Specializarea: Profesor consilier [622886]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
Departamentul p entru Pregătirea Personalului Didactic
Specializarea: Profesor consilier

PARTICULARITĂȚI ALE DEZVOLTĂRII INTELIGENȚEI
EMOȚIONALE ȘI MATURITĂȚII EMOȚIONALE LA
ADOLESCENȚII FĂRĂ SUPORT PARENTAL

Conduc ător științific:
Profesor univ. dr. Filimon Letiția

Autor: Ploscariu Mirela
Unitatea de învățământ: CJRAE
Localitatea : Satu Mare
Jude țul: Satu Mare

– Oradea 2017 –

2

Subsemnat a Filimon L etiția , conducător științific a l lucrării metodico -științifice
pentru acordarea gradului didactic I, cu titlu l: Particularități ale dezvoltării inteligenței
emoționale și maturității emoționale la adolescenții fără suport parental , elaborată
de Ploscariu M irela, avizez favorabil lucrarea pentru depunere la secretariatul DPPD.

Data:
___________________

Semnătura:
_______________________

3
CUPRINS

INTRODUCERE 5
CAPITOLUL I
Caracterizare generală a manifestărilor anxioase la adolescent 8
I.1. Definirea termenilor și relațiile cu alte discipline 8
I.2. Plecarea părinților la muncă în străinătate 11
I.3. Familii monoparentale. Divorțul 12
I.4. Istoricul abordărilor în anxietate 14
I.4.1. Originile anxietății la copii și adolescenți 14
I.4.2. Modele teoretice ale anxietății 14
I.4.2.1. Abordarea psihanalitică a anxietății 14
I.4.2.2. Abordarea comportamentală a anxietății 15
I.4.2.3. Ipoteze neurobiologice 16
CAPITOLUL II
Modificările generate de anxietate la nivelul personalității 17
II.1. Anxietat ea ca trăsătură și anxietatea ca stare 17
II.2. Prevalența tulburărilor de internalizare 20
II.3. Aspecte ale dezvoltării emoționalității la copil și adolescent 22
CAPITOLUL III
Efecte pozitive și negative ale migrației părinților în stăinătate 23
III.1. Dimensiunea fenomenului plecării părinților la muncă în străinătate 23
III.1.1. Durata absenței părinților și îngrijirea copiilor rămași acasă 24
III.1.2. Efecte pozitive și efecte negative 24
III.1.3. Timpul liber și valoril e copiilor rămași acasă 30
III.2. Tipul instrumentelor de lucru. Prezentarea instrumentelor folosite 30
III.2.1. Test pentru inteligență emoțională (varianta pentru copii, adaptat de M.Roco) 30
III.2.2. Chestionar pentru evaluarea maturizării em oționale (Friedmann) 31
III.2.3. Scalele Endler de Evaluare Multidimensională a Anxietății (EMAS ) 31

4 III.2.3.1. Caracteristici ale scalelor EMAS 32
III.2.3.2. Administrare și cotare 34
III.2.3.3. Aplicații terapeutice 35
III.2.3.4. Cercetări în domeniul stresului. 35
III.2.3.5. Concluzii. 35
CAPITOLUL IV
Metodologia cercetării 36
IV.1. Obiective 36
IV.1.1. Obiective generale 36
IV.1.2. Obiective specifice 36
IV.2. Ipoteze 37
IV.3. Instrumente 38
IV.4. Subiecți . Descrierea eșantioanelor 39
IV.5. Designul cercetării 41
IV.6. Procedura de lucru 42
CAPITOLUL V
V.1.Rezultatele cercetării 43
INTERPRETAREA REZULTATELOR 65
CONCLUZII 70
BIBLIOGRAFIE 73
ANEXE 77

5 INTRODUCERE

Fenomenul copiilor „orfani” cu părinți este, poate, unul dintre cele mai neașteptate, pe
care le trăiește fam ilia românească, în acești ani. Din păcate, societatea nu este suficient pregătită
să contracareze ef ectele negative ale migrației de muncă, neexist ând, până în acest moment,
niciun sistem formal de susținere emoțională a acestor copii, mult mai expuși afecțiunilor psihice
și riscurilor sociale, în comparație cu ceilalți.
Migrația de muncă, denumită și m igrație economică, este condiționată de necesitatea și
aspirația cetățeanului de a trăi mai bine, de a avea acces la o muncă în condiții decente, cu
posibilitatea de a -și satisface, prin remunerarea obținută, nevoi fundamentale, primare.
Fenomenul migrație i de muncă, duce implicit la modificări socio -economice și culturale, ceea ce
determină schimbări temporare sau definitive ale realității umane, ale modului de viață, ale
personalității celor care pleacă dar și a celor rămași acasă. Astfel, migrația afecte ază, în primul
rând familia, schimbându -i atât structura cât și funcționalitatea.
Devenind o realitate incontestabilă, familia temporar dezintegrată își pierde abilitatea de a
funcționa într -o manieră sănătoasă. Dacă în cazul unei familii cu ambii părinți acasă există o
distribuire a responsabilităților, rolurile parentale exercitându -se în direcție complementară și
compensatorie, în cazul familiilor afectate de migrația de muncă, obligațiile și responsabilitățile
părinților trec în sarcina bunicilor, rude lor sau chiar a copiilor, ceea ce duce la defavorizarea
acestor copii, prin privare de un model comportamental, ceea ce le creează probleme de ordin
psihologic care, în perspectivă pot afecta sănătatea mentală și emoțională a acestora. Sănătatea
mentală, c a și stările de dezechilibru ale acesteia, și boala psihică depind în mod direct și imediat
de sistemul de educație, de valorile oferite individului precum și de modul de asimilare a
acestora .
Destinul fiecărui individ este marcat de primii săi ani de via ță, de mediul socio –
cultural, de calitatea modelelor parentale, de frustrările din perioada copilăriei, de
carențele educaționale, de forma și conținutul pe care îl au crizele psihobiologice de
dezvoltare.

6 Majoritatea specialiștilor sunt de acord, că impo rtante pentru dezvoltarea și formarea unei
personalități armonioase sunt con dițiile familiale în care se naște , crește și se dezvoltă copilul.
Mediul în care copilul se naște, trăiește primii ani ai vieții, se dezvoltă și se formează pentru
viață, îl repre zintă familia, aceasta fiind un prim instrument de reglare a interacțiunilor dintre
copil și mediul social. Modul de relaționare din familie, climatul afectiv și modelul socio -cultural
al acesteia, sunt foarte importante în integrarea socială și în constru irea comportamentelor
sociale. Familia are rolul central în asigurarea condițiilor necesare trecerii prin stadiile de
dezvoltare ale copilăriei, condiții ce stau la baza structurării personalității individului.
Lumea sufletească a copilului are particular itățile ei, prin care se deosebește de lumea
sufletească a adultului. Adulții se înșeală adesea atunci când încearcă să transpună asupra
copiilor propria lor mentalitate, în loc să facă efortul de a înțelege mentalitatea acestora. Copilul
trăiește într -o lume plină de miracole, în care totul este însuflețit și așteaptă să fie descoperit. El
se obișnuiește treptat cu realitatea, pe care și -o însușește printr -un dublu proces de asimilare și
acomodare (Piaget). Această „trecere” poate constitui pentru mulți co pii o criză gravă, cu
implicații asupra dezvoltării și a sănătății mintale iar în acest sens, educația este mijlocul de a
conduce copilul din lumea viselor sale în lumea reală.
J. S. Bruner consideră comportamentul uman ca fiind o consecință a tipului de copilărie;
A. Berge spune că familia este un fel de „cooperativă de sentimente” capabilă să „îndulcească”
pentru fiecare membru în parte, loviturile mai grele ale vieții. S -a constatat, în ultimul timp, că
educația primită în familie, formarea inițială și climatul familial au o mare influență asupra
dezvoltării ulterioare a dezvoltării copilului, psihologii considerând fundamentală dezvoltarea
psihică și afectivă din primul an al vieții. Deoarece copilul este cea mai prețioasă investiție în
viitor, respons abilitatea noastră față de el este imensă. Una dintre funcțiile esențiale ale familiei
este creșterea și educarea copiilor. În familie se transmit valori morale și culturale, se inițiază
formarea conștiinței civice, se însușesc modele de roluri sociale și norme de comportament, se
dezvoltă personalitatea, spiritul de inițiativă și autonomie. Aici copilul învață să se ajute pe sine,
să accepte ajutorul celorlalți și să ofere ajutor la rândul lui. Valoarea educației în familie se
definește în funcție de pregă tirea părinților de a educa, de abilitățile lor parentale și de
înțelegerea acestei misiuni.
Satisfacerea nevoi lor fiziologice și psihologice și exercitarea funcției educative a familiei,
constituie garanția dezvoltării copilului. Greșelile pe care le fac adulții în acest sens
distorsionează evoluția lui. Climatul tensionat, conflictele, intoleranța sau toleranțe excesivă în

7 relațiile familiale, lipsa afecțiunii dintre părinți, privarea copilului de afecțiunea parentală prin
absența îndelungată a unuia sau a ambilor părinți reprezintă doar o parte din carențele mediului
familial care vor afecta dezvoltarea psihică a copilului. Consecințele sunt grave și sunt plătite
atât de indivizi, cât și de societate în ansamblul ei.
Pentru copii, părinții reprezintă mo delul. Relațiile dintre părinți și comportamentul
acestora sunt imitate de copii în familie. Atitudinea părinților vectorializează atitudinea copiilor
față de părinți, precum și a copiilor între ei. Dar ce ne facem dacă din viața copilului lipsește
tocmai modelul ? De unde își vor lua ei modelele ?
Într-o familie sănătoasă și consolidată nevoile copilului reprezintă incontestabila
prioritate. Și nu ne referim doar la nevoile fiziologice, de bază, de cele de securitate ci mai ales la
cele psihologice care nu pot fi satisfăcute decât prin dragoste și cunoaștere. Dacă aceste nevoi
psihologice ar fi respectate și satis făcute, atunci copiii ar deveni mai puternici și mai echilibrați
emoțional, mai capabili să se adapteze unei lumi în continuă schimbare, mai pr egătiți să trăiască
împreună. Realitatea este însă alta. Vedem în fiecare zi la școală, pe stradă, la televizor, copii
indiferenți, agresivi, introvertiți, anxioși, instabili emoțional, cu un nivel redus al încrederii în
sine care parcă nu -și găsesc locul în această lume. Motivele apariției unor asemenea
comportamente sunt lipsa de supraveghere, lipsa grijii părintești, a unui mediu sănătos de
dezvoltare corelat uneori cu dezinteresul societății, autorităților locale, inclusiv școlare față de
problema copii lor lăsați acasă în grija bunicilor sau a altor persoane, în urma migrației de muncă
a părinților. Sub „umbrela” scuzelor de genul : „Vrem să oferim copilului nostru o viață mai
bună, lipsită de grija zilei de mâine!” sau „Dacă noi n -am avut, măcar ei să ai bă!”- părinții abdică
de la datoria lor, aceea de -a oferi copilului universul care produce și întreține dragostea, atenția,
aprobarea și respectul. Riscurile la care sunt expuși acești copii sunt multiple, iar lipsa
comunicării și afectivității părintești nu pot fi compensate cu nimic.
Motivul pentru care am ales această temă vine tocmai din realitatea pe care o trăiesc în
fiecare zi în școala în care îmi desfășor activitatea, unde mulți dintre elevii școlii, au părinții
plecați la muncă în străinătate. Spre deosebire însă, de alte zone cu migrație de muncă, unde
sărăcia și lipsurile îi împing pe părinți să plece, localitatea în care mi -am desfășurat cercetarea
este una dintre cele mai bogate și înstărite din regiune. Este un paradox totuși, de ce acești păr inți
își lasă copiii în grija bunicilor, când au o stare materială foarte bună.

8
CAPITOLUL I

Caracterizare generală a manifestărilor anxioase la adolescent
I.1 Definirea termenilor și relațiile cu alte discipline
Problemele de internalizare rezultă d in comportamente supracontrolate, spre deosebire de
comportamentele de externalizare sau subcontrolate. Comportamentele de internalizare sunt
probleme legate de sine, cum ar fi anxietatea, depresia, acuzele somatice fără o cauză medicală
cunoscută și manif estate prin evitarea contactelor sociale. Ele sunt mai discrete și de multe ori,
mai greu de detectat și de evaluat. Există mai multe motive practice prin care anxietatea, depresia
și problemele somatice sunt discutate din perspectiva internalizării. Print re acestea se numără
cazurile frecvente de comorbiditate, afectivitatea negativă care le caracterizează, dificultățile de
evaluare precum și anumite probleme comune: izolarea socială , neglijarea persoanelor de aceeași
vârstă, autoeficien ța redusă și stima de sine scăzu tă.
În prezent, anxietatea este o problemă larg răspândită. Mijlocul secolului al XX -lea a fost
caracterizat de May ca fiind „epoca anxietății”, iar tema anxietății apare în arta și în literatura
noastră (așa cum a fost evidențiată în lucrăril e lui Bernstein, Auden, Kafka și Camus), precum și
în presă. Aproximativ 2% – 4% din populația generală a prezentat, la un moment dat, o problemă
care ar fi putut fi clinic clasificată drept o tulburare de anxietate, potrivit “Manualului de
diagnostic și st atistică a tulburărilor mentale ” (Asociația Americană de Psihiatrie, 1987).
Tulburările legate de anxietate reprezintă una dintre cel e mai frecvent diagnosticate
tulburări mentale și una dintre cel e mai des întâlnite probleme ale persoanelor care se prezintă la
psihoterapie într -un spital general. Sondajele în populația generală arată că aproape o treime
dintre adulți suferă de simptome caracteristice anxietății și că Valium -ul, un calmant ușor, este
unul dintre cele mai prescrise medicamente în Sta tele Unite ale Americii.

9 Caracteristici ale adolescenț ei
Adolescența reprezină o perioadă a dezvoltării, o trecere de la imaturitatea copilăriei la
maturitatea perio adei adulte. După John Horrocks, adolescența se distinge prin cinci trăsături
definitori i:
– este o perioadă în care individul dorește să fie recunoscut de mediul în care trăiește;
– este o perioadă în care relațiile dintre membrii aceluiași grup de vârstă capătă o mare
importanță;
– este o perioadă de dezvoltare și creștere fiziologică, sub form a unui proces continuu,
uniform pentru toți, dar și propriu fiecăruia;
– este o perioadă de expansiune și dezvoltare intelectuală;
– este perioada conștiinței de sine și de apreciere a valorilor.
Acoperind o perioadă de aproximativ zece ani, adolescența poate fi împărțită în trei mari
etape: adolescența timpurie (care începe în jurul vârstei de 11 ani și se sfârșește la 14 ani),
adolescența mijlocie (de la 15 la 18 ani) și adolescența târzie (de la 18 \19 la 21 ani).
Întreaga perioadă a adolescenței presupun e un continuu proces de transformare. Dacă la
intrarea în adolescență, tânărul este preocupat de a găsi răspunsul la întrebarea “Cine sunt eu?”,
odată cu trecerea timpului el va fi mai degrabă interesat de felul în care va arăta viitorul lui și de
ceea ce va realiza în viață.
Deși schimbările care au loc în adolescență sunt foarte rapide, tânărul nu atinge încă
maturitatea. În această perioadă, el trăiește în trei lumi sociale distincte. Este vorba de familie, de
grupul persoanelor de aceeași vârstă și d e lumea adultului. Deși aceasta din urmă exercită o
mare atracție asupra lui, adolescentul va conștientiza curând că ea presupune anumite exigențe
cărora trebuie să li se adapteze.
Pot fi identificate trei niveluri ale schimbărilor care au loc în perioad a adolescenței:
biologic, psihologic și social. Se consideră că schimbările biologice încep odată cu perioada
pubertății. Pubertatea reprezintă etapa vieții în care începe maturizarea sexuală. De asemenea,
pubertatea reprezintă o perioadă de accelerare a ritmului de dezvoltare fizică. După această
perioadă, ritmul de creștere cunoaște o scădere, fetele atingând înălțimea maximă în jurul vârstei
de 19 ani, iar băieții la 21 -22 de ani. Pe lângă creșterea în înălțime are loc și o creștere în
greutate. Totodat ă, se dezvoltă masa musculară, producând în acest fel o creștere a puterii fizice.

10 Dezvoltarea psihologică se realizează pe plan senzorial, intelectual, reglatoriu și la
nivelul personalității. Pe plan senzorial are loc o continuă erotizare a simțurilor. Se produce o
scădere a pragurilor senzoriale care are drept rezultat o creștere a sensibilității.
Din punct de vedere intelectual, se înregistrează o evoluție de la stadiul operațiilor
concrete la acela al operațiilor formale. Apare de asemenea o puterni că curiozitate intelectuală și
se structurează caracterul critic al gândirii. Progrese se înregistrează și în cazul memoriei și al
limbajului. Astfel, de la memoria de scurtă durată care este utilizată frecvent la vârsta pubertății,
accentul se va transfer a spre utilizarea memoriei de lungă durată la adolescentul mijlociu. În
perioada adolescenței târzii, cele două forme de memorie vor fi utilizate concomitent. Din punct
de vedere al limbajului, se poate observa o continuă nuanțare a vocabularului însoțită de o
creștere a debitului verbal, atât oral cât și scris, și de o deschidere spre limbile străine.
Pe plan reglatoriu se înregistrează o translatare dinspre trebuințele de securitate și cele de
dragoste și afiliere la grup, specifice perioadei pubertății , înspre trebuința de autorealizare, care
este pregnantă în adolescența timpurie. În adolescența mijlocie, dominante sunt trebuințele
sinelui (de cunoaștere și estetice). Și afectivitatea străbate un drum al schimbării, concretizat
printr -o trecere de la c aracterul furtunos pe care îl prezintă în pubertate la o echilibrare ce se
poate datora apariției sentimentelor superioare intelectuale, estetice sau morale.
În jurul vârstei de 14 -15 ani, are loc o definitivare și o stabilizare a structurilor de
persona litate. În această perioadă, tânărul acordă o tot mai mare atenție forurilor sale interioare,
reușind astfel să își cristalizeze imaginea de sine. El ajunge să își cunoască propriile calități și
defecte, descoperindu -și astfel identitatea vocațională. Pe de altă parte,
adolescentul aspiră la un nivel tot mai ridicat de independență. Cu toate acestea, doar
independența pe planul valorilor este dobândită în general în perioada adolescenței, pe plan
afectiv și material tânărul nedesprinzându -se de prop ria sa familie. De asemenea, în structura
intimă a personalității sunt asimilate și ierarhizate norme morale.
Unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale acestei perioade este modul în care relațiile
cu prietenii și familia se schimbă, devenind mai apro piate, mai personale, mai încărcate
emoțional. Deși copiii au prietenii importante, relațiile lor sunt diferite față de cele formate în
adolescență. Pentru un copil, un prieten este o persoană căreia îi place să facă aceleași lucruri ca
și lui, în timp ce pentru un preadolescent o relație apropiată trebuie fundamentată emoțional,
fiind totodată o relație deschisă, onestă, bazată pe încredere. Ajunși la vârsta adolescenței, tinerii

