Specializarea: Profesor de Limba și literatura română [602632]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
Departamentul pentru Pregătire și Perfecționarea Personalului Didactic
Specializarea: Profesor de Limba și literatura română

RECEPTAREA OPEREI LUI MIRCEA ELIADE ÎN ORA DE
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ -LICEU

Conducător științi fic: Conf.univ. dr. Adela Bradea

Autor: Raluca -Georgeta Zbanca -Răucescu -Cozan
Unitatea de învățământ: Liceul Tehnologic Corbu
Localitatea: Corbu
Județul: Harghita

– Oradea2020 –

2
CUPRINS
ARGUM ENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 3
CAPITOLUL I – VIAȚA ȘI ACTIVITATEA ………………………….. ………………………….. …………………….. 4
CAPITOLUL AL II -LEA – ASPECTE ALE OPEREI LUI MIRCEA ELIADE ÎN VIZIUNEA
CRITICILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 9
CAPITOLUI AL III -LEA – LOCUL LUI MIRCEA ELIADE ÎN PROGRAMELE ȘCOLARE …………. 19
III.1 ROMANUL ADOLESCENTULUI MIOP ………………………….. ………………………….. …………….. 24
III.2 DOMNIȘOARA CHRISTINA ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 28
III.3 LA ȚIGĂNCI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 34
III.4 MAITREYI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 37
III.5 NUNTĂ ÎN CER ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 46
CAPITOLUL AL IV -LEA – STRATEGII DIDACTICE ÎN ORA DE LIMBA ȘI LITERATURA
ROMÂNĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 52
IV.1 PROBLEMATIZAREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 54
IV.2 CONVERSAȚA EURISTICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 56
IV.3 ÎNVĂȚAREA PRIN DESCOPERIRE ………………………….. ………………………….. ………………….. 59
IV.4 BRAINSTORMINGUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 62
IV.5 CUBUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 63
IV.6 HOROSCOPUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 64
IV.7 PĂLĂRIILE GÂNDITOARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 67
IV.8 FRISCO ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 69
IV.9 JURNALISTUL – CAMELEON ………………………….. ………………………….. …………………………. 70
IV.10 TEHNICA BLAZONULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 71
IV.11 TURUL GALERIEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 72
IV.12 PORTOFOLIUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 73
IV.13 TEORIA INTELIGENȚELOR MULTIPLE ………………………….. ………………………….. …………. 76
IV.14 MIJLOACE DE INVĂȚĂMÂNT VALORIFICATE ÎN ORA DE LIMBA ȘI LITERATURA
ROMÂNĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 78
CAPITOLUL AL V -LEA – CERCETAREA PROPRIU -ZISĂ ………………………….. ………………………… 79
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 110
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 112

3
ARGUMENT

“Literatura nu e dec ât un aspect al culturii, afirmarea unei poziții spirituale, colective sau
individuale . Cultura e valorificarea și organizarea experiențelor. Literatura nu va fi decât
concretizarea acestor experiențe. ” (Mircea Eliade)

În alegerea temei pentru lucrare a de gradul I a contat pasiunea pentru romanele lui
Mircea Eliade care aduc o viziune nouă în literatura română,atât în privința concepțiilor despre
lume și viață, oglindite în personalitatea eroilor săi, cât și în privința tehnicilor narative care
scenogr afiază aceste concepții.
Scrierile literare ale lui Mircea Eliade se axează pe “experiența trăită”, pe autenticitate,
sub aspect erotic și spiritual și pe fantastic, care reflectă experiența sacrului. În romanele sale
interpretează mituri, introduce conce pte și idei noi, decoruri noi, câștigându -și astfel cititori din
toate domeniile și toate generațiile.
Un alt argument important în alegerea temei este cel de ordin subiectiv -obiectiv , și anume
dificultatea întâlnită la clasă în a -i face pe elevi să perce apă și să accepte romanul de tip subiectiv
în general și romanul lui Mircea Eliade în special. Am constatat, că am ajuns să ne confruntăm
cu o generație foarte pragmatică, foarte ancorată în concret, care nu acceptă cu ușurință ideea de
trăire la nivelul c onștiinței, ideea de eliberare prin confesiune, reflecția asupra propriei persoane,
deci în principal nimic din ceea ce este propriu unui roman subiectiv. Ne dorim să cercetăm și să
găsim metode cât mai potrivite prin care să îi facem pe elevi să înțeleagă și să aprecieze opera lui
Mircea Eliade, mai ales datorită aprecierii proprii pentru această operă. Elevii au nevoie să
înțeleagă și să iubească romanele nu neapărat pentru a obține rezultate foarte bune la examenul
de bacalaureat, motivul obișnuit pentru care ei învață literatura, ci în primul rând pentru a
cunoaște viața și altfel, pentru a se cunoaște mai bine pe ei înșiși.
Am observat că majoritatea elevilor preferă literatura fantastică, deși în cei patru ani de
liceu sunt foarte puține texte fantas tice pe care le studiază. De aceea, proza fantastică scrisă de
Mircea Eliade, în special Domnișoara Christina și La țigănci , le-a stârnit interesul pentru că

4
autorul introduce fantasticul în obișnuit, îl ascunde în banalitatea cotidiană, dezvăluindu -l în m od
progresiv.
În lucrarea de față am valorificat metode și strategii didactice activ -particip ative, prin
intermediul cărora , receptarea prozei lui Mircea Eliade, dar și a literaturii în general va deveni
mai eficientă. Am observat că orele de literatură devin mai atractive când se pune accent pe
metodele interactive, prin aducerea în sala de clasă a tehnologiei, a mijloacelor multimedia.
Acestea conferă elevului certitudinea propriei implicări în învățare, îl responsabilizează, îi
stimulează operațiile gâ ndirii.

5
CAPITOLUL I – VIAȚA ȘI ACTIVITATEA

Romancier, eseist, filozof, istoric al religiilor, Mircea Eliade s -a născut la 9 martie 1907
în București și a murit în 1986, la Chicago, ducând cu el dragostea și dorul față de țară, de spre
care povestea sora savantului, Corina Alexandrescu.
A fost al doilea fiu al lui Gheorghe Eliade, căpitan de infanterie și al Ioanei, fiica unei
familii de negustori din sudul țării. În Memorii , Mircea Eliade își mărturisește originea “dintr -o
familie de răzeși moldoveni și un hangiu de la Dunăre sau de la Olt. Tatăl bunicului din Tecuci
fusese răzeș și mă mândream că eram doar a treia generație de la opinci, că, deși născut la oraș,
eram încă atât de aproape de talpa țării.”
Copilăria și -a petrecut -o , urmându -și tatăl în mutările impuse de serviciu, în Râmnicul
Sărat, Cernavodă și București. Urmează școala din Strada Mântuleasa, iar cursurile liceale la
Colegiul Spiru Haret, unde la sfârșitul primei clase este amenințat cu repetenția, fiind corigen t la
limba română, franceză, germană. Devine interesat de științele naturii și de chimie. Își
organizează un program de studii riguros, studiind literatura română și universală. În ciuda
tatălui său care era îngrijorat de faptul că -și pune în pericol veder ea și așa slabă, Eliade citește cu
pasiune, preferând scrierile lui Honoré de Balzac și nuvelele lui Giovanni Papini. Este interesat
de filozofie, studiază sanscrita și persana. Va publica articole științifice și va traduce din reviste
franceze, italiene, germane. Cu povestirea fantastic ă, Cum am găsit piatra filosofică, premiată în
anul 1921, va începe seria succeselor tânărului Eliade.
În anul 1925 se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie din București, având ca
profesori personalități marcante al e culturii române, printre care pe Nae Ionescu, titular al
Catedrei de Logică și Metafizică, care avea să aibă o influență decisivă asupra carierei sale.
Recunoscând talentul și cunoștințele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu este cel care îi dă o slujbă
în redacția ziarului Cuvântul. Nu studiază numai filozofia și literele, ceea ce studiau colegii săi.
El este atras de învățarea limbilor străine exotice, de studiul popoarelor primitive,de mituri, de
Orient. India și practicile yoga îl atrag de timpuriu, desp re care începe să scrie în ziare, devenind
o personalitate pe care profesorul său conta. S -a aflat în fruntea generației sale, iar acest lucru nu
ar fi fost posibil fără vocație și ambiție.

6
În 1928, în timp ce se afla pentru trei luni la Roma, trimite o c erere de bursă pentru studii
de filozofie în India, filozofia indiană devenind o altă pasiune a lui Mircea Eliade. După
susținerea tezei de licență, pleacă în India, la Universitatea din Calcutta, unde va studia filozofia
hindusă și sanscrita cu profesorul Dasgupta, în casa căruia va locui la început, îndrăgostindu -se
de fiica acestuia, Maitreyi, fapt ce va constitui punctul de plecare al romanului cu același nume,
pe care îl va publica în anul 1933. “În fond, marea aventură indiană petrecută la vârsta de 2 0 de
ani a ascultat aceeași chemare a Orientului, personificat de India eternă. A studia arhaitatea la
originile ei, a căuta tradițiile universale acolo unde ele au rămas încă vii, întorcând spatele
Europei civilizate -iată proiectul juvenil căruia Elia de i s-a consacrat cu entuziasm. ”1 În acest
timp trimite articole în țară despre experiența indiană, corespondează cu prietenii și familia, scrie
romanul Isabel sau apele diavolului și prima parte a romanului Lumina ce se stinge.
Întors în țară, în anul 1931, va constitui împreună cu Mircea Vulcănescu, Marcel Iancu,
Mihail Sebastian, Constantin Noica, Emil Cioran, gruparea Criterion , publicând și revista cu
același nume, de cercetare spiritualistă.
Va publica romanele Întoarcerea în rai, Lumina ce se stinge, Domnișoara Christina,
Nuntă în cer, Secretul doctorului Honigberger.
„De la mijlocul anilor `30, Eliade, aparținând de grupa din jurul lui Nae Ionescu a
îmbrățișat ideologia Mișcării Legionare, în cadrul căreia devine un activist cunoscut. Acest lucru
s-a manifestat în mai multe articole pe care le -a scris pentru diferite publicații, printre care și
ziarul oficial al Mișcării, „Buna Vestire”, dar și prin campania electorală pentru alegerile din
decembrie 1937.
Eliade a fost arestat pe data de 14 iulie 19 38 în timpul unei campanii împotriva Gărzii de
Fier, campanie autorizată de regele Carol II. La vremea arestării tocmai publicase „Provincia și
legionarismul” în „Vremea”, ministrul de interne, Armand Călinescu, considerând că Eliade ar fi
autor de propaga ndă legionară”.2 A fost eliberat pe 12 noiembrie 1938. Ulterior s -a distanțat de
această ideologie, evitând să se refere la această perioadă din tinerețea sa.

1 Mircea Zamfir, Mircea Eliade, revista Viața Românească, 4/2017
2 Marioara Dobrinescu, Despre fantastic și nu numai în operele lui Eliade și nu numai , Rovimed Publisher, BACĂU
2015 ,pag.8

7
În 1940 a fost numit atașat cultural pe lângă Ambasada României la Londra, iar din 1941,
la Lis abona, unde va rămâne până în 1945. Se stabilește la Paris, va preda la Ėcole des Hautes
Ėtudes din Paris, va publica Traité d’ histoire des religions, Le mithe de l’eternel retour, La
chamanisme. În 1942 Mircea Eliade și -a revăzut țara pentru ultima dată, când a venit pentru zece
zile la București, dorind să -i transmită Mareșalului Antonescu mesajul de la Salazar.
În anul 1956, la cea de -a treia invitație ce i -a fost făcută de celebrul Joaquim Wach, șeful
catedrei de istorie a religiilor de la Universita tea din Chicago, Eliade pășește pentru prima dată
pe tărâm american, locul unde va cunoaște apogeul carierei și va rămâne aici, până la sfârșitul
vieții sale. Chiar dacă primul an nu a fost tocmai facil datorită dificultăților de adaptare, această
țară îi va oferi îndeplinirea unui vis, acela de a deveni un savant de talie mondială. Inițial, începe
cu un curs de yoga, iar studenții de dovedesc foarte interesați si receptivi, apoi decanul Facultății
de Teologie îi oferă: cinci -șase luni de curs pe an și cond ucerea departamentului de Istorie a
Religiilor, convingându -l astfel să rămână pentru totdeauna. Urmează de aici înainte un program
de șase luni în America și alte șase în Europa, unde va ține o mulțime de conferințe si congrese,
care încununând activitate a sa științifică îi aduc notorietatea.
Chiar dacă cunoscuse deja celebritatea, el își deplânge destinul de ,, veșnic călător ”, fiind
întotdeauna cu valizele pregătite, fără a avea un loc al său, dar cel mai tare mâhnindu -l lipsa
timpului pe care să -l dedice scrisului și cititului: ,,… Dar mai mult decât toate, mă întristează
faptul că încă pentru multă vreme nu voi mai putea scrie și citi în voie. Visez uneori la o lungă,
nesfârșită vară în care să mă las deșteptat în fiecare dimineață de bucuria că zi ua va fi numai a
mea, că voi putea, dacă vreau s -o risipesc, sau s -o mistui întreagă într -o carte. ”
A obținut titlul Doctor Honoris Causa la cele mai prestigioase universități din lume și
Premiul Academiei Franceze pentru întreaga sa creație, doar în România este atacat și denigrat
continuu, cel mai frecvent pentru presupusa sa ideologie reacționară, singurul răspuns a lui
Eliade fiind, doar elogiile necontenite aduse poporului român ori de câte ori era invitat pentru a
ține prelegeri în diverse col țuri ale mapamondului.
A continuat să scrie Pe strada Mântuleasa, Noaptea de Sânzâiene, În curtea lui Dionis,
iar principalele lucrări științifice au fost traduse și în alte limbi. Reputația sa crește cu fiecare an
și cu fiecare nouă lucrare, fiind premi at și recunoscut.

8
În 1960 începe să scrie Memorii , deoarece credea că “autobiografia este, astăzi, singura
care trebuie cu orice preț scrisă. Toate celelalte lucrări mai pot aștepta. ” Spre deosebire de
Jurnal , care relatează evenimente, stări de spirit, Memoriile selectează esențialul din perspectiva
trecerii timpului, prezentând evoluția unei personalități remarcabile, dar și imaginea unei epoci
culturale, politice, istorice. Cartea este structurată în șase părți și relatează primii 53 de ani din
viața s criitorului , începând cu copilăria bucureșteană, impactul pe care l -a avut războiul asupra
lumii sale, preocupările adolescentine. Descrie elita socială din acele vremuri, locurile în care a
ajuns, oamenii pe care i -a întâlnit, care i -au influențat caract erul.
Între 1976 -1979 va publica Istoria credințelor și ideilor religioase , lucrare ce îl va
impune definitiv în palmaresul savanților secolului XX. Continuă să scrie ș i literatură, nuvele
fantastice , memorii, în limba română, conform hotărârii sale de a -și scrie textele literare în
această limbă, spre deosebire de textele științifice.
„Mircea Eliade a ajuns la o maturizare intelectuală deplină după ce s -a stabilit în
străinătate, odată cu integrarea sa în mediul cultural francez și, apoi, în cel americ an. Lucrările de
specialitate pe care le -a publicat în această nouă etapă biografică – lucrări care i -au adus
supranumele de ”savantul simbolurilor” – se remarcă prin modernitatea viziunii, printru -un
desăvârșit profesionalism, prin firescul exercitării au torității în domeniul istoriei religiilor și al
altor științe umaniste. Nu același lucru se poate spune despre textele literare. Fiind scrise în
limba română, ele aparțin în continuare – stilistic – tinereții autorului.
Mircea Eliade a evoluat în ipostaza de om de știință, nu și în cea de scriitor. Odată cu adoptarea
unor limbi de circulație internațională ca mijloc curent de exprimare s -a emancipat; ca utilizator
de limbă română a rămas același. Între Maitreyi ș i Noaptea de Sânziene , între Domnișoara
Chris tina și La Țigănci, între Șarpele și Pe strada Mântuleasa … nu sunt deosebiri esențiale în
ceea ce privește modul de a scrie. Ca scriitor, Mircea Eliade se lasă pur și simplu în voia
imaginației, fără un plan de construcție în minte, fără sentimentul respo nsabilității pedagogice
față de cititor. Inventează , inepuizabil, noi situații și întâmplări, face din scris o succesiune de
reverii.”3

3 Alex Ștefănescu, Istoria literaturii contemporane 1941 -2000 , Editura Mașina de scris, București, 2005 , pag. 115

9
Filosoful român avea să -și găsească sfârșitul, pe un pat de spital, alături de discipolii săi
și de soția sa Christine l, care l -a ținut de mână și i -a citit până în ultima clipă. ”Dar destinul
hotărâse altfel”, așa se încheie ultimul volum al Memoriilor lui Eliade. Împreună cu soția sa,
Eliade își propusese să se întoarcă în Franța pentru doi ani, pentru a se putea reveni în SUA cu o
viză de imigrant permanent. N -a fost să fie așa. O oboseală nefirească și apoi simptomele unui
accident vascular aveau să -l trimită pe Eliade, în seara zilei de 15 aprilie 1986, la Spitalul
Universitar din Chicago. Soția sa l -a însoțit și avea să rămână în rezerva de la ”Intesive Care
Unit” până când și -a dat ultima suflare. Despre aceste ultime clipe din viața filosofului român
impresionant, menționează Petru Culianu, a fost devotamentul lui Christinel care a refuzat să
părăsească rezerva în c are zăcea soțul său zile la rând. I -a citit chiar din scrierile sale, conștientă
fiind că Eliade, dacă ar fi putut, nu s -ar fi despărțit nici în ultima clipă de cărțile pe care atât de
multe le -a îndrăgit. De altfel, așa a și fost găsit de Christinel în se ara în care a fost răpus de
accidentul vascular cerebral, pe fotoliu, în mână cu cartea lui Emil Cioran ”Exercices
d’admiration”. Agonia lui Mircea Eliade a durat opt zile, astfel că în data de 22 aprilie 1986, la
orele 9.40, filosoful român se stingea din viață, la vârsta de 79 de ani, fiind incinerat a doua zi.
Mircea Handoca spunea despre Mircea Eliade “că a fost un om ca toți oamenii, din carne, oase și
sânge. Scânteii geniului cu care l -a înzestrat natura i s -a adăugat o fantastică putere de m uncă și o
voință supraomenească. ”
Mircea Eliade este al nostru, al românilor , întregind spiritualitatea românească și pe cea
universală.

10
CAPITOLUL AL II -LEA – ASPECTE ALE OPEREI LUI MIRCEA ELIADE ÎN
VIZIUNEA CRITICILOR

Scrierile lui Mircea Eliade repre zintă două tendințe ireconciliabile: pe de o parte
experiența, autenticitatea, trăirea nemijlocită, intensă a realității, mai ales sub aspect spiritual și
erotic, pe de altă parte fantasticul, reflectând experiența sacrului.
Cu privire la prima tendință, George Călinescu afirmă că : “ Mircea Eliade reprezintă cea
mai integrală (și servilă) întrupare a gide -is-mului la noi. ”4 Aprecierea se referă la faptul că
pentru romancierul Mircea Eliade, ca și pentru scriitorul Andre Gide, sensul artei este
“cunoașterea (înțelege instruirea de esențe pe cale mitologică)”. Artistul trăiește intens “răul și
binele eliberându -se de amândouă, rămânând cu o intactă curiozitate” și “își notează cu
răceală experimentele în «caiete»”. “Orice rând trebuie să fie «autentic» (docum entar în sensul
semnificației interioare) și atunci stilul e un fel de a te prefera pe tine adevărului”.5
Referindu -se la scrierile lui Mircea Eliade, Eugen Simion afirma: “ Eliade nu are , în
literatură, cum nu are nici în domeniul științei, o po ziție co modă. Este , de la un punct al
evoluției, împotriva curentului, se hrănește cu mituri și cultivă himere într -o proză voit inactuală,
ușor savantă (prin abundența de situații paradoxale, semne, coincidențe stranii), prea statică și
conservatoare pentru spiri tele în avang ardă”.6
Criticii străini îl apreciază pe Eliade ca erudit, ca personalitate preocupată de istoria
religiilor, mai puțin pentru proza sa. De asemenea, criticii români îi reproșează substanța
operei,prolificitatea romanelor. Al. Paleologul, de exemplu, îl situează sub marile creații ale
anilor 30. Eliade este diferit, el a mitizat lumea secolului al XX -lea, a creat pentru prima dată
personaje de tipul tânărului european care descoperă Asia, tineri intelectuali tragici și revoltați
față de condi ția lor, “ a creat înaintea lui Camil Petrescu personajul care trece printr -o dramă a

4 George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent , Ed. Minerva, B ucurești, 1986, pag.957
5 Idem , pag. 958
6 Eugen Simion, Mircea Eliade Nodurile și semnele prozei , Ed. Univers Enciclopedic , București,2011, pag. 465

11
spiritului și poate muri din dragoste pentru un concept”7, femeia strigoi. El a înnoit proza
românească, el a fost altfel. În Arca lui Noe , Nicolae Manolescu afirma că „M ircea Eliade
revendică pentru roman dreptul de a înfățișa și altceva decât fazele unui sentiment , și anume pe
acelea ale unei inteligențe. <<Nu înțeleg – conchidea el – de ce ar fi roman o carte în care s -ar
descrie lupta unui om viu cu propriile gânduri sau viața unui om între cărți și vise.>> Prima țintă
a acestei critici o constituie, așadar, limitarea psihologiei (ca obiect al romanului) la sufletul
comun și interior, cu excluderea unor zone esențiale ale conștiinței. Nu e greu să recunoaștem în
prejud ecata combătută de Mircea Eliade un fel de scorie a teoriilor despre roman de ieri și de
azi.”8
Pentru Mircea Eliade, „ mitul relatează o întâmplare sacră, adică un eveniment
primordial care s -a petrecut la începuturile Timpului. Relatarea unei întâmplări sacre
echivalează însă cu dezvăluirea unui mister, pentru că personajele mitului nu sunt ființe umane,
ci zei sau Eroi civilizatori, așa că gestele lor sunt asemenea unor taine, pe care omul nu le -ar fi
putut cunoaște dacă nu i -ar fi fost dezvăluite. Mitul este deci povestea a ceea ce s -a petrecut in
illo tempore, relatarea a ceea ce zeii sau ființele divine au făcut la începuturile Timpului.”9
Autorul consideră că numai prin întoarcerea la societățile primitive pot fi înțelese faptele mitice.
Ambiția lui Mircea Eliade este de înțelege sacrul în propria sa modalitate ontologică, pentru că
vorbește despre ceea ce s -a petrecut cu adevărat, pentru că „ sacrul este realul prin excelență.
nimic din ceea ce ține de sfera profanului nu ia parte la Ființă, pentru că profanul nu a fost
întemeiat ontologic de mit. ” 10
Mircea Eliade înțelege prin sacralitatea absolută un aspect al mitului, deoarece înfățișează
activitatea creatoare a zeilor. De asemenea, fiecare mit arată cum a ajuns să existe un fapt, o
realitate, o cr eație. Mitul este un fapt de cultură, care nu trebuie depreciat, deși de cele mai multe
ori este considerat ficțiune. Mitul se petrece într -un timp atemporal, într -un moment fără durată.
Privitor la recitirea miturilor, Mircea Eliade afirmă: „ recitirea mi turilor nu rămâne fără
consecințe pentru cel ce le rostește și pentru cei ce le ascultă. Prin simpla narare a unui mit ,

7 Idem, pag 464
8 Nicole Manolescu, Arca lui Noe, Ed. Gramar,București, 2007, pag. 456
9 Mircea Eliade, Sacrul și profanul , Ed. Humanitas , București,2019, pag. 73
10 Idem, pag 74

12
timpul profan este – cel puțin simbolic – abolit: povestitor și ascultători sunt proiectați într -un
timp sacru și mitic.(…) Un mit îl d esprinde pe om de timpul lui , din timpul lui individual,
cronologic, proiectându -l , cel puțin simbolic, în Marele Timp, într -un moment paradoxal care
nu poate fi măsurat pentru că e lipsit de durată. Ceea ce înseamnă că mitul implică o rupere de
Timp și de lumea înconjurătoare, că realizează o deschidere către Marele Timp, către Timpul
sacru.”11
Totul se învârte în jurul mitului când este vorba despre antropologia lui Eliade, vrând
astfel să impună ideea de sacralitate a omului, faptul că omul este o sum ă de mituri.” Ar trebui
să-i fim recunoscători că într -un secol însângerat de totalitarism și de sisteme ideologice care se
contestă sălbatic, el gândește omul ca o ființă care poate recâștiga sensul globalității lumii și
poate învinge violențele istoriei. Încă o dat ă, cum? Redescoperind miturile… ”12 Prin
redescoperirea miturilor, Eliade gândește renașterea literaturii moderne, dorind ca literatura să –
și asume sacrul, deoarece omul modern este un purtător de semne. Consideră literatura ca fiind
fiica mitol ogiei, de la care preia și funcția de a povesti și funcția salvatoare, pentru că așa cum
mărturisea autorul, în situații grele oamenii au supraviețuit prin povestiri.
Mircea Eliade afirma că nu poate înțelege literatura, romanul fără spontaneitate, făr ă
autenticitate, fără autenticitatea trăirii.” A fi autentic presupune, ca factor esențial, trăirea
existenței ca atare. De aici a apărut conceptul de trăirism , inventat în deriziune de Șerban
Cioculescu pentru a ironiza pe tinerii care, nemulțumiți de con ceptele filosofiei de școală, voiau
să impună o filosofie a ființei bazată pe actul trăirii. Conceptul și -a pierdut sensul umoristic și
reprezintă o variantă românească a Lebensphilosophie – ei și reprezintă, prin eseistica generației
lui Eliade, o formă a existențialismului european .”13
Una dintre obsesiile fundamentale care domină creația lui Mircea Eliade este posibilitatea
ieșirii din timp, derivând di n credința că anularea istoriei , a cronologiei este posibilă. “Iluminarea
instantanee, saltul paradoxal în afara Timpului, se obține printr -o îndelungă disciplină, care
comportă atât o filozo fie, cât și o tehnică mistică. ”14

11 Mircea Eliade, Imagini și simboluri , Ed. Humanitas , București, 2019, pag. 65
12 Eugen Simion, Mircea Eliade Nodurile și semnele prozei , Ed. Univers Enciclopedic , București 2011, pag. 232
13 Idem, pag.51
14 Mircea Elia de, Imagini și simboluri , Ed. Humanitas, Ed. Humanitas , București, 2019, pag.93

