SPECIALIZAREA PLANIFICARE TERITORIALĂ LUCRARE DE LICENȚĂ TIMIȘOARA 2015 UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE, GEOGRAFIE… [306143]

[anonimizat], GEOGRAFIE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA PLANIFICARE TERITORIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

TIMIȘOARA

2015

[anonimizat], GEOGRAFIE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA PLANIFICARE TERITORIALĂ

STUDIU DE GEOGRAFIE URBANĂ ASUPRA LOCALITĂȚII MĂCIN

TIMIȘOARA

2015

CUPRINS

Cuvânt înainte………………………………………………………………………………………………………….5

Istoric……………………………………………………………………………………………………………………..7

Capitolul I. Localizarea și delimitarea arealului de studiu. Aspecte geografice generale………………………………………………………………………………………………………………..10

Capitolul II. Istoricul și metodologia cercetărilor…………………………………………………..13

2.1. Istoricul cercetărilor…………………………………………………………………………..13

2.2. Metodologia cercetării………………………………………………………………………..15

Capitolul III. Cadrul natural. Aspecte geografice generale……………………………………16

3.1. Hipsometria reliefului și rolul ei în dezvoltarea urbană…………………………..16

3.2. Aspecte climatologice definitorii…………………………………………………………19

3.3. Rețeaua hidrografică și importanța ei pentru orașul Măcin……………………..21

3.4. Elemente biopedogeografice……………………………………………………………….23

Capitolul IV . Potențialul geodemografic……………………………………………………………….26

4.1.Evoluția numărului de locuitori…………………………………………………………….26

4.1.1. Natalitatea, mortalitatea și evoluția sporului natural…………….28

4.1.2. Mișcarea migratorie a populației……………………………………….30

4.1.3. Densitatea populației……………………………………………………….31

4.2. Structura demografică………………………………………………………………………..32

4.2.1. Structupa populației pe sexe……………………………………………..32

4.2.2. Structura populației pe grupe de vârstă………………………………34

4.2.3. Structura etnică……………………………………………………………….36

4.2.4. Structura confesională……………………………………………………..37

4.3. Învățământul……………………………………………………………………………………..38

Capitolul V. Economia locală………………………………………………………………………………..42

5.1. Localizarea activiăților locale……………………………………………………………..42

5.2. Dinamica și structura activităților industriale………………………………………..44

5.3. Sectorul primar. Agricultura………………………………………………………………..47

5.3.1. Nivelul de dotare tehnică………………………………………………….50

5.3.2. Îmbunătățirile funciare…………………………………………………….50

5.3.3. Cultura plantelor……………………………………………………………..50

5.3.4. Creșterea animalelor………………………………………………………..52

5.4. Sectorul secundar………………………………………………………………………………54

5.5. Sectorul terțiar…………………………………………………………………………………..57

5.5.1. Turismul în areal…………………………………………………………….58

Capitolul VI. Dinamica spațiilor construite……………………………………………………………64

6.1. Autorizații de construire……………………………………………………………………..64

6.2. Suprafața utilă……………………………………………………………………………………65

6.3. Categorii de spații funcționale……………………………………………………………..67

6.4. Spații funcționale complexe: portul Măcin…………………………………………….69

Capitolul VII. Dinamica fondului locativ în perioada post-socialistă………………………73

7.1. Evoluția numerică………………………………………………………………………………73

7.2. Numărul mediu de locuitori raportat la fondul locativ…………………………….76

7.3. Suprafața locuibilă……………………………………………………………………………..77

Capitolul VIII. Utilități publice. Evoluția rețelelor de distribuție și consum……………79

8.1. Alimentarea cu apă potabilă………………………………………………………………..79

8.1.1. Producția de apă potabilă…………………………………………………80

8.1.2. Rețeaua de distribuție a apei potabile…………………………………81

8.1.3. Consumul de apă potabilă………………………………………………..82

8.2. Sistemul de canalizare………………………………………………………………………..84

8.2.1. Stația de Eupurare Măcin…………………………………………………84

8.2.2. Rețeaua de canalizare………………………………………………………85

8.3. Alimentarea cu gaze naturale………………………………………………………………86

8.3.1. Rețeaua de alimentare cu gaze naturale……………………………..86

8.3.2. Consumul de gaze naturale………………………………………………87

8.4. Distribuția energiei termice…………………………………………………………………89

Capitolul IX. Spațiile urbane verzi………………………………………………………………………..91

9.1. Parcurile……………………………………………………………………………………………92

9.2. Stadioanele……………………………………………………………………………………….93

9.3. Alte categorii de spații verzi………………………………………………………………..94

Concluzii………………………………………………………………………………………………………………96

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………98

CUVÂNT ÎNAINTE

Fără îndoială, notorietatea orașului Măcin se datorează în special Munților Măcin, care sunt localizați în partea de vest a orașului omonim, dar și brațului Măcin, importantă ramificație dunăreană în România. Cu toate acestea, alegerea temei lucrării de licență nu s-a datorat notorietății de care se bucură Măcinul ci mai ales faptului că micul orășel dobrogean a însemnat, ”acasă” în prima parte a vieții mele, cea a copilăriei. Amintirea orașului de pe malul brațului Măcin, cu străzile lui micuție și deloc sistematizate, mi s-a întipărit în memorie, astfel că în momentul în care am fost nevoită să îmi aleg tema și mai ales arealul de studiu pentru lucrarea de licență, am considerat oportun ca acestea să fie strâns legate de orașul meu natal, Măcin.

Scopul principal pentru care am ales ca temă analiza urbană a orașului Măcin, și mai cu seamă evoluția și dezvoltarea spațiului intravilan, este acela că prezenta lucrare se dorește a fi baza pentru o nouă monografie a orașului Măcin, monografie care să trateze aspecte de actualitate și nu istoria orașului, așa cum este cazul lucrărilor monografice editate până acum și închinate orașului Măcin.

De asemenea, unul din obiectivele lucrării a fost acela de a prezenta și cadrul natural, la o manieră generală, pe baza tehnicilor GIS și a datelor de actualitate. Totodată, lucrarea a dorit să surprindă dezvoltarea orașului atât prin prisma spațiului construit cât și în ceea ce privește infrastructura tehnico-edilitară care cunoaște, de la un an la altul, o dinamică spațială importantă, dictată de dezvoltarea orașului și a populației acestuia.

Doresc în rândurile următoare să mulțumesc instituțiilor și persoanelor care m-au ajutat în tipul cercetării și care mi-au pus la dispoziție date și informații fără de care consider că prezenta lucrare nu ar fi fost posibil de realizat.

În primul rând, aduc mulțumiri Institutului Național de Statistică și Direcției Județente de Statistică Tulcea pentru toate șirurile de date pe care mi le-au furnizat cu privire la situația fondului construit și a infrastructurii tehnico-edilitare din orașul Măcin. De asemenea, mulțumesc instituțiilor amintite pentru indicațiile primite dar și pentru explicațiile pe care mi le-au dat cu privire la unele șiruri de date furnizate.

Aduc calde mulțumiri administrației locale și tuturor angajaților Primăriei Orașului Măcin pentru toate informațiile pe care mi le-au furnizat dar și pentru indicațiile și sfaturile pe care mi le-au dat în cadrul vizitelor pe teren din vara anului 2014 și 2015, în care am reușit să adun un volum mare de informații și date statistice, în special provenite de la administrația locală.

Mulțumesc și angajaților Stației Meteorologice de la Galați pentru datele meteorologice oferite în vederea analizei generale a principalelor aspecte climatologice care caracterizează zona în care se află localizat orașul Măcin. Totodată, mulțumesc pentru indicațiile cu privire la modalitatea de analiză și reprezentare grafică a datelor dar și pentru indicațiile referitoare la analiza și prezentarea acestora.

Am păstrat la final cele mai bune gânduri, coordonatorului acestei lucrări, domnul lector univ. dr. Sebastian Jucu. Îi mulțumesc domnului profesor pentru sfaturile pe care mi le-a dat, pentru indicațiile oferite de-a lungul timpului dar și pentru faptul de a fi fost disponibil în timpul cercetării ori de câte ori am avut nevoie de sprijinul domniei sale. De asemenea, doresc să-i mulțumesc și pentru felul în care m-a făcut să înțeleg anumite aspecte din geografia urbană. Nu ăn ulitmul rând, îi mulțumesc pentru flexibilitatea de care a dat dovadă în realizarea structurii lucrării precum și în conținutul ei.

Nu în ultimul rând, aduc mulțumiri tuturor acelora cu care m-am intersectat în timpul studiului în vederea realizării prezentei lucrări, în special unora din locuitorii orașaului Măcin cu care am discutat diferite aspecte referitoare la mica urbe dobrogeană, și care m-au ajutat să înțeleg aspecte ce poate, ar fi rămas ca un semn de întrebare în subconștientul meu.

ISTORIC

Teritoriul din care face parte Măcinul de astăzi a fost ocupat în mai multe perioade istorice. Institutul de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea, fostul Muzeu “Delta Dunării” a făcut numeroase cercetări de suprafață și atestări documentare culese din izvoarele antice.

Cea mai veche formă de locuire cunoscută datează din epoca bronzului, care din pacăte, descoperirile din această perioadă sunt izolate și reprezintă cateva materiale recuperate în urma distrugerii totale sau parțiale a monumentelor. Este cunoscută o movilă, unde a fost găsit un topor de luptă, fiind alcătuit din diorit , aparținând unui războinic din acea epocă . Movila se află la 200 – 300 de metri sud – est de cetatea Arrubium, dar a fost distrusă în urma unor amenajări edilitare ( Hașoti P. , 1985 , pp 7-11 ) .

În epoca fierului, descoperirea formelor de locuire au fost la Sulucu, între Măcin și Jijila, aflat în teritoriul getic. Aici s-a găsit un tezaur de monede bătute la Histria, datând din secolele V-IV î. Chr. Aceasta atestă faptul că în zonă, comerțul era activ și situația materială era în avantaj datorită poziției geografice ( Ștefan Gh., 1954, p. 36 ) .

Cetatea Arrubium, cu origine celtică, este unul din importantele monumente istorice ale arealului, dar și al României, aflată în partea de sud-vest a orașului. În secolele XVII-XIX, otomanii au costruit pe locul romanilor un element de fortificație, folosit în amenajările defensive, alcătuit din pari groși și lungi bătuți în pământ, legați între ei cu scânduri. Castrul roman se afla în apropierea Dunării, pe brațul Măcin. În anul 1898, P. Polonic a măsurat colțul de vest al cetății, acesta măsurând 45 x 75 metri ( P. Polonic , 1898 ).

Din documentele arheologice reiese caracterul militar și comercial al fortificației. Dintre construcțiile fortăreței, amintim un apeduct, un mormânt subteran cu o cameră centrală și trei laterale ( Moisil C., 1910, p. 48 ) . O dovadă că prin localitate treceau și existau activități militare și comerciale este un miliar, adică un stâlp ce indică kilometrajul, din vremea lui Dioclețian. Alte fragmente descoperite, sunt câteva monede din vremea lui Traian, sau un opaiț cu inscripție grecească, adică o lampă ce luminează cu ajutorul un fitil introdus într-un vas umplut cu ulei sau cu untură ( Iconomu C., 1937 ) .

În urma săpăturilor fundației pentru blocurile din centrul orașului, s-au descoperit obiecte datând din secolele II-III d.Chr., fiind donate apoi Muzeului de Istorie si Arheologie din Tulcea . Una din inscripțiile descoperite datează din vremea lui Septimius Severus, prin anul 202, fiind închinată Iuliei Domna. O altă descoperire publicată de Moisil în anul 1910 reprezintă mai multe obiecte din aur, aparținând unui mormânt din secolul III d. Chr. .

Un document din secolele IV-V d. Chr, apare numele cetății Arrubium, alături de a altor cetăți din Dobrogea. Mai târziu, un geograf italian notează prin secolele VII-VIII d. Chr., după izvoarele și hărțile mai vechi localitățile din Dobrogea, unde apare și numele cetății de Arubion.

Documentele din secolele XIII-XIV sunt sărace, dar se cunoaște faptul că Imperiul Bizantin își intensifica conflictele cu otomanii în acea perioadă . În secolul XV începe administrația Imperiului Otoman. Cu timpul, teritoriul a fost împărțit în mai multe subdiviziuni. Măcinul este menționat pentru prima oară, într-o unitate administrativă al Imperiului Otoman.

În anul 1850, Ion Ionescu de la Brad, menționa faptul că ținutul dobrogean facea parte din pașalîcul de Silistra, cu subdiviziunile Tulcea, Măcin, Babadag, Isaccea, Hîrșova, Silistra. În această perioadă, orașul era ocupat de populație turcă și români. La ocuparea Dobrogei de români, orașul avea 400 de case și o populație de 2000 de locuitori ( I. I. de la Brad, 1850 ).

În anul 1904, M.D. Ionescu consemna :” Deși așezat pe un platou înalt ce domina Dunărea cu 50 de metri, posițiunea lui este frumoasă și sănătoasă, totuși orașul e murdar, rău pavat și rău întreținut, strade strîmte și întortocheate, prăvălii cu învelitori late se prelungesc în stradă, în fine totul are înfățișarea unui oraș oriental. Foarte puțin a progresat de la venirea românilor și , desigur , va rămîne multă vreme în această stare .”

( M. D. Ionescu, 1904 ).

Foto. 1. Școala profesională din Măcin

( www . google . maps . com)

Una din clădirile de la începutul secolului al XX-lea, păstrată până astăzi este construcția actualei Școli Profesionale de pe strada Florilor, nr . 55, fiind trecută în lista monumentelor istorice. Clădirea are o arhitectură inspirată din neoclasic, decorată cu patru coloane ce copiază elemente din stilul doric (vezi Foto.1.) .

Foto. 2. Geamia Mescan Aga ( Kertesz Ema , 2014)

Alte monumente istorice aflate în lista aprobată de Comisia Națională a monumentelor se află clădirea Hanului vechi, de la începutul secolului XX, și Geamia, fiind datată din anul 1860 (Foto.2.) .

CAPITOLUL I. LOCALIZAREA ȘI DELIMITAREA AREALULUI DE STUDIU.

ASPECTE GEOGRAFICE GENERALE

Al doilea centru urban al județului Tulcea din punct de vedere al populației, orașul Măcin se află localizat în partea de nord-vestică a județului, pe malul drept al brațului Borcea, importantă arteră navigabilă a României. Din punct de vedere istoric, Măcinul se află localizat în regiunea istorică Dobrogea, la granița cu Muntenia (fig. 1.1.).

Din punct de vedere al limitelor, în partea de nord-vest, arealul administrativ al orașului Măcin se învecinează cu cel al comunei Smârdan în timp ce în nord și în nord-est limita orașului Măcin este dată de vecinătatea cu arealul administrativ al comunei Jijila.

În partea de est și de sud-est a teritoriului, orașul Măcin se învecinează cu comuna Greci în timp ce în sud, arealul administrativ al Măcinului este vecin cu cel al comunei Carcaliu. În vest, limita arealul administrativ al orașului Măcin este dată de talvegul brațului Borcea, însă din punct de vedere administrativ, Măcinul se învecinează cu comuna Frecăței din județul Brăila.

Din perspectiva suprafeței, analiza GIS a limitelor administrative ale orașului Măcin (furnizate de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară) a scos la iveală faptul că suprafața administrativă a orașului Măcin este de 56.073 km2, valoare pe care o considerăm relevantă și apropiată de realitate. De asemenea, calculele noastre au evidențiat faptul că arealul intravilan al orașului Măcin se întinde pe o arie de 4,542 km2. Pe de altă parte, datele oficiale furnizate de către Institutul Național de Statistică reiese faptul că arealul administrativ al orașului Măcin se întinde pe o suprafață totală de 341 de hectare, ceea ce înseamnă 3,41 km2. În ceea ce privește suprafața construită a orașului, ea este de numai 1,519 km2, după cum a rezultat din analiza GIS a imaginilor satelitare.

Remarcăm în reprezentarea cartografică din figura 1.2. faptul că zona intravilană a orașului Măcin se află în partea central-vestică a arealului administrativ al orașului. De asemenea, se mai remarcă faptul că spațiul construit ocupă aproape întreaga suprafață intravilană a orașului. Calculele noastre arată că suprafața construită reprezintă 33,4% din întreaga suprafață intravilană (fig. 1.2.)

Fig. 1.2. Limita arealului administrativ al orașului Măcin precum și suprafața intravilană și cea construită

(Sursa: prelucrarea imaginilor satelitare și a hărților topografice cu scara de 1:25.000)

Din punct de vedere demografic, datele oficiale furnizate de către Institutul Național de Statistică arată că la 1 ianuarie 2015 populația totală a orașului Măcin era de 11.239 locuitori, fiind a doua unitate administrativ-teritorială din perspectiva numărului de locuitori din județul Tulcea, după municipiul Tulcea, care avea la acea dată 90.462 de locuitori.

În contextul în care populația județului Tulcea era în 1 ianuarie 2015 de 246.309 locuitori rezultă că orașul Măcin deținea 4,56% din populația totală a județului. În ceea ce privește populația urabă a județului Tulcea, aceasta era de 121.932 de persoane, gradul de urbanizare fiind deci de 49,5%. Punctăm faptul că în orașul Măcin trăia la 1 ianuarie 2015 9,21% din totalul populației urbane a județului Tulcea.

Albotă (1987) notează că orașul Măcin este unul dintre cele mai importante centre urbane din zona Măcinului, urbea putând deveni cel mai important punct de plecare pentru turiștii care dorescă să viziteze Munții Măcin și să se bucure de peisajele din Dobrogea de Nord. Autorul amintit mai punctează faptul că Măcinul este unul din porturile cele mai importante ale județului Tulcea la Dunăre, alături de rețedința județului și de comuna Isaccea și orașul Sulina.

CAPITOLUL II.

ISTORICUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

Al doilea capitol al prezentului demers științific își propune să prezinte în linii generale principalele lucrări și resurse bibliografice utilizate în cercetarea temei abordate precum și principalele metode de cercetare folosite în vederea obținerii unor rezultate care să susțină demersul științific prezent.

2.1. Istoricul cercetărilor

Din perspectiva istoricului cercetărilor, cea mai mare parte a lucrărilor utilizate în prezentul studiu amintesc numai de aspecte generale referitoare la orașul Măcin sau la Munții Măcin, puține fiind lucrările care tratează mai multe aspecte caracteristice micului oraș doborgean.

Cetatea din Măcin este amintită, alături de cea din Dealurile Tulcei ca fiind una dintre cele mai vechi cetăți din Dobrogea, în volumul Noua geografie a Patriei (1964). În volumul amintit, regăsim informații privind fundamentul geologic al Munților Măcin: ”O dată cu orogenul hercinic, din adîncurile pămîntului, sînt împinse spre suprafață mase enorme de roci vulcanice, mai ales granitice, așa cum sînt, de pildă, cele din Munții Măcinului, rămășițe bine păstrate, ale impunătorului lanț hercinic, și totuși umilă rădăcină muntoasă , tocită de vremuri, ale cărei inălțimi de-abia indrăznesc să depășească, in cîteva puncte, 400 m” (Noua geografie a Patriei, 1964, pag. 57-58). De asemenea, volumul prezintă și o serie de informații climatologice referitoare la zona Dobrogei și a Munților Măcin: ” … în Dobrogea, cu excepția Munților Măcinului, unde precipitațiile trec de 500 mm anual, valorile anuale se reduc treptat, spre est, sub 400 mm și chiar sub 300 mm, astfel că Dobrogea devine regiunea cea mai secetoasă a țării.” (pag. 71).

Giurescu (1976) își apleacă atenția asupra fondului forestier din România prezentând și situația pădurilor din regiunea Dobrogea și deci și din partea Măcinului. Autorul amintește de materiale cartografice din anul 1835 și care reprezintă și pădurile. Autorul amintește faptul că una dintre cele mai importante păduri este cea din nordul Dobrogei, pădure cunoscută și sub denumirea de Codru, care se compune din două masive, aproximativ de aceeași mărime, despărțite prin pâraiele Taița și Lozova și prin drumul care leagă Babadagul cu Măcinul trecând prin Cerna și Greci.