11 încep să petreacă o parte tot mai mare de timp în compania prietenilor, reduc ându -se astfel
timpul petrecut în compania familiei. Din acest motiv adolescenții se influențează unii pe alții. Ei
încep să -și dezvolte propriile credințe, opunând rezistență regulilor impuse de părinți, luptând
pentru mai puțină strictețe. Cu toate acest ea, rolul părinților este încă foarte important și
influențează relațiile adolescenților cu ceilalți.
I.2. Plecarea părinților la muncă în străinătate
Instabilitatea socio -economică din România și tranziția interminabilă au determinat pe
mulți dintre român i să plece la muncă în străinătate pentru a -și putea întreține familia. Desigur,
câștigurile obținute sunt importante atât pentru familie cât și pentru economia românească, însă
această migrație spre vest are și aspecte mai puțin dorite. Acestea ar fi dest rămarea familială ș i
„abandonul“ copiilor la bunic i sau la alte rude, cu consecinț e psiho logice grave în timp pentru
aceștia. Trecutul ne arată că și în perioada comunistă foarte mulți părinți au fost nevoiți să
lucreze pe șantiere, în alte orașe, și să lase copilul în grija bunicilor. Aceștia din urmă au avut
dintotdeauna u n rol foarte important în educația și creșterea copiilor, dar după revoluție au un rol
și mai mare, pentru că foarte mulț i români, lucrează în prezent în străină tate, dintre care
majorit atea au unul sau mai mulți copii. Situația e mai accentuată în zonele r urale, unde 30 -50%
din copii tră iesc la bunici sau la ru de apropiate. Sunt ș i cazur i în care copilul cel mare de vârsta
adolescenței este și tata și mama, având grijă de frații lui mai mici. În situații extreme copilul
rămâne total abandonat și autoritățile trebuie să aibă grijă de el.
Clasificare a copiilor î n funcț ie de părintele plecat în străinătate .
Această clasificare potrivit studiulu i „Efectele migrației: copiii rămași acasă ”, realizat de
Fundatia Soros, definește destul de clar și aranjamentele familiale menite să asigure continuitatea
funcționalităț ii familiei:
1. copii doar cu tatăl plecat – marea majoritate a acestora rămân în grija mamelor lor
(94% din cazuri)
2. copii doar cu mama plecată – în 58% din cazuri aceștia locuiesc cu tatăl lor, însă, în
45% din aceste cazuri, în gospodăria în care trăiesc acești copii sunt prezente și bunicile acestora.
3. copii cu ambii părinți plecaț i – aceștia sunt în 65% din cazuri în grija bu nicilor, iar în
24% din cazuri copiii locuiesc împreună cu mătuși/unchi.
Datele, pe de o parte relevă caracterul relativ tradiț ional al definirii rolurilor de gen în
familie (taț ii sunt cei care câștigă bani/mamele au grijă de copii), iar, pe de altă parte , relevă

12 importanț a familiei extinse în decizia de a pleca l a muncă în străinătate în condițiile existenței
unor copii care rămân în ț ară.
I.3. Familii monoparentale. D ivorțul
Familia bazată pe un singur pă rinte a fost mult timp stigmatizată și functional itatea
acestui tip de familie era pusă sub semnul întrebă rii. În societatea modernă a dispărut concepția
potrivit că reia e ste dezavantajos pentru copil să fie crescut doar de mama sau doar de tata.
Majoritatea psiho -sociologilor au ajuns l a concluzia ca es te mai indicată pentru copil o familie
monoparentală, decâ t una bâ ntuită de certuri ș i de probleme. De aceea, dacă în trecut se credea
că este mai bine pent ru copil ca familiile care au căsătorii nefericite să rămână împreună de
dragul copiilor, în prezent mulți cred că este mai bine pentru cop ii dacă părinții se despart, în loc
să-i supună unui permanent conflict î n familie.
Problema care apare însă î n famili ile monoparentale este faptul că ele se confruntă cu
dificultăți economice ș i sociale mai mari dec ât familiile complete. De aceea trebuie insistat pe
aceste aspect e. Copilul nu trebuie să resimtă aceste lucruri. Chiar dacă el rămâne doar cu un
părinte, contactele socia le cu alte familii nu trebuie să lipsească . Un alt lucr u important ce are loc
atunci când mamele rămân părinț i singuri este extinderea rolurilor. Totodată mamele singure
manifestă anumite schimbări în relația cu micuțul, schimbă ri care ar treb ui evitate. Astfel
mamele divorțate î și schimbă maniera în care relaț ionează cu copilul, ceea ce v oalează barierele
între rolurile de părinte ș i copil. Mama obișnuiește să -i facă confidențe copilului, să -i mărtu –
risească sentimentele, ceea ce îi consolidează copilului rolul de confident. Astfel, treptat și subtil,
mama î i atribuie copilului r olul de pa rtener, de suport emoț ional, substitut iv al pă rintelui absent;
copilul este forțat să se maturizeze mult mai repe de, ceea ce poate avea consecinț e negative.
În concluzie, dacă într -o familie monoparentală mamă -copil se asigură funcția materială,
nu este n eglijată funcț ia de socializare, iar r elația cu copilul este una adecvată, există premise ale
unei dezvoltări normale ș i armonioase a copilului.
Divorțul reprezintă despărțirea legală dintre soți , însă din punct de vedere al sociologiei
familiei poate fi considerat un stadiu în ciclul vieții de familie, la fel ca recăsătoria, după Carter
și McGoldrick, autori care au studiat îndeaproape stadiile adiționale în ciclul vieții de familie.
Deseori, î nainte de a se decide să divorțeze, ei vor petrece timp îndel ungat încercând să
își rezolve problemel e dar uneori nu reușesc să rezolve toate problemele și dec id să divorțeze .

13 Mulți copii nu doresc ca părinți i lor să divorțeze, a lții pot avea sentimente am estecate,
mai ales dacă nu știau că părinț ii lor nu e rau fer iciți împreună, a lți copii se pot simți ușurați când
părinții lor divorț ează, mai ales dacă între părinț ii lor au avut l oc multe certuri pe parcursul
căsătoriei . Mulți copii cred că dacă părinții lor divorț ează, aceasta înseamnă că vor dori să î i
părăseasc ă și pe ei.
Copiii nu pot repara un divorț
Divorțul nu v a dispă rea nici dacă copilul încearcă să intre în înc urcături astfel încât
părinții s ăi să fie nevo iți să discute împreună problemele lui . Cel mai bine ar fi să discute cu
părinții despre sentiment ele pe care le are .
Uneori sentimentele pe care le au co piii la divorțul părinților sunt atât de puternice î ncât
ei nu se mai pot concentr a asupra unui alt lucru, ei nu pot să fie atenți la școală , au probleme de
concentrare la rezo lvarea temelor de casă sau nu îș i pot amin ti ceea ce tocmai au citit. Dacă
aceasta se întâmplă , este foarte important sfatul unui specialist.
Viața după divorț
După divorț unul dintre părinți se mută și trăieș te altundeva, copii vor p etrece o parte din
timp cu un părinte și al tă parte cu celă lalt părinte, alții vor petrece majo ritatea timpului cu un
singur părinte, văzâ ndu-și celălalt părinte numai în vizite.
Câteodată copiii ai căror părinți au divorțat trebuie să se mute într -o nouă locuință sau într -o
nouă zonă , ceea ce poate fi destul de greu.
Când copilul este la mijloc…
Probleme pot apărea atunci când copilul își vizitează un părinte și apoi merge acasă la
celălalt părinte, un părinte ar putea pune o gr ămadă de întrebări despre ceea ce face celălalt
părinte. u neori un ul dintre părinți doreș te în persoana copilului un mesager între el și celălalt
părinte. Copiii nu se simt bine când se întamplă astfel de lucruri. Ei ar dori ca părinții lor să
discute î n mod direct, nu prin intermediul lui .
In afară de tristețea ș i golul pe care îl lasă în viețile celor ce pleacă pe drumuri diferite –
separarea sau divorțul vor avea î n mod inevitabil un efect profund asupra copiilor. Uneori acesta
poate fi chiar d evastator p entru ei. Vestea bună este că divorțul ar putea să nu lase cicatr ici
psihologice îndelungate, ș i acest lucr u depinde foarte mult de modul în care părintele poate face
față situației. Î n mod o bișnuit, copiii vor reacționa la separarea sau divorțul părinț ilor prin

14 mani festarea unor semne de suferință, sau prin simptome, ș i este normal ca ei să reacționeze î n
acest mod.
Adolescenț ii pot fi mult mai problematici în împrejurări normale, adică sunt în mod
obișnuit mai certăreț i și combativi. Atunci când există o situație de divorț , unele semne de
avertizare legate de durerea pe care o simte copilul se manifestă prin comportamente ex plicite,
cum ar fi fuga de acasă, chiulul de la școală suspendarea de la școală , altercaț ii fizice, proble me
cu legea, abuzul de droguri și alcool, și promiscuitatea. Dar alții pot deveni deprimați și retrași, și
pot manifesta o creștere sau scă dere accentuată a obiceiurilor de masă și somn, și pot chiar
exprima gâ nduri suicidale.
I.4 Istoricul abordărilor în anxietate
I.4.1. Originile anxietății la copii și adolescenți
Anxietatea ca durere are o funcție protectivă, un mecanism de adaptare, aceasta
protejează copilul și îi îmbunătățește șansele de supraviețuire. Nivelele diferite de exprimare a
fricii și a anxietății se află sub control genetic. Există mai multe teorii care încearcă să expli ce
mecan ismele de activare a anxietății .
I.4.2. Modele teoretice ale anxietății
I.4.2.1. Abordarea psihanalitică a anxietății
Teoriile psihanalitice au la bază aserțiunile lui Sigmund Freud, acesta considera că
,,există o angoasă care corespunde unei stări de detresă biologică ”.
Aceste teorii privesc anxietatea ca pe o reacție a Ego -ului față de pericolul iminent, fricile
internalizate își au originile în dorințe prohibite, pe măsură ce pericolul este recunoscut, Ego -ul
reacționea ză activând mecanisme defensive. Teo riile psihanalitice sunt de ajutor atunci când
vrem să înțelegem mecanismele de internalizare caracteristice copilului cu ajutorul cărora el
reușește să evite obiectele sau situațiile anxiogene. Autorii francezi folosesc termenul de angoasă
pentru a defi ni anxietatea care e însoțită de tulburări neurovegetative și care există încă de la
naștere, ca structură anatomo -fiziologică a emoției.
Anna Freud considera că angoasa la copii are câteva etape:
– stadiul unirii biologice cu mama, care poate genera anxietatea de separare
– stadiul relației obiectuale, care poate genera teama de a pierde obiectul dorinței
– stadiul compexului Oedip, care poate genera apariția angoasei de caracter

15 – stadiul formării Supra -Eului, care poate genera c ulpabilitate
I.4.2.2. Abordarea comportamentală a anxietății
Teoreticienii comportamentali considerau că dificultăți persistente în procesul de
separare, aparțin interacțiunii anormale mamă -copil. Adepții teoriei învățării privesc anxietatea
ca rezultat al condiționării, experiența l -a învățat pe copil să facă legătura între anumiți stimuli și
trăirea anxioasă, el reușind să evite obiectele și trăirile anxiogene. Prin condiționare frica poate fi
creată sau redusă, paradicmele condiționării su nt folosite pentru înțelegerea comportamentelor
fobice, dar nu explică toate instanțele achiziționării fricii.
Teoriile cognitive privesc anxietatea ca rezultat al recunoașterii de către copil al
evenimentelor stresante, când acesta se confruntă cu situaț ii pe care nu le poate anticipa sau care
îi sunt nefamiliare apa re anxietatea. Înțelegerea greșită a evenimentelor provoacă frica la copii,
adepții acestei teorii consideră că restructurarea cognitivă ar amenda frica.
Anxietatea este un răspuns normal al organismului în situații de pericol sau de amenințare
a siguranței. Organismul a învățat să reacționeze automat în fața pericolului pentru a se apăra,
reacție numită luptă sau fugi . Este ca și un sistem de alarmă al organismului: semnalizează
pericolul și mobilizează organismul pentru a se apăra. În tulburările de anxietate acest sistem de
alarmă începe să funcționeze prea bine, reacționând și atunci când pericolul nu este prezent sau
este exagerat față de realitate. Aceasta este anxietatea patologică, o fr ică irațonală și exagerată.
Sunt șase tipuri de tulburări de anxietate: fobia specifică, fobia socială, tulburarea de
panică, anxietatea generalizată, nevroza obsesiv -compulsivă și stresul post -traumatic. Toate
aceste șase tipuri de tulburări prezintă o s imptomatologie similară, anumite simptome fiind mai
pronunțate într -un anumit tip de anxietate, semantica lor fiind diferită. Gradul de comorbiditate
este mare în cazul tulburărilor de anxietate, mai rare fiind cazurile în care, de exemplu, o
anxietate gen eralizată va apărea fără un atac de panică, sau o tulburare de panică fără agorafobie.
Se face distiincția între frică, anxietate și panică. Frica este o reacție la o amenințare
perceptuală, există un obiect real al fricii. Când ne atacă un câine, știm că ne este frică de un
câine. Panica este în schimb o frică acută și intensă, o frică asemănătoare unui cutremur: vine
neanunțată, durează puțin dar ți se pare o veșnicie, este foarte intensă, zguduindu -ți toată ființa.
Anxietatea este o frică liber flotantă , nu există neaparat un obiect perceptual al fricii. Ne este
frică, dar nu știm de ce anume. Trăiești frica în lipsa pericolelor, este ca o luptă cu morile de
vânt. Sentimentul de frică este cât se poate de real, îți consumă resursele ca și în fața celui m ai

16 mare pericol, dar niciodată nu știi exact de ce anume ți -e frică. Pericolele anxietății sunt fie false
pericole, fie sunt pericole exagerate față de r ealitate. Frica este o emoție care ne -a asigurat
supraviețuirea ca specie.
I.4.2.3. Ipo teze neurobiologice
Numeroase dovezi apar în ultimii an i datorită progreselor în neuroștiințe. Legătura dintre
atașament , traumă și neurobiologia dezvoltării sistemului nervos central a constituit tema unui
simpozion al Asociației Americane de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului, Octombrie, 1999.
Charles Zeanah confirmă existența a patru mari arii de interes în care se desfășoară
cercetarea privind atașamentul copilului din perspectiva psihopatologiei dezvoltării :
– plasticitatea comportamentală a atașa mentului
– relația specifică atașament -psihopatologie
– relația atașament -afiliere
– dezvoltarea relațiilor sociale
Au fost postulate 2 patern -uri de răspuns la stress :
– primul este mecanismul de hiper -arousal, cu creșterea CRF (cortisol releasing factor),
noradrenalinei, adrenalinei și glutamatului
– al doilea pattern este disociația, în care copilul este bulversat de propria lume internă
și de lipsa de atașament eficace.
Abuzul și neglijarea provoacă în această perioadă critică a evoluției, moart ea celulelor și
fenomenul de ,, over prunning al neuronilor ”. Pe de altă parte are loc creștera sistemelor simpatic
și para simpatic cu apariția ,, copilului rece și a tulburării de stress ”. Astfel, disfuncționalitatea
afectivă și agresivitatea pot apărea ca urmare a traume lor din primii doi ani de viață.

17
CAPITOLUL II

Modificările generate de anxietate la nivelul personalității
Anxietatea nu este numai o tulburare care se instalează insidios și se extinde, ci este
profund inconfortabilă. Persoanele care suferă de anxietate raportează stări de iritabilitate,
tensiune, nervozitate, îngrijorare, teamă sau agitație. Ele pot fi afectate de simptome specifice
stimulării fiziologice – de exemplu, respirație întretăiată, transpirația palmelor, tremurături, b ătăi
accelerate ale inimii, dureri de cap, tensiune musculară și disconfort digestiv. Poate fi afectată
performanța, în mod deosebit cea care necesită concentrare, gândire divergentă sau coordonare.
Sentimentul de neajutorare sau de neputință, precum și pr eocuparea pentru propria persoană sunt,
de asemenea, des întâlnite și pot interfera cu performanța și cu interacțiunile sociale.
Anxietatea a reprezentat un construct proeminent în contextul diferitelor teorii ale
personalității și ale psihologiei clinice , de la scrierile lui Freud (1933), ale celor dintâi
teoreticieni ai învățării (Dollard & Miller, 1950) și ale fenomenologilor (May, 1977) până la
adepții teoriilor cognitive asupra învățării sociale și ai teoriilor interacționiste (Bandura, 1986;
Endler, 1983).
II.1. Anxietatea ca trăsătură și anxietatea ca stare
Termenul de anxietate a fost folosit în atât de multe sensuri și făcând referire la atât de
multe fenomene, încât a devenit într -o oarecare măsură ambiguu (Lewis, 1970). Acest termen a
fost utili zat pentru a face referire la un stimul, un răspuns, un impuls, un motiv și o trăsătură
(Endler, 1975). Cattel și Scheier (1961) au introdus o distincție importantă între anxietatea ca
stare și anxietatea ca trăsătură, distincție care a contribuit la clari ficarea teoretică și
metodologică. Spielberger (1972) a definit anxietatea ca stare ca fiind o reacție formată din
„sentimente de tensiune și teamă, percepute conștient ca neplăcute, asociate cu activarea sau
stimularea sistemului nervos autonom”.
Anxiet atea ca trăsătură se referă la „diferențele individuale relativ stabile legate de
predispoziția la anxietate, adică la deosebirile dintre oameni în privința predispoziției sau a
tendinței acestora de a percepe o gamă largă de situații ca fiind amenințătoa re și de a răspunde la

18 aceste situații cu creșteri diferențiale ale stării de anxietate” (Spielberger, 1975 ). Alți teoreticieni
au adoptat, în mod similar, distincția stare -trăsătură în teoriile și metodele lor de evaluare.
În ciuda acestui fapt, acești t eoreticieni abordează anxietatea ca trăsătură ca fiind un
concept unidimensional și, în consecință, nu specifică tipul de situație stresantă în care ne
așteptăm ca indivizii să resimtă intensificări ale stării de anxietate. Endler și Edwards au
argumentat în favoarea distincției stare -trăsătură și au clarificat relația dintre anxietatea ca stare
și anxietatea ca trăsătură, printr -un model interacționist al anxietății, care subliniază influența
situațiilor specifice. Acest model propune ideea potrivit cărei a anxietatea ca trăsătură este
multidimensională și susține că anxietatea ca trăsătură (un factor personal) interacționează cu
factorii situaționali congruenți pentru a determina nivelul la care este evaluată amenințarea
situațională, rezultând anxietatea ca stare. Potrivit acestui model, indivizii diferă în ceea ce
privește predispoziția la anxietate față de anumite tipuri de situații.
Cele patru tipuri sau dimensiuni ale anxietății ca trăsătură, propuse de această teorie și
susținute de studii emiprice, s unt:
a) evaluarea socială sau amenințarea interpersonală,
b) amenințarea legată de un pericol fizic,
c) amenințarea în situații ambigue
d) amenințarea din situații inofensive sau de rutină zilnică
Pentru a prezice reacția anxioasă ca stare, trebuie lua te în considerare atât dimensiunea
specifică a anxietății ca trăsătură, cât și tipul amenințării întâlnite într -o situație specifică.
Modelul interacționist propune o explicație pentru schimbările distincte în stările de
anxietate. Există o creștere semni ficativă a nivelului stării de anxietate al persoanelor care au
niveluri ridicate ale unei dimensiuni specifice a anxietății ca trăsătură, atunci când acestea se
confruntă cu o amenințare situațională congruentă. Prin analogie, persoanele care au niveluri
scăzute ale unei dimensiuni specifice a anxietății ca trăsătură înregistrează creșteri mai reduse ale
stării de anxietate. De asemenea, acest model prezice creșteri diferite ale stării de anxietate atunci
când oamenii care au un nivel crescut al anxietății ca trăsătură în situații de evaluare socială
experimentează o situație în care ei consideră că sunt evaluați sau observați. În mod similar,
persoanele cu nivele crescute ale anxietății ca trăsătură în situații de ambiguitate înregistrează o
creștere mai m are a stării de anxietate decât cele cu niveluri scăzute la această dimensiune, atunci
când sunt expuse la situații neclare, noi, ciudate sau ambigue.

