SPECIALIZAREA PLANIFICARE TERITORIALĂ LUCRARE DE LICENȚĂ STUDIU GEOMORFOLOGIC ASUPRA COMUNEI NICOLAE BĂLCESCU CU ELEMENTE DE PLANIFICARE TERITORIALĂ… [600620]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA PLANIFICARE TERITORIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ
STUDIU GEOMORFOLOGIC ASUPRA COMUNEI NICOLAE
BĂLCESCU CU ELEMENTE DE PLANIFICARE
TERITORIALĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Lect. Univ . Dr. Săndulache Marius Iulian

ABSOLVENT: [anonimizat] 2016

1
Cuprins
1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 3
2. Istoricul cercetărilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 4
3. Așezarea geografică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 6
4. Caracterizarea geologică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 8
4.1 Cadrul geologic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 9
4.2. Etapele evoluției paleografice ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 10
4.3. Alcătuirea litologică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 12
5. Caracterizarea reliefului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 16
5.1. Morfometria și morfografia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 16
5.1.1. Aspecte morfografice ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 16
5.1.2 Aspecte morfologice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 17
5.1.3. Hipsometria ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 18
5.1.4 Pantele ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 19
5.1.5. Densitatea fragmentării reliefului ………………………….. ………………………….. …………….. 20
5.1.6. Adâncimea fragmentă rii reliefului ………………………….. ………………………….. …………… 21
5.1.7. E xpoziția versanților ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 22
5.2. Tipurile de relief ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 23
5.2.1. Relieful fluvio – denudațional ………………………….. ………………………….. …………………. 23
5.2.2. Relieful structural și petrografic ………………………….. ………………………….. ………………. 23
5.2.3. Relieful tectonic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 24
5.2.4.Relieful fluviatil ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 25
5.2.5. Re lieful antropogen ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 25
5.2.6. Trepte de relief ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 33
5.3. Procese geomorfologice actuale ………………………….. ………………………….. ………………………… 40
5.3.1.Potențialul morfodinamic ………………………….. ………………………….. ………………………… 40
5.3.2. Procesele geomorfologice actuale ………………………….. ………………………….. ……………. 40
5.4. Regionare geomorfologică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 49
6. Elemente de planificare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 52
6.1. Introducere în planificare și planificare strategică ………………………….. ………………………….. .. 52
6.2. Resursele natural din cadrul comunei și utilizarea lor ………………………….. ……………………….. 54
6.3. Rolul activităților desfășurate de om în evoluția solurilor. Necesitatea lucrările ameliorative
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 57
6.4. Lucrările de îmbunătățire funciară din cadrul Comunei Nicolae Bălcescu ……………………….. 60
6.5. Valorificarea res urselor din zona studiată și im placțiile asupra mediului …………………………. 61

2
7. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 62
8. Bibliografia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 63

3

1.INTRODUCERE

Satul a constituit din todeauna o sursă înterminabilă de inspirație pentru cele mai diverse
domenii și de un neîncetat interes pentru cercetătorii geografi, etnografi, sociologi, istorici, filosofi,
folcloriști, economiști , etc.
Studiile de ordin geografic realizate asupra a șezărilor rurale din țara noastră au o importanță
deosebită pentru cunoașterea valoril or generale ale satului romănesc, dar mai ales a raporturilor ce
se stabilesc între acesta și mediul geografic din care face parte.
Am ales aces t titlu de lucrare de diplom ă – „Studiu geomorfologic asupra comunei Nicolae
Bălcescu cu elemente de planificare teritorială” – în primul rând dintr -un motiv subiectiv, fiind
originară tocmai din aceste locuri. Este vorba despre comuna în care am locuit, practic este leagănul
copilă riei și adolescenței mele . Pe lăngă acest aspect, această comună are o serie de valori pline de
istorie, chiar geografie și etnografie.
Lucrarea de față reprezintă o î ncercare de a cunoaște mai bine un teritoriu geografic foarte
complex din punct de veder e al cadrului natural, cu multe elemente etnografice și cu puternice
implicații antropice în peisaj.
Considerăm că studiul geomorfologic elaborat pe baza comunei Nicolae Bălcescu poate
avea o utilitate practică în primul rând pentru o mai bună cunoaștere a tuturor resurselor , dar mai
ales pentru o mai bună utilizare a resurselor naturale și îndeosebi a terenurilor. Dorim să atragem
atenția asupra ușurinței cu care sunt depășite limitele ecologice în exploatarea resurselor de sol și
mai ales consecințele ne gative ale unei astfel de atitudini. Înte nționăm o prezentare cât mai clară a
interacțiunii dintre eleme ntele geomorfologice, geologice și factorul antropic pentru a stabili
indicatoarele unei evoluții nedistructive a raporturilor dintre ele. Cercetările r ealizate cu această
ocazie au scos în evidență î n limitele comunei Nicol ae Bălcescu numeroase situații în care omul
acționează într -un mod negativ asupra componentelor naturale ale mediului.
Un aspect aparte îl constituie și capitolul privind eleme ntele d e planificare dezvoltate pe
baza resurselor din cadrul comunei Nicolae Bălcescu.
Așadar , conținutul lucrării evidențiază date și informații pentru o cunoaștere adecvată a
orizontului local, a calităților și limitelor naturale ale acestuia în vederea folos irii lor cât mai
raționale.

