SPECIALIZAREA POLITICI PUBLICE ȘI MANAGEMENT INSTITUȚIONAL [627687]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ IAȘI
FACULTAT EA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL -POLITICE
SPECIALIZAREA POLITICI PUBLICE ȘI MANAGEMENT INSTITUȚIONAL

LUCRARE DE DISERTAȚIE
POLITICILE DE MIGRAȚIE ÎN SPAȚIUL EUROPEAN
ȘI CRIZA REFUGIAȚILOR

Coordonator științific

Lect. univ. dr. Silviu GRECU Autor

Roxana -Elena REBENCIUC

Februarie 2018

CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………………………………………………. ……….. 1
Capitolul 1. Evoluția fenomenului migratoriu. Impactul asupra spațiului european ..…. 4
1.1 Scurtă istorie a fenomenului migraționist…………………………………………………………….5
1.2 Cauze și efecte ale migrației …………………… ………………………………………………………..8
1.3 Fenomenul migratoriu în lumea contemporană …………………………………………………12
1.4 Impactul fenomenului migraționist asupra spațiului european ………………………15
Capito lul 2. Politici de migrație și criza refugiaților …………………. ……………………………..18
2.1 Evoluția politicilor de migrație la nivelul Uniunii Europene …………………….20
2.2 Cum și de ce a apărut conceptul de criză a refugiaților ……………… ………….26
2.3 Măsurile luate de Uniunea Europeana în privința crizei refugiaților ……………30
Capitolul 3. C riza refugiaților din Uniunea Europeană între fuga din calea războiului
și invadați a musulmană organizată ……………………………………………………… …….36
3.1 Perspective teoretice ale cercetării …………………………………..…………..37
3.2 Date și metode de cercetare ………………………………………………….…40
3.3. Rezultate empirice și interpretări ……………………………………………….42
Concluzii ………………………………………. ……………………………………………………………………. …57
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………… ….59

Introducere
Lucrarea de dise rtație intitulată „Politicile de migrație în spațiul european și criza
refugiaților” analizează fenomenul de migrație, apariția și evoluția sa de -a lungul secolelor,
influențele primite de fiecare perioadă istorică în parte, cum acesta a accelerat instaura rea în
statele lumii a unor politici speciale pentru menținerea sau combaterea fenomenului, poziția
Uniunii Europene în materie de migrație și situația actuală privind criza refugiaților.
Problema migrației, chiar dacă a existat din cele mai vechi timpuri , a reușit să acapareze
atenția în ultimele secole, odată cu globalizarea economiei și a comerțului. Frontierele se deschid
mai ușor pentru schimbul liber de bunuri și produse, iar oamenii au devenit liberi să se deplaseze
în orice parte a lumi.
Aproximat iv 175 milioane de persoane locuiesc în prezent într -o altă țară decât cea în
care s -au născut – aproximativ 3% din populația lumii. Numărul migranților s -a dublat din 1975
și până în prezent , iar 60% din migranții locuiesc în prezent în regiunile mai dezv oltate.
Majoritatea migranților din lume trăiesc în Europa (56 de milioane), Asia (50 de milioane) și
America de Nord (41 de milioane). Aproximativ 9% din migranți sunt refugiați. La sfârșitul
anului 2000, numărul refugiaților din lume a fost de 16 milioan e, din care 12 milioane erau sub
mandatul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), iar 4 milioane
erau sub mandatul Organizației Națiunilor Unite pentru Ajutorul și Agenția de Lucru pentru
Refugiații Palestinieni din Orientul Apro piat (UNRWA).
Conținutul lucrării prezintă o scurtă istorie a fenomenului migraționist, cauzele și efectele
acestuia, evoluția fenomenului în lumea contemporană și impactul asupra societății, parcursul
politicilor de migrație, apariția și dezvoltarea a ce ea ce numim astăzi criza refugiaților și
măsurile luate de Uniunea Europeană în legătură cu acest subiect, dar și dacă criza refugiaților se
situează între fuga din calea războiului sau invadație musulmană organizată.
Primul capitol tratează aspectele teo retice cu privire la conceptul de migrație, apariția și
evoluția acestuia, principalele acțiuni ale fenomenului, cauzele și efectele, atât de la nivelul
statelor gazdă, cât și de la nivelul statelor de origine, fenomenul migratoriu în lumea
contemporană și impactul său asupra spațiului național și internațional, cu precădere a spațiului
euroean.
Cel de -al doilea capitol al lucrării se axează pe analiza politicilor de migrație și pe analiza
crizei refugiaților. În prima parte a capitolului, cea în care este urmărită e voluția politicilor de

migrație la nivelul Uniunii Europene sunt descrise primele măsuri luate de comunitate în materie
de migrație, de la acordul Schengen din 14 iunie 1985 și până la măsurile actuale, consolidate
prin cei patru piloni pentru o mai bună gestionare a migrației. A doua parte a capitolului se
axează pe scurta teoretizare a conceptului de criză a refugiaților, cum a luat acesta naștere și de
ce, cum a evoluat în ultimele socole și ce măsuri au fost și sunt luate de Uniunea Europeană
pentru a amelioriza problema cu care se confruntă în ultimii ani.
Ultima parte a lucrării, cel de -al treilea capitol este un studiu de caz ce analizează patru
state musulmane din Orientul Mijlociu ce sunt cotate ca fiind cele mai mari furnizoare de
refug iați în spațiul european. Afganistanul, Irakul, Siria și Yemenul sunt considerate primele
patru state musulmane cu cei mai mulți refugiați de origine din Uniunea Europeană, iar analiza
situației de fapt din aceste state ne ajută să observăm în ce măsură an umiți factori reușesc să
influențeze evoluția numărului de refugiați. Obiectivele ce doresc a fi atinse prin intermediul
prezentei cercetări sunt următoarele: analiza evoluției numărului de persoane ce devin refugiați
din interiorul statelor amintite mai s us și a principalelor cauze ale migrației forțate, dar și analiza
influenței indexului democrației, indexului terorismului, indexului de fragilitate statală, indexului
păcii și a libertății civile asupra evoluției numărului de refugiați.
Ipotezele de la c are am plecat în prezenta cercetare sunt următoarele:
A. Relația dintre numărul de refugiați și libertatea civilă: cu cât libertatea civilă este mai ridicată cu
atât numărul de refugiați va fi mai mic;
B. Relația dintre indexul terorismului și numărul de refugia ți: cu cât indexului terorismului va fi mai
ridicat cu atât numărul de refugiați va crește ;
C. Relația dintre numărul de refugiați și indexul de fragilitate statală: cu cât indexul de fragilitate
statală este mai mare cu atât numărul de refugiați va fi mai ridicat.
Pentru a putea atinge obiectivele propuse ne vom axa pe analiza a nouă variabile: numărul
de refugiați, indexul dezvoltării umane, rata produsului intern brut, funcționarea guvernului,
indexul terorismului, libertatea civilă, indexul păcii, indexu l democrației și indexul de fragilitate
statală , iar în urma calculului indicatorilor tendinței centrale, a calculului indicatorilor de
variabilitate și a simetriei distribuției vom putea observa care este tendința centrală a seturilor de
date. A doua part e a analizei se bazează pe explicarea datelor sau obținerea unui rezumat
descriptiv al eșantionului cu ajutorul varianței, a deviației standard și a coeficientului de
corelație. Ultima parte a cercetării este cea de predicție sau de a presupune care este

problabilitatea ca unii indici folosiți în cercetare să -și schimbe forma sau cum am putea ajuta
scăderea numărlui de refugiați cu ajutorul lor.
În urma analizei celor nouă variabile și a corelațiilor ce sunt între acestea vom putea
stabili ce legătură exist ă între problemele din statele musulmane și numărul de refugiați și cum se
pot diminua aceste legături negative.
Capitolul 1. Evoluția fenomenului migratoriu. Impactul asupra spațiului european
Fenomenul migratoriu a existat încă din cele mai vechi timpur i, având fluctuații în funcție
de contextul istoric, de dezvoltarea economică, politică sau socială, de diferențele dintre statele
stabile, fragile sau eșuate din punct de vedere democratic, de așezarea geografică sau evoluția
unor procese de integrare în anumite structuri sau uniuni. Toate aceste lucruri nu au împiedicat
însă ca acest fenomen amplu să se dezvolte în timp și să ducă la apariția unor societăți
diversificate, multietnice, multiculturale.
Chiar dacă nu este un fenomen modern, migrația s -a dezvoltat și a căpătat în mileniul
actual noi semnificații ce sunt susținute de tehnologia modernă – inovațiile tehnologice din
comunicare și transport.1
Migrația este un fenomen foarte complex, aceasta însumând atât conceptele de imigrare
și emigrare, cât și de securitate și nesiguranță. Întreaga lume se confruntă cu acest trend, fiind
considerat mai mult o problemă ce reușește să destabilizeze atât statele de provienență, cât și cele
în care se stabilesc cei care migrează. Deasemenea, acest fenomen este c onsiderat și unul
discriminatoriu și marginalizator, ce poate duce la instabilitate din punct de vedere al securității
naționale și regionale.
Analizând contextul global actual ce este caracterizat de extinderea globalizării, putem
spune faptul că migrați a internațională este pe cale să devină unul din factorii cheie ce modelează
lumea în care trăim. Migrația joacă un rol central în procesul actual de schimbări ce au loc la
nivel social, economic sau politic, fiind totodată modelată de aceste transformări, dar și
influențată de acestea în modelarea sa.2
Acest proces sau fenomen al migrației este influențat în mod direct de extinderea
globalizării, lipsa de legătură tot mai accentuată dintre Nord și Sud, transformările geopolitice,
războaie și conflicte ș i alte evenimente cu impact direct asupra întregii populații. Statisticile arată

1 C. Toanchină, Migrația internațională și politicile sociale , Ed. Lumen, Iași, 2006, p. 13
2 I. Stoica, Tentați a migrației. Necesitate și oportunitate într -o lume globalizată , Ed. Militară, București, 2011, p. 48

că în anul 2015, la nivel mondial se înregistraseră circa 250 de milioane de imigranți3, lucru ce a
impulsionat un număr tot mai mare de state să adopte acte legislative, să c onstruiască structuri și
să încheie acorduri de cooperare în domeniul migrației.4 Aceste statistici ne arătă și faptul că 1
din 35 de persoane este migrant, ceea ce înseamnă că dacă ar fi adunate toate aceste persoane s –
ar putea forma o țară ce ar ocupa lo cul șase în lume ca număr de locuitori.
Oamenii în mișcare sunt principala componentă a fenomenului de migrație, lucru ce
reiese și din cea mai simplă definiție ce a fost dată acestui concept, și anume "migrația se referă
la deplasarea oamenilor și la rel ocalizarea lor geografică, permanentă sau temporară". În spatele
acestui fenomen de "deplasare" există numeroase impulsuri ce -și au rădăcinile în anumite
perioade ale omenirii: armatele și imperiile victorioase s -au așezat pe teritorii noi, cei învinși au
plecat spre teritorii noi ce erau considerate mai sigure și mai ușor de apărat, cei înrobiți au fost
îndepărtați de casele lor și duși în teritoriile asupritorilor, cei persecutați au căutat un refugiu,
șomerii și cei ce aveau venituri insuficiente au căut at alte locuri de muncă în state mai bine
dezvoltate, iar cei curioși și dornici de aventură au călătorit dintotdeauna, explorând locuri noi.5
În prezent asistăm la împărțirea populației între oameni bogați și oameni săraci, lucru ce
este influențat în mo d direct de către tehnologiile moderne (este nevoie de mai puțini muncitori
pentru procesul de producție) și nuanțat de diferențele veniturilor celor cu studii superioare și ale
celor cu studii medii sau diferențele în termeni de bogăție economică dintre s tatele dezvoltate și
statele în curs de dezvoltare. Toate aceste aspecte împreună cu schimbările de la structura pieței
de muncă și fluxul capitalului financiar duc la anumite schimbări la nivelul politicilor diferitelor
state față de migrație – fie încura jează populația să caute de lucru în state mult mai dezvoltate din
punct de vedere economic, fie interzice migrația.6
Dezbaterile recente ce au ca temă principală migrația internațională pun acccent pe
necesitatea unei piețe globale a muncii eficace, îns ă ținând seama și de dezechilibrele dintre
cererea și oferta forței de muncă din anii următori. Atât reprezentanții guvernamentali cât și cei
din spațiul privat se îngrijorează de îmbătrânirea demografică și declinul populației în țările

3 www.iom.int, accesat la data de 12.11.2017
4 I. Stoica, op. cit., p. 49
5D. Held, A. McGrew, D. Goldblatt, J. Perraton, Transformări globale. Politică, economie și cultură , trad. E. R.
Lupașcu, A. Ștraub, M. Bordea, A. M. Turcu, Ed. Polirom, Iași, 2004, p. 326
6C. Toanchină, op. cit., p. 13

dezvoltate, lucuri ce pot duce în timp la un proces mai ușor de găsire a unui loc de muncă într -un
stat dezvoltat și automat la generarea de noi resorturi pentru mobilitate și migrație.7
Decizia de a emigra nu este una foarte simplă, însă motivul pentru care aceasta este l uată
este de cele mai multe ori cel din punct de vedere economic. Un nivel crescut al șomajului,
veniturile mici sau imaginea statelor dezvoltate sunt principalele motive pentru care persoanele
aleg să emigreze.
1.1. Scurtă istorie a fenomenului migraționist
După cum am amintit și mai sus, fenomenul de migrație a existat dintotdeauna, fiind
influențat îndeaproape de perioada istorică și de alți factori. Înainte de a descrie pe scurt
parcursul acestui fenomen este necesar să cunoaștem câteva definiții date de -alungul timpului
conceptului de migrație.
Dicționarul de sociologie definește migrația drept " un fenomen complex, ce const ă în
deplasarea unor p ersoane dintr -o arie teritorială în alta, urmat ă de schimbarea domiciliului ș i/sau
de încadrarea într -o form ă de activitate în zona de sosire" .8
Studiul tot mai amănunțit al fenomenului de migrației și al efectelor sale produse în lume
a încurajat unele formațiuni să găsească propria definiție a acestui fenomen. Organizația
Internațională pentru Migrație a definit migrația ca fiind un proces de mișcare a unei persoane
sau a unui grup de persoane, fie peste o graniță internațională sau în interiorul aceluiași stat; o
mișcare a populației ce poate să cuprindă orice fel de mișcare de persoane, indiferent de durată,
compoziția sau cauzele acesteia; aceasta include migrația refugiaților, a persoanelor strămutate, a
migranților economici și a persoanelor care se deplasează din alte motive, inclusiv pentru
reîntregirea familiei.9
Pe lângă aceste definiții, Oraganizația N ațiunilor Unite evidențiază și importanța pe care
o are migrantul în tot acest proces, definindu -l drept o persoană care a domiciliat într -o țară
străină pe o perioadă de mai mult de un an, indiferent de cauzele care au stat la baza schimbării
domiciliului și de mijloacele folosite pentru a migra. Altfel spus , cei care călătoresc pentru
perioade mai scurte de timp , ca turiști sau oameni de afaceri, nu sunt considerați migranți. Cu

7D. Constantin, L. Nicolescu, Z. Goschin, Perspective europene de abordare a azilului și migrației , Institutul
Europ ean din România, București, 2008, p. 5
8T. Rotariu, Migrație , în Dicționar de sociologie , coord. C. Zamfir, L. Vlăsceanu, Ed. Babel, București, 1998, pp.
351-353
9 www.oim.ro, accesat la data de 14.11.2017

toate acestea, în utilizarea curentă, termenul de migrant include anumite cat egorii de persoane
care-și schimbă domiciliul pe termen scurt, precum lucrătorii sezonieri din agricultură, care
călătoresc pentru perioade scurte de timp pentru a lucra la însămânțarea sau recoltarea de
produse agricole .10
Secolul al XX -lea a dat o nouă formă acestui fenomen, luând proporții conceptul de
migrație internațională. Principala caracteristică a migrației internaționale este mișcarea
populației sau deplasarea sa dintr -un loc în altul, fapt ce a fost recunoscut în mod direct odată cu
adoptarea D eclarației Universale a Drepturilor Omului din anul 1948 de către Organizația
Națiunilor Unite. Articolul 13 din declarație stipulează faptul că o rice persoană are dreptul de a
circula în mod liber și de a -și alege reședința în inte riorul granițelor unui s tat și că o rice persoană
are dreptul de a părăsi orice țară, inclusiv a sa și de reveni în țara sa.11
Migrația internațională, fenomen ce a luat amploare începând cu anul 1980, implică
concesințe demografice, economice, sociale și politice majore. În cadru l conceptului de migrație
internațională întâlnim două elemente strâns legate între ele: imigrant și emigrant. Este necesar
să facem distincția între cele două, aceasta putând fi făcută din perspectiva țării de origine sau de
destinație; imigrantul este ce l care vine din alt stat și se stabilește într -un stat mai dezolvatat, iar
imigrantul este persoana care pleacă din țara de origine. Mult mai simplu spus, migrantul devine
emigrant la plecare și imigrant la destinație. Consultând cadrul legislativ al Uniun ii Europene
putem face o nouă distincție între cei doi termeni. Imigrația internațională face referire la
acțiunea prin care o persoană își stabilește rezidența uzuală pe teritoriul unui stat membru pentru
o perioadă de timp care poate fi de cel puțin un a n și a fost anterior rezident obișnuit în alt stat
membru, iar emigrația internațională este acțiunea pe care o persoană care a fost anterior
rezidentă pe teritoriul unui stat membru încetează să mai fie rezident uzual în acel stat pentru o
perioadă de cel puțin un an.12
Deplasarea a oamenilor și a popoarelor pe scară largă are o istorie îndelungată, încă de la
apariția primelor state rudimentare, acum peste 6 000 de ani.13 Migrațiile umane au reușit
doborârea granițelor, astfel că nomazii au traversat conti nente și au creat noi imperii, religia și

10International migration report 2015, http://www.u n.org/en/development/desa/population/migration/publica
tions/migrationreport/migreport.shtml , accesat la data de 14.11.2017
11www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilor_Omului.pdf, accesat la data de
15.11.2017
12I. Sto ica, op. cit., p. 54
13D. Held, A. McGrew, D. Goldblatt, J. Perraton, E. R. Lupașcu, A. Ștraub, M. Bordea, A. M. Turcu , op. cit., p. 329

economia a propulsat misionarii și comercianții peste continente, geografia în schimbare a
statelor și războaiele a îndemnat populația la găsirea unor teritorii pașnice, iar nevoile actuale îi
obligă pe cetățeni să migreze în state mai prospere și mai dezvoltate pentru traiul de zi cu zi.
Primele acțiuni ale fenomenului de migrație au avut loc în Asia, iar cauza principală ce a
dus la migrare a fost civilizația chineză ale cărei periferii variau în jurul centrului constituit în
valea unui râu. Perioadele de expansiune imperială au fost însoțite de migrații ale elitelor și de
masă către zonele periferice din nord, sud și vest, acestea atingând perioada de vârf în secolul al
III-lea î.Hr. și în secolele al IV -lea și al XV -lea d.Hr.
În Orientul Mijlociu, afirmarea islamului, care a generat avantaje morale și militare
hotărâtoare pentru triburile arabe nomade, a construit cel mai puternic impuls pentru migrațiile
către exterior. Un alt val de deplasări majore asemănăto are cu cele din China au avut loc în
interiorul Africii de Est, la vest de Sudan spre Nigeria – unde s -au format state și sultanate noi,
dar și în Asia centrală – având loc afirmarea triburilor turcești. America, fiind cunoscută și sub
numele de "lumea nou ă", nu are o bogată istorie în ceea ce privește mișcarea populației, însă a
cunoscut și acesta fenomenul, aztecii, incașii și mayașii din Mexic, America Centrală și din Anzi
extinzindu -se periodic prin cucerire și migrație până la sosirea spaniolilor.14
Civilizațiile din Antichitatea europeană au asistat la deplasarea pe scară largă a armatelor
și a colonizatorilor greci și romani, la înființarea coloniilor feniciene și la comerțul cu sclavi din
bazinul Mediteranei. Structurile așezărilor europene au fost t ransformate de invaziile "barbarilor"
și de colapsul Imperiului Roman de Apus din secolul al V -lea d.Hr. Diaspora evreilor din Levant
s-a extins în Peninsula Iberică, Italia, Franța, Anglia și Germania, până în secolul al X -lea, după
care expulzările masiv e din Anglia (1209), Franța (1306), Spania (1492) și Portugalia (1496) au
deplasat centrul de greutate al așezărilor evreilor către est, mai ales în Ucraina, Lituania și
Polonia. Perioada medievală este caracterizată prin deplasările muncitorilor și artiza nilor
pricepuți în industria mineritului, metalurgică și textilă către centrele de producție de pe
continentul european.15
Secolul al XVII -lea și conflictul dintre Austria, Prusia, Rusia și Imperiul Otoman au dus
la deplasări majore ale grupurilor etnice p este granițele aflate într -o continuă schimbare. Statele
și imperiile dezvoltate din punct de vedere economic au atras fluxuri de forță calificată de muncă