19 Astfel de creșteri diferite ale nivelului anxietății ca stare sunt prezise numai atunci când
comparăm pe rsoane care înregistrează niveluri crescute pe o anumită dimensiune a anxietății ca
trăsătură, cu cele care înregistrează niveluri scăzute ale aceleiași dimensiuni. Așadar, nu am
putea prezice o creștere distinctă a anxietății ca stare, dacă indivizii care diferă în privința
anxietății ca trăsătură în situații de pericol fizic s -ar confrunta cu o situație de evaluare socială.
Pe scurt, cu toate că starea de anxietate a aproape oricărei persoane crește oarecum, ca
urmare a unei amenințări, indivizii care au niveluri crescute la o anumită dimensiune a anxietății
ca trăsătură înregistrează o creștere mai puternică a nivelului anxietății ca stare față de cei care au
niveluri scăzute la aceeași dimensiune. Acest lucru este valabil numai atunci când dimensiunea
anxietății ca trăsătură este congruentă cu tipul stresului situațional. Această abordare
interacționistă a anxietății permite o mai mare precizie în prezicerea răspunsurilor anxioase și a
schimbărilor în starea de anxietate și reprezintă un model unic pentr u înțelegerea pattern -urilor
individuale ale reacțiilor de anxietate în diverse situații.
Anxietatea ca stare este, de asemenea, multidimensională. Dimensiunile anxietății ca
stare se referă la modalitățile de răspuns. Liebert și Morris , Sarason și Wine au propus o
distincție între răspunsurile cognitive și răspunsurile emoțional -fiziologice în calitatea lor de
componente ale anxietății ca stare. Răspunsurile cognitive se axează asupra evaluării propriei
persoane, a gândurilor legate de eșec, a ruminațiilo r legate de sine și a neîncrederii în sine.
Răspunsurile emoțional -fiziologice sunt simptomele fizice, precum agitația mâinilor, ritmul
cardiac accelerat, transpirația palmelor, tensiunea musculară și uscăciunea gurii. Cu toate că ele
sunt interrelaționate , aceste două componente ale stării de anxietate pot fi asociate cu antecedente
oarecum diferite și pot avea unele efecte diferite asupra performanței și asupra interacțiunilor
sociale. De asemenea, ele pot reacționa la tipuri diferite de intervenție terap eutică.
Situația, îndeosebi situația semnificativă din punct de vedere psihologic, reprezintă o
componentă importantă a procesului de interacțiune. Din moment ce anxietatea ca stare se
așteaptă a fi rezultatul interacțiunii dintre o dimensiune congruentă a anxietății ca trăsătură și
tipul amenințării situaționale, evaluarea trebuie să includă atât o măsură a perceperii situației, cât
și variabilele legate de anxietatatea ca trăsătură și răspunsurile anxioase situaționale. În plus, nu
putem pleca de la asump ția că situația, așa cum este percepută de respondent, este identică fie cu
normele culturale, fie cu așteptările celui care administrează testul.

20 Așadar, evaluarea tipului și a intensității amenințării percepute, așa cum sunt măsurate de
EMAS -P, este, de asemenea, importantă pentru înțelegerea pattern -ului specific de răspunsuri
anxioase al respondentului.
II.2. Prevalența tulburărilor de internalizare
La băieții și fetele mai mici prevalența tulburărilor de introversiune este similară (7 -9%),
la adolesce nți probabilitatea apariției lor este aproximativ de patru ori mai mare la fete (15,7%)
decât la băieți (3,9% ). De asemenea, s -au identificat următoarele patternuri:
– aproximativ 10 -15% dintre copii și tineri manifestă simptome de depresie
– în fiecare an, 1 3% dintre copii sunt diagnosticați cu tulburări anxioase
– aproximativ un sfert dintre copiii care ajung în clinici pentru dureri de cap sau lipsă
de ener gie au o tulburare somatoformă.
Având în vedere procentul mare de caz uri în care anxietetea și depresia sunt comorbide,
în ultimele două decenii s -a discutat mult dacă aceste două tulburări reprezintă categorii de
diagnostic dinstincte sau, dimpotrivă ar putea fi explicate printr -o noțiune mai cuprinzătoare,
afectivitatea negativă. În 1991, Clark și Watson au propus modelul tripartit de anxietate și
depresie, în care afectivitatea negativă (detresă emoțională) este văzută ca un simptom de bază
comun celor două tulburări, afectivitatea pozitivă fiind considerată specifică doar depre siei, iar
excitația fiziol ogică doar anxietății.
Studiile ulterioare au confirmat doar primele două ipoteze, fiindcă excitația fiziologică nu
este evidentă în toate formele de anxietate. În schimb, cercetările au demonstrat că afectivitatea
pozitivă scăzută poate constitui diferen ța dintre copiii cu tulburări depresive și cei cu tulburări
anxioase, în vreme ce afectivitatea negativă este o caracteristică ce apare atât în anxietate, cât și
în depresie.
Aceste afecțiuni se caracterizează prin îngrijorare cronică privind evenimentele prezente
sau viitoare și pot presupune o serie de tipare de reacții comune:
– pe plan comportamental ( fugă și evitare),
– cognitiv (aprecieri negative cu privire la propria presoană)
– fiziologic (excitație involuntară: ritm cardiac crescut, respirație accel erată, tremurături
și tensiune musculară). (Wilmshurst, 2007 ).

21
Simptomele tulburărilor anxioase sunt cuplate cu sentimente subiective de teamă
excesivă.

Tabel ul II.1. Prevalența tulburărilor de anxietate Chorpita, 2007 apud Mash si Barkeley, 2007
Tulburare de anxietate Prevalența Gen Vârsta
Anxietatea de separare 2.9-12.4% Mai frecventă la fete,
dar fără diferențe
semnificative Puncte critice între 5
și 6 ani, 7 și 9 ani,
12 și 14 ani.
Tulburarea de anxietate
generalizată 2.9-12.4% Rezultate mixte Mai frecventă în
preadolescență și
adolescență
Anxietatea socială
1.1-6.3% Rezultate mixte Mai frecventă în
preadolescență și
adolescență
Fobiile specifice 3.4% -9.2% Distribuție egală Distribuție egală
Tulburarea
obsesiv -compulsivă 0.8-4%
Mai frecven tă în
rândul băieților Mai frecventă în
adolescență
Tulburarea de
panică 4.7%
Mai frecventă în
rândul fetelor Mai frecventă în
adolescență
Tulburarea de
stress posttraumatic 1-3%
Mai frecventă în
rândul fetelor Rezultate mixte

22 II.3. Aspecte ale dezvoltării emoționalității la copil și adolescent
Copilul înainte de a începe să vorbească, își comunică emoțiile prin comportament, iar pe
măsură ce achiz iționează limbajul verbal devine capabil să -și exprime diferitele trăiri.

Tabelul II .2. Caracteristicile fricii în funcție de vârstă Warren & Sroufe (2004); Ollendick & March (2004) March (2004)
Vârsta Aspectele dezvoltării Frica și anxietatea
0-6 luni Reglarea biologică Frica de zgomote puternice
Frica de pierdere a suportului
6-18 lu ni Permanența obiectului
Formarea relației de atașament Frica de străini
Anxietatea de separare
2-3 ani
Explorarea lumii externe
Gândire magică Frica de animale
Frica de creaturi imaginare
3-6 ani Autonomie
Autocontrol
Frica de întuneric
Frica de fu rtuni
Frica de pierdere a persoanei de
îngrijire
6-10 ani Adaptare școlară
Operațiile concrete: inferența relațiilor
cauză –efect și anticiparea
evenimentelor negative Frica de școală
Îngrijorare
Preocupări legate de rănirea
corpului și pericolul fizic
10-12 ani Înțelegerea socială
Prieteniile Preocupări și frământări sociale
13-18 ani Identitatea
Operațiile formale catastrofarea
simptomelor fizice
Schimbări fizice
Relații sexuale Anxietatea socială
Panica

23
CAPITOLUL III

Efecte pozitive și negati ve ale migrației părinților în stăinătate
La sfârșitul anului 2006 Funda ția Soros a lansat prima cercetare la nivel național asupra
migrației românilor în străinătate pentru muncă: “ Locuirea temporară în străinătate ”. “Migra ția
economică a românilor ”, 1990‐2006 (coordonator: Prof. Dumitru Sandu). Studiul a cuprins
trei cercetări cantitative: sondaj de opinie la nivel na țional și două cercetări microregionale la
nivelul jude țelor Teleorman și Vrancea; cercetări calitative la nivelul a șase comunită ți din țară
cu indice mare de emigra ție și patru comunită ți din străinătate în Italia, Spania și Serbia. Studiul
prezintă profilul celor care au plecat la muncă în străinătate (câ ți, cine, unde și cum) precum și
cauzele și consecin țele migra ției pentru muncă în străinătate, după 1989.
În martie 2007 a fost lansat al doilea studiu din cadrul programului : “Politici și institu ții
în migra ția interna țională: migra ția pentru muncă din România ”. 1990‐2006 (Monica Șerban
și Melinda Stoica). Studiul analizează schimbăril e succesive ale legisla ției în domeniu și ale
atribu țiilor principalelor institu ții publice implicate, precum și efectele acestor schimbări. Studiul
permite atât în țelegerea evolu ției fenomenului, cât și estimarea impactului unor eventuale noi
modificări a le configura ției institu ționale.
III.1 Dimensi unea fenomenului plecării părinț ilor la muncă în străinătate
La sfârșitul lunii iunie 2007, cifrele oficiale furnizate de Autoritatea Na țională pentru
Protec ția Copilului indicau un număr total de 82.464 copii ai căror părin ți sunt pleca ți în
străinătate. Această cifră este mult subdimensionată. Estimările pe datele din acest sondaj relevă
o cifră dublă fa ță de statistica oficială, numai la nivelul popula ției școlare din clasele V ‐VIII.
Astfel, la sfârșitul anul ui școlar 2006 ‐2007 , aproximativ 16‐18% dintre elevii de gimnaziu
aveau cel pu țin un părinte plecat la muncă în străinătate, ceea ce în cifre absolute reprezintă circa
170.000 de elevi din cei aproape un milion înscriși în clasele V ‐VIII. Dintre aceștia
aproximativ 35.000 au ambii părin ți pleca ți, 55.000 au doar mama plecată, iar 80 .000 au doar
tatăl plecat în străinătate.

24 III.1.1. Durata absen ței părin ților și îngrijirea copiilor rămași acasă
Categoria cea mai numeroasă de părin ți migran ți care l ipsesc de lângă copiii lor sunt ta ții.
Copiii trăiesc fără tatăl lor de o perioadă cu prinsă între 2 și 4 ani sau chiar de mai mult de 4 ani.
În ceea ce privește mamele, 15% dintre copii trăiesc în absen ța acestora de mai bine de 4 ani, iar
21% de o perioad ă între 2 și 4 ani. Jumătate din mamele acestor copii lipsesc de lângă copilul lor
de cel mult un an. Pentru elevii a căror mamă este plecată , familia extinsă este un sprijin
important. Doar 58% dintre ei locuiesc cu tatăl lor.
Datele arată că în cazul cop iilor care au ambii părin ți pleca ți din țară, 34% trăiesc fără
părin ți de cel pu țin doi ani, iar 54% de mai pu țin de un an.
III.1.2. Efecte pozitive și efecte negative
În funcț ie de perspectiva din care est e privit fenomenul migrației părinț ilor, efectele
acestuia pot fi pozitive sau negative. De exemplu, d acă considerăm situaț ia din p erspectiva
statului o consecință pozitivă ar fi creșterea ve niturilor financiare introduse în țară de muncitorii
plecaț i (în 2007 au fost introduse în ț ară peste 7 mi liarde de euro) , iar o consecință negativă ar fi
pierderea forței de muncă, în general, ș i pierderea forței de muncă înalt calificată ( fenomen
cunoscut sub denumirea de „exodul creierelor”).
Dacă analiză m consecin țele din perspectiva familiei, printre co nsecințele pozitive se
numără îmbunătăț irea situației financiare a familiei ș i posibilitatea de a călători în altă țară, de a
veni în contact cu o altă cultură. Consecinț ele negative par a fi mult mai grave datorită efectului
negativ pe termen lung asupra dezvoltă rii psihologice a copiilor , efectele psihologice asupra
părinților, schimbarea relațiilor sociale în familie, creș terea riscului de a dezvolta c omportamente
deviante, consecințe asupra vieții ș colare .
Condiț iile socio -economice
Principalul motiv a l migrației părinților î l reprezi ntă cel financiar, astfel că posibil itatea
unuia sau mai multor membri ai familei de a lucr a în străinatate a determinat î mbunătăț irea
situației materiale a familiei. Acest lucru a dus la creșterea standardelor de viață ale familiei,
precum ș i la adoptarea unui st il de viață nou. Studiile arată că cei mai mulți dintre emigranți își
direcționează veniturile către îmbunătățirea condițiilor de viață și mai puț in către dezvoltarea
unei afaceri care să asigure un venit ulterior. Date la nivel național arată că, î n ultimii cinci ani, o
parte semnifcativă a populației Româ niei achiziționează bunuri durabile. Dacă facem referire la
cei care lucrează în străină tate se constat ă că mai mult de 50% dintre aceștia cheltuiesc cu scopul

25 de a-și extinde/moderniza locuința ș i un procent similar este alocat achiziționă rii bunurilor de uz
gospodaresc. De exemplu în cazul copiilor cu părinți i plecați în prezent, procentul celor care au
telefon mobil este mai mare decât în cazul copiilor fără pări nți plecați. Computerele și consolele
de jocuri video sunt mai frecvente în gospodăriile de migranți decât în celelalte. Dincolo de
bunăstarea materială, copiii de migranți, în special cei cu ambii părinți plecați, tind într -o
pondere mai mare să aibă expe riența unor călătorii în străinătate comparativ cu ceilal ți copii.
Cu toate acestea se pare că nu există o discrepanță foarte mare în ceea ce privește
bunăstarea economică î ntre copiii din familii de migranți și cei de non -migranț i. Ceea ce se mai
poate r emarca în legatură cu bunăstarea materială a copiilor cu părinți i plecați este legată de
situaț ia co piilor care au doar mama plecată în străinătate, care tinde să fie mai redus comparativ
cu nivelul bunăstă rii în cazurile în care doar tata sau ambi i părinț i sunt plecaț i.
Diferențele între copiii de migranți și cei de non -migranți sunt relativ mici în ce privește
comportamentele deviante, totuși plecarea părinților reprezintă un factor de risc. Consumul de
substanțe interzise minorilor (tutun, alcool) are o inciden ță puțin mai mare în rândul elevilor de
gimnaziu care au ambii părinți plecați sau doar mama plecată la muncă în străinătate. Ponderea
copiilor care au avut cel puțin o dată probleme cu poliția este ușor mai mare în rândul celor care
au părinți migr anți față de ceilalți (15 ‐16% față de 10%).
Relaț iile familiale
Migrația la muncă a unui/unor membri influențează structura familie i, distribuirea
rolurilor și calitatea relațiilor î ntre membri. Lipsa unui sau mai mu ltor membri a familiei
determină reorga nizarea rolurilor în cadrul familiei. Î n acest caz, membrii familiilor preiau
rolurile/funcț iile respectivului membru migrant, ceea ce p oate conduce la pierderi de bunăstare în
interiorul familiei ș i dezechilibre în relaț ia de cup lu. Toate acestea pot duce cu ușurință la
destrămarea familiei (divorț uri).
Emigranții români tind să considere ace astă experiență una benefică pentru relațiile din
familie (în special relațiile dintre soț i), din moment ce lipsa banilor era una dintre cauzele
tensiunilor ș i a conflictelor familiale. Astfel consideră că bani i câștigați la muncă în străină tate
contribuie la îmbunătățirea vieții în gospodăriile de imigranți și implicit la îmbunătățirea
relațiilor din cadrul familie i.
Un studiu reali zat pe perioada 1990 -2006 de că tre “Fundaț ia pentru o Societate
Democratică ” a pus în evidență faptul că majoritatea persoanelor din gospodă riile cu membri

26 care au fost plecați în străină tate, nu simt nici o modificare referitoare la rel ațiile de familie. Un
alt studiu realizat ulterior au considera t ca numai 11% dintre respondenți au co nsiderat că au
probleme cu copiii lor în acesta privință. Totuș i compara tiv cu alte persoane se constată că
persoanele cu experiență de muncă în străină tate răspund într -un procent mai mare decât ce ilalți
că experiența lor de muncă a generat anumite modifcări în ceea ce privește relaț iile de familie.
Rezult atele studiului „Efectele migrației -copiii rămași acasă” pune în evidență faptul că,
în ceea ce priveste relațiile părinți -copii, copiii descriu relația cu părinții ca fiind una foarte bună.
Un lucru interesant relevat de studiu este acela că în cazul plecări unuia dintre părinți se constată
în un ele cazuri o deteriorare a relației cu părintele rămas acasă . Astfel, în cazul celor cu tatăl
plecat în străină tate, pond erea copiilor care nu au o relație foarte bună cu mama lor este mai
mare, decât în situația în care mama este plecată sau ambii părinț i sunt plecați. Plecarea ambilor
părinți sau a mamei determină o modificare a relației copil -bunică. În 10% dintre cazuri
atașamentul copilului rămas acasă este centrat pe bunica care rămâne să aibă grijă de el. Acest
procent este valabil pentru relația bunică -preadolescent, în adolescență raporturile putând fi uș or
diferite.
Păstrarea legăturiilor cu părinții plecaț i se face prin intermediul t elefonului, a internetului
sau a unor vizite ale copiiilor la părinți. Frecvența vizitelor părinților acasă este variabilă, un
lucru ușor de remarcat este faptul că tată l vin e mai ușor acasă decât mama, frecvenț a vizite lor
acestu ia fiind mai mare decât frecvenț a vizitelor mamei . 92% dintre copiii cu ambii părinți
plecați și 82% dintre cei cu un pă rinte plecat vorbesc cel putin o dată pe săptămână cu părinț ii la
telefon. Î n plus în facilitatea comunicării și menținerea relațiilor d intre părinți și copii un rol
important î l are internetul.
Principalele subiecte abordate țin de rezultatele școlare, relațiile intrafamiliale și diverse
dorințe ale copiilor. În mai mică măsură copii discută cu tatăl despre modul în care se înțeleg c u
cei rămași acasă și problemele cu care se conf runtă. Partea afectivă este neglijată , sentimentele
copiilor fiind un subiect evitat în jumă tate dintre cazuri.
Migrația părinților poate conduce și la o redefinire a relațiilor de rudenie, în
sensul în care copii i, în special dacă sunt lăsați în grija rudelor atunci când sunt mici,
ajung să nu se mai raporteze la părinții lor biologici ca la niște părinți. Cei în grija cărora
rămân, în cele mai multe cazuri bunicii, sunt considerați de către copii ca fiind părinții
lor și li se adresează cu ”mamă” și ”tată”. Plecare a părinților pe termen mai lung în con-

