile de suporturi: cărți, periodice, suporturi electronice. Nu trebuie uitat că CDI nu are vocație patrimonială și că fondul său este destinat prioritar elevilor, deci centrat pe programele școlare.Fondul existent cuprinde lucrări din toate domeniile, este centrat pe cerințele elevilor și specificul comunității, fiind alcătuit din 14200 documente, 75 casete audio- video și CD-uri. Fondul documentar multisuport al centrului de documentare și informare trebuie să fie suficient de bogat și diversificat pentru a răspunde intereselor de lectură ale tuturor categoriilor de utilizatori (literatură pentru copii, pentru tineret, literatură clasică, literatură română și străină, literatură contemporană, lucrări documentare, periodice, manuale, materiale de referință).

Documentele nou intrate în fondul documentar parcurg următoarele etape ale circuitului documentar: verificare calitativă și cantitativă, ștampilare, colaționare, cotare, înregistrare (registru de inventar/ordinator), catalogare, indexare, amplasare la raft.

Instrumentul de bază care facilitează accesul publicului la depistarea rapidă a informației este catalogul, fie el tradițional, pe fișe, fie informatizat.

În afara cataloagelor, popularizarea fondului documentar și a activității CDI se realizează prin:

Expoziții tematice

Panouri de afișaj

Liste de noutăți

Revista presei

Bibliografii pe discipline

Lista noutăților WEB

Buletine informative

Echipament informatic, multimedia și audio-vizual:

Calculatoare (3 buc.)

Multifuncțional (1 buc.)

Copiator Xerox (1 buc.)

Videoproiector (1 buc.)

Ecran de proiecție (1 buc.)

Echipamentul informatic presupune existența unui post pentru documentarist și a mai multor posturi pentru elevi. Pentru consultarea suporturilor audio-vizuale se va achiziționa aparatura necesară: televizor, video, boxe, radio-casetofon. Se impune, de asemenea, existența unui copiator și a unei imprimante.

Materialele decorative și de semnalare vor fi în culori vii, informațiile vor fi clare și pertinente.

O atenție specială se va acorda iluminării și asigurării securității CDI.

SURSE DE FINANȚARE:

Ca surse de finanțare am identificat:

Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice

Consiliul Local Poiana Lacului și Consiliul Județean Argeș

Inspectoratul Școlar al Județului Argeș

Casa Corpului Didactic Argeș

Comitetul de părinți

Ong-uri, fundații, asociații.

COLABORATORI:

Casa Corpului Didactic Argeș

Inspectoratul Școlar al Județului Argeș

Asociații profesionale; fundații

Cap.III

Activități desfășurate în CDI- Școala generală Poiana Lacului

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 POIANA LACULUI

Bibliotecar: MIHAI IONELA

PROIECT DE VOLUNTARIAT EDUCAȚIONAL

”CARTEA – COMOARĂ PENTRU SUFLET”

2016-2017

Motto

"Educația înseamnă a învăța să înveți, a învăța să trăiești, a învăța să gândești liber și critic, a învăța să iubești lumea și s-o faci mai umană, a învăța să te desăvârșești în și prin munca creatoare."

Edgar Faure

APLICANTUL:

Numele unității de învățământ aplicante: Școala Gimnazială Nr. 1 Poiana Lacului, județul Argeș

COORDONATOR:

Bibliotecar: MIHAI IONELA

PREZENTAREA PROIECTULUI:

ARGUMENT:

Ritmul tot mai accelerat de evoluție a lumii contemporane și al acumulării progresive de informații a pus amprenta asupra preocupărilor și modului de viață al familiei de azi. „Oamenii ocupați” s-au îndepărtat de lumea cărților, iar televizorul, calculatorul, internetul au devenit pentru ei cele mai importante surse de informație, făcând tot mai rar sau deloc „gestul” de a citi o carte, de a intra într-o bibliotecă, într-o librărie, de a-și construi o bibliotecă proprie. Și atunci se naște întrebarea: mai este cartea "o făgăduință, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri și frumuseți" cum afirma scriitorul român Tudor Arghezi?

De aceea, am încercat prin acest proiect să găsesc modalități și tehnici care să contribuie la stimularea interesului elevilor pentru lectură și donarea de carte. Stârnirea interesului pentru lectură se poate realiza cu mai multă ușurință dacă activitățile desfășurate în acest sens depășesc spațiul sălii de clasă sau al camerei copilului, bibliotecile fiind mediile cele mai potrivite ce oferă posibilitatea familiarizării cu ambientul ce păstrează atmosfera de lucru și parfumul celor care au așternut pe hârtie creațiile lor.