13
Întreaga operă a lui Mircea Eliade este pusă sub semnul timpului istoric și sub semnul
dragostei ca ritual inițiatic.
O explicație a sentimentului de iubire în viziunea lui Mircea Eliade se regăsește în
romanul Nuntă în cer “ Mă întreb , bunăoară, dacă nu cumva în ziua când am început să iubesc
nu s-a întâmplat ceva lângă mine, ceva pe care eu nu l -am văzut sau pe care nu l -am înțele s și
prin ignorarea căruia m -am abandonat, fără luciditate, cu totul iresponsabil, întâmplărilor. Te
trezești că ai devenit ceva, aproape fără să -ți amintești începuturile acestei transformări. ’’15
Prin intermediul mitului, care devine o cheie de interpre tare a ființei, a lumii, a sentimentelor, in
același roman, Mircea Eliade explică ideea de cuplu, de jumătate, legătura dintre eros și
nemurire: “…un om n -ar putea supraviețui așa cum este, rupt în două singur. Viața are sfârșit
aici, pe pământ, pentru că e fracturată,despicată în mii de fragmente. Dar cel care a cunoscut ca
mine, desăvârșita integrare, unirea aceea de neînțeles pentru experiența și mintea omenească, știe
că de la un anumit nivel viața nu mai are sfârșit, că omul moare pentru că e singur, e despărțit,
despicat în două, dar că printr -o mare îmbrățișare se regăsește pe sine într -o ființă cosmică,
autonomă și eternă… ”16
Gheorghe Glodeanu afirma că “ unul dintre mesajele cele mai importante ale prozei lui
Mircea Eliade este acela al considerării iubirii adevărate ca o modalitate a depășirii timpului, ca
o formă a nemuririi.”17 Numai prin fidelitate și asceză dragostea atinge o intensitate necunoscută
și învinge timpul și chiar moartea.
În proza lui Eliade , povestea lui Tristan și Isolda este de s invocată, considerând -o cea mai
populară poveste de dragoste din evul mediu. De exemplu, dac ă ne referim la obstacolul exterior
prezent în această poveste, putem să spunem că îl constituie căsătoria Isoldei , dublată de cea a
lui Tristan. În Noaptea de Sânz iene situația e inversată, Ștefan e cel deja căsătorit în momentul
întâlnirii lor, apoi intervine logodna Ilenei cu Tony, ca să -l uite pe Ștefan și căsătoria c u doctorul
Bernard. De asemenea, evenimentele istorice , lagărul, războiu l, reprezintă tot un obst acol, dar
hotărâtor rămâne obstacolul interior. Acest motiv al obstacolului este des regăsit în proza lui
Eliade. Moartea iubirii din celebra poveste de dragoste este simbolizată la Eliade de moartea

15 Mircea Eliade, Nuntă în cer , Ed. Tana, 2007, pag.8
16 Idem, pag.9
17 Ion Neagoș, Mircea Eliade – Mitul iubiri i, Ed.Limes, 2016, pag.109

14
iubitei, de pierderea ei. De exemplu, moartea iubirii prin eros o găsim în Domnișoara Christina:
“<<simțea cum fierul pătrunde în carne și cum palpită drugul despicând. Tremura, căci
străpungerea aceasta înceată îl cufunda alene în delir, într -o înspăimântată nebunie.>> El
provoacă moartea strigoiului, vizi bilă în spasmul Siminei(care se înfioară, apoi trupul i se
înțepenește și pupi lele i se răstoarnă spre frunte ), amintindu -l pe cel al Unei, din Întoarcerea din
rai. Egor aude glasul tot mai îndepărtat și trist al Christinei strigându -l și înțelege că a răma s
pentru totdeauna singur, că nu o va mai întâlni niciodată. Trezindu -se la hotel după noaptea
petrecută împreună la casa pădurarului (cabana inițiatică, dar și cea din Tristan și Isolda) , fără
să-și mai poată aminti ceva, nici măcar figura Euridicei, Pan dele va înțelege mai târziucă
amnezia aceasta exprimă, << într -un fel cât se poate de concret>>, moartea ei: <<pentru mine
Euridice a murit definitiv, așa cum ea n -a murit niciodată pentru Orfeu….>> ”18
Asceza este cea care poate realiza miracolul ridicări i la ultima treaptă, cea a spiritului.
“Carnea de zăpadă a Christinei exprimă tocmai paradoxul încercării de a atinge transcendentul
prin carnal. Egor ar vrea să se topească în această puritate, dar îi descoperă Christinei rana,
păcatul (legătura cu vechil ul, țăranii) – sexualitatea și mortalitatea. Același lucru i se întâmplă lui
Ștefan , amintirea legăturii Ilenei cu Tony îi anulează acesteia puritatea de icoană : << Voiam să
cred că cineva poate rămâne imaculat pe acest pământ, că Spiritul nu cedează înt otdeauna
trupului, așa cum se întâmplă cu noi, oamenii mărunți și păcătoși.>>Doamna trubadurului era
însă, ca și Isolda,căsătorită, deci nu conta relația ei carnală cu celălalt(cum nici faptul că Maitreyi
se dă vânzătorului de fructe nu -i alterează iubirea ), ci calitatea celor doi amanți. Păcatul este, în
realitate, al lui E gor și al lui Ștefan, pentru că , orbiți de dorință ei nu mai văd în femeie decât
vrăjitoarea, uitând zâna. ”19
Bucuria păgână a vieții coexistă cu asceza iubirii. Păcatul nu poate fi isp ășit, iubirea nu
poate fi împlinită decât prin asceză, asemănătoare cu motivul căutării: “Ai să mă cauți până la
sfârșitul pământului și n -ai să mă mai găsești”, îi spune Ileana lui Ștefan. Ideea reîntâlnirii
dincolo de moarte , ideea poveștii lui Tristan și al Isoldei, apare în proza lui Mircea Eliade.
Ion Neagoș surprinde ideea iubirii legată de moarte, sugerată în momentul sărutului
inițiatic “ când Ileana simte că se sufocă și se zbate gemând, pentru a fi apoi deconspirat de

18 Idem , pag. 121
19 Idem, pag.124

15
Ștefan: << Aș fi vrut să t e mai pot săruta o dată, o singură dată, lung, prinzându -ți gura toată, fără
să te mai las să respiri, până ai fi căzut…>> Laitmotivul acestei înaintări înspre moarte îl
constituie însă mașina Ilenei, cea care trebuie să dispară la miezul nopții de Sânzien e, pe care
Ștefan o vede la prima lor întâlnire și încă de câteva ori, pe care o recunoaște în taxiul luat la un
moment dat. Dublul înțeles al acestei imagini (cum îi spune Ileana )e dat, pe de o parte, de ideea
accidentului și pe de altă parte, de inexpli cabila bucurie cu care privește,închipuindu -și-o, cheile
mașinii Ilenei, de emoția cu care zărește taxiul (amintind de aceea a lui Gavrilescu atunci când
pătrunde la țigănci), dar mai ales de beatitudinea cu care intră î n el… Identificarea obsesiei
morț ii cu asceza răzbate tot din cuvintele Ilenei referitoare la imaginea mașinii: << O nălucire în
care n -ai crezut nici tu la început , dar în care te -ai încăpățânat să crezi cu furie, cu deznădejde,
nutrind -o din propria ta viață, dându -i sângele și sufletul t ău ca s -o faci să trăiască, s -o faci să
rămână acolo, în fața ta, lân gă tine, întotdeauna lângă tine , până când…Până când ai crezut că nu
mai poți trăi fără ea, că imaginea aceea e viața ta, norocul tău, fericirea ta, destinul tău… >>”20
Fantasticul repre zintă o categorie , o modalitate estetică pe care scriitorul o utilizează
pentru a construi un anumit univers fictiv. Conceptul de fantastic se definește în raport cu cele de
real și de imaginar. Roger Caillois consideră că fantasticul “instituie o ruptură în ordinea
realității, o irumpere insolită, aproape imposibilă în lumea reală, generând spaima ca emoție
specifică”, în timp ce Tzvetan Todorov îl definește ca un “gen literar a cărui specificitate constă
în ezitarea cititorului în fața unui fenomen ce pa re a contrazice ordinea normală a lumii.” Această
dublă dimensiune a fantasticului, care implică o strategie narativă și o perspectivă a receptării
specifice, determină caracteristicile prozei fantastice.
Termenul fantastic este împrumutat prin filieră fr anceză, din latinescul
phantasma=fantasmă, plăsmuire, din aceeași familie semantică cu fantezie, imaginație creatoare,
liberă de a născoci și inventa orice.
Tzvetan Todorov definea fantasticul ca fiind “ezitarea cuiva care nu cunoaște decât
legile natu rale pus în față în față cu un eveniment în aparență supranatural. .. Textul trebuie să -l
oblige pe cititor a considera lumea personajelor drept o lume a ființelor vii astfel încât el să ezite
între o explicație naturală și una supranaturală a evenimentelo r evocate. Apoi , această ezitare

20 Idem, pag.134

16
poate fi de asemenea împărtășită de unul dintre personaje: astfel rolul cititorului este, ca să
spunem așa, încredințat unui personaj și, în același timp, ezitarea capătă o reprezentare , ea
devine una din temele operei; în cazul unei lecturi naive cititorul real se identifică cu personajul.
În fine, o ultimă condiție cere cititorului să adopte o anumită atitudine față de text: să refuze atât
interpretarea alegorică, cât și pe cea poetică.”
Un text fantastic se recunoașt e după intenția scriitorului și reacția cititorului . Cititorul
este cel care percepe caracterul fantastic al unui text din ezitarea lui constantă între o explicație
naturală (straniu) și o explicație supranaturală (miraculosu l). Povestirea fantastică se referă cel
mai adesea la lumea lăuntrică, problematică a personajului, care nu știe cum să citească
întâmplările prin care trece, la puterea imaginației sale de a crea alternative și lumi paralele lumii
reale. Eroul e pus în fața unei enigme , a unui mist er ce nu poate fi dezlegat. Singura certitudine a
eroului și a cititorului este interogația care naște angoasa, frica de necunoscut. De aceea, orice
operă fantastică presupune fiorul, terifiantul, o stare psihică tensionată propice receptării
misterului, i nexplicabilului.
Lumea fantastică se plasează între real și imaginar. Ea are legi proprii, o atmosferă
insolită și presupune un anumit fel de a o percepe, de a te pune în relație cu ea.
Povestirile fantastice au fost scrise din vechime, de exemplu basm ele, povestea Graalului,
legendele mitologice. Literatura fantastică propriu -zisă se dezvoltă mai ales începând cu
romantismul: Jean Paul – Cometa , Hoffmann – Urciorul de aur , E. A. Poe – Prăbușirea Casei
Usher, Hruba și Pendulul .
Marioara Dobrinescu rea lizează o posibilă clasificare a fantasticului: “ fantasticul
contemporan – într-o lume contemporană și familiară personajele sunt confruntate cu
evenimente iraționale; horror – în contextul fantasticului contemporan personajele se confruntă
cu morți viole nte, provocate de forțe oculte, oricât de mult ar fi scoasă în evidență latura aceasta
sanguinară, ele vor să producă groază mai mult decât să vorbească limba fantasticului;
fantasticul medieval – lumea respectivă are o tehnologie și un sistem social care amintesc de
Evul Mediu, dar elementele de magie și creaturile ce apăreau în legende sau mituri sunt reale.
Ele reprezintă un fel de basm revizitat. ”21

21 Marioara Dobrinescu – Despre fantastic în operele lui Mircea Eliade și nu numai , Rovimed Publishers, Bacău,
2015, pag.35

17
Cronologic, primul autor de proză fantastică românească de certă valoare este Mihai
Eminescu, considerat și creatorul genului la noi în țară. Unele teme și motive impuse de
Eminescu în proza fantastică vor fi reluate numai de Mircea Eliade.
“Ceea ce surprinde la Mircea Eliade, încă din copilărie, este imaginația debordantă,
extraordinara capacitate de autos ugestie. Este epoca în care inventarea continuă de noi întâmplări
traduce nevoia existențială a ieșirii din cotidianul cenușiu și previzibil. De aici până la
conștientizarea faptului că, sub puterea inspirației, poate să scrie la fel de ușor ca și cum ar
urmări evenimentele imaginate pe ecranul său interior nu mai este decât un pas. Asemenea vise
în stare de veghe vor constitui mai târziu o modalitate de a scăpa de ceea ce autorul numește
teroarea istoriei, dar felul lor de a se manifesta concentrează în si ne și tehnica de creație a
scriitorului. ”22
Prima narațiune fant astică este o compunere școlară , despre primăvară cu personaje
inspirate din mitologia populară. Lucrarea sa de debut este Cum am găsit piatra filozofală
(1921), narațiune care îl face conști ent de faptul că a devenit scriitor. Începând cu romanul
Lumina ce se stinge (1934) , proza lui Eliade se îndreaptă către fantastic. Secretul doctorului
Honigberger , Nopți la Serampore dezvoltă tema ieșirii din timp și spațiu cu ajutorul practicii
yoginice. În nuvelele de mai târziu , se întâlnește un fantastic mai pur, autorul se ferește să
introducă sugestia unor elemente supranaturale, magice. De aceea fantasticul lui El iade are un
caracter echilibrat , tulbură ființa, dar nu dezechilibrează. Trecerea de fa ce de la un pla n la altul în
mod imperceptibil , dar pe măsură ce miticul se revelează , ceva se ascunde și misterul se
adâncește. Chiar și moartea apare sub chipul iubitei veșnice. Dintre nuvelele fantastice, s -au mai
impus în mod deosebit: Un om mare, Pe s trada Mântuleasa, În curte la Dionis.
După propria mărturisire, preferința lui Mircea Eliade se îndreaptă către fantasticul de
sursă folclorică,deoarece “acesta te pune în contact direct cu o realitate irațională, dar concretă.”
Nu este mai puțin adevăra t că unele dintre scrierile sale “dezvăluie în mod progresiv fantasticul
în banalitatea cotidiană”, întrucât miturile se manifestă în existența omului. De aceea, la Eliade
mitul, sacrul se manifestă în profan, în faptele obișnuite ale vieții și aceasta pre supune existența a
două planuri paralele și implică ieșirea dintr -un timp și pătrunderea într -altul, prin dereglarea

22 Idem, pag.39

18
mecanismului temporal. Așa se explică faptul că personajele, oameni obișnuiți, sunt atrași într -o
serie de întâmplări inițiatice.
În roman ul Domnișoara Christina , Mircea Eliade afirmă că : “Un roman fantastic nu se
poate baza nici pe atmosferă, nici pe tehnică. În primul rând e nevoie de o acțiune fantastică: de
intervenția unor agenți extra -umani care să transforme un episod într -un destin și o stare
sufletească într -un delir.”
Așa cum observa Marioara Dobrinescu, “Mircea Eliade și -a exprimat în numeroase
rânduri crezul artistic despre literatura fantastică, chiar dacă unele dintre confesiunile sale se
suprapun, reluând sau nuanțând idei ex primate deja anterior. Înainte de toate , trebuie să
menționăm optimismul scriitorului vizavi de viitorul speciei , optimism justificat prin faptul că
romanul clasic și -a epuizat valențele , a devenit transparent și previzibil și, prin aceasta, nu mai
poate capta interesul cititorilor. Un alt motiv care explică interesul constant pentru fantastic este
faptul că acesta îi poate reda omului modern gustul pentru semnificațiile ascunse. Facilitând
accesul către o serie de lumi necunoscute, literatura fantastică dobândește o misterioasă putere de
atracție lectura devenind o antrenantă aventură a spiritului. Am putea adăuga faptul că este vorba
de cititorul rafinat, contemporan cu timpul său, bun cunoscător al experiențelor estetice ale
secolului XX… Ideea de la c are pornește Mircea Eliade este aceea că evoluția științelor pozitive
a dus, în mod treptat, la desacralizarea aproape totală a lumii, fapt ce explică dificultatea
decodificării sacrului în banalitatea înconjurătoare. Di n această perspectivă , teologia <<mo rții lui
Dumnezeu>> dobândește semnificații extreme în ochii filosofului<< deoarece este singura
creație religioas ă a lumii occidentale moderne>> . Ea demonstrează ultimul grad al desacralizării,
ilustrează<< camuflajul desăvârșit al sacrului sau, mai bine zis, identificarea lui cu profanul>>.
”23
Mircea Eliade compară literatura fantastică cu efectele descoperirii unei axiome: “în toate
povestirile mele, narațiunea se desfășoară pe mai multe planuri, ca să dezvăluie în mod progresiv
fantasticul ascuns în b analitatea cotidiană. Așa cum o nouă axiomă revelează o structură a
realului, necuno scută până atunci – astfel spus , instaurează o lume nouă, literatura fantastică
dezvăluie , sau mai degrabă creează universuri paralele. Nu este vorba de o evaziune, cum o c red

23 Idem, pag.46

19
unii filozofi istoricești; deoarece creația – pe toate planurile și în toate sensurile cuvântului – este
trăsătura specifică a condiției umane. ”24
Mircea Eliade” a cultivat deliberat spiritul prozaic într -o proză plină de idei și de
probleme. A reușit . A mai reușit ceva. Să recupereze negativitățile imaginarului românesc:
vrăjile,superstițiile, practicile magice, amneziile lumii moderne. A dus putem spune, în a doua
parte a vieții sale o luptă dură cu mentalitățile timpului și a avut înțelepciunea să a ștepte. Și să nu
facă mult zgomot…”25 Prietenul său , Constantin Noica, spunea că este un caz fără precedent în
cultura română.

24 Mircea Eliade , Jurnal, Ed.Humanitas, București, 2012, pag. 44
25 Eugen Simion, Mircea Eliade Nodurile și semnele prozei , Ed. Univers Enciclopedic , București, 2011, pag. 232

20
CAPITOLUI AL III -LEA – LOCUL LUI MIRCEA ELIADE ÎN PROGRAMELE
ȘCOLARE

Programa școlară este “al doilea doc ument ca importanță – oficială și practică – pentru
organizarea și desfășurarea procesului instruct iv – educativ. Programa școlară, numită uneori și
analitică, detaliază elementele obligatorii de parcurs la o anumită disciplină( modul) devenind
ghidul fund amental al activității cursului didactic.”26
În proiectarea didactică , programa școlară reprezintă elementul fundamental, stabilind
competențele cărora le sunt asociate competențe specifice .
“O privire atentă asupra Curriculumului Național arată că toate programele școlare
elaborate începând cu 1995 au î n vedere, într -un fel sau altul , dezvoltarea competențelor de
comunicare. Aflate la a treia generație , multe dintre programele de studiu pentru învățământul
preuniversitar au avut evoluția marcată de înce rcarea de a integra o abordare mai largă a
competențelor de comunicare, așa cum a fost aceasta propusă în documentele europene.”27
În învățământul liceal , programele de Limba și literatura română pentru clasa a IX -a și a
X-a au următoarele competențe gen erale:
1. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în receptarea și producerea
mesajelor în diferite situații de comunicare;
2. Folosirea modalităților de analiză tematică, structurală și stilistică în receptarea
diferitelor texte literare și nonliterare;
3. Argumentarea în scris și oral a unor opinii în diverse situații de comunicare;
Programele de Limba și literatura română pentru clasa a XI -a și a XII -a au următoarele
competențe generale:
1. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în diferite situații d e comunicare
2. Comprehensiunea și interpretarea textelor
3. Situarea în context a textelor studiate prin raportate la epocă sau la curente literare

26 Ion Negreț – Dobridor, Teoria curriculumului , Ed. Polirom, Iași, 2001, pag.56,
27 Adela Bradea, Introducere în didactica limbii și lit eraturii române , Ed. Universității din Oradea, 2015 , pag.32

21
4. Argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diverse situații de comunicare;
În Nota de prezentare din progr ama de Limba și literatura română se subliniază
finalitățile disciplinei care sunt refl ectate în competențele generale , competențele de comunicare,
să se exprime corect, clar și coerent în limba română. După specialiștii Comisiei Europene,
competența de co municare este definită ca abilitate de a exprima și interpreta gânduri,
sentimente și fapte, atât în scris cât și oral, în cadrul întregului spectru de contexte sociale:
muncă, familie și timp liber .” Documentele europene susțin că utilizarea unei limbi , inclusiv
învățarea ei, implică realizarea unei serii de acțiuni prin care persoanele, în calitate de indivizi și
actori sociali, își dezvoltă un ansamblu de competențe generale, dar mai ales, o competență de
comunicare bazată pe explorarea mijloacelor lingv istice. Astfel, persoanele ajung să utilizeze
competențele de care dispun în contexte și condiții variate , acceptând diferite constrângeri în
realizarea efectivă a comunicării lingvistice, fapt reflectat la nivelul receptării și producerii de
texte în dome nii specifice și al aplicării unor strategii adecvate îndeplinirii sarcinilor.”28
Este accentuat rolul comunicativ -funcțional al disciplinei. Paradigma didactică presupune
studiul integrat al limbii, al comunicării și al literaturii. Competența comunicațio nală nu se
reduce doar la competența lingvistică , ci presupune și deprinderi interacț ionale, adică competențe
socio -lingvistice, socio -culturale.
După Simard, componentele situației de comunicare sunt:
componenta verbală – integrează toate componentel e limbii
componenta cognitivă – se referă la stăpânirea operațiilor intelectuale realizate de
producerea și comprehensiunea limbajului
componenta enciclopedică – se referă la cunoașterea aspectelor lingvistice,
textuale și discursive specifice unui an umit domeniu
componenta ideologică – se referă la capacitatea de a ne situa față de și de a
reacționa la idei, valori, vehiculate prin discurs
componenta literară – trimite la literatură și presupune cunoștințe și capacități de
exploatare a capacități i verbale

28 Idem ,pag. 16

22
componenta socio -afectivă – formată dintr -o rețea de concepte, sentimente și
valori ce influențează comportamentul verbal al individului
“Reprezentarea competenței sub formă de componențe permite selectarea și ierarhizarea
activităților de com unicare în funcție de gradul de complexitate (ex. trecerea de la activități
centrate asupra componentei verbale spre activități ce presupun și prezența componentei literare
și ideologice).29
“Grija unui profesor de limba și literatura trebuie să se concen treze în crearea celor mai
eficiente contexte în care aceste competențe să se dezvolte. Dar un context optim presupune
gândirea și realizarea unor situații de învățare autentice , în care grija pentru texte alese ,
dezbătute,analizate primează , în care liter atura este abordată integrat și raportată la viață, dar și la
contextul universal sau la celelalte componente ale culturii, situații de învățare în care elevii să
interacționeze, încurajați să -și valori fice abilitățile de comunicare , să gândească autonom,
reflexiv și critic, exprimându -și propriile judecăți de valoare.”30 Programa permite explorarea
literaturii, ținându -se cont că prin lectura textelor literare cititorul își poate modifica concepția
despre lume, viziunea asupra lumii.
În clasa a IX -a, progr ama de limba și literatura română este structurată pe domeniul
Literatură din perspectivă tematică. Astfel, conținuturile învățării sunt grupate în două domenii:
I. Literatură, II. Limbă și comunicare . Domeniul Literatură este conceput cu o dominantă pentr u
fiecare an de studiu. În clasa a IX -a, dominanta este Literatura și viața. Domeniul Literatură
propune trei module: 1. Ficțiunea literară, 2. Ficțiune și realitate 3. Literatură și alte arte. În
alegerea textelor se va ține seama, în plus față de criteri ile indicate la fiecare modul de
conținuturi, de următoarele criterii generale: accesibilitate în raport cu nivelul dezvoltării
intelectuale și de cultură generală a elevilor; atractivitate; valoare; varietatea autorilor selectați;
volumul de lecturi propu se pe parcursul întregului an școlar în raport cu timpul disponibil. Se
recomandă ca între textele / creațiile artistice selectate pentru studiu să fie incluse și scrieri din
literatura universală sau filme aparținând cinematografiei universale. Acolo unde consideră
necesar, profesorul poate lărgi numărul de texte pentru studiu. De asemenea, pot fi incluse texte
suplimentare cu caracter ilustrativ.

29 Alina Pamfil , Structuri didactice deschise , Ed. Paralela 45, Pitești, 2007, pag. 67
30 Adela Bradea, Introducere în didactica limbii și literaturii române , Ed. Universității di n Oradea, 2015, pag.19

23
Se recomandă, de asemenea, familiarizarea elevilor cu o serie de concepte noi de estetică,
de teorie literară și de stilistică, cu scopul deprinderii elevilor cu instrumentarul de analiză a
textelor și de comentare a diverselor aspecte ale acestora: temă, motiv, viziune despre lume,
procedeu artistic. Temele propuse sunt :
Adolescența sau Joc și joacă
Familia sau Școala
Iubirea sau Scene din viața de ieri și de azi
Aventură, călătorie sau Lumi fantastice (inclusiv SF)
*Confruntări etice și civice sau Personalități, exemple, modele.
În Anexa programei se găsesc trimiteri la texte literare, dar acestea având d oar caracte r
orientativ, profesorului dându -i-se posibilitatea de a alege textele potrivite pentru temele
propuse. Numele lui Mircea Eliade apare de trei ori, o dată la tema Adolescența, unde se va putea
studia romanul Romanul Adolescetului miop, dar și un fragment din Memorii , cu ajutorul căruia
elevii se vor familiariza cu noțiunea de jurnal intim. De asemenea, pentru tema Lumi fantastice ,
se poate studia un text eliadesc, în programă făcându -se referire la 12.000 de capete de vite ,
bineînț eles profesorul având libertatea de a alege orice text. Pentru tema Iubirea, este propus
romanul Maitreyi.
În clasa a X -a, programa de limba și literatura română este structurată în funcție de
speciile literare. Conținuturile învățării sunt grupate în două domenii: I. L iteratură și II. Limbă și
comunicare. Pentru domeniul Literatură, programa clasei a X -a urmărește aprofundarea studiului
privind principalele tipuri de texte literare; noțiunile și tehnicile de analiză și de interpretare
menite să înlesnească receptarea te xtelor epice, dramatice și lirice, în proză sau în versuri; repere
de ordin istoric, care să ajute la formarea unei viziuni de ansamblu asupra valorilor și evoluției
literaturii române. Modul de prezentare a conținuturilor permite profesorilor și autorilor de
manuale să caute soluțiile optime pentru organizarea parcursului didactic. Cel puțin jumătate
dintre textele selectate vor aparține autorilor canonici din următoarea listă: Mihai Eminescu, Ion
Creangă, I. L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor
Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Călinescu, E.
Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu. Profesorii (autorii de manuale) pot

24
alege și alți autori, ale căror texte ilustreaz ă în mod adecvat și relevant cerințele programei. Deși
nu este autor canonic, Mircea Eliade poate fi studiat la specia literară nuvelă cu textul La țigănci.
Programele pentru clasa a XI -a și a XII -a sunt structurate în funcție de curentul literar,
fenomen ul cultural, urmărindu -se focalizarea pe formarea deprinderilor și competențelor de
documentare ale elevilor; formarea competențelor de lectură ale cititorului avizat, capabil să
sintetizeze trăsăturile definitorii ale unei epoci culturale/ ale unui curent cultural sau literar și
capabil să contextualizeze, să încadreze într -un context cultural larg textele studiate, să identifice
apropierile dintre un text literar și curentele /doctrinele estetice la care poate fi raportat sau
particularitățile care -l indi vidualizează în raport cu acesta. În clasa a XI -a pentru Perioada
interbelică, este propus textul Nuntă în cer , ca roman al experienței.