14 Ibidem., p. 331
15 Ibidem ., p. 331

(olandezii s -au deplasat fie în Germania, fie în Anglia pentru a coordona proiecte din
agricultură). Nivelurile de migrație au crescut semnificativ începând cu secolul al XVI -lea, fiind
influențate în mod direct de către dinamica economică și militară a Europei.16
Două alte mișcări majore importante în evoluția fenomenului migraționist sunt migrația
de m asă și comerțul cu sclavi. Migrația de masă sau "expansiunea biologică a Europei" , face
referire la deplasarea popoarelor, florei, faunei și microbilor din Europa în alte regiuni ale lumii,
principalele fiind Americile și Oceania.17 Între secolele al XVI -lea și al XVIII -lea migrația
europeană către Americi și Oceania s -a derulat într -un ritm oarecum lent; în primul secol de
dominație spaniolă au trecut peste Atlantic mai puțin de jumătate de milion de europeni, iar în
ajunul Revoluției Americane18 populația c olonială din teritoriu nu depășea 2 sau 3 milioane de
europeni. După încheierea Revoluției Americane și apariția Americii de Nord fenomenul
migrației a luat amploare, majoritatea europenilor alegând acest nou teritoriu pentru a migra.
Majoritatea migranțil or europeni proveneau din Marea Britanie sau Irlanda, iar mai târziu
urmând și Franța, aceasta plasându -se mai spre nord, chiar aproape de Quebec. Apogeul
migrațiilor internaționale transatlantice a avut loc între anii 1850 și 1914, atunci când au migrat
minimum 50 de milioane persoane, din care aproximativ 46 de milioane proveneau din Europa și
aproximativ două milioane din Asia. Acest trend a fost însă diminuat cu 2 ani înaintea primului
Război Mondial, dar și după acesta datorită măsurilor luate de guver nele din numeroase state,
astfel că au început să limiteze drastic migrația europeană și să atragă forță de muncă inegală din
Mexic.19
Comerțul cu sclavi a luat amploare în secolele XVII și XVIII datorită nevoii tărâmului
american de forță de muncă. Înrobi rea afrincanilor datează cel puțin din jurul anului 1450, atunci
când navigatorii portughezi care călătoreau de -a lungul coastei Africii au început să
aprovizioneze o piață de sclavi domestici aflată în formare în Europa, însă crearea coloniilor și a
econo miilor de plantație din Americi și Caraibe a fost cea care a adus impulsul deicisiv pentru
expansiunea comerțului cu sclavi. Istoricii contemporani au estimat că în jur de 9 -12 milioane de

16 Ibidem., pp. 331 -332
17A. Crosby, The Columbian Exchange: Biological and Cultural C onsequences of 1492 , Ed. ABC -CLIO, 2003, p.
132
18 Revoltă ce cuprinde o serie de evenimente de natură politică, economică, militară, organizatorică și legislativă
petrecute în a doua jumătate a secolului al XVIII -lea , mai exact între 1763 și 1791 , care au culminat cu apariția unui
stat independent și suveran în America de Nord , Statele Unite ale Americii .
19 D. Held, A. McGrew, D. Goldblatt, J. Perraton, E. R. Lupașcu, A. Ștraub, M. Bordea, A. M. Turcu, op. cit., pp.
334-335

oameni au fost transportați între anii 1445 și 1870, în următoarele secole numărul scăzând, însă
fiind încă în trend această practică.20
Primul Război Mondial și perioada ce a urmat acestuia au schimbat fenomenul de
migrație. Izbucnirea războiului aproape că a oprit aproape definitiv valurile de migrație, lucru ce
nu s-a schimbat nici după încheiere, dislocarea economică din Europa și regresul economic
glabal din anii '30 făcând ca nivelurile migrației să rămână foarte scăzute pe întreaga perioadă
interbelică.21
Migrația și -a pierdut încetul cu încetul caracterul violent -ivazionist, fiind mai mult
caracterizată de o cauzalitate economică. Curentul dominant în mișcarea spațială internă devine
migrația rural -urbană, iar în plan extern, transferul intercontinental.
1.2. Cauze și efecte ale migrației
Migrația internațională este c onsiderată o dimensiune importantă a fenomenului de a
transforma lumea într -o unitate, a globalizării, iar dinamica sa este tot mai conectată la
transformările apărute în structurile sociale și în economia globală. Acest fenomen afectează în
prezent toate regiunile, iar motivațiile și mijloacele de a imigra sunt mai numeroase decât au
existat până acum în istoria omenirii.22
Fenomenul migrației se manifestă ca un proces de deplasare a unei părți a populației
active către zonele mai dezvoltate economic decât țara de origine pentru căutarea unui loc de
muncă adecvat și mai bine plătit decât pe plan național. Accentuarea fenomenului de migrație
este determinată de î nlăturarea barierelor de plecare și de informațiile trimise de primii indivizi
care au emigrat, d e diminuarea cheltuielilor de transport și de reducerea obstacolelor juridice și a
incertitudinilor referitoare la ameliorarea condițiilor de viață.23
Oamenii emigrează de la o țară la alta dintr -o varietate de motive complexe . Unii sunt
forțați să se mut e din cauza unui conflict sau pentru a scăpa de persecuție ș i prejudecăți, în timp
ce alte persoane pot emigra în mod voluntar. Cu toate că o astfel de mișcare poate fi necesară,
aceasta poate fi și destul de traumatizant ă. Dintr -o altă perspec tivă, imigra ția poate reprezentată ,
de asemen ea, ca un act de curaj. De exemplu: m utarea într -o altă țară, cu diferite culturi și norme

20 Ibidem., p. 336
21 Ibidem., p. 340
22 I. Stoica, op. cit., pp. 54 -55
23V. Coste , Efectele migrației asupra economiei naționale în Analele Științifice ale Universității "Alexandru Ioan
Cuza" din Iași, Tomul L/LI, Științe Economice, 2004 /2005, p. 27

poate fi destul de descurajatoare sau s -ar putea să fie pusă o presiunea suplimentară pe umerii
unora deoarece nu câștigă suficient pentru a trăi într -o lume mai scumpă și pentru a trimite și
economii considerabile acasă.24
The British Broadcasting Corporation (BBC ) a publicat un articol intitulat Migration
Trends (Tendințele migrației) în care descrie fenomenul migraționist, explică unele cauze ce duc
la migrație, trece în revistă principalele perioade semnificative acestui curent în Europa și
amintește măsurile și politicile luate de către Regatul Unit al Marii Britaniiși Irlandei de Nord
împotriva acestui fenomen. În articol ne sunt prezentate 4 mari motive din cauza cărora oamenii
aleg să emigreze, și anume: economice, sociale, politice sau de mediu. M igrația economică –
persoanele se deplasează pentru a -și găsi un loc de muncă mult mai bun decât cel din țara de
proveniență sau pentru a urma o anumită carieră; migrația socială – persoanele se deplasează
într-o anumită țară pentru o mai bună calitate a vieții sau de a fi mai aproape de familie sau de
prieteni ; migrația politică – populația se deplasează pentru a scăpa de persecuție po litică sau de
război ; cauzele de mediu ale migrației includ dezastre naturale, cum ar fi inundațiile sau seceta,
cutremurele sau alunecările de teren, incendiile sau uraganele. Unii oame ni aleg să migreze
deoarece cineva apropiat sau din familie se mută în tr-o altă țară pentru a -și spori oportunitățile în
ceea ce privește cariera, iar alții sunt forțați să migreze din motive ce țin cel mai des de politic
(război) sau mediu (secetă, cutremur, etc.).25
O altă clasificare a cauzelor ce duc la apariția migraț iei este făcută de organizația
EMBRACE din Irlanda de Nord ce se ocupă cu a promova un răspuns pozitiv persoanelor care
caută azil, refugiați lor, lucrătorilor migranți și a persoanelor din medii cu minorități etnice .
Oamenii s -au mutat din țările lor de or igine timp de secole, p entru tot felul de motive. Unii dintre
aceștia sunt atrași de noi locuri , acestea reprezentând factori i de tip "pull" (factori de atracție) ,
alții consideră că este dificil să rămână acolo unde sunt și să migreze d in cauza factorilor de tip
"push" (factori stimulatori). Factorii de atracție ce motivează individul să migreze spre o anumită
regiune sunt următorii: ocuparea forței de muncă mai mare – țările dezvoltate sau zone le urbane
industrializate din țările în curs de dezvoltare atrag forță de muncă din țări sau zone mai puțin
dezvoltate și în care veniturile sunt mai mici; un trai mai bun și o satisfacție din punct de vedere
materială/economică mai mare; servicii mai bune din toate punctele de vedere (sănătate,

24 http://www.globalissues.org/article/537/immigration, accesat la data de 21.11 .2017
25 http://www.bbc.co.uk/schools/gcsebitesize/geography/migration/migration_trends_rev2.shtml, accesat la data de
21.11 .2017

educație, etc.); un climat bun ; stabilitate politică – oamenii sunt atrași de democrații stabile în
care drepturile omului și libertățile religioase sunt respectate; risc mai scăzut pentru producerea
unor pericole naturale . Pe de altă parte, factorii stimulatori ce încurajează persoanele să -și
părăsească pentru o perioadă de timp sau definitiv țara de origine pot fi următorii: lipsa de
avansare în carieră; sărăcia și veniturile reduse; rata ridicată a șomajului; persecuția și
nerespectarea drepturilor omului; conflicte interioa re sau război; dezastre naturale, schimbări
climatice sau foametea.26
Global Citizen, platforma de acțiune socială ce își propune să rezolve problemele sau
provocările actuale, din Statele Unite ale Americii, a publicat în anul 2014 un articol în care sunt
relatate cele mai surprinzătoare motive pentru care populația alege să migreze, și anume:27 pentru
a scăpa de trecut sau de un viitor bazat pe discriminarea de rasă, religie, naționalitate ; pentru a
scăpa de conflicte sau violență ; pentru a -și găsi refugiu după ce a fost deplasat din cauza
factorilor de mediu ; pentru a beneficia de asistență medicală superioară ; pentru a scăpa de
sărăcie ; pentru a oferi mai multe oportunități copiilor; pentru reîntregirea familiei; în scopuri
educaționale; pentru un job sau oportunități de afaceri; căsătorie; din nici un motiv bine
întemeiat.
Migrația poate avea efecte pozitive și negative atât pentru țara gazdă (destinatar) , cât și
pentru țara de origine . Una dintre cele mai interesante și dezbătute subiecte ale migrației
internaționale reprezintă cuantificarea efectelor migrării asupra țărilor -gazdă. Părerile
specialiștilor în acest domeniu sunt împărțite, unii afirmând că migrația este un fenomen bun
deoarece crește bunăstarea mondială, iar alții îl consideră negativ deo arece are drept urmare
redistribuirea economică.
Migrația creează o creștere economică, prin generarea de diversitate cu lturală
(fracționalizare), însă atunci când apare f enomenul de polarizare culturală, creșterea economică
este în scădere. Efectele pozi tive ale imigrației (prin fracționalizare) se regăsesc în productivitate
și salariile, dar nu și în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă (care este negativă , în
acest caz) . O serie de articole ce au dezbătut tema beneficiilor aduse de acest f enomen au arătat
faptul că multe state au de câștigat de pe urma imigranților; abilitățile imigranților ce nu sunt
foarte vaste au îndemnat cetățenii statelor respective să se specializeze, cel mai des, în domenii

26 https://www.embraceni.org/migrati on/why -do-people -migrate/, accesat la data de 21.11 .2017
27https://www.globalcitizen.org/en/content/why -people -migrate -11-surprising -reasons/, accesat la data de
21.11 .2017

de lucru "intelectuale", iar cei dintâi su nt lăsați să facă sarcinile manuale. Cu toate acestea,
imigrația are un efect negativ către rezidenții unui stat ce nu au o calificare și care urmăresc
ocuparea unor locuri de muncă de bază. În ceea ce privește efectele imigrației asupr a educației,
unele r ezultate ale cercetărilor din domeniu sugerează că creșterea numărului de studenți străini
are un efect negativ asupra educației nativi lor, în timp ce duce la acumularea de noi cunoștințe
pentru universități .28
Deși nu este la fel de bine dezvoltată ca și celelalte direcții de studii ale migrației
internaționale, literatura empirică cu privire la efectele migrației asupra țărilor de origine a celor
care migrează este în creștere, ca urmare a creșterii recente a disponibilității datelor privind
emigrarea. Principalele tendințe sau principalele efecte se referă la fenomenul exodului
creierelor, impactul remitențelor asupra țării de origine și efectele emigrării asupra salariilor
pentru non -migranți. Migrația lucrătorilor cu înaltă calificare este în detrimentu l țării de origine
deoarece statul, de cele mai multe ori, a investit în a educa și pregăti populația într -un anumit
domeniu, iar aceasta alege să plece după terminarea studiilor; totodată, acest fenomen aduce
beneficii statelor gazdă, remunerația fiind ma i mică decât în cazul în care ar angaja pe un post
similar un cetățean al respectivei țări. Un efect pozitiv al migrației, pentru țara de origine, este
considerată a fi generată de bani trimiși în țară.29
Țara de destinație este de obicei o țară industria lizată din Europa de Vest sau Statele
Unite ale Americii. Pentru aceste țări, imigranți oferă diverse avantaje, cum ar fi următoarele:
imigranții vor presta adesea servicii pe care oamenii din țara gazdă nu o vor face sau nu o pot
face; lucrătorii migranți muncesc adesea mai multe ore și pentru salarii mai mici; p entru
economia țării gazdă, imigranții oferă o paletă sporită de talent, în cazul în care aceștia au fost
bine educați în țara lor de origine. Dar există, de asemenea și numeroase dezavantaje pentr u
statele de origine și cetățeni, dintre cele mai numeroase fiind : imigranții pot fi exploatați pentru
munca lor ieftină; țările în curs de dezvoltare ar putea suferi exodul creierelor, lucru ce duce la
pierderea unor persoane bine pregătite într -un anumit domeniu; imigrația poate atrage asupra ei
și anumite acuzări, cum ar fi trafic de droguri, criminalitate sau corupție; i migrația poate deveni

28 I. D. Neamtu ., The impact of international migration on source countries. A cross -country analysis , Master thesis,
MSc International Economic Consulting, Department of Economics, Aarhus School of Business and Social
Sciences, Aarhus University, 2011, pp. 7 -9
29 Ibidem., pp. 9 -10

o problemă socială/politică în cazul în care rasismul poate fi folosit pentru a exploata
sentimentele c urente ale populației locale.30
1.3. Fenomenul migratoriu în lumea contemporană
Era contemporană și migrația contemporană sunt caracterizate de suprapunerea și
interacțiunea dintre fluxurile migratoare globale și regionale, de natură economică și non –
economică. Principal ele fluxuri de migrație sunt însă cele de natură economică.
După cum am amintit anterior, în întreaga lume au avut loc migrații majore, fie ca număr
de populație, fie ca perioadă de timp, iar acest fenomen înregistrat în zilele noastre are o
însemnătate l a fel de mare ca și celelalte valuri de migrație, mai ales că economia și populația
sunt influnțate în mod direct de acest fenomen. Principalele cauze ale migrației moderne sunt de
mai multe tipuri, cele mai întâlnite fiind de natură politică (ex: corupția politică sau declanșarea
unui război armat ), economică (ex: condiții de viață precare, sărăcie) și natură culturală (ex:
impunerea unei anumite limbi).31
Enumerând factorii care influențează populația în derularea fenomenului de migrație ne
putem da seama de faptul că aceste persoane sunt atrase și de anumiți factori care atrag spre un
stat anume. Lucrurile care atrag spre un teritoriu anume țin de o industrie dezvoltată, un trai de
viață mai bun, un sistem medical de înaltă calitate, protecție socială mai bună și eficientă,
condiții optime de educație.32
Când vorbim despre fenomenul migrației ne vine în minte un prim lucru, și acela că
emigrantul își părăsește țara de origine, aceasta fi ind punctul de plecare, iar mai apoi ne gândim
și la destinația acestu ia, la ț ara unde emigrantul se va stabili. Decizia de a părăsi țara de origine
este o decizie capitală , uneori chiar inevitabilă , cu consecinț e majore pentru persoana în cauza ,
dar și pentru persoanele din jur , aceasta căutând să își facă un v iitor mai bun într-o lume mai
bună.
În ceea ce privește evoluția fenomenului în lumea contemporană putem spune că diferă
de ceea ce se întâmpla înainte de Primul Război Mondial, însă motivele declanșării acestui
fenomen rămân aceleași. Principalele zone ale lumii într e care s -au format relații bazate pe

30 http://www.globalissues.org/article/537/immigration, acce sat la data de 21.11 .2017
31M. P. Todaro , A Model of Labor Migration and Urban Unemployment in Less Developed Countries în The
American Economic Review , Vol. 59, No. 1 (1969), publicat de American Economic Association, p. 139
32S. Castles , International Migr ation at the Beginining of the Twenty -First Century: Global Trends and Issues
publicat în International Social Science Journal , editat de John Crowley & Sebastian Ille, 2000, p. 273

fenomenul de migrație sunt: Asia – Europa, Africa – Europa, Europa – America.33 În prima
relație, Asia – Europa, întâlnim migrația colectivă, caracterizată de un număr în creștere a
imigranților asiatici din ultimul timp . Totodată, răzbiul anti -terorism a afectat zone, orașe, state a
și împrăștiat teroare printre locuitori, fapt pentru care persoanele ce se află în țările afectate de
război aleg să părăsească țara și să ceară azil politc în țările din Europa.
Relația Afr ica – Europa este antrenată de slaba dezvoltare a statelor din spațiul african. În
toate statele europene, dar mai ales în Italia, Spania sau Franța întâlnim așa zisa ”populație
magrebă” (formată din persoane de culoare ce provin din asocierea regională de state din Africa
de Nord formată din: Algeria, Libia, Maroc, Mauritania și Tunisia în anul 1989) care preferă să
vină în Europa pentru un loc de muncă mai bine plătit, dar și pentru drepturile pe care le au în
spațiul european.
Zicala ”America este țara tuturor posibilităților” a devenit cauza principală a migrației
euro-americane. Europenii sunt atrași de spațiul american și de viața tumultoasă a americanilor
din marile orașe, fapt pentru care acest val de migrație se bazează strict pe dorința de a
exper imenta lucruri noi și de a se realiza din punct de vedere profesional.
Conform The World Disasters Report 201 434 , studiu realiza t de International Federation
of Red Cross and Red Crescent Societies (IFRC) , migrația secolului 21 este caracterizată drept
forțată, urbanizată și nesfârșită. Milioane de oameni au fost obligați să își părăsească casele, fie
din cauza dezastrelor naturale, fie din cauze politce, fie din cauze de conflict sau război,
majoritatea neîntorcându -se în locurile natale și trăind acum c a și migranți. Acest raport
evidențiază faptul că migrația a devenit din ce în ce mai „urbanizată”, deoarece orașele și zonele
urbane devin principalele destinații pentru refugiați. Situația din Siria și din țările înconjurătoare
este considerată cel mai c oncret caz în care populația și -a părăsit țara natală pentru a scăpa de
violență.
Totodată, fenomenul migraționist din lumea contemporană este caracterizat și de
migrarea în masă a populației din zonele sărace, mai puțin dezvoltate, către cele bogate și
dezvoltate. Lumea occidentală, ce cuprinde Statele Unite ale Americii, Canada și mare parte din
statele Europei sunt unele din cele mai bogate țări din lume în ceea ce privește venitul mediu pe

33B. Ghosh, Huddled Masses and Uncertain Shores, Insights into Irregular M igration , International Organization
for Migration, Martinus Nijhoff, 1998 , pp. 34 -56
34http://www.ifrc.org/en/publications -and-reports/world -disasters -report/world -disasters -report -2014 –focus -on-
forced -migration -and-displacement/, accesat la data de 24.11.2017

cap de locuitor, au un trai de viață ridicat, dar și o populație mai vârstnică. La pol opus, avem
America de Sud, Africa și unele zone sărace din Asia, unde economia este slab dezvoltată și
populația mai tânără față de statele dezvoltate. Cu toate acestea, este imporant să ne amintim
faptul că fenomenl migrației nu țin e cont de clasificări, acesta are loc atât în statele dezvoltate,
cât și în cele mai puțin dezvoltate.35
Un at subiect important ce antrenează acest fenomen este dat de problema refugiaților.36
Conform unor studii recente, din 2012 și până în prezent, în ju r de 12 milioane de refugiați au
ajuns în Europa, Africa de Sud și Orientul Mijlociu. Ca urmare a cestui val de migrații au apărut
și dezbateri tot mai arzătoare cu privire la ce se poate face și ce măsuri se pot lua în legătură cu
refugiații.
Dezbaterea pe acest subiect în Europa a dus la instabilitate, la dezacorduri și la hotărârea
Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană. Statele membre ale Uniunii Europene nu reușesc
să cadă de comun acord în ceea ce privește securizarea granițelor externe sau cee a ce trebuie
făcut în privința imigranților deja sosiți în spațiul european, ceea ce ne face să ne gândim la
faptul că măsuri în legătură cu aceasta problemă nu vor fi luate prea curând.
Situația în Orientul Mijlociu nu este cu mult mai diferită de cea di n zona Europei, însă
este firesc ca această regiune să „ducă greul”, dat fiind faptul că refugiații provin din Afganistan,
Irak, Libia, Yemen și mai ales din Siria. Sunt state care s -au implicat în această problemă,
Iordania găzduind aproximativ 1,4 milioa ne de refugiați, Liban 1,5 milioane și Turcia 2,7
milioane de refugiați sirieni, dar și state care au refuzat să acorde ajutor, acestea fiind țările din
Golful Persic. Aceste state au afirmat că, nefiind state ale Convenției Onu de la Geneva din 1951
nu su nt obligate să acorde ajutor refugiaților. Totuși, Emiratele Arabe au acceptat începând cu
anul 2011 în jur de 200.000 de cetățeni sirieni, iar Egipt, Tunisia, Maroc sau Algeria au permis
cetățenilor sirieni să intre pe teritoriul lor, însă nu le acordă ni ci un ajutor.
În timp ce țările din Golful Piersic nu acordă ajutor refugiaților chiar dacă ar avea
resursele necesare, celelalte state -gazdă sunt suprasolicitate, iar refugiații trăiesc în condiții
aspre, în zone foarte sărace și fără a avea nici un gra d de confort, iar acest lucru duce la sclavie,
la muncă forțată și excluziune socială, sau, mai rău, îi îndeamnă să încerce să migreze spre