4

2. ISTORI CUL CERCETĂRILOR
Studiul geografic al așezărilor din Româ nia se constituie pe baze importante la începutul
secolului nostru prin eforturile unor cercetători precum Simion Mehedinți . Ulterior acestea au
fost continua te de către Tiberiu Morariu, Victor Trufescu, Vasile Cucu, Victor Sficlea și Ion
Șandru.
În ceea ce privește zona în care se află comuna Nicolae Bălcescu , se pot ilustra numeroase
lucrări geogr afice care tratează diferite aspecte ale cadrului fizico -geogra fic.
Cele mai numeroase informații asupra evoluției teritoriale, trăsăturilor actuale ale cadrului
fizico -geografic , cât și economico -geografic al zonei provin din lucrări geologice și geografice
cu car acter general, care fac referire la regiuni mai întins e: Colinele Tutovei ( Podișul
Moldovei), Culoarul Siretul ui, Culmea Pietricica Bacăului ( Subcarpații Moldovei), Valea
Bistriței.
Cu privire la această zonă , prima lucrare cu caracter geografic în care s e găsesc date este
opera lui Dimitrie Cantemir „ Descr iptio Moldaviae” terminată în anii 1715 – 1716 și publicată
în 1731. Harta realizată ca anexă la această lucrare, tipăr ită la Haga în 1737, denumită
„Principatus Moldaviae nova accurata”, redă printre altele și așezări din jurul orașului Bacău.
Informații valoroase privitoare la cadrul natural și oamenii acestor zone deținem din
relatările unor călători străini, îndeosebi misionari catolici: Marcu Ban dinus (1646), Petru
Parcevici ( 1670 ), Iosif Cambioli ( 1673 ), Antonio Mauro ( 1782).
Printre toate sursele de informare mai vechi sunt și realizări cartografice fo arte valoroase.
Majoritatea lor prezintă în primul rând orașul Bacău , dar ne oferă date importante și despre
împrejurimile sale. În harta realizată de F . G. Bawr de la 1781 ( „Carte de la Moldavie”), pei sajul
geografic din jurul orașului Bacău se evidenția printr -un grad înalt de împădurire dar și print r-un
mare număr de sate înșirate de -a lungul apelor.
Prima hartă modernă a Bacăului a fost întocmită de Hora von Otelowitz, realizată la scara
1: 28 000, în 1790, și reprezintă vatra, teritoriul și împrejurimile orașului. Date valoroase asupra
cadrului natural și satelor din perimetrul comunei studiate oferă și hărțile inginer eului român F.
Filipescu Dubău („ Harta Principatelor unite a le României cu circumv ecinele țăr ii române”,
1864; „Harta generală a Moldov ei”, Ed. Parteni – Miller, 1853 ) ca și p lanul moșiilor ridicate de
Franz Kuhnel în 18 16 și planul orașului Bacău realizat de N. Cucu în 1896. Toate aceste
documente confimă faptul c ă mult timp satele din jurul orașului Bacău alcătuiau un ocol
domnesc. Trebuie menționat faptul că în partea sudică orașul Bacău era mărginit de moșia Valea
Seacă, în prezent sat component al comunei Nicolae Bălcescu și de cea a Bise ricii Trei Ierarhi
din Iași, aflâ ndu-se în pr ezent pe teritoriul satului Nicolae Bălcescu .
În perioada modernă încep sa fie publicate lucrări științifice care continuă opera lui Dimitrie
Cantemir, unde sunt prezentate realități geografice din această zonă: „ Dicționarul geografic al
județului Bacău” (1895), realizat de I. Racoviță; „ Planul ca dastral al Bacăului”, N. Cucu

5
(1896); „Județul Bacău – studiu agricol și economic” , S.P. Radianu (1899 ); „ Bacăul de altădată
– Contri buție la monografia județului și orașului Bacău”, Gr. Tăbăcaru ( 1930).
Studii le efectuate mai int ens la începutul secolulu al XX –lea au emis informații asupra
resurselor de subsol al e Culmii Pietricica Bacăului, care au intrat ulterior în atenția geologilor D.
M. Preda – 1917; N. David (1923 – 1931 ) și H. Grozescu (1918 – 1935 ). În ceea ce privește
stabilirea limitelor, originii, evoluției și vârstei Culmii Pietricica , contribuții importante au adus:
C. Martiniuc – 1960; I. Șandru – 1956; I. Sârcu – 1971; Al. Roșu – 1973; C. Brânduș – 1966,
1981; Gr. Posea, M. Ielenicz, N. Popescu – 1974.
Unele date referiotoare la relieful comunei provin din lucrări unde este prezentată Valea
Bistriței în zona de confluență cu Siretul: N. Bălan și E. Cojocaru – 1972; E. Cojocaru – 1996; I.
Donisă și P. Poghirc – 1968.
Cercetări importante asupra Cul oarului Siretului, fie că au avut legătură directă cu sectorul
studiat , fie că au prezentat asp ecte genera le ale sale au fost făcute de că tre I. Donisă și I.
Hîrjoabă în 1974 studiind „ Terasele Siretului între Ro man și Mărășești”; V. Tufescu ( 1946 ) în
lucrarea intitulată „ Confluențele și formarea luncilor Siretului și Prutului”.
În realizarea lucrării a m folosit informații utile din lucrări care tratează structura geologică,
tectonică și relieful Podișului Moldovei respectiv: „ Relieful Colinelor Tutovei” – I. Hîrhoabă
(1968); „ Platforma pliocenă a Moldovei Meridionale” – I. Simiones cu (1963), R. Sevastor
(1907 ).
Din punct de vedere metodologic, la baza realizării acestei lucrări au stat: „Metodica
cercetării a lbiilor majore” – M. Ielenicz ( 1993); „ Princi pii, metode și tehnici de lucru în
geografie” – P. Coteț și E. Nedelcu ( 1976); „Îndrumar metodic pentru studiu l așezărilor umane”
– V. Cucu ( 1983); „ Lunca și problemel e ei practice” – L. Badea, și altele .
Pe lâ ngă toate documentele menționate anterior subliniem și importanța datelor obținute de
la instituții stiințifice, cultur ale, administrativ -gospodărești care își au activitatea pe teritoriul
comunei Nicolae Bălcescu.