Mureșanu (1980) realizează prima monografie a orașului Măcin (foto. 2.1., stânga), autorul prezentând într-o manieră detaliată situația economică și socială a orașului în cea de-a doua jumătate a perioadei comuniste. Deși datele prezentate sunt deosebit de detaliate, unele dintre acestea pot fi puse sub semnul întrebării în contextul în care volumul a apărut spre sfârșitul perioadei socialiste, atunci când cenzura era deosebit de ridicată iar faptele și mai ales datele și informațiile cu privire – spre exemplu – la producția economică și agricolă erau deseori cu mult mai mari decât realitatea. Există însă în volumul amintit și date ce pot fi considerate veridice, așa cum este cazul structurii personalului ce activează în unitățile sanitare sau cele din învățământ din oraș precum și informațiile care prezintă situația fondului locativ din urbea tulceană.

Foto. 2.1. Volume dedicate orașului Măcin scrise de profesorul Nicola Mureșanu în anii 1980 și 1999

(Foto: Kertesz, 2014)

Mureșanu (1999) face o prezentare istorică a orașului Măcin (foto. 2.1., dreapta), autorul punând accent pe analiza datelor furnizate de vechile recensăminte care au avut loc în secolul al XX-lea precum și pe o serie de informații și date culese din Arhivele Județene din Tulcea și nu numai. Același autor editează în anul 2002 un alt volum dedicat orașului Măcin și în care prezintă pe larg istoria orașului dar și a zonei de nord a Dobrogei, accentul punându-se pe importanța pe care Măcinul a avut-o de-a lungul secolelor atât din punct de vedere defensiv cât și din punct de vedere al transportului pe Dunăre.

2.2. Metodologia cercetărilor

În cadrul prezentului studiu au fost abordate mai multe metode de cercetare în vederea colectării de informații și date precum și pentru realizarea studiului în sine. Una dintre cele mai importante metode a fost cea a observației și analizei la fața locului, această metodă presupunând vizite pe teren efectuate în primăvara anului 2014 și în vara anului 2015. În cadrul acestor vizite pe teren, în afara informațiilor culese de la diferite instituții publice și persoane care au avut diferite cunoștințe referitoare la orașul Măcin, au mai fost realizate și o serie de fotografii, parte din acestea fiind inserate în textul de față pentru a ilustra subiectele abordate.

Deloc de neglijat amintim metodele matematice, acestea fiind deosebit de utile în cadrul analizei diferitelor șiruri de date pe care le-am prezentat în cadrul demersului nostru științific. Cu ajutorul programului Microsoft Excel 2013 a fost realizată o importantă bază de date care cuprinde atât înformații referitoare la fondul locativ și construit al orașului Măcin cât și informații despre rețelele edilitare și consumul de utilități publice. Totodată, programul amintit a fost util în prezentarea grafică a acestor informații, în vederea realizării unei analize cât mai sugestive a indicatorilor abordați.

Metoda cartografică a fost utilizată în realizarea hărților care însoțesc prezentul studiu și care îi conferă o calitate mai ridicată. Materialele cartografice au fost realizate cu ajutorul programului ArcGIS 9.3. iar shapefile-urile utilizate provin din digitizarea pe imagini satelitare sau pe Hărțile Topografice Militare cu scara de 150.000 realizate de către Direcția Topografică Militară. S-a optat pentru digitizarea brațului Măcin, a zonelor construite sau a rețelei de canale de irigații din arealul de studiu, pentru obținerea unor informații mai amănunțite referitoare la aceste aspecte. Subliniem și importanța modelului numeric al terenului cu rezoluția de 30 de metri și care a fost utilizat în analiza hipsometriei din arealul administratic al orașului Măcin.

Alte programe utilizate în cadrul prezentului demers științific sunt Microsoft Word 2013, pentru tehnoredactarea studiului, Google Earth și Google Earth Pro pentru calcularea diferitelor lungimi și suprafețe studiate sau Quantum GIS pentru digitizarea unor hărțti topografice militare.

CAPITOLUL III. CADRUL NATURAL.

ASPECTE GEOGRAFICE GENERALE

Fără a insista asupra componentelor cadrului natural, capitolul de față își propune să realizeze o analiză generală a cadrului natural din zona orașului Măcin, prezentându-se caracteristicile relevante ale acestuia. Se are în vedere analiza hipsometriei zonei prin prelucrarea GIS a modelului numeric al terenului cu rezoluția de 30 de meteri, prezentarea climatică a zonei evidențiindu-se temperatura, precipitațiile și vânturile, la care se adaugă rețeaua hidrografică și elementele biopedogeografice ale zonei.

În contextul în care zona despre care vorbim este una restrânsă, resursele bibliografice de care dispunem sunt puțin numeroase, motiv pentru care în analiza noastră ne bazăm pe rezultate obținute în urma unor analize GIS, pe date furnizate de către Stația Meteorologică Galați, aceasta fiind reprezentativă și pentru zona Măcin, precum și pe informații provenite de pe diferite materiale cartografice și, într-o mai mică măsură, pe cele extrase din diferite surse bibliografice.

3.1. Hipsometria reliefului și rolul ei în dezvoltarea urbană

Analiza GIS a modelului numeric al terenului a evidențiat planeitatea reliefului în cea mai mare parte din zona în care se află orașul Măcin, excepție făcând zona estică unde se întind Munții Măcin, munți caracterizați de altitudini foarte joase. Posea (2006) notează că Munții Măcin sunt munți joși, aceștia având altitudinea maximă de 467 de metri în vârful omonim punctând totodată faptul că Munții Măcin s-au format în orogeneza hercinică.

Din perspectiva altimetriei, arealul administrativ al orașului Măcin se află localizat într-o zonă foarte joasă, altitudinea medie fiind de numai 29,67 m, după cum o arată datele rezultate în urma prelucrării GIS a modelului numeric al terenului cu rezoluția de 30 de metri. Datele GIS mai arată că altitudinea maximă întâlnită în cadrul arealului administrativ al orașului Măcin este de 330 de metri, în partea central-estică a arealului (vezi fig. 3.1.).

Pe de altă parte, datele topografice extrase de pe Hărțile Topografice Militare cu scara de 1:25.000 însă, arată o altitudine maximă de 349 de metri în Dealurile Dobrogei de Nord. Conform materialului cartogafic amintit, aceste dealuri fac trecerea de la zona joasă caracteristică Dunării la cea mai înaltă caracteristică Munților Măcin.

În ceea ce privește altitudinea minimă, prelucrarea GIS a modelului numeric al terenului amintit a arătat că cea mai scăzută valoare a altitudinii de este de 2 metri, în partea de nord-vest a arealului. Datele topografice arată însă o altitudine mai ridicată, de aproximativ 17 metri (fig. 3.1.). Cu toate acestea și programul Google Earth Pro indică o altitudine cuprinsă între 2 și 4 metri în partea nord-vestică a arealului administrativ al orașului Măcin, pe malul Brațului Măcin, fapt ce ne permite să considerăm că datele GIS cu privire la altitudinea cea mai scăzută a reliefului sunt valide.

Fig. 3.1. Harta hipsometrică a arealului administrativ al orașului Măcin

(Sursa: prelucrarea GIS a modelului numeric al terenului cu rezoluția de 30 de metri)

În ceea ce privește distribuția claselor hipsometrice, analizând reprezentarea cartografică din figura 3.1. observăm faptul că o mare parte din areal este caracterizat de altitudini care au valori mai mici de 25 de metri. Calculele GIS au evidențiat faptu că aceste areale ocupă o suprafață de peste 40 km2 și dețin o pondere de aproximativ 72% din arealul de studiu. A doua clasă hipsometrică, cea care are altitudini cuprinse între 25 și 50 de metri este mai redusă din punct de vedere al suprafeței totale pe care o ocupă, aceasta fiind de 7,32 km2, ceea ce înseamnă o pondere de 13% la nivelul întregului areal de studiu.

A treia clasă hipsometrică individualizată în reprezentarea cartografică din figura 3.1. este cea a terenurilor care au o altitudine cuprinsă între 50 și 75 de metri, acestea având o pondere de numai 4% din întreaga suprafață de studiu, iar din punct de vedere al întinderii, ele ocupă numai 2,53 km2. Remarcăm în graficul din figura 3.2. faptul că a patra clasă hipsometrică din arealul administrativ al orașului Măcin este cea care reunește suprafețele de teren ce au o altitudine cuprinsă între 75 și 100 de metri, acestea având o pondere de numai 3% din spațiul studiat.

Fig. 3.2. Ponderea claselor hipsometrice în arealul administrativ al orașului Măcin

(Sursa datelor: prelucrarea GIS modelului numeric al terenului cu rezoluția de 30 de metri)

Cu o suprafață de numai 1,11 km2 și o pondere de doar 2%, remarcăm în graficul din figura 3.2. clasa hipsometrică ce reunește terenurile care au altitudini cuprinse între 100 și 125 de metri, acestea fiind localizate cu precădere în partea estică și nord-estică a arealului administrativ al orașului Măcin, după cum se poate observa și în harta din figura 3.1. Ultima clasă hipsometrică individualizată este cea care cuprinde altitudinile de peste 125 de metri, aceasta având o pondere de 6% din arealul studiat iar zonele care sunt incluse în această categorie sunt localizate, de asemenea, în partea de est și nord-est a zonei de studiu, aspect evidențiat și în reprezentarea cartografică din figura 3.1.

Concluzionând, altitudinea reliefului nu reprezintă un factor restrictiv în ceea ce privește dinamica spațială a orașului Măcin, din contră, altitudinile foarte coborâte pot fi considerate ca un factor ce favorizează apariția și dezvoltarea unei dezvoltări spațiale orizontale a miciului oraș dobrogean în măsura în care dinamica populației o impune.

3.2. Aspecte climatologice definitorii

Harta climatică prezentată în Atlasul Geografic General (1974) arată că orașul Măcin se află situat în zona climatică a regiunilor de câmpie, într-o regiune climatică caracteristică luncilor și bălților, acest aspect datorându-se fluviului Dunărea ce mărginește orașul. Pentru intervalul de timp 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2014, deci pentru nouă ani, temperatura medie multianuală la stația meteorologică de la Galați a fost de 12,1⁰C. Cea mai scăzută temperatură înregistrată la stația meteorologică amintită a fost de -21,4⁰C la data de 25 ianuarie 2010 în timp ce la polul opus se află zilele de 22 și 23 iulie 2007 când a fost înregistrată temperatura maximă de 39,5⁰C.

Pe parcursul unui an calendaristic, datele furnizate de către Stația Meteorologică Galați arată că temperatura medie lunară multianuală crește începând din ianuarie și până în august, iar odată cu venirea toamnei, media lunară scade treptat până în luna ianuarie, după cum se poate observa și în graficul din figura 3.3.

Fig. 3.3. Evoluția temperaturilor medii lunare multianuale la stația meteorologică de la Galați

(Sursa datelor: Stația meteorologică Galați)

După cum se poate observa și în graficul anterior, cea mai friguroasă lună din an și totodată singura caracterizată de o medie multianuală negativă este luna ianuarie, care pentru intervalul de timp 2006 – 2014 are o medie de -0,8⁰C în timp ce, la polul opus se află lunile iulie și august, ambele având o temperatură medie lunară multianuală de 24,2⁰C, valoare caracteristică întregului spațiu dobrogean și dunărean de luncă.

În ceea ce privește cantitatea de precipitații căzută la Galați, între anii 2006 și 2014 a fost înregistrată o cantitate totală de 4161 mm, ceea ce înseamnă o valoare medie anuală de numai 462,3 mm. În ceea ce privește cantitatea medie lunară multianuală de precipitații înregistrate la Galați între anii 2006 și 2014, remarcăm în graficul din figura 3.4. faptul că acest indicator meteorologic oscilează foarte mult pe parcursul unui an, luna cea mai ploioasă fiind luna decembrie, cu o medie de aproape 60 mm în timp ce luna cea mai secetoasă este luna august, atunci când la Galați au căzut puțin peste 20 mm (fig. 3.3.)

Fig. 3.4. Evoluția cantității medii lunare multianuale de precipitații la stația meteorologică de la Galați

(Sursa datelor: Stația meteorologică Galați)

Un alt indicator furnizat de către angajații stației meteorologice de la Galați este acela al grosimii stratului de zăpadă. Pentru perioada studiată, valoarea medie a stratului de zăpadă este de 11,1 cm. Cea mai mare grosime a stratului de zăpadă a fost de 50 cm, ea fiind măsurată în datele de 14 și 15 februarie 2012. Cea mai timpurie dată din an în care a nins a fost 28 noiembrie 2014 iar cea mai târzie a fost 30 martie 2013.

Din punct de vedere al mișcărilor maselor de aer, în contextul în care în zona Galațiului nu există unități de relief masive și care să influențeze direcția de bătaie a vântului, aceasta este una foarte diversificată, după cum se poate observa și în roza vânturilor din figura 3.5. Între anii 2006 și 2014 la stația meteorologică de la Galați au fost efectuate un număr total de 37.611 măsurători în vederea stabilirii intensității și direcției de bătaie a vânturilor. Datele arată că în numai 1,4% din cazuri a fost semnalat calmul atmosferic, restul rezultatelor fiind redate în figura 3.5.

După cum se poate observa în reprezentarea de mai jos, cele mai importante direcții de bătaie a vântului sunt cele nordice, nord-nord-vestice și nord-estice, acestea deținând ponderi de 9,5%, 9,4% și respectiv 9,3% din totalul măsurătorilor referitoare la direcția de bătaie a vântului. La polul opus se află direcțiile est-sud-estice, vestice și vest-sud-vestice, acestea fiind caracterizate de ponderi de 4,1%, 3,6% și respectiv 3,2%.

Fig. 3.5. Ponderea direcțiilor de bătaie a vântului la stația meteorologică de la Galați

(Sursa datelor: Stația meteorologică Galați)

În ceea ce privește viteza medie de bătaie a vântului, pentru perioada 2006 – 2014 la stația meteorologică de la Galați aceasta este de 2,5 m/s, valoarea maximă înregistrată fiind de 12 m/s în data de 3 ianuarie 2007 și 3 decembrie 2012.

3.3. Rețeaua hidrografică și importanța ei pentru orașul Măcin

Prezentând Dunărea în acest areal, autorul Újvári (1972) notează că “fluviul are o lungime totală de 2860 km și un bazin de recepție de peste 800.000 de km pătrați. Zona de izvor a Dunării este considerată a fi Munții Pădurea Neagră. Dunărea se varsă în Marea Neagră, pe teritoriul României, prin intermediul a trei brațe: Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe.” (Újvári J., 1972). Ianoș și Iacob (1989) constată importanța Dunării din punct de vedere energetic dar și ca o importantă cale de comunicație, amintind în acest sens portul de la Drobeta-Turnu Severin. De asemenea, Zăvoianu (1988) subliniază în lucrarea sa importanța hidroenergetică a Dunării, accentuând importanța pe care cele două hidrocentrale construite între România și Serbia o au asupra economiei țării noastre.

După cum se poate observa în reprezentarea cartografică din figura 3.6. rețeaua hidrografică a orașului Măcin este reprezentată, în primul rând, de fluviul Dunărea prin brațul Măcin, iar în al doilea rând de rețeaua de canale de irigație a terenurilor agricole din arealul administrativ al orașului. Indiscutabil, prezența Dunării în zona Măcinului poate fi privită atât ca pun punct tare cât și ca un punct slab. Transporturile fluviale și Portul Măcin reprezintă o sursă de dezvoltare economică a orașului, acest aspect fiind unul pozitiv, asemeni celui referitor la irigațiile realizate cu apă din Dunăre. Pe de altă parte, lipsa unui pod în zona Măcinului și care să traverseze fluviul și să facă legătura între Dobrogea și Muntenia reprezintă un punct slab pentru oraș, astfel că gradul de accesibilitate a acestuia este unul scăzut, fie și cu bacurile ce transportă peste brațul Măcin atât pasageri cât și autovehicule, însă care nu pot suplini fluxul pe care numai un pod îl poate permite a se desfășura între cele două maluri ale brațului Măcin.

Fig. 3.6. Rețeaua hidrografică din arealul administrativ al orașului Măcin

(Sursa: prelucrarea și digitizarea aerofotogramelor satelitare prin metode GIS)

Calculele GIS au evidențiat faptul că brațul Măcin mărginește arealul administrativ al orașului omonim pe o lungime de aproximativ 10 km, iar lățimea fluviului este diferită, aceasta oscilând între 200 și 300 de metri, cu valori mai mari în aval de Portul Măcin.

Din punct de vedere al canalelor de irigații, lungimea totală a canalelor reprezentate în materialul cartografic din figura 3.6. este de 36,75 km. În prezent, canalele de irigație sunt dispuse în special în partea de sud a arealul administrativ al Măcinului și în partea central-nordică. Punctăm faptul că o mare parte din aceste canale nu mai sunt întreținute așa cum a fost ele păstrate în perioada socialistă, perioadă în care au fost construite. De asemenea, stațiile de pompare ce le alimentează nu mai funcționează.

3.4. Elemente biopedogeografice

Din perspectiva vegetației, Atlasul Geografic General (1974) arată că zona Măcinului se află localizată atât în zona vegetației de silvostepă cât și în zona vegetației de luncă. Prelucrarea hărților Corine Land Cover arată că o mare parte din suprafața administrativă a orașului Măcin este ocupată de terenuri arabile (35 km2), după cum se poate observa și în reprezentarea cartografică de mai jos.

Fig. 3.7. Tipuri de vegetație în arealul administrativ al orașului Măcin

(Sursa: prelucrarea și digitizarea aerofotogramelor satelitare prin metode GIS)

Notăm existența în cadrul arealului administrativ al orașului Măcin a trei zone acoperite de păduri de foioase. Prima este localizată în partea nord-vestică a arealului, pe malul brațului Măcin și care are o suprafață de 2,42 km2, în timp ce celelalte două păduri sunt localizate în partea central-estică a arealului administrativ, acestea având suprafețe de 0,43 km2 și respectiv 0,36 km2. Alte tipuri de vegetație sunt pășunile (1,58 km2), mlaștinile (0,36 km2), pajiștile (3,62 km2) sau zonele lipsite de vegetație – stâncăriile (1,35 km2).

Fauna zonei în care orașul Măcin se află este caracteristică domeniului forestier stepizat dar și zonelor de lunci și bălți, după cum se arată în Atlasul Geografic General (1974). Sursa amintită punctează că în arealul de studiu trăiesc diferite animale precum broasca țestoasă de uscat (Testudo greaca) iar în apele brațului Măcin trăiesc diferite specii de pești precum crapul și șalăul. Considerăm că tema centrală a prezentului studiu nu face obiectul unei analize mai detaliate a faunei din zona administrativă a orașului Măcin.

Analizând harta regionării tipurilor de sol prezente în arealul administrativ al orașului Măcin, putem remarca în materialul cartografic din figura 3.8. faptul că regionarea este una deosebit de mozaicată.

Fig. 3.8. Regionarea tipurilor de sol din arealul administrativ al orașului Măcin

(Sursa: prelucrarea GIS a Hărților Pedologice cu scara de 1:50.000)

Caractristice zonelor inundabile și unde nivelul pânzei fratice este unul foate apropiat de suprafața solului, remarcăm în figura 3.8. solurile aluviale care ocupă partea de nord a zonei studiate. Calculele GIS au arătat că solurile aluviale ocupă locul secund în ceea ce privește importanța în cadrul zonei de studiu, din punct de vedere al ariei de răspândire, calculele GIS au arătat că solurile aluviale ocupă 11,49 km2 ceea ce semnifică o pondere de 21% din întreaga suprafață studiată (fig. 3.9.). Cu toate acestea, cu o suprafață totală de peste 13 km2 și o pondere de 25% din întregul areal administrativ al orașului Măcin amintim solurile bălane care sunt răspândite cu precădere în partea central sudică a spațiului laborator, după cum se poate observa în reprezentarea cartografică din figura 3.8. Cu o importanță deosebită în special pentru agricultură, punctăm și existența cernoziomurilor în partea central-sudică și central-nordică a arealului de studiu, ele ocupând o suprafață totală de 4,69 km2 și o pondere de 9% după cum se poate observa în figura 3.9.