III.1 ROMANUL ADOLESCENTULUI MIOP

În ultima pagină din Romanul adolescentului miop , Mircea Eliade notează sub form a unei
note explicative: “Eu am să scriu Romanul adolescentului miop . Dar am să -l scriu ca un jurnal al
autorului. Cartea mea nu va fi roman, ci comentarii , note, schițe pentru roman . E singurul
mijloc de a surprinde realitatea, firesc și dr amatic. ”31 Romanul este început în 1921, când autorul
avea 14 ani și ilustrează propriile trăiri și întâmplări din anii de liceu. Va fi publicat postum.
Romanul, deși este scris în perioada adolescenței, este important pentru autor, deoarece
aici încercase pentru prim a dată” să dea o imagine nouă despre psihologia adolescenței, să
folosească înt r-o scriere de tip autobiografic, evident cu mijloacele vârstei , ceea ce mai târziu s -a
numit estetica autenticității și a experienței și să imagineze o nouă construcție de rom an sub
forma unui jurnal al autorului care este, în același timp, și naratorul din text.„32
Tema o constituie vârsta adolescenței autorului –narator – personaj cu neliniștile sale. De
altfel, autorul mărturisea: “Era mai mult decât un roman autobiografic. Voiam să fie în același

31 Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop , Ed. Minerva, București, 1989, pag.7
32 Eugen Simion, Mircea Eliade Nodurile și semnele prozei , Ed. Univers Enciclopedic , București, 2011, pag. 29

25
timp un document exemplar al adolescenței. Îmi propusesem să nu inventez nimic, nici să nu
înfrumusețez – și cred că m -am ținut de cuvânt . ”33
Romanul este structurat în trei părți, alcătuite din capitole cu titluri sugestive.
Ca m odalitate narativă, romanul este construit pe baza epicului pur , având un singur plan
de acțiune, dominat de luciditatea a nalitică a naratorului -personaj , care ilustrează adolescența ca
pe o experienț ă trăită , adesea dureros, în căutarea sinelui, în încerc area de a -și găsi echilibrul
interior. Narațiunea este la persoana I, scrisă sub forma unui jurnal, care devine romanul de mai
târziu.
Incipitul anunță ambiția ado lescentului de a scrie un roman , hotărât fiind să aștearnă pe
hârtie propria viață, pe care crede că o cunoaște foarte bine: “ Pentru că am rămas singur, m -am
hotărât să încep chiar azi Romanul adolescentului miop. Voi lucra în fiecare după -amiază. Nu
am nevoie de inspirație; trebuie să scriu, doar, viața mea, iar viața mi -o cunosc, și la roman mă
gândesc de mult. ” 34 De altfel, titlul primului capitol se intitulează sugestiv “ Trebuie să scriu un
roman” , prezența naratorului fiind atestată de mărcile lexico -gramaticale concretizate prin
desinența verbelor și pr onumelor la persoana I singular , ceea c e denotă implicarea totală a
autorului – narator -personaj la desfășurarea acțiunii și dezvăluirea propriilor trăiri, stări și emoții.
Dorește s ă scrie un roman care “să -l izbăvească de toate și să -i justifice inerția școlară. Jurnalul
din roman ne dă veșt i despre el. Romanul ar trebui să fie <<o răsfrângere comple tă și reală a
adolescenței mele , a adolescenței noastre, o justificare a întregii vieți lăuntrice pe care am viețuit –
o în marginea școlii, în adolescență, și crezând că ies din adole scență…o carte de viață efectiv , o
confesiune brutal de sinceră , o răfuială >> și are convingerea că nu va izbuti. Scrie în acest timp
jurnalul romanului ca atare, și notează într -o simpatică dezordine tot ce -i trece prin minte și i se
întâmplă, fără nici o preocupare expresă pentru literatură. Dar tocmai ignorarea literaturii dă
oarecare valoare literară acestor pagini confesive. Ele spun mult , am impresia despre biografia
tânărului Eliade și spun ceva și despre un posibil personaj adolescent care vrea să iasă din
tiparele tradiționale ale literaturii. ”35

33 Mircea Eliade, Memorii , Ed. Humanitas, București, 2007
34 Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop, Ed. Tana, Curtea de Argeș, 2005 , pag.11
35Eugen Simion, Mircea Eliade Nodurile și semnele prozei , Ed. Univers Enciclopedic , București,2011, pag. 30

26
Decizia adolescentului de a scrie un roman este umbrită de îndoiala că cititorii nu vor fi
interesați de durerea unui adolescent miop, de aceea va trebui să imagineze o poveste de iubire ,
încărcată de înfiorare și suferință . Novice în dragoste, nu poate s ă scrie despre propria poveste și
hotărăște să scrie despre experiența sentimentală a prietenului său, Dinu. Ambiția de a scrie
romanul are legătură și cu profesorii săi de mate matică și germană care îl lăsau , an de an,
corigent. Deseori, la școală se simte deprimat: “ Alții au noroc la fete, și la cărți , și la școală. Eu
am renunțat bucuros la jocul cu fete și la jocul cu cărți numai ca să am noroc la școală. Dar nu
am.”36
Hotărăște ca înainte de a scrie romanul pro priu-zis să țină un jurnal în care să
consemneze viața adolescenților, iar personajele să fie colegii săi, pe care îi cunoaște și îi poate
contura prin intermediul întâmplărilor sau propriilor opinii. Naratorul este preocupat de faptul că
romanul nu are o intrigă, un moment declanșator.
Un prim personaj este Jean Victor Robert, care i se pare naratorului un băiat frumos, dar
“sentimental , mărginit și încrezut”. Robert , alături de Dinu și Perri, prietenii naratorului, îl
îndrumă pe acesta spre o întâlnire. S-a dovedit a fi o întâlnire care a rămas ca o amintire de
coșmar, fiindcă naratorul a spus lucruri străine sufletului său, a făcut gesturi care nu -l defineau.
Intră în narațiune și alți colegi . Pake este tovarășul său de excursii, Marcu , care citește tot timpul,
chiar în orele de curs. Profesorul de istorie îl prinde și îl elimină trei zile care au fost fericite
pentru acesta, deoarece citea în parc. Prietenia lor se consolidează datorită operei marelui scriitor
Balzac.
Pentru că nu învățase nimic tot an ul, teza la matematică din ultimul trimestru provoacă
mustrări de conștiință protagonistului, care este convins că nu a învățat suficient și va rămâne din
nou corigent.
Partea a doua este mult mai complexă pentru că autorul își dezvăluie frământările,
incertitudinile. Mansarda a devenit prietena lui de suflet , care îi cunoaște visurile, speranțe le și
suferințele. Scria zilnic , ceasuri întregi, convins că rândurile sale nu vor fi citite de nimeni.
Încearcă să se găsească pe sine , să se înțeleagă” Mă privesc . Privesc în mine. Atâtea trăsături

36 Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop, Ed. Tana, Curtea de Argeș, 2005 , pag.40

27
streine, contradictorii. Iată de ce nu voi putea scrie niciodată Romanul adolescentului miop,
singura mea nădejde.”
Partea a treia dezvăluie un adolescent e voluat, mai aproape de tinerețe, aflat în ultimii ani
de liceu. Citirea cărții lui Papini îl tulbură peste măsură , întrucât se regăsește în paginile acestui
roman. Este dezamăgit că nu va fi el primu l care scrie despre adolescență, despre trăirile
adolescentine, dar în același timp îl ajută să se înțeleagă, să afle c ine este, ajungând la concluzia
că el este “singurul stăpân al trupului, și eu sunt Dumnezeul sufletului meu. Unicul și
atotputernicul stăpân, Dumnezeu.” În Memorii, Mircea Eliade descrie impactul pe care l -a avut
asupra lui citirea romanului Un om sfârș it al lui Giovanni Papini:”Nu -mi putusem închipui până
atunci că pot semăna atât de mult cu altcineva. Mă regăseam aproape pe de -a-ntregul în copilăria
și adolescența lui Papini. Ca și el, eram urât, foarte miop, devorat de o curiozitate precoce și fără
margini, voiam să citesc tot, visând că p ot scrie despre toate. Ca si el , iubeam singurătatea și mă
înțelegeam numai cu prietenii in teligenți sau erudiți; ca și el , uram școala și nu credeam decât în
cele ce învățam singur, fără ajutorul profesorilor…Nu era m ai puțin adevărat că precocitatea,
miopia, setea de lectură, enciclopedismul și mai ales faptul că, întocmai ca și mine în roman,
Papini vorbea de adolescență ca de o epocă a descoperirii intelectuale, iar nu ca de o criză
fiziologică sau sentimentală, m -au impresionat profund.”37
Corigent la matematică, autorul nu va putea susține examenul de bacalaureat în vară, ci
doar în sesiunea din toamnă, după promovarea corigenței. Realizează că o etapă din viața sa s -a
încheiat: “ adolescența aceasta în care am vieț uit, m -am bălăcit și m -am revoltat o voi lăsa în
urmă, ca să pătrund în grupuri de tineri păroși și îngâmfați. ” Hotărăște să renunțe la scrierea în
jurnal, convins că nu va putea realiza un roman din însemnările sale. Este singurul care
promovează examenul de bacalaureat în sesiunea din toamnă și se hotărăște să scrie romanul.
Naratorul era poreclit de colegii săi doctorul pentru că este miop și citește cărți cu coperți
cenușii, reprezentând tipul cititorului pasionat, avându -l ca model pe scriitorul italia n Giovanni
Papini. Ca orice adolescent, personajul este nemulțumit de sine, își găsește defecte pe care
încercă să le ascundă. Se autointrospectează, se analizează , își observă stările: “sunt sentimental
și slab și lipsit de voință”, „sunt imbecil”, „eram cel mai leneș, mai neglijent și mai răutăcios din

37 Mircea Eliade, Memorii , Ed. Humanitas, București, 2007

28
clasă. Și eram miop.” Durerea unui adolescent miop este cauzată de conștientizarea timidității
excesive. De câte ori este umilit de profesori sau de colegi, se străduiește să pară superior și
disprețuitor , deși își dă seama că din această atitudine reiese nesiguranța de sine. Robert îl
consideră nefericit pentru că nu avea succes la fete, iar Lia îl vede ca pe un băiat urât, care nu știe
să bea ceaiul și care face multă filozofie.
Romanul acesta de primă tinerețe, scris ca un jurnal, ba chiar având la bază un jurnal,
pare să -i fi pecetluit autorului destinul de prozator. În capitolele sale se dezvăluie într -adevăr
sorgintea confesivă a multora din s crierile sale literare de mai târziu: „Viața se viețuieș te înainte,
iar eu scriu ceea ce a viețuit“, notează undeva eroul romanului, tânăr licean care -și propune să
scrie o cronică a adolescenței cum nu s -a mai scris. Și, lăsându -se purtat de meandrele
cotidianului, îmbătat de puterea pe care i -o conferă transcri erea imediată a acestora, Eliade face
într-adevăr un portret autentic al adolescenței, alcătuit din jocul prieteniilor si al iubirilor, din
frământările și aspirațiile caracteristice vârstei, din urmărirea încordată a făgăduielilor viitorului,
din privirea necruțătoare aruncată lumii adulților.
“Romanul adolescentului miop trebuie judecat, desigur, în funcție de biografia lui Eliade
și de opera sa ulterioară. Numai în această perspectivă el are o anumită însemnătate. Ca scriere
autonomă , romanul este frag il și, în latura epică, inconsistent. Plac, totuși, la lectur ă paginile mai
direct confesive , mai ales acelea despre tulbura adolescență care se observă și se judecă pe sine
fără menajamente. La 17 -18 ani, Mircea Eliade descoperise o schemă de roman și, cu inerente
modificări, schema trece și în primele romane din anii 30” .38

III.2 DOMNIȘOARA CHRISTINA

“Domnișoara Christina este un roman în care atmosfera fantasticului este dată , nu atât de
prezența elementului irațional, miraculos(strigoiul ) în narațiune, cât de modul în care individul
normal trăi ește și primește supranaturalul. ”39

38 Eugen Simion, Mircea Eliade Nodurile și semnele prozei , Ed. Univers Enciclopedic , București,2011, pag. 33
39 Idem, pag. 174

29
Romanul pleacă de la motivul strigoiului și cel al zburătorului prezente în folclorul
românesc. Este o variantă modernă a poveștilor cu strigoi din folclorul româ nesc. Aici se îmbină
livrescul explicit cu credința populară. Este singurul roman al lui Eliade în care apare fantasticul
înspăimântător, deoarece apare teama oamenilor de acei strigoi, care tulbură ordinea firească a
lucrurilor. Specific fantasticului el iadesc este erudiția acestuia, relația dintre sacru și profan.
Familia Moscu primește câțiva vizitatori în casa de la țară, care simt că sunt martori ai
semnelor venite din întuneric. Egor, pictorul și arheologul Nazarie au sosit la conacul de la
câmpie, fiind invitați de Sanda, fiica cea mare a doamnei Moscu. Ea locuiește alături de mama
sa, de sora sa mai mică, Simina și de doică. Casa este influențată de prezența Christinei, sora
doamnei Moscu, care murise ucisă de vechilul conacului, care era și aman tul său. Aceasta fusese
ucisă în timpul răscoalei de la 1907.
Încă din prima noapte cei doi , stând de vorbă în camera lui Egor, simt prezența terifiantă
a cuiva care umblă pe coridor și prin cameră:” se priviră o clipă în ochi , adânc, fiecare încercând
să înțeleagă dacă și celălalt a simțit același lucru, același început de groază și apoi apucară
aproape deodată paharele cu coniac și l e sorbiră dintr -o înghițitură… . Nu cuteză totuși să -l
întrebe pe Egor ; ghicise din privirile lui că avusese aceeași pen ibilă impresie, aceeași
dezgustătoare groază. Să simți cum cineva se apropie de tine și se pregătește să te asculte, cineva
pe care nu -l vezi, a cărui prezență o simți în bătaia sângelui și o recunoști în sc lipirea ochilor
vecinului tău.” 40
Cei doi const ată mirosul de parfum de violete în interiorul casei. Prin acest parfum,
Chirstina își face simțită prezența, iar persistența acestuia va rămâne în amintirea celor ce îi
simt apropierea.
Domnișoara Christina este cea care conduce toate acțiunile în casa familiei Moscu. “Atât
doamna Moscu , cât și Sanda și mai ales Simina și Doica, sunt direct conduse de forța lumii
umbrelor, supuse voinței ei, actanți pământeni conduși de forța de dincolo. În cele din urmă și
Egor va fi supus parțial voinței acestei femei -zburător -strigoi , Domnișoara Christina .”41 Este un
personaj atipic , întrucât este deja moartă.

40 Mircea Eliade, Domnișoara Chirst ina, Ed. Tana, Curtea de Argeș, 1996, pag. 17
41 Felicia Gherghina, Tipologia feminină în opera literară a lui Mircea Eliade , Editura Scrisul Românesc , Craiova,
2016, pag.74

30
Mircea Eliade a dat în primele pagini un număr suficient de semne pentru a pregăti
fantasticul: zgomotele din încăpere, prezența cuiva inexistent lângă tine , aparițiile și disparițiile
inexplicabile ale Siminei, care confirmă faptul că este vizitată noaptea de mătușa ei. Semnele
culminează cu tabloul lui Mirea din care Chiristina dă semne de întrupare și de agresiune asupra
celor vii. Comportamentul Siminei este de remarcat, fetița în fața portretului capătă o „paliditate
feminină, nefirească pentru obrazul ei de copil…”. Simina știe foarte multe lucruri ciudate pentru
vârsta ei și apare în locuri predispuse miracolului ca: pivnița, parcul întunecos. Egor obs ervă
reacțiile ei dubioase, de exemplu fetița se aruncă în brațele lui, motivând că s -a speriat, deși
îmbrățișarea nu e deloc inocentă. În aceeași noapte, Simina îi povestește un basm înspăimântător,
spunând că Doica i l -a spus, dar aceasta nu a fost în zi ua respectivă la conac, astfel fiind
pedepsită în cele din urmă, pentru că spune minciuni. Simina întreține, de fapt, cultul mătușii
ucise cu mulți ani în urmă.
Tabloul îl influențează pe Egor care “se trudea să -și dea seama de unde izvora în sufletul
său atâta melancolie și oboseală, în fața acestei fecioare care îl privea în oc hi, zâmbindu -i cu
familiaritate , parcă l -ar fi ales numai pe el din tot grupul , să-i spună numai lui de nesfârșita ei
singurătate. Plutea mult dor și multă jale în ochii domnișoare i Christina. Zadarnic îi zâmbea ea
familiar , zadarnic își strângea cu mâna umbreluța albastră și își ridica pe furiș o sprânceană,
parcă l -ar fi invitat să râdă și el de pălăria ei prea mare și prea încărcată, pe care, firește , n-o
poate suferi, dar a pus -o pentru că așa i -a cerut mama. Domnișoara Christina suferea în
nemișcarea ei.”42
Christina ajunge în visele lui Egor, unde are loc și prima lor întâlnire. Astfel, ea se refuză
pe sine ca strigoi și încearcă o reîntoarcere în lumea oamenilor, pentru dragos te. Însetată de
iubire, capătă înfățișarea unui zburător, dar feminin, care ca și strigoiul apare noaptea “- De
când te aștept , șopti din nou domnișoara Christina, de când aștept un bărbat ca tine, un bărbat
frumos și tânăr. ”43 Apropiindu -se de Egor, ac esta simți un pu ternic parfum de violete, care -l face
să dea un pas înapoi, dar Christina îl apucă de braț și îi spune “ – Nu fugi de mine, Egor!, nu -ți fie
teamă că sunt moartă… ”44 Caută să -l subjuge cu complicitatea Siminei, care stăpânește arta

42 Mircea Eliade, Domnișoara Chirstina , , Ed. Tana, Curtea de Argeș, 2013, pag. 17
43 Idem. pag. 58
44 Idem. pag.58

31
seducției , fiind la fel de violentă ca și maestra ei. Eroul devine obiectul unor pasiuni demonice,
cărora încearcă să le reziste. Christina invită la o dragoste dincolo de obișnuit și bărbatul se lasă
sedus . La fel ca în poemul Luceafărul este o dragoste peste fir e, dar personajul feminin este în
locul astrului, iar Egor în cel al Cătălinei. Influența eminesciană se regăsește pe parcursul
textului, Domnișoara Chiristina recitându -i lui Egor versurile: “ Mă dor de crudul tău amor/a
pieptului meu coarde,/Și ochii mar i și grei mă dor, / Privirea ta mă arde .”(Luceafărul).
Povestea dintre cei doi are loc în vis, într -un cadru nocturn, visul fiind calea de legătură
dintre cele două lumi, dar “Eliade mută cu dibăcie accentele dint -un plan în altul, întreținând voit
confu zia. În vis, Egor simte trupul cald al Christin ei și gândește în același timp că ceea ce se
întâmplă nu mai era în vis. Dimineața, mirosul de violete persistă în cameră și pictorul, observă
toți, are o paliditate elocventă. Paliditatea este semnul cel mai vizibil al co ntactului nocturn cu
strigoiul. Un strigoi altfel puternic erotizat, imprudent și nu atât de malefic pe cât îi este
reputația. De altminteri, naratorul are grijă să sugereze un fapt ce se petrece curent în folclor:
deformarea progresivă a expe rienței concrete, mistificarea, deturnarea sensurilor și a semnelor.
În imaginația ț ăranilor din jurul localității, domnișoara Christina este femeia demonică
insațiabilă, de o sexualitate sălbatică. ”45
Strategia Christinei de a -l cuceri pe Egor se face tr eptat: mai întâi în vis, apoi în realitatea
treziei nocturne, apoi prin ajutorul Siminei, apoi prin preludiu erotic. Narațiunea trece din real în
straniu, din oniric în fantastic. Visul se amestecă cu realitatea, iar realitatea devine fantastică.
Material izarea Christinei se face treptat , mai întâi în imaginea din tablou, apoi în basmul
povestit de Simina din care rezultă că cel destinat Christinei este Egor. Prezentă în vis, îi schim bă
viața ,dar în același timp e capabilă să renunțe la condiția sa pentru dragostea lui Egor, declarând
că doar lui nu -i va face nimic, “ pe tine te voi iubi numai .” Își mărturisește dragostea,
comparân du-se cu Luceafărul: “ Eu sunt Luceafărul de sus /Și vreau să -ți fiu mireasă !” E dorința
de dragoste a oricărei femei. Pe ceilalț i îi ucide pentru a -și câștiga dragostea, pentru toți ceilalți e
demon. În imaginația celor din jur, a locuitorilor, ea este femeia demonică, de o sexualitate
sălbatică , perversă și dură.

45 Eugen Simion, Mircea Eliade Nodurile și semnele prozei , Ed. Univers Enciclopedic , București, 2011, pag.181

32
“Fascinația Christinei se exercită prin însuși statutul ei paradox al. Dorințele de femeie o
fac femeie , dar Christina rămâne încă suspendată între abur și carne , formă incertă, halucinantă,
țesută din prezență și totodată,absență, lubrică, deșănțată și totuși, asexuată . ”46
Despre Christina , Nazarie spune că aceasta est e o femeie frumoasă , elegantă. Aceasta
este conștientă de frumusețea sa:” Tu știi cât sunt de frumoasă , tu știi prea bine asta .” Avea
gâtul “strălucitor de alb, catifelat, fraged”, cu bust ”biruitor pe fundalul palid al peretelui ”, ”cu
sâni de fecioară, tari și rotunzi, crescuți însă în voie ”. Imaginea gurii femeii este des întâlnită în
opera lui Mircea Eliade ”<<Gura Chirstinei avea gustul fructelor din vis , gustul tuturor bețiilor
neîngăduite , blestemate. Nici în cele mai drăcești închipuiri de drago ste nu picurase atâta otravă,
atâta rouă.>> Egor refuză această gură însângerată, refuză însuflețirea dragostei și deplinătatea
unirii simple femeie -bărbat, victimă a regulilor condiției umane.” 47 Parfumul și mănușa sunt
embleme sugestive ale femi nității. “Christina face gesturi nefirești pentru un strigoi, ca să zicem
așa, experimentat. Se arată în același timp lui Egor și lui Nazarie, își uită o mănușă, se roagă în
modul cel mai elegiac cu putință pentru a fi acceptată de Egor. Se lasă , în fine, văzută cu o
delirantă precizie și dispare apoi brusc, lăsând în urmă semne pe care mințile raționale nu știu
cum să le înțeleagă( mirosul de violete, mănușa care se transformă în pulbere îndată ce este
atinsă). Ele întrețin atmosfera fant astică, adică stupoarea, s paima, duplicitatea eroilor. ”48
Simina este cea care povestește pentru prima dată de Christina, este cea care ordonează
întâmplările de la conac, este copilul înfricoș ător, personajul activ despre care Eugen Simon
spune că de fapt, ea e personajul centra l al romanului. “Deși are la bază o brută indiscreție în tot
ceea ce face, Simina uimește prin intuițiile și sensibilitatea ei neobișnuită, ea deținând până la
exasperare tehnica insinuării( visul pe care îl inventează , în care mătușa îi vorbește , deși e a nici
măcar n -a cunoscut -o ; ea provoacă analiza tabloului , iar în momentul când Egor devine doritor
să o mai picteze o dată pe Christina, Simina intervine cu o aluzie aparent inocentă despre
reincarnare și își permite chiar să se declare , indirect, emis arul dorințelor Christinei: <<Lui tanti

46 Sorin Alexandrescu , Prefață la Mircea Eliade, Domnișoara Christina , Ed. Minerva, București, 1996
47 Felicia Gherg hina, Tipologia feminină în opera literară a lui Mircea Eliade , Editura Scrisul Românesc, Craiova,
2016, pag.90,
48 Eugen Simion, Mircea Eliade Nodurile și semnele prozei , Ed. Univers Enciclopedic, București, 2011, pag.181

33
Christina i -ar plăcea să mai fie o dată pictată .>>”49 Ea este cea care îi face cunoscute lui Egor
planurile mătușii sale, dându -i sfaturi cum să se comporte cu strigoiul. “Ea apare în locurile cele
mai nefirești pentr u vârsta ei: în pivnița casei , în părțile mărginașe și întunecate ale parcului, în
fine ea este totdeauna de față când se petrece ceva care anunță prezența sau apropierea unui
miracol. Băg ând de seamă aceste coincidențe , cititorul devine bănuitor. De altfe l, îl stimulează în
această direcție chiar prozatorul care îi atrage atenția că în discuțiile cu Egor mintea Sim inei este
șireată și ascuțită, peste posibilitățile unei fetițe. Simina are reacții f oarte dubioase pentru vârsta
ei:se aruncă, de pildă în bra țele lui Egor, logodnicul surorii Sanda, și îmbrățișarea ei nu e deloc
inocentă. ”50
Pentru Chistina , iubirea pentru Egor este iubirea absolută, este capabilă de sacrificiu
pentru o clipă în care să fie mireasă, această clipă fiind mai valoroasă decât eter nitatea. “Dacă ai
putea rămâne lângă mine, dacă ai putea fi numai al meu, ce neauzită minune s -ar împlini. ”
Această iubire face legătura dintre cele două lumi, lumea reală și lumea tenebrelor. Prezența
Christinei, vorbele sale îl fac pe Egor să simtă depl inătatea iubirii, însă îi tot repetă că este
moartă, nu o poate accepta ca femeie, ca mireasă, deși “În brațele Christinei, Egor simțea cele
mai nelegiuite bucurii, odată cu o cerească risipire, împărtășire în tot și în toate. Incest , crimă ,
nebunie – amantă, soră, înger.” De aceea, strigoiul îl pedepsește pe muritor, distrugându -l pe el
și întreaga lume. Momentul vederii rănii proaspete în care sângele clocotea, îl buimăcise pe
Egor, îl îngrozise, ceea ce o face pe Christina să mărturisească dezamăgită, dar în același timp cu
superioritate față de condiția de muritor( asemeni Luceafărului): “Ești și tu ca toți ceilalți , Egor,
dragostea mea! Ți -e frică de sânge!…Ți -e frică de chiar viața ta, de destinul tău de
muritor!…Pentru un ceas de iubire , eu n -am șovăit în fața celui mai aspru blestem. Și tu șovăi în
fața unei picături de sânge, muritorule… ” 51
Ea îl va lovi pe Egor cu blestemul său “Mă vei căuta o viață întreagă, Egor, fără să mă
găsești! Vei pieri de dorul meu…Și vei muri tânăr, ducând în mor mânt șuvița asta de păr!”
Blestemul are loc la scurt timp după ce Egor îi mărturisește că o iubește: “ – Dar acum eu te

49 Felicia Gherghina, Tipologia fem inină în opera literară a lui Mircea Eliade , Editura Scrisul Românesc, Craiova,
2016, pag.92
50 Eugen Simion, Mircea Eliade Nodurile și semnele prozei , Ed. Univers Enciclopedic, București, 2011, pag.180
51 Mircea Eliade, Domnișoara Christina , Ed. Tana, Curt ea de Argeș, 2013 , pag. 135