27 dițiile în care copilul este la vârste foarte fragede poate deci determina o rupere a legăturii
părint e-copil.
Dezvoltarea fizică și psihică a copiilor
Unul dintre aspectele urmărite de studiul „Efectele migrației -copii rămași acasă” a fost
efectele lipsei părinț ilor asupra stării de sănătate a copiilor rămași acasă. Astfel copii au fost
întrebați î n legătură cu frecvența îmbolnăvirilor, câteva simptome de îmbolnăvire precum și
absența copiilor de la școală datorită problemelor de sănă tate. Cele mai frecvente simptome
întâlnite sunt durerile de cap, oboseala și lipsa apetitului, însă nu au fost găsite di ferenț e
semnifi cative compatativ cu copii ai căror părinți sunt acasă .
Copiii ai căror părinți pleacă la muncă în străinătate sunt triști și depresivi, cu tendințe
autodistructive, se arată într -un studiu al Fundatiei Soros. Studiul, realizat în iunie 2007 , pe un
eșantion de 2.037 elevi din clasele V -VIII, relevă faptul că profilul copiilor ai căror părinți sunt
plecați la muncă este asemănător cu cel al copiilor din familii monoparentale. Astfel, deși
plecarea la muncă este temporară, efectele asupra copii lor pot fi resimțite ca în cazul pierderii
unui părinte prin divorț sau deces. Principalul efect negativ se remarcă la nivelul psihologic.
Un alt studiu realizat pe un gr up de adolescenți și care urmărea consecințele migrației
părinților asupra sănătăț ii fizice și psihice a pus în evidență urmă toarele rezultate: din tot alul de
291 de cazuri de tulbură ri fiz ologice cele mai frecvent sunt întâlnite în cazul băieților, însă î n
cele mai multe cazuri tulbură rile nu au putut fi specificate, ceea ce ar putea semna la
adresabilitatea extrem de scăzută la medic pentru stabilirea unui diagnostic. Au fo st semnalate 8
cazuri de tulburări de nutriție, 12 cazuri de tulbură ri de somn. Cazu rile prezente evidenți ază
totuși o implicaț ie negativă a lipsei părinților în cazul tu lburărilor din sfera somatică .
Dacă în cazul sănătății fizice nu se cunosc consecințe foarte grave ale lipsei părinților,
lucrurile stau altfel în ceea ce privește sănă tatea psihică. Datele anchetei privind migrația
părinților amintită mai sus confirmă ex istența unei asocieri semnificative între absența părinților
și sentimentele de deprimare trăite de copii. În mod frecvent preadolescenții cu ambii părinți
plecaț i sau ce i care au doar mama plecată raportează în mare masură prezenț a frecventă a unor
senti mente de deprimare. 35% dintre acești copii au declarat că s-au simțit frecvent singuri în
ultima perioadă , un procent cu 15% mai mult față de copii i care au părinți i acasă . De asemenea
mult mai mulți copii ai părinților plecați au spus că se simt frecvent negljați, nefericiți, că au

28 plâns frecvent sau că au fost frecvent îngrijorați. 28% dintre copii i care au părinți acasă recunosc
că plâng frecvent, î n timp ce procentul celor cu părinț i plecaț i este de 37%.
Relația copilului cu părintele rămas acasă are de suferit în anumite cazuri, iar efectele ar
putea fi simila re cu cele ale pierderii unui părinte prin divorț sau deces. Acest lucru ar putea
cauza o serie de probleme psihol ogice, după cum spune sociologul Alexandru Toth. “Analizele
au relevat simptome d e depresie mult mai frecven te în cazul copiilor cu ambii părinți sau doar cu
mama plecată . În general plecarea mamei e ste factor de risc pentru apariț ia unor simptome de
depresie la c opii. Au un sentiment de singură tate, se simt neglijați că nimeni nu îi i ubește și
există riscul unor acte autodistructive ș i comportamente deviante“, a spus domnul Toth.
Sociologul Alexandru Toth a mai precizat că cei mai vulnerabili sunt copiii c are au ambii părinți
plecați în străinătate, și care au rămas în grija rudelor, d ar și cei care locuiesc în prezent doar cu
tatăl.
Persoanele aflate frecvent în interacțiuni cu copiii ai căror părinți sunt plecați remarcă
tendinț a acestora de a deveni mai puțin comunicativi, mai apatici, de a se iz ola de re stul copiilor,
interacțiunea cu ceilalț i fiind înlocuită cu excesul de media, izolarea în faț a calculatorului.
Se apreciază că la vârsta adolescenț ei, comparativ cu etapele de dezvoltare anterioa re,
apar în principal aceleași tulburări, doar că intensit atea acestora este mult mai mic ă. După vârsta
de 14 -15 ani impactul despărțiri de părinți este mai puțin resmț it de copil. Acest lucru se
datorează capacități de înțelegere a adolescentului ș i cris talizării î n mare parte a armoniei
afective. La acesta vâ rsta el are deja cristalizate niș te interese, valori și atitudini care îl fac mai
puțin vulnerabil în fața schimbări. Impactul pe care lipsa părinților îl are asupra dezvoltă rii
psiho -afective a adolescentului depi nde de alte variabile, precum vâ rsta la care au plecat părinț ii,
relațiile adolescentului cu restul familie i și cu persoanele rămase acasă, rețeaua de suport social .
Un studiu vizând anxietatea și depresia la adolescenți a realizat ș i radio grafierea
tulburărilor din sfera emoț ională în cazul adolescenților cu părinți plecați, rel evând urmă toarele
aspecte: cele mai frecvente tulburări sunt timiditatea și anxietatea, urmate îndeaproape de
labilitatea emoțională, întâlnte în proporț ii relat iv eg ale la cele două sexe. Anxietatea este
descrisă de diriginți ca fiind mai prezentă la băie ți, iar în cazul felelor mai frecvent apare
timiditatea. În cazul fetelor se constată un nivel al tensiunii psihice de așteptare a părinților mai
pronunț at comparati v cu băieții, în timp ce în cazul bă ieților mai marcată este frustrarea și
utlizarea excesi vă a calculatorului. Izolarea socială, precum ș i depresiile sunt mai frecvent

29 semnalate la fete. Toate co mportamentele descrise mai sus ș i rezultate din studiul amin tit se pot
constitui î n simptome premergatoare unui sindrom depresiv sau pot fi deja un sim ptom manifest,
ceea ce sugerează influența negativă a lipsei părinților asupra dezvoltă rii psihice.
Există studii care arată ca relația apropiată părinț i-bunci poate reduce simptomele de
depresie și se poate constitui într -un factor de protecție în masura în care bunicii pot constitui o
sursă compensatorie pentru părinț i, acț ionând ca substitut al tatălui sau a mamei. Bineînțeles
vârsta ș i mentalitatea bunicilor joac ă un rol important aici.
Rezultatele ș colare
Aceste efecte pot fi considerat e mai degrabă consecințe indirecte ale plecării
părinților în străinătate. Atunci când apar, ele sunt produse de lipsa de supraveghere din
partea familiei și pe fondul privării de afectivitate parentală. De multe ori persoane le în
grija cărora rămân, nu numai că nu au capacitatea de a ‐i supraveghea, de a exercita un
control asupra copiilor (sunt ocupați sau prea bătrâni), dar nu au nici competența de a ‐i
sprijini în activitățile școlare.
Din punct de vedere al factorilor care influențează pozitiv randamentul școlar în rândul
copiilor cu părinți plecați se menționează în primul rând sexul feminin (fetele sunt mai
conștiincioase la studiu), număr de ore alocate stud iului, atenția acordată ș colii, un program de
joacă până la 9 seara supravegheat, edu cația părinților. Copii i cu părinți plecați acordă o
importanță mai mică școlii, manifestă un potențial de conflict mai mare cu poliția, și rezultate
școlare mai mici cu 10 sutimi decât celălalt g rup, cu ambii părinți acasă. Sporul de confort
material oferit de părintele (părinții plecați) nu reușește să contribuie decisiv la succesul școlar.
Grupul care este cel mai dezavantajat din punct de vedere al performanțelor
școlare de pleca rea părinților în străinătate este grupul de copii cu ambii părinți plecați.
În acest caz, lipsa ambilor părinți din gospodărie produce un efect negativ asupra
rezultatelor școlare în plus față de orice alte efecte negative ale statutului social scăzut
sau ale structurii destrămate a familiei. Mai mult decât atât, lipsa ambilor părinți are un
efect negativ asupra rezultatelor școlare independent de orice alte influențe luate în calcul
(care includ, p e lângă profilul socio‐demografic al familiei, și relații de comunicare în familie,
atitudinea copilului față de școală, grad de supraveghere și delincvență, și deprinderi de
muncă ale copilului). Plecarea ambilor părinț i poate reprezenta o su rsa suplimentară de sarcini în
gospodă rie, ceea ce scade timpul dispo nibil care poate fi alocat pregătiri ș colare).

30 La adolescenț i printre problemele cele ma i frecvent semnalate de diriginți î n cazul
acestei categorii de copii sunt scăderea randamentului școlar, absenteismul și dificultățile de
concentrare la ore, atât la fete cât și la băieț i. Cadrele didactice apreciază că acești adolescen ți
sunt mai neglijen ți în îndeplinirea sarcinilor ș colare comparativ cu colegi i lor a căror părinți nu
sunt ple cați.
În cazul elevilor lăsați în grija unor terțe persoane (adică cu ambii părinți plecați) sunt
semnalate următoarele disfunctionalităț i: indisciplina, incapacitatea de a respecta un program,
delicvenț a juve nilă. Trebuie remarcat faptul că doar î n cazu l fetelor cadrele didactice au pu nctat
regresul școlar, lucru ex plicat î n general prin prisma faptului că acestea au fost nevoite să preia
anumite sarcini ale mamelor și uneori chiar să aibă grijă de fraț i sau surori mai mici.
III.1.3. Timp libe r și valorile copiilor rămași acasă
Copii i petrec foarte mult timp în faț a televizorului, lucru care le influenț ează valoril e, ei
își aleg ca modele în viață cântăreț i sau actori, persoane publice și ajung să valorizeze aspectul
fizic și felul în care se îmbracă mai mult decât educația sau inteligenț a. Prin urmar e, este de
așteptat ca în absența părinț ilor să apară efecte negative de ordin psihologic sau comportamental
în rândul acestor copii.
III.2 Tipul instrumentelor de lucru. Prezentarea instrumentelo r folosite
III.2.1. Test pentru inteligența emoțională (varianta pentru copii, adaptat de M.Roco)
Studiile empirice privind inteligența emoțională, precum și unele tulburări emoționale de
tipul agresivității, depresiei și anxietății la elevii din ciclul primar și gimnazial, au arătat că acei
copii care provin din familii dezorganizate, au părăsit familia din diverse motive sau au fost
abandonați de părinți au abilități emoționale reduse, coeficientul lor emoțional plasându -se sub
40 de centile. Î n același timp, copiii care trăiesc într -un mediu afectiv stresant, nesigur sunt foarte
agresivi, impulsivi și deosebit de anxioși. Cu cât notele obținute la inteligența emoțională sunt
mai mici, cu atât sunt mai ridicate scorurile pentru anxietate și depr esie.
Testul Mihaelei Roco, evaluează nivelul inteligenței emoționale al subiecților și cuprinde
un număr de zece situații (scenarii) în care se poate afla orice copil. Subiecții trebuie să aleagă
răspunsul care descrie cel mai bine reacția lor la acele s ituații. Li se cere subiecților să răspundă
pe baza a ceea ce ar fi vrut să facă în realitate și nu cum cred ei că ar trebui să fie răspunsul.

31 Modul de notare și interpretare a răspunsurilor se face după tabelul în care sunt notate
numărul de puncte pentr u fiecare răspuns. Cotarea finală se face după însumarea punctelor la
cele zece răspunsuri, semnificația sensului global fiind:
▪ sub 100: inteligența emoțională este sub medie;
▪ 100-150: mediu;
▪ Peste 150: peste medie;
▪ 200: Excepțional.
III.2.2. Chestionar pentru evaluarea maturizării emoționale (Friedmann)
Chestionarul pentru evaluarea maturizării emoționale, completează, într -un fel, testul de
inteligență emoțională. El evaluează modul în care copiii, elevii știu să -și recunoască
sentimentele, să le identifice, să le deosebească, să -și controleze impulsurile, să -și asume
responsabilitatea acțiunilor și într -o anumită măsură, tulburările depresive și anxietatea.
Chestionarul cuprinde 25 de afirmații la care subiecții sunt rugați să răspundă prin “da”
sau “nu”. Instrucțiunile acestei probe sunt: “Încercuiți la fiecare afirmație răspunsurile care vi se
potrivesc”. Cota totală se obține prin însumarea punctajelor din dreptul fiecărui răspuns dat, după
care se împarte suma la 25. La cotarea rezultate lor se vor lua ca etalon valorile cuprinse între:
▪ peste 25: Perfect maturizat emoțional;
▪ 22 – 25 : Maturizare emoțională bună;
▪ 20 – 22: Maturizare emoțională corespunzătoare;
▪ 18 – 20: Nivel mediocru de maturizare emoțională;
▪ 16 – 18: Situație limită, t endință spre dezechilibru;
▪ 14 – 16: Ușoară nematurizare emoțională;
▪ 12 – 14: Reacții psihoafective, adolescentine;
▪ 10 – 12: Reacții psihoafective infantile, puerile;
▪ 0 – 10; Infantilism.
III.2.3. Scalele Endler de Evaluare Multidimensională a Anxi etății (EMAS)
Scalele Endler de Evaluare Multidimensională a Anxietății (EMAS) reprezintă un set de trei
scale ușor de administrat, care măsoară diferite tipuri de anxietate. Aceste scale oferă un set de
instrumente pentru a evalua:
a) predispoziția unui indi vid de a resimți anxietate în patru tipuri de situații relevante pentru
o gamă largă de experiențe;

32 b) răspunsul anxios tranzitoriu, de moment;
c) percepția individului asupra amenințării situaționale.
Modalitățile de răspuns au fost selecționate astfel încât s ă includă o gamă variată de
răspunsuri anxioase, incluzând atât itemi cognitivi, cât și fiziologici. Cele trei scale individuale
care compun EMAS sunt: EMAS -S, EMAS -T și EMAS -P.
EMAS -S este o măsură a anxietății ca stare, EMAS -T este o măsură a anxietății ca
trăsătură, iar EMAS -P evaluează percepția respondentului asupra tipului și a nivelului amenințării
percepute în situația în care se află la momentul respectiv .
III.2.3.1. Caracteristici ale scalelor EMAS
Anumite aspecte ale EMAS , precum și constr uirea scalelor, le conferă acestora utilitate
atât pentru clinicieni, cât și pentru cercetătorii interesați de evaluarea anxietății. Scalele EMAS se
bazează pe modelul interacționist al personalității (Endler, 1983) și au fost folosite într -o mare
varietat e de cercetări. Această bază teoretică și empirică oferă contextul pentru interpretarea
rezultatelor testului și pentru asocierea scorurilor obținute cu alte arii ale funcționării
personalității. O altă caracteristică importantă a scalelor EMAS este multid imensionalitatea
acestora. Tendințele de creștere a anxietății sunt evaluate prin raportarea la patru contexte
situaționale generale: situații de evaluare socială, situații periculoase din punct de vedere fizic,
situații ambigue și situații de rutină zilni că. Această abordare multidimensională a evaluării
anxietății conferă o mai mare precizie în prezicerea răspunsurilor individuale de anxietate ca
stare și în înțelegerea pattern -ului individual al reacțiilor anxioase în diferite situații. În plus,
scalele EMAS au fost construite și standardizate pe populații variate, atât din Statele Unite, cât și
din Canada, incluzând: adulți, studenți, adolescenți, militari și populații clinice.
Scalele EMAS sunt compuse din trei părți: Scala Stare (EMAS -S), Scala Trăsătu ră
(EMAS -T) și Scala Percepție (EMAS -P).
Scala Stare (EMAS -S)
EMAS -S este un instrument creion -hârtie de autoevaluare a anxietății ca stare, format din
20 de itemi, dintre care 10 măsoară componenta emoțional -fiziologică a anxietății ca stare, iar
ceilal ți 10 măsoară componenta cognitivă a stării de anxietate. Pentru a controla efectele datorate
ordinii itemilor, itemii celor două componente au fost distribuiți în mod aleator. Fiecare item este
evaluat pe o scală în 5 puncte, variind de la 1 (deloc) la 5 (foarte mult). Respondenții sunt rugați
să evalueze pentru fiecare item modul în care se simt în acel moment.

33 Itemii care compun scala EMAS -S produc trei scoruri:
a) anxietatea ca stare emoțional -fiziologică,
b) dimensiunea cognitivă a anxi etății ca stare
c) nivelul total al anxietății ca stare.
Scala Trăsătură (EMAS -T)
EMAS -T este un chestionar de auto -evaluare creion -hârtie, care măsoară patru dimensiuni
situaționale ale anxietății ca trăsătur ă. Scala se prezintă ca un inventar de 6 0 de itemi format din
15 itemi de răspuns pentru fiecare dintre cele patru situații generale. Cele patru dimensiuni
situaționale ale EMAS -T sunt:
1. Vă aflați în situații în care sunteți evaluat de alți oameni.
2. Vă aflați î n situații în care vă confruntați sau sunteți pe cale să vă confruntați cu un
pericol fizic.
3. Vă aflați într -o situație nouă sau ciudată.
4. Vă implicați în rutina dumneavoastră zilnică.
Cei 15 itemi de răspuns urmează fiecăreia dintre cele patru descrieri ale situațiilor. Itemii
se evaluează pe o scală în 5 puncte care variază de la 1 (deloc) la 5 (foarte mult).
EMAS -T produce patru scoruri separate ale anxietății ca trăsătură pentru fie care individ:
a) evaluare socială,
b) pericol fizic,
c) ambiguitate,
d) rutine zilnice.
Cele patru scoruri la subscale nu se adună, adică nu există un scor total al anxietății ca trăsătură.
Consistența internă
Coeficienții alfa de consis tență internă pentru EMAS -T au valori crescute, între 0,846 și
0,919 pentru lotul clinic și între 0,742 și 0,908 pentru lotul non-clinic.
Validitatea
Validitatea de criteriu
Evaluarea validității de criteriu a scalelor EMAS a fost realizată prin:
a) ana liza corelațiilor dintre scorurilela EMAS și la EMAS -SAS și scorurile la alte
instrumenterelevante de măsurare a anxietății sau a altor constructe psihologice relaționate cu
anxieta tea

34 b) verificarea capacității scalelor de măsurare a anxietății ca trăsătu ră (EMAS -T și SAS-T)
de a diferenția între populația clinică și cea non -clinică,
c) verificarea capacității scalei de evaluare a anxietății ca stare ( EMAS -S) de a discrimina
între situații stresante și non -stresante.
Corelațiile dintre scorurile la scale le EMAS și EMAS -SAS și scorurile la alte
instrumenterelevante de măsurare a anxietății
Au fost calculate corelațiile între scorurile la EMAS și EMAS -SAS și cele la STAI (The
Spielberger Trait -State Anxiety Inventory – Inventarul Spielberger de Anxietate Tr ăsătură –
Stare ), BDI (The Beck Depression Inventory – Inventarul de Depresie Beck ), scalele de
Neuroticism( N-EPQ ) și Psihoticism ( P-EPQ ) din EPQ (The Eysenck Personality Questionnaire
– Chestionarul de Personalitate Eysenck ) și la scale din CP5F (Chestionar ul de Personalitate cu
5 Factori )
III.2.3.2 . Administrare și cotare
Scalele EMAS reprezintă un instrument creion -hârtie ușor de administrat care măsoară
anxietatea ca stare, anxietatea ca trăsătură și percepția amenințării situaționale.
Scalele pot fi f olosite atât pentru populații normale, cât și pentru populații clinice, care au un
nivel al abilităților de citire cel pu țin corespunzător clasei a opta. Scalele au fost administrate
unor adulți cu diferite niveluri educaționale, unor elevi și unor studenț i de asemenea, scalele au
fost administrate, rezidenților unor centre pentru persoane vârstnice și unor pacienți cu
diagnostice psihiatrice, internați și din ambulator.
Aceste scale pot fi aplicate atât individual, cât și în grup. În timpul admininistrări i în
grup, trebuie furnizate condiții adecvate de intimitate, pentru a încuraja indivizii să răspundă cât
mai sincer. Ușurința administrării testului va facilita utilizarea acestuia atât în contexte practice,
cât și de cercetare. EMAS se compune din trei s ubscale separate:
EMAS -Stare (EMAS -S), EMAS -Trăsătură (EMAS -T) și EMAS -Percepție (EMAS -P).
Ordinea corectă pentru administrarea scalelor este următoarea: se începe cu EMAS -S, se
continuă cu EMAS -T și se încheie cu EMAS -P. Scala EMAS -S, care măsoară anxiet atea ca stare,
este reactivă la contextele situaționale și, în consecință, trebuie completată prima. Toate cele trei
scale pot fi administrate împreună sau EMAS -S poate fi aplicată fără EMAS -T sau EMAS -P. Cu
toate acestea, este important ca scalele să fie admininstrate în ordinea corectă.