Fig. 3.9. Ponderea diferitelor tipuri de sol din arealul administrativ al orașului Măcin

(Sursa: prelucrarea GIS a Hărților Pedologice cu scara de 1:50.000)

Concluzionând, niciun element ce compune cadrul natural nu reprezintă în mod neapărat un factor restrictiv în ceea ce privește dezvoltarea spațială a orașului Măcin, din contră, unele elemente precum altitudinea reliefului sau clima reprezintă factori de favorabilitate în dinamica spațiului construit ce compune al doilea oraș ca mărime din județul Tulcea după rețedința acestuia.

CAPITOLUL IV. POTENȚIALUL GEODEMOGRAFIC

Un aspect ce constituie cea mai mare importanță este analiza componentei demografice a spațiului studiat. Adică, analiza populației și structura acesteia reprezintă un studiu în sine, în contextul în care componenta umană se găsește în relație cu toate celelalte componente ale spațiului rural.

În acest capoitol, voi prezenta evoluția numărului total de locuitori din orașul Măcin, bilanțul demografic general (acesta fiind compus din bilanțul demografic natural și bilanțul demografic migratoriu) alături de structura confesională și etnică a orașului pe care îl studiez.

4.1.Evoluția numărului de locuitori

Vert (2001) notează în lucrarea sa, că „numărul populației este un indicator de maximă generalitate și importanță, privit întotdeauna în strânsă legătură cu caracteristicile de spațiu și timp. Ca urmare, combinarea celor trei caracteristici (efectiv, spațiu, timp), justifică utilizarea unor noțiuni distincte privind acest indicator. Având în vedere teritoriul pe care îl locuiește deosebim: numărul populației unei localități, al unei zone (regiuni), al unei țări, al unui continent sau al populației mondiale.” ( Vert C., 2001). În cazul de față, numărul populației sau numărul total de locuitori este analizat la nivelul unității administrativ-teritoriale Măcin.

Primele date la care am dispus, face referire la evoluția populației vechii așezări pe care este situat Măcinul, acesta a fost în permanență în ascendență încă din secolul al XIX-lea . Pe baza documentației, în urmă cu mai bine de un secol, căpitanul M. D. Ionescu consemna că „românii reprezentau cel mai numeros element uman din Dobrogea la anul 1850” (M.D. Ionescu, 1906, pp 909) .

Districtul Măcin, din cadrul pașalâcului Silistra, cuprindea 9 așezări în care trăiau 3616 locuitori și reprezenta al doilea district, ca mărime, după Tulcea .

Referitor la localitatea Măcin, unele informații provin de la momentul unirii Dobrogei cu România, prin baronul D’Hogguer, trimisul special al Imperiului Țarist, care consemna: ,,Micul oraș Măcin este situat pe marginea Canalului ce se numește tot astfel și care numără 400 de case și are o populație de aproape 2000 de suflete .” (Hogguer, 1879, pp 26) .

Din lucrarea aceluiași căpitan M. D. Ionescu se afla o informație asupra populației din Măcin în anul 1900 arată faptul că existau 4064 de locuitori:

Tabel 4.1. Structura populației orașului Măcin în anul 1900

( Sursa : M.D. Ionescu , 1904 )

Potrivit Institutului Național de Statistică în anul 1912, în orașul Măcin numărau în total 5286 de locuitori. Se poate observa, că în timp, s-a acționat asupra localității în funcție de diferiți factori interni și externi, unde dinamica populației a suportat serii de fluctuații cu mediul social, economic, etc. În prezent, orașul Măcin se confruntă cu fenomenul deficitului demografic. Chiar dacă nu sunt stabilite date comparative, avem convingerea că Măcin era una din cele mai importante orașe, din ceea ce era atunci în județul Tulcea, această sarcină având-o și în deceniile ce vor urma. Așa ca în trecut, Măcinul beneficiază de avantajul localizării în vecinătatea Dunării și situarea în estul României, acest fapt fiind vizibil și din punct de vedere al aspectelor demografice. Din anul 1912, orașul a avut o importantă creștere până în 1992 cu peste 6.000 de persoane, iar din anul 1992 până în anul 2011 de la ultimul recensământ, orașul Măcin a avut o pierdere de mai mult de 4.000 de persoane.

Datele culese din anul 1930, arată o mică creștere în rândul locuitorilor, la mijlocul perioadei interbelice locuitorii erau în număr de 5628. Deci, în perioada 1912-1930, populația Măcinului a crescut cu 342 de locuitori.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial ce a creat atât pagube materiale cât și pagube umane în orașul Măcin, la recensământul din 1948, numărul de locuitori scade cu 411 perosane, ajungându-se la o populație de 5217 locuitori. În următoarele decenii, se observă o importantă tendință accentuată de creștere a populației, unde în anul 1956 au fost recenzați 6533 locuitori, urmând anul 1966 cu 8147 de locuitori, în anul 1977, 10544 de locuitori.

În perioada socialistă, orașul Măcin a cunoscut o importantă dezvoltare economică, fapt ce a dus la creșterea numărului de locuitori, al locurilor de muncă, etc., iar după schimbarea regimului din anul 1989, numărul locuitorilor crește din nou, populația ajungându-se la 12104 locuitori, apoi scade treptat până în anul 2011.

Potrivid datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, la 1 iulie 2012, populația totală a orașului Măcin însuma 10.707 persoane . Referitor la structura pe sexe , la 1 iulie 2012, din totalul populației orașului Măcin, 5.163 de locuitori sunt bărbați iar 5.544 de locuitori sunt femei.

4.1.1.Natalitatea,mortalitatea și evoluția sporului natural

Vert (2001) consemnează că natalitatea caracterizează mulțimea născuților vii în cadrul unei colectivități umane, în cazul nostru, în cadrul orașului Măcin. Datele date de Institutul Național de Statistică indică o evoluție asimetrică a numărului de nașteri, dar si a numărului de decese, pentru perioada 2002-2012.

Prin figura 4.2., se remarcă rata de natalitate cea mai scăzută în anul 2011, cu 7,25 ‰, iar cea mai ridicată în anul 2003, cu 10,93 ‰, reprezentând 122 de născuți vii la nivelul orașului Măcin. Începând cu anul 2006, numărul nașterilor scade treptat până în anul 2010, iar din anul 2010 scăderea se face brusc, în anul 2011 se numărau 78 născuți vii, iar în anul 2012 ,76, aceasta fiind si cea mai scăzută valoare a ratei natalității pentru intervalul de timp studiat, în orașul Măcin.

Mortalitatea, în literatura de specialitate este considerat ca fiind „ieșirile din sistem”, așa cum subliniază și Vert (2001) sau Trebici (1979), mortalitatea reprezintă numărul de decese. Ca și în cazul natalității, mortalitatea are valori asimetrice, ce sunt reprezentate în figura 4.3. . Se poate observa că din anul 2004, scăderea s-a făcut treptat până în anul 2008, urcând numărul acestora brusc, până în anul 2012. De altfel, cea mai mică valoare a mortalității o reprezintă anul 2008, când s-au înregistrat 99 de decese. Cele mai multe decese s-au înregistrat în anul 2002, cu 137 decese, urmând anul 2010, cu 128 de decese.

Pentru orașul Măcin, observăm că în intervalul analizat, rata natalității s-a situat aproape în permanență sub rata mortalității ceea ce a determinat un spor natural preponderent negativ la nivelul orașului, în intervalul de timp analizat.

Pentru orașul Măcin, sporul natural înregistrează în perioada analizată valori negative destul de mari, la nivelul anului 2011 înregistrându-se un minim de -4,18‰, pentru ca în 2012 să se atingă cea mai scazută valoare din intervalul analizat, respectiv -4,30‰. Valori pozitive ale sporului natural au fost inregistrate în anii 2003, 2007 și 2008, în fiecare din acești ani, valoarea sporului fiind subunitară.

4.1.2. Mișcarea migratorie a populației

După Vert, “migrația ca fenomen demografic constituie cea de-a doua componentă a mișcării generale a populației sau dinamicii demografice și se manifestă în cadrul populațiilor considerate ca sisteme deschise. În cadrul acestor categorii de populație intrările sunt asigurate pe lângă nașteri și de imigrări iar ieșirile pe lângă decese și de emigrări. Prin urmare din diferența dintre natalitate și mortalitate rezultă bilanțul demografic natural, care determină creșterea naturală a populației, iar diferența dintre imigrări și emigrări pune în evidență creșterea migratorie.” (Vert C.,2000).

Tabelul 4.2.. Evoluția sporului migratoriu în perioada 2002-2012

(Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015)

Evoluția volumului populației este influențată nu doar de mișcarea naturală a acesteia, ci și de mișcarea migratorie. În condițiile unei mișcări naturale negative devine foarte importantă mișcarea migratorie prin intensitatea manifestării fenomenului și prin sensul acesteia. Migrația reprezintă totalitatea stabilirilor și plecărilor cu resedința înregistrate la nivelul unei unități administrativ-teritoriale.

Sporul migratoriu pentru orașul Măcin înregistrează în anul 2012 o valoare negativă de 4,58‰, care se adaugă valori negative a sporului natural al populației. Tabelul 4.2. ne arată că bilanțul migratoriu în perioada 2002-2012 în orașul Măcin înregistrează preponderent valori negative, cu maxime negative înregistrate în anii 2009 și 2010 (71, respectiv 67 de mutări ce implică mutarea reședinței), ceea ce raportat la numărul populației stabile înregistrate în anii precedenți reprezintă totuși mai puțin de 1%. Valori pozitive ale sporului migratoriu au fost înregistrate doar in anul 2004, respectiv 0,09‰.

4.1.3.Densitarea populației

Gradul sau intensitatea de populare a unui anumit teritoriu se poate aprecia cu ajutorul acestui indicator prin raportarea numărului de locuitori la anumite suprafețe, ce sunt diferite în privința modului de utilizare.

Analiza intensității de populare a teritoriului orașului Măcin, se face în prezentul studiu raportat la suprafața administrativ teritorială raportată de Institutul Național de Statistică pentru anul 2012 și numărul populației totale pentru același an din aceeași sursă.

Analizând tabelul și graficul de mai sus, se observă că în perioada 2002 – 2012 valoarea densității generale a populației variază între 202,11 loc/km² în 2002 și 193,30 loc/km² în 2012, fiind în scădere permanentă.

Fig. 4.4. Evoluția densității populației între anii 2002-2012

(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2014)

Datorită trendului descrescător al volumului populației orașului Măcin în perioada 2002 – 2012 a scăzut în același ritm, densitatea populației ajungând la 193,30 loc/km² în 2012. Valoarea se situează peste media națională ( 89,4 locuitori/km² în anul 2012 ) și mult peste cea județeană ( 28,5 locuitori/km² în anul 2012 ) .

4.2.Structura demografică

Din punct de vedere a structurii socio-umane, în lucrarea sa, Crețan R. curprinde: “Din punct de vedere al structurii socio-umane a populației, unul dintre cele mai relevante aspecte este cel legat de structura etnică a populației, aceasta fiind rezultatul unui îndelung proces de interacțiune a diferitelor etnii precum și a unor măsuri a administrațiilor care s-au succedat de-a lungul timpului la conducerea unui anumit teritoriu” (Crețan R., 1999).

4.2.1.Structura populației pe sexe

În lucrarea sa, Constatin Vert evidențiază unele aspecte asupra structurii populației pe sexe: “Orice comunitate umană, după caracteristica calitativă sex, se împarte în două subpopulații, masculină și feminină, ale căror proprietăți sunt complementare. Această separare se poate face la nivel de localitate, zonă, țară, continent sau la scară mondială. Ea se poate face, însă și pentru populații constituite în raport cu diferite caracteristici: populația urbană și rurală, populația activă și inactivă etc.

Cele două subpopulații se diferențiază între ele din punct de vedere biologic, al constituției corporale, al rolului lor în reproducere, al participării la activitatea socială etc.

Cunoașterea structurii populației după sexe este necesară pentru caracterizarea dimorfismului sexual, a echilibrului dintre sexe pentru fundamentarea unor măsuri de politică demografică bazate pe respectarea drepturilor persoanelor și colectivităților.

Trebuie precizat faptul că structura populației după sexe trebuie combinată cu

structura după vârstă, deoarece o serie de aspecte importante apar numai cu acest prilej.

De pildă, așa numita “feminizare” a unei populații specifice – a populației rurale, a

populației active dintr-o ramură industrială – are particularități semnificative în funcție de

vârstă.”.(C. Vert, 2000).

În context general, specificul demografic al României, ponderea majoritară a populației este de sex feminin, așadar, structura populației pe sexe, în orașul Măcin, are o pondere de 52% de sex feminin, cu 4258 persoane, iar procentul populației masculine reprezintă 48 %, adică 3987 de persoane.

Cu toate acestea, proporția dintre populația masculină și feminină este destul de apropiată. Faptul ca populația de sex feminin o depășește pe cea masculină, o justifică tradițiile orașului în domeniul industriei ușoare, în special al industriei textile din oraș, dar și exodul forței de muncă masculină spre Delta Dunării, națională sau în străinătate, aceasta constituie o migrație temporară în oraș.

4.2.2.Structura populației pe grupe de vârstă

Datele despre structura populației pe grupe de vârstă este cel mai important indicator, asigurând funcționalitatea orașului, pentru că reflectă capitalul uman apt de muncă și resursele umane ce specifică activitățile socio-economice ce le desfășoară. Un nivel ridicat al natalității este în masură să asigure optimism, cu privire la forța de muncă în perspectivă, dar și durabilitatea activităților economice dintr-un oraș. (Vert C., 2000 )

Structura populației pe grupe de vârstă efectuat la recensământul din anul 1992, arată faptul că la începutul secolului, numărul persoanelor sub 14 ani era aproximativ de două ori mai mare față de cel al persoanelor peste 60 de ani .

Tabel 4.4. Structura populației pe grupe de vârstă in anul 1992

(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2015)

Analizând Fig. 4.6. se observă relevanța datelor din tabelul 4.2.2.1., astfel că, structura populației cu vârste cuprinde între 0-14 ani este de 25%, dublă față de cei de peste 65 de ani, sesizează o întinerire accentuată a populației, fiind opusul celor ce se va întalni pentru anul 2011.

Fig. 4.6. Structura populației pe grupe de vârstă în orașul Măcin, în anul 1992

(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2015)

Vert (2000), relatează anumite astepte asupra fenomenului îmbătrânirii populației, fenomen existent și în Măcin: „[…] cea mai importantă este analiza îmbătrânirii demografice a populației.

Variația continuă în timp a fenomenelor demografice determină modificarea continuă a structurii pe vârste și sexe a unei populații, în sensul creșterii ponderii unei grupe de persoane și reducerii corespunzătoare a ponderii altor grupe față de total populație.

Tendința de lungă durată de creștere a proporției populației vârstnice paralel cu reducerea proporțiilor populației tinere și uneori și a celei adulte în cadrul efectivului ei total, poartă denumirea de îmbătrânire demografică.” (C. Vert, 2000).

Structura populației pentru anul 2011 este diferită față de anul 1992, aici se observă că grupa de vârstă 0-14 ani este de 1335 de locuitori, iar cei de peste 65 de ani numărul lor ajunge sa fie cu 125 de persoane mai mult față de grupa de vărstă de 0-14 ani, ceea ce concluzionează că la nivelul orașulului Măcin se observă o mică tendință de îmbatrânire. Pentru a vedea tendința de îmbătrânire a populației, comparativ cu anul 1992 față de prezent, voi prezenta următorul tabel (Tabelul 4.5.).

Tabelul 4.5. Structura populației pe grupe de vârstă in anul 2011

Pentru a vedea procentajul grupelor de vârstă și pentru anul 2011, am procedat la fel ca pentru anul 1992. Diferența dintre prima si ultima grupă de vârstă este de doar 2%, iar grupa de vârstă de 15-65 de ani este de 66 %.

Schimbarea structurii de vârstă a populației după anul 1992 și-a pus amprenta și asupra structurii socio-economice a acesteia, în sensul că numărul persoanelor active a scăzut, iar cel al șomerilor a crescut. O mare parte din populație, în general populația activă din grupa de vârstă 15-65 ani a migrat spre alte zone ale țării sau în țări ale Uniunii Europene. În țările vestice ale Europei (Italia, Spania, Anglia) au emigrat în general populația masculină tânără pentru a munci în construcții, pescuit, sau altele, și femei tinere sau de vârsta a doua pentru a munci în industria ușoară.

În oraș s-au menținut locurile de muncă în domeniile: confecții, sănătate, învățământ, comerț, administrație, financiar-bancar, în special pentru populația feminină. Pentru populația masculină, rămasă acasă sunt puține locuri de muncă, familiile acestora fiind susținute în special de femeile plecate la muncă în străinătate.

Situația economică a orașului s-a degradat progresiv de la revoluție și până în prezent, ceaa ce s-a reflectat și în numărul de angajați și de șomeri.

4.2.3.Structura etnică

Grupele etnice sunt definite ca subpopulații ai căror membrii au caracteristici comune, cum ar fi: originea natională, limba, religia sau rasa; la acestea se adaugă obiceiurile și tradițiile, deci moștenirea culturală a orașului, precum și existența sau menținerea unei coeziuni de grup.

Datorită așezării sale geografice, la răscruce de drumuri, populația orașului Măcin a fost din cele mai vechi timpuri foarte eterogenă. M.D. Ionescu prezintă naționalitățile și numărul acestora ce conviețuiau alături de români în anul 1900 în lucrarea sa.

Din datele culese, denotă faptul că majoritatea locuitorilor erau de origine română și reprezentau 64,34 % din total, iar musulmanii 16,12 %, 9,73 % erau bulgari, 2,67 % evrei și 2,17 % greci. Caracterul eterogen al populației este demonstrat de faptul că, pe lângă români, în oraș mai trăiau încă 16 naționalități ( ruși, evrei, armeni, austro-ungari, lipoveni, etc. ).

Același caracter eterogen se păstrează și în prezent, în orașul Măcin ducându-și traiul, alături de români, numeroase naționalități, conform recensământului din anul 2011 (Figura 4.2.3.) . În privința răspândirii teritoriale a etniilor, se remarcă o concentrare a românilor, cu un procent de 84,55 % , urmat de romi, și turci ( 2,35 %).

4.2.4.Structura confesională

Structura confesională este în strânsă legătură de cea a structurii etnice, pentru că unele religii au apărut în spațiul românesc odată cu populația minoritară, rezultând a aduce poporului un nou sistem de credințe și valori, adică trăsăturile culturale proprii.

Religia constituie un element cultural de referință ce ocupă un loc esențial în viața oamenilor. Credințele religioase au determinat sau influențat într-o anumită masură modul de viață a populației, precum și anumite caracteristici demografice sau sociale.

La recensământul din anul 2011, la nivelul orașului Măcin în distribuția populației după religie, populația de religie ortodoxă este predominantă, cu 88,43%, urmată de musulmani 2,51 % și romano-catolici. Alte religii însumează populația cu următoarea structură confesională: penticostali – 3, adventistă de ziua a7-a – 7, creștină de rit vechi – 6, iar pentru 8,59% din populație datele referitoare la confesiune nu sunt disponibile.

4.3. Învățământul

În orașul Măcin, funționează patru grădinițe, din care 3 funcționează la program normal, iar una cu program prelungit, două unități școlare cu clasele I – VIII și liceul Teoretic Gheoghe Munteanu Murgoci. Pe lângă unitățile preșcolare, gimnaziale și liceale, au mai funcționat în oraș și două unități școlare preuniversitare: Colegiul de cartografie și cadastru, fiind diliala Facultății de Geografie a Universității din București, înființat în anul 2001, dar a fost desființat în anul 2014 din cauza lipsei de studenți, iar cadrele didactice de la București și Galați erau nevoite să se deplaseze mulți kilometrii (Tabelul 4.7.) .

Liceul "Gheorghe Munteanu Murgoci" (vezi Foto 4.1.) a luat ființă în anul 1955 sub numele de Școala Medie, exista în oraș doar această unitate de învățământ. Cadrele didactice nu erau calificate pentru toate disciplinele și nici materiale sau mijloace didactice, cantină sau internat, dar procesul instructiv – educativ s-a desfășurat la un nivel calitativ superior.