34
iubesc, gemu Egor. N -am vrut să te iubesc la început, mi -a fost frică de tine! Dar acum te
iubesc!”
“Povestea fantastică se încheie cu triumful elementului rațional: Egor, exasperat,
înfricoșat, sparge cu toporul portretul domnișoarei Christina, străpunge cu o țepușă locul din
pivniță în care se presupune că se ascunde ziua strigoiul și, în cele din urmă, dă foc conacului
pentru a pieri a stfel casa blestemată și a se risipi vraja malefică.
Romanul este admirabil compus și nu evadează din limitele acceptate ale genului. În
fond, nu problema strigoiului este esențială în cartea lui Eliade, ci modul în care se instalează
teroarea și seducția în spiritul unor oameni normali ți reacțiile lor în împrejurări insolite. Este
totdeauna în roman o ușă ce dă spre lumea realului; asta salvează natura fantastică a narațiunii.
Problema dacă apare sau nu apare insațiabila domnișoară în camera lui Egor, da că are sau nu are
loc dialogul eminescian dintre ei, dacă e sau nu e Simina , perversa fetiță, mesagerul strigoiului
ascuns ziua în pivnița umedă a conacului sau este o iluzie ori o realitate rădvanul vechi cu
vizitiul bătrân în parc, rămâne în plan secund . Prozatorul face în așa fel încât un răspuns limpede
nu există la aceste întrebări, și acesta este un procedeu inteligent pentru că altminteri atmosfera
fantastică s -ar risipi și conflictul ar deveni totalmente absurd.”52

III.3 LA ȚIGĂNCI

Una dintre nuvelele fantastice apreciată a fi dintre cele mai seducătoare prin seninătatea
ei, prin ilu strarea unui fantastic care și -a păstrat puritatea lirică este nuvela La țigănci , nuvela
care ilustrează un fantast ic intelectualizat și inițiatic , specific prozei eliadești postbelice. Mircea
Eliade a intenționat să creeze un nou concept de realitate, un univers nou inedit, cu legile lui
poprii. Un asemenea univers inedit este fixat chiar din titlul nuvelei La țigănci , prin care
scriitorul propune un topos prin apa rență degradat , în esență un loc consacrat al magiei, al
inițierii prin revelarea sacrului . Se evidențiază astfel, încă de la început, o caracteristică a prozei

52 Eugen Simion, Mircea Eliade Nodurile și semnele prozei , Ed. Univers Enciclopedic, București, 2011, pag.181

35
fantastice: instituirea unui dublu nivel de semnificare. Specifică paradigmei nuvelei fantasti ce
este și tema evadării din timp și din spațiu, căreia i se adaugă, ca teme asociate, inițierea ca Joc,
inițierea prin Artă, prin Eros și Thanatos. Aventura de cunoaștere a eroului se consumă în două
planuri existențiale: cel al realității fizice și cel a l unei realități metafizice. Suspendarea hotarului
dintre realitatea cotidiană (profană) și realitatea sacră generalizează contaminarea , ambiguizarea
și în final fuzionarea celor două planuri. Planul existenței cotidiene a lui Gavrilescu ,
protagonistul n uvelei, este Bucureștiul interbelic. Acesta apare ca un oraș “plin de semne,
epifanii, un oraș inițiatic , cu străzi ce ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei , fără să
știe, mituri…Eliade sacralizează lumea lui Mitică (eroul lui Caragiale) , orașul toropit de
căldură devenind un vast labirint de semne.” 53
Tema nuvelei ilustrează aspirația unui artist de a atinge absolutul prin propriile forț e. Deși
nuvela este un amestec continuu al celor două planuri, real și ireal și chiar dacă uneori ar e loc o
camuflare a sacrului în profan, încât delimitarea celor două planuri este greu de făcut, subiectul
ei se poate sintetiza în funcție de momentele lui. Atras de răcoarea grădinii țigăncilor, eroul
ajunge la ele, după ce, în mod miraculos, pierde de d ouă ori tramvaiul către destinația stabilită.
De acum încolo, totul se petrece într -un plan ireal. Intrând în curtea răcoroasă, Gavrilescu este
întâmpinat de “o fată tânără, frumoasă și foarte oacheșă, cu salbă și cercei mari de aur.” Aceasta
îl duce într -o căsuță veche, unde este întâmpinat de o bătrână, care -l întreabă dacă dorește o
țigancă, o grecoaică, o nemțoaică, iar Gavrilescu acceptă propunerea în schimbul a trei sute de
lei. Femeia devine , în acest caz, un obiect care îl duce spre o altă lume biza ră, într -o atmosferă
toridă. Întâmpinat de cele trei fete, Gavrilescu este pus să o ghicească pe țigancă, este prin într -o
adevărată horă a ielelor, ad oarme , iar când se trezește este dus de grecoaică printre paravane și
oglinzi. Fiind părăsit însă de fete și plecând în căutarea lor, intră într -un adevărat labirint unde
are senzația de sufocare și de sete.
În timpul acestor aventuri , el le povestește fetelor despre dragostea lui pentru Hildegard și
căsătoria cu Elsa, prilej de a rătăci în trecut. Chiar at unci când se află în universul fantastic, el îți
amintește de prima sa dragoste, de Hildegard, de căsătoria cu Elsa. Astfel, el retrăiește fapte din
trecut, un trecut real, trăiește nostalgia iubirii pierdute, sentimentul dureros al neîmplinirii

53 Idem, pag.274

36
erotice. P are că s -a întors într -un timp afectiv: “În acea clipă se simți deodată fericit, parcă ar fi
fost din nou tânăr și toată lumea ar fi fost a lui, și Hildegard ar fi fost de asemenea a lui.” 54 A
treia parte este construită dint -un plan narativ re al, alcătuit din trei secvențe , evenimentele
petrecându -se tot în București , dar după doisprezece ani, a căror trecere Gavrilescu nu e capabil
s-o înțeleagă, nerealizând faptul că la țigănci are o altă dimensiune. De aceea , ajuns acasă află
că nu mai locuiește aco lo și că soția sa plecase după dispariția lui. Neînțelegând ce se întâmplă
și neputând să intre în profan, eroul se hotărăște să se întoarcă la țigănci, unde o regăsește pe
iubita sa din tinerețe, Hildegard, care îl îndeamnă să meargă cu ea într -o călători e spre pădure.
Are loc recuperarea unei iubiri pierdute, a unei amintiri pierdute de douăzeci de ani. Refacerea
cuplului destrămat atunci înseamnă șansa la inițiere, o inițiere spre moarte. Este de fapt, călătoria
spre moarte. Iubirea care nu s -a împlinit în tinerețe se va împlini într -o altă dim ensiune.
Timpul este mitic reversibil, care poate fi recuperat spiritual prin intermediul amintirii,
iubirii. Motivul visului, al somnului sunt trepte a inițierii și a recuperării sacrului. Uneori ,eroul
nu are ce rtitudinea stării în care se află , nu știe dacă e vis sau realitate, nu își dă seama de durata
întâmplărilor.
Motivul labirintului , sugerat prin rătăcirea eroului în bordeiul țigăncilor , este imaginat și
ca un spațiu al reîntâlnirii marii iubiri, dar ș i un spațiu al morții, din moment ce drumul prin
labirint se termină prin strânsoarea draperiei, simbol al giulgiului.
În finalul nuvelei apare ideea că de viață la moarte “ trecerea este imperceptibilă și că, în
fapt, omul trăiește concomitent sau succes iv în două universuri. Din amândouă i se fac semne, în
amândouă este supus la probe fără să știe. Uneori visul, care este o mitologie camuflată, alteori
plăcerea(experiențele lui Gavrilescu în bordei)constituie anticamera unei alte realități.”55
Erosul este un ales însemnat de destin, fixat temeinic în cotidian , supus unui șir de
încercări de -a lungul itinerariului său spiritual constituit ca alternanță a contrariilor:
Viață/Moarte, Sacru/Profan. Nuvela este o alegorie a trecerii spre moarte în care comunic area,
iubirea e un început de moarte, ca la Mihai Eminescu.

54 Mircea Eliade, La țigănci , Ed. Cartex2000, București 2009, pag.27
55 Eugen Simion, Mircea Eliade – Nodurile și semnele prozei, Ed. Univers Enciclopedic , București 2011, pag. 218

37
III.4 MAITREYI

Despre romanul Maitreyi, Eugen Simion afirma că a fost “primit ca o revelație de critica
literară și fixat într -o serie mare și continuă să placă și astăzi. Al.Piru îl socoteșt e o capodoperă,
cel mai izbutit roman de dragoste exotic românesc.”56
Romanul Maitreyi reflectă atracția lui Eliade spre India, care s -a datorat convingerii sale
că acolo poate descoperi una dintre cele mai vechi și mai înalte spiritualități ale omenirii.
Romanul are ca temă o iubire imposibilă, peste fire. Este un roman al experienței și al
autenticității pentru că valorifică trăirea cât mai intensă, în plan interior, de către personaje, a
unor experiențe definitorii. Proza experienței se bazează pe creare a impresiei de autenticitate,
prin utilizarea unor elemente care țin de realitate. Este considerat un roman exotic datorită
decorului, a aspectelor sociale din Calcutta și din familia bengaleză în care pătrunde europeanul,
dar și prin descoperirea sufletul ui feminin indian. În Calcutta trăiește o lume pestriță, formată din
trei comunități: cea autohtonă, foarte conservatoare; apoi comunitatea albă, preponderent
engleză; comunitatea euroasiatică, disprețuitoare față de indigeni, dar grăbită să -i imite pe
indigeni. În acest cadru social se desfășoară idila dintre două ființe de rase diferite, “două
întruchipări exotice ale unui mit etern: acela al cuplului de îndrăgostiți ” 57
Formula care sintetizează problematica romanului este estetica autenticității, pri n
confesiunea personajului narator, relatarea la persoana I, introspecția, autoanaliza lucidă.
Autenticitatea romanului modern, amestec de jurnal intim și narațiune retrospectivă, este
susținută de utilizarea tehnicii narative moderne, “punerea în abis”, s ecvențe din jurnal fiind
introduse în narațiunea romanescă. Un alt element de autenticitate este anticalofilismul declarat
de narator.
Allan este personajul principal și, în același timp, personajul narator al romanului, el
putând fi considerat, un alter -ego al autorului. El este cel care oferă o perspectivă subiectivă a
întâmplărilor. Noutatea construcției discursului narativ constă în faptul că personajul -narator nu
evocă pur și simplu întâmplările, rememor ându -le, ci reconstituie evenimentele trecute pr in

56 Idem, pag.88
57 Idem

38
raportare la timpul prezent, dar și la felul în care percepuse respectivele evenimente în momentul
în care le trăise, folosindu -se în acest scop de jurnalul acelei perioade. Astfe l că pe măsură ce
scrie romanul, viziunea lui Allan asupra întâmplărilor trecute se modifică. Neconcordanța dintre
istoria propriu -zisă relatată în jurnal și rememorarea acesteia în romanul pe care Allan îl scrie
relativizează evenimentele și le conferă caracter subiectiv. “Allan are o dublă perspectivă asupra
evenimentelor: co ntemporană și ulterioară. În epoca iubirii pentru Maitreyi, el ține un jurnal
intim pe care îl completează și corectează mai târziu, când istoria acestei iubiri s -a consumat;
când scrie în jurnal întâmplările fiecărei zile, nu știe cum se va sfârși totul, dar când rescrie
jurnalul, sub forma unui roman, cunoaște acest sfârșit. ” 58
Gheorghe Glodeanu observă că: “evenimentele sunt relatate din punctul de vedere al
europeanului care încearcă să decodifice esența spiritualității indiene. Procedeul descoperi rii
realităților autohtone din perspectiva unui străin amintește de tehnica narativă utilizată de
Montesquieu în Scrisorile persane. Luciditatea extremă cu care Allan radiografiază evoluția
propriilor sale sentimente sporește impresia de autenticitate a tr ăirilor, nevoia cuceririi
absolutului în dragoste la care aspiră protagoniștii cărții amintind de eroii lui Camil Petrescu. ”
Incipitul ex -abrupto al romanului modern surprinde prin tonalitatea confesiunii și
atitudinea personajului -narator , prin sinceri tatea povestirii, luciditatea analizei , autenticitatea
faptului trăit, consemnat “în însemnările mele din acel an”, dar și prin misterul femeii iubite,
Maitreyi: “Am șovăit atâta în fața acestui caiet, pentru că n -am izbutit să aflu încă ziua precisă
când am întâlnit -o pe Maitreyi. În însemnările mele din acel an n -am găsit nimic. Numele ei
apare acolo mult mai târziu, după ce am ieșit din sanatoriu și a trebuit să mă mut în casa
inginerului Narenda Sen, în cartierul Bhowanipore. Dar aceasta s -a întâmplat în 1929, iar eu
întâlnisem pe Maitreyi cu cel puțin zece luni înainte. Și dacă sufăr oare cum începând această
povestire, e tocmai că nu știu cum să evoc figura ei de atunci și nu pot retrăi aievea mirarea mea,
nesiguranța și tulburarea celor dintâi întâln iri. ”
Allan este un tânăr inginer englez care, atras de exotismul Indiei, dar și dornic de a -și
face o carieră se angajează la o societate de canalizare a deltei în Calcutta. Rațional și
lucid,tânărul este interesat în primul rând să avanseze din punct de vedere profesional, să fie

58 Nicolae Manolescu , Arca lui Noe, Ed. Gramar, București, 2007, pag. 456

39
liber, să experimenteze totul și să nu se implice într -o relație de iubire. De aceea, reacțiile lui
inițiale față de Maitreyi, de care simte că ar putea fi atras, sunt defensive.
Tânărul european rațional, preocupat de fizică și matematică se implică treptat într -o
experiență erotică inițiatică și, prin introspecție, monolog interior,confesiune își analizează cu
luciditate trăirile.
Deși este înzestrat cu luciditate și spirit de analiză, Allan se lasă sedus de jocurile
Maitreyiei, cum observă și criticul Nico lae Manolescu -jocul privirilor, al mâinilor, al picioarelor,
jocul pasiunii, traversând toate etapele iubirii: începutul, negarea sentimentelor:( “eu n -o iubesc”,
“mă turbură, mă fascinează,dar nu sunt îndrăgostit de ea” ), îndoiala (“O iubesc?”), instalarea
(„Mă amuz numai”), cristalizarea(“ nicio femeie nu m -a turburat atât”; “eram vrăjit, nu
îndrăgostit ”)și, în cele din urmă, apoteoza, iubirea totală, pasiunea și dependența față de
celălalt(“De altfel, ce erau acele d ragoste efemere și senzuale din tinerețea mea, alături de patima
asta nouă, care mă făcea să uit tot și să mă mulez după sufletul și vrerile Maitreyiei?”) .
Europeanul lucid e gata să -și abandoneze religia și să treacă la hinduism de dragul femeii iubite.
Cu toate acestea, în vârtejul marii pasiuni pentru tânăra bengaleză, Allan păstrează o urmă de
luciditate, specifică omului civilizat, incapabil să se piardă în totalitate pe sine, după cum el
însuși recunoaște: “Am fost un om moral, de aici mi se trag toa te tragediile. Am iubit întot deauna
pe mai multe planuri, n -am știut să sacrific totul pentru un singur sâmbure de adevăr sau de viață
– de aceea m -am lovit de toate pragurile și m -au dus valurile cum am vrut.”59
Descoperită prin imprudența sorei Chabu, iu birea dintre Allan și Maitreyi este întreruptă
brutal, Allan este alungat din familia Sen, iar fata care a încălcat tradiția este sechestrată.
Disperat, Allan rătăcește o vreme pe străzile din Calcutta și se va retrage apoi în Himalaya,
pentru a se purific a de iubirea, pasiunea și dependența pe care le simte față de Maitreyi. Pasiunea
lasă urme în sufletul tânărului englez pentru că “Allan devine un individ situat între două lumi,
eșuat, care nici în lumea indiană nu a putut intra cu adevărat, nici în cea europeană nu se mai
poate întoarce ” 60Allan însuși mărturisește acest lucru: “Nu mai eram de mult tânărul vânjos și
optimist, știind ce vrea și ce poate, europeanul îndrăgostit de tehnică și pionierat, care debarcase

59 Mircea Eliade, Maitreyi , Ed. Cartex2000, București, 2006, pag. 8
60 Nicole Manol escu, Arca lui Noe , Ed. GRAMAR, București, 2007, pag. 456

40
cândva în India ca s -o civilizeze. Totu l mi se părea inutil, abstract și inutil. Totul, în afară de
acele câteva luni ale dragostei și nenorocirii mele .”61
Dincolo de toate acestea însă, lucid, rațional, individualist și oarecum egoist, europeanul
Allan se vindecă, în cele din urmă de pasiune, iar Maitreyi va rămâne pentru el o întruchipare a
misterului feminității.
“După izgonirea lui Allan din casa lui Narendra Sen , d.Eliade urmărește și procesul de
dezintoxicare al romanticului său erou. Retras într -o singurătate de pustnic indian, departe de
oameni, de civilizație și de prezența fascinatoare a Maitreyiei , Allan se exercitează să -și recapete
luciditatea. Aici apare contrastul între două mentalități: între europeanul stăpân pe voința care -i
scăpase din mână și asiaticul cufundat în fericire a propriei suferinți. Două civilizații și două
moduri specifice de reacțiune morală se definesc în final. Maitreyi își ia asupră -și toată vina
păcatului; noțiunea de ispășire îi este atât de organică, încât suportă umilinți, claustrare, dar nu -și
reneagă ș i nu regretă o pasiune funestă. Vrea să -și reîntâl nească iubitul și să se cufunde ,
nelimitat, cu un simț al eternului indic, în pasiunea care a sanctificat -o prin suferință. Dacă nu -l
va putea regăsi, își dă întâlnire în viața de dincolo…Allan însă refuză îndărătnic să reintre în
magia unei pasiuni devastatoare. Individualismul lui de intelectual egoist, luciditatea lui
europeană nu dorește decât eliberarea. Clătinat în temeliile personalității, Allan dorește o
refacere și o purificare. Și -o regăsește în re tragerea în sine. ”62
“Allan cunoaște prin Maitreyi absolutul iubirii făcând experiența pasiunii, după Nicolae
Manolescu, din care singura ieșire, la fel ca în cazul tuturor celorlalte pasiuni, este pierderea
minților sau moartea. Prin Maitreyi el se conve rtește la o lege a iubirii până atunci necunoscută
spiritului său lucid. Nicolae Manolescu își încheie studiul despre acest roman din Arca lui Noe
printr -o observație deosebit de pertinentă:<< chiar de -ar fi așa cum ne învață cazul lui Tristan și
al Iso ldei, al lui Romeo și al Julietei, putem fi oare absolut siguri că Allan, în ochii Maitreyiei, ca
să înțeleagă, n -a pierit el însuși, în nesiguranță și durere?>> După încheierea romanului nu mai
știm nimic despre ce a rămas în urma jocurilor Maitreyiei, jo curi de femeie și de indiană,
adevărate coduri ale unui limbaj inițiatic, care combină complexitatea rituală a dansului clasic
Bharata – Natyam cu pura plăcere ludică, reprezentând versiunea indiană a celui mai vechi joc din

61 Mircea Eliade, Maitreyi , Ed. Cartex2000, București, 2006, pag. 12
62 Pompiliu Constantinescu, Romanul românesc interbelic , Ed. Minerva , București, 1977, pag.222

41
lume, jocul de -a viața și de -a moartea. Jocurile Maitreyiei sunt acelea prin care cei doi
îndrăgostiți se descoperă reciproc(Maitreyi ca femeie, Allan ca bărbat apt de o pasiune
mistuitoare) <<izbutind să suspende Cosmosul … pentru a se regăsi într -o extatică nuntă în cer,
singura pe car e Destinul le -o îngăduie. (Ion Pop) >> 63 ”
Această poveste de dragoste are o continuare în romanul eroinei, Dragostea nu moare , în
care folosește datele din romanul Maitreyi și date din biografia lui Mircea Eliade, căruia îi
reproșează că nu a scris adev ărul. Eroina îl va întâlni după 42 de ani pe cel care în tinerețe voia
să devină hindus, însă prozatorul nu este bucuros de această întâlnire, afirmând:”Cum aș putea să
te privesc? Oare Dante s -a gândit, măcar, să privească pe Beatrice cu ochii cărnii?” Mi rcea
Eliade “trece , în fond, printr -o poveste ce pare scoasă dintr -o ficțiune autoreferențială. Numai
acolo, personajele din roman se întâlnesc pe stradă cu autorul și -i cer socoteală de modul în care
le prezintă în romanul pe care acesta tocmai îl scrie sau, dacă locuiesc în România , se duc la
Paris să -i ceară drepturi de autor prozatorului care s -a folosit de biografiile lor în intriga epică.
Eliade, vreau să spun, care nu iubea deloc noul și noul roman a trăit, fără să dorească, pe propria
piele aceas tă experiență.”64
Personajul feminin ocupă un rol important în construirea romanelor, devenind vizibil în
literatură mai ales prin faptul că este construit împotriva prejudecăților . Ceea ce
individualizează personajele feminine din opera lui Mircea Eli ade este misterul feminin.
Maitreyi, eroina romanului , cel mai exotic personaj feminin din literatura română
simbolizează misterul feminității . “În centrul romanului este fără îndoială figura imaterială și
totuși de o prezență carnală atât de vie a Maitre yiei. Ființă umană și aspirație metafizică,
naivitate animală și trecere lunară printre nori diafani, ingenuitate și rafinament, pudicitate și
îndrăzneală impetuoasă, pachet de senzații forte și prelungire de vis magic, consumare de simțuri
și ecou de ador ație magică…Maitreyi este o femeie și un mit; este mai ales un simbol al
sacrificiului în iubire , trăind cu o intensitate și un farmec de substanță tare, aromitoare ca înseși
parfumurile orientale. ”65

63 Felicia Gherghina, Tipologia femi nină în opera literară a lui Mircea Eliade , Editura Scrisul Românesc, Craiova,
2016, pag. 58
64 Eugen Simion, Mircea Eliade Nodurile și semnele prozei , Ed. Univers Enciclopedic, București, 2011, pag. 105
65 Pompiliu Constantinescu, Romanul românesc interbelic , Ed. Minerva , București, 1977, pag.223

42
“Maitreyi e femeia neobișnuită a cărei cunoaștere ech ivalează cu încălcarea unei
interdicții sau cu un blestem, pe care Allan o întâlnește la cinci săptămâni departe de țara lui,
convertind spațiul în timp după modelul cosmic. Apariția feminină e și ea cosmică, Maitreyi
neasemănându -se nici la trup, nici la suflet cu femeile cunoscute până atunci de tânărul bărbat.
Trupul îi e mat, brațul ca de ceară, pielea închisă. În sari, înfășurat și totuși transparent, corpul ei
pare să trăiască prin miracol și prin biologie, sugerând, ca și sufletul, căldură și parcă t imiditate
și primejdioase chemări. Ființa fetei are o istorie și o mitologie ale ei, inventându -și lumea de la
început. Pentru că nu au o limbă comună prin care să comunice, atât bărbatul cât și femeia vor
începe să învețe limbajul celuilalt, apoi codurile lumii celuilalt. ”66
Portretul fetei este realizat în întregime din perspectiva subiectivă a personajului –
narator, Allan. Opiniile asupra tinerei , felul în care Allan o percepe variază în funcție de stările
și sentimente le îndrăgostitului . La început , fata i se părea urâtă, își neagă sentimentele , ca mai
apoi să îl fascineze, iar în cele din urmă, simte că este îndrăgostit. Pentru tânărul îndrăgostit,
Maitreyi reprezintă un mister inepuizabil, fiind fascinat de sufletul indian.
“În Maitreyi , iubirea are puterea de a converti și de a iniția, inițiatul fiind bărbatul.
Convertirea la capătul inițierii (intrarea treptată într -un rol străin ) – trăsătură cunoscută
psihologilor iubirilor pasionale, apare cu multă claritate în roman. Revelația sufletului Mai treyiei
– nu doar sufletul indian, ci acela al unei fete extraordinar de dotate pentru dragoste pătrunde
treptat în conștiința lui Allan, otrăvind -o cu dulc eața ei dureros de dulce și subj ugând -o.
Neînțelegerea este unul dintre mot ivele centrale ale roman ului și , poate, axa pe care se
construiește personajul Maitreyi. Allan nu o înțelege pe Maitreyi pentru că nu cunoaște , nu știe .
Nu doar femeia, ci mai ales lumea din care vine femeia Maitreyi. Europeanul are doar o
cunoaștere etnografică, conceptual -abstractă și superficială a Indiei. El nu înțelege mentali tatea
despre viață a Maitreyiei , modul ei de a iubi, comportamentul ei. ”67Nu înțelege cum a fost
îndrăgostită de u n pom cu șapte frunze sau cum s -a legat cu jurământ de gurul său, Tagore. „O
ascultam cum se as cultă o poveste, dar în același timp simțeam cum se depărtează de mine. Cât
de complicat îi era sufletul! Înțelegeam încă o dată că simpli, naivi și clari suntem numai noi,

66 Felicia Gherghina, Tipologia feminină în opera literară a lui Mircea Eliade , Editura Scrisul Românesc, Craiova,
2016, ,pag.40
67 Idem

43
civilizații. Că oamenii aceștia pe care îi iubeam atât de mult, încât aș f i voit să ajung unul din ei,
ascund fiecare o istorie și o mitologie peste putință de străbătut, că ei sunt stufoși și adânci,
complicați și neînțeleși. Mă dureau cele ce spunea Maitreyi. Mă dureau cu atât mai mult cu cât o
simțeam în stare să iubească tot ul cu aceeași pasiune, în timp ce eu voiam să mă iubească veșnic
numai pe mine ”68
Europeanul se lasă treptat sedus de jocurile Maitreyiei, așa cum observă și criticul
Nicolae Manolescu, jocul privirilor, al mâinilor, al picioarelor, jocul pasiunii,se tra nsformă într -o
iubire devoratoare. Dacă la început, fata doar îl admira pe Allan, apoi credea că -l iubea ca pe un
frate așa cum își dorea familia sa, la final numai poate trăi fără el, crezând ca unirea lor a fost
poruncită de Cer. Oficializează legătur a lor printr -un jurământ cosmic , având ca martori
pământul, apa, pădurea, cerul. În una dintre nopțile următoare, Maitreyi i se dăruiește lui Allan ,
care mărturisește “În cele două ceasuri de îmbrățișare am înțeles mai adânc ființa Maitreyiei
decât izbutisem în șase luni de eforturi, de prietenie, de început de dragoste. Niciodată n -am știut
mai precis ca atunci că posed ceva, că posed absolut . ” Astfel, dragostea dintre cei doi este de
esență mistică. După părerea lui Nicolae Manolescu “orice pasiune e în d efinitiv mistică în
măsura în care produce extaze asemănătoare cu fericirea paradisiacă și dă eroilor impresia de a
participa la un mister cosmic.” Mircea Eliade spune că dragostei indiene îi este caracteristică
suprasexualitatea , omul având conștiința c ă participă la Marele Tot, iar egocentrismul este
învins de nevoia dăruirii. El afirmă că în India” sexul și sfințenia se întrepătrund sau se exclud
cu mai multă violență decât oriunde…Erotica ajunge aici o cale a mântuirii, o soteriologie, după
cum ajuns ese în buddhismul tantric medieval, singura atingere concretă a Nirvanei…Toată
eflorescența de rituri erotice, toată acea orgie mistică și ceremonială nu are decât un singur țel:
unirea sufletului cu sufletul universal. Dar nu pe o cale contemplativă, ci p rin dragoste” ( Erotica
mistică în Bengal )
Pentru Allan, Maitreyi este iubirea pe care o întâlnești numai o dată în viață, este
adevărata dragoste. Este un personaj complicat prin felul de a fi, este o poetă celebră, ține
conferințe, dar este adeseori must rată de tatăl său. Est e inteligentă , dar în același timp inocentă.