35https://study.com/academy/lesson/21st -century -population -migration -in-a-new-world.html , acces la data de
24.11.2017
36M. Ennaji, New Horizons of Muslim Diaspora in North America and Europe, Ed. Palgrave Macmillan US, 2016,
pp. 71 -87

Europa, de cele mai multe ori pierzându -și viața în acest parcurs. Pentru a preveni cel din urmă
efect, Uniunea Euro peană și Turcia au semnat un acord prin care imigranții care ajung în UE și
nu au statutul de refugiat să fie trimiși spre Turcia, lucru ce duce la scăderea numărului de
imigranți din Grecia. Însă acest lucru nu este suficient pentru a rezolva problema ref ugiaților,
singura șansă ar fi ca țările din Orientul Mijlociu să preia inițiativa.
Imigranții și refugiații reprezintă o amenințare pentru securitatea internațională, cât și
pentru cea din Orientu Mijlociu. Pentru a elimina această amenințare este nevoi e ca „statele –
mamă”, în special cele din Orientul Mijlociu, pentru că acolo întâlnim cele mai mari probleme,
să le ofere refugiaților condiții de trai decente – cazare, hrană și servicii medicale – dar și acțiuni
concrete din partea guvernelor în ceea ce p rivește combaterea violenței și instabilității din zonă.
Pe lângă aceste lucruri trebuie luată în considerare și situația Sirie, până când aceasta nu va
încheia pacea și ordinea, nici în celelalte state din zonă nu va dispărea distabilitatea, iar criza
refuiaților va continua, ba chiar va luam amploare.
1.4. Impactul fenomenului migraționist asupra spațiului european
Conceptul de globalizare are sensuri multiple în deplasarea populației între regiuni și
continente din dorința de a căuta și găsi un loc de muncă mai bun sau de a exploata locuri noi.
Principala trăsătură a erei contemporane este dată de migrația economică spre țările membre ale
Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. În Europa Occidentală fenomenul s -a
dezvoltat în primă faza drept m igrație int er-regională din Europa de Sud către Europa de Nord,
aceste deplasări fiind la scurt timp depășite de migrațiile din fostele posesiuni coloniale și din
statele din exteriorul Europei. Valurile migratoare semnificative s -au deplasat către E uropa
de Vest din zona Africii de Nord, Asiei de Sud, Americii Latine, Caraibelor sau Orientului
Mijlociu .37
Cetățenii statelor membre Uniunii Europene au libertatea de a călători în interiorul
frontierelor interne, iar politicile de migrație din cadrul uni unii în raport cu cetățenii țărilor terțe
sunt din ce în ce mai ocupate de atragerea unui anumit profil de migranți, adesea în încercarea de
a atenua lipsa personalului calificat.38 Selectarea acestor persoane poate fi efectuată pe bază
lingvinstică, a expe rienței de lucru, a educației și a vârstei. În unele cazuri, angajatorii pot face

37 http://europa. eu.int./comme/justice,homme/doc,centre/immigration/statistics -en-htm, accesat la data de
30.11 .2017
38 https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2264049, accesat la data de 30.11 .2017

selecția în așa fel încât migranții să aibă un loc de muncă asigurat în momentul sosirii acestora în
țara gazdă. Pe lângă încurajarea recrutării forței de muncă, politica din domeniul migației este
adesea axată și pe alte două mari domenii: prevenirea migrației ilegale și promovarea integrării
migranților în societate.
Imigranții au devenit în ultimele decenii o componentă foarte importantă în dezvoltarea și
creșterea economi că din țările dezvolate ale Uniunii Europene. Parcursul economic al statelor
dezvoltate din UE este susținut în mod direct de fluxul migraționist, lucru pe are îl putem
observa și dacă analizăm forța de muncă națională și stare demografică a unui stat.
Principalul impact al migrației, atât asupra spațiului european, cât și asupra spațiului
internațional este cel demografic, acesta afectând dimensiunea și compoziția populație și în țara
de origine și în țara gazdă. Totodată, migrația este un factor important în creșterea populației,
atenuând unele probleme de îmbătrânire cu care se confruntă statele din spațiul european,
principalele beneficiare fiind Suedia, Elveția, Austria, Germania, Luxemburg și Italia.39
Un alt impact la fel de important este dat de impl icațiile migrațiilor asupra autonomiei și
suveranității statelor națiune. Fluxurile de imigranți ilegali au făcut statele să fie vulnerabile, iar
dacă acestea au o capacitate limitată de a supraveghea frontierele fără intervenție din exterior,
acest lucru duce inevitabil la creșterea acestor mase de oameni. Specialiștii afirmă faptul că
statele nu au fost niciodată capabile să poată ermetiza perfect granițele, însă odată cu secolul al
XIX-lea și cu introducerea controlului la frontiere, acest lucru a putut duce la controlarea
fluxurilor de imigranți ilegali. Cu toate acestea, în timp, până și acest control reușește să devină
greu de învins atunci când cetățenii își doresc să părăsească țara de origine.
Impactul fenomenului migraționist asupra economiilor st atelor din spațiul european este
cea de -a treia dimensiune analizată. Acest fenomen a reușit să aibă un impact pozitiv în ceea ce
privește economia asupra statelor din spațiul european, lucru ce a variat de la o perioadă la alta.
Vorbind în mod ipotetic, a bsența migranților ar fi putut creea probleme pe piața forței de muncă.
Principalii actori ce beneficiază de migrație, cel puțin din punct de vedere economic, sunt statele
gazdă; migranții ajută la combaterea deficitului de forță de muncă, pot deveni antre prenori,
creează noi locuri de muncă, plătesc taxe, impozite și contribuții la asigurările sociale. Chiar
dacă migranții sunt partea cea mai vulnerabilă a unei societăți, tot aceștia aduc un plus

39 D. Held, A. McGrew, D. Goldblatt, J. Perraton, E. R. Lupașcu, A. Ștraub, M. Bordea, A. M. Turcu, op. cit., pp.
353-357

economiilor, lucru ce reiese din veniturile ce le încasează în comparație cu cetățenii statului în
care își desfășoară activitatea.
Europa a cunoscut în cursul anului 2015 un val impresionant de migranți, majoritatea
veniți din Asia și Africa, războiul, teroarea, dictatura, sărăcia și foametea fiind principalii fa ctori
ce au îndrumat populație pentru căutarea bunăstării în spațiul european. Statisticile realizate de
către Eurostat40 arată faptul că în anul 2015 un total de 4,7 milioane de persoane au emigrat în
unul din statele membre ale Uniunii Europene, în timp c e cel puțin 2,8 milioane de emigranți au
fost plecați dintr -un stat membru UE. Aceste statistici nu reprezintă fluxurile migratorii
către/dinspre UE în ansamblu, ci includ si fluxurile între diferite state membre ale uniunii.
Chiar dacă unele state se co nfruntă cu rata șomajului destul de ridicată, cetățenii refuză să
efectueze munci slab calificate sau necalificate și slab plătite, lucru ce duce, pe lângă importarea
specialiștilor și a sute de mii, poate chiar milioane de muncitori necalificați. Scăderea populației
și imbătrânirea acesteia este un alt factor care intervine în acest proces de recrutare a
muncitorilor necalificați. O statistică realizată de Organizația Națiunilor Unite41 arată că, în timp,
nu vor mai exista oameni care să ocupe locurile de m uncă vacante și nu va mai avea cine să
plătească impozitele indispensabile asigurării de sănătate și a pensiilor europenilor. În prezent
există raportul de 3 persoane active la un pensionar, însă acesta nu va mai fi prezent penru mult
timp, lucru pentru ca re Uniunea Europeană este nevoită ca în următorii 30 de ani să importe
anual circa 6 milioane de oameni. Se presupune că în anul 2050 40% din populația Europei va fi
alcătuită din imigranți și aceștia vor atenta la schimbarea identității populației.

Capitolul 2. Politici de migrație și criza refugiaților
Unul din marile motive ce stă la baza apariției politicilor publice este eșecul de piață.
Modelul concurențial idealizat ce produce o alocare de bunuri în așa fel încât nimeni să nu poată

40http://ec.europa.eu/eurostat/statistics -explained/index.php/Migration_and_migrant_population_statistics, accesat la
data de 30.11.2017
41 R. Skeldon, Global Migration: Demographic Aspects and Its Re levance for Development , United Nations
Department of Economic and Social Affairs, No. 2013/6, p. 24

avea mai mult e avantaje fără a crea altora dezavantaje a stat la baza eșecului de piață, iar cele 4
eșecuri de piață general recunoscute – bunurile publice, problemele exterioare, monopolurile
naturale și asimetria informației – au creat baza pentru intervenția adminis trației publice.
Știința politicilor publice a apărut și s -a dezvoltat în ultimele secole, mai exact, după cel
de-al doilea Război Mondial, atât în America de Nord cât și în Europa. Reprezentantul științelor
politice americane, Harold Lasswell a reușit ca prin intermediul unor publicații de specialitate să
integreze analiza de politici publice într -un domeniu ce acesta îl numea "științe de politici
publice ale democrației".42
Sintagmele de "politici publice" sau "analiza politicilor publice" au fost utiliza te cel mai
des odată cu anii '60, în spațiul american, atunci când guvernul a încercat găsirea unor soluții în
ceea ce privește conflictul rasial. În decursul anilor termenul de "politici publice" a primit o serie
întreagă de definiții, cea mai răspândită și simplă fiind cea dată de Thomas Dye (1972) : "ceea ce
guvernele aleg să facă sau să nu facă". 43
Politica publică nu cunoaște o definiție exactă, fiind mai degrabă caracterizată de un set
de trăsături care dau dimensiune și esență conceptului. Cea mai cun oscută și amplă definiție a
conceptului de politică publică a fost dată de către William Dunn, aceasta fiind un set de acțiuni
realizate de o pluritate de actori, publici sau privați, cu intenția de a da răspunsuri la
oportunități, întrebări, nevoi nesatis făcute, demne de intervenția publică .44 Adrian Miroiu,
profesor de șiințe politice, afirmă că o politică publică este o rețea de decizii legate între ele
privind alegerea obiectivelor, a mijloacelor și resurselor alocate pentru atingerea lor in situații
specifice.45
La originea sa, conceptul de politică publică a fost utilizat pentru prima dată de Harold D.
Lasswell (1951) în lucrarea intitulată Handbook of Public Poli cy Analysis. Theory, Politics an
Methods , unul din fondatori ai științelor politice, însă analiza sa a pornit încă din anul 1922,
atunci când un profesor de științe politice de la Universitatea din Chicago a încercat să înțeleagă
activitatea guvernului din prisma teoriei și practicii politice.
De ce avem nevoie de p olitici publice? Prin interm ediul politicilor publice statul intervine
în activitățile economice și sociale, modificând realitatea într -o direcție dorită. Politicile publice

42 A. Mungiu – Pippidi, S. Ioniță , Politici publice. Teorie și practică , Editura Polirom, Bucuresti, 2002, p. 38
43 M. Profiroiu, E. Iorga, Manual de politici publice , Institutul pentru Politici Publice București, 2009, p. 14
44 N. W. Dunn, Public Policy Analysis. An Introduction , First Edition, Pearson Prentice Hall, New Jersey, 2008, p.
138
45A. Miroiu , Introducere în analiza politicilor publice , Editura Paid eia, București, 2001, p. 9

permit intervenția pentru a corecta acțiunile pieței libere și ajută la promovarea unor valori
acceptate socia le. Politicile publice captează, în esență, intențiile guvernului, acesta din urmă nu
poate exista fără o politică. Pentru a guverna trebuie să existe un set de linii directoare, acestea
fiind oferite de politicile publice, care la rândul lor vor permite p ublicului să măsoare realizările
guvernului. Dacă există o politică publică, aceasta poate fi criticată și guvernul poate fi tras la
răspundere pentru că nu -și implementează politicile într -o manieră eficientă.
De ce aven nevoie de migrație? Imigrarea tre buie privită mai degrabă ca o oportunitate
decât o provocare sau o piedică. Dacă e să analizăm situația spațiului european, putem observa
faptul că în Uniunea Europeană există 487 milioane de cetățeni ai spațiului european și 20
milioane ce provin din afar a statelor din Uninea Europeană. Dacă nu ar exista migrație situația în
Uniunea Europeană ar arăta așa: uniunea va pierde 33 de milioane de persoane active (11%); rata
de dependență a vârstinicilor de peste 65 de ani va crește de la 28% la 44%; procentul f orței de
muncă tânără (20 -30 de ani) se va reduce cu 25%, iar procentul persoanelor cu vârsta cuprinsă
între 60 și 70 de ani va crește cu 28%.46
De ce ave m nevoie de politici de migrație? Politicile de migrație sunt unele din cele mai
importante din totalu l politicilor publice, acestea fiind folosite și drept instrumente de reducere a
sărăciei și de promovare a dezoltării. Politicile de migrație reflectă circumstanțele economice,
sociale și politci ale fiecărei țări, iar analizarea îndeaporoape ne poate aju ta să întelegem unde ar
putea exista loc de îmbunătățiri și ne ajută să identificăm exemplele pozitive date de statele ce au
implementat astfel de politici eficient și au avut rezultatele scontate.
Avem nevoie de politici în materie de migrație deoarece p rin intermediul acestora se
poate combate traficul de ființe umane și trecerea ilegale ale frontierei, se poate coopera cu
statele de tranzit și de origine, se poate gestiona fluxul de migranți, se poate ajunge la o
gestionare integrată a frontierelor. Tot odată, aceste politici vin și în ajutorul migranților sau
refugiaților, prin diferitele prgrame implementate, platforme online sau forumuri de discuție.

2.1 Evoluția politicilor de migrație la nivelul Uniunii Europene

46 Is what we hear about migration really true? Questioning eight stereotypes , editat de P . Fargues, publicat de
Institutul Universitar European – Centrul pentru politcile de migrație, Florența, 2014, p. 5

Politicile Unuiunii Europene în ma terie de migrație urmăresc să asigure libera circulație a
persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor în cadrul pieței interne, să adopte legislația din
domeniul justiției și al afacerilor interne și să mențină politicile comune privind comerțul,
agricultura sau dezvolarea regională.47
Europa din perioada postbelică și din perioada post -colonială a avut o mare răspundere în
ceea ce îi privește pe imigranții ce veneau în spațiul europen; fie că veneau cu un contract de
muncă, fie că făceau parte din fostele colonii, aceștia deveneau responsaibilitatea statelor ce îi
găzduia, fiind nevoiți să se supună și să respecte legile statelor în materie de cetățenie și
naționalitate. În contextul actual, granițele libere, libertatea de mișcare și mobilitatea fo rței de
muncă au dus la spațiul perfect pentru un fenomen al migrației ce este văzut atât ca și o
necesitate, cât și ca un factor de risc.
Fenomenul migrației și -a schimbat cursul în ultimii ani, imigranții sau minoritățile
nemaifiind văzuți doar ca imig ranți ce vor fi integrați în comunitatea din statele ce îi găzduiesc.
Aceste schimbări fundamentale din ultimele două decenii au dus la: formarea unor noi modele de
migrație după sfârșitul războiului rece; creșterea tot mai mare a numărului cererilor de az il și a
numărului de refugiați; evluția tehnologiei și a sistemului de transport ce facilitează mobilitatea
persoanelor.
Pentru a găsi o soluție la problematica liberei circulații și a controlului imigrației Uniunea
Europeană a creat un acord, și anume, a cordul Schengen. Acest acord a fost semnat la 14 iunie
1985 de cinci (Belgia, Franța, Germania, Elveția, Luxemburg) dintre cele zece state ale
Comunității Economice Europene de atunci. Principalul obiectiv al acestuia a fost și este crearea
unei frontiere exeterne și a unui set unic de norme pentru controlul frontierei, însă există și
obiective secundare, cum ar fi: crearea și aplicarea unor norme comune privind azilul,
posibilitatea de a expulza infractorii, posibilitatea ca toate posturile de poliție și c onsulate să
acceseze o bază comună ce cuprinde date despre imigranți, refugiați sau infractori. Acordul a fost
completat în anul 1990 de Convenția Schengen ce își propune să elimine controalele de la
frontierele interne și să adopte o politică comună privi nd vizele.
Cu toate acestea, discuțiile despre problema migrației și măsurile ce trebuiesc luate au
continuat, fapt pentru care s -a încercat ajungerea la un cadru comun în legătură cu politica de
migrație. Primul pas făcut în acest sens a fost introducer ea politicii privind migrația în Tratatul

47 https://europa.eu/euro pean -union/about -eu/history_en , accesta la data de 10. 12.2017

de la Amsterdam. Conform tratatului, statele membre au fost de acord să delege anumite atribuții
Parlamentul ui European în diferite domenii, inclusiv în ceea ce privește legiferarea în materie de
imigrație, adoptar ea legilor civile și penale sau adoptarea politicii externe și de securitate
(PESC). Acest tratat reprezintă o primă etapă prin care inițiativele de cooperare de la nivel
european în privința justiției, libertății și securității devin subiect important al legislației
comunitare. Din acest moment putem afirma faptul că eforturile Uniunii Europene dobândesc
rezultate palpabile în cazul politicii imigrației și a azilului.
Următorul pas făcut de comunitatea europeană a avut loc în cadrul reuniunii Consiliului
European din 1999 de la Tampere, în care s -a dezbătut problema crearea unui spațiu de liberă
circulație, securitate și justiție în Uniunea Europeană. În ceea ce privește gestionarea fluxurilor
migratorii, Consiliul European solicită, în strânsă cooperare c u țările de origine și de tranzit,
derularea unor campanii de informare cu privre la posibilitățile reale de imigrare leagală și pentru
prevenirea formelor de trafic de ființe umane; solicită statelor membre adoptarea unei legislații
care prevede sancțiuni severe împotriva infracțiunii de trafic de persoane sau exploatarea
economică a migranților; solicită o cooperare mai strânsă și o asistență tehnică reciprocă între
serviciile de control existente la frontierele statelor membre, cum ar fi programe de schi mburi și
transfer, în special în ceea ce privește frontierele maritime; se subliniază importanșa controlului
efectiv al viitoarelor frontiere externe ale uniunii.48
Ideea unei abordări unitare la nivelul Uniunii Europene în legătură cu politicile de
migrați e a prins contur în cadrul amintit mai sus și a fost consolidată prin Programul de la Haga,
în anul 2004; programul are ca dizerat crearea unui spațiu de libertate, securitate și jusțiție în
interiorul uniunii. Consiliul este cel care adoptă deciziile fina le în materie de migrație, însă
Comisia este cea care oferă o imagine de ansamblu asupra evoluției fenomenului, astfel că, în
anul 2005, această instituție a emis Comunicatul asupra Migrației și Dezvoltării.49
Comisia Europeană consideră că politica europe ană în materie de migrație trebuie gândită
și proiectată ca un parteneriat între statele membre, adoptându -se de această dată Comunicatul
asupra politicii comune în materie de migrație în Europa: principii, acțiuni și instrumente, ce își
propune următoarel e:50 întărirea politicilor UE și ale statelor membre între diferite niveluri ale
guvernării și între diferite domenii, dar și creșterea transparenței prin promovarea consultării

48 http://www.europarl.europa.eu/summits/tam_en.htm, accesat la data de 10.12.2017
49 I. Stoica, op. cit., p. 100
50 Ibidem., p. 100

între actorii relevanți; constituirea unei metodologii comune care să includă d ezvoltarea
modelelor migrației pentru fiecare stat membru și definirea obiectivelor pentru implementarea de
către uniune și state a principiilor comune și a măsurilor; proiectarea unui mecanism de
monitorizare și evaluare care să realizeze o analiză politi că anuală și recomandări din partea
Consiliului European de Primăvară în baza raportului Comisiei privind migrația atât la nivel
european cât și la nivelul statelor membre.
În 2007 Consiliul European a reafimat principiile de la Tampere, declarând că evolu țiile
recente au demonstrat încă o dată nevoia unor progrese rapide în dezvoltarea și aplicarea unei
politici europene comune, capabilă să țină cont de toate aspectele procesului, bazată pe un
parteneriat între statele -sursă și statele de tranzit și integr ată deplin în politica externă a Uniunii
Europene. Dezvoltarea unei astfel de politici a rămas o prioritate fundamentală, în primul rând
pentru a răspunde provocărilor și oportunităților globalizării. Trebuie însă subliniat faptul că
această politică comun ă în materie de migrație vizează doar relațiile cu țările non UE, nu și
dreptul cetățenilor din cadrul uniunii la libera circulație.
Din dorința de a oferi un răspuns eficient și coerent provocărilor și oportunităților legate
de migrație, Comisia European ă a propus zece principii comune pe care să se fundamenteze
evoluțiile viitoare în ceea ce privește politicile de migrație, mecanismele și instrumentele
necesare întăririi acestor politici și îmbunătățirea managementului migrației printr -o cooperare
consol idată între diferite niveluri implicate.51
Aceste zece principii au fost grupate în trei domenii principale ale politicilor UE:
prosperitate, solidaritate și securitate, fiecare dintre acestea cuprinzând o listă de acțiuni concrete
ce trebuie urmate pentru o bună implementare a principiilor. Prosperitate și migrație – cuprinde
trei principii destinate recunoașterii și întăririi contribuției imigrației legale la dezvoltarea socio –
economică a UE, și anume: concordanța desprindelor cu nevoile de pe piața muncii și integrarea,
ca proces esențial al succesului imigrației, având dublu sens, în care sunt implicate atât statele –
gazdă, cât și imigranții. Solidaritatea și migrația – face referire la participarea statelor membre la
împărțirea responsabilităților, dar și la parteneriatele cu statele de origine și cele de tranzit, aceste
principii susținând: trasparența, încrederea și coperarea între state, utilizarea eficientă și corectă a
mijloacelor disponibile și parteneriatele cu statele non UE. Securitatea și migrați a – cuprinde
patru principii ce fac referire la necesitatea ca regulile stabilite în materie de migrație să fie