6

3.AȘEZARE GEOGRAFICĂ

Fig 1. Așezarea geografică în cadrul României
Comu na Nicolae Bă lcescu este o comun ă ce aparține județului Bacãu. Poziția sa geografic ă este
marcatã de coordonatele de 46°26’30” și 46°31’15” latitudine nordicã , respectiv 26°47’10” și
26°53 ’30” longitudine estică.
Comuna Nicolae Bălcescu are o suprafață tot ală de 7753 ha ( din care 3278,91 ha arabil si
1226,56 ha pășune), având în componența sa un număr de cinci sate: Nicolae Bălcescu ( centrul
administrativ al comunei, situat în jumătatea de e st a acesteia, de -a lungul drumului național DN2,
care străbate com una de la nord la sud), Galbeni ( în partea de sud -est a comunei, la granița cu
comunele Faraoani, Gioseni și Tamași), Lărguța (situat î n vestul comunei, spre linia de hotar cu
comuna Livezi), Valea Seacă și Buchila (ambele amplasate î n nordul satului Nicol ae Bălcescu,
traversată de drumul județean DJ 119).
Din punct de ved ere fizico -geografic, teritoriul comunei î și are desfãșurarea î n partea central –
sudicã a Culoarului Siretului, la contactul Sub carpaț ilor Moldovei, respectiv Culmea Pietricica
Bacãului, cu Podiș ul Moldo vei, respectiv Colinele Tutovei și totodatã la cofluența a două mari
artere hidrografice: Siretul ș i Bisț rita. Din acest punct de vedere, putem observa faptul cã teritoriul
comunei întrunește evidente trasã turi de unitate de contact. Aceastã localizare geograficã
favorizeazã interferența î n limitele comunei a unor elemente morfologice, geologice ș i
pedofitogeografice cu aspecte diferite.
Condițiile naturale din perimetrul comunei Nicolae Bălcescu sunt cele specifice Culoarului
Siretului, cu pa rticularități determinate de așezarea geografică a celor două sate componente într -o

7
zonă de dealuri piemontane, având î n imediata vecinătate înălțimi submontane (Culmea Pietricica)
spre vest, precum si câmpii joase ș i lunci spre est (Siretul).
Sub raport economic, așezarea comunei Nicolae Bã lcescu este marc atã de vecinãtatea sa cu
Municipiul Bacã u. Această vecinãtate se manifestã asupra profilului activitã ților economice ale
comunei, î n structura schimburilor de produse ș i servicii, precum și în structura și mobilitatea f orței
de munc ã și mulți alț i factori favorizanț i comunei.
Un aspect important îl constituie situarea comunei pe axa de comunicație a Vãii Siretului.
Astfel, ea se racordeazã direct la drumul național de importanțã europeanã E 85 și la linia
magistralã de cale feratã București -Suceava -Vicșani. De fapt, aceastã veche axã de comunicație este
cunoscu tã încã din timpul E vului Mediu sub denumirile de „Drumul Siretului” sau „D rumul
moldovenesc”. În timp, acesta a devenit din ce în ce mai importan t, datoritã faptului cã în acest
sector s -a format un important nod de intersecție a celor mai cunoscute drumuri comerciale din
parte a central -vesticã a Moldovei: „Drumul sãrii”, ce venea de la Tâ rgu O cna peste Culmea
Pietricicãi; „Drumul Oituzului” cunosc ut și sub denumirea de „D rum al Brașovului” sau „ Drumul
de jos”; „D rumul pãcurii”, de la Moinești prin Valea Trebeșului. Aceste „drumuri” vechi au fost de
o importanț ã deosebitã în istori a satelor comunei începând cu aș ezarea locuitorilor pe aceste
meleagu ri și continuând cu dezvoltarea lor ulterioarã.
Din punct de vedere administrativ, comuna Nicolae Bălcescu se învecinează: la nord cu
municipiul Bacău; la vest cu teritoriul comunei Sănduleni; la nord -vest cu teritoriul comunei Luizi
Călugăra; la sud cu co muna Faraoani; la est cu suprafața Lacului Galbeni și teritoriul comunei
Tamași.

8

4.CARACTERIZARE GEOLOGICĂ
Imaginea actuală a teritoriului comunei Nicolae Bălcescu este conseci nța unei complexe ș i
îndelungi evoluții a unor factori dependen ți de manifestările geografice ș i geo logice ale Podișului
Moldovei ș i Subcarpaților Mol dovei. Atât factorii endogeni (reprezentaț i prin tectonică, facies
petrografic , structură geologică), cât ș i factorii exogeni ( climă, societatea umană, rețeaua
hidrograf ică) s -au dovedit foarte activi.