68 Mircea Eliade, Maitreyi , Ed. Cartex2000, București, 2006, pag. 60

44
“ E uimitoare deschiderea sufletească totală și accepțiunea fizică a persoanei pe care o iubește:
Maitreyi păstrează într -o cutie o șuviță de păr oferită de Tagore și vede în ea un simbol sacru,
intușabil. Când sufletul ei sigilat i se deschide în cele din urmă lui Allan, primul semn de
acceptare e darul pe care i -l face: cutia în care se află șuvița de păr a poetului. Urmează apoi
micile gesturi, impenetrabile pentru un îndrăgostit europe an: atingerea piciorului, mângâierea
inocentă a pulpei, dezgolirea brațului. ” 69
Fausto Antonini amintește de tema seducției feminine “atât de bine creionată de Eliade în
Maitreyi , remarcând faptul că nimeni nu vorbește despre abisul care separă senzua litatea
masculină de cea feminină, mai ales că momentul magnetic într -o relație este furnizat în mod
esențial de către femeie. Femeia poate fi atrasă de către bărbat, pasiunea femeii, atunci când se
declanșează, e uneori mai profundă și mai penetrantă decâ t cea care apare și se instalează la
bărbat, dar ca să ajungă la niveluri de mare pasiune invadatoare, femeia trebuie să fie inițiată ,
trebuie să fie antrenată , trebuie să se deschidă, cu adevărat…Feminitatea profundă a Maitreyiei ,
a indiencei se relevă mai ales după depășirea stadiului idilic al aventurii cu Allan. De ce oare îi
rezistă lui Allan: din calcul sau din considerente etice ? Chiar dacă se joacă la în ceput, jocul o
tulbură pe tânăra fată, care se pare că acționează sub stăpânirea unui impuls c are îi transcende
voința, venit din fundurile lumii sub puterea unei demonii. Unirea celor doi îndrăgostiți îi
transformă; nu mai sunt ei înșiși; demonia dragostei i -a smuls condiției individuale, restituindu -i
ritmul cosmic esențial și împreunarea lor dev ine ceremonial mistic. ”70
Prima dovadă a logodnei este coronița de iasomie. Tinerii se logodesc în taină, într -un
parc, la Lacuri, într -un cadru mirific, noaptea, având ca martori stelele. Maitreyi rostește un
jurământ, care este un adevărat poem de drago ste: “Mă leg de tine, pământule, că eu voi fi a lui
Allan și a nimănui altuia. Voi crește din el ca iarba din tine. și cum aștepți tu ploaia, așa îi voi
aștepta eu venirea, și cum îți sunt ție razele, așa va fi trupul lui mie. Mă leg în fața ta că unirea
noastră va rodi căci mi -e drag cu voia mea, și tot răul, dacă va fi să nu cadă asupra lui, ci asupra –
mi ,căci eu l -am ales. Tu mă auzi, mamă pământ, tu nu mă minți, maica mea. Dacă mă simți
aproape, cum te simt eu acum, și cu mâna și cu inelul, întărește -mă să-l iubesc totdeauna, bucurie

69 Felicia Gherghina, Tipologia feminină în opera literară a lui Mircea Eliade , Editura Scrisul Românesc, Craiova,
2016, pag.60
70 Idem, pag62

45
necunoscută lui să -i aduc, viață de rod, de joc să -i dau. Să fie viața noastră ca bucuria ierburilor
ce cresc din tine. Să fie îmbrățișarea noastră ca cea dintâi zi a monsoon -ului. Ploaie să fie sărutul
nostru. Și cum tu nic iodată nu obosești, maica mea, tot astfel să nu obosească inima mea în
dragostea pentru Allan, pe care cerul l -a născut departe, și tu, maică, mi l -ai adus aproape ”71
Mircea Eliade considera acest jurământ un imn al transfigurării vieții prin dragoste. Inv ocarea
pământului este expresia concepției despre lume și despre dragoste a fetei, o paradigmă a iubirii
indiene, care valorifică, credințele despre Pământul – Mamă: “ Femeia este așadar legată în chip
mistic de Pământ; zămislirea apare ca o variantă, la s cară umană, a fertilității telurice. Toate
experiențele religioase legate de fecunditate și naștere au o structură cosmică. Sacralitatea femeii
depinde de sanctitatea Pământului. Fecunditatea feminină are un model cosmic; Terra Mater,
universala Genitrix ” 72
Inelul, pe care i -l dăruiește lui Allan face parte din ceremonialul căsătoriei indiene ,era
alcătuit din doi șerpi încolăciți , reprezentând virilitatea, iar celălalt feminitatea. Este în formă de
șopârlă, alcătuit din doi șerpi, ceea ce simbolizează nemu rirea, renașterea zilnică. De asemenea,
zeița Athena are drept atribut un șarpe.
“Nu numai această ceremonie, ci , în general, comportamentul fetei sunt participări ale ei
la mișcările mari ale existenței, la viața naturii și a strămoșilor, la sacru. Pen tru Maitreyi , ca și
pentru Chabu, natura are un suflet, pomii le devin prieteni și iubiți. Misterul feminității la
Maitreyi se adâncește dincolo de gesturi și întâmplări în neînțelesul unor rânduieli milenare din
patria vegetației luxuriante și a ascetiarul ui violent. Cu aceeași inocență complicată și rafinată,
Maitreyi i se dăruiește într -o noapte lascivă ți înmiresmată, dând o justificare simplă: unirea
noastră a fost poruncită din cer. Căci grija ei permanentă e de a nu supăra ritmul. Eliade
introduce în scenariu tema veche a incompatibilității sentiment – datorie.” 73
După momentul lo godnei, lucrurile se precipită. Chabu se îmbolnăvește grav, medicii nu –
i pot pune un diagnostic, domnul Sen suferă o operație la ochi, doamna Sen este tot mai tristă și
mai obosită, iar Mai treyi are dureri de picioare. În această atmosferă agitată, Allan trăiește

71 Mircea Eliade, Maitreyi , Ed. Cartex2000, București, 2006, pag. 85
72 Mircea Eliade , Sacrul și profanul , Editura Humanitas, B ucurești, 2007, pag.111
73 Felicia Gherghina, Tipologia feminină în opera literară a lui Mircea Eliade , Editura Scrisul Românesc, Craiova,
2016, pag.64

46
momente de dragoste profundă, dar și de gel ozie nebună. De ziua Maitreyiei , Chabu a avut o
criză puternică și a spus mamei despre relația dintre cei doi. Allan se î ntoarce la vechea lui
gazdă, fără s -o fi văzut pe Maitreyi. Încearcă să fie discret în pri vința plecării din casa lui Sen ,
așa cum i se ceruse, durerea însă îl copleșește, se îmbolnăvește, face uneori ca și Maitreyi,
gesturi necugetate, din dorința de a o revedea. Khokha joacă acum rolul personajului informator
povestindu -i evenimentele petrecute in casa Sen, după plecarea lui: încercarea de a o mărita pe
Maitreyi și mărturisirea ei că a avut o relație cu Allan; pedepsirea ei aspră, atacul suferit de
domnul Sen, doamna Sen pune șoferul s -o bată pe Maitreyi cu verigile până cade în nesimțire.
Toate acestea îl întristează pe Allan și se retrage în Himalaya. Maitreyi își duce promisiunea
până la capăt , rămânând spiritual doar pentru Allan.
“Maitreyi crede în metempsihoză << În viața viitoare ne vom întâlni iar, dragule. Ai să
mă recunoști atunci?>> îi spune ea la telefon lui Allan. Folosește telefonul, instrument atât de
modern pentru o replică venită într -o credință străveche. Este un contrast care accentueaz ă
nepotrivirea personajului în decorul realist. Maitreyi lansează o chemare de dragoste definitivă;
face o alegere pentru eternitate, pentru ea ritmurile vieții se identifică total cu cele ale dragostei,
dar nu sunt deloc acceptate de real, nu încap în par ametrii lui. Acest aspect al personajului
Maitreyi este subliniat dacă îl comparăm cu personajul analog creat de modelul din realitate a lui
Eliade, în Dragostea nu moare . Maitreyi Devi scrie această carte la bătrânețe ca să stabilească
adevărul. Dar Maitr eyi și Amrita nu vor fi niciodată asemănătoare, căci e vorba de o proiecție
literară și un model real.” 74

74 Idem. Pag. 67

47
III.5 NUNTĂ ÎN CER

Romanul Nuntă în cer este un roman modern subiectiv, un roman al autenticității și al
experienței “o poveste de dr agost e, trăită la o distanță de opt ani, de doi bărbați ”părăsiți de
aceeași femeie.
Cartea are ca punct de plecare aspecte autobiografice, consemnate de autor în Memorii și
inventariate de exegeți: “o poveste pe jumătate autobiografic confesivă, pe jumătate ficțională.
Sâmburele autobiografic al romanului îl constituie aici idila dintre Eliade și Nina Mareș,
viitoarea lui soție… Ca și Ileana, aceasta era mai în vârstă decât soțul ei și trăise experiența unei
iubiri tragice care o făcuse să se îndoiască de po sibilitatea unei alte mari iubiri. Credea de
asemenea că avea să moară tânără. Un cancer incurabil avea să -i dea dreptate. Eliade s -a
îndrăgostit de ea la o petrecere de Crăciun , privindu -i mâinile, asemenea eroului său Mavrodin
de Ileana. La fel, ca aces ta Eliade era convins , înainte de a o întâlni pe Nina, că o căsătorie și
întemeierea unei familii ar sta în calea carierei sale scriitoricești.”75Dar sursa autobiografică este
transfigurată artistic în ficțiune.
Nuntă în cer este un roman al experienței p rin trăirea intensă, de către personajele –
narator, a unor experiențe de iubiri definitorii, filtrate în planul conștiinței. Autenticitatea , prin
care autorul încearcă să micșoreze distanța dintre realitate și ficțiune, este susținută de relatarea
la perso ana I, de confesiune, analiza lucidă și introspecție, fiind întărită de caracterul de
metaroman al cărții.
Referitor la scrierea romanului, Mircea Eliade notează în Memorii : “Nae Ionescu mă
întreba uneori cum merge. Îi spuneam că visez un roman de dragost e care să nu semene cu nimic
din ce scrisesem până atunci; o dragoste care era, și -ar fi trebuit să rămână perfectă, dacă n -ar fi
intervenit un element mistic, și anume dorința de a o prelungi indefinit într -o durată biologic –
temporală, făcând -o roditoare. Subiectul era în aparență simplu: doi bărbați, întâlnindu -se
întâmplător la o vânătoare, își povestesc în aceeași noapte marea lor dragoste. Confesiunea o
începe cel mai tânăr, Mavrodin, un romancier, probabil pentru că tovarășul său îl întrebase ce

75 Rescika Richard, Introducere în opera lui Mircea Eliade , Ed. Saeculum, București, 2000

48
scrie și Mavrodin îi răspunse că scrie Nuntă în cer , carte în care voia să -i ceară iertare Ilenei , pe
care o iubise, pe care o iubea încă, și care dispăruse fără urmă cu un an mai înainte…Era , firește,
o poveste de dragoste,trăită la o distanță de opt ani, de doi bărbați, dar tragedia care de două ori
curmase această dragoste perfectă nu fusese provocată de incidente aparținând lumii profane. De
fapt, niciunul dintre cei doi bărbați – care la început nici nu bănuiau că vorbesc de aceeași femeie
– nu înțelegeau de ce fuseseră părăsiți…dimensiunea mistică, nupțială, pe care o aștepta Ileana ca
o împlinire finală le rămăsese inaccesib ilă, deși din motive diferite. ”
Eugen Simion consideră că tema romanului “nu e atât imposibilitatea comunicării în viața
cuplului , cât nepotrivirea de dest in în planul existenței comune. Nunta miraculoasă nu e decât în
planul spiritului , în cer, cealaltă întâmpină totdeauna ceva , o nepotrivire, o înstrăinare care duce
la destrămarea cuplului.”76
Mircea Eliade explică pe larg titl ul cărții în Memorii :“ Nuntă în cer exprimă
ambiguitatea întregii situații…Cerându -și iertare Ilenei, romancierul (Mavrodin) încearcă, prin
acest titlu, să -și justifice purtarea: asumând destinul lui de creator în ordinea spiritului, scriitorul
spera ca n unta la care visa Ileana se va împlini totuși undeva, într -o lume transcendentă, în Cer,
in aeternum. Dar, dacă ar fi putut afla de acest titlu, Ileana l -ar fi înțeles altfel; ea trăise de la
început nunta în cer; pentru ea asta fusese dragostea perfectă; o nesfârșită beatitudine, un raptus,
o desăvârșită unire, căreia, în sine, nu -i lipsea nimic, la care nimic nu se mai putea adăuga…Nu
era vorba, așa cum greșit a putut crede Mavrodin, de un instinct specific feminin, cel al
maternității, pentru că atunci nu se înțelege de ce Ileana își părăsise soțul după ce acest îi ceruse
să aibă un copil…Nu maternitatea ca atare era implicată aici, ci dorința – de natură mistică – de a
întrupa nunta în cer , integrând -o în sfera vieții , într -un anumit sens, sacrificând din nou viața…:
pentru ea era, pur și simplu, propriul ei mod de a fi , același ca la toate femeile, dar asumat total
și arareori. Într-un anumit sens, încercam să surprind în acest roman eternul feminin, așa cum
putea fi intuit de un român cu oarecare în țelegere a sensului sacramental al existenței ”
Romanul este alcătuit din două părți simetrice , care cuprind două povestiri, care au în
centru aceeași eroină. De fapt, este “o poveste de dragoste, trăită la distanță de opt ani, de doi
bărbați ” 77 care pi erd dragostea perfectă din cauza neîmplinirii dimensiunii mistice a legăturii ,

76 Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii , Ed. Demiurg, București, 1995
77 Nicole Manolescu, Arca lui Noe , Ed. Gramar, București, 2007 , pag.464

49
potrivit explicațiilor scriitorului însuși. De asemenea, autorul face trimiteri la trista poveste a lui
Tristan și a Isoldei, la povestea de dragoste dintre Dante și Beatrice, referindu -se la regăsirea prin
iubire a paradisului pierdut.
Ileana / Lena este o apariție legendară , o enigmă, este cea care unește cele două povești
de dragoste. A fost asemănată de critica literară cu eroinele romanelor rusești. Pentru cei doi,
Mavro din și Hasnaș, devine Femeia Absolută.
Andrei Mavrodin, un alter -ego al scriitorului Mircea Eliade, tipul intelectualului, o
întâlnește pe Ileana la o petrecere. Fascinat de farmecul Ilenei, de inteligența ei discretă, este
copleșit de o pasiune mistuitoa re , pe care femeia o acceptă și o împărtășește. Ileana plecase din
țară pentru a se vindeca de o mare dragoste. Rezerva ei inițială față de Mavrodin era cauzată de
teama că experiența tragică a primei iubiri se va putea repeta. Ea se temea să se implice într-o
altă poveste de dragoste , deoarece doica îi prezisese că după ce se va vindeca de o dragoste mare,
care o va duce aproape de moarte, va cunoaște o altă iubire care îi va fi fatală. În ciuda
împotrivirilor femeii și a susceptibilității bărbatului, ca re se teme să nu -și piardă independența,
cei doi nu se pot sustrage pasiunii și beatitudinii care -i învăluie. Trecutul femeii iubite rămâne
însă un mister pen tru Mavrodin, ceea ce îl chinuie cumplit . Înrobit de pasiune și de vraja femeii,
el uită o vreme d e scris și trăiește plenar sentimentul de iubire.
La început cei doi îndrăgostiți încearcă să se izoleze de l umea din jur și călătoresc mult ,
însă apare conflictul legat de rodul dragostei lor, copilul. Ileana consideră că Mavrodin își poate
găsi împlinir ea prin creație , lăsând în felul acesta o urmă a trecerii lui pe pământ, în timp ce e a,
care e numai o simplă femeie , nu vrea să rămână stearpă. Rămânând însărcinată, Ileana îți dă
seama că bărbatul iubit nu – și poate asuma responsabilitatea unui copil, d e aceea se sacrifică,
avortează și îl părăsește pe Mavrodin pentru a nu -i îngrădi libertatea de creație. Tragedia
dragostei dintre cei doi stă în faptul că dorința femeii de întrupare a iubirii lor intră în
contradicție cu vocația de artist a bărbatului, c eea ce amintește de mitul jertfei pentru creație.
În Memorii , Eliade comentează dorința Ilenei de a avea copii nu doar ca simplă expresie a
instinctului matern, ci ca o aspirație mistică, trecând dincolo de ființare: anume de a rodi în sens
pământesc , de a încarna realitatea transcendentă a iubirii.
“Prin Ileana , Mavrodin a avut revelația unității primordiale um ane, s -a simțit restituit
sieși, s-a simțit întregit, prin acea Ileană care, crede Mavrodin, se născuse numai pentru el. Prin

50
acea Ileană pe car e el o privește egoist, ca piesă necesară pentru ca el să -și îndeplinească
menirea, nemailuând în seamă aspirațiile, gândurile, individualismul ei…Numai după ce a
cunoscut prin Ileana desăvârșita integrare, dragostea totală ce are ca final reîntregirea su fletului
creator primordial, artistul își dă se ama de importanța acestei uniri , de faptul că moartea nu este
decât pentru omul singur,<< despicat în două>> și că acest om poate scăpa de moarte print r-o
mare îmbrățișare în care se regăsește pe sine într -o ființă cosmică, autonomă și eternă. ”78
Cea de -a doua poveste din roman este relatat ă de Barbu Hasnaș. Povestea lui , mai veche,
care s -a petrecut în urmă cu opt ani, debut ează într -o manieră misterioasă , care trezește bănuiala
cititorilor: “E straniu că am cunoscut și eu o as emenea întâmplare. ”În tinerețe , Barbu Hasnaș
fusese un Don Juan, făcuse studii în Franța, trecuse prin răzb oi fără a se implica prea mult și trăia
oarecum la voia întâmplării. O întâlnește pe Lena în tren , o adolescentă de 15 ani, dis cretă,
inocentă, dar inteligentă. Îi atrage atenția faptul că vorbește impecabil franceza, că citește Anna
Karenina, dar și un parfum foarte discret al părului. Parfumul este ceea ce i -a atras atenția pentru
prima dată și lui Mavrodin:” Îmi amintesc doar c ă un parfum necunoscut mi -a alu necat pe sub
nări îndată ce și -a apropiat capul de umărul meu. Nu era un parfum feminin, aș putea spune că nu
era nici măcar uman. Își avea esențele în alte amintiri, închipuiai mai degrabă plutind pe o
broderie bătută cu mul t aur , distilat de o mare lampă orientală din rădăcini multe și foarte puțin
ulei. Un parfum în care parcă nici alcoolul, nici uleiul nu -și trădau prezența, ci numai miresmele
pure de metale vechi și ierburi.”79 Parfumul pare să o facă pe Ileana să aparțin ă unei alte lumi,
parfumul este cel care îi va înlocui imagina după ce aceasta va dispărea.
În primă instanță, întâlnirea dintre Hasnaș și Lena nu pare a avea prea multe urmări. Însă
după opt ani aceștia se reîntâlnesc trăind o poveste de iubire, ajungând să se căsătorească. Hasnaș
își dorește un copil, dar de data aceasta Lena este cea care refuză să aibă un copil venind astfel în
contradicție cu dorința soțului ei , ceea ce produce ruptura definitivă a cuplului. Refuzul ei este
cauzat de faptul că nu vrea ca și copilul, asemenea tuturor evenimentelor din viața ei și a lui
Hasnaș să fie o întâmplare: “Voiam să salvez măcar această etapă. Nădăjduisem mereu că măcar

78 Felicia Gherghina, Tipologia feminină în opera literară a lui Mircea Eliade, Editura Scrisul Român esc, Craiova,
2016, pag. 114
79 Mircea Eliade, Nuntă în cer , Ed. Tana , Curtea de Argeș, 1996, pag. 15

51
lucrul acesta nu -l vom face la întâmplare… Așa cum le -am făcut pe toate celelalte, adăugă
plecându -și ochii. Nu mai era nevoie să ne întâlnim dacă lucrurile trebuiau să ajungă aici.”80
Faptul că Lena și Ileana sunt aceeași persoană este susținut și de discuția dintre cei doi bărbați în
finalul romanului:
“- Crezi că Ileana mai trăiește? Întrebă di n nou Mavrodin, ridicând privirile.
– Nu , răspunse foarte încet celălalt. Nu mai trăiește…
Mavrodin își duse ușor mâna la frunte și apoi o lăsă să alunece, fără reazem.
– Asta simt și eu, vorbi el foarte încet. Același lucru simt și eu… ”81
Cele două persona je – narator sunt convinse de faptul că Lena și Ileana sunt una și
aceeași persoană, chiar dacă nu precizează în mod explicit acest lucru, ci doar îl sugerează.
Destinul femeii rămâne învăluit în mister, nelămurit, deși cel mai probabil ea a murit, așa cu m îi
prezisese doica. Finalul deschis sporește iluzia autenticității și diminuează sentimentul ficțiunii.”
“Dragostea Lenei cu Hasnaș e una chinuitoare, de sufocare reciprocă, o dragoste a
nesațului. Femeia este dorită atât de mult încât se creează depend ența, anihilarea; apare invidia
pe faptul că ea poate exista independent, că e mai tânără, că are voință proprie. Nu e o dragoste
născută din dorință continuă de apropiere, ca la Mavrodin și Ileana. E o dragoste care îi
înnebunește pe cei doi prin intensit atea ei trupească, chinuindu -i . Lipsa altor aspirații decât a fi
fiecare al celuilalt devine cauzatoare de chinuri sentimentale. Femeia nu mai e centrul de
raportare pentru atingerea nemuririi prin creație, nu mai e forța generatoare de confort spiritual și
inspirație așa cum e Ileana. Lena e însuși Centrul absolut al unei relații finite de dependență
totală a două ființe, care în setea lor trupească unul după celălalt, au uitat că Nunta nu se poate
realiza decât în Cer. ”82
Eugen Simion afirma că tema ace stui roman este nepotrivirea de destin în planul
existenței comune:” Tristan și Isolda de aici trec prin două ipostaze de existență și în amândouă
eșuează fără ca unul dintre personaje să fie, în chip expres, de vină. Încă o dată, de ce? Pentru că
nunta mi raculoasă nu e decât în planul spiritului , în cer, cealaltă întâmpină totdeauna ceva, o

80 Idem. Pag 68
81 Idem, pag 120
82 Felicia Gherghina, Tipologia feminină în opera literară a lui Mircea Eliade , Editura Scrisul Românesc , Craiova,
2016, pag. 128

52
nepotrivire, o înstrăinare care duce la destrămarea cuplului. Esențială în romanul lui Eliade nu
este speculația în jurul mitului erotic, ci creația unui superb persona j feminin. Ileana de acum
anunță pe Ileana din Noaptea de Sânziene și alte personaje feminine care populează narațiunile
mitice de mai târziu. O Isoldă care din prea multă iubire fuge din calea unor Tristani obsedați de
fantasme le lor. Cea mai puternică , înrobitoare, se dovedește a fi fantasma creației
majore…Eroina lui Eliade cobo ară din proza secolului al XIX -lea și intră în conflict cu
mentalități cinice ale lumii modern e. Arma ei de apărare este fuga . O fugă ocrotitoare mai ales
pentru bărbatul care a re totdeauna probleme .”83
Mircea Eliade creează prin Nuntă în cer , unul dintre cele mai reușite romane de dragoste
din literatura română, un roman al experienței și autenticității, al trăirii intense a sentimentului
erotic ca experiență definitorie. Iluzia realității este întreținută de confesiunile și biografiile celor
doi naratori, care nu bănuiesc la începutul relatării lor că au trăit dragostea perfectă cu aceeași
femeie, la distanță în timp, pe care amândoi au pierdut -o în mod misterios.