51 Ibidem , pp. 101 -102

respectate, iar imigrația ilegală să fie abordată într -o manieră eficientă. Aceste principii
urmăresc: o politică a vizelor care servește intere sele Europei, maagementul integrat al frontierei
pentru păstrarea integrității spațiului Schengen fără controlul intern al frontierelor, politici de
repatriere viabile și accelerarea luptei împotriva migrării ilegale și toleranță zero față de traficul
de persoane.
În același comunicat, vicepreședintele Jacques Barrot, comisarul responsabil pentru
libertate, securitate și justiție, a făcut următoarea declarație referitoare imigrare: „ Imigrarea
reprezintă o oportunitate și o provocare pentru Uniunea European ă: dacă este bine gestionată,
aceasta constituie o bogăție pentru societățile și economiile noastre. Într-o Europă fără frontiere
interne, statele membre și UE trebuie să acționeze pe baza unei viziuni comune. Aceasta este o
premisă pentru gestionarea migr ației legale și a integrării, precum și pentru combaterea
imigrării ilegale, protejând în același timp valorile universale precum protecția refugiaților,
respectul pentru demnitatea umană și toleranța .”52
Pentru a continua și completa programele de la Tampe re și de la Haga, Consiliul
European, în anul 2009, prin Programul de la Stockholm – O Europă deschisă și sigură în
serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora , creează o nouă agendă prin care statele sunt
încurajate să consolideze reușitele de până acum și să răspundă noilor provocări cât mai prompt.
O altă politică dinamică și cuprinzătoare privind migrația – Consolidarea, dezvoltarea și punerea
în aplicare a abordării globale privind migrația este ceea ce Consiliul European ce a fost
implimentată odată cu adoptarea programului din 2009.
După cum am amintit și anterior, spațiul de libertate, securitate și justiție al Uniunii
Europene a fost creat pentru a asigura libera circulație a persoanelor și pentru a oferi un n ivel
ridicat de protecție cetățe nilor. De asemenea, include și azilul, imigrația și lupta împotriva
criminalității (terorism, crimă organizată, criminalitate informatică, exploatarea sexuală a
copiilor, treficul de ființe umane, traficul de droguri). Crearea acestui spațiu se bazează pe
programul de la Tampere (1999 -2004), programul de la Haga (2004 -2009) și programul de la
Stockholm (2010 -2014).
Actualul executiv european (2014 -2019) are ca principal obectiv genstionarea la nivel
european a migrației și azilului. Jean -Claude Juncker, pre ședintele Comisiei Europene, atunci
când a preluat mandatul a afirmat că problema migraței și cea a refugiaților vor fi una din cele 10

52 Promovarea politicii comune de imigrare și de azil pentru Europa, IP/08/948, Bruxelles, 17 iunie 2008, p. 2

priorități cuprinse în programul politic al Comisiei Europene și că intenționează elaborarea unei
noi politici necesare în ameliorarea acestei probleme.
Criza migrației din Marea Mediterană a pus accentul pe nevoile imediate, dar a dezvăluit
și multe dintre limitările structurale de care dispune politica în materie de migrație a Uniunii
Europene. Acesta este momentul în ca re Uniunea Europeană recunoaște faptul că este nevoie de
un echilibru în politicile sale privind migrația și transmite cetățenilor un mesaj clar referitor la
faptul că migrația poate fi gestionată mai eficient în mod colectiv.
După cum a fost subliniat de foarte multe ori, o luptă împotriva migrației
neregulamentare, a traficanților de migranți și a persoanelor care introduc ilegal migranți în
spațiul european și asigurarea fronterelor externe ale Europei trebuie asociate cu o politică
comună solidă în dom eniul azilului, precum și cu o nouă politică europeană privind migrația
legală. În mod evident acest lucru necesită o coerență sporită între diferite politici și sectoare,
cum ar fi cooperarea pentru dezvoltare, ocuparea forței de muncă, comerțul, afaceril e interne.
Uniunea Europeană trebuie să continue să ofere protecție celor care au nevoie de aceasta
și trebuie să recunoască faptul că abilitățile necesare unei economii vibrante nu pot fi găsite
întotdeauna în forța de muncă din interiorul Uniunii Europe ne. Mgranții care au fost acceptați în
mod legal de către statele membre nu trebuie să se confrunte cu reticiență și cu obsatacole, ci ar
trebui să li se acord asistență pentru integrarea în noua comuntate.
Noua agendă europeană privind migrația propune p atru direcții de acțiune (patru piloni
pentru o mai bună gestionare a migrației) și anume:53
1. Reducerea stimulentelor pentru migrația ilegală – există multe motivații în spatele
migrației ilegale, iar de cele mai multe ori rezultatul acesteia este dezamăg itor. Cei care trăiesc o
viață clandestină în interiorul Europei au o existență precară și pot deveni ușor pradă exploatării.
Acțiunile cheie ale primului pilon sunt următoarele: abordarea cauzelor cu ajutorul cooperării
pentru dezvoltare și acordării de a sistență umanitară; transformarea migrației într -o chestiune de
bază pentru delegațiile Uniunii Europene; crearea unui plan de acțiune privind introducerea
ilegală de migranți; desfășurarea unor acțiuni pentru ca țările terțe să -și îndeplinească obligațiil e
de readmisie a propriilor resortanți; modificarea și consolidarea bazei juridice.

53Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și
Comitetul Regiunilor, O agendă europeană privind migrația, Bruxelles, 13.5.2015, COM (2015), pp. 8 -20

2. Gestionarea frontierelor – salvarea de vieți omenești și asigurarea frontierelor externe –
acțiunile cheie sunt: consolidarea rolului și a capacității Frontex54; crearea unor standarde pentru
gestionarea frontierelor; consolidarea coordonării a funcțiilor de pază a coastelor; instituirea uni
propuneri în ceea ce privește frontierele ineligente; consolidarea capacității statelor terțe de a -și
gestiona în mod eficient fronti erele.
3. Datoria Europei de a proteja: o politică comună în materie de azil – Uniunea
Europeană are nevoie de un sistem extrem de clar în legătură cu primirea solicitanților de azil; în
anul 2014 s -a înregistrat un record, 600.000 de persoane au solcitat azil. Acțiunile cheie ale
pilonului al treilea sunt: stabilirea unui nou sistem de monitorizare și evaluare a sistemului
comun european de azil; elaborarea de orientări pentru combaterea abuzului din sistemul de azil;
consolidarea dispozițiilor privind pro cedura de azil pentru persoanele care provin de state sigure;
măsuri de promovare a identificării sistematice și a amprentelor digitale.
4. O nouă politică privind migrația legală – Europa concurează cu alte economii pentru a
atrage muncitori cu anumite ab ilități; există anumite sectoare, cum ar fi știința, tehnologia,
ingineria sau asistența medicală în care există neajunsuri și care pot fi acoperite cu ajutorul
mobilitatea forței de muncă. Principalele acțiuni cheie sunt: revizuirea și modernizarea scheme i
cartei albastre; crearea unei platforme de dialog cu partenerii sociali privind migrarea economică;
acțiuni mai puternice legate de migrație și de politicile de dezvoltare; repriotizarea finanțării
politicilor de integrare; transferuri de fonduri mai ief tine, mai rapide și mai sigure.
Agenda se axează, în primul rând, pe oferirea de soluții care îi permit Europei să
avanseze în aceste domenii pe termen scurt și mediu. Inițiativele incluse în agendă au avut o
importanță crucială în elaborarea unei strategi i eficente și echilibrate în demeniul migrației, sens
în care, Comisia Europeană lansează procese paralele de reflecție pentru mai multe domenii, mai
exact finalizarea sistemului european comun de azil, gestionarea comună a granițelor europene și
un nou mo del de migrație legală.
Cele mai importante și mai vizibile măsuri din punct de vedere legislativ luate de către
Uniunea Europeană în materie de migrație și azil au fost prezentate pe larg mai sus, însă acestea
sunt o mică parte din inițiativelor și propu nerilor din anul 1976 și până în zilele noastre, astfel că,

54 Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă – ajută statele membre Uniunii Europene și
statele asociate la spațiul Schengen și gestioneze frontierele externe și contribuie la armonizarea controalelor la
frontierele d e pe teriotoriul Uniunii.

pe scurt, cronologia inițiativelor politicilor multilaterale de la nivel european este următoarea:55
1976 – formarea unui forum pentru combaterea terorismului, radicalismului, extremismului și a
violenței internaționale; 1985 – formarea grupului Schengen – primul organism
intraguvernamental ce a pus în aplicare controalele la frontierele Europei; 1986 – Actul Uniuc
European introduce libera circulație a persoanelor, a capitalului, serviciilor și bun urilor; în
același an, miniștrii statelor membre pun bazele unei reglementări noi privind imigrația și azilul;
1990 – Convenția de la Dublin prin care se instituie un sistem la nivelul uniunii pentru a se
stabili care stat membru va procesa o cerere de azi l, evitând astfel posibilitatea unei procesări
multiple; 1991 – a fost adopat Proiectul privind trecerea frontierelor externe, dar nu a fost
ratificat; 1993 – intră în vigoare Tratatul Uniunii Europene ce este structurat pe trei piloni, iar
problema azilul ui este cuprinsă în pilonul al treilea, titlul VI; 1995 – este aplicată convenția
Schengen; 1997 – Tratatul de la Amsterdam poziționează problema azilului de la pilonul al
treilea la primul pilon; 1998 – planul de acțiune de la Viena prin care se solicită întărirea
eforturilor de combatere a criminalității organizate; 1999 – Summitul de la Tampere; 2000 –
Tratatul de la Nisa și deciziile privind chestiunile legate de azil; 2004 – Consiliul de Justiție și
Afaceri Interne adoptă Principiile Comune de Bază pen tru Politica de Integrare a Imigranților în
UE, care stau la baza viitoarelor politici în materie de migrație .
2.2 Cum și de ce a apărut conceptul de criză a refugiaților
Pentru a putea înțelege conceptul de criza a refugiaților este necesar ca în primul r ând să
răspundem la câteva întrebări de bază ce ne vor ajuta în parcurgerea evoluției acestuia, și anume:
Ce sunt refugiații? Ce sunt solicitanții de azil? și Care este diferența dintre refugiat și migrant?
Conform Parlamentului European și a definițiilor date de acesta un refugiat este o
persoană cu o teamă bine întemeiată de persecuție din motive de rasă, religie, naționalitate,
politică sau apartenență la un anumit grup social și care a fost acceptată și recunoscută în țara
gazdă, iar un solicitant de az il este o persoană care face o cerere oficială de azi l într-o altă țară
deoarece se teme că viața sa este pusă în pericol în țara de origine.56Primele două înrebări ne -au
dat răspunsuri exacte cu ajutorul cărora vor putea face diferența dintre refugiat și s olicitant de

55R. Zetter, D. Griffiths, S. Ferretti, M. Pearl, An assessment of the impact of asylum policies in Europe 1990 -2000,
Home Office Research , Development and Statistics Directorate, June 2003, pp. 10 -11
56http://www.europarl.europa.eu /news/en/headlines/society/20170629STO78630/eu -migrant -crisis -facts -and-
figures, accesta la data de 14.12.2017

azil, însă cea de -a treia întrebare lasă loc de interpretări, fiecare publicist sau instituție ce a
analizat cele două concepte având propria concluzie sau diferențiere.
Între cei doi termeni există o diferență și aceasta este chiar foarte mar e, aceștia având
semnificații diferite. Refugiații sunt acele persoane care fug din calea conflictului sau a
persecuțiilor. Migranții sunt persoane care aleg să se mute din țara de origine din cauza unor
amenințări directe, principalul motiv fiind acela de a-și îmbunătăți nivelul de trai. Pe lângă
definiția dată celor doi termeni mai există și alte caracteristici ce î i diferențiază, și anume:
refugiații nu se pot întoarce în țara de origine în siguranță din diferite motive (război, dezastre
naturale, sărăci e, etc.), pe când migranții se pot întoarce în orice moment, nefiindu -le frică de
ceva anume; statele se preocupă de migranți folosind propriile de legi și procese de imigrație, iar
în cazul refugiaților prin norme speciale pentru refugiați și proceduri de azil ce sunt definite în
legislația națională și în dreptul internațional.
Noțiunea de refugiat a fost total acceptată și a devenit un interes pentru comunitatea
internațională în anii '20. Liga Națiunilor Unite a fost cea care a recționat și care a demar at
adoptarea unor serii de acorduri internaționale. Primul acord de acest gen a fost Convenția din
1951 privind statutul refugiaților; sfârșitul celui de -al doilea Război Mondial și nerezolvarea
probleme lor refugiaților au dus la inițierea unui nou documen t prin care se încearcă redefinirea
statutului juridic al refugiaților. Convenția a fost adoptată la data de 28 iulie 1951, la Geneva și a
intrat în vigoare la data de 21 aprilie 1954. Conform Convenției57 termenul de refugiat se aplică
oricărei persoane ca re în urma unor evenimente petrecute înainte de 1 ianuarie 1951 și unei
temeri bine întemeiate de a fi persecutată datorită rasei, religiei, naționalității, apartenenței la
un anumit grup social sau opiniei politice, se află în afara țării a cărei cetățeni e o are și care nu
poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește să se pună sub protecția acestei țări; sau care,
neavând nici o cetățenie și găsindu -se în afara țării în care avea reședința obișnuita ca urmare a
unor astfel de evenimente, nu poate sau, d atorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă .
Un alt act la fel de important este Protocolul din 1967 privind statutul refugiaților; acesta
a fost deschis aderării la data de 31 ianuarie 1967 și a intrat în vigoare câteva luni mai tărziu, la
data de 4 octombie 1967. Acesta își propune să aplice prevederile cuprinse în Convenția mai sus
menționată, dar fără a ține seamă de data de 1 ianuarie 1951.

57 CONVENȚIE privind statutul refugiaților, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, în Monitorul Oficial nr. 148/17
iul. 1991, Cap. 1 Dispoziții gen erale, Art. 1 Definiția termenului „refugiat”, A. (2)

Cel de -al doilea Război Mondial a produs pe lângă pierderile de vieți omenești și
distrugerea de ter itorii și o nouă criză, o criză a refugiaților. Ultima mare criză a refugiaților a
luat amploare chiar înaintea izbucnirii războiului, atunci când zeci de mii de oameni, în mare
parte evrei, au hotărât părăsirea Germaniei din cauza regimului nazist. Acest proces a continuat
și în timpul războiului, dar și după terminarea acestuia. În anii 1944 – 1945 milioane de oameni
au fugit din calea războiului, cea mai mare acțiune fiind depo rtarea germanilor din zonele
ocupare de Uniunea Sovietică, imediat după termin area războiului. Acest proces de expulzare a
avut loc în două etape, prima etapă a fost reprezentată de evacuarea haotică a populației civile
organizată de către autoritățile germane în diferite părți ale țării; cea de -a doua etapă a fost
reprezentată de d eportarea celor ce au rămas în urma primei etape, în principal în zonele ocupate
de Armata Roșie.58
British Broadcasting Corporation59 a realizat în anul 2002 un scurt istoric a principalelor
crize ale refugia ților de după cel de -al doilea Război Mondial și până în prezent, astfel că avem
următoarele date: evreii au continuat să emigreze și după sfârșitul războiului, majoritatea spre
Palestina, iar în 1947 un număr foarte mare de persoane a încercat să pătrundă în Marea Britanie
pentru a ajunge pe teritoriul palestinian, acest moment fiind considerat unul foarte important în
formarea statul ui Israel; anul 1959 a fost considerat anul refugiaților, Europa fiind considerată un
exportator de refugiai până în acel moment, a devenit brusc un continent gazdă pentru a ceștia,
din cauza campusurilor post -război; izbucnirea războiului arabo -israelian reușește ca până în
anul 1961 să alunge peste un milion de palestinieni către zonele din Egipt, Siria, Liban sau
Iordania; războiul civil din Nigeria (1957 -1970), pe lângă di strugerea teritoriilor și pierderea a
aproximativ 3 milioane de vieți omenești, a pus pe fugă și alte milioane de oameni, majoritatea
dintre ei nereușind să ajungă în locuri sigure și ferite de pericole; la începutul lunii august a
anului 1972, președintel e Ugandei, Idi Amin a dispus expulzarea minorității asitiaice, în număr
de aproximativ 80.000 de persoane, acordându -le 90 de zile pentru a părăsi țara, astfel că 27.000
dintre aceștia au plecat spre Regatul Unit, 23.000 au reușit să primească azil sau cet ățenie în
această regiune, iar mare parte dintre ceilalți au migrat către India.
Războiul afgano -sovietic (1979 -1989), parte a războiu lui civil din aceeași zonă,
marchează primul val de deplasări a refugiaților din Afganistan către Pakistan și Iran; un to tal de

58 R. Zetter, D. Griffiths, S. Ferretti, M. Pearl, op. cit. , p. 4
59http://news.bbc.co.uk/hi/english/static/in_depth/uk/2002/race/short_history_of_immigration.stm#top, accesat la
data de 14.12 .2017

6 milioane de refugiați afgani au fost găzduiți de cele două state, facând din Afganistan cea mai
mare țară producătoare de refugiați din lume. Războiul din Balcani, mai exact din fosta
Iugoslavie, ce a avut loc între 1991 -1999, considerant cel mai puternic conflict de pe continent
după evenimentele din perioada 1939 -1945, a condus la deplasarea a peste 2 milioane de
persoane peste grani țele regiunii.
Războiul din Darfur, Sudan, ce a luat naștere în anul 2003 din dorința grupurilor rebele
ale Mișcăr ii pentru Justiție și Egalitate și ale Armatei de Elierare a Sudanului de a lupta
împotriva guvernului sudanez condus de Omar al -Bashir a dus la fuga din calea conflictului a
peste 65.000 de refuguați către Ciad numai până în luna septembrie a aceluiași an , num ărul
crescând, în prezent ajungând de ordinul milioanelor. Protestele din primăvara anului 2011
împotriva guvernului Assad prin care se cere libertate politică au dus la formarea unui război
civil în Siria; violențele din acest an au impulsionat circa 14.000 de persoane să se refugieze în
Turcia și Liban, iar numărul acestora a crescut de la an la an.
În prezent, o situație fără precedent a luat o întorsătură periculoasă în Marea
Mediteraniană: sute de mii de oameni și -au riscat viața pentru a ajunge î n interiorul granițelor
Uniunii Europene. Migranții și solicitanții de azil au practicat traversarea granițelor Europei de
zeci de ani, însă fenomenul a luat amploare în ultimii ani, în 2015 înregistrându -se cel mai mare
procent de până în prezent. Numărul persoanelor care încearcă traversarea granițelor a fluctuat de
la un an la altul, în funcție de diverși factori, cum ar fi condițiile din țara de origine și cele de
tranzit sau evoluțiile geopolitice și politice din cadrul Uniunii Europene.
Potrivit Agen ției pentru Refugiați din cadrul Organizației Națiunilor Unite datele
statistice în ceea ce privește intrarea în spațiul european a migranțior sunt următoarele: în anul
2014 peste 60 000 de persoane au intrat în perimetrul Uniunii Europene, anul 2015 a tri plat
numărul față de anul precedent, 210 000 de migranți părăsindu -și statele de origine și ajungând
în Europa, iar în anii 2015 (apogeul crizei refugiaților) și 2016 peste 2,3 milioane pe persoane au
încercat să traverseze ilegal granițele. Cele mai recen te statistici făcute de aceeași agenție arată
faptul că în luna ianuarie a anului 2018 peste 5 480 00060 de sirieni sunt refugiați, această cifră
cuprizând atât persoanele din spațiul europen cât și din celelalte state în care s -au refugiat (Egipt,
Irak, Io rdania, Liban, Turcia, Nordul Africii).