Din anul 1926 s-a construit o cladire nouă unde se desfășurau cursurile gimnaziale și liceale. Un rol determinant în realizarea ei l-a avut profesorul Ion Buzea, șef la Secția Raională de învățământ, iar apoi director al liceului. Odată cu creșterea populației se impune construirea unui nou local numai pentru necesitățile liceului și anexele aferente.

Construcția clădirii pentru deservirea liceului, s-a finalizat în anul 1973, iar în următorul an s-a construit cantina, internatul și sala de sport. Pentru realizarea acestor obiective, o contribuție remarcabilă a avut-o inginerul Eugen Tarhon, prim-vicepreședinte al județului Tulcea în acel timp, Mihai Albotă, inspectorul general și profesorul Ion Buzea, director al liceului.

Tabelul 4.7. Infrastructura de învățământ în anul 2010-2011

( sursa : Strategia și planul de acțiune pentru conservarea biodiversității și utilizarea durabilă a componentelor sale în zona Munților Măcinului, PosMediu 2007-2013 )

După anul 1989, liceul revine la profilul teoretic, iar denumirea de "Gheorghe Munteanu Murgoci" a luat-o în anul 1990. Consilul profesoral a hotărât ca liceul din Măcin să poartă denumirea omului de știință care a fost Gheorghe Munteanu Murgoci, născut în zona Măcin, odinioară elev la școala primară din localitate. În memoria lui, s-a hotărât ca în fiecare an, pe data de 23 Aprilie de Ziua Sfântului Mucenic Gheorghe, să se sărbătorească zilele liceului.

Important de menționat este faptul că de două ori pe semestru, liceul editează revista Arrubium prin care elevii daruiți cu talent și nu numai iși pot exprima opiniile și prezenta creațiile.

Un aspect pozitiv important în viața economico – socială a comunității este reprezentat de faptul că primăria a dezvoltat și gestionează și în prezent proiecte de reconversie profesională a forței de muncă. A existat un program de formare de asistenți personali, de pe urma căruia au beneficiat 100 de persoane. Totuși, aceste programe sunt incă slab reprezentate în structura populației și necesită o extindere atât pe domenii de activitate cât și ca număr de beneficiari, iar eficiența lor nu este incă dovedită, deoarece nu se poate aprecia câte persoane și-au găsit un loc de muncă în urma absolvirii cursurilor de formare.

“Din intersectarea sistemului demografic cu sistemul educațional rezultă un segment de populație cu caracteristici proprii numit populație școlară, din a cărei evoluție rezultă structura populației după nivelul de instruire.

Populația de vârstă școlară este o categorie demografică analoagă cu populația de vârstă fertilă sau cu populația în vârstă de muncă. Limitele de vârstă variază de la o țară la alta, în funcție de legislația învățământului privind în special învățământul general și obligatoriu.

Întrucât, învățământul a devenit un factor al creșterii economice, se pune problema de a determina eficiența acestuia ca raport între cheltuielile (investiții) și randamentele învățământului.

Analiza structurii populației […] stabilește un indice foarte important: proporția neștiutorilor de carte sau a analfabeților […] Se stabilește de asemenea proporția persoanelor după nivelul de instruire, în numîrul total al persoanelor de vîrsta respectivă, pe sexe.” (C. Vert, 2000).

Pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică, cea mai mare parte a populației orașului Măcin a absolvit doar gimnaziul, fapt ce relevă un grad de educație scăzut.

Capitolul V. ECONOMIA LOCALĂ

Începuturile industriei în Măcin, poate fi considerat exploatarea pietrei, datând încă dinainte de unirea Dobrogei cu țara-mamă. Cantitățile importante de piatră brută, pietriș și masive de granit erau exploatate și folosite pentru construcții și pavaje, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în punctele Gorgan, Orliga și Suluc.

După cel de-al Doilea Război Mondial, industria măcineană a început să se dezvolte timid dar continuu, începând cu exploatarea materialelor locale (granit, caolin, lemn, răchită, papură, produse agricole) și ajungând la confecții și piese de schimb pentru industria grea.

5.1.Localizarea activităților industrial

Majoritatea unităților industriale din oraș sunt concentrate în trei zone :

Fig .5.1. Localizarea zonelor industriale ( Foto: Kertesz, 2015 )

1. Zona industrială și de transport , cu portocaliu , este amplasată la limita de est a intravilanului , pe str. I.H. Rădulescu , reprezentată prin următoarele unități cu profil de transport, confecții, construcții, prelucrarea lemnului: SC Exprestransport SA, SC Cortina SRL, SC Samador Trans SRL, SC Daena Trans SRL, Sc Rihmar Construct SRL, SC Greceanu Forest SRL.

2. Zona agroindustrială , colorată pe hartă cu roșu , este situată în sud-estul teritoriului intravilan care cuprinde unități de prelucrare a laptelui , unități cu profil viticol , unități de producție echipamente industriale : SC Rou-Asept SRL, SC Alcovin SRL, SC Bioaliment SRL, SC Prodcom Gaudeamus SRL, SC Prodcom Cabaua SRL, SC Italrom SRL, SC Spicoza SRL.

3 . Zona industrială port , colorată pe hartă cu verde , este amplasată în zona de sud-vest a orașului , cu activități diverse de producție și depozitare , reprezentată prin : MComcereal, ACH SA, SC Oty Confection SRL, SC Danubiu, SC Donna Design SRL, Sc Panidas Company SRL.

În afara acestor zone distincte , în intravilanul orașului Măcin se află distribuite și alte unități importante care funcționează în cadrul zonelor de funcțiunii complexe ale localității . Cele mai importante dintre acestea sunt: SC Trilan SA (Foto 5.1.), SC Emmevi Conf SRL, SC Nat-Nat SRL, SC Galmas SRL, SC Arcosim SRL.

Foto 5.1. SC . Trilan SA ( Foto: Kertesz, 2014 )

Industria măcineană ar putea fi revitalizată având în vedere factorii favorabili pe

care îi deține orașul la ora actuală : existența materiilor prime minerale și naturale necesare industriei extractive și prelucrătoare; rețea de căi rutiere și fluviale; rețele de alimentare cu energie electrică, apă și canalizare, gaze naturale, telecomunicații; personal tânăr și calificat în Școala de Arte și Meserii; spații de producție suficiente , rămase de la vechile intreprinderi dezafectate.

5.2. Dinamica și structura activităților industriale

În perioada 1950-1989, industria orașului a cunoscut cea mai intensă dinamică și cea mai mare diversificare structurală. Începuturile sale coincid cu înființarea, în 1952, a Cooperativei Meșteșugărești “Unirea”, astăzi “Arrubium”, când 26 de meseriași locali s-au asociat în producția de bunuri și exploatarea resurselor locale, de răchită, papură și lemn.

Cu timpul, activitățile s-au diversificat, pe lângă micile ateliere meșteșugărești înființându-se unități mari de confecții, piese de schimb pentru industria grea, fabricarea mobilei.

În anul 1979 cooperativa dispunea de 70 de unități de producție în care munceau 2.900 de cooperatori. Ponderea, în cadrul angajaților, era deținută de femei, proporția acestora fiind de 56%.

Trebuie remarcat faptul că produsele sale erau foarte căutate nu numai în țară dar și pe piețele occidentale (Franța, Belgia, Olanda, Italia, Canada, SUA).

După revoluție , datorită schimbării relațiilor de producție și a desființării piețelor CAER, unitățile industriale din Măcin s-au desființat, sau și-au schimbat proprietarii. Astfel, în 1992, în oraș existau următoarele societăți care aveau un număr de 3.208 angajați (Tabelul 5.1.). Cei mai mulți angajați erau la Cooperativa meșteșugărească Arrubium, reiese încă o dată că la această fabrică erau în primul rând și cei mai mulți angajați, dar și cea mai puternică unitate din oraș, pentru a supraviețui, a fost nevoită să-și vândă clădirile unde se produceau confecții, unor întreprinzători străini iar în prezent se întreține, cu cei câțiva salariați (60 persoane), din închirierea spațiilor care le-au mai rămas în proprietate, urmând apoi SC Trilan SA cu 520 de angajați, în prezent această unitate nu mai funcționează datorită falimentului, aceasta fiind situată aproape de centrul orașului.

Tabelul 5.1. Unitățile industriale în anul 1992

(Sursa: Mureșanu N. , 1999)

Până în prezent multe dintre societățile prezentate mai sus s-au desființat, sau și-au redus activitățile până la limita de supraviețuire.

La nivelul anului 2011 în Măcin mai activează societăți cu capital privat în domeniile : industrie ușoară (confecții); exploatarea materialelor de construcții (granit); industrie alimentară (prelucrarea laptelui, morărit, panificație); exploatarea lemnului; construcții. Unele dintre cele mai mari societăți și ramura de activitate, la finele anului 2011 (vezi Tabelul 5.2.).

Tabelul 5.2. IMM-uri cu profil industrial existente în anul 2011

(Sursa: Planul Urbanistic General, Orașul Măcin 2012 )

Cel mai dezvoltat domeniu de activitate economică din oraș, prin analiza activității economice în perioada 2008-2012, este sectorul secundar, urmat de sectorul terțiar, iar sectorul primar, ocupând ultimul loc.

5.3. Sectorul primar. Agricultura

Localitatea Măcin a fost, din cele mai vechi timpuri, o așezare cu activitate predominant agrară, o mare parte a populației asigurându-și existența din cultura plantelor

și creștera animalelor.

În anul 1953 a luat ființă Gospodăria Agricolă Colectivă în care s-au înscris 29 de familii țărănești cu 96 ha teren, 4 atelaje, 6 vaci și 7 cai. Numărul total al membrilor cooperatori s-a ridicat pe parcursul anilor, până la 1200 dar ca urmare a mecanizării permanente a muncilor agricole, precum și angajării tineretului în alte sectoare de activitate, la nivelul anului 1979 se putea conta pe un număr de 250 cooperatori activi.

O parte din această forță de muncă a fost absorbită de alte două întreprinderi cu profil agricol înființate în Măcin , I.A.S. și Complexul de Legume și Fructe. În cadrul IAS lucrau 731 de muncitori, iar Complexul de Legume și Fructe era încadrat cu 279 de angajați.

Rolul inginerilor și tehnicienilor agricoli încadrați în aceste întreprinderi , precum și în CAP, în dezvoltarea agriculturii măcinene a fost substanțial. Unii dintre ei au continuat activitatea și după anul 1990, în asociații agricole cu terenuri arendate de la cetățenii deveniți proprietari. În baza acestei legi comisia de împroprietărire din Măcin a acordat 3.639 ha , punând în posesie un număr de 1.085 beneficiari cu următoarele suprafețe :

După 10-12 ani de lucru individual pe suprafețe mici, cu rezultate destul de slabe din punct de vedere economic , majoritatea proprietarilor au arendat terenurile asociațiilor agricole nou înființate, le-au vândut, sau pur și simplu au renunțat la cultivarea lor lăsându-le în paragină.

În prezent, speranța relansării agriculturii măcinene rămâne în acești întreprinzători care au arendat terenurile și practică cele mai noi tehnologii în ceea ce privește pregătirea pământurilor pentru cultivare, fertilizarea chimică iar în unele cazuri irigarea culturilor .

În ceea ce privește sectorul primar, în intervalul analizat numărul de societăți din domeniul agricol a crescut ușor, de la 18 firme în anul 2008, la 21 de firme în anul 2010 și apoi la 22 de firme în anul 2012. Cele mai importante societăți din domeniul agricol sunt : ACVILA SRL , LOMBARDI AGRO SRL și EURO SUIN SRL , care împreună însumează mai mult de 50% din cifra de afaceri totală înregistrată la nivel de localitate pentru acest domeniu de activitate.

În domeniul silviculturii, în perioada 2008-2012 au fost înregistrate trei societăți comerciale care aveau acest profil al activității, dintre care cea mai importantă de menționat este SC SILVICULTORUL SRL.

În ceea ce privește piscicultura și acvacultura, în perioada analizată nu au fost înregistrate societăți care să aibă ca activitate acest domeni .

În tabelul următor am prezentat capitalul propriu, cifra de afaceri, profitul net și numărul de salariați pentru primele 4 societăți agricole care au ca domeniu de activitate producția vegetală și lemnoasă, pentru anul 2012. Cota de piață a acestora depașește 55% din totalul pieței agricole și silvice din orașul Măcin .

Tabelul 5.3. Principalii indicatori ai firmelor din sectorul agricol și silvic, orașul Măcin – 2012

(Sursa: Planul Urbanistic General, Orașul Măcin 2012 )

Analizând tabelul anterior, constatăm că societatea ACVILA SRL este cea mai puternică din punct de vedere financiar, aceasta are capitalizare pozitivă (deține 12% din capitalurile proprii totale ale sectorului primar), deține 30% din cifra de afaceri totală a secorului, 18% din profitul net total înregistrat și 36% din numărul total de angajați la nivel de sector.Compania cu cea mai bună rentabilitate financiară este SILVICULTORUL SRL, urmată îndeaproape de EURO SUIN SRL și de ACVILA SRL.

Activitațile din agricultură se mai desfășoară și sub alte două forme. Ne referim în primul rând la persoanele fizice autorizate, care este asigurată traiul de pe seama veniturilor obținute din aceste activități, iar în al doilea rând la persoanele fizice care nu au nici o formă de organizare legală.

În figura următoare sunt prezentate datele privind folosința suprafeței agricole din orașul Măcin, în anul 2012.

Fig. 5.3. Folosința suprafeței agricole

(Sursa: Institutul Național de Statistică, 2015)

Suprafața agricolă a orașului Măcin este de 4.040 hectare în anul 2012, are o evoluție descrescătoare în intervalul analizat. Suprafața arabilă a localității, parte a celei agricole, a cunoscut aceeași evoluție descrescătoare, scăzând de la 4.165 hectare în anul 2008 la 3.587 hectare în anul 2012. Cu toate acestea, ponderea suprafeței arabile în total a crescut ușor față de anii precedent, la 88,79% în anul 2012. Restul suprafețelor au alte destinații: pășuni (7,75%), vii și pepiniere viticole (3,47%), respectiv livezi și pepiniere pomicole ( 0.01%).

Din suprafața totală a orașului, 72,94% este suprafața agricolă, ceea ce ilustrează că activitățile economice agricole au o importanță semnificativă în localitatea Măcin. Raportând la populația localității, în perioada de analiză rezultă o suprafață agricolă este cuprinsă între 0,38 și 0,45 hectare pe locuitor. Suprafața agricolă ce revine pe locuitor este un indicator ce relevă în bună măsură capacitatea de autosusținere a populației unui teritoriu din resursele agricole locale.

Agricultura ar putea deveni o adevarată sursă de bogație în zonă, dacă s-ar proceda la modernizarea ei și depistarea unor piețe internaționale pentru produsele agricole ale zonei.

5.3.1.Nivelul de dotare tehnică

Dotarea tehnică necesară desfășurarii activităților agricole, înainte de 1989, a aparținut, aproape în totalitate, unităților de stat. După anul 1990 posesorii de pământ din oraș și-au procurat și utilajele necesare lucrărilor agricole. În anul 1997 aceștia dețineau următoarele mașini și unelte agricole: 17 tractoare U650 a 65 CP, 4 tractoare U445 a 45 CP, 2 combine din import, 4 grape cu discuri, 3 cultivatoare, 2 semănători, 5 remorci.

Societatea „Agricola SA” (fosta IAS) dispunea, în același an, de următorul inventar: 82 tractoare, 51 pluguri, 44 semănători, 28 grape, 35 combine.

În anul 2007 inventarul aparține, în totalitate, producătorilor particulari și societăților agricole care lucrează terenurile sub formă de arendă .

5.3.2.Îmbunătățirile funciare

Sistemul de îmbunătățiri funciare a luat ființă, la Măcin, în anul 1956. Întreprinderea de Exploatare a Lucrărilor de Îmbunătățiri Funciare a construit 67,5 km diguri din care 24,6 km în incinta Măcinului, și a efectuat lucrări de desecare pe o suprafață de 18.122 ha, din care 14.689 ha aparțineau IAS-ului și CAP-ului Măcin.

La nivelul anilor 1980 avea angajați 531 salariați. În prezent din acest sistem mai funcționează doar cel din Balta Carcaliu unde societatea cu profil agricol „Spicoza SRL” irigă o suprafață de 604 ha cultivată cu cereale și lucernă.

Secția de la Măcin a acestui sistem de îmbunătățiri funciare mai funcționează doar cu câțiva salariați care asigură paza și întreținerea digurilor și a clădirilor.

5.3.3.Cultura plantelor

Solurile și clima din zona Măcinului au fost dintotdeauna favorabile cultivării plantelor cerealiere, legumelor, pomilor fructiferi și viței de vie.

Încă la mijlocul secolului al XIX-lea se consemnau , în legătură cu aceasta , următoarele : „Cele mai principale produse în Măcin sunt : grâu, orz, porumb. O recoltă bună de grâu dă exportației aproape 4000 kile ( 2000 tone ). Orzul aproape 2000 kile ( 1000 tone ). Porumbul cultivându-se în foarte mică cantitate nu servă decât la alimentația localității și nu se exportă mai deloc. Calitatea cu totul specială a grâului din acest district (Măcin) este foarte potrivită pentru aluaturi, cea mai mare parte se exportă pentru Neapole” ( Baronul D’Hogguer, op. cit. pag. 26 ) .

După al doilea război mondial proprietatea privată dispare, terenurile fiind concentrate în cadrul CAP, CLF și IAS. CAP-ul deținea, în total, o suprafață de 2.850 ha teren arabil, 64 ha vie și 18 ha livadă.

Aceste terenuri se aflau pe partea sudică și sud-estică a culmii Orliga-Gorgan și erau cultivate cu diferite soiuri de viță de vie (Aligote, Oporto, Riesling, Chasselas) precum și de pomi fructiferi (nuci, caiși, pruni).

Complexul de Producere, Valorificare și Industrializare a Legumelor și Fructelor (CLF), a fost înființat în anul 1970 și deținea o suprafață de 1000 ha teren.

Acest complex producea legume și fructe proaspete precum și diferite conserve pentru piața internă și externă.

După revoluție, în urma retrocedării terenurilor, unitatea s-a desființat. Cultivarea

legumelor se mai face pe suprafețe mici, în extravilan și în grădinile din intravilan, producțiile realizate fiind suficiente doar pentru consumul propriu al gospodăriilor.

Terenurile cultivate pe raza orașului au fost în suprafață de 3.533 ha în

anul 1992 și de 3.109 ha în anul 2002. Culturile înființate și producțiile obținute pe aceste suprafețe sunt prezentate, sintetic, în tabelul nr. 5.4. .

Tabelul 5.4. Culturile existente și producțiile obținute în anii 1992 și 2002

(Sursa: Planul Urbanistic General, Orașul Măcin 2012)

În prezent, pe raza orașului funcționează un număr de 9 asociații agricole care folosesc terenuri arendate de la cetățeni . Pe aceste terenuri, precum și pe cele ale micilor proprietari, se cultivă în general, cereale, plante tehnice, plante furajere și legume.

Situația terenurilor și a culturilor înființate în centrul agricol Măcin, în anul agricol 2012 sunt prezentate în tabelul 5.5. .

Tabelul 5.5. Situația terenurilor și a culturilor în anul agricol 2012

(Sursa: Planul Urbanistic General, Orașul Măcin 2012)

Producțiile obținute de pe aceste suprafețe, în 2012, au fost nesemnificative datorită secetei excesive din acel an.

5.3.4.Creșterea animalelor

Creșterea animalelor a fost o preocupare străveche a locuitorilor acestei așezări de

pe malul Dunării. Condițiile naturale, pășunile și fânețele din lunca fluviului au favorizat creșterea ovinelor, bovinelor, porcinelor și cabalinelor.

Mulți crescători de animale din Măcin lăsau libere turmele de bovine sau de porci în “Domenii” (Insula Mare a Brăilei) care trăiau și se înmulțeau în stare de semisălbăticie. Periodic, proprietarii își căutau turmele de animale pe care le capturau și le sacrificau sau le transportau la târguri pentru vânzare.