35 Toate cele trei scale EMAS (EMAS -S, EMAS -T și EMAS -P) pot fi completate în
aproximativ 25 de minute de către un respondent tipic. Scalele EMAS -S și EMAS -P pot fi
completate în mai puțin de 10 minute.
III.2.3.3. Aplicații terapeutice
Scalele EMAS au fost folosite în mod eficient în contexte clinice, în scopul evaluării
stării de anxietate (Endler, Edwards & Kowalchuk, 1983). Continuarea cercetărilor pentru
investigarea rolului intervențiilor terapeutice în modificările an xietății ca stare pentru diferite
categorii diagnostice de pacienți clinici ar putea fi valoroase. Potențialele domenii de interes ar
putea include utilizarea scalelor EMAS în studii asupra anxietății ca stare și ca trăsătură la
indivizii cu tulburări de a nxietate. De asemenea, este foarte probabil ca scalele EMAS să fie utile
cercetărilor care evaluează eficiența diverselor tratamente ale anxietății.
III.2.3.4. Cercetări în domeniul stresului.
În prezent, există un interes considerabil față de efectele stresului asupra stării de
sănătate, asupra performanței și a satisfacției. Diferențele individuale legate de predispoziția la
anxietate pot juca un rol important în reacțiile la stres. Scalele EMAS furnizează un set de
instrumente pentru investigarea relațiilor complexe dintre stres și sănătate, performanță și
satisfacție în diverse contexte (Greenglass, 1985). Scalele EMAS pot furniza informații
importante despre anxietatea ca stare și ca trăsătură, care sunt relevante pentru multe aspecte ale
cercetărilo r în domeniul stresului.
III.2.3.5. Concluzii. Scalele EMAS s-au dovedit a fi un instrument fidel și valid pentru
măsurarea clinică și experimentală a multiplelor dimensiuni alte anxietății ca stare și ca trăsătură.
În ciuda abundenței de cercetări deja existente în domeniul anxietății, relația dintre anxietatea ca
stare și anxietatea ca trăsătură este încă foarte complexă și necesită clarificări suplimentare.

36
CAPITOLUL IV

METODOLOGIA CERCETĂRII

IV.1. Obiective
IV.1.1 Obiective generale
• Impo rtanța unui climat familial optim în dezvoltarea afectiv -emoțională a
adolescenților .
• Identificarea problemelor care apar în dezvoltarea afectiv -emoțională a adolescenților
din familiile cu părinți i plecați la muncă în străinătate.
• Riscul adolescenților f ară suport parental de a dezvolta tulburări anxioase .

IV.1.2 Obiective specifice
• Identificarea diferențelor care apar în dezvoltarea afectivă și emoțională a
adolescenților, în funcție de prezența sau absența părinților.
• Stabilirea asocierii dintre val orile inteligenței emoționale și valorile maturității
emoționale atât la adol escenții din familii cu părinț ii acasă câ t și la adolescenții cu
părinți i plecați la muncă în străinătate.
• Compararea nivelulu i anxietății la adolescenții cu părinții plecați l a munc ă în
străinătate, adolescenții din familii monoparentale (părinți divorțați) și cei care sunt
împreună cu amândoi părinții .
• Analiza relației dintre apariția unor tulburări anxioase la adolescenți și lipsa suportului
parental.

37 IV.2 Ipoteze
Ipoteza 1
Dezvoltar ea afectivă și emoțională a adolescenți lor diferă în funcție de prezența sau
absența părinților.
Ipoteza de nul (H0)
Dezvoltarea afectivă și emoțională a adolescenților nu diferă în funcție de prezența sau
absența părinților.

Ipotez a 2
Exist ă o asociere între valorile inteligenței emoționale și valorile maturității emoționale
atât la adol escenții din familii cu părinții acasă câ t și la adolescenții cu părinții plecați la muncă
în străinătate.
Ipoteza de nul (H0)
Atât la adolescenții din fami lii cu părinții acasă cât și la adolescenții cu părinții plecați la
muncă în străinătate nu exi stă nicio asociere între nivelul inteligenței emoționale și al maturității
emoționale .

Ipotez a 3
Nivelul anxietății la adolescenții cu părinții plecați la munc ă în străinătate este mai r idicat
decât la adolescenții cu părinț ii acasă .
Ipoteza de nul (H0)
Nivelul anxietății la adolescenții cu părinții plecați la muncă în străinătate nu este mai
ridicat decât la adolescenții cu părinții acasă.

Ipotez a 4
Nivelul anxietății diferă la adolescenții din familii monoparentale (părinți divorțați) și cei
care sunt împreună cu amândoi părinții .
Ipoteza de nul (H0)
Nivelul an xietății nu diferă la adolescenții din familii monoparentale (părinți divorțați) și cei
care sunt îm preună cu amândoi părinții.

38 Ipotez a 5
Adolescenții ai căror părinți sunt plec ați la muncă în străinătate au un nivel asemănător
al anxietății cu cel al adolescen ților din familii monoparentale (părinți divorțați) și sunt mai
anxioși decât adolescenții cu părinții acasă.
Ipoteza de nul (H0)
Adolescenții ai căror părinți sunt plec ați la muncă în străinătate nu au un nivel
asemănător al anxietății cu cel al adolescen ților din familii monoparentale (părinți divorțați) și nu
sunt mai anxioși decât adolescenții cu părinții acasă.
IV.3 Instrumente
În scopul realizării obiectivelor propuse în această cercetare și plecând de la ipotezele
formulat e pentru cercetare, am utilizat:
Testul pentru inteligența emoțională (varianta pentru copii), test adaptat de M.
Roco, după varianta pentru adulți.
Chestionarul pentru evaluarea maturizării emoționale (Friedmann)
Scalele Endler de Evaluare Multidimensională a Anxietății (EMAS)
Metoda statistico -matematică
Pentru prelucrarea și analiza datelor obținut e după însumarea rezultatelor la fiecare
chestionar și test folosit, am folosit programul SPSS 20 . După introducerea datelor și stabilirea
variabilelor, am calculat pentru fiecare probă și pentru fiecare eșantion cuprins în cercetare,
mediile , abaterea sta ndard, scorul minim și maxim. Toate datele le -am si ntetizat în tabele ,
acestea fiind deosebit de importante pentru analiza statistică și întocmirea rapoartelor.
Pentru analiza comparativă, am folosit Testul t pentru eșantioane independente, pentru
a verifi ca dacă mediile pentru două seturi de variabile sunt diferite semnificativ una față de
cealaltă. Semnificația statistică presupune că cele două eșantioane diferă până la un punct,
această diferență nefiind datorată întâmplării și nefiind o consecință a eșa ntionării. Testul t
pentru eșantioane independente este utilizat atunci când cele două seturi de variabile provin din
două eșantioane diferite de subiecți, cum este și cazul de față. Pentru a stabili un indice al
gradului de asociere între scorurile obținu te la testul de inteligență emoțională și chestionarul

39 pentru maturitate emoțională am calculat Coeficientul de corelație Pearson apoi am examinat
Diagrama Scatter.
Analiza de varianță ANOVA presupune că fiecare dintre grupurile de scoruri provi ne de
la indivizi diferiți. Deoarece analiza generală a varianței este semnificativă din punct de vedere
statistic, se poate afla care dintre cele trei grupuri este semnificat iv diferit de celelalte două. Am
descompus analiza în câteva comparații separate cu ajutorul Testelor Tukey HDS, Duncan și
Scheffe pentru a evalua care dintre seturile de scoruri sunt semnificativ diferite de celelalte
seturi de scoruri.
IV.4 Subiecți . Descrierea eșantioanelor
La acest studiu au luat parte 118 subiecți, elevi din clasele a VI-a, a VII -a și a VIII -a, 71
de gen feminin și 47 de gen masculin. Vârsta subiecților este cuprinsă între 13 și 15 ani, aceștia
fiind elevi în localitatea Satu-Mare , județul Satu -Mare.
În scopul testării ipotezelor e nunțate mai sus, am selecționat următoare le eșantioane prin
randomizar e:
Grupul de control: 40 elevi (25 fete, 15 băieți ) din clasele a VI -VIII (13 -15 ani) care au
părinții acasă.
Grup experimental 40 elevi (25 fete, 15 băieți) din clasele a VI -VIII (13 -15 ani) care au
ambii părinți plecați la mu ncă în străinătate .
Grup experimental 38 elevi (21 fete, 17 băieți) din clasel e a VI -VIII (13 -15 ani) care
provin din familii monoparentale (părinți divorțați) .
Tabel IV.1 Prezentarea eșantioanelor în funcție de vârstă și de prezența sau absența pări nților

Vârsta Fete cu
părinții
plecați Băieți cu
părinții
plecați Fete cu
părinții
acasă Băieți cu
părinții
acasă Fete din fam.
monopa –
rentale Băieți din
fam. m onopa –
rentale Total
13 ani 7 4 6 3 5 4 29
14 ani 15 9 16 10 14 10 74
15 ani 3 2 3 2 2 3 15
Total 25 15 25 15 21 17 118

40
În tabele și grafice am prezentat eșantioanele de fete și băieți cu părinții plecați, părinții
acasă și proveniți din familii monoparentale, în funcție de vârsta lor. Astfel, constatăm că
numărul de elevi de aceeași vârstă nu diferă semnificativ, ceea ce demonstrează că eșantionul
este bine ales. Raportul pe sexe : 1,2:1 ( fete: băieți)

Tabel ul IV.2. Prezentarea eșantioanelor
Vârsta 13 ani 14 ani 15 ani Total
Frecvența 29 74 15 118
Procent 24,6 % 62,7 % 12,7 % 100 %

Tabel ul IV.3. Prezentar ea indicilor statistici pentru e șantio n
N Media Mediana Modul Ab. st. Val. min. Val. max.
118 13,88 14 14 0,6 13 15

0246810121416
13 ani 14 ani 15 aniadolesc. cu parinti
plecati
adolesc. cu parinti
acasa
adolesc. din familii
monoparentale

Figura . IV.1. Reprezentarea grafică a eșantioanel or de fete î n funcție de vârstă

41
0246810
13 ani 14 ani 15 aniadolesc. cu parinti
plecati
adolesc. cu parinti
acasa
adolesc. din familii
monoparentale
Figura. IV.2. Reprezentarea grafică a eșantioanel or de băieți în funcție de vârstă
IV.5 Designul cercetării
Variabile implicate în studiu:
Pentru ipoteza 1 :
VI – prezența sau absența părinților
a) prezența părinților
b) absența părinților
VD – dezvoltarea emoțională
a) inteligența emoțională
b) maturitate emoțională
Pentru ipoteza 3 :
VI – prezența sau absența părinților
a) prezența părinților
b) absența părinților
VD – nivelul anxietăți i
Pentru ipoteza 4 :
VI – prezența sau absența părinților
a) prezența părinților
b) familii monoparentale
VD – nivelul anxietății

42 Pentru ipoteza 5 :
VI – prezența părinților
VI -absența părinților
a) părinți la muncă
b) familii mo noparentale
VD – nivelul anxietății

IV.6 Procedura de lucru
La începutu l anului școlar am întocmit situația la nivel de școală a elevilor care au
părinții plecați la muncă în străinătate. Am ales pentru studiu clasele VI -VIII , mai exact elevi cu
vârsta cuprinsă între 13 -15 ani .
La orele de consiliere colectivă prin completarea unor fișe de lucru am reușit să culeg
datele necesare pentru a forma eșantionul adolescenților proveniți din familii monoparentale .
Am stabilit câte o întâlnire cu fiecare dintre ei în care le -am prezentat tema studiului pe
care doresc să îl realizez la nivelul școlii, obiectivele și scopul acestui studiu, i -am asigurat de
confidențialitatea datelor pe care le voi obține de la ei și le-am cerut acordul în scris . Deoarece
sunt mino ri am fixat o întâlnire cu unul dintre părinți sau cu tutorele legal pentru cei care se află
în îngrijirea altei persoane pentru a cere consimțământul în scris al acestora.
Testele și chestionarele au fost completate pe par cursul a trei întâlniri a câte 3 0 de
minute. După aplicarea testelor am prelucrat statistic datele cu ajutorul programului SPSS 20 ,
apoi am trecut la interpretarea rezultatelor.

43 CAPITOLUL V

Rezultatele cercetării
Datele obținute, în urma aplicării chestionarelor și testelor, au fost prelucrate cu ajutorul
programului SPSS 20 for Windows, care este un “ pachet de programe statistice aplicabile
științelor sociale”, fiind un program extrem de util pentru analiza datelor colectate. Datele
colectate le -am sintetizat în tabele sinte tice, care se găsesc la Anexe.
Metoda de prelucrare statistică utilizată pentru verificarea ipotezelor pro puse în această
cercetare este procesarea datelor cu ajutorul Testul ui t pentru eșantioane indepen dente. Scopul
analizei acestui T est t este de a apre cia dacă media valorilor obținute la fiecare chesti onar sunt
diferite pentru adolescenții care provin din fa milii cu părinții acasă, adolescenții care au părinți i
plecați și cei care provin din familii monoparentale. Înainte de a prezenta prelucrările stat istice,
voi prezenta fiecare ipoteză și modul cum se verifică pentru fiecare dimensiune cercetată.
Pentru a stabili un indice al gradului de asociere între scorurile obținute la testul de
inteligență emoțională și chestionarul pentru maturitate emoțională am calculat Coeficientul de
corelație Pearson apoi am examinat Diagrama Scatter.
Analiza de varianță ANOVA a fost utilizată pentru a aprecia dacă fiecare dintre
grupurile de scoruri provi ne de la indivizi diferiți. Deoarece analiza generală a varianței est e
semnificativă din pun ct de vedere statistic, am aflat care dintre cele trei grupuri este semnificat iv
diferit de celelalte două. Prin descompune a analizei în câteva comparații separate cu ajutorul
Testului Tukey HDS am evalua t care dintre seturile de sco ruri sunt semnificativ diferite de
celelalte seturi de scoruri.

44
Ipoteza 1

Dezvoltarea afectivă și emoțională a ad olescenților diferă în funcție de prezența
sau absența părinților.

Ipoteza de nul (H0)
Dezvoltarea afectivă și emoționa lă a adolescenților nu diferă în funcție de prezența
sau absența părinților.

Dacă părinții și mediul familial asigură dezvoltarea afectiv -emoțională optimă a copiilor,
absența lor duce la fragilitate emoțională.
Înainte de a trece la examinarea datelor of erite de prelucrarea statistică în SPSS, vom
stabili ce fel de ipoteză avem: unidirecțională sau bidirecțională. Întrucât, ipoteza specif ică faptul
că există diferențe la nivelul celor două eșantioane, în funcție de prezența sau ab sența părinților
avem o i poteză unidirecțională.
În cele ce urmează, vom trece la prezentarea rezultatelor, obținute prin prelucrare
statistică, pentru cele două chestionare care verifică dezvoltarea inteligenței emoționale și a
maturizării emoționale , dimensiuni pe care se spriji nă prima ipoteză. Pentru început am
reprezentat grafic, prin histograme co mparative diferențele care apar la nivelul dezvoltării
emoționale și maturizării emoționale între cele două eșantioane de fete ( cu părinți i plecați și cu
părinți i acasă) și cele două eșantioane de băieți (cu părinți i plecați și cu părinți i acasă).
Din histog ramele prezentate reiese că există diferențe atât în dezvoltarea inteligenței
emoționale cât și în maturizarea emo țională , în funcție de prezența sau absența părinților.
Pentru a d etermina cât de semnificativă este această diferență am folosit Testul t, pentru
a stabili dacă mediile pentru cele două seturi de variabile sunt semnificativ diferite una față de
cealaltă. Î n acest caz pentru prima ipoteză variabila independentă este prez ența sau absența
părinților iar variabila dependentă este inteligența emoțională și maturizarea emoțională. Cele
două dimensiuni definesc dezvoltarea afectiv -emoțională a adolescentului.

45
76,33117,33
050100150
băieți cu părinții plecați băieți cu părinții acasăInteligența emoțională băieți
Figura V.1. Reprezentarea gr afică co mparativă a mediilor, testul de inteligență emoțională la băieți

În următoarele două tabele V.1.,V.2. vor fi prezentați indicii statistici: media, mediana,
modul, abaterea standard, precum și valoarea minimă și valoarea maximă obținute în urma
aplicării testului de inteligență emoțională, la cele două grupe de băieți .

Tabelul V.1. Prezentar ea indicilor statistici pentru t estul de inteligență emoțională la băieții cu părinții plecați
N Media Mediana Modul Ab. st. Val. min. Val. max.
15 76,33 70,00 40,00 27,68 40 140

Tabelul V.2. Prezentar ea indicilor statistici pentru t estul de inteligență emoțională la băieții cu părinții acasă
N Media Mediana Modul Ab. st. Val. min. Val. max.
15 117,33 125,00 100,00 21,87 80 145

În urma prelucrării statistice a datelor, după cum se observă din tabel tabelul V.3 și din
tabelul V.4, s-a obținut o valoare a t = -4,502 la un prag de semnificație de p< 0,001, ceea ce
arată că există diferențe semnificative statistic între cele două eșantioane, la nivelul inteligenț ei
emoționale.

46 Tabel ul V.3. Prezentarea rezultatelor pentru calcularea testului t la inteligența emoțională la băieți
Eșantion Nr. Minim Maxim Media Abatere
standard t p
Băieți cu părinți i pleca ți 15 40 140 76.33 27.68
– 4,502 p<0.001
Există d if
semnificative Băieți cu părinț ii acasă 15 80 145 117.33 21.87

Media pentru valorile test ului de inteligență emoțională ale băiețilo r ce provin din familii
cu părinți i acasă (M=117,33 ; SD=21,87) este semnificativ ma i mare ( t = -4,502, DF= 28, two-
tailed: p <0,001) decât aceea a băieților proveniți din familii cu părinți i plecați în străinătate.
(M=76,33 ; SD=27 ,68)

Tabelul V.4 . Prezentarea rezultatelor pentru calcularea testului t la inteligența emoțională la băieți
testul t pentru eșantioane independente
Testul Levene Testul t
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Dif.dintre
medii dif.
st.er. 95% Interval de
încredere
Lim. min Lim. max
intel
_
emot Egalit. var.
asumată
,537 ,470 -4,502 28 ,000 -41,00 9,107 -59,655
-22,345

Egalit. var.
neasumată
4,502 26,577 ,000 -41,00 9,107 -59,700 -22,300

Folosind intervalele de încredere putem spune că diferența dintre valorile testelor de
inteligență emoțională ale băieților cu părinți i plecați (M=76,33; SD=27,6 8) și cei cu părinți i
acasă (M=117,33; SD=21,87) este de -41. Intervalul de încredere de 95 % pentru această
diferență este de la -59,66 la -22,35. Diferența este statistic semnificativă la nivelul de
semnificație two -tailed de 5%.