60 http://data.unhcr.org/syrianrefugees/regional.php, accesat la data de 14.12.2017

Raportul întocmit de Comisia Europeană, intitulat UE și Criza Refuguaților, publicat în
iulie 2016 ne arată situație ax actă cu care se confruntă în momentul de față spațiul european în
ceea ce privește problema refug iaților. Prima problemă la care Comisia Europeană găsește un
răspuns în raport se referă direct la ce este și ce înseamnă această criză a refugiaților. După cum
am amintit și mai sus, miile de persoane ce au trecut granițele în ultimii ani au facut -o din c auza
unor factori negativi ce le pun viața în pericol în țara natală. Persoanele vulnerabile au sosit în
Europa și au cerut azil, iar pentru că acesta este o formă de protecție internațională acordată
persoanelor care își părăsesc țara de origine, Uniunea Europeană este obligată, atât din punct de
vedere juridic, cât și din punct de vedere moral, să protejeze aceste persoane. Chiar dacă UE este
obligată să ajute aceste persoane, soarta lor stă în mâinile statelor membre, acestea fiind cele ce
examinează cer erile de azil și hotărăsc cine beneficiază de protecție.61
Refugiații și -au riscat viața pentru a putea intra în spațiul european, aceștia plătind sume
uriașe membrilor criminaltății organizate sau traficanților de persoane, intrând ilegal în U niunea
Europ eană. Totodată, sute, chiar mii de persoane și -au pierdut viața încercând să tracă din Turcia
spre Grecia.
2.3 Măsurile luate de Uniunea Europeana în privința crizei refugiaților
De-a lungul istoriei oamenii au migrat dintr -un loc în altul, iar în prezent încearcă să
ajungă pe țărmurile europene, din diferite motive și prin diferite canale. Majoritatea caută căi
legale, dar nu toți reușesc, riscându -și viața pentru a scăpa de opresiune politică, de război și de
sărăcie. În 2015 și 2016 Uniunea Europeană a cunoscut un aflux fără precedent de refugiați și
migranți, peste 1 milion de persoane sosind în spațiul european.
Pentru a face față crizei s -a convenit asupra uni serii de măsuri, printre acestea se numără
încercarea de a se rezolva cauzele principale a le crizei, ajutorul acordat persoanelor care au
nevoie de asistență umanitară, relocarea solicitanților de azil care se află deja pe teritoriul
european sau îmbunătățirea securității din punctele de frontieră.
Uniunea Europenă și -a împărțit toate acțiunil e pe trei direcții62: ce măsuri se iau înafara
Europei? – asistență oferită refugiaților din întreaga lume, stabilirea refugiaților în cadrul UE și
discutarea temei migrației neregulamentare cu statele de tranzit și de origine; ce măsuri se iau la

61 http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/unga/ , accesat la data de 1 4.12.2017
62Comunicare Comună către Parlamentul European și Consiliu, Identificarea de soluții la criza refu giaților din
Europa: rolul acțiunii externe a UE , Bruxelles, 09.09.2015, p. 12

nivelul f rontierelor Europei? – triplarea pazei de coastă pentru a salva vieți și pentru a desființa
rețelele ce fac trafic cu migranți, o gestionare mai bună a frontierelor externe, crearea unor
legături cu Grecia și Italia și identificarea și înregistrarea fiecăr ei sosiri; ce măsuri se iau în
interiorul Europei? – relocara refugiaților către toate statele membre ale Uniunii Europene și
simplificarea și armonizarea prezentului sistem de azil.
Prioritar pentru Uniunea Europeană este salvarea de vieți omenești, lucru pentru care
aceasta a sporit capacitatea de a efectua operațiuni de căutare și de salvare a cetățenilor ce își
riscă viața prin traversarea Mării Mediterane, iar prin triplarea resurselor disponibile a contribuit
la salvarea a peste 400.000 de vieți în 20 15 și 2016. Totodată, prin aplicarea unor măsuri mai
aspre au fost prinși și peste 2.000 de traficanți și contrabandiști.63
Un alt pas important îl reprezeintă semnarea declarației dintre Uniunea Europeană și
Turcia, în martie 2016, prin care se urmărește oprirea fluxului necontrolat de migranți din Marea
Egee. De asemenea, se oferă și modalități legale prin care refugiații să poată pătrunde în spațiul
european. Ca urmare a acestui tratat numărul refugiaților și migranților proveniți din Turcia a
scăzut sem nificativ, de la maxin 10.000 într -o singură zi în luna octombrie a anului 2015 la o
medie de mai puțin de 74 de cetățeni pe zi în luna martie a anului 2016. UE și Turcia au convenit
ca migranții ilegali care sosesc pe insulele grecești din Turcia și care nu solicită azil sau ale căror
cereri de azi nu au fost acceptate pot fi returnați în Turcia. În schimbul fiecărui sirian ce s -a
întors în Turcia din insulele grecești după trecerea ilegală, uniunea se obligă să primească un
sirian din Turcia ce nu a încer cat să treacă granițele în mod fraudulos. Până la data de 21 iulie
2017 au fost reinstalați din Turcia în Europa 7.807 de refugiați sirieni în temeiul acestei
dispoziții.
Pe lângă acordul făcut cu Turcia, UE a ofert sprijin și Greciei și Italiei, prin cre area unor
centre de primire ce vin în ajutorul autorităților din aceste state pentru a gestiona mai bine
fluxurile de refugiați. În acest context au fost trimiși și experți pentru a ajuta la monitorizarea,
identificarea și înregistrarea persoanelor care so sesc și pentru a ajuta la informarea acestora cu
privire la drepturile de a solicita protecție internațională.
O altă acțiune importantă are legătură cu rata de întoarecere a migranților ilegali și fără
drept de ședere în țara mamă. În acest sens statele membre au convenit la aplicarea în mod activ
a regulilor privind returnarea, iar Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de

63 http://publications.europa.eu/webpub/com/factsheets/migration -crisis/en/ , accesta la data de 28.12.2017

Coastă (Frontex) le asistă prin coordonarea zborurilor de întoarcere. Creșterea ratei de întoarcere
a crescut și dato rită unor acorduri încheiate între statele membre UE și statele terțe relevante.
A fost creată și o nouă schemă de relocare a refugiaților din Grecia și Italia către celelalte
state membre. Până în iulie 2017 mai mut de 24 000 de persoane au beneficiat de o relocare – 16
774 provenind din insulele grecești și 2 675 din Italia – în toate statele Uniunii Europene. De
asemenea, se dorește și crearea unor modalități sigure și legale pentru ca solicitanții de azil și
refugiații să poată pătrunde în siguranță în Europa. Un program de relocare, convenit de statele
membre prevede transferarea a 22 500 de persoane din afara frontierelor europene, iar până la
sfârșitul anului 2017 s -a reușit relocarea a aproximativ 16 500 de persoane în 21 de state
membre, proc esul fiind în plină desfășurare și în prezent.
În ceea ce privește resursele financiare investite în combaterea crizei refugiaților, putem
spune că până în iulie 2017 un total de 17,7 miliarde de euro au fost alocați din bugetul Uniunii
Europene pentru a face față acestei crize, în perioada 2015 -2017, această sumă fiind distibuită
astfel: 10,3 miliarde de euro pentru finanțarea planificărilor din afara UE, 2,7 miliarde pentru
ajutor umanitar, 0,6 miliarde de euro pentru Fondul fiduciar pentru Siria (cunosc ut și sub numele
de Fondul MADAD) și 2,4 miliarde de euro pentru Fondul de asistență pentru situații de urgență
pentru Africa.64
Nu trebuie uitate și măsurile luate în ceea ce privește spațiul Schengen. State ca
Germania, Austria, Danemarca sau Norvegia au reintrodus controalele în anumite puncte ale
frontierelor, ca răspuns la numărul mare de migranți. Această măsură temporară poate ține de la
șase luni și până la un an, iar în cazurile excepționale chiar până la trei ani, însă statele membre
sunt îndemnate să evalueze măsurile alternative îainte de a aplica o măsură atât de drastică.
Comisia Europeană consideră sistemul Schengen drept una dintre principalele realizări ale
integrării europene și reamintește statelor membre că impunerea cotroalelor la frontie rele interne
ar trebui să fie o măsură de ultimă instanță.65
Eforturile făcute de către Uniunea Europeană pentru a stopa fluxurile de migrați cu care
se confruntă sunt insuficiente pentru a combate acest fenomen, însă nu inutile, rezultatele
văzându -se în t imp. Situația actuală a migrației, incusiv monitorizarea punerii în aplicare a

64 http://publications.europa.eu/webpub/com/factsheets/migration -crisis/ en/, accesat la data de 2 8.12.2017
65 http://www.bbc.com/news/world -europe -41413303 , accesat la data de 2 8.12.2017

măsurilor deja convenite au fost analizate anul trecut de Consiliul de Jusiție și Afaceri Interne66.
Un prim sfat dat în urma analizei ar fi acela ca toate statele membre să cont inue procedeul de
verificare a persoanelor de la punctele de frontieră și menținerea bazei de date comune. În același
timp, se pune din ce în ce mai mult accent pe o politică comună, chiar presiune, Consiliul de
Jusiție și Afaceri Interne fiind de părere c ă principalul rol în adoptarea unei astfel de politici îl
joacă guvernele din statele membre și nu lipsa de consens de la nivelul Uniunii Europene. Pentru
a se putea ajunge la un numitor comun este nevoie de o abordare integrată, luând în considerare
patru aspecte fundamentale: migrația legală, azilul, integrarea resortanților țărilor terțe și
parteneriatele cu statele din afara UE.
Obiectiv principal al propunerii venite în urma analizei realizate de Consiliul de Jusiție și
Afaceri Interne este crearea unu i front comun la nivelul Uniunii Europene pentru gestionarea
fluxurilor de migranți. Un alt pas ar putea fi și crearea unei autorități europene pentru migrație
care să se ocupe cu gestionarea fluxurilor migratorii într -un mod proactiv, recunoașterea
migran ților nefiind doar o povară pentru sistemul european, ci și un potențial beneficiu pentru
sistemul economic european. În particular, există două lucruri importante ce le -ar putea face o
astfel de autoritate: ar informa cetățenii despre faptul că fluxurile de migrație diminuează
problema îmbătrânirii populației la nivel european, aceasta fiind gravă în foarte multe state
europene și ar începe un proces eficient de evaluare a abilităților și competențelor refugiaților,
lucru ce ar fi necesar pentru imlementar ea politicilor de integrare.67
Pe lângă măsurile luate de Uniunea Europeană și instituțiile sale și recomandările aduse
în urma unor evaluări este important de văzut și ce au făcut unele state membre UE pentru a
ameliora criza refugiaților. Putem da exemplu de bune practici, state ce s -au implicat în mod
direct și activ în această luptă fiind Germania, Finlanda, Suedia sau Ungaria.
Între 2000 și 2005 au fost depuse mai puțin de 100 000 de cereri de azil pe an, iar între
2005 și 2010 această cifră a scăzut la mai puțin de 50 000. Cu toate acestea, în contextul
revoltelor din Orientul Mijlociu, numărul persoanelor care solicită azil în Germania a început să
crească odată cu anul 2011, ajungând la peste 200 000 de cereriri de azil în 2014.

66M. Bordignon, P. Góis, S. Moriconi, Vision Europe — The EU and the Refugee Crisis în Improving the Responses
to the Migration and Refugee Cri sis in Europe, Calouste Gulbenkian Foundation Lisbon, 21 – 22 November 2016,
pp. 89 -90
67D. Vătăman, Migration and refugee crisis: a major challenge for the european union. measures and possible
solutions in the context of year 2016 în Challenges of the Kn owledge Society. Public law, Universitatea Nicolae
Titulesc, București, 2003, pp. 547 -549

În anul 2015, aproape 1,1 milioane de solicitanți de azil au intrat în Germania, dar doar
576,649 au putut să depună o cerere. Foarte multe persoane au așteptat o perioadă de timp lungă
pentru a putea să depună aceste cereri, lucru ce s -a întâmplat datorită faptului că Biroul F ederal
pentru Migrație și Refugiați a fost copleșit de umărul mare de solicitanți.
Având în vedere că, după anul 2015, atunci când numărul de refugiați sosiți în spațiul
european era de nestăpânit, multe state și -au închis granițele în fața acestora, Germ ania a
continuat să -și susțină cu fermitate politica „ușilor deschise”, factorii cheie care explică acestă
determinare fiind următorii:68
– Proiectul personal a lui Merkel – Angela Merkel este în mod clar susținătoarea politicii
germane privind refugiații; înainte de vara anului 2015, politica sa era caracterizată de
pragmatism, iar acum, aceasta a creat o politică deschisă și menită să vină în ajutorul refugiaților.
După unele evenimente din 2015, interacțiunea cu un refugiat palestinian în vârstă de 13 ani din
timpul unei discuții cu studenții din Rostock și vizita unui adăpost de refugiați din orașul
Heidenau, unde doamna cancelar nu a fost primită cu brațele deschise, au dus la o decizie
radicală, și anume la un angajament istoric de a proteja refugiații.
– Prea târziu pentru a reveni? – preocupări pentru problema refugiaților au existat și
înainte de vara anului 2015, însă nu s -au luat măsuri semnificative, cum ar fi creșterea capacității
Biroului Federal pentru Migrație și Refugiați prin procesarea cere rilor de azil într -un timp mai
scurt. Acest lucru a lăsat guvernul german în august 2015 doar cu două opțiuni: menținerea
frontierelor deschise pentru refugiați sau riscul de a se produce o catastrofă umanitară.
– Boom demografic – unele rapoarte internați onale au sugerat că demografia nefavorabilă
a Gemaniei și lipsa forței de muncă din anumite sectoare și regiuni au jucat un rol important în
politica adoptată de cancelarul german. Piața forei de muncă și șomajul scăzut au contribuit la
consolidarea poziți ei germane față de refugiați, în lipsa sprijinului venit din partea altor state
europene. Cu toate acestea, raționamentul din spatele politicii germane a fost mai degrabă unul
umanitar decât unul economic. Puțini refugiați vorbesc limba germană sau engleză , iar mulți
dintre ei nu dispun de calificări profesionale necesare pentru a intra pe piața muncii din
Germania. Integrarea refugiaților pe piața muncii ar necesita investiții semnificative atât din
partea guvernului, cât și din partea sectorului privat, a stfel că, decizia lui Merkel de a sprijini

68M. Mayer, Germany’s Response to the Refugee Situation: Remarkable Leadership or Fait Accompli? în
Newpolitik, publicat de Bertelsmann Stiftung, Germania, 2016, pp. 6 -7

refugiații a fost făcută fără nici o încercare de a aborda lipsa forței de muncă sau de a compensa
schimbările demografice, mai ales că nu este clar cât de mulți refugiați vor să rămână în
Germania pe termen lung.
Guvernul Finlandei69 și-a prezentat atât măsurile interne, cât și pe cele internaționale
privind politica de migrare, obiectivul principal fiind controlul migrației necontrolate din Europa
și îndrumarea refugiaților către rute sigure și legale de a ajunge pe teritoriul Europei, aceste
măsuri fiind indicate pentru țările de origine și de tranzit. Finlanda lucrează la aceste obiective ca
parte a Uniunii Europene și consideră că este impotant să coopereze cu statele din Africa și
Orientul Mijlociu, cu actorii regionali și cu întreaga comunitate internațională. Drepturile
solicitanților de azil și ale refugiaților sunt definite în acordurile internaționale și în
reglementările europene. Acordurile obligă Finlanda și celelalte state membre UE să confere azil
persoanelor care au nevoie de protecție internațonală, astfel cum se prevede și în Convenția de la
Geneva privind statutul refugiaților.
Politicile în materie de migrație suedeze au variat în funcței de perioada istorică și de
anumite particularități, dacă în anii '90 valurile migratoare au fost formate din cetățeni ce
proveneau din fosta Iugoslavie, în anul 2015 aceastea erau formate din persoane din Orientul
Mijlociu și Africa. Suedia se află pe locul al treilea în Uniunea Europeană, după Germania și
Ungaria , în ceea ce privește numărul de refugiați recunoscuți și pe același loc, pentru anul 2015,
în legătură cu numărul de cereri de azil (162 550). Suedia a doptat o politică de migrație
permisivă, aceasta venind în ajutorul refugiaților prin beneficiile aduse . Cei care beneficiază de
statul de refugiat primesc permise de ședere, acestea favorizând găsirea unui loc de muncă prin
intermediul Serviciului Forței de Muncă sau găsire unei locuințe prin intermediul Agenției
Suedeze de Migrație.70
Pe lângă măsurile lu ate sau directivele viitoare, Uniunea Europeană a gândit și impunerea
unor cote obligatorii de migranți, pe care fiecare stat membru ar putea sa le primească. Această
măsură nu a fost bine primită, mai ales de Slovacia, Ungaria, Republica Cehă sau România.
Această măsură a fost luată de Comisia Europeană, în cadrul întâlnirii de la Bruxell din data de
16 martie 2016, cerându -se statele membre să -și mărească promisiunile și să scurteze timpul

69 http://www.formin.finland.fi/public/default.aspx?nodeid=49795&contentlan=2&culture=en -US, accesta la data de
28.01.2017
70https://www.bamf.de/SharedDocs/Anlagen/EN/Publikationen/EMN/SyntheseberichteInform/ZuStudien/emn –
wp66 -inform -unterstuetzung -schutz berechtigte -arbeitsmarkt.pdf?__blob=publicationFile , accesat la data de
30.12.2017

necesar procesării cererilor de azil. În urma trasării schemei de alocare a cotelor de imigranți,
statele ce sunt nevoite să primească cei mai mulți refugiați sunt Franța și Germania (2 375 și
respectiv 3 086 persoane), iar cele cu un număr scăzut sunt Cipru, Malta și Lituania.71
Evenimentele din ultimii ani, creșterea numărului de refugiați din cadrul spațiului
european, sporirea controalelor și aplicarea unor noi directive și legi în materie de migrație ne
duc cu gândul la adevărata problemă cu care se confruntă Uninea Europeană și cât de mult
afectează atât spațiul eu ropean, cât și statele membre.
Anumiți politicieni din Europa Centrală și de Est, printre care și Milos Zeman ,
președintele ceh, susțin că prezenta criză a refugiaților este o „invazie musulmană organizată”72.
Criza refugiaților a alimentat discursul națion alist și eurosceptic, sub pretextul pericolului
terorismului musulman, politicienii naționaliști din Slovacia, Ungaria sau Polonia au declarat că
vor accepta numai pe sirienii creștini și nu -i vor tolera pe cei musulmani pe teritoriul statelor, în
urma apl icării sistemului de relocare a imigranților. Premierul Ungariei, Viktor Orban, a dat
tonul acestor hotărâri spunând că invazia refugiaților nu numai că amenință statele și populația,
dar și rădăcinile creștine ale Europei și că noi, creștinii, putem deven i o minoritate pe continentul
nostru.73
Aceste reacții la adresa crizei refugiaților și a numărului tot mai mare de musulmani
adăpostit de statele membre Uniunii Europene ne aduc câteva semne de întrebare, principala
dilemă fiind aceea că acești doresc mus ulmanizarea Europei, fuga din calea conflictelor și a
războielor nefiind principala cauză pentru care sunt nevoiți să -și părăsească țara de origine.

Capitolul 3. Criza refugiaților din Uniunea Europeană între fuga din calea războiului și
invadați a musu lmană organizată
Din ianuarie 2016 în UE au fost înregistrate peste 615 000 de solicitări de azil. Deși
proiecțiile pentru fluxurile de refugați veniți în spațiul european sunt mai mici decât în 2015,
datele actuale prevăd o creștere alarmantă a sosirilor „ascunse”, ceea ce duce discrepanțe între
numărul de cereri de azi și numărul efectiv de refugiați. Raportul ONU din iunie 2016 a constat

71 http://europa.eu/rapid/press -release_IP -16-829_en.pdf , accesat la data de 30.12.2017
72http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/czechrepublic/12070377/Wave -of-refug ees-to-Europe -an-
organised -invasion -says-Czech -PM.html , accesat la data de 12.01.2018
73 http://www.independent.co.uk/news/world/europe/refugees -muslim -invaders -hungary -viktor -orban -racism –
islamophobia -eu-a8149251.html , accesat la data de 12.01.2018

că un număr record de 65,3 milioane de persoane au fost strămutate în întreaga lume din cauza
conflictelor și a perse cuțiilor doar în anul 2016.74
În martie 2016 Uniunea Europeană a semnat Planul comun de acțiune UE – Turcia, plan
pe care grupurile ce militează pentru drepturile omului îl consideră o încălcare a Convenției
privind refugiații din 1951. În mai 2016 UE a pr opus noi norme privind azilul care ar cere țărilor
membre să accepte și să reinstaleze refugiații sau se vor confrunta cu sancțiuni. Conform
regulilor, statele care se confruntă cu o creștere cu 150% a cererilor de azil în raport cu populația
și cu produsu l intern brut (PIB) ar putea redistribui refugiații către statele ce au solicitări mai
puține. Acest mecanism nu a fost privit cu ochi buni de câtva state membre, mai mult,
amenințând capacitatea uniunii de a gestiona criza refugiaților, Regatul Uniut a vo tat părăsirea
blocului european în iunie 2016, susținătorii votului menționând nivelurile ridicate ale migrației
drept preocuparea principală. În septembrie 2016, în timpul unui discurs, Jean -Claude Juncker,
președintele Uniunii Europene a cerut statelor m embre să -și intensifice implicarea în procesul de
consolidare a păcii în conflictul sirian prin stabilirea unei stategii europene petru Siria.75
Pentru unii aliați europeni fluxul de refugiați reprezintă și preocupări semnificative, cum
ar fi teama tot mai mare de atacuri teroriste sau revolte între refugiați, comunitățile gazdă și
poliție. Având în vedere relația strânsă dintre Statele Unite și multe state europene, un atac sau o
instabilitate bruscă în Uniunea Europeană ar putea necesita un răspuns din pa rtea Statelor
Americane. Statele Unite, în conformitate cu tratatul de apărare al Organizației Tratatului
Atlanticului de Nord sunt responsabile să asiste și să protejeze oricare dintre cele 26 de state
europene din cadrul alianței, inclusiv prin utilizate a forței armate.76
Orientul Mijlociu deține un loc extrem de important pe scena politică internațională
datorită faptului că este sursa multiplelor amenințări (exportul de fundamentalism islamic și
terorism, trafic de droguri sau posibilitatea proliferării armelor de distrugere în masă), acestea
fiind motivul pentru care zona este vazută și ca un principal factor destabilizator în plan politic.
Pe plan intern întâlnim diferite obsatacole ce duc la erodarea păcii și a securității, cum ar fi
integritatea ter itorială cu care se confruntă Irakul , Siria și Afganistanul sau războiul civil ce se
răspândește cu rapiditate și spre alte state (Pakistan și Liban) .