După îndiguirea incintei și cooperativizarea agriculturii această metodă de creștere a animalelor a dispărut, rămânând pe islazuri doar câteva turme de oi ce aparțineau unor persoane private.

Statul a încurajat creșterea animalelor în stabulație prin cele trei mari unități existente în oraș: IAS, CAP și Complexul intercooperatist.

După revoluție, marile unități de stat au dispărut și numărul de animale s-a redus drastic. Singura unitate care a păstrat șeptelul de bovine a fost “SC Spicoza SRL” care a preluat ferma zootehnică de la fostul IAS. Totuși și această societate a renunțat la această activitate în anul 2007.

Creșterea animalelor a luat o mare dezvoltare în gospodăriile populației după retrocedarea terenurilor din 1992. Trebuie subliniat că rasele de animale din aceste gospodării sunt slab productive. Din această cauză, precum și a secetei din anii 2006 și 2007, majoritatea crescătorilor și-a redus numărul de animale sau a renunțat de tot la această activitate.

Speciile de animale și producțiile obținute de pe urma lor sunt prezentate în următorul tabel :

Tabelul 5.6. Numărul de animale și producții obținute în anii 1992 și 2000

(Sursa: Dispensarul Veterinar Măcin , 2014)

În anul 2007 în gospodăriile populației măcinene cresc următoarele animale :

Tabelul 5.7. Animalele existente în gosp. populației în anul 2007

(Sursa: Dispensarul Veterinar Măcin, 2014)

Produsele acestor animale sunt folosite, în principal, pentru hrana familiilor proprii și în mai mică măsură pentru aprovizionarea pieței locale.

Considerăm că principalii factori de favorabilitate care pot încuraja dezvoltarea agriculturii măcinene sunt: calitatea solurilor; existența sistemului de îmbunătățiri funciare; existența unui număr suficient de specialiști, activi, în agricultură.

Sistemul de drenaj amenajat în lunca de la poalele dealului Orliga și până la digul de apărare de pe malul Dunării permite cultivarea terenurilor și în anii cu precipitații abundente. Calitatea bună a solului din această zonă asigură, în anii secetoși, o producție de cereale suficientă pentru a obține un bilanț economic pozitiv.

Factorii de restrictivitate din această zonă țin de: condițiile climatice specifice (secete prelungite, în special în lunile de vară și înghețuri severe în timpul iernii); gradul ridicat de îmbătrânire al populației; fărâmițarea excesivă a proprietătii agricole.

Unul dintre anii cei mai secetoși din ultimele decenii a fost anul 2007, când întreaga producție de porumb, floarea-soarelui și soia a fost compromisă.

În iarna dintre anii 2005-2006, când temperaturile au coborât până la -22,7 o C , toate culturile de rapiță au fost distruse iar producțiile de grâu de toamnă au fost serios diminuate.

5.4. Sectorul secundar

Sectorul secundar este cel mai dezvoltat sector de activitate la nivelul orașului Măcin, înaintea sectorului terțiar, agricultura și silvicultura aflându-se pe locul 3. De aici rezultă și caracteristica principală a economiei orașului , cea de economie agro-industrială.

Tradițiile industriei locale sunt legate de exploatarea pietrei din renumitul "Triunghi al granitului" de reputație europeană: Măcin, Greci, Turcoaia; exploatarea și prelucrarea lemnului, confecții, meșteșuguri tradiționale ( împletituri cu papură, răchită), prelucrări în metal (activitate astăzi decăzută, dar cu cooperări la nivel național, în trecut, în domeniul auto și al componentelor pentru utilaje agricole). Cooperativa meșteșugărească "Arrubium" a fost multă vreme (până în 1989 deținătoare a locului I pe țară în producția de confecții textile, mobilier, broderie, lenjerie, etc.). Actualmente, profilul industrial este preponderent reprezentat de confecții.

Industria locală s-a dezvoltat în cea mai mare parte în anii comunismului. În prezent industria orașului se confruntă cu probleme din cele mai dificile, de adaptare la exigențele impuse de economia de piață determinate de următoarele motive: tehnologiile prezente în intreprinderile locale, care la nivelul anului 1995 lucrau cu capitalul statului sau al proprietății de grup (cooperativa de consum și meșteșugărească), sunt complet depășite; industria nu este adaptată economiei de piață sau mai bine zis pieței europene din punct de vedere sortimental și al calității produselor. În strategia de reformă economică și socială, autoritățile locale și județene plasează industria pe un loc principal, deoarece în cadrul actualei crize a ansamblului producției naționale se constată preponderența crizei industriale.

Ramurile industriale cele mai dezvoltate la această dată în orașul Măcin sunt: industria ușoară – reprezentată prin societăți comerciale cu capital privat strain (italiene, coreene, etc) de confecții textile și tricotaje, în sistem lohn; industria minieră constă în exploatarea la suprafață a granitului din Munții Măcinului; industria alimentară s-a dezvoltat în concordanță cu tendințele și orientările actuale ale economiei de piață și care se bazează în principal pe prelucrarea produselor agricole și animaliere; industria lemnului, a cărei dezvoltare în viitor este determinată de suprafața și calitatea fondului forestier de esență moale (salcie și plop) din zonă. Cheresteaua produsă pe teritoriul zonei se exportă în stare brută sau se prelucrează în produse finite (lădițe, boxpaleți) pentru intern și export.

În ceea ce privește industria extractivă, în intervalul analizat numărul de societăți din domeniu s-au restrâns la o singură societate, și anume SC CRISTAL MIN SRL ce are ca obiect de activitate extracția pietrei, și a cărei cifră de afaceri a însumat în anul 2012 echivalentul a 5% din cifra de afaceri totală la nivelul sectorului secundar din orașul Măcin. Numărul de salariați activi în anul 2012 din domeniul industriei extractive este de doar 22 de persoane, în scădere față de anul 2010.

Industria prelucrătoare reprezintă cel mai dezvoltat domeniu de activitate din orașul Măcin, atât la nivelul sectorului secundar, cat și la nivel general pe întreaga activitate economică derulată la nivel de oraș. Numărul de societăți active în domeniul industriei prelucrătoare a crescut ușor în intervalul analizat, de la 29 firme în anul 2008, la 21 de firme în anul 2010 și apoi la 33 de firme în anul 2012 . Cele mai importante societăți din domeniul industriei prelucrătoare sunt: SC GRECALE IMPEX SRL și EMMEVI CONF SRL , ambele având ca domeniu de activitate fabricarea de îmbrăcăminte, împreună cumulează mai mult de 58% din cifra de afaceri totală corespunzătoare industriei prelucrătoare și 52% din cifra de afaceri totală a sectorului secundar la nivelul orașului Măcin. Numărul de salariați activi în anul 2012 din domeniul industriei prelucrătoare este de 1.468 de persoane (în creștere față de perioada anterioară), reprezentând 93% din numărul total de salariați din sectorul secundar, și peste 68% din numărul total de salariați înregistrați la nivelul întregii activități economice din orașul Măcin.

În domeniul producției și distribuției de energie electrică și termică, apă caldă și aer condiționat și în domeniul distribuției de apă, salubritate, gestionarea deșeurilor și alte activități de decontaminare, la nivelul anului 2012 existau în oraș 3 societăți din prima categorie (în ușoară creștere față de anul 2008, când existau doar 2 societăți) și 5 societăți din a doua categorie (în ușoară creștere față de anul 2008 când existau 3 societăți). Împreună, cele două domenii de activitate reprezintă doar 6,8% din activitatea industrială totală a orașului, doar 79 de persoane activau în aceste domenii în anul 2012.

Cele mai importante companii din acest domeniu sunt: MĂCIN GAZ SRL și EDILITAR SALUB-TERM SRL .

În următorul tabel , am prezentat capitalul propriu, cifra de afaceri, profitul net, și numărul de salariați pentru primele 5 societăți care activează în domeniul industrial, pentru anul 2012. Cota de piață a acestora depașește 60% din totalul pieței industriale din orașul Măcin.

Tabel 5.8. Principalii indicatori ai firmelor din sectorul industrial, orașul Măcin – 2012

(Sursa: Planul Urbanistic General, Orașul Măcin 2012)

Constatăm că sectorul secundar este dominat de 2 societăți mari: GRECALE IMPEX SRL și EMMEVI CONF SRL, care dețin împreună peste 52% din cifra de afaceri totală a sectorului, peste 57% din capitalul propriu al sectorului, peste 43% din valoarea activelor imobilizate totale din sector, peste 59% din numărul total de salariați și peste 55% din profitul net total întregistrat la nivelul sectorului secundar.

Societățile care înregistrează pierdere financiară în anul 2012 sunt cele care activează în domeniul producției și distribuției de energe, apă, gaze, aer condiționat, salubritate, respectiv SC MĂCIN GAZ SRL și SC EDILITAR SALUB-TERM SRL.

Compania cu cea mai bună rentabilitate financiară este EMMEVI CONF SRL, urmată

îndeaproape de GRECALE IMPEX SRL și de CRISTAL MIN SRL.

Dezvoltarea micilor afaceri este esențială pentru economia orașului Măcin și a zonei, deoarece starea economică și socială generală este strâns dependentă de succesul afacerilor intreprinzătorilor care contribuie în mare parte la realizarea produsului intern brut și oferă noi locuri de muncă.

5.5. Sectorul terțiar

Șandru (1978) notează că industria reprezintă ramura conducătoare a economiei și cea mai importantă ramură a producției materiale. Autorul mai subliniază faptul că industria are un rol motor asupra tuturor sectoarelor economiei. Într-o perioadă relativ scurtă, industria a a determinat schimbări esențiale pe plan geografic, atât prin lărgirea posibilităților de creare a noi așezări omenești cât și prin dezvoltarea și organizarea căilor de transport și comunicații.

Sectorul terțiar reprezintă al doilea ca importanță, clasificarea realizându-se după nivelul cifrei de afaceri înregistrate în anul 2012. Având la bază aceste argumente, în continuare vom analiza în detaliu domeniile cele mai dezvoltate și rezultatele principalilor agenți economici din acest sector.

Comerțul cu amănuntul reprezintă cel mai dezvoltat domeniu de activitate din sectorul terțiar. Numărul de societăți active în domeniul comerțului a crescut ușor în intervalul analizat, de la 104 firme în anul 2008, la 116 firme în anul 2010 și apoi la 127 firme în anul 2012. Cele mai importante societăți din domeniul comerțului și repararea autovehiculelor și motocicletelor: SC NEW LOOK SRL (comercializarea produselor textile), SC MILEXIM SRL (comercializarea metalelor și minereurilor metalice) și SC UTIL SRL (comercializarea cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimentare), împreună cumulează mai mult de 51% din cifra de afaceri totală corespunzătoare comerțului și peste 37% din cifra de afaceri totală a sectorului terțiar. Numărul de salariați activi în anul 2012 din domeniul comerțului este de 147 de persoane (în scădere față de anul 2008), reprezentând 51% din numărul total de salariați din sectorul terțiar, și doar 6,8% din numărul total de salariați înregistrați la nivelul întregii activități economice din orașul Măcin.

În ceea ce privește domeniul transportului și depozitării, în intervalul analizat numărul de societăți din domeniu a crescut ușor, de la 38 firme în anul 2008, la 39 firme în anul 2010 și apoi la 46 firme în anul 2012. Cele mai importante societăți sunt: CONFORT TRANS SRL și REGETA-IMPEX SRL, ambele având ca domeniu de activitate transportul rutier de mărfuri, împreună cumulând peste 53% din cifra de afaceri totală corespunzătoare domeniului transportului și depozitării, și doar 7,5% din cifra de afaceri totală a sectorului terțiar. Numărul de salariați activi în anul 2012 din domeniul transportului și depozitării este de doar 45 de persoane, în scădere față de anul 2008.

Următoarele activități reprezintă mai puțin de 5% din cifra de afaceri totală a sectorului terțiar: Hoteluri și restaurant reprezintă 3,45% din sectorul terțiar, iar firmele representative sunt: RODYROM TOUR SRL și ALDION SRL; Informații și telecomunicații, cu un procent de 0,41% din sectorul terțiar, firme reprezentative: CARIF SRL; Intermedieri financiare și asigurări, 0,04% din sectorul terțiar, firme reprezentative: ACTIV ECHANGE SRL; tranzactii imobiliare; activități profesionale, științifice și tehnice, 1,17% din sectorul terțiar – firme reprezentative: CADASTRU SRL și ACTIV EXPERT SRL; Activități de servicii administrative și activități de servicii support, 3,93% din sectorul terțiar, firme reprezentative: ACTIV-GRUP-IMPEX SRL; Învățământ cu 0,36% din sectorul terțiar, firme reprezentative: SAPHIR SRL; Sănătate și asistență socială 1,06% din sectorul terțiar, firme reprezentative: MEDISERV SRL; Activități de spectacole, culturale și recreative cu un prodent de 0,21% din sectorul terțiar, firme reprezentative: PIROTEHNIC PETER SRL; Alte activități – 2,22% din sectorul terțiar – firme reprezentative: PROMETEU SRL și IDEFIX SRL

În tabelul următor, am prezentat capitalul propriu, cifra de afaceri, profitul net și numărul de salariați pentru primele 7 societăți care activează în domeniul serviciilor (sectorul terțiar), pentru anul 2012. Cota de piață a acestora depășește 52% din totalul pieței serviciilor din orașul Măcin.

Tabelul 5.9. Principalii indicatori ai firmelor din sectorul terțiar, orașul Măcin – 2012

(Sursa: Planul Urbanistic General, Orașul Măcin 2012)

5.5.1. Turismul în areal

Posea (coord., 1986) definește turismul ca fiind o activitate de folosire a timpului liber care antrenează deplasări temporare de populație, în special urbană, către anumite regiuni sau puncte de atracție. Printre tipurile de turism pe care le prezintă, Șandru și Cucu (1984) identifică și turismul itinerant care este practicat sub două forme. Prima formă de turism itinerant este cea a turismului de drumeție, în timp ce a doua formă este cea a turismului automobilistic și feroviar. Considerăm că în cadrul orașului Măcin, turismul de drumeție este cel mai reprezentativ tip de turism.

Turismul și agroturismul sunt activitățile care s-ar putea relansa în dezvoltarea orașului în viitor. Potențialul zonei este deosebit de mare, pornind de la drumețiile în imediata apropiere a Munții Măcinului, la pescuit pe malul Dunării și al Pietrei Fetei, sau la petrecerea timpului liber în popasurile din apropierea orașului. În cadrul rețelei de parcuri naționale românești, Munții Măcinului ocupă un loc unic, fiind situați la cea mai joasă altitudine, având o poziție biogeografică favorabilă.

Parcul Național Munții Măcinului cuprinde trei perimetre distincte din punct de vedere geomorfologic, floristic și faunistic: Culmea Pricopanului, Pădurea Luncavița și Culmea Măcinului. Parcul se întinde pe o suprafață de 11.321 hectare.

Turiștii care doresc să practice aceste activități sau să se odihnească într-un cadru natural pot fi cazați în pensiuni la localnici sau pot opta la singura unitate de cazare din oraș, la Pensiunea Vila Turist. Pensiunea Vila Turist are 2 margarete, se află pe drumul 22D, lângă centrul orașului și dispune de 28 de locuri de cazare, un restaurant și o braserie.

Foto. 5.2. Pensiunea Vila Turist (Foto: Kertesz, 2014 )

Această activitate poate crea noi locuri de muncă pentru hotelul și restaurantul din localitate și ar oferi posibilități suplimentare de câștig pentru cetățenii care pot caza turiști în sistem de pensiune.

Popasul turistic Culmea Pricopanului se află la 5 km sud – est de oraș, lângă Lacul Sărat. Acest popas dispune de 28 de locuri de cazare în 14 căsuțe, acesta fiind un loc minunat de agrement dar și un punct de plecare în drumeții către vârfurile Cheia (260 m), Vraju (335 m) și Sulucu Mare (370 m).

Popasul turistic Căprioara este situat în pădurea Căprioara, la 35 km de Măcin și dispune de 10 locuri de cazare în 5 căsuțe, loc de camping, parcare, restaurant și braserie. Foișoarele cu mese au fost amenajate în coroanele copacilor. Cei care vin aici, au la dispoziție o frumoasă pădure în suprafață de 130 ha, cu poieni, un loc de agrement și de odihnă deosebit de apreciat.

Dintre traseele turistice care străbat Munții Măcinului voi descrie, pe scurt, doar pe cele care au ca punct de plecare și de sosire orașul Măcin:

Traseul Măcin – vf. Vraju – Sulucu Mare – dealul Îmbulzita – vf. Căpușa – vf. Țuțuiatu. Traseul urmărește creasta principală a Munților Măcin până la vârful Țuțuiatu. Are o lungime de 18 km, o diferență de nivel de 430 m și se parcurge în 6-7 ore. El străbate în permanență muchia Culmii Pricopanului peste vârfurile Cheia, Vraju, Șerparu și Sulucu Mare.

Traseul Popasul Culmea Pricopanului – vârful Sulucu Mare, are o lungime de 4 km la o diferență de nivel de 350 m și se parcurge într-o oră și jumătate. Fântâna de Leac se află sub vârful Vraju unde a fost captat și amenajat, în anul 1945, un izvor cu apă foarte bună căruia localnicii îi atribuie unele efecte tămăduitoare. În zilele de sărbătoare localnicii se adună aici și petrec, la umbra copacilor sau la picnic. În anul 2005, în apropierea acestui izvor, a început ridicarea unei mânăstiri cu hramul “Izvorul Tămăduirii”.

În jurul acestei mânăstiri se mai află încă 8 hectare de teren scos din circuitul agricol care poate fi concesionat unor întreprinzători pentru construirea unor pensiuni. Acestea ar putea deveni baza pentru dezvoltarea agroturismului în zona Măcin .

Sulucu Mare este un alt punct de atracție pentru măcineni în special în zilele de sărbătoare când se pot recreea, pentru odihnă sau pentru o mică drumeție peste creasta muntelui până la Valea cu Aluni. Drumeția continuă până la Dealul Îmbulzita (270 m) după care se coboară până la marginea pădurii în care se întâlnesc stejarul, carpenul, frasinul și teiul. Popasul “Brotăcelul” de pe malul lacului Piatra Fetei poate fi locul ideal de petrecere a timpului liber pentru cei care iubesc apa și pescuitul . O activitate mai nou apărută și cu posibilități deosebite de atracție pentru turiști este cea de cățărare în zonele de stâncărie naturală.

Tabelul 5.10. Locuri de picnic pentru zona Parcului Național Munții Măcinului

(Sursa: Strategia și planul de acțiune pentru conservarea biodiversității

și utilizarea durabilă a componentelor sale în zona Munților Măcinului, PosMediu 2007-2013 )

Analizând tabelul de mai sus, se pot observa numărul de locuri pentru picnic, recreere în aer liber pentru turiști, în apropierea punctelor de interes din partea vestică a Parcului Național. Aceste locuri sunt marcate, la fel și cele pentru camping.

Traseul de cicloturism este unul cu marcaje, cu grade de dificultate, ce unește localitățile învecinate sau obiectivele turistice din zona Munților Măcinului.

Fig. 5.5. Traseul de cicloturism (Sursa: www.parcmacin.ro)

În acest moment în Munții Măcinului sunt identificate, de către Clubul Alpin Galați, două astfel de zone : una în Culmea Pricopanului și una în valea Racova.

Această zonă beneficiază de câțiva factori care pot favoriza potențialul turistic: amplasarea geografică în apropierea Dunării, a Deltei și a litoralului Mării Negre; lipsa de concurență turistică montană, cei mai apropiați munți fiind la peste 300 km depărtare; flora și fauna, suficient de interesante și originale pentru a trezi interesul turiștilor și cercetătorilor; existența în apropiere a principalelor mânăstiri din Dobrogea: Cocoș, Celic-Dere și Saon; zonă etnografică diversă cu populații de români, ruși, lipoveni, turci, tătari; existența unor bune zone de cățărare; încadrarea Munților Măcinului în grupul celor mai vechi masive din Europa, alături de Munții Scoției; infrastructura rutieră este acceptabilă și în continuă dezvoltare; lipsa, din zonă a factorilor de poluare.