Îmi doresc, de asemenea, prin efortul colectiv, să-i convingem pe copii de valoarea culturală și spirituală a cărții, să-i determinăm să descopere și să înțeleagă că ele sunt rodul marilor spirite ale omenirii.

SCOPUL PROIECTULUI:

Stimularea și cultivarea interesului pentru lectura individuală si colectivă în vederea dezvoltării vocabularului, facilitarea integrării în mediul școlar, oferirea de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei si a dobândirii tehnicilor de muncă intelectuală.
Dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități de colectare de carte și donare către biblioteca școlii.

OBIECTIVE SPECIFICE:

Privind elevii:

stimularea gustului pentru lectură;

formarea unei atitudini de grijă și respect față de carte;

cunoașterea instituțiilor care se ocupă de apariția, distribuirea sau păstrarea cărților;

stimularea imaginației și a creativității verbale;

împărtășirea experiențelor personale și îmbunătățirea comunicării dintre elevii participanți.

Privind cadrele didactice:

familiarizarea cadrelor didactice cu metode noi de stimulare a interesului elevilor pentru lectură;

abilitarea cadrului didactic cu capacitatea de a construi un mediu educațional care să motiveze copilul în procesul de apropiere față de carte și față de cuvântul scris;

educarea unei atitudini pozitive față de abordarea metodelor interactive, ca metode de lucru folosite în sprijinul realizării obiectivelor programului.

Privind părinții:

conștientizarea părinților cu privire la rolul lor în dezvoltarea și educația propriilor copii;

creșterea implicării părinților în activitatea scolii și în crearea unui mediu cald și sigur pentru copil

GRUPUL ȚINTĂ:

Beneficiari direcți:
– 545 elevi clasele I-VIII

Beneficiari indirecți:
Părinții elevilor implicați in proiect;
Comunitatea locală.

DURATA PROIECTULUI:
Proiectul se desfășoară pe perioada anului școlar 2016-2017

DESCRIEREA ACTIVITĂȚILOR :

Activitatea nr. 1
Titlul activității: ”Cartea, comoară pentru suflet”

Tipul activității: colectare de carte
Data/perioada de desfășurare: octombrie-noiembrie 2016
Locul desfășurării: Unitatea școlară: Școala Gimnazială Nr. 1 Poiana Lacului
Descrierea activității: Popularizarea si promovarea proiectului pe site-ul scolii, alte site-uri de specialitate, crearea unor pliante, flyere, articole in ziare locale, incheierea unor parteneriate educationale.

Realizarea unui afiș pe tema „Omul educat”, elevii enumeră trăsăturile unui om educat/ needucat, definiții proprii ale educației, proverbe, zicători pe această temă;
Responsabili: coordonatorii proiectului
Beneficiari: elevii și cadrele didactice implicate, comunitatea locală

Modalități de evaluare: album de fotografii. Aspecte ale activităților vor fi filmate și postate pe site-ul școlii

Activitatea nr. 2

Titlul activității: “Din suflet dăruim”
Tipul activității: donație de carte
Data/perioada de desfășurare: decembrie 2016
Locul desfășurării: Școala Gimnazială Sămara
Descrierea activității: actiune de donare a unor cărți copiilor aflati la nevoie
Responsabili: coordonatorii proiectului
Beneficiari: elevii și cadrele didactice implicate
Modalități de evaluare: cărți și materiale prezentate de elevi

Activitatea nr. 3

Titlul activității: “Lectura și tainele ei”
Tipul activității: vizită
Data/perioada de desfășurare: februarie 2017
Locul desfășurării: Școala Poiana Lacului și Biblioteca din comună
Descrierea activității: vizitarea bibliotecii comunei Poiana Lacului situată în apropierea școlii; conștientizarea importanței pe care o au cărțile pentru oameni; observarea modului în care sunt depozitate cărțile
Responsabili: coordonatorii proiectului
Beneficiari: elevii și cadrele didactice implicate

Modalități de evaluare: Lansare de mesaje precum ,,Educația cel mai scurt drum în viață” album de fotografii.

Activitatea nr. 4

Titlul activității: „ Cartea, comoară de înțelepciune ”
Tipul activității: simpozion local
Data/perioada de desfășurare: aprilie 2017
Locul desfășurării: Școala Gimnazială Păduroiu
Descrierea activității: Elevii și părinții sunt implicați în desfășurarea de programe educative, concursuri, expoziții culminând cu organizarea și desfășurarea Simpozionului Local „Cartea, comoara de înțelepciune”
Responsabili:coordonatorii proiectului
Beneficiari: elevii și cadrele didactice implicate
Modalități de evaluare: CD- materiale prezentate la Simpozion, diplome cu premii

Fă o faptă bună!