Fig 2. Harta geologică a comunei Nicolae Bălcescu
După cum evidențiază harta, putem observa repartiția materialelor sedimentare pe tipuri de
relief.
Astfel, în ceea ce privește lunca comunei și primele două terase de vers ant, putem afirma că
ceea ce domină pe aceste suprafețe sunt materialele fine de tipul nisipurilor, pietrișurilor și
depozitelor loessoide . Toate acestea însumează un procent de 45% din suprafața totală a comunei
Nicolae Bălcescu.
Cu cât înaintă m spre zone le înalte ale comunei, observăm c ă pe terasele mai înalte sunt
localizate nisipuri, gresii oolitice , având un procentaj de 12% din suprafața comunei.
Pe suprafața glacisului piemontan și pe zonele deluroase ale Culmii Pietricica se găsesc cu o
mai mare răs pândire roci de tipul gresiilor, marnelor cenușii și roșiatice, faciesurilor grezos –

9
conglomera tice însumând un procent de 28% , precum și gresii, nisipuri, marne cenușii și roșiatice,
gipsuri cu o valoare de 15%.
Astfel pe suprafața comunei întâlnim atât ro ci mai fine în zonele joase ale comunei cât și
roci dure în zonele înalte, deluroase.
4.1. Cadrul geologic
Din punct de vedere geologic, comuna Nicolae Bălcescu se află la contactul a două unitați
diferite:
a) Unitatea Podișului Moldovei, unitate de platformă. R eprezentată in acest areal de
Colinele Tutovei.
b) Unitatea Subcarpaților Moldovei, unitate a oro genului carpatic, reprezentată î n cadrul
teritoriului comunei de Culmea Pietricica Bacăului;
Aproape toate aspectele geografice din limitele comunei sunt rezultat ul suprapuneri i dintre
cele două mari unitați, chiar dacă teritoriul comunei este considerat ca făcând parte dintr -o
subunitate cu o personalitate geografică mare: Culoarul Siretului.
Pentru a înțelege originile și evoluția acestui spațiu , este necesară î nțelegerea atât a evoluției
paleografice a celor două unități cât și a principalului agent morfogenetic care s -a manifestat aici în
ultima parte a acestei evoluții: r âul Bistrița.
a) Unitatea Podișului Moldovei
Podișul Moldovei, după cum consideră cei mai m ulți cercetători, se suprapune pe trei unități
structurale: Platf orma Moldovenească, Platforma ( sau Depresiunea) Bârladului și Depresiunea
predobrogeană ( sau nord -dobrogeană). Pentru teritoriul comunei Nicolae Bălcescu , interes direct
prezintă primele două subunități: Platforma Moldovenească si Depresiunea Bârladului.
Unitatea Platformei Moldovenești face parte la rândul său din cadrul marii unități a Platformei
Ruse. Este de vâ rstă epiprotepozoică. Intrată în contactul cu orogenul carpatic , ea prezintă o c ădere
în trepte atât de la nord la sud, cât și de la est la vest. Prăbușirea sa în trepte către sud explică de fapt
și formarea marii Depresiuni a Bârladului. Limita dintre acestea corespunde unei falii desfășurate
aproximativ pe aliniamentul Fălciu – Munt eni – Plopana – nord de B acău, (I. Cornea 1964, I.
Dumitrescu ș i colaboratori 1962) prezentând un interes deosebit pentru teritoriul studiat. Și din
acest punct de vedere teritoriul comunei Nicolae Bălcescu are o pozi ție de contact.
b) Culmea Pietricica Bacău lui reprezintă în acest sector unitatea orogenului carpatic, mai precis
un cadru geologic din cuprinsul acesteia numit “avanfosa precarpatică ”.
Contactul structural dintre unitatea de platformă a Podișului Moldovei ș i avanfoasa precarpatică
în care s -a format Pietricica Bacăului este destul de greu de înțeles. Formațiunile de molasă miocene
ale avanfoasei sunt revărsate peste ramura vestică, prăbușită în trepte , a soclului Podișului
Moldovei. Mai mult, mascarea acestei limite a fost accentuată apoi și de tr ansgresiunea Mării
Sarmatice care a înaintat peste cutele marginale ale molasei din „ Pietricica Bacăului”. Limita
tectonică dintre cele două unități a fost plasată totuși pe latura vestică a Culoarului Siretului. Nu
există unitate de opinii privind amplas area exactă. Cele mai multe dintre ele o localizează în acest
sector în aliniamentul localităților Valea Seacă, Luizi Călugăra, Faraoani.