83 Eugen Simion, Mircea Eliade Nodu rile și semnele prozei, Ed. Univers Enciclopedic , București, 2011, pag.205

53
CAPITOLUL AL IV -LEA – STRATEGII DIDACTICE ÎN ORA DE LIMBA ȘI
LITERATURA ROMÂNĂ

“Prin predare se înțelege, în general, emiterea de informații despre o anume realitate,
proces în care emițătorul deține un rol activ, iar cel ce îl ascultă, unul pasiv, crezâ ndu-l pe cel
dintâi. Or, cum s -ar putea vorbi de predare , în cazul unei partituri muzicale, al unui tablou sau ,
în ceea ce ne interesează aici în mod deosebit, al unei poezii, al unei drame, care implică
universuri imaginare, fictive, menite să sensibili zeze cititorul, să -i stimuleze imaginația, pentru
a-l proiecta în acele universuri ficționale? ”84
Strategia didactică este “o structură acțională, care dă caracter de sistem operativ tuturor
factorilor implicați în realizarea activității instructiv -educat ive și imprimă un anumit sens relației
dintre predare –învățare – evaluare. ”85
Elementele componente unei strategii sunt: modurile de abordare, metodele, suporturile
didactice și formele de organizare a activității. Alegerea se va face în funcție de obiec tivele
stabilite, de situația de învățare, de stilul de predare al cadrului didactic. Strategia didactică
trebuie să se adapteze la situațiile apărute spontan, iar cadrul di dactic are sarcina de a remedia , de
a reface anumite părți ale lecție, anumite meto de.
După Ioan Cerghit, metodele de învățământ se referă atât la condițiile specifice în care
intervenția de predare a profesorului este îndreptată spre obținerea unei schimbări în formația
elevului, cât și la efortul elevului de a se integra procesului d e învățământ , asimilând cunoștințe
ți formându -și deprinderi practice sau intelectuale.
Termenul metodă provine din limba greacă și desemna orientarea către un drum. “După
cum arată etimologia termenului, metodele de învățământ reprezintă căile, modali tățile,
procedeele, tehnicile și mijloacele adecvate pentru desfășurarea procesului instructiv -educativ
.”86

84 Constantin Parfene, Metodica studierii limbii și literaturii române , Ed. Polirom, Iași, 1999 ,pag 113
85 Adela Bradea, Introducere în didact ica limbii și literaturii române -liceu, Ed. Universității din Oradea, 2015 , pag.47
86 Emanuela Ilie, Didactica limbii și literaturii române , Polirom, Iași, 2014, pag. 65

54
IV. 1. PROBLEMATIZAREA

Problematizarea se mai numește și predare prin rezolvare de probleme sau predare
productivă de probleme . Este o metodă pedag ogică foarte utilă, iar valoarea sa constă atât în
caracterul complex, cât și în faptul că se poate aplica în cadrul tuturor disciplinelor de
învățământ, la toate nivelurile școlare și în toate etapele procesului didactic. Ea poate fi
considerată un sistem , la Marmetov, sau un o îmbinare de metode și procedee, o nouă teorie a
învățării la Okon . Majoritatea pedagogilor recunoscuți pe plan mondial consideră că valoarea
rezidă nu doar în caracterul complex , ci și aplicabilitatea ei extinsă.
Metoda se bazeaz ă pe conceptul de situație -problemă și apoi pe procesul de rezolvare a
situației -problemă creată. Astfel, elevii vor fi ei însăși puși în situația celui care trebuie să
găsească adevărul, soluția, profesorul nemaiavând rolul celui care transmite direct inf ormația, ci
rolul ghidului care îi ajută pe tineri să învețe conștientizând.
“Problematizarea presupune mai multe momente: un moment declanșator, unul tensional
și unul rezolutiv. Recurgerea la această metodă implică respectarea anumitor condiții de
exist ență la elev a unui fond aperce ptiv suficient, dozarea dificultăților în funcție de o anumită
gradație, alegerea celui mai potrivit moment de plasare a problemei în lecție, manifestarea unui
interes real pentru rezolvarea problemei. Problematizarea presupu ne o antrenare plenară a
personalității elevilor, a comportamentelor intel ectuale, afective și volitive. ”87
Datorită complexității acestei metode există niște condiții necesare, care trebuie
respectate în vederea corectitudinii aplicabilității: existența unui bagaj de cunoștințe anterior,
care trebuie reactualizat, îndrumarea atentă a profesorului, dozarea dificultăților după o gradație,
alegerea momentului potrivit pentru a pune situația -problemă, îmbinarea acestei metode cu
altele, cum ar fi brainstormin gul, dezbaterea, conversația euristică, etc.
Pentru găsirea situațiilor -problemă, Gottfried Bruhardel găsește trei variante posib ile de
utilizare a metodei și anume:

87 Adela Bradea, Introducere în didactica limbii și literaturii române -liceu, Ed. Univ ersității din Oradea, 2015 , pag.56

55
*Varianta 1: profesorul le dă elevilor un material conflictual și le cere să sesizeze
problema și să o enunțe
*Varianta 2 : profesorul anunță problema și le cere elevilor să găsească materialul
pentru a o rezolva
*Varianta 3: profesorul le cere elevilor să recunoască problema într -un material
care, aparent, nu conține o situație -problemă .
În literatură, problematizarea este o metodă foarte des utilizată, pentru că literatura, artă
a cuvântului, predispune prin natura ei la multiplele interpretări posibile și la situații de natură
conflictuală. Astfel, devine imperios necesară utilizarea problematizării la orele de literatură,
pentru ca elevii să fie capabili să îți formeze și dezvolte propriile judecăți de valoare.
Problematizarea facilitează aspectul formativ al învățământului prin participarea activă a elevilor
la procesul de învățare și dezvoltă interesele de cunoaștere ale acestora. Prin această metodă se
dezvoltă și aplicabilitatea cunoștințelor în practică, dar și transferul diferitelor informații dincol o
de reguli impuse. De asemenea , se cultivă autonomia gândirii și curajul propri ilor opinii.
Aplicații posibile a metodei
1. Clasa a IX -a :
Li se oferă elevilor un material conflictual: în romanul subiectiv Maitreyi , de
Mircea Eliade, știm sigur, din jurnalul lui Allan că acesta o iubește pe Maitreyi. De
asemenea , aflăm că și Maitre yi îl iubește pe Allan . Totuși, din cauza familiei Sen , a
mentalităților indiene, cei doi se despart și nu luptă pentru iubirea lor. Elevilor li se
propune să formuleze enunțul unei întrebări -problemă. Un posibil răspuns ar fi: De ce
Allan renunță atât de ușor la Maitreyi? De ce Allan nu o răpește pe Maitreyi și să se
retragă împreună în Europa?

2. Clasa a X -a :
Profesorul formulează el însuși o serie de întrebări -problemă, pe care elevii sunt
invitați să le rezolve. Ei pot fi ghidați de către profesor, sau grupați pe echipe, să li se lase
libertatea totală în a găsi propriile răspunsuri , care se discută apoi cu întreaga clasă,
pentru a fi alese variantele viabile și a se verifica rezultatele. Exemple de astfel de
întrebări pot fi: Ce moment al experienței de iubire este surprins în fragmentul dat? Care

56
este dominanta tipologică a personajului feminin din romanul subiectiv studiat?
Oboseala, reveria, firea de artist și aerul distrat al lui Gavrilescu sugerează deschiderea
personajului spre fantastic sau li psa lui de receptivitate față de un alt plan al
existenței?Consideri că aventura care îl așteaptă pe Gavrilescu echivalează cu șansa unei
noi vieți, în care își poate împlini marea dragoste și dorința de a deveni pianist?
3. Clasa a XI -a
După studierea roman ului Nuntă în cer , de Mircea Eliade, profesorul poate să îi
îndemne pe elevi în descoperirea unor alte interpretări posibile, ținând cont de părerile
lor. Exemplu: Care credeți este semnificația dispariției Ilenei? Este sau nu Ileana o
victimă a destinului ?

IV. 2 CONVERSAȚA EURISTICĂ

Conversația este o metodă didactică tradițională care constă în utilizarea și valorificarea
didactică a întrebărilor și a răspunsurilor. Metoda se mai numește și metodă interogativă sau
erotematică. Este o metodă folosită cu preponderență în cadrul orelor de limba și literatura
română.
Există numeroase tipuri de conversație în funcție de rolul și scopul în care se aplică.
Astfel, se pot enumera; conversația introductivă, conversația de reactualizare și de sistematizare
a cunoștințelor, conversația de fixare și consolidare a cunoștințelor, conversația de verificare și
evaluare, precum și conversația finală. Bineînțeles că toate acestea nu sunt decât variante și tipuri
ale celor mai cunoscute două feluri de conversație, și an ume conversația euristică(socratică,
maieutică) și conversația catehetică( examinatoare).
“ Conversația constă în valorificarea didactică a întrebărilor și răspunsurilor. S -a dovedit
faptul că valoarea conversațiilor este dată în primul rând de modul în care cadrul didactic
formulează întrebările pentru elevi. Tipurile de întrebări și ordinea în care sunt adresate trebuie

57
să capteze atenția elevilor, să stimuleze curiozitatea, să accentueze aspectele importante ale
conținutului și să promoveze o învățare activă.”88
Conversația euristică este acea formă de conversație care nu are drept scop predarea sau
transmiterea de informații noi. Scopul ei este acela de a ajuta la descoperirea de noi informații
sau adevăruri prin efor de gândire propriu. Se valorifică astfel experiența proprie de cunoaștere,
stimulându -se gândirea autonomă și capacitatea de a -și valorifica și pune în practică cunoștințele
anterioare.
Profesorul are rolul important de a formula cele mai potrivite întrebări, astfel încât, prin
logica înl ănțuirii lor, elevii să ajungă, din aproape în aproape, la descoperirea unui nou adevăr, a
unei noi informații. Sensul și semnificația acestei metode trimite în timpurile vechi , la metoda
originară, aplicată în școala anticului Socrate. Filozoful asemăna arta dialogului cu aceea a
maieuticii, arta aducerii pe lume a copiilor. Tot astfel, gândea el, prin dialog, cu multă trudă și
înțelepciune, se pot aduce pe lume noi adevăruri. De aceea, metoda se mai numește și socratică
sau maieutică.
Ca și în cazu l pro blematizării, ș i în cazul conversației euristice, trebuie ca elevii să aibă
un fond de cunoștințe anterior care trebuie reactualizat. Această metodă are caracterul de a
orienta gândirea elevilor. Metoda se poate folosi cu succes în anumite momente ale lecției, cum
ar fi: lecțiile de recapitulare și sistematizare, în cele de evaluare interactivă sau în cele care se
bazează pe studiul individual anterior al elevilor.
Această metodă, pentru a fi cu adevărat eficientă, trebuie să aibă la bază o formulare
potri vită a întrebărilor. O întrebare corect și eficient formulată cere un răspuns pe măsură. Unii
specialiști consideră că există anumite exigențe ale formulării întrebărilor care trebuie respectate.
După Ioan Cerghit, acestea ar fi: întrebările trebuie să fie corecte din punct de vedere științific,
gramatical și logic; trebuie să fie precise, concise(a se evita formulările complicate sau alcătuite
din mai multe întrebări) ; întrebările nu trebuie să sugereze răspunsul sau să îl conțină, trebuie să
fie accesibi le tuturor elevilor și să acorde timp suficient pentru formularea răspunsurilor.

88 Adela Bradea , Introducere în didactica limbii și literaturii române -liceu, Ed. Universității din Oradea, 2015 pag.53

58
De asemenea, și răspunsurile elevilor trebuie să respecte anumite reguli, cum ar fi: să nu
evite întrebarea pusă(astfel de încercări trebuie oprite de către profesor de la î nceput), să fie
corecte, precise, concise, personalizate în măsura posibilului.
Întrebările pot fi încadrate în diferite tipologii: după obiectivele urmărite, după mijloacele
gramaticale după care se introduc, după adresabilitate, după modul de adresare, după gradul de
complexitate al răspunsului vizat.
În cadrul orelor de limba și literatura română, întrebările trebuie să alterneze și trebuie să
fie eșalonate după gradul lor de dificultate. Se recomandă ca profesorul să înceapă cu întrebări
mai simple, d ar apoi să utilizeze și întrebările deschise, complexe, mai ales atunci când este
vorba despre interpretarea textelor literare. Aceste întrebări au rolul de a -i ajuta pe elevi să treacă
informațiile asimilate prin filtrul gândirii proprii, pentru a li se d ezvolta capacitatea reflexivă și
creativă.
Ioan Cerghit vorbește despre un “reviriment al conversației euristice”. Astfel, este
necesar să se reconsidere condițiile de aplicare a conversației, începând cu natura lor și felul de a
le utiliza și până la nu mărul celor implicați în această categorie. Se recomandă profesorilor
reducerea numărului întrebărilor de memorie și mărirea numărului întrebărilo r de gândire, pentru
că acestea , la rândul lor, vor genera în minte elevilor întrebări proprii, căutări propri i. Elevii fiind
centrul procesului instructiv -educativ, este foarte important ca ei să își dezvolte un sistem de
gândire propriu și bine structurat. Elevii trebuie să aibă, pe lângă timpul necesar formulării
răspunsului , și libertatea de a -și controla, com pleta sau corecta propriul răspuns. Răspunsurile
corecte trebuie integrate în procesul ulterior al predării, iar cele incorecte trebuie discutate,
supuse criticii constructive, pentru ca elevul care a dat răspunsul incorect să înțeleagă de ce
acesta este g reșit și să îl caute pe cel corect.
Conversația euristică este foarte importantă în timpul orelor de limba și literatura română:
“Conversația nu poate oricum lipsi din nicio lecție de limba și liter atură română – disciplină care,
cum bine știm, înc urajeaz ă, mai mult decât altele , nu numai comunicarea autentică , reală dintre
profesori și elevi, ci și dezvoltarea sensibilității și a gândirii creatoare a elevilor, în paralel cu
abilitățile de exprimare corectă și adecvată în limba română.” 89

89 Emanuela Ilie, Didactica limbii și literaturii române ,Ed. Polirom, Iași, 2014, pag. 81

59
Pentru moderniz area acestei metode , este important ca pro fesorul să devină un mediator
să faciliteze discuțiile între elevi, nu să le monopolizeze. El treb uie să intervină doar la nevoie , să
ghideze, să valorifice opiniile elevilor , să-i îndrume spre a -și forma o opinie clară, să le îndrepte
atenția spre anumite aspecte.
Astfel, conversația euristică are rolul de a conduce elevii la descoperirea a ceva nou, așa
cum reiese și din etimologie, evriskein= a găsi, a descoperi. Ea constă într -o serie de întrebări și
răspunsur i legate, care are drept scop aflarea unui adevăr sau a unei noutăți sau formularea unei
concluzii. Ideea de bază este ca elevul să fie antrenat în această descoperire, deci în procesul
învățării. Pentru a crea seria de întrebări, trebuie ca fiecare întreb are să -și aibă germenele în
punctul de plecare, în răspunsul anterior.
Aplicație:
 Ce vă sugerează titlul Nuntă în cer ?
 Care este simbolistica acestor cuvinte?
 De ce credeți că iubirea perfectă este sinonimă cu o nuntă în cer?
 Care este relația dintre iub ire și destin în acest roman?
 De ce credeți că iubirea provoacă atâtea neliniști în sufletul personajului?
 Cum este descris conflictul interior ?
 Care este confesiunea lui Barbu Ha snaș?
 Care este rolul confesiunii în roman?
 Cum comentați finalul romanului?
 Ce fel de final este acesta și de ce?

IV. 3. ÎNVĂȚAREA PRIN DESCOPERIRE

Învățarea prin descoperire este o metodă de aflare a adevărului cu ajutorul
raționamentelor inductive sau deductive , în acest proces fiind antrenați, bineînțeles, elevii.
Freine t numește această metodă, metoda experienței de încercare. “Este înrudită cu
problematizarea, ambele metode constituind două momente ale aceluiași demers euristic.

60
Deosebirea dintre ele este simplă: în cazul problematizării, accentul se pune pe declanșarea și
crearea de situații de învățare și cunoaștere; în cazul descoperirii, accentul cade pe căutarea și
găsirea de soluții.”90
Pentru ca metoda să poată fi aplicată trebuie să existe în primul rând o situație -problemă.
Pornind de la aceasta, elevul trebuie să lucreze independent, să observe , să prelucreze datele prin
încercări și erori pentru ca în final, eliminând erorile, să ajungă la soluții. O altă condiție
necesară aplicării acestei metode este aceea că problema oferită spre rezolvare trebuie să fie
interesantă pentru elevi, să -i motiveze, să găsească soluția, și nu foarte dificilă pentru a nu -i
frustra sau demoraliza.
Învățarea prin descoperire poate să fie independentă sau dirijată. În cazul de scoperirii
independente, rolul cheie este al elevului. El este cel acre caută singur posibile soluții și
răspunsuri. Profesorul are doar un rol discret, acela de a dirija din umbră activitatea elevilor. În
cazul descoperirii dirijate, implicarea profesorului este mai mar e, el oferind elevilor sugestii ,
informați i, care să -i ajute pe aceștia în găsirea de soluții.
De asem enea, descoperirea poate să fie : descoperire inductivă (aceasta se face pornind de
la date și informații particulare pentru a se ajunge la cunoștințe generale), descoperire analogică
(se stabile sc serii analogice, de asemănare, între diferite cunoștințe) și descoperire deductivă (de
la general, la particular). Mai există și o altă variantă, mai complexă, aceea a învățării prin
cercetare, caz în care profesorul nu intervine decât atunci când elevi i sunt într -un impas fără
ieșire. Această variantă este cea mai dificilă și îi transformă pe elevi și profesori în parteneri ai
actului de predare -învățare.
Metoda învățării prin descoperire este foarte importantă pentru că ea nu ajută doar la
memorarea u nor informații , ci de zvoltă și abilități și interese, deprinderi de cercetare. S e
declanșează la elevi curiozitatea intrinsecă, dorința de competență și satisfacția propriei munci.
“Învățarea prin descoperire la limba și literatura r omână se realizează , de cele mai multe
ori, cu ajutorul muncii cu textul. Călătoria prin textele liter are devine o cale de cunoaștere .
Contribuția profesorului e necesară pentru că, spre deosebire de descoperirea spontană , comună,
empirică, ce se limitează la conținuturi mai puțin importante, descoperirea realizată de către elevi

90 Emanuela Ilie, Didactica limbii și literaturii române, Ed. Polirom , Iași, 2014, pag. 122

61
vizează descoperirea acelor adevăruri pe care în mod strict independent nu le pot găsi decât
persoanele specializate sau persoanele cu înalte calități intelectuale sub raportul creativității. ”91
Desco perirea inductivă se poate utiliza la orele de limba și literatura română mai ușor
pentru însușirea noțiunilor de teorie literară. Se realizează prin observarea însușirilor
caracteristice ale unei opere pentru a ajunge la formularea unei generalități despr e aceasta. De
exemplu, metoda poate fi folosită , la liceu, pentru ca elevii să încadreze un roman într -o
categorie ( obiectiv, subiectiv). Se urmează unele etape, cum ar fi:
– lectura integrală a romanului, făcută de elevi acasă; fragmentar se vor citi și în clasă
pasaje semnificative;
– indicarea de către profesor a obiectivelor cercetării: narator, narațiune, timp, spațiu,
personaje -tipologii, scene importante, limbaj ;
– descoperirea de către elevi a notelor definitorii; de exemplu, pentru romanul Maitreyi :
narator-personaj, subiectiv, implicat în acțiune, narațiune la persoana I, amestec de jurnal intim și
narațiune retrospectivă, spațiu exterior de tip realist, dar și spațiul trăirilor intime, personajul de
tip intelectual,etc.
– pornind de la aceste trăsături s e vor stabili trăsăturile romanului subiectiv ;
Descoperirea deductivă se realizează invers, pornind de la trăsăturile g enerale ale
romanului subiectiv , de exemplu, pentru a ajunge la aspectele sale particulare, cu exemple din
textele lui Mircea Eliade.
Descoperirea prin analogie – analizând în paralel personajele care apar în Maitreyi și
Nuntă în cer , elevii pot să definească personajul la Mircea Eliade, cu trăsăturile sale de bază și
deci, personajul specific prozei subiective.
Învățarea prin cercetare se adresează în general elevilor performanți. Ei pot să primească
sarcini de lucru diferite, cum ar fi:
* studiu monografic despre Mircea Eliade
* eseuri despre probleme mai dificile: tema iubirii în mitologie; Mit și iubire în opera lui
Mircea Eliade

91 Adela Bradea, Introducere în didactica limbii și literaturii române -liceu, Ed. Universității din Oradea, 2015 , pag.55

62
IV.4 BRAINSTORMINGUL

Brainstormingul este o metodă interactivă folosită pentru prima dată de Alexander
Osborn, profesor american , care ar fi preluat -o se pare din budismul Zen. Funcția de bază a
metodei este aceea de a facilita căutarea și găsirea celei m ai potrivite soluții la o problemă de
rezolvat, prin mobilizarea tuturor ideilor participanților.
Metoda mai este numită și metoda Osborn, Metoda asaltului de idei, Furtună în creier,
Filosofia Marelui DA SAU Metoda evaluării amânate. Scopul este acela de a emite un număr cât
mai mare de soluții, într -un grup coordonat de un moderator. Evaluarea soluțiilor este amânată
pentru ca participanții să se exprime liber, fără constrângeri, fără teama de a greși sau de a fi
criticați de ceilalți participanți. Pract ic, grupul este îndemnat să aducă în mod spontan, într -un
anume interval de timp, cât mai multe idei.
Pentru ca metoda să se poată aplica în mod corect, trebuie să se respecte niște condiții,
cum ar fi: moderatorul trebuie să precizeze clar care este prob lema și de ce este necesar ca
aceasta să fie soluționată; participanții trebuie atent selecționați; trebuie să existe un spațiu
corespunzător, stimulativ. De asemenea, trebuie admise și încurajate ideile neobișnuite,
îndrăznețe, pentru că lucrul acesta sti mulează imaginația, creativitatea, spontaneitatea. În primă
etapă accentul este pus pe cantitatea de informații și idei. Se merge pe ideea că orice răspuns
poate să genereze un altul; participanții trebuie să fie dispuși să lucreze. Evaluarea se va face ma i
târziu, discret, iar ideile sunt de asemenea valorificate mai târziu.
Astfel, există dou ă momente ale brainstormingului , cel de producere al ideilor și ulterior
cel de evaluare sau apreciere critică a acestora. Brainstormingul se va organiza pe etape: e tapa de
pregătire, etapa de producere a ideilor, etapa selecției ideilor.
Atunci când metoda se aplică la clasă, se vor urma etapele:
*comunicarea regulilor și a sarcinii de lucru; se folosesc întrebări deschise/problematizante
*se emit și se înregistreaz ă ideile
*acestea se scriu pe tablă
*se evaluează ideile

63
Ca orice altă metodă, și aceasta are avantajele și dezavantajele ei. Printre punctele tari se
pot enumera: se elimină blocajele datorită lipsei criticii imediate; se obțin rapid soluțiile dorite;
sunt implicați toți participanții; se poate crea contagiunea ideilor; se dezvoltă creativitatea și
spontaneitatea, precum și spiritul de lucru în echipă sau cel competitiv; sunt stimulați chiar și cei
mai inhibați sau emotivi participanți.
Printre punctele slabe ale metodei se pot enumera: nu oferă decât soluții posibile; există o
tendință de superficialitate dată de cei care se implică doar aparent; poate fi solicitantă sau
obositoare.
Metoda poate fi utilizată în cadrul lecțiilor de sinteză, la cercur i, dar și în lecțiile
obișnuite , când se încearcă definirea unui concept literar, a unui curent literar, etc.
Aplicații:
 Ce este fantasticul?
 Ce semnifică sintagma” nuntă în cer”?
 Cu ce asociați mirosul de violete?
 Care sunt calitățile/defectele unui intelect ual?
Metoda se poate asocia cu ciorchinele sau harta conceptuală pentru a se fixa, la final, cele
mai interesante idei.

IV.5 CUBUL

Metoda cubului a fost propusă pentru prima dată de Gregory și Elisabeth Cowan și “
presupune analiza unui concept, a une i noțiuni sau a unei teme prin proiectarea ei p e cele șase
fațade ale unui cub , fiecare dintre ele presupunând o abordare di stinctă a subiectului respectiv. ”92
“Metoda este folosită în condițiile în care dorim să aflăm cât mai multe informații în
legătură cu un evenim ent, din mai multe perspective. ”93 Pe fiecare față a cubului , profesorul
notează unul dintre cuvintele:

92 Emanuela Ilie, Didactica limbii și literaturii român e,Ed. Polirom , Iași, 2014, pag. 103

64
1. Descrie: Cum arată?
2. Compară: Cu se aseamănă și cu ce se diferențiază?
3. Asociază: La ce te face să te gândești?
4. Analizează: Din ce este făcut?
5. Aplică: Cum poate fi folosit?
6. Argumentează: E bun sau rău?De ce?
Elevii pot să rezolve sarcinile fie frontal. Fie individual, fie pe grupe mici. La final,
printr -o activitate frontală este prezentată modalitatea de rezolvare corectă a fiecărei sarcini de
lucru. Elevii pot să realizeze și un poster cu activitatea pe care au avut -o.
Avantajul principal al acestei metode este acela că elevii pot dobândi atât componente
cognitive, cât și metacognitive. Metoda poate fi flexibilizată în funcție de receptivitat ea sau
vârsta elevilor.
Aplicație:
1. Descrie – Descrie cadrul exotic în care are loc acțiunea romanului Maitreyi
2. Compară – Compară incipitul și finalul romanului. Ce observi?
3. Asociază – La ce te face să te gândești replica personajului: “…Și dacă n -ar fi d ecât o
păcăleală a dragostei mele?De ce să cred? De unde știu?Aș vrea să privesc ochii Maitreyiei.”
4. Analizează – Analizează stările prin care trece personajul.
5. Aplică – Ținând cont de punctul de vedere al scriitorului despre autenticitate “…eu nu
știu să p ovestesc . E un dar ăsta al poveștilor. Nu -l are oricine.” , justifică importanța experienței
personale în literatură.
6. Argumentează – Exprimă -ți punctul de vedere î n legătură cu finalul romanului.

93 Adela Bradea, Introducere în didactica limbii și literaturii române -liceu, Ed. Universității din Oradea, 2015 ,pag. 65

65
IV.6 HOROSCOPUL

Metoda horoscopului este specifică obiectului limba și literatura română. Poate fi utilizată
în secvențele didactice în care se caracterizează personajele. Pentru a aplica această metodă se
împart elevii în grupe de câte patru și se urmează etapele:
*elevii vor citi în paralel opera litera ră și apoi vor consulta fișele de lectură pentru
reactualizarea informațiilor ;
* se vor citi trăsăturile fiecărui semn zodiacal(trăsături date elevilor pe fișe);
*fiecare echipă va opta pentru încadrarea personajului într -un semn zodiacal;
* elevii prezint ă în fața clasei opțiunile împreună cu argumentele, care vor fi discutate;
* se fac dezbaterile finale.
Pentru a aplica această metodă se utilizează obligatoriu, pe lângă textul literar fișa cu
caracteristicile fiecărei zodii, exprimate în trăsături compor tamentale: “Discuțiile și controversele
ar putea porni de la identificarea unor trăsături ale personajului vizat sau de la luarea în
considerare a unor aspecte comportamentale semnificative, susceptibile a le justifica apartenența
la o anumită zodie. ”

BERBEC
(21.03 – 20.04)
Trăsături :
Plin de inițiativă
Dinamic
Hotărât
Egoist
Extremist
Neortodox
Capricios
VALOARE – idealism
PERICOL – egoism TAUR
21.04 – 21.05)
Trăsături :
Tenace
Stoic
Prudent
Inflexibil
Convențional
Încăpățânat
Rigid
VALOARE – hotărâre
PERICOL – posesiv GEMENI
22.05 – 20.06)
Trăsături :
Multilateral
Altruist
Magnetic
Perspicace
Capricios
Ambiguu
VALOARE – deștept
PERICOL – împrăștiat

66
RAC
(21.06 – 20.07)
Trăsături:
Intuitiv
Analitic
Sociabil
Hipersensibil
Ostentativ
Susceptibil

VALOARE – sensibilitate
PERICOL – nesiguranță

LEU
21.07 – 21.08)
Trăsături:
Optimist
Vivace
Ambidextru
Arogant
Opulent
Ostentativ
Impetuos
VALOARE – magnetism
PERICOL – egoism FECIOARA
(22.08 – 21.09)
Trăsături:
Perfecționist
Obiectiv
Analitic
Încăpățânat
Precaut
Indecis
modest
VALOARE -capacitate
analitică
PERICOL – hipercriticism
BALANȚĂ
(22.09 – 22.10)
Trăsături:
Intuitiv
Logic
Estetic
Temperat
Autocompătimitor
Indolent
Indecis
VALOARE – diplomație
PERICOL -autocompătimire SCORPION
(23.10 – 22.11)
Trăsături:
Tenace
Întreprinzător
Pasionat
Ager
Arogant
Senzual
Nemilos
Sarcastic
VALOARE – scop
PERICOL – nemilos SĂGETĂTOR
(23.11 – 2O.12)
Trăsături:
Neinteresat
Idealist
Profetic
Compătimitor
Risipitor
Încăpățânat
Lipsit de tact
De neîncredere
VALOARE – viziune
PERI COL – împrăștiat
CAPRICORN
(21.12 – 19.01) VĂRSĂTOR
20.01 – 18.02) PEȘTI
(19.02 – 20.03)

67
Trăsături:
Diplomatic
Pragmatic
Profund
Întreprinzător
Avar
Egoist
Materialist
Carierist
VALOARE – ambiție
PERICOL – rigiditate Trăsături :
Omenos
Meditativ
Onorabil
Altruist
Excentric
Lipsit de simț practic
De neînduplecat
VALOARE – zelos
PERICOL -fanatism Trăsături:
Filantropic
Compătimitor
Adaptabil
Supersensibil
Credul
Risipitor
Capricios
VALOARE – flexibilitate
PERICOL -autocompătimire

Aplicație:
1. Folosind metoda horoscopului, încadrați personajele din romanul Nuntă în cer în zodia
potrivită.