47
15,0319,83
0510152025
băieți cu părinții plecați băieți cu părinții acasăMaturitate emoțională băieți
Figura V.2. Reprezentarea g rafică comparativă a mediilor, testul de maturizare emoțională la băieți

În următoarele două tabele V.5.,V.6. vor fi prezentați indicii statistici: media, mediana,
modul, abaterea standard, precum și valoar ea minimă și valoarea maximă obținute în urma
aplicării testului de maturitate emoțională, la cele două grupe de băieți .

Tabelul V.5. Prezentarea indicilor statist ici pentru t estul de maturitate emoțională la băieți cu părinții plecați
N Media Mediana Modul Ab. st. Val. min. Val. max.
15 15,03 14,4 12,5 2,8 12,2 20,5

Tabelul V.6. Prezentar ea indicilor statistici pentru t estul de maturitate emoțională la băieți cu părinții acasă
N Media Mediana Modul Ab. st. Val. min. Val. max.
15 19,83 20 20 1,8 16 22,3

În urma prelucrării statistice a datelor, după cum se observă din tabel ul V.7 și din tabelul
V.8, s-a obținut o valoare a t = -5,569 la un prag de semnificație de p< 0,001, ceea ce arată că
există diferențe semnificative statistic între cele dou ă eșantioane, la nivelul maturizării
emoționale.

48
Tabel ul V.7. Prezentarea rezultatelor pentru calcularea testului t la maturizare emoțională la băieți
Eșantion Nr. Minim Maxim Media Abatere
standard t p
Băieți cu părinți i plecați 15 12.20 20.50 15.03 2.81
– 5,569 P<0,001
Există dif.
semnificative Băieți cu părinți i acasă 15 16 22.30 19.83 1.83

Media pentru valorile chestionarului de maturizare emoțională ale băiețilo r ce provin din
familii cu părinți i acasă (M=19. 83 ; SD=1.83) este semnificat iv mai mare ( t = -5,569, DF= 28,
two-tailed: p < 0,001) decât aceea a băieților proveniți din familii cu părinți i plecați în străinătate
(M=15.03 ; SD=2.81).

Tabelul V.8 . Prezentarea rezultatelor pentru calcularea testului t la maturizare emoțională l a băieți
testul t pentru eșantioane independente
Testul Levene Testul t
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Dif.dintre
medii dif.
st.er. 95% Interval de
încredere
Lim. min Lim. max
intel
_
emot Egalit. var.
asumată
2,178 ,151 -5,569 28 ,000 -4,793 ,8608 -6,557
-3,030

Egalit. var.
neasumată
-5,569 23,872 ,000 -4,793 ,8608 -6,570 -3,016

Folos ind intervalele de încredere putem spune că diferența dintre valorile chestionarului
de maturizare emoțională la b ăieții cu părinți i plecați (M=15.03 ; SD= 2.81) și cei cu părinți i
acasă (M=19.83 ; SD=1.83) este de -4,80. Intervalul de încredere de 95% pentru ac eastă
diferență este de la -6,56 la -3,03. Diferența este statistic semnificativă la nivelul de semnificație
two-tailed de 5%.

49
94121,2
050100150
fete cu părinții plecați fete cu părinții acasăInteligența emoțională fete
Figura V.3. Reprezentarea grafică comparativă a mediilor la testul pentru inteligență emoțională la fete

Indicii statistici: media, mediana, modul, abaterea standard, precum și valoarea minimă și
valoarea maximă obținute în urma aplicării testului de maturitate emoțională, la cele două grupe
de fete vor fi prezentați în următoarele două tabele V.9.,V.10.

Tabelul V.9. Prezentar ea indicilor statistici pentru t estul de inteligență emoțională la fete cu părinții plecați
N Media Mediana Modul Ab. s t. Val. min. Val. max.
25 94 85 85 22,22 60 145

Tabelul V.10. Prezentar ea indicilor statistici pentru t estul de inteligență emoțională la fete cu părinții acasă
N Media Mediana Modul Ab. st. Val. min. Val. max.
25 121,2 125 100 22,51 90 165

S-a obținut o valoare t = -4,30 la un prag de semnificație de p< 0,001, ceea ce arată că
există diferențe semnificative statistic între cele două eșantioane, la nivelul inteligenței
emoționale.

50 Tabelul V.11 . Prezentarea rezultatelor pentru calcularea tes tului t la inteligența emoțională la fete

Eșantion Nr. Minim Maxim Media Abatere
standard t p
Fete cu părinți i plecați 25 60 145 94 22.22
– 4,299 P< 0,001
Există dif.
semnificative Fete cu părinți i acasă 25 90 165 121.2 22.51

Media pentru valor ile testului de inteligență emoțională la fetele ce provin din familii cu
părinți i acasă (M=121,2 ; SD=22,51) este se mnificativ mai mare ( t = -4,30, DF= 48, two-tailed:
p<0,001) decât aceea a fetelor provenite din familii cu părinți i plecați în străină tate (M=94;
SD=22,22).

Tabelul V.12 . Prezentarea rezultatelor pentru calcularea testului t la inteligența emoțională la fete
testul t pentru eșantioane independente
Testul Levene Testul t
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Dif.dintre
medii dif.
st.er. 95% Interval de
încredere
Lim. min Lim. max
intel
_
emot Egalit. var.
asumată
,185 ,669 -4,299 48 ,000 -27,20 6,326 -39,980
-14,480

Egalit. var.
neasumată
-4,299 47,992 ,000 -22,20 6,326 -39,980 -14,480

Folosind intervalele de încredere putem spune că diferența dintre valorile testelor de
inteligență emoțională la fetele cu părinți i plecați (M=94; SD=22,22) și cele cu părinți i acasă
(M=121,2; SD=22,51) este de -27,20. Intervalul de încredere de 95% pentru ace astă diferență
este de la -39,98 la -14,48. Diferența este statistic semnificativă la nivelul de semnificație two –
tailed de 5%.

51
15,6220,02
0510152025
fete cu părinții plecați fete cu părinții acasăMaturitate emoțională fete
Figura V.4. Reprezentarea grafică comparativă a mediilor la testul pentru maturizarea emoțională la fete

În următoarele două tabel e V.13 .,V.14. vor fi prezentați indicii statistici: media, mediana,
modul, abaterea standard, precum și valoarea minimă și valoarea maximă obținute în urma
aplicării testului de maturitate emoționa lă, la cele două grupe de fete .

Tabelul V.13. Prezentarea indicilor statistici pentru testul de maturitate emoțională la fete cu părinții plecați
N Media Mediana Modul Ab. st. Val. min. Val. max.
25 15,62 14,4 13,5 3,31 12 22

Tabelul V.14. Prezentar ea indicilor statistici pentru t estul de maturitate emo țională la fete cu părinții acasă
N Media Mediana Modul Ab. st. Val. min. Val. max.
25 20,02 20 22 1,64 16,4 22,3

Media pentru valorile chestionarului de maturitate emoțională la fetele ce provin din
familii cu părinți i acasă (M=20 ,02 ; SD=1.64) este semnificativ m ai mare (t = -5,97, DF= 28,
two-tailed: p< 0,001) decât aceea a fetelor provenite din familii cu părinți i plecați în străinătate
(M=15.62; SD=3.31).

52 Tabelul V.15 . Prezentarea rezultatelor pentru cal cularea testului t la maturitate emoți onală la fete
Eșantion Nr. Minim Maxim Media Abatere
standard t p
Fete cu părinții plecați 25 12 22 15.62 3,31
-5,972 P<0,001
Există dif.
semnificative Fete cu părinții acasă 25 16.4 22.3 20 1,64

În urma prelucrării statistice a datelor, s -a obț inut o valoare a t = -5,97 la un prag de
semnificație de p< 0,001, ceea ce arată că există diferențe semnificative statistic între cele dou ă
eșantioane, la nivelul maturităț ii emoționale.

Tabelul V.16 . Prezentarea rezultatelor pentru cal cularea testului t la maturitate emoțională la fete
testul t pentru eșantioane independente
Testul Levene Testul t
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Dif.dintre
medii dif.
st.er. 95% Interval de
încredere
Lim. min Lim. max
intel
_
emot Egalit. var.
asumată
14,681 ,000 -5,972 48 ,000 -4,412 ,7387 -5,897
-2,927

Egalit. var.
neasumată
-5,972 35,089 ,000 -4,412 ,7387 -5,912 -2,912

Folosind intervalele de încredere putem spune că diferența dintre valor ile chestionarului
de maturitate emoțională la fetele cu părinț ii plecați (M=15.62; SD=3.31) și cele cu părinți i acasă
(M=20 ,02 ; SD=1.64) este de –4,412 . Intervalul de încredere de 95% pentru a ceastă dif erență
este de la -5,912 la -2,912 . Diferența este statistic semnificativă la nivelul de semnificație two –
tailed d e 5%.

53 Rezultatele ne arată că există diferențe semnificative statistic , atât pentru fete cât și
pentru băieți ceea ce duce la susținerea ipotezei 1, care stipula că absența părinților din
viața copiilor afectează în mod negativ dezvoltarea emoțională a ac estora.
Se constată că absența părinților din familie, pentru perioade îndelungate de timp,
cum este cazul migrației de muncă, privează copilul de afectivitatea parentală și de
supravegherea necesară dezvoltării normale a acestuia, ceea ce are consecințe negative
după cum s -a văzut, în maturizarea emoțională și dezvoltarea inteligenței emoționale.
Copiii din familiile cu părinți i plecați în străinătate, chiar dacă rămân cu bunicii, sunt lipsiți de
influența adulților de la care ei pot să învețe arta afecti vității, ei trăind o permanentă stare de
disconfort din cauza nesatisfacerii trebuințelor de securitate și susținere socială
După cum se vede din aceste histograme, există diferențe atât în dezvoltarea inteligenței
emoționale cât și în maturizarea emoționa lă la cele patru eșantioane, în funcție de prezența sau
absența părinților.

Ipoteza 2

Există o asociere între valorile inteligenței emoționale și valorile maturității
emoționale atât la adolescenții din familii cu părinții acasă cât și la adolescenții c u părinții
plecați la muncă în străinătate.

Ipoteza de nul (H0)
Atât la adolescenții din familii cu părinții acasă cât și la adolescenții cu părinții
plecați la muncă în străinătate nu exi stă nicio asociere între nivelul inteligenței emoționale
și al mat urității emoționale .

Pentru a stabili un indice al grad ului de asociere într e scorurile obținute la testul de
inteligență emoțională și chestionarul pentru maturitate emoțională a adolescenților din familii le
cu părinții acasă am calculat Coeficie ntul de corelație Pearson apoi am examinat Diagrama
Scatter.

54 Tabel ul V.17 . Prezentarea rezultatelor corelației Pearson adolescenti i cu părinți i acasă
Inteligența emoțională Maturitate emoțională
Inteligența emoțională Corelația Pearson 1,000 ,386*
Sig. , ,014
N 40 40
Maturitate emoțională Corelația Pearson ,386 1,000
Sig. ,014 ,
N 40 40
* Corelația este semnificativă la nivelul de 0.05

Corelația dintre inteligența emoțională și maturitatea emoțională a adolescenților din familii le
cu părinții acasă este de 0,386. Această corelație fiind pozitivă ne indică faptul că scorurile
variabilei inteligența emoțională se măresc odată cu creșterea scorurilor variabilei maturitatea
emoțională. (r= 0,38, DF= 38, p< 0,05)
MAT_EMOT23 22 21 20 19 18 17 16 15I_EMOT180
160
140
120
100
80
60

Figura V.5. Diagrama Scatter pentru corelație la adolescenții cu părinț ii acasă

Din Diagrama Scatter se poate vedea că răspândirea punctel or este relativ îngustă, dreapta
de regresie are un trend ascendent , ceea ce indică o corelație poz itivă.
Pentru a stabili un indice al gradului de asociere între scorurile obținute la testul de
inteligență emoțională și chestionarul pentru maturitate emoțională am calculat Coeficientul de
corelație P earson apoi am examinat Diagrama Scatter.

55 Tabel ul V.18 . Prezentarea rezultatelor corela ției Pearson la adolescentii cu părinți i plecați
Inteligența emoțională Maturitate emoțională
Inteligența emoțională Corelația Pearson 1,000 ,750**
Sig. , ,000
N 40 40
Maturitate emoțională Corelația Pearson ,750** 1,000
Sig. ,000 ,
N 40 40
** Corelația este semnificativă la nivelul de 0.01

Corelația dintre inteligența emoțională și maturitatea emoțională a adolescenților din familii
cu părinții plecați este de 0,750. Această corelaț ie fiind pozitivă ne indică faptul că scorurile
variabilei inteligența emoțională se măresc odată cu creșterea scorurilor variabilei maturitatea
emoțională. (r= 0,75, DF= 38, p< 0, 001)
MAT_EMOT24 22 20 18 16 14 12 10I_EMOT160
140
120
100
80
60
40
20

Figura V.6. Diagrama Scatter pent ru corelație la adolescenții cu părinți i plecați

Din Diagrama Scatter se poate vedea că răspândirea punctel or este relativ îngustă, linia
este de la colțul stânga, jos ceea ce indică o corelație pozitivă.
Ipoteza 2 se confirmă deci putem spune că există o corelație pozitivă semnificativă
între valorile inteligenței emoționale și valorile maturității emoționale atât la adolescenții
din familii cu părinții acasă cât și la adolescenții cu părinții plecați la muncă în străinătate .

56 Ipoteza 3

Nivelul anxie tății la adolescenții cu părinții plecați la muncă în străinătate este mai
ridicat decât la adolescenții cu părinții acasă.

Ipoteza de nul (H0)
Nivelul anxietății la adolescenții cu părinții plecați la muncă în străinătate nu este
mai ridicat decât la ado lescenții cu părinții acasă.

Media pentru valorile scalei de evaluare a anxietății la adolescenții ce provin din familii cu
părinți i plecați în străinătate M= 159,03 este mai mare decât aceea a adolescențilo r proveniți din
familii cu părinții acasă M= 148,83.

159,03 148,83
0102030405060
adolesc. cu părinții plecați adolesc. cu părinții acasăAnxietate

Figura V.7 . Reprezentarea grafică compara tivă a mediilor la scala EMAS

În următoarele două tabele V.19.,V.2 0. vor fi prezentați indicii statistici: media, mediana,
modul, abaterea standard, precum și valoarea minimă și valoarea maximă obținute în urma
aplicării testului de anxietate, la cele două grupe de adolescenți .
Tabelul V.19. Prezentar ea indicilor statistici pentru t estul de anxietate la adolescentii cu părinții plecați
N Media Mediana Modul Ab. st. Val. min. Val. max.
40 159,03 160 160 9,797 138 176

57 Tabelul V.20 . Prezentar ea indicilor statistici pentru t estul de anxietate la adolescentii cu părinții acasă
N Media Mediana Modul Ab. st. Val. min. Val. max.
40 148,83 149 149 8,935 129 165

Media pentru v alorile scalei de evaluare a anxietății la adolescenții ce provin din familii
cu părinți i plecați în străinătate (M= 159,03 ; SD= 9,797 ). est e semnificativ mai mare ( t = 4,865 ,
DF= 78, p <0,001) decât aceea a adolescenților proveniți din familii c u părinț ii acasă (M=
148,83; SD= 8 ,935).
Tabel ul V.21 . Prezentarea rezultatelor pentru calcularea testului t
Eșantion Nr. Minim Maxim Media Abatere
standard t p
Grup cu părinți i plecați 40 138 176 159,03 9,797
4,865 P<0,001
Există dif.
semnificative Grup cu părinț ii acasă 40 129 165 148,83 8,935

În urma prelucrării statistice a datelor, s -a obținut o valoare a t = 4,865 la un prag de
semnificație de p< 0,001, ceea ce arată că există diferențe semnificative statistic între cele două
eșanti oane , la nivelul anxietății .
Tabelul V.22 . Prezentarea rezultatelor pentru calcularea testului t anxietate
testul t pentru eșantioane independente
Testul Levene Testul t
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Dif.dintre
medii dif.
st.er. 95% Interval de
încredere
Lim. min Lim. max
intel
_
emot Egalit. var.
asumată
,348 ,557 4,865 78 ,000 10,20 0 2,097 6,026 14,374
Egalit. var.
neasumată
4,865 77,349 ,000 10,20 0 2,097 6,026 14,374

58 Folosind intervalele de încredere putem spune că diferența dintre valorile scalei de
evaluare a anxietății la adolescenții ce provin din familii cu pă rinții plecați (M=159, 03;
SD=9,797 ) și cei proveniți din familii cu părinți i acasă (M= 148 ,83; SD= 8,935) , este d e 10,200 .
Intervalul de încredere de 95% pentru ace astă diferență este de la 6,026 la 14,374 .

Rezultatele ne arată că există diferențe semnificative statistic , în ceea ce privește
nivelul anxietății la adolescenții cu părinții plecați la muncă în străinătate și cei cu părinții
acasă ceea ce duce la susținerea ipotezei 3 , care stipula că absența părinților din viața
copiilor afectează în mod negativ dezvoltarea acestora.

Ipoteza 4

Nivelu l anxietății diferă la adolescenții din familii monoparentale (părinți divorțați) și
cei care sunt împreună cu amândoi părinții.

Ipoteza de nul (H0)
Nivelul a nxietății nu diferă la adolescenții din familii monoparentale (părinți divorțați)
și cei care sunt împreună cu amândoi părinții.

Media pentru valorile scalei de evaluare a anxietății la adolescenții ce provin din familii
monopare ntale M= 156,66 este mai mare decât aceea a adolescenților proveniți din familii cu
ambii pă rinții acasă M= 148,83 .
156,66 148,83
0102030405060
adolesc. din familii monoparentale adolesc. cu părinții acasăAnxietate

Figura V.8. Reprezentarea grafică compara tivă a mediilor la scala EMAS

59 În următoarele două tabele V23.,V.24. vor fi prezentați indicii statistici: media, mediana,
modul, abaterea standard, precum și valoarea minimă și valoarea maximă obținute în urma
aplicării testului de anxietate, la cele două grupe de adolescenți .

Tabelul V.23. Prezentar ea indicilor statist ici pentru t estul de anxietate la adolescentii din familii monoparentale
N Media Mediana Modul Ab. st. Val. min. Val. max.
38 156,66 157 157 8,055 138 172

Tabelul V.24 . Prezentar ea indicilor statistici pentru t estul de anxietate la adolescentii cu părintii acasă
N Media Mediana Modul Ab. st. Val. min. Val. max.
40 148,83 149 149 8,935 129 165

Media pentru valorile scalei de evaluare a anxietății la adolescenții ce provi n din familii
monoparentale (M=1 56,66; SD=8,055 ). este s emnificativ mai mare ( t = 4,059 , DF= 76,
p<0,001) decât aceea a adolescenților proveniți din familii c u ambii părinți acasă (M=148, 83;
SD=8,935 ).

Tabelul V.25 . Prezentarea rezultatelor pentru calcularea testului t
Eșantion Nr. Minim Maxim Media Abatere
standard t p
Grup din familii monoparentale 38 138 172 156,66 8,055
4,059 P< 0,001
Există dif.
semnificative Grup cu părinți i acasă 40 129 165 148,83 8,935

În urma prelucrării statistice a datelor, s-a obținut o valoare a t= 4,059 la un prag de
semnificație de p< 0,001, ceea ce arată că există diferențe semnificative statistic între cele două
eșantioane, la nivelul anxietății.