10

4.2. Etapele evoluției paleografice
Evoluția geologică a teritoriului comunei Nicolae Bălcescu trebuie pusă în corelație cu
evoluția celor două mari unități structurale pe care se sprijină: Podișul Moldovei și Subcarpații
Moldovei.
În evoluția Podișului Moldovei se remarc ă două etape majore: etapa de geosinclinal și etapa
de platformă.
a) În etapa de geosinclinal s -a format fun damentul podișului, prin pro cese geodinamice
intense ( magmatism, orogeneze, metamorfism) mai putin cunoscute. Pentru cea mai
mare parte a Platformei Moldovenești această etapă s -a menținut pâ nă în proterozoicul
mijlociu. O ex cepție face partea sa de vest ( care se află probabil ș i sub teritoriul studiat)
și care a funcți onat ca geosinclinal pănă în prim a parte a cambrianului. După miș cările
assyntice și această parte devine rigidă evoluând ca platformă.
Pănă în devonianul inferior, Depresiunea Bârladului a funcționat ca arie geosinclinală,
consolindându -se dupa cutările caledonice.
Asupra teritoriului studiat, un fapt important în formarea și mai ales în alcătuirea de mai
târziu este manifestarea și în acest sector a orogenezei caledonice care a cutat șistur ile verzi
alcătuind o cordi lieră ce se desfăsura și pe actualul traseu al Culmii Pietricica. Acest fapt este
dovedit de existența șisturilor verzi modificate în conglomeratel e burdigaliene ce o alcătuiesc î n
prezent (N. Grigoraș, 1957).
b) Etapa de platformă din evoluția Podișului Mo ldovei s -a caracteriz at doar prin oscilații pe
verticală ale fundamentului, simultan cu acumularea unor mari depozite de sedimente
peste acesta.
În general formațiunile cuverturii sedimentare s -au format în decursul a trei cicluri
sedimentare:
– Permian – triasic – paleocen;
– Badenian – romanian;
– Devonian – carbonifer inferior.
Cele trei cicluri s -au desfășurat, desigur, cu unele întreruperi, iar duratele lor încă nu sunt
lămurite pe deplin.
Cel mai mare interes îl prezintă cel de -al doilea ciclu de sedimentare, respectiv badenian –
romanian. In depozitele sale s -a format relieful actual al Podișului Moldovei și, desigur, și cea mai
mare parte a Culoarului Siretului. Până î n romanian , sedimentarea s -a desfășurat rela tiv unifo rm.
Sedime ntele badeniene sunt alcătuite din depozite detriti ce, argile, marn e, calcare, conglomerate,
depune ri lagunare de ghips și anhidrit.
Depozitele sarmațiene care apar la zi pe întinse suprafețe în Podișul Moldovei au fost foarte
mult afectate la confluența Siretului ș i Bistriței, datorită eroziunii acestora. La c ontactul dintre
Colinele Tutovei ș i Pietricica Bacăului s -au acumulat regulat cant ități importante de pietrișuri și
nisipuri fluvio –deltaice.

11
Seria sedimentelor va continua cu meoțianul și romanianul care vor contribui substanțial la
diversificarea litologică a zonei.
Culmea Pietricica Bacăului , componentă a Subcarpaților Moldovei s -a format, ca de altfel
întregul edificiu al acestora, în avanfosa precarpatică.
Avanfosa precarpatică, la rândul său, s -a conturat de la începutul terțiarului. Ea a jucat două
roluri importante, în primul rând rolul unui spațiu de acumulare de sedimente, iar în al doilea rând
acela de migrare spre est a geosinclinalului carpatic.
Comparând datele oferite de către D.M. Preda, M. David, I. Popescu Voitești, N. Grozescu ,
C. Brînduș, deosebi m trei etape î n evoluția regiunii subcarpatice din care face parte Culmea
Pietricica.
a) Etapa cuprinsă între mișcările stirice si cele moldavice.
Ca urmare a mișcărilor stirice în orogenul carpa tic se produce șariajul pânz ei de Tarcău.
În urma acoperirii de că tre aceasta a unei mari părți a flișului extern , ia naștere astfel un
relief exondat. În fața lui rămâne o întinsă arie de sedimentare, avanfosa precarpatică, din
sedimentele căreia se vor î nalța ulterior Subcarpații Tazlăului, în componența cărora se află
Culmea Pietr icica.
b) Etapa dintre mișcările moldavice și valahice.
Mișcările moldavice vor duce la încrețirea intensă a depozitelor depuse în avanfosă în
etapa anterioară și în același timp ș i la șariajul molasei peste marginea Platformei
Moldovenești. Practic , odată cu aceste mișcări începe ridicarea ca uscat a Culmii Pietricica.
M. David (1932) susține că tot î n această perioadă puternica eroziune a râurilor din Carpați
va depune o cuvertură de pietrișuri întinsă, din Carpați și până în Podișul Moldovei, formând
un piemont carpatic întins confirmat și de C. Martiniuc în 1946.
Pe tot parcursul volhinianului și besarabianului , Marea S armatică ce ocu pa Platforma
Moldovenească intră în contact sp re vest cu uscatul subcarpatic. De-a lungul acestui contact
se formau depuneri deltaice. Regiunea subcarpatică în formare era drenată de o rețea
hidrografică dispusă de la vest la est. În aceste condiții , relieful se prez enta sub forma unor
interfluvii ori entate în general pe direc ția est – vest. Linia de țărm a Mării S armatice se situa
probabil mai la vest de aliniamentul satelor Farao ani, Valea Seacă, Sărata, Luizi –Călugăra.
Măgura.
În pliocen are loc o restrângere a Mării S armatice dând posibilitatea schi mbării cursului
Bistriței. Traseul său era unu l mai vestic decât cel actual ( aproximativ pe vechea linie de
țărm a Mării S armatice). Rețeaua hidrografică ce se varsă în Bistrița păstra vechea orientare
vest – est și avea un caracter torențial datorită clim ei aride si lungimii re duse a râurilor. ( Un
curs important al acestei rețele se vărsa în Bistrița în dreptul satului Valea Seacă de astăzi.
În vilafranchian, relieful de ansamblu al porțiuni subcarpatice pe care se suprapune
teritoriul comunei Nicolae Bălc escu avea o imagine total diferită fața de cea de astăzi.
Culmea Pietricica nu se individualizase încă sub forma unui anticlinal orientat nord – sud,
care s ă domine relieful din jur. Ca o dovadă a acestui fapt sunt tinerețea formelor de relief
din cadrul c ulmii, prezența unor g lacisuri de vârstă pleistocenă de o parte ș i de alta a sa ,