74 http://www.unhcr.org/figures -at-a-glance.html , accesta la data de 12.01.2018
75https://www.cfr.org/interactives/global -conflict -tracker#!/conflict/refugee -crisis -in-the-european -union , accesat la
data de 12.01.2018
76 https://www.nato.int/nato -welcome/index.html , accesat la data de 12.01.2018

Legătura dintre religie și politică a fost, și încă este, mult mai puternică în zona
Orientului Mijlociu decât în cea a Europei. Atunci când primii creștini au fost nevoiți să sufere
persecuții din partea autorităților imperiale romane, adepții religiei islamice se aflau deja într -o
strânsă legătură cu puterea politică. De -a lungul timpul a vehiculat sintagma "Islamul este religie
și stat", și chiar dacă nu a putut fi demonstrată, încă ridică semne de întrebare persoanelor ce
studiază statutul islamului. Această incertitudine vine și din caracterul universalist al șariei
(legislația islamică ce este inspirată din prescrierile Coranului și din Sunna – tradiție inspirată din
povestirile despre viața profetului Muhammed ), ce tinde să reglementeze până la cel mai mic
detaliu toate aspectele vieții cotidiene, dar nu abordează deloc sfera politicului sau modul de
guvernare. Șaria descrie cum ar trebui să fie organizată societatea, dar nu și de către cine, lăsând
astfel deschisă problema conducătorului .77
Islamul este o religie tolerantă, pluralistă și deschisă, o religie ce cuprinde mai bine de un
miliard de oameni d in întreaga lume, inclusiv din comunitățile islamice din ce în ce mai
numeroase din Europa și Statele Unite ale Americii. Este construită pe principiile democratice
ale consultării, al consensului și al judecății independente, acestea fiind elementele și p rocese
specifice instituțiilor deomocrate și guvernării democratice. Islamul se declară și în favoarea
principiilor democratice, iar Coranul spune că societatea islamică este dependentă de "sfaturi
date reciproc prin discuții purtate pe picior de egalitate ".78
3.1 Perspective teoretice ale cercetării
Eforturile occidentalilor din ultimele decenii de a instaura democrația pe teritoriul statelor
ce aparțin Orientului Mijlociu se pare că a fost principalul factor ce a dus la alimentarea și
exacerbarea tensiuni lor dintre Occident și Islam, democrație și Islam. Datorită conflictelor din
regiune unele state au reușit să găsească aliați printre occidentali, astfel că există câteva
democrații sprijinite din afară.79
Organizația internațională neguvernamentală Freedo m House promovează democrația,
drepturile omului și libertatea în lumea, iar în fiecare an aceasta scoate un raport ce ierarhizează
guvernările pe o scară a drepturilor politice de la "libertate deplină" la "lipsit de libertate".

77P. Brusanowski, Religie și stat în Islam. De la teocrația medineză instituită de Muhammad la Frăția musulmană
din perioada interbelică , Ed. Herald, București, 2009, pp. 5 -13
78B. Bhutto, Reconcilierea: Islamul, democrația și Occidentul , Ed. RAO International Publishing Company,
București, 2008, p. 23
79 Ibidem ., pp. 85 -86

Potrivit ultimelor rapoart e, din cele 17 state ale Orientului Mijlociu, doar Israel este considerată o
țară liberă; Bahrainul, Iordania, Kuweitul, Libanul și Yemenul sunt considerate parțial libere, iar
celelalte 11 state sunt considerate a nu fi libere.
Afluxul de refugiați venit din toate colțurile lumii, în special din Orientul Mijlociu –
Siria, Irak, Afganistan, Libia, Yemen – pe continentul european constituie un test atât pentru
instituțiile Uniunii Europene, cât și pentru statele membre.
Înrebarea cu privire la viitorul Uniu nii Europene este valabilă astăzi mai mult ca oricând,
jurnaliștii și experții afirmă că în prezent UE este o structură neclară, lipsită de obiective,
subinată de greșelile politice, de raționamentul economic și de procesul de luare a deciziilor
centrate p e stat, care, de cele mai multe ori nu au ținut cont de consultarea publică. Numeroasele
rapoarte înfăptuite de către jurnaliști din momentul avalanșei de refugiați și până în prezent au
lăsat loc de interpretări sau chiar, au reușit să stărnească reacții din partea unor politicieni sau
chiar a cetățenilor. Pe lângă asta, au existat și unii politicieni care au folosit zvonuri și clișee pe
social media pentru a da sentimentul că „teroriștii musulmani sunt infiltrați printre migranți”,
lucru e a dus din nou l a neliniștea cetățenilor.
Astfel, statele membre ale Uniunii Europene s -au împărțit în două tabere: statele care au
pus bazele comunității europene, Franța și Germania și statele nordice au afirmat că vor proteja
valorile europene și vor fi solidare cu ref ugiații, iar stalele din Europa Centrală și de Est
consideră refugiații inamici principali și acordă ajutor doar în limitele impuse de Uniunea
Europeană.
Având în vedere discuțiile publice amintite și mai sus, precum că criza refugiațiilor este
doar un pa ravan pentru avalanșa de teroriști, statele și cetățenii au început să se teamă de acest
lucru, refuzând multe cereri de azil chiar dacă fac parte din statele care au ratificat Convenția din
1951 și Protocolul din 1967 al Organizației Națiunilor Unite refe ritoare la statutul refugiaților .
Relația dintre teror ism și diversele forme de migrație este una co mplexă. Jamal R. Nassar
afirmă că vede migrația actuală ca pe o îmbinare între globalizare și terorism. În lucrarea
Globalization and Terrorism: The Migrat ion of Dreams and Nightmares autorul palestinian
susține următoarele: globalizarea contribuie la visele celor săraci și oprimați. Visele măresc
decalajul dintre așteptări și realizări. Aceste dif erențe duc la violență. Acest ciclu de visuri și
coșmaruri ca racterizează lumea actuală globalizată. Globalizarea conflictelor violente au dus la
niveluri fără precedent de suferință umană, iar terorismul a constituit o componentă necesară în

astfel de conflicte. În timp ce migrarea viselor provine din cultura și te hnologia globalizată, un
proces diferit numit migrația coșmarurilor este un rezultat direct al violenței și al terorismului
mondial. După cum a arătat și istoria, terorismul imperiilor, precum și puterile regionale au fost
principalele forțe care au condus la acest fenomen. Cei puternici îi terorizează pe cei slabi și aduc
coșmaruri în viețile acestora.80
Care sunt principalele cauze ale migrației forțate? Războiu civil, presiunea
guvernamentală, eșecurile statului sau altceva? Câți dintre cele 63 de milioan e de refugiați și
persoane strămutate au fost condamnate la a fugi de acasă de teroriști? Sunt statele cele mai
grav afectate de terorism și cele care produc fluxuri majore de refugiați? Statele care primesc un
număr mare de refugiați sunt mai expuse atacu rilor teroriste? La aceste întrebări cercetătorul
Alex Schmid încearcă să găsească un răspuns în articolul intitulat Legături între terorism și
migrație , publicat în luna mai a anului 2016.81
Statele susțin un monopol asupra utilizării forței, însă acest mo nopol a fost provocat în
revolte. Cu toate acestea, revoltele, de cele mai multe ori, nu conduc la revoluții pe scară largă,
ci, cel mai des conduc la represiuni puternice ale statului care uneori se aliază cu regimul
terorism. Deși există numeroase inform ații cu privire la actorii nestatali înarmați ce se angajează
în campanii de terorism, terorismul de stat este, de cele mai multe ori, mai important, însă nu
primește suficientă atenție. Este clar faptul că acesta este unul dintre principalii factori ce a dus
la creșterea numărului de migranți și de strămutați.
Deși terorismul sub formă de război neregulat și terorismul de state sunt dificil de
separat, atunci când inamicul este intern și unele forme de violență politică și conflicte armate
sunt ascunse su b anumite etichete (ex: crimă împotriva umanității, încălcarea drepturilor
omului), terorismul de stat devine cauza majoră și poate chiar principală a migrației forțate.
Trasarea unei cauzalități ce conduce la migrație este dificil de stabilit atunci când se implică
simultan cele două forme de terorism, fiind prezenți și alți factori, precum intervenția militară
străină, însă este clar faptul că eșecul unui stat poate fi o cauză atât pentru terorism, cât și petru
migrație.

80J. R. Nassar, Globalization and Terrorism: The Migration of Dreams and Nightmares, 2nd Edition, Rowman &
Littlefield Publishers, USA, 2009, p. 18
81P. A. Schmid, Links between Terrorism and Migration: An Exploration , publicat de International Centre for
Counter Terrorism (ICCT) – The Hague, 2016, pp. 13 -30

După cum am arătat și mai sus, tre cerea masivă a peste jumătate de milion de refugiați în
Europa la sfârșitul anului 2015 a fost cauzată de mai mulți factori, de împingere și de atragere,
printre care și discursul canelarului Angela Merkel din 5 sempembrie 2015. Când UNHCR – Înaltul
Comisa riat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și-a redus contribuția pentru taberele de refugiați
din Liban și Iordania și când speranța pentru o victorie asupra regimului Assad a scăzut, mulți
refugiați sirieni au decis să se îndrepte spre Europa. Dacă statel e membre ale Uniunii Europene
ar fi putut conveni asupra unui sistem echitabil de distribuire a refugiaților, nu s -ar fi ajuns la
nașterea unei crize a refugiaților și la reacții tot mai alarmante din partea oficialilor.
Pentru a analiza din punct de veder e cantitativ situația creată – criza refugiaților drept
paravan pentru invadarea musulmană organizată – este nevoie să analizăm situația din mai
multe state furnizoare de refugiați, și anume Siria, Irak, Afganistan și Yemen, dar și ce schimbări
au avut loc la nivelul Uniunii Europene în urma acestui aflux de refugiați.
3.2 Date și metode de cercetare
Din dorința de a găsi un răspuns la principala dilemă, și anume, dacă criza refugiaților are
la bază fuga din calea războiului sau este o invazie musulmană or ganizată am ales analiza
următoarelor variabile: numărul de refugiați – fiind variabila dependentă a prezentei cercetări și
8 variabile independente, și anume: indexul dezvoltării umane, rata produsului intern brut,
funcționarea guvernului, indexul teroris mului, libertatea civilă, indexul păcii, indexul
democrației și indexul de frailitate statală , datele fiind colectate pentru perioada 200 8 – 2017.
Analizând datele colectate pentru perioada 2008 – 2017 din cele 4 state – Afganistan,
Irak, Siria și Yemen – putem observa faptul că țara cu cel mai mare număr de refugiați este Siria
(5 524 333 în anul 2016), iar Yemen cel mai mic ( 18 396).
Raportul anual furnizat de Vision of Humanity – Global Peace Index/Indexul Păcii Globale
face o clasificare a statelor lum ii pe baza mai multor indicatori, cum ar fi: percepția în legătură cu
criminalitatea, securitate și poliție, intensitatea conflictelor interne/externe, teroarea politică,
decesele cauzate de conflictele interne/externe, etc. Statele ce fac obiectul cercetă rii de față
cunosc cel mai mic scor al indexului păcii, Afganistanul ocupând în ierarhia mondială locul 162
din 163, Irak locul 161, Siria locul 163, iar Yemen locul 159. Europa este în continuare cea mai
pașnică regiune geografică din lume, potrivit inde xului păcii globale , susținând opt din primele 11

locuri ale clasamentului (Islanda, Portugalia, Austria, Danemarca, Cehia, Slovenia, Elveția,
Irlanda).
Rapoartele făcute în ultimii 10 ani de către The Economist Intellgence Unit celor 165 de
state indepen dente și celor 2 teritorii ale globului au împărțit aceste state, în funcție de scorul ce
l-au obținut în urma analizei a cinci categorii (procesul electoral și pluralism, libertate civilă,
funcționarea guvernului, participarea politică și cultura politică ), în patru categorii: "democrații
complete" (scor 10 – 8), "democrații defecte" (scor 7,99 – 6), "democrații hibrid" (scor 5,99 – 4)
și "regimuri autoritare" (scor 3,99 – 0). Democrația globală a scăzut semnificativ în ultimul an,
potrivit ultimului rapor t publicat în anul 2017 sub numele „Cuvânt liber sub atac”, arătându -ne
că, în prezent, în lume există 24 de state ce sunt considerate democrații complete (pe locul întâi
Norvegia, cu un scor de 9,87) , 52 de state ce aparțin democrațiilor defecte, 39 ce su nt
democrații hibrid și 52 ce încă sunt conduse de un regim autoritar (pe ultimul loc Korea de Nord
ce are un scor de 1,08). Din cele 4 state analizate, doar Irakul face parte din categoria statelor cu
regim hibrid, ocupând locul 112 în anul 2017, iar cele lalte trei state fac parte din categoria
statelor cu regim autoritar, Afganstanul ocupând locul 149 în clasament, Yemenul locul 156, iar
Siria penultimul loc, locul 166.
În ceea ce privește situația Europei, raportul analizează partea de vest a regiunii se parat
și partea de est separat. Scorul mediu al Europei de Vest a scăzut ușor pentru al doilea an
consecutiv, de la 8,40 în 2016 la 8,38 în 2017, dar țările europene ocupă șapte din primele zece
locuri din Indicele global al democrației, inclusiv primele t rei locuri. Partea de Vest a Europei are
cel de -al doilea cel mai mare scor regional mediu, dar aceasta se datorează faptului că cuprinde
21 de țări, în comparație cu cele două Americi de Nord. În ciuda ajustării generale descendente,
șapte țări și -au îmbu nătățit scorurile în 2017, inclusiv – în ordine descrescătoare – Islanda,
Danemarca, Olanda, Marea Britanie, Austria, Belgia și Grecia. Pe de cealaltă parte, Europa de Est
a înregistrat, în mod tradițional, scoruri scăzute ale indicel ui democrației. O slab ă cultură politică,
o tranziție haotică, dificultăți în crearea instituțiilor menite să protejeze statul de drept și
corupția persistentă, endemică creează un fundament dificil pentru democrație. În unele țări
populația evită valorile liberale care se desf ășoară în Europa de Vest și favorizează politicile
conservatoare și liderii puternici. În 2017, majoritatea țărilor din regiune (17 din 28) au

înregistrat o deteriorare a scorurilor. Cinci țări au stagnat și doar șase țări și-au îmbunătățit
scorul; s corul mediu regional a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii ani , la 5 ,40 (comparativ cu
5,43 în 2016 și 5 ,76 în 2006, când a fost construit primul indice).
Indicele statelor fragile (FSI), produs de Fondul pentru Pace (FFP), este un instrument
esențial în e vidențierea nu numai a presiunilor normale pe care toate statele le întâmpină, ci și în
identificarea momentului în care aceste presiuni depășesc capacitatea statelor de a e gestiona.
Într-o lume puternic interconectată, presiunile asupra unei stări fragil e pot avea repercusiuni
grave nu numai pentru acest stat și pentru poporul său, ci și pentru vecinii săi și alte state. De la
sfârșitul Războiului Rece, într-o serie de state au izbucnit violența în masă , provocat e de
conflictul intern. Unele dintre aceste crize provin din tensiunile etnice; unele sunt războaie civile;
altele iau forma unor revoluții; iar multe au ca rezultat situații de urgență umanitare complexe ,
cum este și criza refugiaților.
3.3. Rezultate empirice și interpretări
Prima etapă a cercetă rii este cea de descriere sau radiografiere a datelor, prin care
analizăm din punct de vedere cantitativ datele. Cu ajutorul indicatorilor tendinței centrale ( media
aritmetică, mediana și modulul seriei statistice ) aflăm care este media aritmetică, care e ste
mediana , cum putem împărți datele în două părți egale și care este frecvenșa cea mai ridicată în
seria statistică.

Media aritmetică este cea mai importantă măsură a tendinței centrale și se calculează ca
sumă a tuturor valorilor numerice ale unei var iabile dintr -un set împărțită la numărul total de date
din setul respectiv. În urma aplicării acestei formule setului de date am obținut următoarele date:
numărul de refugiați are o medie de 1 271 208 , Afganistanul cunoscând cele mai mari valori ale
aceste i variabile, pe cel de -al doilea loc situându -se Siria, urmată de Irak și Yemen, cea din urmă

având cei mai puțini refugiați din toate cele patru state ; media indexului dezvoltării umane este
de 0, 496, valoare relativ apropiată de indexul întâlnit în Afgan istan și Yemen ; produsul intern
brut cunoaște o medie de 3, 096; funcționarea guvernului cunoaște o medie de 2,856 , fiind
apropiată de media Siriei , toate cele patru state având valori foarte mici comparativ cu statele
dezvoltate din Occident, Afganistanul reușind să capete un indice ce are valoarea mai mică decât
1, lucru ce denotă corupția și slaba funcționare a guvernului din această țară; media indexului
terorismului este de 7,567, lucru ce nu ar trebui să ne surprindă de vreme ce fenomenul terorist
își are originile în această regiune și reușește să influențeze o țară, Irakul, în așa fel încât aceasta
să atingă cota maximă, 10, în anul 201 5 și 2017. Libertatea civilă poate lua valori între 1 și 7, 1
fiind caracterist statelor celor mai libere, iar șapte statelor celor mai puțin libere, astfel că cele 4
state cunosc valori, în mare parte de 6 și 7, Yemen fiind singura care a cunoscut o valoare de 5 în
perioada 2008 – 2012; media acestei variabile este 6. I ndexul păcii poate lua valori între 1 și 5 (1
= foa rte scăzut și 5 = foarte ridicat), iar media întâlnită în cercetare de față este de 3,192 ,
Afganistan, Irak și Yemen cunoscând valori între 3 și 4 în toți cei 10 ani, Siria pierzând contolul
odată cu anul 2013, atunci când indexul scade de la 3 la 2. Media indexului democrației este de
2,796, plasând, în anul 2017, Irakul în categoria statelor cu un regim hirid, iar pe celelalte trei
state în categoria statelor cu regim autoritar. Indexul de fragilitate statală este un indice relativ
nou, acesta cunoscând î n cercetarea de față o medie de 103,66; ț ările care înregistrează scorul
între 90,0 și 120,0 sunt clasificate în categoria " alertă" , țările care au scor între 60,0 și 89,9 sunt
clasificate în categoria "avertizare" , țările care scor între 30.0 și 59.9 sunt clasificate în categoria
"stabil" , țările care cunosc un scor între 0.0 și 29.9 sunt clasificate în categoria" durabilă" , astfel
că statele ce fac obiectul analizei se încadrează în prima categorie, alertă, Afganistan având o
medie de 107,27, Irak 105,62, Siria 97,64 și Yemen 104, 18.
Mediana seriei statistice reprezintă măsura care împarte exact în două șirul ordonat de
date; în cazul nostru mediana ce corespunde valorilor fiecărei variabile ale seriei statistice este:
numărul de refugați = 385 710 ; indexu l dezvoltării umane = 0,49; produsul intern brut = 3,38;
funcționarea guvernului = 0,79; indexul terorismului = 8,17; libertatea civilă = 6; indexul păcii =
3; indexul democrației = 2,77; indexul de fragilitate statală = 105,4.
În ceea ce privește frecven ța în seria numărului de refugiați aici nu regăsim acest
indicator al tendinței centrale, numărul schimbându -se de la an la an. I ndexul dezvoltării umane
are o frecvență de 0, 479 ce este specifică Afganistanului; modulul produsului intern brut este de