CAPITOLUL VI. DINAMICA SPAȚIILOR CONSTRUITE

Având la dispoziție o serie de date deosebit de detaliate referitoare la evoluția numărului de autorizații de construire pe care Primăria Orașului Măcin le-a acordat între anii 2002 și 2014, putem astăzi să realizăm o analiză obiectivă a dinamicii spațiilor construite în funcție de categoria funcțională a acestora.

În afara datelor referitoare la numărul efectiv de autorizații de construire emise de către administrația locală, în prezent dispunem și de informații cu privire la suprafața utilă construită precum și la funcțiunea spațiilor nou-ridicate, grație datelor furnizate de către Institutul Național de Statistică, date ce acoperă, după cum am anticipat deja, perioada ultimilor 13 ani.

6.1. Autorizații de construire

În primul rând, dorim să aducem în discuție evoluția numărului total de autorizații de construcție acordate antreprenorilor în orașul Măcin între anii 2002 și 2014. Conform Institutului Național de Statistică, autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor. Important de subliniat este faptul că autorizația de construire se eliberează beneficiarului lucrării, în temeiul și cu respectarea documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului, în vederea începerii lucrărilor de construcție.

După cum se poate remarca în graficul din figura 6.1., evoluția anuală a acestui indicator este caracterizată de un grad foarte mare de instabailitate, numărul de autorizații oscilând foarte mult de la un an la altul, fără a exista o tendință clară de creștere sau descreștere. În anul 2002, numărul de autorizații de construcție acordate celor care au dorit să ridice noi construcții în orașul Măcin a fost de șapte iar în anul 2003 acesta a crescut la opt pentru ca în anul 2004 să scadă dramatic la numai trei autorizații, aceasta fiind și cea mai scăzută valoare a acestui indicator în perioada studiată. În anul 2005 se remarcă o primă creștere importană a numărului de autorizații de construcție acordate, acestea fiind în număr de 18, după care în anul următor se remarcă din nou o scădere la 11 autorizații de construcție.

Remarcăm în graficul din figura 6.1. faptul că între anii 2006 și 2007 are loc cea mai importantă creștere a indicatorului analizat, ajungându-se în anul 2007 la un număr maxim de 30 de autorizații de construcție acordate de către Primăria Orașului Măcin. După înregistrarea acestui vârf, urmează o periodă de regres, astfel că în anul 2008 numărul de autorizații de construcție scade la 24 iar în anul 2009 ajunge la zece, asemeni anului 2010. În anul 2011 este semnalată o nouă creștere a autorizațiilor emise, acestea fiind în număr de 19 însă anul 2012 aduce o scădere foarte mare, ajungându-se la un minim de trei autorizații.

Fig. 6.1. Evoluția numărului total de autorizații de construcție acordate de Primăria Orașului Măcin

între anii 2002 și 2014

(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2015)

În ultimii doi ani, numărul autorizațiilor emise de administrația locală din Măcin a fost de 16 autorizații pentru anul 2013 și de 15 autorizații pentru anul 2014. În ceea ce privește numărul mediu anual de autorizații de construcție acordat de Primăria Orașului Măcin, acesta este de aproximativ 13 documente, după cum s-a remarcat în urma analizei datelor oficiale disponibile pentru perioada 2002 – 2014 din partea Institutului Național de Statistică.

6.2. Suprafața utilă

Nu mai puțin importantă în cadrul prezentei analize este suprafața utilă rezultată în urmă ridicării clădirilor pentru care s-au obținut de-a lungul timpului autorizații de construire. Începând cu anul 2002 și terminând cu anul 2014, suprafața utilă construită din orașul Măcin a crescut cu 31.436 m2, ceea ce înseamnă o creștere medie anuală de aproximativ 2400 m2.

În ceea ce privește defalcarea pe ani a evoluției suprafeței utile rezultate în urma acordării autorizațiilor de construcție prezentate în subcapitolul 6.1., datele evidențiate grafic în figura 4.2. arată, de asemenea, faptul că evoluția generală a suprafeței utile nu definește o tendință clară de creștere sau de descreștere, existând ani pe care îi putem considera ”ani de vârf” precum și ani în care dinamica suprafeței utile din orașul Măcin a fost una deosebit de scăzută, după cum se poate remarca în figura de mai jos.

Fig. 6.2. Evoluția numărului total de autorizații de construcție acordate de Primăria Orașului Măcin

între anii 2002 și 2014

(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2015)

În anul 2002, clădirile ridicate în orașul Măcin au avut o suprafață utilă totală de aproape 700 m2 în timp ce clădirile construire în anul 2003 au cumulat o suprafață utilă totală de peste 3000 m2. În anul 2004 se remarcă o dinamică mai puțin accentuată a spațiilor construite, acestea având în acel an o suprafață utilă de puțin peste 1000 m2 însă în anul 2005 se remarcă o creștere a valorii anuale a acestui indicator, fiind depășit pentru a doua oară pragul de 3000 m2 însă în anul 2006 în Măcin sunt acordate autorizații de construire pentru clădiri ce cumulează o suprafață utilă de numai 1200 m2.

În anul 2007 se poate remarca vârful în ceea ce privește evoluția spațiilor construite în perioada 2002 – 2014, în contextul în care, în acel an, clădirile ridicate au avut împreună o suprafață utilă de aproape 5500 m2. În anul 2008 suprafața utilă a clădirilor ridicate în Măcin se păstrează mare, aceasta fiind de peste 3500 m2 însă în anul 2009 este consemnată o scădere foarte importantă a indicatorului analizat, în contextul în care suprafața utilă totală construită în acel an a fost de numai 884 m2.

În anul 2010 suprafața utilă cu care fondul construit din orașul Măcin crește este de puțin peste 1000 m2 iar în anul 2011 se ajunge la aproape 3000 m2. În ciuda faptului că în anul 2012 indicatorul pe care îl analizăm scade ușor la 1600 m2, în anii 2013 și 2014 clădirile ridicate în orașul Măcin au o suprafață utilă totală de 3500 m2 și respectiv 3300 m2, valori pe care le putem considerat mari, în contextul în care media anuală a creșterii spațiului util pentru perioada 2002 – 2014 în orașul Măcin este de 2400 m2.

6.3. Categorii generale spații funcționale

Ultimul subcapitol referitor la autorizațiile de construire prezintă categoriile de folosință a spațiilor nou rezultate precum și suprața utilă totală a acestora. Prima categorie de spații funcționale din cadrul orașului Măcin și totodată cea care deține cea mai mare pondere din totalul suprafeței construite între anii 2002 și 2014 este categoria clădirilor rezidențiale (exclusiv cele pentru colectivități) (foto. 6.1.) și care, conform Institutului Național de Statistică este acea clădire care este folosită integral sau în cea mai mare parte (peste 50 % din spațiul locuibil sau din volumul construit) pentru locuit.

Foto. 6.1. Exemple de clădiri cu funcții rezidențiale construite după anul 2000 în orașul Măcin

(Foto: Kertesz, 2015)

Datele oficiale arată că între anii 2002 și 2014 în Măcin au fost ridicate clădiri cu funcție rezidențială (exclusvi cele pentru colectivități) ce au însumat o arie utilă de 16.602 m2 ceea ce reprezintă o pondere de 53% din totalul suprafeței utile construite în perioada amintită (fig. 6.3.). În general, în cazul clădirilor rezidențiale, analiza datelor cuprinse între anii 2002 și 2014 a relevat faptul că dinamica spațială este caracteristică aproape fiecărui an din șirul de date amintit, însă există diferențe foarte mari între suprafețele utile anuale dezvoltate.

A doua categorie de clădiri funcționale este cea a clădirilor administrative și care dețin o pondere de numai 1% din totalul spațiului util construit între anii 2002 și 2014 în orașul Măcin (fig. 6.3.). Din punct de vedere al suprafețelor, este vorba de 404 m2 reprezentați de două clădiri ridicate în anii 2005 și 2007 și care aveau 257 m2 respectiv 147 m2.

Fig. 6.3. Ponderea suprafețelor utile construite pe categorii de clădiri funcționale

între anii 2002 și 2014 în orașul Măcin.

Categoria I: clădiri rezidențiale (exclusiv cele pentru colectivități); Categoria II: clădiri administrative; Categoria III: alte clădiri (hoteluri și clădiri similare, clădiri pentru comerț cu ridicata și cu amănuntul etc.); Categoria IV: hoteluri și clădiri similare; Categoria V: clădiri pentru comerț cu ridicata și cu amănuntul; Categoria VI: alte clădiri.

(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2015)

A treia categorii de clădiri din punct de vedere al funcționalității sunt clădirile din categoria ”alte clădiri” aici încadrându-se, conform Institutului Național de Statistică, hoteluri și clădiri similare, clădiri pentru comerț cu ridicata și cu amănuntul etc. Clădirile din această a treia categorie au o suprafață totală utilă de 8184 m2 și dețin o pondere de 16% din totalul suprafeței utile construite între anii 2002 și 2014 în orașul Măcin.

Cu o suprafață utilă totală de 857 m2 și o pondere de 3% unități de primire turistică de tipul hotelurilor sau pensiunilor reprezintă ce de-a patra categorie funcțională de clădiri pentru care administrația locală din Măcin a acordat autorizații de construcție între anii 2002 și 2014. Ultimele două categorii de spații funcționale grupează clădirile pentru comerț (1%) și cele cu alte destinații, acestea nefiind însă detaliate în baza de date furnizată de către Institutul Național de Statistică.

6.4. Spații funcționale complexe: portul Măcin

Conform Enciclopediei României (1938) în anul 1910 numărul vaselor care au activat în Portul Măcin a fost de 965. În anul 1920 numărul acestora se înjumătățește coborând la numai 466 de vase pentru ca în anul 1930 registrele să arate o creștere la 583 de ambarcațiuni care au operat în Portul Măcin. La sfârșitul perioadei Interbelice, în anul 1938, documentele arată că în Portul Măcin au operat 760 de vase, valoare mai mare decât cea din anul 1930 însă mai mică decât cea din anul 1910 de unde rezultă faptul că circulația navală în Portul Măcin era mai intensă la începutul secolului al XX-lea decât în al treilea și al patrulea deceniu al aceluiași secol.

În ceea ce privește încărcătura vaselor, în anul 1910 în Portul Măcin au fost rulate mărfuri în gretutate de aproape 125.000 tone în timp ce în anul 1920 greutatea mărfurilor să scadă la puțin peste 55.000 de tine. Cu toate acestea în anul 1930 greutatea mărfurilor primite și expediate prin Portul Măcin depășește 130.000 de tone iar în anul 1938 este atinsă greutatea de 289.000 de tone (tabelul 5.1.).

TABELUL 6.1. Circulația navală în Portul Măcin între anii 1910 și 1938

(Sursa datelor: Enciclopedia României, 1938)

Remarcăm în tabelul anterior faptul că încărcătura medie a unui vapor care a încărcat sau descărcat marfă în Portul Măcin a crescut semnificativ după anul 1920, fapt ce ne permite să afirmăm că vasele ce navigau pe Dunăre în acea perioadă au devenit din ce în ce mai mari. De asemenea, este important se subliniat faptul că orașul Măcin s-a dezvoltat foarte mult în secolul al XX-lea și pe baza circulației navale, portul dunărea jucând un rol semnificativ în evoluția și dezvoltarea urbei dobrogene.

Monografia orașului Măcin (1980) amintește că în anul 1979 circulația navală a fost intensă, 3263 de vase au intrat în port iar alte 3149 de vase au ieșit din port. În ceea ce privește cantitatea de marfă, 1.783.023. tone au intrat în Portul Măcin iar 1.776.717 tone au ieșit din port. Lucrarea amintită mai punctează faptul că printre mărfurile intrare se numără și 16.223 tone de produse petroliere, 1183 tone de lemne, 40.456 tone de piatră, 948 tone de alimente, 869 tone de mărfuri diverse și 127 tone de materiale de construcție.

Din punct de vedere al mărfurilor expediate din Portul Măcin în anul 1979, Monografia orașului Măcin (1980) notează că 329.556. tone au fost reprezentate de piatră din care 8877 tone au fost destinate exportului, alte 6540 tone au fost reprezentate de lemne, 63.613 tone au fost mărfuri cerealiere, 75 de tone au fost materiale de construcție, 20 de tone au fost reprezentate de diferite utilaje iar 520 de tone au fost reprezentate de diverse alte mărfuri. Analizând varietatea mărfurilor primite și expediate prin Portul Măcin în anul 1979 putem remarca diversitatea acestora și traficul destul de intens în special cu piatră și cereale.

Amintim faptul că în anul 1979 în cadrul Portului Măcin activau un număr total de 114 muncitori dintre care 30 activeau strict în cadrul portului de pe raza orașului Măcin în timp ce restul erau angrenați în activități în porturile de la Carcaliu și Turcoaia, ambele subordonate Căpităniei Portului Măcin. În perioada comunistă, Portul Măcin era format din două mari macarale de încărcare/descărcare a barjelor precum și de un chei unde vasele acostau, acesta având o lungime de aproximativ 150 de metri. În prezent, vechiul port are o importanță secundară, însă este folosit în continuare, în paralel cu noile amenajări navale de transport aflate în dreptul orașului Măcin (fig. 6.4.).

Fig. 6.4. Aerofotograme satelitare cu dana vechiulu portul Măcin în anii 2004 și 2013

(Sursa: Google Earth Pro, 2015)

După cum am amintit, în perioada contemporană la Măcin a fost amenajat un nou port, mai modern și care se află în imediata vecinătate a orașului, spre deosebire de portul vechi care se găsește la aproimativ 0,5 km amonte față de noul port.

Din păcate, pentru perioada prezentă nu dispunem de niciun fel de date referitoare la mișcarea navelor în Portul Măcin. Singurele informații cu privire la port sunt cele de natură tehnică, ele fiind puse la dispoziție pe pagina oficială de internet a Companiei Național ”Administrația Porturilor Dunării Maritime” Galați. Conform sursei menționate, adâncimea minimă a apei în Portul Măcin este de 2,5 metri, lungimea totală a cheiurilor din portu este de 500 de metri. În cadrul Portului Măcin funcționează un terminal pentru pasageri, două macarele de tip pod fiecare având o capacitate de 2 tone precum și un buldozer care ajută la încărcarea barjelor și navelor de transport marfă (foto. 6.2.).

Foto. 6.2. Aspecte din portul Măcin din vara anului 2015

(Foto: Kertesz, 2015)

De asemenea, din punct de vedere al dotărilor de care Portul Măcin dispune, amintim și facilitățile de depozitare a mărfurilor, în acest caz fiind vorba de platforme deschise și care au o suprafață totală de 8500 mp precum și de o serie de magazii închise care însumează o suprafață de 3400 m.

În prezent, în afară de încărcarea și descărcarea vaselor de marfă, Portul Măcin are și o importantă funcție de transport de pasageri în contextul în care Dunărea nu este străbătută de niciun pod în zona orașului, traversarea fluviului făcându-se exclusiv pe calea apei cu ajutorul bacurilor.

CAPITOLUL VII. DINAMICA FONDULUI LOCATIV

ÎN PERIOADA POST-SOCIALISTĂ

După schimbarea de regim din anul 1989, este bine cunoscut faptul că locuințele persoanale nu au mai fost construite de către stat, așa cum s-a întâmplat în perioada comunistă, ci de populație, din fonduri proprii. În ciuda faptului că statul a continuat să ridice locuințe pentru populație, din punct de vedere numeric, importanța acestora era una foarte scăzută. Cu toate acestea, important de remarcat este faptul că, cel puțin în cazul orașului Măcin, numărul de locuințe a cunoscut o creștere trepată și după anul 1989.

7.1. Evoluția numerică

Înainte de a prezenta dinamica anuală a numărului de locuințe din orașul Măcin, dorim să punctăm faptul că numărul cel mai scăzut de locuințe este caracteristic anului 1990, datele oficiale furnizate de către Institutul Național de Statistică indicând în acel an numai 3199 de locuințe în timp ce numărul cel mai ridicat al acestui indicator este atins în anul 2014 când datele oficiala arată că în Măcin existau 3740 de locuințe (fig. 7.1.). Pentru șirul de date analizat, 1990 – 2014, numărul mediu anual de locuințe din orașul Măcin este de 3629.

Fig. 7.1. Evoluția numărului total de locuințe în orașul Măcin între anii 1990 și 2014

(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2015)

Remarcăm în graficul din figura 7.1. creșterea deosebit de mare a numărului total de locuințe din orașul Măcin caracteristică perioadei 1990 – 1991. Dacă în anul 1990 numărul de locuințe era de 3199 în numai un an acesta ajuge la 3503, creșterea fiind deci de 304 locuințe. Din cercetările întreprinse la fața locului dar și din discuțiile pe care le-am purtat cu administrația locală, a reeșit faptul că valorile caracteristice anului 1990 în ceea ce privește numărul de locuințe nu sunt valide, acestea fiind deosebit de mari față de realitatea din teren. În acest fel, se justifică această creștere, care totodată este și cea mai mare din întreg șirul de date analizat.

Începând cu anul 1991, numărul de locuințe din Măcin crește constant însă creșterile anuale sunt deosebit de mici, ele reflectând o dinamică modestă a spațiului construit, dinamică ce reprezintă oglinda situației materiale a populației și a nivelului de trai. În contextul în care populația are o situație materială bună, considerăm că dinamica spațiului construit este una mult mai accentuată decât cea caracteristică orașului Măcin în perioada post-socialistă.

În anul 1992 numărul total de locuințe ajunge la 3524, acestea crescând cu 21 de unități față de anul 1991. În anul 1993 asistăm la o creștere cu patru unități față de anul 1992, iar în anul 1994 se păstrează, de asemenea o creștere modestă de patru unități față de anul 1993. În anul 1995, datele oficiale arată că în Măcin existau un număr total de 3538 de locuințe. În anul 1996 numărul locuințelor creștere ușor la 3541 iar în anul 1997 se ajunge la 3584 de locuințe, creșterea față de anul precedent fiind de 43 de unități, după cum se poate observa și în graficul de mai jos. După anul 1997 asistăm la o creștere foarte scăzută a numărului de locuințe din orașul Măcin, în anul 1998 populația trăind în 3589 de locuințe (cu cinci unități mai multe față de anul 1997) iar în anul 1999 numărul de locuințe fiind tot de 3589, în acest caz fiind de subliniat stagnarea acestui indicator al dezvoltării urbane.

Între anii 1999 și 2000 în Măcin sunt construite 21 de noi locuințe, numărul acestora ajungând la 3610 unități, iar în perioada 2000 – 2001 are loc cea mai importantă creștere a numărului de locuințe din orașul Măcin (exceptând perioada 1990 – 1991, perioadă ce este pusă sub semnul întrebării din punct de vedere al veridicității datelor) aceasta fiind de 93 de unități, după cum se poate observa și în graficul din figura B. În acest context, în anul 2001 se ajunge ca în Măcin să existe 3703 locuințe. În anii ce urmează însă, dinamica locuințelor este una deosebit de scăzută în contextul în care, în anul 2002 numărul locuințelor din Măcin creștere cu două unități iar în anul 2003 cu numai trei unități ajungându-se în acest an la 3708 locuințe destinate populației din oraș.

Analizând graficul din figura 6.1. remarcăm faptul că între anii 2004 și 2008 numărul locuințelor din orașul Măcin scade treptat. Considerăm că unele din clădirile ce erau consemnate în baza de date a administrației locale ca fiind locuințe, au fost demolate, acestea aflându-se într-o stare precară, nelocuibilă. Astfel, în anul 2004 numărul locuințelor scade cu o unitate, în anul 2005 scade de asemenea cu o unitate iar în anul 2006 este înregistrată o nouă scădere, și de această dată tot cu o unitate. În anul 2007 numărul locuințelor din Măcin scade cu cu șase unități iar în anul 2008 este înregistrată ultima scădere în ceea ce privește fondul locativ, cu patru noi unități, ajungându-se la 3695 de locuințe.

În anul 2009 este consemnată o nouă creștere importantă a locuințelor în Măcin aceasta fiind de 33 de unități, ajungându-se deci la 3728 de locuințe. În anul 2010 numărul unităților ce compuneau fondul locativ al orașului stagnează iar în anul 2011 se semnalează o creștere cu opt unități în timp ce în anul 2012 creșterea se menține însă este una mai redusă, cu o unitate.