60 Tabelul V.26. Prezentarea rezultatelor pentru calcularea testului t anxietate
testul t pentru eșantioane independente
Testul Leve ne Testul t
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Dif.dintre
medii dif.
st.er. 95% Interval de
încredere
Lim. min Lim. max
intel
_
emot Egalit. var.
asumată
,330 ,567 4,059 76 ,000 7,833 1,930 3,990 11,676
Egalit. var.
neasumată
4,070 75,798 ,000 7,833 1,924 4,000 11,66 6

Folosind intervalele de încredere putem spune că diferența dintre valorile scalei de
evaluare a anxietății la adolescenții ce provin din familii monoparentale (M=1 56,66; SD=8,055 )
și cei proveniți din familii cu ambii p ărinți acasă (M=148, 83; SD=8,935) , este de 4,059 .
Intervalul de încredere de 95% pentru această diferență este de la 3,990 la 11,676 . Diferența este
statistic semnificativă .
Nivelu l anxietății la adolescenții din familii monop arentale (părinți divorțați) este
semnific ativ mai crescut decât la adolescenții care sunt împreună cu ambii părinț i.

Ipoteza 5
Adolescenții ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate au un nivel
asemănător al anxietății cu cel al adolescenților din familii monoparentale (părinți
divorțați) și sunt mai anxioși decât adolescenții cu părinții acasă.
Ipoteza de nul (H0)
Adolescenții ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate nu au un nivel
asemănător al anxietății cu cel al adolescenților din familii monoparentale (părinți
divorțați) și nu sunt mai anxioși decât adolescenții cu părinții acasă.

61 Deoarece este impo rtant să știm cu exactitate în ce constau diferențele semnificative
dintre diferitele condiții ale studiului putem profita de pe urma folosirii metodelor de comparații
multiple cu ANOVA. Tehnica se folosește atunci când avem mai mult de două perechi de medii.

0102030405060
ad. cu părinți acasă ad. cu părinți plecați ad. din fam. monoparent148,83159,03 156,66Anxietate

Figura V.8. Reprezentarea grafică compara tivă a mediilor la scala EMAS

Tabelul V.26. Prezentarea indicilor statistici pentru testu l de anxietate
N Media Ab. St Std. Er . 95% Interval de
încredere Val.
min. Val.
max.
Lim. Min. Lim. max.
Adolesc. cu părinț ii acasă 40 148,83 8,935 1,413 145,97 151,68 129 165
Adolesc. cu părinț ii plecați 40 159,03 9,797 1,549 155,89 162,16 138 176
Adolesc. din fam. m onopar. 38 156,66 8,055 1,307 154,01 159,31 138 172
Total 118 154,81 9,927 ,914 153,00 156,61 129 176

62 Una dintre condițiile necesare pentru aplicarea ANOVA este ca dispersia subiecților
împărțiți pe grupe experimen tale să fie egală, de aceea vom utiliza Testul Levene care este
special construit pentru a observa în ce măsură este realizată această omogenitate a dispersiei.
Dacă rezultatul este nesemnificativ statistic , dispersiile dintre grupe sunt considerate
egale. Când rezultatul este semnificativ statistic , dispersiile vor fi considerate a fi eterogene,
diferite.

Tabelul V.27. Prezentarea rezultatelor Testului Levene al similarității varianțelor
Testul Levene df1 df2 Sig.
,671 2 115 ,513

Tabelul V.27. ne ofer ă rezultatele Testului Levene al similarității varianțelor. Testul nu
este semnifica tiv, semnificația fiind de 0,513 , deci varianțele sunt omogene.

Tabelul V.28. Prezentarea rezultatelor analizei de varianță
Suma pătratelor df Media pătratelor F Sig
Între grupuri 2273,214 2 1136,607 14,120 ,000
În cadrul grupurilor 9257,303 115 80,498
Total 11530,517 117

În urma analizei de varianță, raportul F pentru ef ectul dintre grupuri este 14 ,120 care are
un nivel de semnificație p< 0,001. Aceasta arată că există o diferență semnificativă între cele trei
grupuri.

63 Tabel ul V.29. Prezentarea rezultatelor pentru comparații multiple
(I) (J) Dif. Med.
(I-J) Ab. st Sig. 95% Interval de încred .
GRUP GRUP Lim. Min. Lim. max
Tukey
HSD Adolesc. cu părinții
acasă Adolesc. cu
părinți i plecați -10,20 0* 2,006 ,000 -14,96 -5,44
Adolesc. din fam.
monopar. -7,833 * 2,032 ,001 -12,66 -3,01
Adolesc. cu părinț ii
plecați Adolesc. cu
părinți i acasă 10,20 0* 2,006 ,000 5,44 14,96
Adolesc. din fam.
monopar . 2,367 2,032 ,477 -2,46 7,19
Adolesc. din familii
monopar entale Adolesc. cu
părinț ii acasă 7,833 * 2,032 ,001 3,01 12,66
Adolesc. cu
părinț ii plecați -2,367 2,032 ,477 -7,19 -2,46
* Diferența dintre medii este semnificativă la nivelul de 0,05

Din Testul Tukey al diferenței semnificative oneste (HSD), media la grupul
adolescenților care au părinții acasă (M=148,83 ) este semnificativ diferită de media la grupul
adolescenților care au părinții plecați la muncă în străinătate (M=159,03 ), difer ența di ntre medii
fiind de -10,20 (semnificația p<0,001) și de media grupului adolescenților prov eniți din familii
monoparentale ( M=156,66 ), diferența dintre medii fiind de -7,83.(semnificația p=0,001) .

Tabel ul V.3 0. Prezentarea rezultatelor pentru subgrupel e omogene
N Subgrupa Subgrupa
GRUP 1 2
Tukey HSD Adolesc. cu părinți i acasă 40 148,83
Adolesc. din fam. monopar. 38 156,66
Adolesc. cu părinți i plecați 40 159,03
Sig. 1,000 ,474
Media armonică a dimensiunilor eșantioanelor = 39,310.

64 Tabelul V.30. intitulat Subgrupele omogene, enumeră grupurile de medii care nu sunt
semnificativ diferite între ele. Tabelul
Dacă folosim aceste date în Testul Tukey HDS observăm că avem două subgrupe de
medii. Subgrupa 1 conține doar media grupei adolescenților care au părinții acasă în valoare de
148,83 , iar subgrupa 2 conține atât media grupei adolescenților proveniți din familii
monoparentale, în valoare de 156,66 , cât și a celor cu părinții plecați la muncă în străinătate de
159,03 . Subg upa 2 indică faptul că mediile celor două grupe nu diferă semnificativ. Media
grupului adolescenților cu părinți i acasă din subgrupa 1 este semnificativ diferită de ambele
grupuri din subgrupa 2.
În concluzie putem admite că nivelul anxietății adolescențil or ai căror părinți sunt
plecați la muncă în străinătate este asemănător cu cel al adolescenț ilor din familii
monoparentale (părinți divorțați) și mai ridicat decât cel al adolescenților cu părinții acasă.

65 INTERPRETAREA REZULTA TELOR

În capitolul V, am prezentat toate rezultatele obținute în urma aplicării chestionarelo r,
prelucrarea statistică prin T estul t pentru eșantioane independente a acestor rezultate, respectiv
reprezentarea lor grafică, urmând ca în acest capitol să prezint inter pretarea lor în funcție de
rezultatele obținute, pentru fiecare ipoteză în parte. Graficele comparative, pentru fiecare
dimensiune cercetată , atât pentru fete cât ș i pentru băieți se regăsesc la a nexe.
În prima ipoteză a cercetării, am presupus că, dacă părinții și mediul familial asigură
dezvoltarea afectiv -emoțională optimă a adolescenților, absența lor duce la carențe emoționale și
maturizare emoțională deficitară. Pentru a demonstra acest lucru, am folosit testul pentru
inteligență emoțională a M.Roco și chestionarul pentru maturizare emoțională Friedmann. În
urma obținerii rezultatelor și a calculării mediilor celor două eșantioane, am constat că există
anumite diferențe, pe care le -am reprezentat grafic, prin histograme comparative, atât pentru fete
cât și pentru băieți cu părinți i plecați și cu părinți i acasă.
Astfel, am constat că rezultatele obținute la testul de inteligență emoțională atât la fetele
cu părinți i plecați cât și la băieți i cu părinți i plecați sunt sub medie, obținând sub 100 de pu ncte
un număr de 17 fete din 25, și 11 băieți din 15. Comparativ, dintre fetele cu părinți i acasă doar 4
fete din 25 au obținut sub 100 de puncte iar băieți 2 din 15 au obținut sub 100 de puncte. Media
rezultatelor pentru f ete cu părinți i plecați este de 94 puncte iar pentru băieți 76,3 puncte, ceea ce
ne arată, în urma consultării modului de interpretare, că acești copii au o inteligență emoțională
sub medie. Pentru fetele cu părinți i acasă media rezultatelor este sensibil mai mare, fiind de
121,2 iar pen tru băie ți cu părinți i acasă este de 117, 33 ceea ce ne arată că nivelul lor de
inteligență emoțională se situează la un nivel mediu.
În urma prelucrării statistice prin testul t, am obținut t = -4,50 pentru băieți și t = -4,30
pentru fete la un prag d e semnificație de p <0,001 ceea ce înseamnă că avem diferențe
semnificative între mediile celor două eșantioane, la testul de inteligență emoțională, atât pentru
fete cât și pentru băieți. Putem spune că media băieților cu părinți i plecați M= 76,3 este
semn ificativ mai mică decât m edia băieților cu părinți i acasă M= 117,33 și media la testul de
inteligență emoțională pentru fete cu părinți i plecați este M= 94 este semnificati v mai mică decât
media fetelor cu părinți i acasă M =121,2.

66 În ceea ce privește rezu ltatele la chestionarul de maturizare emoțională, am constatat că
atât fetele cât și băieții cu părinți i plecați au obținut scoruri mici, astfel: 6 băieți cu părinți i plecați
se situează în intervalul 12 -14 ceea ce indică reacții psihoafective adolescentin e; 6 băieți cu
părinți plecați se situează în intervalul 1 4-16, ceea ce indică o ușoară i maturizare emoțională; un
băiat are un nivel mediocru de maturizare în intervalul 18 -20 iar 2 au un nivel de maturizare
corespunzătoare în intervalul 20 -22; dintre fet ele cu părinți i plecați, 11 se situează în intervalul
12-14, ceea ce indică reacții psi hoafective adolescentine; 6 se situează în intervalul 1 4-16, ceea
ce indică o ușoară imaturizare emoțională; una dintre fetele cu părinți i plecați se situează în
interva lul 16 -18, ceea ce indică situație limită, cu tendință spre dezechilibru, 3 fete avem în
intervalul 18 -20, adică un nivel mediocru de maturizare iar în intervalul 20 -22 avem 4 fete cu o
maturizare emoțională corespunzătoare.
În ceea ce privește fetele și băieții cu părinți i acasă situația se prezintă diferit, în sensul că
doar un băiat se situează în intervalul 1 4-16, ceea ce indică o ușoară imaturizare emoțională, 2
băieți se situează în intervalul 16 -18 care indică o situație limită cu tendințe de dezec hilibru, 6
băieți avem în intervalul 18 -20, care indică un nivel medi ocru de maturizare emoțională, 5 băieți
avem în intervalul 20 -22, ceea ce indică o maturizare emoțională corespunzătoare iar un băiat are
o maturizare emoțională bună în intervalul 22 -24. La fetele cu părinți i acasă avem 2 fete în
interval ul 16 -18 care indică o situație limită cu tendințe de dezechil ibru, 11 fete avem în
intervalul 18 -20, adică un nivel mediocru de maturizare iar 12 fete au un nivel de maturizare
corespunzătoare, situându -se în intervalul 20 -22.
Media rezultatelor pentru maturitate emoțională la băi eții cu părinți i plecați este M =
15,03, pentru băieți cu părinți i acasă M = 19,83 . Pentru fetele cu părinți i plecați media
rezultatelor este M= 15,62 iar pentru fetele cu părinți i acasă este M= 20,02. Se obser vă o diferență
destul de mare între maturitatea emoțională a fetelor și a băieților cu părinți i plecați în
comparație cu cei cu părinți i acasă .
Din graficele prezentate în capitolul anterior s -a observat că există dife rențe evidente
între maturitatea emoțională a copiilor cu părinți i plecați și copiii cu părinți i acasă dar pentru a
vedea dacă ele sunt semnificative, am folosit testul t, unde am obținut pentru eșantioanele de
băieți t = -5,57, pragul de semnificație <0,001, ia r pentru eșantioanele de fete t = -5,97 și pragul
de semnificație <0,001.

67 Deoarece p<0,001 , rezultă că avem diferențe semnificative între mediile celor două
eșantioane de fete și celor două de băieți, deci se poate spune că media băieților cu părinți i
plecați este semnificativ mai mică decât media băieților cu părinți i acasă la testul de maturitate
emoțională (M =15,03; M= 19,83 ); media fetelor cu părinți i plecați este semnificativ mai mică
decât med ia fetelor cu părinți i acasă (M= 15,62; M = 20,02).
Rezultat ele sunt semnificative statistic, atât pentru fete cât și pentru băieți ceea ce duce la
susținerea ipotezei 1, care stipula că absența părinților din viața copiilor afectează în mod negativ
dezvoltarea emoțională a acestora.
Se constată că absența părinți lor din familie, pentru perioade îndelungate de timp, cum
este cazul migrației de muncă, privează copilul de afectivitatea parentală și de supravegherea
necesară dezvoltării normale a acestuia, ceea ce are consecințe negative după cum s -a văzut, în
maturiz area emoțională și dezvoltarea inteligenței emoționale. Maturitatea afectivă, emoțională
este strâns legată de dezvoltarea inteligenței emoționale. Când omul devine capabil de altruism,
atunci se consideră că este atinsă maturitatea afectivă. Este vorba de acel altruism care nu
reprezintă o negare a sinelui, ci dimpotrivă, care ajută la lărgirea conștiinței de sine. Altruistul
este capabil de empatie, cooperare și implicare socială, este responsabil, adică este conștient de
consecințele faptelor sale, se iu bește și se respectă suficient pentru a nu face niciodată ceva care
i-ar putea afecta stima de sine.
Copiii din familiile cu părinți i plecați în străinătate, chiar dacă rămân cu bunicii, sunt
lipsiți de influența adulților de la care ei pot să învețe arta afectivității, ei trăind o permanentă
stare de disconfort din cauza nesatisfacerii trebuințelor emoționale, de securitate și susținere
socială.
Instabilitatea emoțională poate interveni în anumite condiții socio -afective, a unor factori
psihotraumatizanț i și pune în evidență hiperexcitabilitate emotivă, labilitate, impulsivitate,
greutate în concentrare, neliniște, anxietate. Instabilitatea emoțională corelează cu mediul
familial, din care face parte preadolescentul, în cazul nostru, cu absența părinților din familie, la
care se adaugă și alți factori interni, cum ar fi hiperemotivitatea, labilitatea emoțională sau alte
particularități temperamentale.
În ipoteza numărul doi am presupus că e xistă o asociere semnificativă între valorile
inteligenței emoționa le și valorile maturității emoționale atât la adolescenții din familii cu părinții
acasă cât și la adolescenții cu părinții plecați la muncă în străinătate.

68 Pentru a stabili un indice al gradului de asociere între scorurile obținute la testul de
inteligen ță emoțională și chestionarul pentru maturitate emoțională am calculat Coeficientul de
corelație Pearson apoi am examinat Diagrama Scatter. Corelația dintre inteligența emoțională și
maturitatea emoțională a adolescenților din familii cu părinții acasă est e de 0,386. Această
corelație fiind pozitivă ne indică faptul că scorurile variabilei inteligența emoțională se măresc
odată cu creșterea scorurilor variabilei maturitatea emoțională. (r= 0,38, DF= 38, p< 0,05) .
Corelația dintre inteligența emoțională și maturitatea emoțională a adolescenților din
familii cu părinții plecați este de 0,750. Această corelație fiind pozitivă ne indică faptul că
scorurile variabilei inteligența emoțională se măresc odată cu creșterea scorurilor variabilei
maturitatea emoțional ă. (r= 0,75, DF= 38, p< 0,001)
Din cele două Diagrame Scatter se poate vedea că răspândirea punctelor este relativ
îngustă, linia este de la colțul stânga, jos ceea ce indică o corelație pozitivă.
Ipoteza 2 se confirmă deci putem spune că există o corelaț ie pozitivă semnificativă între
valorile inteligenței emoționale și valorile maturității emoționale atât la adolescenții din familii
cu părinții acasă cât și la adolescenții cu părinții plecați la muncă în străinătate.
În ipotez a numărul trei am pr esupus c ă există diferențe semnificative a nivelului
anxietății la adolescenții cu părinții plecați la muncă în străinătate și cei cu părinții acasă.
Pentru a demonstra acest lucru, am folosit Scalele Endler de Evaluare Multidimensională
a Anxietății (EMAS) . În ur ma obține rii rezultatelor și a stabilirii mediilor celor două eșantioane,
am constat că există diferențe, deoarece media eșantionului de adolescenți care a u părinți i acasă
este de 148,83 această valoare indică o val oare medie a anxietății . Media eșantionul ui de
adolescenți care au părinții plecați la muncă în străinătate este de 159,03 valoare a care indică
o valoare a anxietății ușor peste medie ceea ce înseamnă că persoanele în cauză au un nivel de
anxietate mai crescut decât al majo rității persoan elor de vârsta lor .
S-a obținut o valoare a t = 4,865 la un prag de semnificație d e p< 0,001 , ceea ce arată că
există diferențe semnificative statistic între cele două eșantioane, la n ivelul anxietății . Folosind
intervalele de încredere putem spune că difer ența dintre valorile scalei de evaluare a anxietății la
adolescenții ce provin din familii cu pă rinții plecați (M=159, 03; SD= 9,797 ) și cei proveniți din
familii cu părinții acasă (M= 148 ,83; SD= 8,935) , este de 10,200 . Intervalul de încredere de 95%
pentru această diferență este de la 6,026 la 14,374 .

69 În ipoteza patru am presupus că nivelul anxietății diferă semnificativ la adolescenții din
familii monoparentale (părinți divorțați) și cei care su nt împreună cu amândoi părinții .
Pentru a demonstra acest lu cru, am folosit Scalele Endler de Evaluare Multidimensională
a Anxietății (EMAS) . În urma obținerii rezultatelor și a calculării mediilor celor două eșantioane,
am constat că există diferențe, deoarece media eșantionului de adolescenți care a u părinți i acasă
este de 148,83 această valoare indică o valoare medie a anxietății ca stare. Media eșantionului de
adolescenți din familii mo noparentale (părinți divorțați) este de 156,66 , indică o valoare a
anxietății ușor peste medie .
S-a obținut o valoare a t = 4,059 la un prag de semnificație de p< 0,001, ceea ce arată că
există diferențe semnificative statistic între cele două eșantioane , la nivelul anxietății . Intervalul
de încredere de 95% pentru această diferență este de la 3,990 la 11,676 . Diferența este stati stic
semnificativă.
În ultima ipoteză am folosit metodele de comparații multiple ANOVA pentr u a compara
mediile celor trei eșantioane, al e adolescenților ai căror părinți sunt pl ecați la muncă în
străinătate , ale adolescenților din familii monoparentale. (părinți divorțați) și cel e ale
adolescenților care au ambii părinți acasă .
Tehnica se folosește atunci când avem mai mult de două medii. În urma analizei de
varianță, raportul F pentru ef ectul dintre grupuri este 14,120 care are un nivel de semnificație
p<0,001.
Din Testul Tukey al diferenței semnificative oneste (HSD), media la grupu l
adolescenților care au părinții acasă este semnificativ diferită de media la grupul adolescenților
care au părinții plecați la muncă în străinătate (semnificația p<0,001) și de media grupului
adolescenților proveniți din familii monoparentale (semnificația p=0,001).
Subgrupele omogene, enumeră grupurile de medii care nu sunt semnificativ diferite între
ele. Dacă folosim aceste date în Testul Tukey HDS observăm că avem două subgrupe de medii.
Subgrupa 1 conține doar media grupei adolescenților care au părinții acasă în valoare de 148,83 ,
iar subgrupa 2 conține atât media grupei adolescenților proveniți din familii monoparentale, în
valoare de 156,66 , cât și a celor cu părinț ii plecați la muncă în străinătate de 159,03 . Subgupa 2
indică faptul că mediile celor două grupe nu diferă semnificativ. Media grupului adolescenților
cu părinți i acasă din subgrupa 1 este semnificativ diferită de ambele grupuri din subgrupa 2.