IV.7 PĂLĂRIILE GÂNDITOARE

Metoda “pălăriilor gânditoare ” a fost propusă de Edward de Bono și reprezintă o metodă
care stimulează gândirea critică: “Ea pre supune interpr etarea de roluri de către participanții care
îți aleg una dintre cele șase pălării -figurine decupate sau simple simboluri -de culori diferite ,
cărora le corespund semnificații și, implicit, modalități diferite de interpretare. ”94
Este necesar ca participa nții să cunoască foarte bine ce reprezintă fiecare culoare în parte,
astfel:

94 Emanuela Ilie, Didactica limbii și literaturii române , Ed. Polirom, Iași, 2014, pag.139

68
1. Pălăria albă este neutră, prezintă o perspectivă obiectivă, faptele așa cum apar ele ;
purtătorul ei oferă doar informații concrete despre subiectul ales.
2. Pălăria galbenă prezintă latura pozitivă a subiectului, ea semnificând gândirea pozitivă ;
purtătorul ei transmite valorile și avantajele faptelor.
3. Pălăria roșie oferă perspectiva emoțională , reprezentând gândirea subiectivă, purtătorul
ei subliniază emoțiile, sentimentele, trăir ile care apar în situația discutată.
4. Pălăria verde este cea care aduce ideile noi, productive asupra situației, ea semnificând
gândirea creativă; cel care o poartă trebuie să ofere idei și soluții noi asupra situației.
5. Pălăria albastră exprimă controlul și semnifică gândirea speculativă; purtătorul ei trebuie
să monitorizeze situația și să sintetizeze esențialul.
6. Pălăria neagră oferă pers pectiva negativă , critică, sumbră; purtătorul ei trebuie să
sublinieze lucrurile negative , dezavantajele evenimentelor di scutate.
Elevii trebuie să îș i asume în totalitate rolurile, să gândească di n perspectiva culorii pe
care o poartă. Pălăria poate fi purtată individual, dar se pot alcătui și echipe sub semnul culorii
respective. Este posibil ca același elev să poarte pe rând pălări ile și să își schimbe discursul . Cei
care vorbesc vor utiliza, în funcție de culoare , sintagme specifice: alb (faptele sunt următoarele) ,
roșu(sentimentul meu e că…, îmi place/nu îmi place), negru (este rău pentru că …, există riscul
să), galben (avantajele sunt …, este bine pentru că…), verde(ce ar fi dacă…?, am putea să facem
aceasta altfel), albastru(rezumând…, care este următorul pas?).
Metoda are multe avantaje , printre care: stimulează empatia, lucrul în echipă și respectul
față de păreril e celorlalți; încurajează comunicarea și hotărârea în a lua propriile decizii; combate
atitudinea pasivă ți încurajează participarea și implicarea tuturor; se poate aplica indiferent de
vârstă și de nivelul de pregătire al elevilor; stimulează gândirea din perspective multiple și
încurajează gândirea complexă.
Bineînțeles, pot să existe și unele dezavantaje: metoda poate să fie percepută doar ca un
joc simplu, recreativ și există riscul ca elevii să se identifice prea tare cu una dintre culori,
refuzând să admită și alte puncte de vedere.
Aplicații:
*Prezintă informațiile cunoscute despre Domnișoara Christina.(pălăria albă)
*Prezintă lucrurile pozitive despre Domnișoara Christina. (pălăria galbenă)

69
*Prezintă suferințele familie Moscu.(pălăria neagră)
*Exprimă păreri despre sentimentele , emoțiile, trăirile personajului Egor datorită alegerii sale de
a ucide strigoiul.(pălăria roșie)
*Ce este surprinzător, nou, neobișnuit în viața personajului Egor?(pălăria verde)
*Ordonează cauzal faptele, evenimentele din viața lui Egor. (pălăria albastră)

IV.8 FRISCO

Această metodă este înrudită cu metoda pălăriile gânditoare, deoarece presupune
interpretarea pe roluri din mai multe puncte de vedere. Metoda a fost propusă de o echipă de
cercetare americană numită The Four Boys of Frisco (Cei patru băieți din San Francisco). Este
vorba de patru roluri : conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul.
Etapele aplicării metodei sunt:
*punerea problemei: se identifică situația problemă și se supune analizei
*se organ izează colectivul: se poate lucra individual sau pe echipe
*dezbaterea propriu -zisă
*emiterea concluziilor
Pentru ca această metodă să poată fi aplicată cu succes, ca și în cazul pălăriilor
gânditoare, elevii trebuie să cunoască foarte bine ce presupune f iecare rol:
*conservatorul – apreciază soluțiile consacrate, existente deja
*exuberantul – propune soluții noi, optimiste, neobișnuite, conferind creativitate
*pesimistul – se opune tuturor, vede lucrurile în negru, critică fiecare soluție
*optimistul – va încuraja grupul, va găsi soluții pozitive, dar realiste, va stimula gândirea
pozitivă.
Avantaje ale metodei: abordarea unei situații din perspective multiple; provoacă spiritul
critic și de cooperare; stimulează gândirea, imaginația și creativitatea.
Riscurile constau în posibilitatea fie ca elevii să con sidere totul un joc, fie să se identifice
prea mult doar cu un singur rol.

70
Aplicații:
*Interpretați gestul personajului princi pal de a se întoarce la țigănci , dintr -o perspectivă
conservatoare, exuberant ă , optimistă și pesimistă, luând în calcul toate opțiunile posibile pentru
personaj;

IV.9 JURNALISTUL – CAMELEON

“Jurnalistul cameleon” este o metodă care presupune prezentarea unui eveniment sau a
unei situații din mai multe perspective legate de o gamă largă de trăiri și sentimente: bucurie,
mulțumire sau tristețe, nemulțumire, revoltă.
Metoda are două variante, legate de consemnarea reacțiilor în scris sau oral. Avantajele
metodei pot fi considerate: dezvoltarea capacității elevilor de a se pune î n pielea personajelor,
deci de a empatiza și de a privi situațiile din mai multe puncte de vedere; dezvoltarea capacității
de a se exprima liber și corect în limba română și stimularea dezvoltării unui sistem de valori.
“Aceste avantaje trec pe un plan se cund riscul major al metodei: centrarea atenției
profesorului pe un singur elev, jurnalistul -cameleon, în timp ce restul clasei poate să își piardă
interesul pentru oră. ”
Metoda poate fi folosită atât la orele de comunicare, cât și la orele de literatură . La orele
de literatură poate fi relaționată cu scene semnificative din operele literare sau referitoare la
evenimente reale din istoria literaturii române. Se poate folosi atât la clasele mari, cât și la clasele
mici.
Aplicații:
*Povestea de iubire dintr e Maitreyi și Allan;
*Viața dublă a Ilenei;

71

IV.10 TEHNICA BLAZONULUI

Metoda poate fi utilizată la caracterizarea unor personaje literare: “Pentru activitățile de
analiză a construcției personajelor textului epic sau dramatic, profesorul de limba și l iteratura
română poate utiliza tehnica blazonului. Aceasta presupune completarea unei reprezentări grafice
cu aspect de blazon a unui personaj, pentru care elevii sunt solicitați să descopere elemente
definitorii ale personalității avute în vedere.”95 Pentr u a realiza blazonul se pleacă de la întrebări
esențiale precum:
*Cine sunt?
*Ce fac?
*Cum aș vrea să fac?
*Cum mă percep alții?
*Ce am diferit față de ceilalți?
Elevilor li se acordă un timp de lucru, apoi se prezintă blazoanele în fața celorlalți , se
analizează. Se trag concluzii, făcându -se o sinteză.
Aplicații:
*Realizați câte un blazon pentru Ileana și Andrei Mavrodin

95 Emanu ela Ilie, Didactica limbii și literaturii române , Ed. Polirom, Iași, 2014, pag.151

72

IV.11 TURUL GALERIEI

“Este o metodă ce îi încurajează pe elevi să -și exprime opiniile proprii și poate fi
valorificată în consolidarea sau evaluarea cunoștințelor.”96
Elevii sunt împărțiți pe grupuri de câte 4 -5 membri. Cadrul didactic prezintă sarcinile de
lucru, iar elevii vor realiza un poster, un afiș, rezolvând astfel cerințele. În realizarea acestei
metode, se vor urmă ri următorii pași:
*Afișarea în locuri vizibile, accesibile a posterelor realizate de elevi;
*Vizitarea produselor de către fiecare echipă;
*Notarea impresiilor fiecărei echipe;
*Comentarea exponatelor;
*Citirea comentariilor, observațiilor.
Această metod ă este utilă în momentele de evaluare a rezultatelor unor sarcini de lucru ce
presupun recapitularea unor texte literare, elevii putând să -și reexamineze propriile produse în
comparație cu celelalte.”În acest mod, prin feed -back -ul oferit de colegi se valo rizează produsul
activității de grup și se descoperă soluții alternative la aceeași problemă sau la același tip de
sarcină.”
Aplicații:
*Notați tema și structura în Romanul adolescentului miop;
*Tehnica narativă în Romanul adolescentului miop ;
*Realizați blazonul personajului principal;
*Identificați relația adolescentului miop cu celelalte personaje;

96 Adela Bradea, Introducere în didactica limbii și literaturii române -liceu, Ed. Universității din Oradea, 2015 , pag 64

73

IV.12 PORTOFOLIUL

“Portofoliul reprezintă cartea de vizită a elevului, prin care profesorul poate să -i
urmărească progresul – în plan cognitiv, atitu dinal și comportam ental – la o anumită disciplină ,
de-a lungul unui interval mai lung de timp. Reprezintă însă și o modalitate care îl ajută pe elev să
se autoevalueze.”97
Criteriile de eval uare se stabilesc de la început , ca și obiectivele, și acestea sun t discutate
cu elevii, aceștia fiind implicați în procesul de evaluare. În general, s -a stabilit că există trei tipuri
de portofolii:
*Portofoliul de prezentare sau introductiv (selecție a celor mai valoroase lucrări ale elevului)
*Portofoliul de progres s au de lucru(toate elementele desfășurate de -a lungul unei activități)
*portofoliul de evaluare (obiectivele, strategiile, instrumentele de evaluare)
Portofoliul poate fi structurat astfel:
*lista conținutului acestuia (sumarul, care include titlul fiecăre i lucrări și pagina la care se
găsește);
*argumentul;
*lucrările elevului;
*rezumate;
*eseuri;
*ciornele succesive;
*articole, referate
*fișe individuale de studiu
*fotografii care reflectă activitatea desfășurată de elev individual sau împreună cu colegii săi
*reflecții proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează;
*autoevaluări;
*viitoare obiective;

97 Idem,pag. 137

74
*comentarii suplimentare ale profesorului, ale altor grupuri de învățare;
Evaluarea portofoliului începe prin explicarea de către profesor a obiectivelor d e
evaluare, apoi prezenta rea portofoliului de către elev , amintind toate lucrările anexate, pe baza
criteriilor stabilite anterior. Profesorul va ține cont de atitudinea elevului față de munca depusă,
de originalitatea lucrărilor.
Evaluarea acestor produs e “se face multicriterial. De exemplu, criteriul conformității la
teoria predată poate fi completat cu cel al inovației și al originalității. Fiecare produs cuprins în
portofoliu poate fi evaluat din punct de vedere cantitativ, dar mai ales calitativ: crea tivitatea
produsului individual sau colectiv, elementele noi, punctele forte. De asemenea, evaluarea
portofoliului va fi supusă evaluării efectelor pe care acest gen de evaluare l -a avut asupra
dezvoltării personalității, a capacității de autoevaluare și a competențelor de intercomunicare.”98
Specialiștii propun următoarele criterii de apreciere și indici stabiliți în tr-un tabel :

CRITERII DE APRECIERE SI
INDICI DA PARȚIAL NU OBSERVAȚII
1. PREZENTARE
– evoluția evidențiată față de prima
prezenta re a portofoliului;
– daca este complet;
– estetica generala.
2. REZUMATE
– cu ceea ce a învăț at elevul si cu
succesele înregistrate;
– calitatea referatelor;
– concordanța cu temele date;
– cantitatea lucrărilor;
3. LUCRA RI PRACTICE

98 Bradea Adela , Introducere în didact ica limbii și literaturii române -liceu, Ed. Universității din Oradea, 2015 , pag.
138

75
– adecvarea la scop;
– eficiența modului de lucru;
– rezultatul lucrărilor prac tice;
– dacă s -a lucrat în grup sau individual;
– repartizarea eficientă a sarcinilor;
4. REFLECȚIILE elevului pe
diferite părți ale portofoliului ;
– reflecții asupra propriei munci;
– reflecț ii despre lucrul în echipă (dac ă
e cazul);
– așteptările e levului de la activitatea
desfăș urată;
5. CRONOLOGIE;
– punerea în ordine cronologică a
materialelor;
6. AUTOEVALUAREA elevului;
– autoevaluarea activităților
desfășurate;
– concordanța scop -rezultat;
– progresul făcut;
– nota pe care crede ca o merită;
7. ALTE MATERIALE
– calitatea acestora;
– adecvarea la teme propus ă
– relevanța pentru creșterea
aprecierilor;

76

Notarea termenilor cheie aleși pentru portofoliu

NUMĂRUL
DE PUNCTE CRITERIILE
20
10
15
20
15
20 – Atingerea tuturor termenilor cheie;
– Înregistrarea acestora în timp util;
– Originalitatea aptitudinilor;
– Raționamente superioare implicate;
– Relații cu alte materii;
– Reflecția pe rsonala;
100 TOTAL

Portofoliul prezintă multe avantaje : permite aprecierea unor lucrări și activități care în
mod norma l ar fi trecute cu vederea ; se poate adapta după disciplină, clasă sau fiecare elev în
parte; nu tensionează elevul ca alte modali tăți de evaluare; pune accentul pe autoevaluare;
încurajează creativitatea și diversitatea; se poate aplica teoria inteligențelor multiple.
Dezavantajul major constă în faptul că este greu de evaluat.

IV.13 TEORIA INTELIGENȚELOR MULTIPLE

Teoria inteli gențelor multiple a fost elaborată de Howard Gardner în 1983. Autorul și -a
dorit o reformă a școlii, pentru ca aceasta să fie centrată cu adevărat pe elev, pe inteligența
proprie acestuia și pe nevoile lui particulare. De fapt, teoria lui Gardner reprezint ă în primul rând
o modificare asupra percepției pe care o aveau oamenii despre inteligență, care nu mai are
legătură doar cu abilitățile lingvistice sau cu cele logico -matematice. Acesta afirma că există opt
tipuri de inteligență: verbală/lingvistică, logi co-matematică, spațială/vizuală, muzicală,
corporală/kinestezică, naturalistă, interpersonală, intrapersonală.

77
Fiecare dintre acestea ar prezenta caracteristici precum:
*Inteligența lingvistică: elevii folosesc cu multă ușurință cuvintele, în scris sau or al, au vocabular
bine dezvoltat, citesc multă literatură, pot redacta texte.
*Inteligența logico -matematică: elevii își reprezintă ideile prin formule matematice,înțeleg
relațiile cauză -efect, folosesc analogii ș i scheme pentru a explica ceva , rezolvă prob leme.
*Inteligența spațială/vizuală: elevii desenează pentru a explica, se orientează ușor în spațiu,
apreciază ușor dimensiunile sau distanțele.
*Inteligența muzicală: elevii exprimă prin melodie, ritm sau instrumente muzicale, au o
sensibilitate la sunet e, pot crea melodii și dansuri.
*Inteligența corporală/ kinestezică: elevii explică prin mișcări, sunt dinamici, le plac dansurile și
jocurile.
*Inteligența interpersonală: elevii explică foarte ușor celorlalți, preferă lucrul în echipă, au
caracter de lid er, manifestă empatie, știu să asculte.
*Inteligența intrapersonală: elevii își exprimă și conștientizează propriile sentimente; sunt
conștienți de posibilitățile și limitele lor, au un jurnal, își stabilesc scopuri clare.
Aplicații:
*Realizați un eseu de 2-3 pagini despre iubirea dintre Maitreyi și Allan.(inteligența lingvistică)
*Reprezentați grafic decursul relației dintre cei doi.(inteligența logico -matematică)
*Creați o copertă pentru romanul Maitreyi.(inteligența spațial -vizuală)
*Realizați o pantomi mă a scenei log odnei dintre Maitreyi și Allan. (inteligența corporal –
kinestezică)
*Asociați celor două personaje, Maitreyi ș i Allan , un reprezentant al regnului animal, ținând cont
de trăsăturile de caracter. (inteligența naturalistă)
*Asociați melodii fie cărei etape ale iubirii dintre Maitreyi și Allan.(inteligența muzicală)
*Redați trăirile interioare ale lui Allan.(inteligența intrapersonală)
*Comentați relația lui Allan cu societatea mondenă.(inteligența interpersonală)

78

IV.14 MIJLOACE DE INVĂȚĂMÂ NT VALORIFICATE ÎN ORA DE LIMBA ȘI
LITERATURA ROMÂNĂ

Mijloacele de învățământ sunt definite drept ”ansamblul instrumentelor materiale,
tehnice,selectate și adaptate pedagogic la nivelul metodelor și procedeelor de instruire pentru
realizarea eficientă a sarcinilor proiectate la nivelul activității de predare – învățare – evaluare.”99
Conform Adelei Bradea, ele sunt utilizate în următoarele scopuri:
*sensibilizarea elevilor în vederea receptării textului literar
*sprijinirea perceperii noului conținut de către elevi
*comunicarea, transmiterea,demonstrarea conținuturilor
*aplicarea și exersarea noilor cunoștințe teoretice și practice
*fixarea și consolidarea noilor cunoștințe și competențe
*verificarea și evaluarea cunoștințelor și abilităților elevilor
După natura lor, mijloacele didactice se clasifică astfel:
1. Mijloace de învățământ obiectuale – obiecte concrete utilizate de profesor și elevi în
activitatea la clasă.
2. Mijloace de învățământ obiectuale elaborate în scop didactic – tabla, machete, fotograf ii,
filme didactice, CD -uri, etc.
3. Mijloace de învățământ/materiale scrise și reprezentări grafice: fișe de lucru, teste,
texte,scheme, desene, planșe.
4. Mijloace tehnice de instruire: videoproiector, laptop, televizor, etc.
Mijloacele de învățământ specific e orei de limba română sunt cartea, afișul, planșa
demonstrativă, opere de artă în pictură, filmul, mijloace audio, laptop, videoproiector,etc.

99 Emanuela Ilie, Didactica limbii și literaturii române , Ed. Polirom, Iași, 2014, pag.154

79
Cartea este instrumentul indispensabil oricărei ore de limba și literatura română, ea
reprezentând cadrul supo rt al demersului didactic, fie sub forma volumelor operelor literare, fie
sub forma dicționarelor, a volumelor de critică literară.
Afișul poate fi studiat prin prisma relației ce se stabilește între imagine și text, ca forme
de comunicare diferite.
Planșa demonstrativă reprezintă ”o modalitate de diseminare a informațiilor întocmită de
cadru didactic, dar și o excelentă metodă de evaluare, atunci când este realizată de către elevi.”100
Operele de artă în pictură sunt reprezentative pentru a ilustra un cur ent literar.
Fotografia este folosită cel mai des pentru a înfățișa scriitorii, case memoriale, dar și în
orele de comunicare, ca pretext pentru realizarea unor texte.
Filmul se folosește pentru orele de literatură, pentru ecranizările operelor literare, pentru
studiul literaturii cu celelalte arte, în special la clasa a IX -a.

100 Bradea Adela, Introducere în didactica limbii și literaturii române -liceu, Ed. Universității din Oradea, 2015 pag.70

80
CAPITOLUL AL V -LEA – CERCETAREA PROPRIU -ZISĂ

Cercetările din domeniul științei educației își propun trei categorii de finalități de rang
major: explorarea unui fe nomen, descrierea lui sau explicarea condițiilor în care acesta se
produce și a factorilor care îl alimentează. Interesele cercetătorului, modul în care își culege
datele, timpul pe care îl aloca cercetării, analiza și interpretarea, folosirea demersului d e
cercetare, toți însumează factori care determină o anumită categorie de finalități.
Cercetarea exploratorie are ca subiect o problemă de cercetare, folosindu -se de obicei
când se utilizează un aspect cu totul și cu totul nou sau când problema respective are un grad
mare de noutate. Paradigma este de tip cantitativ pentru că totul se realizează în profunzime,
atingându -se atitudini, motivații sau euristici specifice oamenilor. Ca și metode de cercetare
utilizează focus -grupurile, interviuri, jurnale, biog rafii. Ca și avantaj avem rezultate punctuale,
strict legate de problema de studio, însă a vem în vedere și dezavantaje, cum ar fi eșantionul de
studio de tip teoretic.
Cercetarea descriptivă are în vedere descrierea fenomenelor sau situațiilor cu care
cercetătorul vine în contact. Ea are o dublă orientare paradigmatică, calitativă și cantitativă. Ea
poate precede studiile explicative, folosește ancheta pe bază de chestionar, atunci când
cercetătorul trebuie să răspundă și la întrebarea de ce?
Cercetarea exp licativă este orientată către cauzalități și corelații care se pot stabili între
diferite fenomene.
Explicarea științifică și optimizarea procesului instructiv – educativ este realizată cu
ajutorul cercetărilor pedagogice, acestea presupunând desfășurarea unor acțiuni specifice în
vederea înțelegerii, explicării, interpretării și implementării unor soluții noi în sistemul
educațional. Astfel, mi -am propus să cercetez receptarea operei lui Mircea Eliade de către elevii
de liceu.

Obiectivele cercetării:
 identificarea atitudinii elevilor față de opera lui Mircea Eliade;
 identificarea atitudinii față de lectură;

81
 identificarea nivelului de cunoștințe al elevilor privind opera lui Mircea Eliade;
 urmărirea progreselor înregistrate de elevi în urma folosirii metod elor interactive în
receptarea operei lui Mircea Eliade;
 înregistrarea, monitorizarea și compararea datelor obținute de elevi la pretest și posttest;
 analiza relației dintre rezultate și învățare prin strategii didactice moderne: interpretarea
rezultatelor elevilor la testele administrate, analiza climatului interpersonal,a motivației și
satisfacției în activitatea didactică.

Ipoteza cercetării pornește de la următoarea premisă: cu cât strategia didactică cuprinde
metode activ -participative, moderne, cu at ât rezultatele școlare în ceea ce privește receptarea
operei lui Ioan Slavici sunt mai bune.
Eșantionul de subiecți: două clase de elevi de liceu, clasa a IX -a A și a XI -a B.
Locul și perioada desfășurării cercetării:
Cerce tarea a fost organizată pe parcursul anului școlar 2019 -2020 pe eșantioane de elevi
de vârstă școlară diferită,, aparținând claselor a IX -a A și a XI -a B de la Liceul Tehnologic
Corbu .Colectivele sunt de nivel mediu, clasa a IX –a A alcătuită din 28 de e levi, 14 la științe
sociale și 14 științele naturii,, iar clasa a XI -a B, formată din 24 de elevi , 12 elevi la profilul
tehnic și12 elevi la profilul economic.

Metodologia cercetării
Observația a fost valorificată în perioada premergătoare (având rol constatativ) și în
timpul desfășurării cercetării, cu scopul de a surprinde cât mai exact faptele cercetate.
Cercetarea a cuprins trei etape importante, concretizate în:
– aplicarea unui chestionar privind interesul pentru lectură
– aplicarea unu i test inițial , care vizează analiza unui text epic la prima vedere, la clasele a
IX-a și a XI -a;
– aplicarea unui test final , care vizează tot analiza unui text epic studiat,, la clasele a IX – a
XI-a, în vederea comparării rezultatelor obținu te.
Chestionarul cuprinde 10 întrebări, vizând identificarea interesului subiecților față de
lectură .

82

CHESTIONAR

1. Lectura reprezintă pentru tine:
a) o pasiune
b) o obligație
c) un mijloc de a -ți petrece timpul liber
d) altele

2. Ce îți place s ă citești?
a) poezie
b) basme
c) romane

3. Când citești?
a) înainte de culcare
b) dimineața
c) ziua

4. Unde citești?
a) acasă
b) bibliotecă

5.Când citești în timpul liber la ce renunți?
a) prieteni
b) filme

83
c) emisiuni tv
d) altele

6.Preferi să ci tești cartea în format electronic?
a) da
b) nu
c) indiferent

7. Cum îți procuri cărțile?
a) de la bibliotecă
b) de la prieteni
c) le cumperi
d) le descarci de pe internet

8. Câte cărți cumperi pe an?
a) Între 0 -5
b) între 5 -10
c) mai mult de 10

9.Cum ai ales cărțile lecturate?
a) recomandare profesori
b) recomandare prieteni
c) recenzii
d) impuls de moment

10. Ce te îndeamnă spre lectură?
Paragraf/text scurt

84
11. Textele lui Mircea Eliade ți se par:
a) plictisitoare
b) interesante
c) nu -mi stârnes c niciun interes

12. Dintre textele studiate, cel mai mult ți -a plăcut:
a) Maitreyi
b) Domnișoara Christina
c) Romanul adolescentului miop

13. Care este personajul tău preferat?
a) Allan
b) Maitreyi
c) Egor

14. Ai dori să citești și alte opere de Mi rcea Eliade?
a) da
b) nu

15. Ce părere ai despre următoarea afirmație? “Romanul e o carte cu oameni” (Mircea
Eliade)
a) de ac ord
b) nu sunt de ac ord
c) parțial

85

Interpretarea chestionarului

Am aplicat chestionarul despre lectură clasei a IX -a A, pe platforma Google Classroom.
Au răspuns 23 de elevi. Chestionarul și -a propus să evalueze importanța pe care o acordă elevii
lecturii, cât, ce și cum citesc. Chestionarul cuprinde 14întrebări î nchise, cu variantă de răspuns și
1 întrebare deschisă, cu co mpletarea răspunsului de către elevi.
Unul dintre rolurile activității didactice ar fi acela de conștientizare a importanței lecturii,
astfel încât, pe parcursul ciclului gimnazial, elevii să considere această activitate ca fiind una
atractivă. De aceea, le-am cerut elevilor, ca o dată pe lună, să prezinte o carte preferată colegilor.
Dacă cel puțin , un alt elev este atras de cartea prezentată, consider această activitate o reușită.
La prima întrebare Lectura reprezintă pentru tine… , majoritatea , 82, 6% , au răspuns ca
fiind un mijloc de a petrece timpul liber, în timp ce pentru 17, 4 % reprezintă o pasiune, iar
pentru 8,7% reprezintă o obligație. Lectura poate reprezenta o obligație , atunci când elevii au
lecturi obligatorii de citit și sunt evaluați în urma unui test de lectură. Este bucurător faptul că
pentru majoritatea reprezintă o modalitate de a petrece timpul liber când sunt atâtea alte tentații
în jur.