Imaginează-ți ce frumos ar fi ca toți copiii să găsească răspunsurile în cărțile de la biblioteca școlii lor!

Biblioteca- prietena copiilor

Privim spre viitor

Mihai Eminescu- Luceafărul poeziei românești

Perioada: 9-15 ianuarie 2017

Coordonatori: Prof. Diaconu Daniela

Prof. Popescu Andreea

Bibliotecar/Responsabil CDI – Mihai Ionela

Copacul prieteniei

Perioada: 30 iulie 2017

Proiect realizat de Bibliotecar/Responsabil CDI- Mihai Ionela

Panou tematic

Perioada: 12-16 februarie 2018

Coordonatori: Prof. Sevciuc Ana Adriana

Prof. Diaconu Mariana Daniela

Bibliotecar/Responsabil CDI- Mihai Ionela

Ziua Internațională a Francofoniei

Perioada: 20 martie 2018

Concluzii

Un centru de documentare și informare trebuie să reflecte interesele prezente sau posibile ale utilizatorilor ce trebuie luate în considerare, să cerceteze, să analizeze, să semnaleze și să difuzeze informații în scopul consituirii unor baze de date care să faciliteze munca intelectuală nu doar la nivelul fiecărui individ, ci ca o formă de organizare a informării și documentării întregii comunități. CDI-ul a fost creat pentru a respecta și îndeplini funcțiile ce au fost reglementate inclusiv prin lege:

Cercetarea literaturii- un proces de căutare într-o anumită colecție de documente pentru a identifica acele documente ce tratează un anumit subiect.

Organizarea și controlul literaturii prin intermediul tehnicilor de catalogare, indexare, prelucrarea informațiilor existente în documente.

Stocarea informațiilor în sisteme de regăsire care să permită identificarea rapidă a informațiilor necesare.

Să sprijine educarea formală și nonformală

Să ofere material brut sau cu plus valoare;

Să sprijine și să stimuleze învățământul la distanță al adulților;

Accesul la informația înmagazinată, furnizarea documentelor electronice, împrumutul materialelor tipărite sau electronice;

Instruirea utilizatorilor la distanță;

Stații de lucru și posibilitatea de studio combinte cu accesul la rețele și sprijin profesional.

Activitatea de prezentare și diseminare a publicațiilor și informațiilor despre publicații, precum și servicii de referință.

Într-un astfel de climat își desfășoară activitatea profesorul documentarist. Profesorul documentarist are patru mari misiuni, și anume: pedagogică, culturală, de comunicare și de gestionare. Pentru acest lucru, el trebuie să dispună de dotările necesare bunei funcționări.

Apariția CDI-urilor a dus implicit și la existența funcției de profesor documnetarist, care printre altele, are atribuția de a implementa noile tehnologii de informație și comunicare, de a centra activitatea pe învățarea formală și nonformală. Profesorul documentarist este o persoană –resursă cu un rol crucial în organizarea de proiecte culturale, educative împreună cu celelalte cadre didactice și cu parteneri din exteriorul unității școlare. El este cel care gestionează resursele unui CDI și planifică activitățile desfășurate în acest cadru în scopul atingerii misiunii culturale și educative pentru care a fost creat. Contribuie la consolidarea legăturii dezvoltată între școală și elevi, școală și comunitatea locală, promovează imaginea școlii în exterior și creează premisele colaborării eficiente școală- comunitate.

Misiunea CDI este de a forma și de a dezvolta o cultură informațională, de a participa la asigurarea egalității de șanse în ceea ce privește accesul la informație și documentație necesar elevilor proveniți din medii culturale, economice și sociale diferite.

Bibliografie

Tratat de biblioteconomie, coord. : prof. Univ. Mircea Regneală, București : Editura ABR, 2013- .

Ghidul bibliotecilor școlare și al centrelor de informare și documentare din învățâmântul preuniversitar românesc, coord.: Daniela Argatu, București : Editura ABR, 2012.

Balotă, Nicolae. Arta lecturii, București: Editura Cartea Românească, 1978.

Barthes, Roland. Plăcerea textului, Cluj- Napoca: Editura Echinox, 1994.

Bougnoux, Daniel. Introducere în științele comunicării, București: Editura Polirom, 2000.

Ciorcan, Marcel. Informarea bibliografică și documentară în bibliotecile publice (note de curs), București : Centrul de Pregătire și Formare a Personalului din instituțiile de Cultură, 1997.

Cocoș, Constantin. Educația. Dimensiuni culturale și interculturale, București: Editura Polirom, 2000.