70
CONCLUZI I

Concluziile care se desprind din această cercetare sunt multiple și vin să confirme
ipotezele cercetării. Migrația masivă din ultimii ani a părinților, în scopul îmbunătățirii situației
materiale a familiei, determină dificultăți de realizare a funcți ei educaționale a familiei,
contribuind la dezvoltarea unor carențe afective și emoționale, cu grave repercursiuni asupra
dezvoltării personalității adolescenților. În cercetarea efectuată am vrut să surprind tocmai aceste
aspecte care influențează într -o bună măsură dezvoltarea personalității adolescenților. Am dorit
de asemenea să scot în evidență, rolul foarte important pe care îl joacă familia și în primul rând
părinții în viața copiilor lor, cât de mult depinde dezvoltarea afectivă și emoțională a aces tora,
modul lor de relaționare cu cei din jur, adaptarea școlară și implicit socială, de prezența sau
absența părinților.
Consecințele negative ale migrației părinților sunt resimțite de copii, în primul rând în
plan psihologic. Gama simptomelor emoționale ce se pot dezvolta este foarte largă: teama,
mânia, pierderea respectului de sine, apatia, indiferența, sentimentul de deprimare, de abandon,
de frustrare și implicit de revoltă care se exprimă prin lipsa interesului față de școală, față de
activitățile e xtraș colare. Echilibrul psihic al adolescentului poate fi foarte ușor deteriorat, această
vârstă fiind cea mai vulnerabilă și este considerată o adevărată “criză psihologică” fiind asociată
cu numeroase tulburări caracteriale și de comportament.
Cercetare a pe care am efectuat -o, a scos în evidență faptul că adolescenții cu părinți i
plecați au o rezonanță afectivă foarte scăzută, o instabilitate emoțională ridicată, sunt înclinați
spre atitudini opozante, au o toleranță la frustrare foarte slabă, fiind cara cterizați prin suspiciune
ridicată, anxietate sporită .
În concluzie, putem spune că, diferențele constatate la dimensiunile cercetate (inteligență
emoțională, matur izare emoțională, anxietate ) depind de prezența sau absența părinților în viața
copiilor lo r. Copiii cu părinți i plecați au un n ivel al inteligenței emoționale și al maturizării
emoționale mai scăzut față de copii cu părinți i acasă.

71 Pe baza observațiilor empirice și a discuțiilor purtate cu persoanele în grija cărora au fost
lăsați copiii, putem explica s corurile scăzute obținute de adolescenți la testele folosite și prin
implicar ea unor variabile confundate – care ar fi interesant de studiat într -o altă cercetare – vârsta
bunicilor, nivelul de cultură, tipul de relație existent între copil și bu nici, copil și părinți, tipul
temperamental al copilului dar și al celui care -l îngrijește, mediul familial și social în care
trăiește copilul.
În concluzie, absența părinților prin migrație de muncă, din viața copiilor lor, lasă o
amprentă negativă asupra dezvoltării personalității preadolescenților, în special asupra sferei
afect ive a acestora , determinând schimbări în plan comportamental și având efecte asupra
procesului de creștere și maturizare psihologică, emoțională și psihosocială a acestora.

Valoa rea și utilitatea acestui studiu este dată de:
– actualitatea problemei abordate;
– confirmă unele aspecte studiate în cadrul programului “Migrație și dezvolt are”, realizat
de Fundația Soros , care în concluzie spune că ”elevii ai căror părinți au plecat în străinătate sunt
vulnerabili, deprimați și slabi la învățătură”;
– spre deosebire de alte studii care abordează această temă a consecințelor migrației de
muncă asupra copiilor, pentru cercetarea efectuată am avut în vedere componente specifice
dezvoltării afective și emoționale: inteligența em oțională, maturizare emoțională
– dacă studiu l fundației Soros a folosit ca metodă de cercetare ancheta și interviul, în
cercetarea efectuată am utilizat teste standardizate și date oficiale, obținute din documentele
școlare;
– numărul de variabile luate în considerare;
– poate fi, punct de plecare în derularea unor programe de intervenție în sprijinul elevilor
cu părinți plecați și a rezolvării problemelor cu care aceștia se confruntă;
– scoate în evidență și mai pr egnant, necesitatea psihologului, consilierului școlar și a
cabinetelor de consiliere școlară, la nivelul fiecărei unități de învățământ, fără condiționarea unui
anumit număr de elevi.

72 Limitele cercetarii
Limitele cercetării sunt date de simptomalogia t ulburărilor emoționale și de
comorbiditatea acestora cu anxietatea. Copiilor le este uneori greu să -și concentreze atenția pe
parcursul testării, sunt foarte ușor distrați de stimuli perturbatori ext erni, după o periodă scurtă
orice activitate sau curiozit ate îi distrage.
O altă limitare o poate constitui prezența anxietății față de persoana străină, evaluatorul,
alături de impulsivitatea de care dau dovadă aceștia pot fie să aleagă un răspuns dezirabil, fie să
se pripească și să nu analizeze atent cerința care trebuie realizată și astfel să ofere soluții
superficiale.

73 BIBLIOGRAFIE :

1. ALLPORT,G.(1981). Structura și dezvoltarea personalității, București : Editura Didactică
și Pedagogică.
2. AMERICAN PSYCHIATRIC ASSOCIATION. (2000). Diagnostic a nd statistical
manual of mental disorders : DSM -IV-TR. Washington, DC: American Psychiatric
Association.
3. AMERICAN PSYCHIATRIC ASSOCIATION. (2013). Diagnostic and statistical
manual of mental disorders (ed. 5). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing .
4. ATKINSON, R ; ATKINSON, R; SMITH, E & BEM, D. (2002) Introducere în
psihologie . București : Editura Tehnică.
5. BANDURA, A. (1986) .Social fundations of thought and action , Englewood Cliffs :
Prentice Hall
6. BĂBAN, A. (1998) Stres și personalitate , Cluj: Editura Presa Universitară Clujeană.
7. BĂBAN, A.(coord.) (2001). Consiliere educațională , Cluj -Napoca:Editura Psinet,
8. BONCHIS, E. (2007 ).Psihologia copilului , Oradea: Editura Universității din Oradea.
9. BONCHIS, E. (2006). Teorii ale dezvoltării copilului , Oradea: Ed itura Dacia .
10. BRACKETT, M.A.; RIVERS,S. & SALOVEY , P. (2011). Emotional Intelligence:
Implications for Personal, Social,Academic, and Workplace Success , New Haven: Yale
University
11. CATTEL, R. & SCHEIER, (1961) The meaning and measurementof neuroticism and
anxiety,New York : Ronald Press Co
12. COLEMAN, A . (2008). A Dictionary of Psychology (3 ed.) . Oxford: Oxford University .
13. CREȚU, T. (2001). Psihologia vârstelor ,București: Editura Credis .
14. DOLTO, FR. (1993) .Psihanaliza și copilul ,București: Humanitas .
15. DOLLARD, J., & MILLER, N. (1950) Personality and psychotherapy, New York:
McGraw -Hill.

74 16. DORON, R., PAROT, F. (1999). Dicționar de psihologie ,București: Humanitas,
EYSENCK, H, EYSENCK, M. (1998). Descifrarea comportamentului uman , București:
Teora.
17. ENACHESCU,C. (1998). Tratat de psihanaliza și psihoterapie ,București : Editura
Didactică și Pe dagogică.
18. ENACHESCU, C. (2003). Tratat de psihanaliză și psihoterapie , Iași : Polirom.
19. FREUD, S. (1999) .Psihanaliză și sexualitate , București: Editura Științifică.
20. GLEN, O. GABBARD . (2007 ). Tratat de psihiatrie , București:Editura Trei.
21. GOLEMAN, D. (2001) .Inteligența emoțională ,București: Editu ra Curtea Veche.
22. GOLEMAN,D. (2004) . Inteligența emoțională, cheia succesului în viață, București :
Editura Allfa.
23. GOLEMAN, D . (1998), What Makes a Leade r?, Harvard Business Review
24. GOLU, P. ȘI GOLU, I. (2003) .Psihologie educațională ,București : Editura Miron.
25. ILUT, P. (2001). Sinele și cunoașterea lui, Iași : Editura Polirom.
26. IRIMESCU G.(2006). Protecția socială a copilului a buzat, Iași: Editura Universității
Alexandru Ioan Cuza.
27. JURCAU, N. (2000) .Psihologie educațională , Cluj-Napoca : Editura U.T. Press.
28. KARSTEN, J. et al (2012). The state effect of depressive and anxiety disorders on big
five personality traits , Olanda: Universitatea din Groningen.
29. KILLEN, K. (1998) .Copilul maltratat, Timișoara: Editura Eurobit.
30. KILLEN, K. (2003) .Copilăria durează generații la rând , Timișoara : Editura First.
31. LACAN, J.(2000) . Funcția și câmpul vorbirii și limbajul în psihanaliza ,București:
Editura Univers.
32. LEWIS, A. (1970). The ambiguos word “anxiety", International Journalof Psychiatry .
33. MARIAN, M. et al (2011). Psihoterapii, teorii metode, intervenție , Oradea: Editura
Universității din Oradea.
34. MAY, R. (1977). The meaning of anxiety , New York : Ronald Press Co .

75 35. MCGREGOR, N.W. (201 4). Identificarea genelor suceptibile implicate în tulburările de
anxietetate, USA: Stellenbosch University Alumnus
36. MICLEA, Ș., CIUCA , A. ȘI ALBU , M. (2009). Studiu de adaptare și standardizare a
Scalelor Endler de evaluare multidimensională a anxietății (EMAS și EMAS -SAS) pe
populație României. Cluj Napoca: Editura ASCR.
37. MILCU , M. (2014). Cercetare modernă în psihologie: interdisciplinaritate în științele
sociale, educație și sănătate , București: Editura Universitară.
38. MINEKA SUSAN și ZINBARG RICHARD (200 6).Etiologia tulburărilor de anxietate .
Disponibil la http://documents.tips/documents/etiologia -tulb-de-anxietate.html .Accesat 2
iunie 2016 .
39. MITROFAN, N. (1997). Testarea psiho logică a copilului mic , București: Editura Press.
40. MITROFAN, I. (coord), (2001). Psihopatologia, p sihoterapia și consilierea copilului,
București : Editura Sper.
41. MITROFAN, I. (2000). Orientarea experiențială în psihoterapie , București : Editura
Sper.
42. MOREL, C. (2003). ABC -ul psihologiei și al psihanalizei , București :Editura Corint.
43. MUNTEAN A. (2001) .Familii și copii în dificultate , Timișoara : Editura Mirton .
44. MUNTEANU, A. (1997). Stadiile dezvoltării ,Timișoara: Editura Augusta.
45. PIAGET, J. (1965). Psihologia inte ligenței , București: Editura Dida ctică și Pedagogică.
46. PIAGET, J. (1972) .Psihologie și pedagogie , București: Editura Dida ctică și Pedagogică.
47. PIAGET, J.(1990) .Judecata morală la copil , București : Editura Didactic ă și Pedagocică.
48. POPESCU -NEVEANU, P. (1978). Dicționar de psihologie , București: Albatros .
49. RADU, I, KULCSAR, T. (1983) .Psihologia educației și dezvoltării , București : Editura
Academiei R.S.R.
50. SALOVEY, P. & MAYER, J.D. (1990). Emotional intelligence. Imagination, Cognition,
and Personality , 9, p. 189 .
51. SCHAFFER, R.H. (2007) .Introducere în psihologia copilului , Cluj Napoca : Editura
Asociației de Științe Cognitive din România.

76 52. SCHIOPU, U.(1997). Dicționar de psihologie , București : Editura Babel.
53. SCHIOPU, U., VERZA, E. (1981). Psihologia vârstelor , București : Editura Didactică și
Pedagogică.
54. VERZA, E. (1993). Psihologia vârstelor ,București : Editura Hyperion.
55. VERZA, E., VERZA, F. (2000) .Psihologia vârstelor , București: Editura Pro Humanitate .
56. ZLATE, M. (1996). Psihologia mecanismelor cognitive , Iași : Polirom.
57. WILMSHURST, L.(2007). Psihopatologia copilului. Fundamente. Iași: Polirom.

77 ANEXE

ANEXA I
TABEL SINTETIC CUPRINZÂND REZULTATELE TESTĂRII
FETE CU PĂRINȚI I ACASĂ
ANEXA II
TABEL SIN TETIC CUPRINZÂND R EZULTATELE TESTĂRII
FETE CU PĂRINȚ II PLECAȚI
ANEXA III
TABEL SINTETIC CUP RINZÂND REZULTATELE TESTĂRII
BĂIEȚII CU PĂRINȚI I ACASĂ
ANEXA IV
TABEL SINTETIC CUP RINZÂND REZULTATELE TESTĂRII
BĂIEȚII CU PĂRINȚI I PLECAȚI
ANEXA V
REZULTATELE OBȚINUTE LA SCALA ENDLER D E
EVALUARE A ANXIETĂȚI I
ANE XA VI
HISTOGRAME CU REPART IȚIA REZULTATELOR LA
SCALA ENDLER D E EVALUARE A ANXIETĂ ȚII
ANEXA VII
CORELAȚIA DINTRE INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ ȘI
MATURITATE EMOȚIONALĂ LA ADOLESCENȚI I CU
PĂRINȚII ACASĂ
ANEXA VII I
CORELAȚIA DINTRE INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ ȘI
MATURITATE EMOȚIONALĂ LA ADOLESCENȚI I CU
PĂRINȚII PLECAȚI

78 ANEXA I

TABEL SINTETIC CUPRI NZÂND REZULTATELE TE STĂRII
FETE CU PĂRINȚI I ACASĂ

Nr. Numele Vârsta Test
intel.
emoț Maturit.
emoț.
1. CA 14 100 18.2
2. SR 14 145 19.5
3. BC 14 160 16.4
4. CC 15 100 21.0
5. MC 13 125 22.0
6. MA 14 120 18.3
7. SM 13 165 19.0
8. CM 14 120 21.4
9. CD 14 105 20.0
10. MM 15 125 22.0
11. TC 14 90 18.4
12. BM 14 95 18.5
13. CA 13 105 19.4
14. CA 13 100 18.2
15. CI 15 125 20.8
16. CD 14 140 22.3
17. SB 14 130 21.4
18. GP 14 145 20.6
19. PD 14 125 21.8
20. CP 14 100 20.0
21. CD 13 95 19.7
22. SE 13 150 21.5
23. CM 14 145 22.0
24. FS 14 130 20.8
25. PG 14 90 17.5

79 ANEXA II

TABEL SINTETIC CUP RINZÂND REZULTATELE TESTĂRII
LA FETELE CU PĂRIN ȚII PLECAȚI

Nr. Numele Vârsta Test
intel.
emoț Maturit.
emoț.
1. BR 14 100 18.3
2. CC 14 85 13.5
3. CL 15 135 22.0
4. PA 14 145 21.5
5. CM 15 65 14.4
6. PC 14 85 13.5
7. PM 14 60 12.0
8. SA 14 80 20.0
9. BA 15 75 12.5
10. CC 14 70 13.8
11. MA 14 90 12.7
12. MM 13 95 14.5
13. PA 13 100 16.5
14. TD 14 85 13.2
15. LD 14 105 20.2
16. BC 14 90 14.7
17. MA 14 85 13.8
18. PA 13 125 20.5
19. CM 14 80 15.2
20. GF 13 80 12.8
21. MA 13 95 12.9
22. SB 13 130 21.0
23. CA 14 85 14.3
24. CM 13 80 12.2
25. MD 14 125 14.4

80
ANEXA III

TABEL SINTETIC CUPRI NZÂND REZULTATELE TE STĂRII LA BĂIEȚII CU
PĂRINȚ II ACASĂ

Nr. Numele Vârsta Test
intel.
emoț Maturit.
emoț.
1. PD 15 120 22
2. TA 14 80 16
3. BV 14 100 18
4. MC 14 145 19
5. BV 13 125 20
6. CA 14 100 21
7. MP 14 100 19
8. SG 14 145 20.6
9. BP 14 125 20.5
10. PC 13 100 17
11. ML 14 140 20
12. MV 13 125 22
13. CG 15 85 20
14. BI 14 125 20
15. OI 14 145 22.3

81
ANEXA IV

TABEL SINTETIC CUPRI NZÂND REZULTATELE TE STĂRII LA BĂIEȚII CU
PĂRINȚI I PLECAȚI

Nr. Numele Vârsta Test
intel.
emoț Maturit.
emoț.
1. CI 15 105 19.0
2. CV 13 140 20.5
3. MV 14 65 13.0
4. SD 14 100 14.4
5. SG 14 40 12.5
6. CM 13 60 14.2
7. DV 13 85 13.0
8. BV 14 60 12.5
9. MD 14 45 12.7
10. BD 14 70 16.0
11. CV 13 65 15.0
12. CC 14 90 14.8
13. OD 15 80 15.4
14. PA 14 100 20.3
15. PV 14 40 12.2

82 ANEXA V
REZULTATELE LA SCALA ENDLER D E EVALUARE A ANXIET ĂȚII
Nr.
crt. Adolescenți cu
părinții plecați Adolescenți din familii
monoparentale Adolescenți cu
părinții acasă
1 165 152 133
2 138 172 149
3 142 138 140
4 168 161 147
5 147 144 144
6 149 161 145
7 151 147 158
8 160 150 149
9 153 166 165
10 164 157 152
11 162 154 153
12 159 157 149
13 160 160 157
14 160 155 160
15 164 154 155
16 165 157 152
17 176 166 140
18 170 162 147
19 172 172 145
20 159 162 129
21 160 152 133
22 138 158 129
23 172 138 160
24 168 160 147
25 147 154 144
26 159 161 145
27 151 147 155
28 165 150 145
29 153 166 165
30 164 157 152
31 155 144 153
32 159 157 140
33 170 166 157
34 160 162 140
35 164 154 162
36 165 157 152
37 176 161 149
38 160 162 158
39 142 149
40 149 149

83
ANEXA VI

HISTOGRAME CU RE PARTIȚIA REZULTATEL OR
LA SCALA ENDLER DE EVAL UARE A ANXIETĂȚII

a) Adolescenți cu părinți i plecați la muncă în străinătate

b) Adolesc enți cu părinți i acasă

c) Adolesc enți din fam ilii monop arentale

84 ANEXA VII

CORELAȚIA DINTRE INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ ȘI
MATURITATE EMOȚIONALĂ
ADOLESCENȚI CU PĂ RINȚII ACASĂ

85 ANEXA VIII

CORELAȚIA DINTRE INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ ȘI
MATURITATE EMOȚIONALĂ
ADOLESCENȚI CU PĂRINȚII PLECAȚI

86 DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE A AUTORU LUI
LUCRĂRII METODICO -ȘTIINȚIFICE PENTRU ACORDAREA GRADULUI
DIDACTIC I

Particularități ale dezvoltării inteligenței emoționale și maturității emoționale
la adolescenții fără suport parental .

PLOSCARIU MIRELA

UNIVERSITATEA DIN OR ADEA
Departamentul pentr u Pregătirea Personalului Didactic

Prin prezenta, s ubsemnata declar pe proprie răspundere că această lucrare a
fost elaborată de către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a
lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.
Declar, d e asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau
alte surse folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internațion ale
privind drepturile de autor .

Data predării lucrării
____________________ _
Semnătura
____________________