1,113, această rată a creșterii economice fiind caracteristică anilor 2014 și 2015 în Afganistan,
stat ce a unoscut o ușoară creștere în următorii ani; funcționarea guvernului are drept frecvență
cea mare 0,79, valoarea fiind specifică pentru Afganistan (2008 -2014) și Irak (2009-2010, 2012 –
2014 ); indexul terorismului are ca frecvență valoarea 9, aceasta fiind cunoscută de Afganistan în
anul 2017 și de Siria în anul 2017; libertatea civilă are o frecvență de 6, fiind caracteristică
tuturor celor patru state; în ceea ce privește indexul păcii valoarea frecventă în baza noastră de
date este de 3, întâlnită în Ira k în anii 2010 – 2013, în Siria în anii 2012 și 2013 și în Yemen în
anii 2010 – 2017; indexul democrației cunoaște o frecvență de 4, fiind caracteristică I rakului în
toți cei 10 ani; indexul de fragilitate statală are drept frecvența cea mai mare 104,8, întâlnită în
Irak pentru anul 2011 și în Yemen pentru anul 2012.
Următorul pas în cercetarea de față este analiza p rincipalilor indicatori care
caracterize ază variabilitatea unei serii față de tendința centrală , și nume : amplitudinea ,
varianța /dispersia, deviația standard și coeficientul de variație. Aceste rezultate ale indicatorilor
variabilității ne ajută să putem corela mai bine datele cercetării și să v edem ce relații există între
variabilele alese.
Amplitudinea sau întinderea domeniului seriei statistice este cel mai simplu indicator de
măsură a împrăștierii datelor, fiind egală cu diferența dintre cea mai mare și cea mai mică
valoare a seriei statistic e și care ia în considerare împrăștierea a 50% dintre date. În urma
aplicării formulei amplitudinii am obținut următoarele rezultate: numărul de refugiați = 5 522
556; indexul dezvoltării umane = 0,1 25; rata produsului intern brut = -3,733 ; funcționarea
guvernului = 2,43; indexul terorismului = 8,4; libertatea civilă = 2; indexul păcii = 2; indexul
democrației = 3; indexul de fragilitate statală = 25,6.
Varianța este o măsură a împrăștierii datelor dintr -o serie statistică față de valoarea
medie. Astfel că, în urma aplicării formulei asupra datelor statistice putem afla dacă valorile unei
serii pot fi mai aglomerate în jurul mediei sau mai dispersate. Numărul de refugiați are o medie
de 1 206 296 și o varianță de 2 313 112, ceea ce înseamnă că datele colecta te în cazul acestei
variabile sunt foarte dispersate, în Yemen am regăsit valori sub 100 000, iar în Afganista valori
ale acestei variabile mult mai mari, acestea depășind 1 000 000 în fiecare an. În ceea ce privește
indexul dezvoltării umane avem o medie de 0,496 și o varianță de 0,034, fiind cea mai mică
valoare a varianței, lucru ce ne duce cu gândul la faptul că indexul dezvoltării umane ar trebui să
fie apropit de media noastră în toate statele, fapt ce se confirmă în cazul Afganistanului, Siriei și

Yemenului, singurului ce se abate este Irakul, acesta cunoscând cea mai mică valoare în anul
2008 (0,643) și cea mai mare în 2012 (0,659). Produsul intern brut cunoaște o medie de 3,096 și
o varianță de 43,858, acest rezultat fiind dat de fluctuația creșteri i economie din cele patru state,
existând ani în care s -a cunoscut valoarea de 21,021 în cazul Afganistanului, dar și valori
negative, -12,715 în cazul Yemenului. Varianța pentru funcționarea guvernului este de 0,546, iar
medi a ese de 2,856 , diferență foar te mare, acest lucru fiind dat de valorile foarte mici întâlnite în
Irak în anii 2008 și 2015 – 2017 (0,07) sau de faptul că Siria a primit în ultimii ani pentru aceasta
variabilă valoarea 0. M edia indexului terorismului este de 7,567 și varianța este de 4 ,878,
diferență destul de mare, ceea ce înseamnă că datele cercetării sunt împrăștiate, lucru datorat de
faptul că seria statistică conține de două ori valoarea 10 (fiind caracteristică Irakului), 11 valori
de peste 9, 10 valori peste 8, 6 valori peste 7, 3 valori peste 6, 3 valori peste 5, o valoare peste 4,
o valoare peste 3, două valori peste 2 și o valoare peste 1, aceste ultime valori fiind caracteristice
statului Yemen. Media 6 corespunde libertății civile, iar deviația este de 0,308 ceea ce înseamnă
că datele sunt împrăștiate. M edia întâlnită în cercetare de față este de 3,192, iar varianță de 0,347
fapt ce ne arată că valorile idexului păcii sunt dispersate, chiar dacă majoritatea valorilor se
învârt în jurul numărului 3. Media indexului democrației este de 2,796, cel mai mare indice fiind
obținut de Irak pentru anul 2017, iar cel mai mic indice fiind obinținut de către Siria în perioada
2015 – 2017; varianța este de 0,775 ceea ce arată faptul că avem o serie de date împrăștiată. În
cazul indexului de fragilitate statală varianța este de 42,528, iar media este de 103,66 .
Cel de -al treilea indicator ce caracterizează variabilitatea unei serii față de tendința
centrală este deviația standard. Deviația standard este cel mai util indicator de variație ce pune în
evidență intervalul valoric în jurul mediei în care s -au distribuit valorile individuale ale
variabilelor studiate. Valorile deviației standard ne ajută să vedem dacă eșantionul este omogen
sau neomogen, acestea plasându -se în intervalui ± o deviaț ie standard față de medie. Deviația
standard a numărului de refugiați este de ± 1 520 788 , a indexului dezvoltării umane de ± 0,184 ,
a ratei produsului intern brut de ± 6,622 , a funcționării guvernului de ± 0,739 , a indexului
terorismului de ± 2,208 , a libertății civile de ± 0,555 , a indexului democrației de ± 0,88, a
indexului păcii de ± 0,589 și a indexului de fragilitate statală de ± 6,597 . Putem observa faptul că
cea mai mică deviație standard o întâlnim în cazul indexului dezvoltării umane , a indexului păcii
și a funcționării guvernului , astfel aceste trei seturi de date statistice sunt omogene, iar cea mai
mare în cazul indexului terorismului, a ratei PIB -ului și a indexului de fragilitate statală , aceste

trei seturi de date fiind neomogene. Celelalte două variabile, libertatea civilă și indexul
democrației, au valori relativ apropiate, în acest caz seturile de date fiind la granița dintre
omogen și neomogen.
Coeficientul de variație este ultima măsură a dispersiei și este o exprimare în cifre
relative a abaterii standard; acesta ia valori în intervalul [0, 100]; dacă valoarea este mai mică de
15% atunci împrăștierea este mică, seria este
mai omogenă și media este mai reprezentativă;
dacă coeficientul de variație este între 15% –
30% împrăștierea este mi jlocie și media este
puțin reprezentativă pentru șirul de date; dacă
valoarea este mai mare decât 30% atunci
împrăștierea este mare, valorile individuale
observate sunt mai eterogene, iar media este
mai puțin reprezentativă. În urma analizei
statistice a c elor 8 variabile independente din
punctul de vedere al coeficientului de variație putem observa următoarele: 6 din cele 8 variabile
au un set de date omogen – indexul dezvoltării uman 0,65%, fucționarea guvernului 2,5%,
indexul terorismului 8,4%, libertate a civilă și indexul păcii 2%, indexul democrației 3%, iar
celelalte variabile, produsul intern brut și indexul de fragilitate statală (33,73% și 25,6 %)
prezintă un grad de împrăștiere ridicat .
Ultima proprietate importantă a unui set de date este simetria distribuție statistice, adică
modul în care sunt distribuite datele. Indicatorii formei de distribuție sunt indicele de simetrie
Skewness și indicele de boltire Kurtosis. Indicele Skewness este folosit în analiza distibuției unei
serii de date statistice pentru a indica deviația distribuției în raport cu distribuția simetrică în
jurul mediei, iar indicele Kurtosis este folosit pentru a indica gradul de aplatizare sau de ascuțire
a distribuției. Pentru a putea ajunge la niște corelații bine definite folosim o histogramă ce ne va
ajuta să prezentăm forma distribuției. Acestea sunt foarte des folosite deoarece oferă o imagine
de ansamblu a setului de date statistice, apartent foarte simplu de citit .
Numărul de refugiați cunoaște o medie de 1 271 208 și o med iană de 385 710, de aici
rezultând că media este mult mai mare decât mediana și că avem o distribuție înclinată spre
dreapta. Histograma ne arată cum a evoluat indicele și faptul că majoritatea valorilor seriei

statistice se încadrează în intervalul 1 428 308 – 2
887 123, mai exact 13 din cele 40 de valori ale
seriei noastre statistice fiind încadrate în acest
interval. Chiar dacă avem cele mai multe date
încadrate în acest interval trebuie luat în
considerare faptul că există valori și mult mai mari,
spre exemplu Siria a reușit în anul 2016 să
„producă” peste 5 000 000 de refugiați ce au fugit
în toate colțurile lumii, în special în spațiul
european; în cazul acestei țări trebuie urmărit
îndeaproape evoluția, dacă în 2008 au existat 15 211 de refugiați siri eni, astăzi numărul a crescut
de cel puțin 360 de ori. Totodată, statul Yemen înregistează cele mai mici valori ale seriei
noastre statistice, cunoscând totuși o evoluție, dacă în 2008 au fost 1 777 refugiație, în 2016
numărul crește până la 18 396. Cu toa te acestea, acest stat este considerat, din punct de vedere
statistic, al treilea din Orientul Mijlociu în ceea ce privește furnizarea de refugiați în Uniunea
Europeană.
Indicele de simetrie este egal cu 1,025 , acesta situându -se în cel de -al doilea interv al [0,
∞], ceea ce înseamnă că avem o asimetrie la dreapta cu o valoare de 0,374 . Coeficientul de
boltire Kurtosis al numărului de refugiați este de 0,294 și se situează în cel de -al doilea interval,
mai mic decât 3, distribuția fiind plati kurtică, mai pla tă decât distribuția normală, având valori
dispersate pe un interval mai mare în jurul mediei. Asimetria la dreapa este explicată, după cum
am arătat și mai sus, de valorile ce se încadrează în intervalul 1 428 308 – 2 887 123, dar și de
faptul că seria no astră statistică cunoaște și 19 valori ale numărului de refugiați mai mic de 1
milion.
Indexul dezvoltării umane cunoaște o medie de 0,497 și o mediană de 0,498 , de aici
rezultând că media este mai mică decât mediana și că avem o distribuție înclinată spr e stânga .
Histograma ne arată cum a evoluat indicele și faptul că majoritatea valorilor seriei statistice se
încadrează în intervalul 0, 40;0,60, iar frecven ța datelor cunoaște o evoluție uniformă, trei din
cele patru state analizate cunoscând o creștere a index ului dezvoltării umane în perioada
analizată, Siria abătându -se de la acest „trend”, indicele scăzând odată cu anul 2013 . Indicele de
simetrie Skewness cunoaște o valoare de -1,878 , plasându -se în primul interval, [ -∞, 0], ceea ce

înseamnă că avem as imetrie la stânga cu o valoare de 0,374 . Valoarea indicelui de boltire este de
3,166 , acesta cunoscând o distribuție leptokurtică , mai ascu țită decât o distibu ție normal ă și
având mai multe valori concentrate în jurul mediei , singura abatere este în cazul Irakului , acesta
cunoascând în toți cei 10 ani analizați valori între 0,643 și 0,659, în ciuda faptului că zona este
într-un conflic și război continuu .
Țările Orientului Mijlociu se încadrează, în funcție de valoarea indexului dezvoltării
umane, în cate goria țărilor cu o dezvoltare umană medie (între 0,50 și 0,79), lucru destul de bun
având în vedere că aceste state nu sunt cunoscute ca fiind foarte dezvoltate și nu au un standard
de viață extrem de ridicat.
Histograma ratei produsului intern brut ne ara tă faptul că distribuția este înclinată spre
stânga, din punct de vedere statistic , media având valoarea de 3, 097, iar mediana este 3,389.
Chiar dacă diferența dintre cele două măsuri ale tendinței centrale nu sunt foarte mari și
distribuția pare a fi sime trică acest lucru nu este posibil și este demonstrat de cei doi indicatori ai
formei de distribuție. Indicele Skewness are o valoare de -0,140 ce se încadrează în primul
interval [ -∞; 0] și cunoaște o asimetrie la stânga de 0,374 . Boltirea dată de indicele Kurtosis ce
are o valoare de 1,354 este lepto kurtică, mai ascuțită decât distribuția normală , având o deviație
de 0,733.

Variabila funcționarea guvernului
cunoaște o medie de 0,901 și o mediană
de 0,79, aceste valori comparate ducând
la o distribuție a da telor seriei înclinate
spre dreapta. Frecvența cea mai mare a
acestui set de date este 12, fiind specifică
valorii de 0,79, valoare obținută de
Afganistan în perioada 2008 – 2014 și
Irak în anii 2009 – 2010 și 2012 – 2015 .
Valoarea maximă a indicelui funcț ionării
guvernului este de 2,5, întâlnită în
Yemen în anul 200 8 și în Siria în 2010 ,
iar cea mai mică o regăsim în Irak, de 0,07 în perioada 2015 – 2017 . Făcând abstract de aceste
două extremității , celelate valori se învârt în jurul mediei. Coeficientul Skewness este egal cu
0,723 , existând o asimetrie la dreapta cu valoarea de 0,374 . Coeficientul de boltire Kurtosis
cunoaște o valoare de -0,293 și o formă plastikurtică, aceasta fiind mai plată decât o distribuție
normală și având valori împrăștiate pe u n
interval mai mare în jurul mediei.
Histograma indexului terorismului ne
arată faptul că avem o distribuție înclinată
spre stânga , media fiind mai mică decât
mediana ( 7,567 < 8,175 ). Irakul a cunoscut ,
în ceea ce privește indexul terorismului , de-a
lungu l anilor doar valori extrem de mari,
ajungând în 20 15 și 201 7 la valoarea
maximă, 10 . Seria noastră statistică cuprinde
21 de valori ale prezentului indice ce se
încadrează între 8,01 și 9,96, acestea fiind specifice Irakului și Afganistanului, dar și Siri ei
pentru ultimii 3 ani, 2015 – 2017, care, în ciuda conflictelor existente în prezent, a dat dovadă de
stat liniștit în materie de terorism, cel puțin în anii 2008 – 2011 când a înregistrat valori între 1,6
și 3,47.

Indicele Skewness cunoaște o valoare de -1,309 și o asimetrie la stânga , iar indicele
Kurtosis are o valoare de 0,992 , ceea ce înseamnă că avem o boltire plastikurtică. Această boltire
ne ajută să ne dăm seam a de faptul că avem cele mai multe valori din seria statistică dispersate în
jurul medi ei. Terorismul în aceste state ce aparțin de Orientul Mijlociu nu este un fenomen
necunoscut, cele mai multe și periculoase grupări provin de pe aceste meleaguri. Nu este de
mirare de ce indexul terorismului are o valoare mai ridicată în zona Orientului de cât în alte zone
din sistemul interna țional.
În ceea ce privește libertatea
civilă , aceasta cunoaște o distribuție
complet simetrică, media fiind egală cu
mediană, ambele înregistrând valoarea 6.
Valorile primite de cele patru state
analizate fac parte din intervalul [5, 7],
Siria având cea mai mare valoare a
acestui indice în perioada 2012 – 2017,
fapt datorat, în mare parte de războiul
civil din acest stat.
Libertatea civilă este foarte
importantă în orice stat de pe globul
pământesc, însă majoritatea s tatelor Orientului Mijlociu trăind după legi scrise de mii de ani nu
dau o importanță extrem de mare acestei libertăți. Rapoartele anuale pregătite de cei de la
Freedom House ne arată faptul că regiunile
din această zonă au fost din totodeauna
considerate regiununi ce nu sunt libere, iar
ultimul raport din anul 2017 ne arată că din
totalul statelor arabe doar 5% au reușit să
treacă pragul de stat ce nu este liber, făcând
acum parte din categoria statelor parțial
libere.
În cazul indexului păcii, histograma
cunoaște o medie de 3, 192 și o mediană de

3, ceea ce înseamnă că avem o distribuție a datelor spre stânga și o asimetrie pozitivă. Putem
observa faptul că valorile seriei statistice se încadrează în intervalul [2,15; 3,81], iar frecvența
cea mai mare este de 2. Valorile
indexului păcii sunt între 1 și 5,
conform www.visionofhumanity.org,
statele analizate în prezentul studiu de
caz având valori medii. Indicele de
simetrie ce este egal cu -0,443, se
încadrează în primul interval [ -∞; 0]
și ne arată că avem o asimetrie la
stânga de 0,374. Indicele de boltire
este egal cu -0,203 ceea ce înseamnă
că avem o boltire platikutică ce are
valori dispersate pe un interval mai
mare în jurul mediei.
Histograma indexului democrației ne arată faptul că avem o distribuți e a datelor înclinată
spre dreapta deoarece media ( 2,796 ) este mai mare decât mediana ( 2,77). Putem observa faptul
că în intervalul [0,0; 2,0] avem cele mai puține valori, acestea fiind reprezentate de indexul Sirie
din perioada 2011 – 2017 , în cel de -al doilea interval, [2,0; 4,0] sunt încadrate cele mai multe
valori din seria noastră statistică , iar valorile ce trec de 4 sunt specifice Irakului, acesta
cunoscând o creștere, dacă în 2008 indexul democrației era 4, în anul 2014 a crescut până la
4,23, dpă c are a pierdut din nou câteva procente, în 2017 fiind 4,09 .
Indicele de simetrie este egal cu -0,159 , acesta situându -se în primul interval [ -∞ ; 0],
ceea ce înseamnă că avem o asimetrie la
stânga cu o valoare de 0,374 . Indicele de
boltire al indexului de mocratic este de –
0,487 și se situează în cel de -al doilea
interval, mai mic decât 3, distribuția fiind
platikurtică, mai plată decât distribuția
normală, având valori dispersate pe un
interval mai mare în jurul mediei. Asimetria

la stânga poate fi explica tă de faptul că indexul democrației din Irak are valori mult mai mari
decât cel din celelalte state analizate, acestea cunoscând valori între 1,34 – 3,12.
Histograma indexului de fragilitate statală ne arată faptul că avem o asimetrie înclinată
spre stânga , cu o medie de 103,67 și o mediană de 105,4, prima fiind mai mică decât a doua.
Putem observa că datele seriei statistice sunt concentrate în trei mari intervale: [ 80; 89],
[90; 99] și [100; 111]; primul interval conține 3 indici, al doilea interval 5, i ar restul valorile sunt
cuprinse în cel de -al treilea interval . Indicele de simetrie cunoaște o valoare de -1,28, având o
simetrie la stânga de 0,374 puncte, iar indicele de boltire are o valoare de 0,947 , ceea ce
înseamnă că distribuția noastră va lua o f ormă plati kurtică ce are valori dispersate pe un interval
mai mare în jurul mediei.
Cea de -a doua parte a cercetării constă în analiza explicației științifice și a identificării
variabilelor independente și a variabilei dependente; variabila dependentă est e considerată drept
efectul, iar variabilele indepentende cauzele unui fenomen. În cazul acestei cercetări variabila
dependentă este numărul de refugiați , acesta fiind influențată de către variabilele independente
(indexul dezvoltării umane, rata produsulu i intern brut, funcționarea guvernului, indexul
terorismului, libertatea civilă, indexul păcii, indexul democrației și indexul de fragilitate statală ).
Pentru a putea vedea relațiile care se stabilesc între variabile folosim următorii indici: covariația,
coeficientul linear Pearson și coeficientul nonparametric Kendall.
Covariația este o măsură a asocierii dintre două variabile și ne arată în ce relații se află
deviațiile variabilei dependente de la medie și deviațiile variabilelelor independente tot de la
medie, iar rezultatele seriei noastre statistice sunt:

NUMĂRUL DE
REFUGIAȚI Indexul dezvoltării umane 0,93
Produsului intern brut 0,85
Funcționarea guvernului 0,48
Indexul terorismului 1
Libertatea civilă 0,23
Indexul păcii 0,69
Indexul dem ocrației 0,58
Index de fragilitate statală 0,93
Tabel 1. Covariația dintre variabila dependentă și variabilele independente
Putem astfel observa faptul că numărul de refugiați împreună cu indexul terorismului
cunosc o corelație c u o valoare egală cu unu, iar împreună cu variabilele celelalte (indexul

dezvoltării umane, rata produsului intern brut, funcționarea guvernului, indexul terorismului,
libertatea civilă, indexul păcii, indexul democrației și indexul de fragilitate statală) cunoaște o
covariație mai mică decât 1, ceea ce înseamnă că relația dintre deviațiile acestor variabile nu se
abat foarte mult de la medie .
Aceste corelații nu sunt suficiente pentru a stabili existența unei relații de cauzalitate sau
că modificarea varia bilelor independente pot provoca modificarea variabilei dependente. Pentru
a se stabili această relație este nevoie de o analiză suplimentară ce ne arată în care dintre cele trei
situații (corelație perfect pozitivă, corelație perfect negativă, nici un fel de corelație) poate fi
încadrată corelația.
Coeficientul de corelație Pearson este folosit pentru a stabili relațiile ce există între
variabile, acesta luând valori între [ -1; +1], valorile ce se aproprie de -1 fiind puternice negative,
cele ce sunt egal e cu 0 cunosc o corelație nulă, iar cele ce se apropie de +1 au o corelație puternic
pozitivă.

Numărul de
refugiați Idexul dezvoltării umane 0,13 Relație slab pozitivă
Rata PIB -ului 0,07 Relație slab pozitivă
Funcționarea Guvernului -0,36 Relație s lab negativă
Indexul Terorismului 0,34 Relație slab pozitivă
Libertatea Civilă 0,44 Relație slab pozitivă
Indexul Păcii -0,32 Relație slab negativă
Indexul Democrației -0,33 Relație slab negativă
Indexul de Fragilitate Statală 0,37 Relație slab p ozitivă
Tabel 1. Coeficientul Pearson
Făcând corelația dintre variabila noastră dependentă, numărul de refugiați și variabilele
independente, putem observa faptul că principalele variabile ce influențează creșterea sau
scăderea num ărului de refugiați sunt libertatea civilă și indexul de fragilitate statală. Pe lângă
aceste 2 variabile, există legături mai slabe și cu evoluța indexului terorismului și indexul
dezvoltării umane, însă nu sunt la fel de importante ca în cazul celor 2 am intite mai sus, iar
indexul păcii și indexul democrații dezvoltă relații negative cu variabila noastră dependentă.
Un alt pas în a stabili realțiile dintre variabile este folosirea coeficientului nonparametric
Kendall. Acest coeficient este folosit pentru a se stabili raporturile dintre perechile concordante
și cele discordante. Ca și în cazul coeficientului Pearson rezultatele corelării variabilei
dependente, numărul de refugiați , cu variabilele independente ne va putea ajuta să vedem ce fel
de relații su nt între acestea și care are o influență mai mare asupra evoluției acesteia.