În final, în anul 2014 este consemnată o nouă creștere a numărului de locuințe, aceasta fiind de opt unități, ajungându-se în acest ultim an la nu mai puțin de 3740 de locuințe. În general, locuințele construite după anul 2000 se remarcă atât prin impozanță cât și prin volumetrie, ele fiind moderne și de cele mai multe ori înconjurate de bogate spații verzi, bine întreținute de către proprietari (foto. 7.1.). Considerăm că noile locuințe individuale construite în Măcin începând cu secolul XXI, contribuie la schimbarea peisajului urban, acestea conferind un aer moder urbei de pe malul Brațului Măcin.

Foto. 7.1. Exemple de locuințe individuale construite după anul 2000 în orașul Măcin

(Foto: Kertesz, 2015)

În contextul în care, în anul 2014 numărul total de locuințe din Măcin a fost de 3740 de unități iar în anul 1990 de 3199, rezultă faptul că în cei 25 de ani analizați, fondul locativ al orașului a crescut cu 541 de locuințe, ceea ce înseamnă o creștere medie anuală de aproximativ 21 de locuințe. Dacă nu luăm în calcul creșterea din perioada 1990 – 1991 despre care am amintit că poate fi pusă sub semnul îndoielii, atunci rezultă că între anii 1991 și 2014 numărul de locuințe din Măcin a crescu cu 237 de unități, creșterea medie anuală fiind de aproximativ 10 unități, această valoarea fiind mult mai aproape de realitatea din teren.

7.2. Numărul mediu de locuitori raportat la fondul locativ

În vederea unei analize cât mai optime a locuințelor din orașul Măcin, am considerat important de analizat raportul între numărul de locuitori și cel al numărului de locuințe din oraș pentru a evidenția câte persoane trăiesc în medie într-o locuință. După cum se poate observa în figura de mai jos, începând din anul 1990 și până în anul 2014 valoarea raportului între numărul de locuitori ai orașului Măcin și cel al numărului de locuitori scade treptat însă valorile sunt de peste 3 persoane/locuință (fig. 6.2.).

Fig.7.2. Evoluția numărului de locuitori raportat la o locuință în orașul Măcin între anii 1992 și 2014

(Sursa datelor: calcule pe baza datelor Institutului Național de Statistică, 2015)

În anul 1992, în medie, într-o locuință din orașul Măcin trăiau 3,59 de persoane, aceată valoare fiind caracteristică și anului 1993. În anul 1994 valoarea acestui indicator scade ușor la 3,58 de persoane însă în anul 1995 se menține tot la valoarea de 3,58 de persoane. O a doua scădere este înregistrată în anul 1996 când indicatorul studiat coboară la 3,55 persoane/locuință iar în anul 1996 este consemnată o primă scădere importantă, an în care numărul mediu de persoane ce locuiau într-o locuință a fost de 3,55.

Începând cu anul 1996, numărul mediu de persoane ce locuiau într-o locuință din orașul Măcin scade intens, ajungându-se în anul 2000 la 3,36 de persoane, în anul 2005 la 3,22 de persoane iar în anul 2010 la 3,14 persoane. Ultimele date existente, cele din anul 2014 arată că valoarea acestui indicator era la Măcin de numai 3,04 persoane/locuință.

Pentru întreaga perioadă 1992 – 2014, numărul mediu de persoane ce trăiau într-o locuință din orașul Măcin este de 3,3 persoane. În general, scăderea acestui indicator poate fi pusă pe seama creșterii numărului de locuințe și pe scăderea treptată a populației, astfel că raportul între cele două componente numeric scade treptat.

7.3. Suprafața locuibilă

Suprafața locuibilă reprezintă un alt important indicator al dezvoltării urbane a unui oraș, aceasta fiind deosebit de relvantă în cadrul studiilor de geografie urbană. După cum se poate observa în graficul de mai jos, suprafața locuibilă din orașul Măcin a cunoscut importante creșteteri valorice între anii 1990 și 2014 acest lucru reflectând dezvoltarea urbană a orașului. Considerăm că evoluția pozitivă a suprafeței locuibile se datorează în special creșterii numărului de locuințe, cei doi indicatori fiind în strânsă legătură, valorile lor fiind direct proporționale. Remarcăm în graficul din figura anterioară faptul că mărirea suprafeței locuibile din orașul Măcin, deși este caracteristică întregii perioade 1990 – 2014, ea este caracterizată de trei perioade de timp în care aceasta este accentuată (fig. 7.3.).

Fig. 7.3. Evoluția numărului de locuitori raportat la o locuință în orașul Măcin între anii 1992 și 2014

(Sursa datelor: calcule pe baza datelor Institutului Național de Statistică, 2015)

Prima perioadă este cuprinsă între anii 1990 și 1991 când suprafața locuibilă crește de la 107.000 m2 la 124.000 m2, creșterea fiind deci de 17.000 m2. A doua perioadă este cuprinsă între anii 2000 și 2001 când suprafața locuibilă crește cu peste 20.000 m2 de la 131.088 m2 în anul 2000 la 151.298 m2 în anul 2001, în timp ce ultima creștere importantă a suprafeței locuibile are loc între anii 2010 și 2011 când de la 154.234 m2 se ajunge la 171.258 m2, în acest ultim caz creșterea fiind de puțin peste 17.000 m2.

Privită la modul general, creșterea suprafeței locuibile în orașul Măcin a fost în medie de 2646 m2 pe an, dat fiind faptul că în cei 25 de ani analizați, suprafața locuibilă a crescut cu 66.156 m2. După cum am punctat și anterior, creșterea suprafeței locuibile se datorează strict creșterii numărului de locuințe, creștere prezentată în rândurile anterioare.

CAPITOLUL VIII. UTILITĂȚI PUBLICE.

EVOLUȚIA REȚELELOR DE DISTRIBUȚIE ȘI CONSUM

La nivelul anului 2015, orașul Măcin dispunea de o vastă rețea de distribuție a apei potabile la care se adăuga rețeaua de colectare a apelor uzate precum și de o importantă rețea de distribuție a gazelor naturale. Existența celor trei mari tipuri de utilități publice care să deservească populația și agenții economici din orașul Măcin duce la o calitate mai ridicată a vieții populației din al doilea oraș al județului Tulcea.

În rândurile următoare ne propunem să analizăm succint atât evoluția rețelelor de distribuție a apei potabile și gazelor naturale și a celei de colectare a apelor uzate precum și cantitatea de apă și gaze naturale distribuite populației în ultimii ani pentru a evidenția dacă există sau nu diferențe la nivel anual. De asemenea, în cazul distribuției apei potabile, analiza se va axa și pe consumul mediu de apă dar și pe cantitatea maximă de apă potabilă ce poate fi produsă și distribuită în orașul Măcin. Dorim să subliniem, încă din primele rânduri ale acestui capitol, faptul că toate datele prezentate și analizate au fost furnizate de către Institutul Național de Statistică prin Direcția Județeană de Statistică Tulcea.

8.1. Alimentarea cu apă potabilă

Datele oficiale puse la dispoziție de către Institutul Național de Statistică evidențiază faptul că la nivelul anului 2013, orașul Măcin era una din cele 51 de unități administrativ-teritoriale din județul Tulcea și care beneficia de o importantă rețea de distribuție a apei potabile în teritoriul administrativ.

Aceleași date arată că în ierarhia unităților administrativ-teritoriale din județul Tulcea pe baza lungimii rețelei de distribuție a apei potabile, orașul Măcin se află pe locul 18 cu o lungime a rețelei simple de distribuție a apei potabile de 32 de km. În contextul în care lungimea medie a rețelei de distribuție a apei potabile pe unitate administrativ-teritorială din județul Tulcea era la nivelul anului 2013 de 31 km, putem afirma faptul că situația orașului Măcin în ceea ce privește rețeaua de distribuție a apei potabile era una bună.

Cu toate acestea, vizitele pe teren au evidențiat faptul că există încă zone periferice ale orașului ce nu sunt deservite de rețeaua de alimentare cu apă potabilă însă administrația locală are în plan extinderea acesteia în perioada 2014 – 2020 cu ajutorul fondurilor provenite de la Uniunea Europeană.

8.1.1. Producția de apă potabilă

Conform datelor oficiale ale Institutului Național de Statistică, producția zilnică de apă potabilă în orașul Măcin a cunoscut oscilații foarte mari între anii 2000 și 2013, fără a exista în mod neapărat o justificare pertinentă, în special pentru creșterile foarte mari ale capacității de producție. Datele reprezentate în graficul din figura 6.1. arată că la nivelul anului 2000 instalațiile de producere a apei potabile din oraș aveau o capacitate maximă de 8160 m3/zi, capacitate care se menține constană și în perioada următoare, inclusiv în anul 2004. Păstrarea unui trend neutru în ceea ce privește capacitatea maximă de apă ce putea fi produsă în Măcin între anii 2000 și 2004 arată că cererea de apă nu a fost caracterizată de creșteri sau scăderi semnificative și care să impună o modificare a stației de tratare a apei potabile din oraș.

Fig. 8.1. Evoluția capacității maxime zilnice de producție a apei potabile în orașul Măcin între 2000 – 2013

(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2015)

O primă modificare relevantă în ceea ce privește capacitatea maximă zilnică de producție a apei potabile are loc în anul 2005 când aceasta scade la la 3500 m3/zi pentru ca în anul 2006 să crească la 10.000 m3/zi, capacitate ce se menține constană și în anii 2007 și 2008. În anul 2009 capacitatea de producție a apei potabile se dublează, ea ajungând la 20.832 m3/zi, această valoare fiind caracteristică perioadei 2009 – 2011, după care, în anul 2012 are loc o modificare în ceea ce privește producția maximă zilnică a apei potabile, aceasta coborând la numai 3900 m3, după cum se poate observa și în figura 7.1.

8.1.2. Rețeaua de distribuție a apei potabile

În ceea ce privește dinamica rețelei de distribuție a apei potabile, aceasta a înregistrat în ultimul sfert de deceniu atât creșteri importante cât și regrese, în acest sens graficul din figura 6.2. fiind foarte sugestiv. În anul 1990 rețeaua de distribuție a apei potabile din orașul Măcin avea o lungime totală de 39,5 km, o primă creștere fiind semnalată în anul 1992 când se ajunge la 41,8 km pentru ca mai apoi, în anul 1992 să fie punctată o nouă creștere, scăzută, ajungându-se la 42 km de conducte de transport și distribuție a apei potabile.

Fig. 8.2. Evoluția rețelei de distribuție a apei potabile în orașul Măcin între 1990 – 2013

(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2015)

Prima creștere semnificativă în ceea ce privește rețeaua de distribuție a apei potabile are loc în anul 1997 când se ajunge la o lungime de 51 km, lungime caracteristică și perioadei 1998 – 2000. Un prim regres este înregistrat în anul 2001 atunci când o parte a rețelei de distribuție a apei potabile este scoasă din uz, lungimea totală coborând la 42 km, valoarea fiind caracteristică perioadei 2001 – 2004.

După anul 2004, administrația locală demarează o serie de proiecte de modernizare și extindere a rețelei în cauză, în anul 2005 aceasta crescând la 51,5 km iar în anul 2006 la 58 km pentru ca în anul 2007 să fie atinsă lungimea maximă a rețelei de distribuție a apei potabile în orașul Măcin, aceasta fiind de 63 km. Între anii 2008 și 2010 este semnalată o nouă scădere a lungimii rețelei de distribuție a apei potabile după care, în anul 2011 se remarcă o creștere și din nou o descreștere, în anul 2013 vorbind de o lungime de 32 km.

8.1.3. Consumul de apă potabilă

Evoluția consumului generală de apă potabilă în orașul Măcin este caracterizată de o importantă tendință de descreștere a volumelor, acest aspect datorându-se atât reducerii activităților industriale cât și scăderii treptate a numărului de locuitori. Remarcăm în graficul din figura 6.3. faptul că în anul 2000 consumul anuale de apă din orașul Măcin a fost de 1.8 mil. m3 dintre care 1.2 mil. m3 au fost utilizați de consumatorii casnici iar restul de aproximativ 1.6 mil. m3 de cei industriali.

Fig. 8.3. Evoluția consumului de apă potabilă în orașul Măcin între 2000 – 2013

(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2015)

Între anii 2001 și 2002 are loc prima și cea mai importantă scădere a volumului de apă utilizat în orașul Măcin aceasta scăzând cu mai mult de jumătate față de anul de referință 2000. Se remarcă în graficul din figura 6.3. faptul că, în cea mai mare parte, scăderea consumului total de apă se datorează scăderii cererii de apă din partea consumatorilor industriali din orași. În general, consumul de apă potabilă de către unitățile industriale din orașul Măcin a scăzut deosebit de mult, ajungându-se în anul 2013 la numai 50.000 m3, scăderea fiind de 533.000 m3 față de anul 2000.

În ceea ce privește consumul de apă potabilă de către consumatorii casnici, volumul utilizat de aceștia a scăzut, de asemenea, foarte mult, ajungându-se în anul 2013 la numai 253.000 m3 apă distribuți. Pentru a contura cât mai bine scăderea consumului de apă, menționăm faptul că diferența de apă folosită de cosunatorii casnici între anii 2000 și 2013 este de 983.000 m3, după cum rezultă din calculele efectuate pe baza datelor oficiale ale Institutului Național de Statistică. Dat fiind faptul că unul din cele mai importante aspecte în cazul apei potabile este consumul pe cap de locuitori, pe baza datelor oficiale vom analiza și acest indicator, foarte reprezentativ în cadrul studiilor de geografie urbană și nu numai.

Remarcăm în graficul din figura 6.4. scăderea foarte importantă a consumului mediu anual de apă potabilă pe cap de locuitor între anii 2000 și 2013. În anul 2000, cei 12.139 de locuitori ai orașului Măcin au consumat un volum total de 1.236 mil. m3 de apă potabilă ceea ce înseamnă un consum mediu de 101,82 m3 pe an, adică aproximativ 281 de litri de apă zilnic, cantitate pe care o putem considera mare.

Fig. 8.4. Evoluția consumului mediu de apă potabilă pe cap de locuitor în orașul Măcin între 1990 – 2013

(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2015)

În anul 2005 consumul de apă pe cap de locuitor ajunge la aproximativ 50 m3, însă în anii ce urmează valoarea acestui indicator scade deosebit de mult, însă analizând graficul din figura 6.4. putem remarca începând cu anul 2010 o tendință de stagnare a consumului de mediu anual de apă potabilă.

Datele oficiale ale Institutului Național de Statistică arată că în anul 2013 populația orașului Măcin a fost de 11.499 de locuitori iar volumul total de apă distribuit consumatorilor casnici a fost de 253.000 m3, ceea ce înseamnă un consum de numai 22 m3 pe cap de locuitor. Cu alte cuvinte, o persoană din orașul Măcin consuma în anul 2013 numai 60 de litri de apă pe zi, de aproape cinci ori mai puțin față de anul 2000. Considerăm că această scădere poate fi pusă și pe seama nivelul de trai mai scăzut al populației.

8.2. Sistemul de canalizare

La nivelul anului 2013 orașul Măcin era una din cele 23 de unități administrativ-teritoriale din județul Tulcea și care beneficia de o modernă rețea de colectare și epurare a apelor uzate. Datele oficiale furnizate de către Institutul Național de Statistică arată că în anul 2013, orașul Măcin dispunea de o rețea de canalizare ce însuma o lungime de 32 km, fiind a doua din acest punct de vedere după cea din municipiul Tulcea. Punctăm faptul că lungimea medie a rețelei de canalizare în cele 23 de unități administrativ-teritoriale din județul Tulcea este de 15,86 km.

8.2.1. Stația de Epurare Măcin

Istoria rețelei de canalizare din orașul Măcin este una nouă, ea fiind strâns legată de Uniunea Europeană și de fondurile oferite de aceasta pentru dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare din zonele în care acestea fie lipsesc fie sunt slab dezvoltate. Administrația locală din Măcin ne-a informat că în primăvara anului 2008 Uniunea Europeană a acordat aprxomativ 114 milioane de euro pentru realizarea unor studii în vederea reabilitării și extinderii rețelei de apă și canalizare din Tulcea, Isaccea, Sulina și Măcin, acesta fiind unul dintre cele mai mari proiecte de mediu finanțat în România de către Uniunea Europeană.

Foto. 8.1. Aspecte din interiorul Stației de Epurare Măcin

(Foto: Kertesz, 2014)

Autoritățile locale ne-au mai informat că lucrările la stația de epurare de la Măcin au debutat la finalul anului 2009, durata totală estimată a lucrărilor fiind de 36 de luni în timp ce lucrările la rețeaua propriu-zisă de canalizare (modernizarea și extinderea acesteia) au fost demarate tot în anul 2009, însă în primăvară, durata totală estimată fiind în aest caz tot de 3 ani.

8.2.2. Rețeaua de canalizare

Dinamica rețelei de canalizare din orașul Măcin s-a amplificat deosebit de mult după amplele lucrări de construire a noii stații de epuare din oraș, dat fiind faptul că până la începutul anilor 2010, apa uzată era deversată direct în Dunăre, aceasta fiind filtrată doar prin treaptă mecanică. În anul 1990, lungimea totală a rețelei de canalizare din Măcin a fost de 10,3 km crescând în anul 1992 la 12 km, după cum se poate observa și în graficul din figura 6.5.

Fig. 8.5. Evoluția rețelei de canalizare în orașul Măcin între 1990 – 2013

(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2015)

Important de remarcat este faptul că până în anul 2005, rețeaua de canalizare a orașului Măcin nu a suferit nicio modificare spațială, ea păstrându-și lungimea totală de 12 km. În anul 2006 rețeaua este extinsă la 13,8 km însă odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, în anul 2007, administrația locală demarează o serie de proiecte pentru extinderea rețelei, după cum am amintit și în subcapitolul 7.2.1.

După debutul lucrărilor în anul 2009, se remarcă o creștere foarte importantă a rețelei de canalizare, în anul 2010 ea ajungând să măsoare o lungime totală de 16 km iar în anul 2011 de 22,5 km pentru ca în anul 2012, atunci când lucrările de extindere au fost finalizate în cea mai mare parte, rețeaua de canalizare a orașului Măcin să ajungă la o lungime totală de 32 km, devenind astfel a doua rețea din punct de vedere al lungimii din județul Tulcea, după ce a municipiului reședință de județ.

8.3. Alimentarea cu gaze naturale

Planul de Amenajare al Teritoriului Zonal Delta Dunării (2008) arată că județul Tulcea este străbătut pe direcția nord – sud de trei magistrale de gaze naturale care vin din județul Constanța și care traversează Dunărea la Isaccea pentru a ajunge mai apoi în Ucraina. În apropiere de Isaccea, din una din cele trei magistrale se ramifică o conductă secundară spre vest și care alimentează între altele și orașul Măcin.

Datele oficiale puse la dispoziție de către Institutul Național de Statistică arată că la nivelul anului 2014 numai patru unități administrativ-teritoriale din județul Tulcea beneficiau de o rețea de alimentare cu gaze naturale: municipiul Tulcea, orașele Măcin și Isaccea și comuna Jijila.

8.3.1. Rețeaua de alimentare cu gaze naturale

Primul an pentru care dispunem de date referitoare la lungimea rețelei de distribuție a gazelor naturale în orașul Măcin este anul 2008 atunci când rețeaua de spre care discutăm se întindea o lungime totală de 16,6 km. În anul 2009 lungimea rețelei crește cu 5,4 km, ajungând la o lungime de 21 km. În anul 2010 lungimea rețelei crește cu 300 de metri însă în anul 2011 scade pentru ca mai apoi să crescă din nou, ajungându-se în anul 2013 la o lungime totală de 21 km.

Fig. 8.6. Evoluția rețelei de alimentare cu gaze naturale în orașul Măcin între 2008 – 2013

(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2015)

8.3.2. Consumul de gaze naturale

La fel ca în cazul apei potabile, și în cazul gazelor naturale se disting două mari categorii de consumatori: consumatorii casnici și consumatorii industriali. După cum se poate observa în graficul din figura 7.7., între cele două categorii de consumatori, evoluțiile sunt atât simetrice cât și diferite. Remarcăm, spre exemplu, că între anii 2008 și 2009 consumul de gaze naturale a crescut în cazul consumatorilor industriali însă a scăzut în cazul celor casnici. Cu toate acestea, în anul 2011 s-a înregistrat consumul maxim de gaze naturale pentru perioada studiată atât în cazul consumatorilor casnici cât și în cazul consumatorilor industriali.