12
precum și absența conglomeratelor cu șisturi verzi din pietrișurile depuse în acel timp în
sudul său.
c) Etapa postvilafranchiană
Se consideră că începe odată cu mișcările vala hice de la începutul cuaternarului în urma
cărora s -a înălțat întreaga zonă de molasă ca uscat. Acest sector subcarptic va căpăta în
această etapă aspectul morfologic actual prin înălțarea Culmii Pietricica la altitudiniile
actuale și conturarea Depresiuni i Tazlăului din vestul său cu sistemul ei hidrografic ( inclusiv
Valea Larguței).
În acea stă etapă înălțarea Culmii Pietricica va avea ca efect provocarea unui fenom en de
denudare accentuată care v a duce la înlăturarea unei mari părți din cuvertura de pietr ișuri
depusă în etapa precedentă.
Agenții externi care au generat relieful actual s -au manifestat pe suportul geologic
complex al unității de platformă a Podișului Moldovenesc și al unității de orogen a Culmii
Pietrica Bacăului. Râurile Bistrița și Siret a u avut rolul cel mai important în acest sector.
Retragerea Mării S armatice a condiționat prezența lor în această zonă. În acest context se
crede că Bistrița ar fi ajuns î n această zonă în prima parte a pliocenului. Ulterior , eroziunea
sa și a Siretului a c reat aici o vale foarte largă îndepărtând nu numai sedimentele meoțiene ,
ci și o parte din cele sarmațiene. Din perioada pliocenului superior se află urme mai sigure
ale Bistriței sub forma unor terase bine păstrate. În acest timp Bistrița formase deja
confluența cu Siretul , care la rândul său se vărsa în lacul ce se restrânsese în partea sudică a
Podișului Moldovei.
Se poate trage concluzia că din timpul pleistocenului superior, pe lăngă acțiunea de
aluvionare, Bistrița a lăsat și urme de sculptare conc retizate în terase cu altitudini care în
nordul teritoriului studiat depășesc 150 m.
În general, partea superioară a văii a fost modelată înainte de cuaternar.
4.3 Alcătuirea litologică
Complexitatea cadrului geologic și a proceselor care s -au manifestat în evoluția acestui
teritoriu se reflectă și prin diversitatea litologică.
Alcătuirea structurilor de platformă din fundamentul acestei zone este mai puțin
cunoscută. Se bă nuiește că fundamentul corespunzăor Plat formei Moldovenești ( aflat aici la
peste 3000 m adâncime ) este alcătuit din șisturi verzi , pe când cel al Depresiuni Bârladului
cuprinde șisturi cristaline proterozoice și ale paleozoicu lui inferior, formațiuni sedimen tare
devoniene și siluriene.
Rocile care compun cuvertura sedimentară din sectorul co munei corespunzător unității
de platformă sunt rez ultatul unor cicluri sedimentare complexe care s -au manifestat în partea
central –vestică a Podișului Moldovei.
Așadar, în prima parte a ciclului permian – triasic – paleocen s -au acumulat importante
depozit e detritice ( argile roșii, nisipuri), lagunare ( calcare cu intercalații de sare. Dolomite si
anhidrit ). În liasicul superior ș i până î n totonic s -au depus mai întâi depozite argiloase,
parțial bituminoase cu grosimi de peste 800 m și apoi dolomite și calca re de circa 500 m
grosime. La începutul cretacicului se reia sedimentarea care va da naștere unor mari