Cornea, Paul. Introducere în teoria lecturii, edit. a II-a, Iași: Editura Polirom, 1998.

Corti, Maria. Principiile comunicării literare, București: Editura Univers, 1981.

Cristea, Sorin. Managementul organizației școlare, București : Editura Didactică și Pedagogică, 1996.

Eco, Umberto. Memoria vegetală și alte scrieri de bibliofilie, București: Editura Rao, 2007.

Escarpit, Robert. De la Sociologia literaturii la Teoria Comunicării. Studii și eseuri, București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1980.

Faguet, Emile. Arta de a citi, București: Editura Albatros, 1973.

Georgescu- Tistu, Nicolae. Cartea și bibliotecile. Studii de bibliologie, București: Editura Științifică, 1972.

Hăulică, Cristina. Textul ca intertextualitate, București: Editura Eminescu, 1981.

Iser, Wolfgang. Actul lecturii. O teorie a efectului estetic, Pitești: Editura Paralela 45, 2005.

Jauss, Hans Robert. Experiență estetică și hermeneutică literară, București: Editura Univers, 1983.

Jemăreanu, Nina. Ghid pentru bibliotecarul școlar, București : Editura Didactică și Pedagogică, 1974.

Jinga, Ioan. Conducerea învățământului.Manual de management instrucțional, București : Editura Didactică și Pedagogică, 1993.

Manguel, Alberto. Istoria lecturii, București: Editura Nemira, 2011.

Michel, Jean; Marinescu, Nicoleta; Ianuș, Mariana. Formarea în societatea informației, Iași, Editura Astel Design, 2000.

Popp, Elvira. Organizarea fondurilor de cărți și al cataloagelor în bibliotecile pentru copii, București : Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1958.

Secărescu, Viorica; Sorete, Constantin. Organizarea și funcționarea bibliotecilor școlare, București : Editura de Stat pentru Imprimate și Publicații, 1959.

Stan, Emil.Managementul clasei, București : Editura Aramis, 2003.

Stuart, Robert; Moiran, Barbara. Management pentru biblioteci și centre de informare, ediția a 4-a, București : Biblioteca Națională a României, Asociația Bibliotecarilor din Bibliotecile Publice din România, 1998.

Tudor, Sebastian. Monografia comunei Poiana Lacului (județul Argeș), Pitești: Editura Paralela 45, 1995.

Biblioteca, revistă de bibliologie și știința informării, anul XVI, nr. 10/2005; anul XXVII, nr.10 si 12/2016; anul XXVIII, nr.3/2017.

Revista română de biblioteconomie și știința informării, anul 3, nr.4/2007; anul 5, nr.3/2009; anul 9, nr.1, 3-4, 2013.

Legea nr.1 din 5 ianuarie 2011, legea educației naționale.

Legea bibliotecilor nr.334/2002, republicată.

Ordinul nr. 5556 din 7 octombrie 2011 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a bibliotecilor școlare și a centrelor de documentare și informare.

https://www.ifla.org/files/assets/libraries-for-children-and-ya/publications/guidelines-for-childrens-libraries-services-ro.pdf.

http://www.lisr.ro/8-regneala.pdf

https://www.edu.ro

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: SPECIALIZAREA: PROFESOR DOCUMENTARIST LUCRARE DE DISERTAȚIE COORDONATOR ȘTIINȚIFIC, ABSOLVENT, LECTOR UNIV. DR. MAURA GIURA DUMITRU (MIHAI) LENUȚA… [306365] (ID: 306365)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

SPECIALIZAREA: PROFESOR DOCUMENTARIST LUCRARE DE DISERTAȚIE COORDONATOR ȘTIINȚIFIC, ABSOLVENT, LECTOR UNIV. DR. MAURA GIURA DUMITRU (MIHAI) LENUȚA… [306365]

Copyright Notice

MASTER: CONTABILITATE ȘI RAPORTĂRI FINANCIARE , ANUL I [622933]

Lucrarea de licență estenu este unitară, arenu are o structură corespunzătoare, rezolvănu rezolvă [618323]

CAP.3. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII. [304272]

U n i v e r s i t a t e a B o g d a n V o d ă d i n C l u j – N a p o c a [626961]

fr[-iti?:15; liir iiEai]Eit?i: ,.,,. Ro 052012b SOLTAN IV]IHA] ..r r” rr.1.2021 ,T: ’11 12.2018 s,i[i.ii:.,.ti-„;”’ ::” i’i.’ e. :’i:RMrs DE SEDERE… [627829]

Darius -Mihai Roșca [617726]

Copyright Notice

Similar Posts