Fig. 8.7. Evoluția consumului de apă potabilă în orașul Măcin între 2000 – 2013

(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2015)

Prelucrarea datelor oficiale culese de Institutul Național de Statistică arată că între anii 2008 și 2013 în orașul Măcin s-au distribuit 7.75 mil. m2 de gaze naturale, media anuală fiind de 1.3 mil. m3. În ceea ce privește consumatorii casnici, aceștia au folosit o cantitate totală de 5.15 mil. m3 ceea ce semnifică o pondere de 66%, ceea ce reprezintă două treimi din consumul total de gaze naturale. În ceea ce privește consumul mediu anual, aceasta a fost de 858.000 m3. Ultima categorie de consumatori, cei industriali, au folosit între 2008 și 2013 un volum total de 2.61 mil. m3, consumul mediu anual fiind în acest caz de 434.000 m3. Înn contextul scăderii activității industriale se poate preconiza o scădere a consumului total de caz în general și a celui pentru consumatori industriali în special.

Considerăm mult mai relevant de prezentat modul în care a crescut sau a scăzut consumul de gaze naturale raportat la numărul de locuitori. După cum se poate remarca în graficul din figura 6.8., consumul de gaze naturale a cunoscut o creștere aproape continuă între anii 2008 și 2013 din punct de vedere al consumatorilor casnici. Datele oficiale ale Institutului Național de Statistică arată că în anul 2008, cei 11.793 de locuitori ai orașului Măcin au consumat un volum total de 654.000 m3 de gaze naturale, ceea ce înseamnă o medie de 55,45 m3/an pe cap de locuitor. În ciuda faptului că în anul 2009 consumul mediu scade la 53,39 m3 pe cap de locuitor, în anul 2010 se ajunge la puțin peste 70 m3/an pe cap de locuitor iar în anul 2011 este depășit și pragul de 80 m3/an pe cap de locuitor.

Fig. 8.8. Evoluția consumului mediu de gaze naturale pe cap de locuitor în orașul Măcin între 1990 – 2013

(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2015)

Ultimele date disponibile, cele din anul 2013, arată că în acel an, consumul mediu de gaze naturale pe cap de locuitor a fost de 87,65 m3, în ușoară scădere față de anii 2011 și 2012. Cu toate acestea, în general, consumul de gaze naturale a crescut foarte mult în orașul Măcin, acest aspect putând fi pus și pe seama faptului că odată cu inaugurarea rețelei de alimentare cu gaze naturale, populția din Măcin a început să-și cumepere și instaleze centrale termice de apartament, pentru mărirea confortului termic, justificându-se astfel, măcar în parte, creșterea consumului mediu anual de gaze naturale pe cap de locuitor.

Pe de altă parte, creșterea consumului de gaze naturale poate fi pus și pe seama unei creșteri a nivelului de trai al populației din oraș, însă acest aspect este mai puțin probabil, astfel că prima ipoteză enunțată este și cea mai verosimilă.

8.4. Distribuția energiei termice

Institutul Național de Statistică arată că după anul 1990, în județul Tulcea au existat un număr total de cinci unități administrativ-teritoriale în care a fost distribuit agent termic în sistem centralizat, între acestea numărându-se și orașul Măcin. Din anul 1990 și până în prezent, numai în municipiul Tulcea, distribuția de egerie termică are continuitate. Datele oficiale arată că în cazul orașului Măcin, sistarea distribuției energiei termice s-a făcut în anul 2012 în timp ce în cazul orașelor Babadag și Isaccea agentul termic nu a mai fost distribuit din anul 2012. În final, ultima unitate administrativ-teritorială ce beneficiază de agent termic în prezent este comuna Murighiol, comună ce a inaugurat sistemul de încălzire centralizat în anul 2012.

În orașul Măcin, în prima decadă după schimbarea de regim din anul 1989, cantitatea de energie termică furnizată consumatorilor a fost destul de ridicată, ea oscilând între 5000 și 7000 de giga calorii, cantitatea maximă de energie fiind distribuită în anii 1993, 1998 – 2001, aceasta fiind de 6795 giga calorii, după cum se poate observa și în graficul din figura 8.9.

Fig. 8.9. Evoluția cantității de agent termic distribuită în orașul Măcin între 1993 – 2012

(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2015)

Între anii 2001 și 2002 are loc cea mai importantă scădere a cantității de aget termic distribuită locuitorilor din orașul Măcin, scăderea fiind de aproximativ 5000 de giga calorii, în contextul în care, în anul 2001 în Măcin s-au distribuit aproape 7000 de giga calorii iar în anul 2002 puțin sub 2000 de giga calorii. După anul 2002, cantitatea de energie termică scade treptat, deși între anii 2004 și 2005 este înregistrată o ușoară creștere a acestui indicator. Cu toate acestea, în anul 2012 se ajunge la o cantitate distribuită de numai 329 de gica calorii, cu 6646 giga calorii mai puțin față de anul de referință 1993. Cu alte cuvinte, în anul 2012 s-au distribuit numai 4,8% din cantitatea de agent termic distribuită în anul 1993, ajungându-se în final la sistarea distribuției de agent termic în sistem centralizat.

CAPITOLUL IX. SPAȚIILE URBANE VERZI

Analiza spațiilor verzi din arealul intravilan al orașului Măcin s-a dovenit a fi deosebit de complicată în lipsa unor date exacte cu privire la arealele care se încadrează în această categorie. Pentru a încerca să realizăm o analiză obiectivă și pertinentă a spațiilor verzi din orașul Măcin, am apelat la tehnicile GIS care ne-au permis calcularea anumitor suprafețe verzi și care mai apoi au fost raportate la alte unități de suprafață sau demografice.

Institutul Național de Statistică punctează că suprafața spațiilor verzi se referă la suprafața spațiilor verzi amenajate sub formă de parcuri, grădini publice sau scuaruri publice, terenurile bazelor și amenajărilor sportive în cadrul perimetrelor construibile ale localităților.
În cadrul spațiilor verzi nu se includ serele, pepinierele, grădinile de zarzavaturi, cimitirele, terenurile agricole, suprafața lacurilor etc.

Raportându-ne la datele oficiale ale Institutului Național de Statistică, afirmăm că între anii 1990 și 1994 suprafața spațiilor verzi urbane din orașul Măcin a fost de șapte hectare, în anul 1995 aceasta a scăzut la șase hectare iar din anul 1997 și până în prezent suprafața verde urbană a Măcinului este de numai 5 hectare. Analiza detaliată a imaginilor satelitare și a hărților topografice cu scara de 1:25.000 scoate la iveală diferențe insignifiante între datele oficiale prezentate de Institutul Național de Statistică și datele culese și procesate pe baza tehnicilor GIS în contextul în care singurul parc din Măcin și singurul stadion au o suprafață cumulată de 5,08 hectare (tabelul 9.1.).

TABELUL 9.1. Suprafața spațiilor verzi urbane din orașul Măcin

(Sursa datelor: calcule GIS pe baza imaginilor satelitare)

Cu toate acestea, considerăm că și cele două cimitire ale orașului împreună cu Cetatea Arrubium reprezintă importante spații verzi ale orașulu motiv pentru care în cadrul studiului de față au fost luate în calcul, cel puțin din punct de vedere statistic.

9.1. Parcurile

După cum am anticipat în rândurile de deschidere a acestui capitol, orașul Măcin deține în zona intravilană o singură suprafață verde din categoria parcurilor, fiind vorba despre Parcul Tineretului. În materialul cartografic din figura 9.1. se poate observa faptul că Parcul Tineretului din orașul Măcin este amplasat în partea sud-vestică a orașului, între zona construită și brațul Măcin.

Fig. 9.1. Spații verzi din orașul Măcin

(Sursa: Kertesz, 2015, pe baza imaginilor satelitare și a Hărților Topografice Militare cu scara de 1:25.000)

Calculele GIS au evidențiat faptul că suprafața totală a parcului este de 3,67 hectare, ceea ce înseamnă 36.700 de m2. În ultima decadă, investițiile administrației locale în ceea ce privește parcul din Măcin s-au rezumat la întreținerea spațiului verde și a mobilierului urban care se rezumă la o serie de bănci și coșuri de gunoi. De asemenea, administrația locală s-a îngrijit de sistemul de iluminare al parcului, care însă nu acoperă întreaga suprafață a acestui spațiu verde, astfel că pe viitor, considerăm necesare investiții masive în modernizarea spațiului verde, a aleilor și a iluminatului public precum și a mobilierului urban din parc.

Mult mai bine îngrijit și superioare din punct de vedere al aspectului (foto. 7.1.), sunt spațiile verzi din zona centrală a orașului, care deși sunt mult mai restrânse, au un grad mai mare de atractivitate pentru populație, și datorită dotărilor de care aceste spații dispune, în general referindu-ne la mobilierul urban modern precum și la iluminatul public nou instalat.

Foto. 9.1. Aspecte privind spațiile verzi din zona centrală a orașului Măcin

(Foto: Kertesz, 2014)

În urma discuțiilor pe care le-am purtat în cadrul muncii de teren cu reprezentanți ai Direcției de Mediu din cadrul Primăriei Orașului Măcin, am fost informați că spațiile verzi sunt îngrijite atât de administrația locală prin direcțiile pe care le are în subordine cât și de persoane care beneficiază de ajutoare sociale și care prestează diferite servicii în folosul comunității pentru acestea.

9.2. Stadioanele

Unicul stadion din orașul Măcin este Stadionul Arrubium (fig. 9.2.), acesta fiind localizat în partea de

nord-vest a orașului, pe drumul ce duce spre localitatea Smârdan. Analiza GIS a datelor satelitare a evidențiat că suprafața verde a stadionului și a zonei adiancete este de 1,41 hectare (vezi tabelul 7.1.). Sub aspect general, stadionul din Măcin se prezintă în condiții nu foarte bune, administrația locală încercând, să igienizeze zona ori de câte ori nevoia o impune și totodată să realizeze investiții în vederea modernizării iluminatului sau a sistemului de irigare a gazonului.

9.3. Alte categorii de spații verzi

Am anticipat anterior faptul că cimitirele dar și Cetatea Arrubium pot fi incluse într-o categorie specială de suprafețe verzi. Dacă cimitirele nu pot satisface nevoia de odihnă sau petrecere a timpului liber, Cetatea Arrubium poate fi consderată oportună pentru acest tip de activități, cu atât mai mult cu cât ea este acoperită de spații verzi, în cea mai mare parte.

Analiza GIS a evidențiat faptul că Cimitirul Ortodox din Măcin are o suprafață de 2,67 hectare în timp ce Cimitirul Musulman se întinde pe o suprafață de 1,88 hectare. Din punct de vedere al ponderilor pe care le reprezintă cele două spații verzi din totalul prezentat în tabelul 8.1., remarcăm în graficul din figura 8.3. faptul că Cimitirul Ortodox deține o pondere de 23% din totalul spațiilor verzi în timp ce Cimitirul Musulman reprezintă 17% din spațiile verzi din arealul intravilan al orașului Măcin.

Fig. 9.3. Ponderea spațiilor verzi din orașul Măcin la nivelul anului 2015

(Sursa datelor: calcule GIS pe baza imaginilor satelitare)

Cetatea Arrubium, obiectiv ce poate fi considerat și cel mai important punct de atracție turistică a orașului Măcin, se află localizată în partea sud-vestică a orașului, în imediata apropiere a Brațului Măcin. Datorită faptului că ruinele cetății se găsesc amplasate pe un deal ce se distinge în relieful zonei, cetatea oferă un punct de belvedere deosebit de frumos pentru zonă. Până în momentul de față, administrația locală nu a încercat să exploateze în niciun fel ruinele cetății Arrubium însă există perspective ca pe viitor, Primăria Orașului Măcin să acceseze fonduri europene pentru punerea în valoare a acestui obiectiv de mare importanță pentru orașul Măcin. Important de menționat este faptul că Cetatea Arrubium se află punctată și în Lista Monumentelor Istorice din anul 2010, aceasta având condul TL-I-s-A-05837, ceea ce înseamnă că obiectivul este de importanță națională, crescând astfel și mai mult gradul de atractivitate turistică a cetății (foto. 9.2.).

Foto. 9.2. Ruine ale Cetății Arrubium (stânga) și imagine satelitară cu zona cetății

(Foto: Kertesz, 2014 (stânga), Gooogle Earth Pro (dreapta))

În finalul acestui capitol dorim să punctăm faptul că suprafața totală a spațiilor verzi aflate oficial în statisticile administrației locale (Parcul Tineretului și Stadionul Arrubium) este de 50.800 m2 (36.700 m2 este suprafața Parcului Tineretului și respectiv 14.100 m2 este suprafața Stadionului Arrubium). În contextul în care populația orașului Măcin era la data de 1 ianuarie 2015 de 11.239 de locuitori, rezultă că suprafața spațiului verde pe cap de locuitor în orașul Măcin era de 4,51 m2. Dacă luăm în considerare și cele două cimitire amintite precum și Cetatea Arrubium, atunci suprafața totală verde crește la 114800 m2 ceea ce înseamnă o medie de 10,21 m2/locuitor.

CONCLUZII

Localizat în partea de nord-vest a județului Tulcea, orașul Măcin reprezintă al doilea centru urban al acestui județ, având o populație de peste 11.000 de locuitori. În ciuda faptului că la nivel național scăderea numărului de locuitori este accentuată, în cazul orașului Măcin aceasta are un caracter mult mai redus, urbea reușind să păstreze un număr însemnat de locuitori, fenomenul de depopulare nefiind caracteristic acestui oraș dobrogean.

Relieful zonei în care orașul Măcin se află localizat se caracterizează printr-o planeitate excesivă, numai în partea de est se remarcă unități de relief ce au altitudini joase, de sub 500 de metri (Munții Măcin). Rețeaua hidrografică este reprezentată de brațul Măcin și de canalele de irigații reealizate în cea mai mare parte în perioada socialistă. Restul elementelor ce compun cadrul natural (clima și componentele biopedogeografice) sunt benefice și favorabile dezvoltării orașului și activităților socio-umane.

Dinamica spațiilor construite din orașul Măcin este caracterizată, în primul rând, de o evoluția asimetrică care este caracteristică întregii perioade 2002 – 2014. Numărul autorizațiilor de construcție acordate anual de administrația locală a oscilat de la 30 de avize în anul 2007 la numai 7 avize în anul 2002.

În ceea ce privește suprafața utilă cu care orașul Măcin s-a înbogățit an de an, valoarea maximă a fost atinsă în anul 2007, aceasta fiind de peste 5000 m2 în timp ce valoarea minimă este caracteristică anului 2002 când suprafața construită a orașului Măcin a crescut cu numai 800 m2.

Din punct de vedere al spațiilor funcționale, în cadrul orașului Măcin, cu excepția spațiilor rezindețiale, se remarcă spațiile destinate administrației locale sau cele cu funcții comerciale, la care se adaugă cele portuare, acestea fiind pe loc secund din punct de vedere al importanței și suprafeței ocupate.

Dinamica fondului locativ în perioada post-socialistă este caracterizată de o dezvoltare lentă, în contextul în care numărul de locuitori din Măcin, deși nu a înregistrat scăderi semnificative, nu este caracterizat nici de importante creșteri, astfel că realizarea de noi locuințe într-un număr mare nu s-a impus, neavând justificare. Cu toate acestea, numărul de locuințe din Măcin a crescut de la 3500 în anul 1990 la 3800 în anul 2014. În ceea ce privește suprafața locuibilă, aceasta a crescut de la 120.000 în anul 1990 la aproape 180.000 în anul 2014.

Urmarea firească a creșterii numărului de locuințe și a scăderii numărului de locuitori o reprezintă scăderea numărului mediu de persoane care trăiesc într-o casă în orașul Măcin. Dacă în anul 1990 într-o locuință din Măcin trăiau aproximativ 3,6 persoane, în anul 2014 datele arată că într-o locuință trăiesc în medie puțin peste 3 persoane.

Rețeaua de alimentare cu apă potabilă a cunoscut o creștere importantă în lungime, în ciuda faptului că volumul de apă consumat atât de consumatorii casnici cât și de cei industriali a scăzut deosebit de mult din anul 2000 și până în prezent. Pe de altă parte, consumul de gaze naturale s-a păstrat relativ similar în ultima decadă analizată, însă odată cu introducerea rețelei de gaze naturale, consumul de energie termică a scăzut dramatic, în anul 2012 sistemul de încălzire centralizat din Măcin fiind oprit.

Din punct de vedere al spațiilor verzi, unui locuitor din orașul Măcin îi revin în medie numai 5 m2 de spațiu verde, zonele verzi luate în considerare fiind reprezentate de Parcul Tineretului și de Stadionul Arrubium.

BIBLIOGRAFIE

Albotă, M., (1987), Munții Măcin: Ghid turistic, Editura Sport-Turism, București, 88 pag.

Crețan, R., (1999), Etnie, confesiune și comportament electoral în Banat. Studiu geografic, Editura Tipografiei Universității de Vest, Timișoara, 358 pp.

Giurescu, D., (1976), Istoria pădurii românești din cele mai vechi timpuri și până astăzi, Editura Ceres, București, 396 pag.

Hașoti, P. , ( 1985 ) , Topoare din piatră din epoca bronzului aflate în colecțiile Muzeului de istorie națională și arheologice Constanța , Ed . Istros IV , pp. 7-11

Hogguer, (1879), Informații asupra Dobrogei. Starea ei de azi și viitorul ei, Librăria Socec, București.

Ianoș, I., Iacob, G., (1989), Câmpiile Terrei, Editura Albatros, București, 246 pag.

Iconomu, C., (1937), Opaițe Greco-romane, Constanța

Ionescu, D. M., (1904), Dobrogea în pragul veacului al XX-lea, Ed. Socec, București.

Mureșanu, N., (1980), Monografia orașului Măcin, f.e. Măcin, 218 pag.

Mureșanu, N., (1999), Orașul Măcin. Coordonate în timp, Editura Eficient, București, 326 pag.

Mureșanu, N., (2002), De la Arrubium… prin Vicina… la Măcin, Editura Eficient, București, 512 pag.

Moisil, C.,(1910), Mormântul antic de la Măcin, în Buletinul Monumentelor Istorice, Vol. III, pp. 48

Posea, G., (coord.), (1986), Geografia de la A la Z. Dicționar de termeni geografici, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 326 pag.

Posea, G., (2006), Geografia fizică a României, Ediția a II-a, Editura Fundației ”România de Mâine”, București, 264 pag.

Șandru, I., (1978), România. Geografie economică, Ediția a II-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 374 pag.

Șandru, I., Cucu, V., (1984), România. Prezentare geografică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 230 pag.

Ștefan, Gh., (1954), Contribuții arheologice la cunoașterea Dacilor. În studii și referate în Dobrogea de Nord, Vol. I, București

Újvári, J., (1972), Geografia apelor României, Editura Științifică, București, 562 pag.

Vert, C., (2000), Geografia populației și așezărilor umane , Tipografia Universității de Vest, Timișoara

Zăvoianu, I., (1988), Râurile – bogăția Terrei, Editura Albatros, București, 288 pag.

*** (1939), Enciclopedia României. Volumul III. Economia Națională. Cadre și producție, București, 1256 pag.

*** (1938), Enciclopedia Românie. Volumul IV. Economia Națională. Circulație, distribuție și consum, București, 114 pag.

***, (1964), Noua geografie a patriei: Republica Populară Română, Editura Științifică, București, 388 pag.

*** (1974), Atlas Geografic General, Editura Didactică și Pedagogică, București, 230 pag.

*** (1999), Plan urbanistic general al orașului Măcin, Tulcea.

*** Strategia și planul de acțiune pentru conservarea biodiversității și utilizarea durabilă a componentelor sale în zona Munților Măcinului, PosMediu 2007-2013

***Studiu de fundamentare socio-economică, PUG, orașul Măcin, 2014