Numărul de
refugiați Idexul dezvoltării umane 0,051 Relație slab pozitivă
Rata PIB -ului 0,061 Relație slab pozitivă
Funcționarea Guvernului -0,162 Relație slab negativă
Indexul Terorismului 0,147 Relație slab pozitivă
Libertatea Civilă 0,334 Relație slab pozitivă
Indexul Păcii 0,003 Relație slab negativă
Indexul Democrației -0,12 Relație slab negativă
Indexul de Fragilitate Statală 0,203 Relație slab pozitivă
Tabe l 3. Coeficientul nonparametric Kendall
La fel ca și în cazul coeficientului expus mai sus, legăturile pozitive există între număr ul
de refugiați și libertatea civilă și indexul de fragilitate statală.
Ultim ătorul pas al cercetării este ce l de predicție. Pentru a putea ajunge la o predicție, cu
ajutorul celorlalte două etape și cu ajutorul probabilităților, a distribuțiilor sale și a intervalului
de încredere vom putea încheia cercetarea de față. Probabilitatea reprezintă șansa ca un anumit
eveniment să se producă și este reprezentată de un număr ce aparține intervalului [0, 1].
Distribuția pentru probabilitate este lista tuturor rezultatelor numerice posibile ale acelei
variabile, construită în așa fel încât fiecărui rezultat îi este asociată probabilitate a de apariție.
Intervalul de încredere ne ajută să oferim o estimare a variabilelelor din seria statistică. În urma
calculării intervalului de încredere între variabila dependentă și variabilele independente avem
următoarele rezultate:

Numărul de refugia ți
și
indexul dezvoltării umane Frecvența în seria statistică Intervalul de încredere
0,487 [-14 514 939; 17 034 745 ]
0,479 [2 186 347; 3 076 227 ]
0,646 [-10 322 575; 12 126 239 ]
0,648 [-1 745 326; 2 076 535 ]
0,649 [-1 191 800; 2 736 885 ]

Numărul de refugiați
și
funcționarea guvernului Frecvența în seria statistică Intervalul de încredere
0,07 [-1 487 098; 3 142 839 ]
0,36 [- 1 011 672; 4 555 256 ]
0,79 [1 379 163; 2 648 292 ]
1,14 [1 536 262; 3 631 452 ]
2,5 [-95 823; 116 052 ]

Indexul democrației Frecvența în seria statistică Intervalul de încredere
9,33 [1 088 710; 2 380 080 ]

și
indexul terorismului 10 [-1 545 769; 1 809 863 ]

Indexul democrației
și
libertatea civilă Frecvența în seria statistică Intervalul de încreder e
5 [-738 950; 1 686 839 ]
6 [632 881; 1 547 280 ]
7 [564 111; 5 263 362 ]

Indexul democrației
și
indexul păcii Frecvența în seria statistică Intervalul de încredere
2 [-365 582; 7 508 116 ]
3 [25 047; 859 185 ]
3,329 [824 537; 4 648 737 ]
4 [-237 197; 894 926 ]

Indexul democrației
și
indexul democrației Frecvența în seria statistică Intervalul de încredere
1 [-4 034 061; 10 965 779 ]
2,18 [-609; 33 734 ]
2,77 [2 186 347; 3 076 227 ]
4 [367 884; 1 411 782 ]

Numărul de refugiați
și
indexul dezvoltării umane Frecvența în seria statistică Intervalul de încredere
104,8 [-8 342 255; 9 773 157 ]
105,4 [-16 564 557; 19 400 316 ]
107 [-14 211; 16 639 ]
107,9 [1 536 262; 3 631 542 ]
108,2 [-1 678 968; 19 692 702 ]

Intervalurile de încredere (cu un grad de siguranță de 95%) realizate între variabila
dependentă și ce lelalte variabile independente ne arată faptul că cu cât eroarea standard este mai
mare cu atât intervalul poate fi mai mare. Analizei datelor statistice efectuate ne a jută să
observăm faptul că numărul de refugiați în evoluția sa pozitivă este influențat în mod direct de
libertatea civilă și indexul de fragilitate statală . Aceste două variabile independente, prin
creșterea sau descreșterea lor ajută la stabili zarea numă rului de refugiați din cele patru state
analizate , cu cât acestea ar avea valori mai bune, cu atât variabila noastră dependentă va cunoaște
o scădere .

În continuare vom analiza fenomenul de migrație din fiecăr e stat ce aparține Orientului
Mijlociu și care a făcut obiectul cercetării de față pentru a putea să ne dăm seama ce anume a
influențat populația să plece din țara natală și să devină „refugiați”.
Mobilitatea a reprezentat o parte esențială a istoriei afgane. Înregistrările arată că afganii
migrează d e-a lungul secolelor în Republica Islamică Iran și Pakistan. În anii 1850, mii de
gospodarii d in Hazara au migrat în Republica Islamcă Iran pentru a fugi din calea dezastrelor
naturale și alte crize. Între anii 1880 și 1903, alte 15 000 de familii s -au sta bilit la est de
Mashhad, în aceeași republică. Afganistanul a înregistrat pe tot parcursul secolului trecut venituri
mici, iar între anii 1960 și 1970 industrializarea a fost neglijată, locurile de muncă era u tot mai
puține, fapt ce a îndemnat cetățenii să migreze. În prezent82, aproximativ 1,6 milioane de afgani
sunt înregistrați în Pakistan, 840 000 în Republica Islamică Iran, aproximativ 300 000 în
Germania și poate încă pe atâta în celelalte state membre Uniunii Europene. Principalele motiv e
pentru care aceștia doresc să părăsească statul sunt instabilitatea politică (starea de război) și
sărăcia.
Izbucnirea războiului din Golf din 1991 a determinat un număr mare de oameni să
părăsească Irakul în țările vecine. De -a lungul ultimilor 30 de ani au existat u n număr tot mai
mare de refugiați care au fugit din Irak și s -au stabilit în întreaga lume, atingând un număr
maxim în ultimul război. Din 2006, irakienii au fost principala cetățenie care solicită azil în țările
industrializate. Creșterea tensiunilor din Orientul Mijlociu și tratamentul refugiaților irakieni ca
oaspeți temporari în statele arabe au dus la creșterea distanței de călătorie pentru solicitanții
irakieni de azil. Iraqienii s -au refugiat în toate zonele lumii, în statele vecine din Orient, în
Statele Unite ale Americii, în Australia și, bineînțeles, în statele din Uniunea Europeană. Suedia
a înregistrat o creștere a refugiaților din Irak începând cu anul 2007, aceasta acceptând în prezent
mai mult de jumătate din toate cererile de azil din partea irakienilor din Europa.83
Aproximativ 11 milioane de sirieni și -au părăsit locuințele de la izbucnirea războiului
civil din martie 2011. Acum, în al șaselea an de război, 13,5 milioane au nevoie de asistență
umanitară în țară. Cei care au ieșit din conflic t au căutat refugiu în țările vecine sau chiar în Siria,
în zonele neafectate grav de război. Potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru
Refugiați (UNHCR), 4,8 milioane au fugit în Turcia, Liban, Iordania, Egipt și Irak și 6,6

82 Afghanistan Migration Profile , publicat de International Organization for Migration (IOM) Afganistan, 2 014, pp.
30-34
83 https://www.iom.int/news/iraqi -migration -europe -iom-report , accesat la data de 01.02.2018

milioane au fos t strămutate intern în Siria. Între timp, aproximativ un milion au solicitat azil în
Europa. Germania, cu peste 300.000 de aplicații cumulate și Suedia cu 100.000, sunt țările de
prim rang ale UE în ceea ce privește cererile de azil din partea cetățenilor sirieni.84
Situația din Yemen a început să se deterioreze odată cu intensificarea luptelor de la
sfârșitul lunii martie 2015, acestea fiind o continare a războiului civil declanșat în partea de nord
a țării în anul 2004. Aprofundarea nesiguranței și a viole nței au avut un impact major asupra
vieții civile și au declanșat deplasări interne la scară largă și mișcări transfrontaliere ale
populației. Peste 1,5 milioane de persoane au fost nevoite să -și părăsească casele în utimii ani, iar
intensitatea conflictel or din zonă ne duc cu gândul la faptul că, peste 5 ani, Yemenul va deveni
ceea ce era Siria acum cinci ani. O întrebare îi frământă pe cei de la Integrated Regional
Information Networks – IRIN – organizație nonguvernamentală ce se ocupă cu analiza crizelor și
cu furnizarea unor rapoarte periodice – și anume, va deveni Yemenul următoarea țară arabă
furnizoare de refugiați către statele europene? Probabil nu, având în vedere modalitatea greoaie
de a obține viza, însă, faptul că deja câteva sute de mii de cetă țeni au reușit să pătrundă în spațiul
european favorizează venirea unor noi valuri de refugiați.85

84 http://syrianrefugees.eu/ , accesta la data de 01.02.2018
85 http://www.irinnews.org/analysis/2015/09/18 , accesat la data de 01.02.2018

Concluzii
În prezenta lucrare am dorit să scot în evidență evoluția fenomenului de migrație atât la
nivel mondial, cât și la nivelul spațiul ui european, cel din urmă având parte de o atenție aparte
dat fiind faptul că Uniunea Europeană se confruntă, în prezent, cu o criză necontrolată a
refugiaților.
Situația actuală din Orientul Mijlociu este instabilă, conflictele din zonă fiind
interminabil e, fapt ce impulsionează tot mai mulți cetățeni să aleagă o cale de ieșire din zona de
conflict, și anume aleg să se refugieze în toate colțurile lumii. Pentru a arăta dacă prezenta criză a
refugiaților din spațiul european este caracterizată de nevoia cet ățenilor de a părăsi zonele de
conflict sau este doar o dorință de musulmanizare a spațiului european am ales să analizez
situația de fapt din 4 state, Afganistan, Irak, Siria și Yemen. Aceste 4 state sunt considerate, după
cum am amintit și în cuprinsul l ucrării, primele state furnizoare de refugiați ce aparțin de
Orientul Mijlociu.
Prezenta criză a refugiaților nu numai că afectează populația ce alege să fugă din calea
războiului, dar și statele în care aceștia se adăpostesc. Uniunea Europeană, prin legis lația în
vigoare și cu ajutorul politicilor în materie de migrație a încercat încă de la început să țină în frâu
afluxul de refugiați ajunși pe teritoriul Europei, însă nu a dat dovadă de rezultate tocmai pozitive,
lucru ce a determinat multe state membre să refuze acceptul refugiaților pe teritoriul lor.
Totodată, s -a vehiculat și faptul că această criză a refugiațiilor este doar un paravan pentru
introducerea a cât mai mulți musulmani în spațiul european, lucru ce ar putea duce, în timp, la
musulmanizarea zonei și la producerea a tot mai multe acte terorisme în numele Islamului.
Analiza făcută cu ajutorul celor nouă variabile alese la începutul lucrării ne -a ajutat să
obținem relații ce arată care este situația în aceste țări și care pot prezice ce s -ar pu tea întâmpla în
următorii ani. Excluzând Yemenul , care, până în prezent a furnizat cel mai mic număr de
refugiați spațiului european, celelalte state „au făcut o tradiție” în acest sens, populția fiind
împinsă să -și părăsească țara de origine din cauza con flictelor, a sărăciei, a instabilității politice
sau a încălcării dreptului omului. Totuși, nu este exclus ca și acest stat să furnizeze tot mai mulți
refugiați în următorii ani, dat fiind faptul că conflictele din zonă au luat amploare în ultimii ani.

În urma corelațiilor făcute am putut observa că numărul de refugiați este influențat în
mod direct de libertatea civilă și de indexul de fragilitate statală în toate cele 4 state analizate.
Chiar dacă ipotezele de la care am plecat se bazau pe relația strânsă dintre numărul de refugiați și
indexul terorismului sau indexul democrației, acestă relație s -a dovetit a nu fi foarte importantă
după analiza seriei statistice, singurul stat ce primit influențe din partea indexului terorismului
fiind Irakul. Dacă ar fi să analizăm în amănunt legătura dintre aceste variabile putem spune că
situația în ceea ce privește numărul de persoane ce sunt nevoite să plece din aceste state se poate
ameliora doar atunci când statele vor face demersuri pentru a ieși din zona statelor deloc libere,
libertatea civilă fiind o componetă foarte importantă în acest sens și atunci când indicele de
fragilitate statală va cunoaște valori normale, lucru ce nu va fi posibil cât mai curând având în
vedere faptul că aceste state fac parte din categ oria statelor autoriare, mai puțin Irakul, ce a avut
în ultimii ani parte de un regim de guvernare hibrid.
Totodată, și ipoteza precum că prezenta criză a refugiaților din spațiul european este doar
un paravan pentru musulmanizarea Europei nu este confirma tă prin prezenta cercetare. Analiza
stării de fapt din cele 4 state ne arată că acestea au multe lipsuri la nivelul legislației, a bunei
funcționări a guvernului, a respectării dreturilor omului, a sistemului economic, lucru ce a dus,
deseori, împreună cu starea de conflict continuă la dorința și nevoia cetățenilor de a părăsi țara.
Nu putem afirma că printre numărul de refugiați veniți în spațiul european nu se regăsesc și
adepți ai Islamului, însă acest lucru nu poate fi confirmat cu ajutorul unor date st atistice, rămând
doar presupuneri. Dacă această criza va duce la musulmanizarea Europei vom putea observa în
timp, cei trei, patru ani de la declanșarea acesteia neputând să afirme sau infirme acastă ipoteză.
Spațiul european va continua să primească refu giați, în număr mai mare sau mai mic, însă
nu va mai avea parte de haosul creat în primii ani, având în vedere că s -a implicat în deaproape
în această problemă, a semnat acorduri cu unele state furnizoare de refugiați, a încheiat un pact
cu Turcia sau a im pus statelor membre acceptarea unui anumit număr de cereri de azil în funcție
de anumite criteri, cum ar fi populația totală a statului sau produsul intern brut.
În urma analizei asupra statelor putem concluziona prin a spune că monitorizarea și
scăderea n umărului de refugiați din fiecare stat nu este imposibilă, însă este direct influențată de
conflictele existente, guvernarea deficitară sau lipsa de interes a unor instituții. Dacă conflictele
din zonă s -ar aplatiza cu siguranță vom putea observa o scădere a numărului de refugiați, acest

factor fiind primordial în ceea ce privește nevoia cetățenilor de a se refugia în zonele ce nu sunt
cuprinse de conflict.

Bibliografie:
1. Bhutto Benazir , Reconcilierea: Islamul, democrația și Occidentul , Editura RAO
Internat ional Publishing Compa ny, București, 2008;
2. Brusanowski Paul, Religie și stat în Islam. De la teocrația medineză instituită de
Muhammad la Frăția musulmană din perioada interbelică , Editura Herald, București,
2009 ;
3. Constantin Daniela -Luminița , Nicolescu Lum inița, Goschin, Zizi, Perspective europene
de abordare a azilului și migrației , Institutul European din România, București, 2008 ;
4. Crosby Alfred , The Columbian Exchange: Biological and Cultural Consequences of
1492 , Editura ABC -CLIO, 2003 ;
5. Dunn N. William , Public Policy Analysis. An Introduction , First Edition, Pearson
Prentice Hall, New Jersey, 2008 ;
6. Ennaji Moha , New Horizons of Muslim Diaspora in North America and Europe, Editura
Palgrave Macmillan US, 2016 ;
7. Held David, McGrew Anthony, Goldblatt David, Per raton Jonathan, Transformări
globale. Politică, economie și cultură , trad. Lupa Ramona -Elena, Ștraub Adriana, Bordea
Mihaela, Turcu Alina -Maria, Editura Polirom, 2004;
8. Miroiu Adrian , Introducere în analiza politicilor publice , Editura Paideia, București,
2001;
9. Mungiu -Pippidi Alina , Ioniță Sorin , Politici publice. Teorie și practică , Editura Polirom,
Bucuresti, 2002 ;
10. Profiroiu Marius Constantin , E. Iorga, Manual de politici publice , Institutul pentru
Politici Publice București, 2009 ;
11. Nassar R. Jamal , Globali zation and Terrorism: The Migration of Dreams and
Nightmares, 2nd Edition, Rowman & Littlefield Publishers, USA, 2009 ;
12. Rotariu Traian , Migrație , în Dicționar de sociologie , coord. Zamfir Cătălin , Vlăsceanu
Lazăr , Ed. Babel, București, 1998 ;

13. Stoica Ionel , Tentația migrației. Necesitate și oportunitate într -o lume globalizată ,
Editura Militară, București, 2011 ;
14. Toanchină Camelia , Migrația internațională și politicile sociale , Editura Lumen, Iași,
2006 .

Articole și studii de specialitate:
1. Afghanistan Migratio n Profile , publicat de International Organization for Migration
(IOM) Afganistan, 2014 ;
2. Bordignon Massimo , Góis Pedro , Moriconi Simone , Vision Europe — The EU and the
Refugee Crisis în Improving the Responses to the Migration and Refugee Crisis in
Europe, Calouste Gulbenkian Foundation Lisbon, 21 – 22 November 2016 ;
3. Castles Stephen , International Migration at the Beginining of the Twenty -First Century:
Global Trends and Issues publicat în International Social Science Journal , editat de John
Crowley & Sebast ian Ille ;
4. Coste Valeriu , Efectele migrației asupra economiei naționale în Analele Științifice ale
Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Tomul L/LI, Științe Economice,
2004/2005;
5. Philippe Fargues, Is what we hear about migration really true? Questio ning eight
stereotypes , publicat de Institutul Universitar European – Centrul pentru politcile de
migrație, Florența, 2014;
6. Mayer Matthias, Germany’s Response to the Refugee Situation: Remarkable Leadership
or Fait Accompli? în Newpolitik, publicat de Bertelsmann Stiftung, Germania, 2016;
7. Neamtu Ioana Daniela, The impact of international migration on source countries. A cr
8. oss-country analysis , Master thesis, MSc International Economic Consulting, Department
of Economics, Aarhus School of Business and Socia l Sciences, Aarhus University, 2011 ;
9. Schmid P. Alex , Links between Terrorism and Migration: An Exploration , publicat de
International Centre for Counter Terrorism (ICCT) – The Hague, 2016 ;
10. Skeldon Ronald , Global Migration: Demographic Aspects and Its Relev ance for
Development , United Nations Department of Economic and Social Affairs, No. 2013/6 ;

11. Todaro P. Michael , A Model of Labor Migration and Urban Unemployment in Less
Developed Countries în The American Economic Review , Vol. 59, No. 1 (1969), publicat
de American Economic Association ;
12. Vătăman Dan, Migration and refugee crisis: a major challenge for the european union.
measures and possible solutions in the context of year 2016 în Challenges of the
Knowledge Society. Public law, Universitatea Nicolae Titul esc, București, 2003 ;
13. Zetter Roger , Griffiths David , Ferretti Silvia , Pearl Martyn , An assessment of the impact
of asylum policies in Europe 1990 -2000, Home Office Research , Development and
Statistics Directorate, June 2003 .
Acte normative:
1. CONVENȚI E privi nd statutul refugiaților, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951 (publicat ă
în M.Of. nr. 148/17 iul. 1991 );
2. CONVEN ȚIE din 19 iunie 1990 de aplicare a acordului de la Schengen din 14 iunie 1985
privind eliminarea gradual ă a controalelor la frontierele comune, Schengen, 19 iunie 1990
(publicat ă în : BRO ȘURA din 19 iunie 1990 );
3. O politică europeană globală în domeniul migrației. Comunicare a Comisiei către
Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul
Regiunilor din 4 mai 201 1, intitulată „Comunicare privind migrația” [ COM(2011) 248 –
Nepublicată în Jurnalul Oficial].
4. PROTOCOL privind statutul refugiaților, încheiat la New York la 31 ianuarie 1967
(publicat în M.Of. nr. 148/17 iul. 1991 );
5. REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) Nr. 343/2003 din 18 februarie 2003 stabilind
criteriile și mecanismele pentru determinarea statelor membre responsabile pentru
examinarea cererilor depuse într-unul din statele m embre de un cet ățean al unei țări ter țe
(adoptat la Bruxellesels, 18 februarie 2003) ;
Surse online:
1. www.amnesty.org
2. www.bamf.de
3. www.bbc.com
4. www.bbc.co.uk

5. www.cfr.org
6. www.consilium.europa.eu
7. www.data.unhcr.org
8. www.democracyranking.org
9. www.ec.europa.eu
10. www.embraceni.org
11. www.europa.eu
12. www.europarl.europa.eu
13. www.eiu.com
14. www.formin.finland.fi
15. www.freedomhouse.org
16. www.globalcitizen.org
17. www.globalissues.org
18. www.hrw.org
19. www.ifrc.org
20. www.iom.int
21. www. independent.co.uk
22. www.indexmundi.com
23. www.irinnews.org
24. www.nato.int
25. www.papers.ssrn.com
26. www.rand.org
27. www.syrianrefugees.eu
28. www.telegraph.co.uk
29. www.un.org
30. www.unhcr.org
31. www.visionofhumanity.org
32. www.worldbank.org
33. www.world -statistics.org