86
Elevii preferă să citească romane, 60, 9%. De obicei, preferă literatura contemporană
pentru adolescenți, literatura „fantasy” Dintre cărțile p ropuse la lectura suplimentară obligatorie
pentru clasa a IX -a, în topul preferințelor a fost autorul Mircea Eliade, cu romanele Maitreyi ș i
Domnișoara Christina . Basmele sunt preferate de 30, 4 %. Su nt, în general, elevii care citesc
texte mai scurte, dar si elevii care sunt atrași de ființe miraculoase, de supranatural. Poezia este
preferată de 8,7 %, acest procent reprezentând elevii pasionați de genul liric, elevii care scriu
poezie, dar și de elev ii care citesc poezie, doar pentru că sunt texte scurte.

La întrebarea Când citești? , majoritatea 87% , au răspuns că preferă să citească ziua, în
timp ce 8,7 % au răspuns că înainte de culcare este momentul potrivit pentru lectură, iar un
procent foa rte mic preferă să citească dimineața.

87

Toți elevii preferă să citească acasă. Biblioteca nu este văzută ca un loc prielnic pentru
citit, poate pentru că nu este suficient spațiu sau nu este un spațiu atractiv pentru elevii clasei a
IX-a.

88
Cu siguran ță, adolescenții sunt atrași de atâtea lucruri, activități, altele decât cititul. De
aceea, răspunsurile la întrebarea Când citești în timpul liber, la ce renunți? , au fost variate. În
egală măsură, 30, 4% renunță la emisiunile tv și la filme în favoarea lecturii. Un alt procent de
13 % pentru lectură, renunță la prieteni, la întâlnirile cu prietenii, iar alții renunță la telefon,
tehnologie.

Deși trăim în era tehnologiei, în lumea internetului, elevii clasei a IX -a de la Liceul
Tehnologic Corbu prefe ră să citească cartea în formatul său clasic , pentru că plăcerea de a ține
o carte în mână, de a -i simți mirosul nu se poate înlocui. 69, 6 % nu preferă să citească cartea în
format electronic. Unora le este indiferent, 26,1 %.

89

Achiziționarea cărțilo r este variată. 66,2% preferă să le cumpere, 34,8% le împrumută de
la bibliotecă, 21,7% le împrumută de la prieteni, iar 13% le descarcă de pe internet.

90
Într-un an, elevii își cumpără destul de puține cărți. 56,5 % cumpără doar până la cinci
cărți pe an , 30, 4% cumpără între 5 -10 cărți . Procentul care cumpără mai mult de zece cărți pe
an este de doar 13%.

Majoritatea elevilor aleg cărțile la recomandarea prietenilor, 30,4 % , sau găsesc utile
recenziile, 30,4%.
21,7 % își aleg o carte după un impu ls de moment, contribuind coperta, titlul, starea celui
care o achiziționează. 17,4 % țin cont de recomandarea profesorului.

91

La întrebarea Ce te îndeamnă spre lectură? , răspunsurile au fost multiple. Unii citesc din
curiozitate, alții citesc pentru a -și îmbogăți vocabularul, pentru a cunoaște un univers fantastic,
alții consideră lectura un refugiu.

92

În ceea ce priveș te textele lui Mircea Eliade, majoritatea elevilor din clasa a IX -a , le
consideră interesante, 78%. Pentru 18% nu stârnesc nici un interes, iar pentru 4% sunt
plictisitoare.

93

Dintre textele studiate, Maitreyi deține un loc fruntaș în preferințele adole scenților.
Povestea de dragoste dintre doi îndrăgostiți aparținând unor lumi diferite este preferată de 78%,
povestea de dragoste fantastică, de 18%, iar Romanul adolescentului miop de 4%.

94
Personajul Maitreyi este preferat de 52%, Allan de 26%, iar Egor de 22%.

Îmbucurător este faptul că 87% dintre elevii clasei a IX -a își doresc să citească și alte
opere de Mircea Eliade. 1 3% nu mai vor să citească alte scrieri eliadenești.

95
Întrebați ce părere au despre afirmația lui Mircea Eliade: Romanul este o carte cu
oameni , 44% sunt de acord cu afirmația, 30% parțial , iar 26% nu sunt de acord.

În urma chestionarului aplicat am constatat faprul că elevilor le place să citescă, că pot să
renunțe la prieteni, la filme, chiar și la tehnologie pentru o carte bună, iar scrierile lui Mircea
Eliade au fost preferate de ei, foarte mulți dorind să citească și alte opere literare ale a utorului.
Mircea Eliade afirma că “lectura este, pentru omul modern un viciu sau o osândă. Citim ca să
trecem examenele, să ne informăm sau citim din profesiune. Mă gândesc însă că lectura ar putea
implica și funcții mai no bile, mai firești.” Consider că , unii elevi din clasa a 9 -a au această
“dorință nobilă” spre lumea lecturii.
Evaluarea inițială , predictivă, se realizează la începutul anului școlar, având ca scop
identificarea informațiilor acumulate de către elevi, competențele elevilor la nivel de pe rformanță
școlară pentru a stabili măsurile ce se impun pentru fiecare elev în parte.

96
Pretest ce vizează interpretarea de text narativ, aplicat la clasa a IX -a A

Citește cu atenție textul și răspunde cerințelor formulate mai jos:

Am șovăit atâta în faț a acestui caiet, pentru că n -am izbutit să aflu ziua precisă când am
întâlnit -o pe Maitreyi. În însemnările mele din acel an n -am găsit nimic. Numele ei apare acolo
mult mai târziu, după ce am ieșit din sanatoriu și a trebuit să mă mut în casa inginerului
Narendra Sen, în cartierul Bhowanipore. Dar aceasta s -a întâmplat în 1929, iar eu întâlnisem pe
Maitreyi cu cel puțin zece luni mai înainte. Și dacă sufăr oarecum începând această povestire, e
tocmai pentru că nu știu cum să evoc figura ei de atunci și nu pot retrăi aievea mirarea mea,
nesiguranța și turburarea celor dintâi întâlniri.
(Mircea Eliade, Maitreyi )

1. Menționează sinonime contextuale pentru termenii: precisă, sanatoriu, figura, nesiguranța 6
puncte
2. Fragmentul face parte dint -un text: a) e pic b) liric c) dramatic 6 puncte
3. Scrie două caracteristici ale genului literar ales, pe baza fragmentului citat. 8 puncte
4. Ilustrează prin câte un enunț, sensul denotativ și sensul conotativ al cuvântului casa . 8 puncte
5. Identifică două trăsături ale personajului narator , susț inute cu exemple din text. 10 puncte
6. Comentează în 3 -5 rânduri semnificația fragmentului: Am șovăit atâta în fața acestui caiet,
pentru că n -am izbutit să aflu ziua precisă când am întâlnit -o pe Mai treyi. 12 puncte
Partea a II -a
Redactează un eseu de 20 -30 de rânduri în care să îți exprimi părerea despre importanța
lecturii în viața unui adolescent, pornind de la următorul citat: “ Cărțile ne obligă să ne petrecem
timpul într -o ma nieră inteligentă. ” (Mircea Eliade) 40 puncte
Se acordă 10 puncte din oficiu

Succes!
.

97
Pe baza unui fragment din romanul ,, Maitreyi” de Mircea Eliade, elevii au avut de
rezolvat șapte itemi care au vizat înțelegerea textul ui, noțiuni legate de genul literar, deducerea
unor caracteristici ale personajului, precum și redactarea unui text argumentativ despre lectură,
pornind de la un citat .

Rezultatele pretestului au fost următorele:
Nr. Crt. Nume/prenume elev Nota obținută
1. B.M. 4,50
2. I.E. 4,60
3. C.C. 5,10
4. G.A. 5,40
5. C.A. 4,80
6. H.E. 4,80
7. M.B. 4,60
8. S.C. 4,60
9 F.C 5,20
10. D.A 3
11. Z.M. 3,20
12. A.R. 3,30
13. A.R 5,60
14 H.A. 5,90
15 L.A. 6
16 N.R. 6
17 G.I 6
18 D.R 6
19 M.A 5,70
20 M.I. 5,90
21 F.O 7
22 P.E 6,50

98
23 A.A 6,90
24 A.D 4
25 T.F. 3,80
26 H.A 4,40
27 T.A 3,80
28 A.A. 3,50

Media clasei a fost de 5,21.

99
Pretest ce vizează interpretarea textului narativ, aplicat la clasa a XI -a B

Citește cu atenție textul și răspunde cerințelor formulate mai jos:

La vreo sută de metri în susul străzii era parcă o oază de umbră. Ca într -o grădină. Se
revărsau, înalte, deasupra trotuarului, ramuri stufoase, compacte, de tei. Gavrilescu le privea
fascinat, șovăind. Întoarse înc ă o dată capul în direcția tramvaiului, apoi porni hotărât cu pași
mari, ținându -se pe lângă ziduri. Când ajunse, umbra i se păru mai puțin deasă. Dar se simțea
totuși răcoarea grădinii și Gavrilescu începu să respire adânc, dându -și puțin capul pe spate. Ce
trebuie să fi fost acum o lună de zile, cu teii în floare, își spuse visător. Se apropie de poarta cu
grilaj și cercetă grădina. Pietrișul fusese udat de curând, și se vedeau rondurile cu flori, iar în
fund un bazin înconjurat cu pitici. Auzi în acea cl ipă tramvaiul trecând cu un uruit uscat pe
lângă el, și întoarse capul.

Prea târziu! exclamă, zâmbind. Zu spät! Adaugă și, înălțând brațul, îi făcu semn cu
pălăria multă vreme, ca în Gara de Nord, când, pe timpuri, Elsa pleca să petreacă o lun ă la
familia ei, într -un sat de lângă Munchen.
Apoi, cuminte, fără grabă, începu să înainteze. Ajuns la stația următoare, își scoase
haina și se pregăti să aștepte, când îl lovi deodată mirosul amărui al frunzelor de nuc strivite
între degete. Întoarse capul și privi în jurul lui. Era singur. Cât putea vedea cu ochii trotuarul
era pustiu. Nu îndrăznea să privească cerul, dar simțea deasupra capului aceeași lumină albă,
incandescentă, orbitoare, și simțea văpaia fierbinte a străzii lovindu -l peste gură, peste obraji.
Porni atunci la drum, resemnat, cu haina sub braț, cu pălăria trasă apăsat pe frunte.

(Mircea Eliade , La țigănci )

1. Alcătuiește câte un enunț în care cuvintele răcoare și umbră să aibă sens conotativ
4 puncte
2. Precizează două motive literare prezente în fragmentul dat. 4 puncte
3. Precizează tipul de perspectivă narativă și argumentează răspunsul. 10 puncte

100
4. Ilus trează, cu exemple din text, două trăsături ale genului epic. 10 puncte
5. Comentează semnificația fragmentului subliniat. 10 puncte
6. Alcătuiește, în 60 – 100 de cuv inte, portretul personajului din fragmentul dat . 12 puncte
7. Demonstrează încadrarea operei „La Țigănci” în specia literară a nuvelei, aducând patru
argumente 40 puncte

Se acordă 10 puncte din oficiu

Pe baza unui fragment din nuvela ,, La Țigănci” de Mircea Eliade, elevii au avut de
rezolvat șapte itemi care au vizat înțelegerea textului, noțiuni legate de genul literar, de
perspectivă narativă, deducerea unor caracteristici ale personajului, precum și demonstrarea că
fragmentul dat aparține nuvelei.

Rezultatele pretestului au fost următoarele:
Nr. Crt. Nume/prenume elev Nota obținută
1. M.F. 3,80
2. G.G. 4,30
3. Ș.A. 4,20
4. C.A. 4
5. O.A. 3,70
6 T.V 4
7. F.V. 4
8. S.G. 4,20
9. B.B. 4,70
10 D.I. 5,10
11 B.N 4,90
12 D.M. 5,20
13 A.C 5

101
14 U.M. 5,60
15 P.V. 5,70
16 M.I. 5,80
17 O.N. 2,80
18 Z.I. 3
19 S.N 3
20 S.L. 3
21 N.A. 9
22 B.S. 8,70
23 Ț.F.C. 9
24 B.M 8

Media clasei este de 5,08

102
Posttestul
Evaluarea sumativă, finală are loc la încheierea unei etape de instruire, la sfârșitul
semestrelor sau anului școlar, având ca scop verificarea cunoștințelor însușite și a competențelor
formate.

Clasa a IX -a A

Citește cu atenție textul și răspunde cerințelor formulate mai jos:
“ Trebuie să mă cunosc. Trebuie să știu odată sigur cine sunt și ce vreau. Am amânat
mereu lucrul acesta, pentru că mi -era teamă. Mi -era teamă că nu voi izbuti să -mi luminez sufletul
sau c ă lumina ce va lumina asupră -i să nu mă îndurereze. Eu mi -am închipuit anumite lucruri
despre mine însumi. Ce se va întâmpla dacă acestea nu există aievea? Dacă ele n -au fost decât o
părere? Ceva mai mult. Eu am căutat să mă supun acestor trăsături pe care le-am socotit părți din
sufletul meu. Mi le -am impus și mi le -am însușit. Ce se va întâmpla cu ele, dacă voi ști că nu
sunt niște veșminte îmbrăcate în silă? Voi putea , oare, să le părăsesc fără să mă copleșească
golurile sufletului meu?
Am hotărât de m ulte ori să mă analizez până la capăt, să pătrund cât mai adânc și calm în
suflet. Dar n -am izbutit. Niciodată nu m -am putut concentra. N -am putut gândi asupra mea
însumi. De câte ori încercam să mă analizez, mă trezeam într -un întuneric desăvârșit. De und e să
încep să mă caut? Unde aș putea fi eu însumi?
Ce căutam eu? Sufletul meu. Unde? Și cum se putea recunoaște adevăratul meu suflet
între miile de suflete pe care le purtam în mine? ”
Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop

1. Precizează tipul de nara tor și perspectiva narativă a fragmentului dat. 10 puncte
2. Precizează dorința adolescentului și sentimentului dominant. 10 puncte
3. Selectează patru verbe la modul conjunctiv. Care este rolul utilizării lor? 10 puncte
4. Explică, în 5 -7 rânduri, semnificația en unțului: “Ce căutam eu? Sufletul meu. Unde? Și cum se
putea recunoaște adevăratul meu suflet între miile de suflete pe care le purtam în mine? ” 10
puncte

103
5. Transcrie structurile care arată ce planuri are adolescentul pentru a ajunge să se cunoască. 10
punct e
6. Realizează caracterizarea personajului principal din Romanul adolescentului miop , de Mircea
Eliade 40 puncte
Se acordă 10 puncte din oficiu!

Rezultatele evaluării sumative au fost următo arele:
Nr. Crt. Nume/prenume elev Nota obținută
1. B.M. 6
2. I.E. 3,50
3. C.C. 5
4. G.A. 6
5. C.A. 7
6. H.E. 5,50
7. M.B. 7,50
8. S.C. 5
9 F.C 4,50
10. D.A 4
11. Z.M. 4,50
12. A.R. 7
13. A.R 3,50
14 H.A. 5,50
15 L.A. 3
16 N.R. 3
17 G.I 7,25
18 D.R 7
19 M.A 4

104
20 M.I. 9,50
21 F.O 9
22 P.E 5
23 A.A 5
24 A.D 9
25 T.F. 3,75
26 H.A 8
27 T.C 4
28 A.A. 6,50

Media clasei este de 5,92

105

Clasa a XI -a B

Citește următorul fragment:

“M-a cucerit de la cea dintâi lecție și a rămas preferatul meu până la moarte, câțiva ani
mai târziu, Nicola e Moisescu, profesorul de științe naturale. Era înalt , foarte slab, aproape uscat,
și părea mai bătrân decât era pentru că avea părul și mustățile albe. Vorbea încet, rar, parcă și -ar
fi economisit forțele, și vorbea plimbându -se prin fața băncilor, cu pa și mici, ușori, întretăiați de
scurte opriri ca să poată privi mai bine, adânc, în ochi, unul din elevi. Zâmbea după fiecare frază,
parcă a fi vrut să sublinieze punctul și pauza care trebuiau s -o repare de faza următoare.
Întovărășea expunerea cu gesturi largi, leneșe, și atunci înțelegeai cât de perfect izbutise să -și
dozeze puțina energie de care dispunea.
Avea acest obicei: venea cu microscopul în clasă și ne chema pe rând să privim, și apoi
ne punea să desenăm pe tablă ce văzusem. Arareori unul din no i izbutea să reproducă, foarte
aproximativ, acele stranii forme irizate, madreporice, pe care le descopeream, le abuream, le
pierdeam și le descopeream din nou, învârtind încet șurubul microscopului. M -a remarcat , cred,
pentru că mă număram printre cei ca re se dovediseră în stare să deseneze ce vedeau. De atunci,
nu m -a mai slăbit. Mă privea mereu în ochi, parcă mi -ar fi cerut părerea, îmi punea necontenit
întrebări. Pe nesimțite, m -am trezit că sunt anumite taine pe care le înțelegeam. Erau tainele
acele i puteri misterioase pe care Moisescu o numea Natură, înțelegeam de ce fluturele de pădure
are aripile de culoarea scoarței de copac, de ce ariciul este prevăzut cu țepi, de ce bărbătușii
atâtor păsări sunt mai exuberant împodobiți decât femelele….Lumea nu se mai arăta ca o
aglomerare de vietăți și întâmplări fără legătură între ele , ci se dovedea a fi rezultatul unei voințe
unice și irezistibile…Dar mai cu seamă am învățat să iubesc și să disting felurite animale,
îndeosebi reptilele, batracienii și insec tele. Nicolae Moisescu ni le arăta în planșe colorate, sau
împăiate, sau conservate în borcane cu alcool, în insectare. Apoi,le -am contemplat, cu întreaga
clasă, la Muzeul de Științe Naturale de la Șosea. Am redevenit de atunci, cu regularitate, în
fiecare duminică, toată iarna aceea. Și cu câtă nerăbdare n -am mai așteptat să se desprimăvăreze ,
ca să pot, în sfârșit, să pornesc după insecte în pădurile din jurul Bucureștiului… Poate că

106
pasiunea aceasta pentru științele naturale m -a salvat , m -a ajutat să t raversez criza în care
intrasem , aproape fără să -mi dau seama , și care era numai o criză de pubertate. Căci în afară de
zoologie nu mă interesa nimic. ”
Mircea Ealiade, Memorii

A. Scrie răspunsul la fiecare dintre cerințe cu privire la textul dat:
1. Explică sensul expresiei nu m -a mai slăbit în text. 8 puncte
2. Indică impactul pe care l -a avut asupra elevului întâlnirea cu profesorul de științe
naturale, așa cum reiese din text. 8 puncte
3. Menționează car e a fost în viziunea elevului calitatea esențială prin care consideră că
a atras atenția profesorului Nicolae Moisescu. 8 puncte
4. Precizează care este taina pe care elevul o descoperă prin interesul pentru științele
naturale. 8 puncte
5. Prezintă, în 30 -50 de cuvinte, două trăsături ale profesorului, așa cum se desprind din
primul paragraf al textului. 8 punc te

B. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de
construcție a unui personaj într -un text narativ studiat, aparținând lui Mircea Eliade.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– prezentarea st atutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
– evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;
– analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru
construcția pe rsonajului din textul narativ studiat (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de
caracterizare, incipit,final, tehnici narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

Notă
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la ale gere.
Pentru conținutul eseului, vei primi 40puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper).

107
Pentru redactarea eseului, vei primi 10 puncte (existența părților componente – introducere,
cuprins,încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct ; abilități de analiză și de
argumentare – 1 puncte utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2
puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de
cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
Se acordă 10 puncte din oficiu

Rezultatele pretestului au fost următorele:
Nr. Crt. Nume/prenume elev Nota obținută
1. M.F. 5,20
2. G.G. 4,20
3. Ș.A. 4,50
4. C.A. 5,10
5. O.A. 6
6 T.V 6
7. F.V. 4,90
8. S.G. 3
9. B.B. 6,50
10 D.I. 6,50
11 B.N 6
12 D.M. 4,20
13 A.C 5
14 U.M. 5,20
15 P.V. 6
16 M.I. 7,50
17 O.N. 2
18 Z.I. 5
19 S.N 5

108
20 S.L. 5,10
21 N.A. 10
22 B.S. 9
23 Ț.F.C. 9,70
24 B.M 9

Media clasei este de 5, 95.

Grafi c comparativ test inițial și posttest

109

În acest grafic am evidențiat diferențele dintre testul inițial și cel sumativ, care arată o
îmbunătățire a performanțelor de la începutul cercetării. Deși există și note mici, se observă o
creștere vizibilă a no telor mari. Dacă la testul inițial, cea mai mare notă a fost nota 7, la
evaluarea sumativă, s -au obținut o notă de 10, două de 9, două de 8, iar notele de 7 s -au dublat.
Utilizarea metodelor activ –participative, evaluarea periodică au dus la optimizarea procesului
instructiv -educativ.

110

La clasa a XI -a B, în urma aprofundării, folosirii metodelor activ -participative, a evaluării
periodice, a rezolvării mai multor teste pentru examenul de bacalaureat, se observă o
îmbunătățire a rezultatelor școlare. La testul inițial niciun elev nu a obținut nota 10, spre
deosebire de evaluarea sumativă, unde trei elevi au abținut nota maximă. Nota 9 a fost dobândită
de trei elevi la testul sumativ. De asemenea, se observă si creșterea notelor de 5. Din păcate,
există ș i patru elevi cu note sub 5.

111
Concluzii

Cercetarea de față și -a propus studierea unei mici părți din totalul de cunoștințe care pot
fi evaluate la elevii claselor liceale. Pentru disciplina limba și literatura română, evaluarea s -a
realizat în două etape, evaluare inițială și evaluarea sumativă. Am urmărit în funcție de itemii
stabiliți să compar rezultatele obținute de elevii claselor a IX -a A și a XI -a B de la Liceul
Tehnologic Corbu.
În graficele care însoțesc studiul se poate observa o diferenț a între rezultatele elevilor
obținute la evaluare a inițială și evaluarea finală. Explicația acestor diferențe derivă din faptul că
după testul inițial , elevii au aprofundat cunoștințe, iar predarea s -a realizat cu ajutorul
metodelor potrivite, cu strateg iile potrivite, astfel elevii reușind să obțină o notă mai mare la
testul sumativ. Evaluarea ne arată că procedeele folosite și modul în care acestea au fost aplicate
acoperă o multitudine de teme, toate necesare pentru îndeplinirea obiectivului final al acestei
lucrări de cercetare, aplicate fiecărui elev în parte, acela ca elevii să fie mai bine pregătiți.
În urma aplicării pretestului și a posttestului ce vizează texte literare aparținând lui
Mircea Eliade, se poate constata că prin intermediul metode lor didactice potrivite, resurselor
oferite, orele de limba și literatura română devin mai atractive, iar interesul elevilor este unul
sporit.
De asemenea, am aplicat un chestionar despre lectură elevilor clasei a IX -a A pentru a
descoperi opțiunile lor l egate de această activitate nobilă. Deși timpul a modificat perspectivele
asupra lecturii și se citește din ce în ce mai puțin, iar cartea a fost înlocuită cu alte mijloace ale
tehnologiei, m -a bucurat foarte mult faptul că în clasa a IX -a A există elevi c are citesc nu doar
pentru că este necesar în procesul de învățare, ci și din pasiune. Pentru ca lectura să ocupe un loc
bine meritat în preferințele elevilor, profesorul trebuie să găsească soluții și strategii potrivite:
cercuri de lectură, dramatizările unor texte, vizionarea unor filme, realizarea unor scurte filme
după anumite scene din textul literar, întâlniri cu scriitori.

112

BIBLIOGRAFIE

1. Opere literare consultate

1. Mircea Eliade, Nuntă în cer , Ed. Tana, Curtea de Argeș, 1996

2. Mircea Eliade, Domni șoara Chirstina , Ed. Tana, Curtea de Argeș, 1996

3. Mircea Eliade, La țigănci , Ed. . Cartex 2000, București, 2009

4. Mircea Eliade, Maitreyi, , Ed. Cartex 2000, București, 2006

5. Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop, Ed. Tana, Curtea de Argeș, 2005

2. Lucrări de teorie, critică și istorie literară

6. Alex Ștefănescu, Istoria literaturii contemporane 1941 -2000 , Editura Mașina de scris,
București, 2005

7. Eugen Simion, Mircea Eliade Nodurile și semnele prozei, Ed. Univers Enciclopedic,
București, 2011

8. Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Ed. Demiurg, București, 1995

9. Felicia Gherghina, Tipologia feminină în opera literară a lui Mircea Eliade , Editura
Scrisul Românesc , Craiova ,2016

113

10. George Călinescu, Istoria literaturii române de l a origini până în prezent, Ed. Minerva,
București, 1986

11. Ion Neagoș, Mircea Eliade. Mitul iubirii , Ed. Limes, Florești, 2016

12. Rescika Richard, Introducere în opera lui Mircea Eliade , Ed. Saeculum, București, 2000

13. Marioara Dobrinescu, Despre fantastic și nu numai în operele lui Eliade și nu numai , Ed.
Rovimed Publisher, Bacău,2015

14. Mircea Eliade , Sacrul și profanul , Ed. Humanitas, București, 2019

15. Mircea Eliade, Jurnal, Ed. Humanitas, 2012

16. Mircea Eliade, Imagini și simboluri , , Ed. Humanitas, București, 2019

17. Mircea Eliade, Memorii, Ed. Humanitas, București, 2007

18. Nicole Manolescu, Arca lui Noe, , Ed. Gramar, București, 2007

19. Pompiliu Constantinescu, Romanul românesc interbelic , Ed. Minerva , București, 1977

3. Lucrări de psihologie, pedagogie și didac tică generală

20. Constantin Cucoș, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași, 2002

21. Ioan Cerghit, Metode de învățământ , Ed. Polirom, Iași, 2006

114
22. Ion Negreț – Dobridor, Teoria curriculumului , Ed. Polirom, , Iași, 2001

4. Lucrări de didactica limbii și literaturii român e

23. Adela Bradea, Introducere în didactica limbii și literaturii române , Ed. Universității din
Oradea, 2015
24. Alina Pamfil , Structuri didactice deschise, Ed. Casa Cărții de Știință , Cluj, 2007

25. Constantin Parfene, Metodica studierii limbii și literaturii r omâne, Ed. Polirom, Iași,
1999

26. Emanuela Ilie, Didactica limbii și literaturii române , Ed. Polirom, Iași, 2014