13
acumulări de nisipuri glauconitice cu intercalații de marne și calcare, gresii, calcare albe cu
fosile de globigerine cu o grosime totală de aproximati v 1000 m.
De re marcat faptul că aici nu au fost identificate formațiuni litologice ale paleocenului.
Ciclul de sedimenta re badenian – romanian oferă ce a mai mare diversitate de roci. În
timpul său s -au format de asemenea mari depoz ite detritice ( argile, gres ii, nisipur i ), mai ales
în badenianul superior. Manifest area unu i climat cald și uscat a favoriz at depunerea înt r-un
regim lagunar a unor straturi de anhidrit și gips. În s armațian s -au acumulat mai ales silite,
nisipuri, argile și din când în când gresii și calcare oolitice. De precizat faptul că în evoluția
zonei studiate, o mare parte din pietrișurile și nisipurile de vârstă sarmațiană , situate acum la
mari adâncimi sub cele actuale , s-au acumulat prin depuner i fluvio deltaice la contactul
Mării S armati ce cu uscatul orogenului subcarpatic.
Studiile geofizice denotă grosimea foarte mare a depozitelor de vârstă neogenă. Forajele
executate în lunca Siretului puțin mai la nord de comuna Nicolae Bălcescu au ajuns la baz a
depozitelor sarmato –badeniene abia la adâncimea de 2166 m ( până la peste 3000 de m, unde
au fost interceptate șisturile cristaline ale Platformei Moldovenești, forajul a dezvăluit
formațiuni eocene, cretacice și jurasice separate de lacune stratigrafice).
Cuaternarul inferior a adăugat la a cumulările preexistente depozite în grosime de circa
300 m alcătuite din nisipuri și pietrișuri între care se intercalează silite și argile. Pietrișurile
și nisipurile de această vârstă trădează o intensă acumulare torențială.
Vestul teritoriului comunei c orespunde culmii anticlinale Pietricica și prin urmare
litologia sa este strict subordonată acesteia. În alcătuirea sa se îmbină formațiuni ale flișului
carpatic acoperite în cea mai mare parte de conglomerate burdigaliene și depozite miocene
grezoase și g ipsuri. În vârful Cărunta ( 716 m) din sud –vestul comunei apar la zi vechi
depozite paleogene.
În sectorul studiat, în nucleul anticlinalului Pietricica , se rema rcă de asemenea existența
a două apariții ale oligicenului: una la circa 8 km mai la sud, în Val ea Mare și una în vestul
satului Să rata, pe valea cu același nume ( reprezentat în special prin menilite).
Acest se ctor al Culmii Pietricica prezintă în ansamblu o litologie destul de d iversificată:
blocuri ale straturi lor de Bisericani și gresiilor de Lucă cești de vârstă eocenă; depozite ale
molasei miocene; șisturi disodilitice și gresie de kliwa de vârstă oligocenă. Saliferul inferior
este bi ne reprezentat prin argile cu g ips, sare în depuneri masive cum este cea de la Sărata,
brecii argiloase , intercalaț ii de sare. Nota de originalitate este dată de conglomeratele
burdigaliene din axul Culmii Pietricica ce conțin fragmente de șisturi verzi ca dovadă a
existenței în apropiere, pe fundul Depresiunii Precarpatice , a unei vechi cordiliere de șisturi
verzi în continuarea celei din Dobrogea.
La suprafa ța teritoriului comunei litologia se prezintă în general ca o succesiune simplă
de formațiuni desf ășurate paralel pe direcția est –vest.
Aproximativ până la nivelul căii ferate și pe alocuri și peste această limită se desfășoară
nisipuri, pietrișuri și nisipuri argiloase aparținând holocenului superior. Următoare a fâșie
cuprinsă între această limită și aproximativ traseul șoselei naționale este alcatuită mai ales
din depoz ite loessoide (corespunzătoare terasei de 15 – 20 m) aparținând holocenului
inferior.

14

Fig 3. Depozite loe ssoide din lunca comunei Nicolae Bălcescu

De la acest nivel și până pe aliniamentul șoselei Valea Mare – Sărata (terasa 35 – 40 m ) se
desfășoară formațiuni ale pleistocenului superior cu piet rișuri, nisipuri ș i material loessoid.
În continuare, până sub Culmea Pietrica este domeniul besarabianului, cu gresii oolitice,
argile marnoase, gresii calcaroase, argile, marne, nisipuri și mai rar pietrișuri.
În amonte de satele Valea Seacă și Buchila se observă pe alocuri formațiuni helvețiene cu
gresii calcaroase, mar ne și nisipuri argile marnoase.
Pe Culmea Pietri cica se localizează bu rdigalianul cu conglomeratele sale specifice, cu gresii
calcaroase și marne cenușii.

15

Fig 4. Roci friabile de pe m arginea pârâului Valea Seacă

Fig 5. Roci înmuiate în urma inudațiilor din iunie 2016

16

5. CARACTERIZAREA RELIEFULUI

5.1 Morfometria si morfografia
5.1.1 Aspecte morfografice
Imaginea de ansamblu a comunei Nicolae Bălcescu sugerează aspectul unui admirabi l
amfiteatru natural ale cărui trepte se succed între crestele cele mai î nalte ale Culmii Subcarpatice a
Pietri cicăi Bacăului și albia largă a Văii Siretului. Teritoriul comunei are ca suport morfologic două
unități distincte, fapt indicat de această desfă șurare în trepte a reliefului:
a) În vest, Culmea Pietricica Bacăului;
b) În est, valea cu aspect de culoar a Siretului.

a) Relieful părții de vest a comunei aparți ne Subcarpaților Moldovei reprez entați aici prin
Culmea Pietricica Bacăului.
Culmea Pietricica Bacău lui este una dintre cele mai tipice culmi subcarpatice, ce se întinde de la
nord la sud, între pâr âul Trebeș și Valea Trotușului, pe o distanț ă de peste 35 km.
În partea sudică are un aspect masiv si înalt unde crestele principale se mențin la 600 -650 m și
depășesc 700 m în două vârfuri: Capăta (740 m ) cu altitudinea maximă din Pietricica și Cărunta
(716 m) situat în sud -vestul comunei.
Orientarea generală nord –sud a interfluviilor acestei culmi corespunde tectonicii de amănunt.
Interfluviile înguste sunt foarte răspândite ( Dealul S paimei, Vârful Moșului, Cărunta ), crestele de
intersecție, martorii de eroziune formați mai ales pe conglomerate.
În sectorul studiat relieful Culmii Pietricica prezintă complexitatea maximă datorită dublării
aliniamentul de deal uri.
Se remarcă astfel un șir de dealuri e stice spre Culoarul Siretului ( Dl. Nou, Vf. Moșului, Dl.
Dumăriei ) și un șir de dealuri vestice spre Depresiunea Tazlăul ui (Dl. Spaimei, Dl. Carageaua ) la
baza cărora se înșiră satele: Să rata, Dealu Nou, Bălțata, V alea Seacă, Buchila.
Văile care fragmentează Culm ea Pietricica în acest sector ( Valea Seacă, Lărguța, Bahna, Sărata,
Chiseta) au pr ofile transversale înguste, simetrice și profile longitudinale cu pante accentuate,
uneori cu rupturi în talveg determinate d e alternanțele litologice. Printr -o evoluție regresivă
accentuată susținută de nivelul de bază coborât al Văii Sire tului , unele dintre aceste văi au reușit să
străpungă interfluviul principal din axul Culmii Pietricica. Altele, întâlnind roci mai dure, s -au
orientat paralel cu interfluviile mai rezistente la eroziune, așa cum s -a întămplat cu Bahna în
sectorul său inferior.
La contactul cu Valea Siretului, la baza Culmii Pi etricica s -a format o treaptă d e tranziție cu
aspecte de glacis piemontan.
Teritori ul comunei Nicolae Bălcescu se desfășoară pe versanții estici ai Culmii Pietricica,
versanți ce domină Valea Siretului cu peste 300 m.
b) Valea Siretului este una dintre cele mai reprezentative unități de acest fel din România.
De la confluența Siretului c u Moldova și până la confluența cu Trotușul ea are aspecte clare de

17
culoar încrustat în sedimentarul de platformă sarmato -pliocenă de pe marginea vestică a Podișului
Moldovei și în parte în depozitele molasei de la exteriorul Subcarpaților.
În arealul comu nei Nicolae Bălcescu se desfășoară sectorul median al Culoarului Siretului,
de fapt un sector de vale comun ă a Siretului și Bistriței.
În această zonă , la nivelul terasei superioare, Valea Siretului ajunge la o lărgime de circa 17
km. Spre sud ea se îngust ează treptat ajungând în sectorul Răcătău – Răcăciuni la numai 2 km.
Culoarul Siretului are în general un pro fil transversal asimetric, asime trie foarte evidentă în
acest sector. Versantul stâng al culoarului la contactul cu Colinele Tutovei are trăsături le unui
abrupt structural cu altitudini ce domină lunca largă cu aproximativ 180 – 200 m. Versantul drept,
terasat , format în anumită măsură pe suportul Culmii Pietricica Bacăului este mai domol.
Asimetria Văii Siretului a generat mai multe înterpretări c are au la bază următoarele
ipoteze:
– Raporturile dintre numărul, dimensiunile și dinamica afluenților de pe cele două părți ale
văii.
– Diferențierile structurale și geologice ale celor două unități între care s -a format (Pod ișul
Moldovei și Subcarpații Moldo vei ).
– Acțiunea dominantă a vânturilor.
– Eroziunea determinată de direcț ia predominantă a ploilor.
În actuala configurație a văii importanța cea mai mare o au tendința clară de îm pingere a
albiei Siretului de că tre Bistrița spre est și existența u nor difere nțieri structural –geologice între cei
doi versanți.
Trebuie luate în considerare și unele influențe de natură tectonică și neotectonică.
În acest sector morfologia culoarului are următoarea alcătuire:
– Lunca Siretului cuprinsă între digul laculu i și terasa de 10 – 15 m.
– Albia minoră a Siretului, vizibilă în prezent numai în aval de barajul de la Galbeni și
acoperită în rest de apele l acului dat în folosință în 1983.
– Terasele de versant.
Trecerea de la culoar spre Culmea Pietricica se face prin treapta de tr anziție a gla cisului
piemontan al Pietricăi.
5.1.2. Aspecte morfologice
Din punct de vedere morfologic , aspectul cel mai evident al reliefului este cel al descreșterii
altitudinilor de la vest spre est, conform desfășurării lui în trepte între vârfurile Pietricică i și albia
Siretului. În acest sens , relieful prezintă o denivelare maximă de peste 580 m între altitudinea de
715,7 m a Vârfului Cărunta și cea de numai 132 m din Lunca Siretului.
În ceea ce privește teritoriul comunei , altitudinea medie se află aproxima tiv la nivelul
izohipsei de 310 m.
Evoluția altitudinilor are un caracter contradictoriu dacă analizăm compar ativ Culoarul
Siretului și Culmea Pietricica.
Relieful culoarului are o înclinarea generală nord – sud atât în sectorul de luncă cât și în cel
al teraselor de versant. În luncă alti tudinea scade în limitele comunei de la circa 140 m la mai puțin

18
de 132 m. Altitudinea scade în aceeași direcție în sectorul teraselor de versant. De exemplu, la
nivelul terasei de 35 – 40 m (terasa de versant c ea mai dez voltată în suprafață ) între Dealul
Izvoarelor și albia pârâului Valea Seacă , altitudinea scade de la 191 m la mai puțin de 180 m.
Cont rar acestor evoluții, altitudin ile din Culmea Pietricica cresc de la nord la sud: 491 m în
Dealul Sinizlăului, 572,5 m în Dealul Nou, 715,7 m în Vârful Cărunta.
Glacisul piemontan se desfășoară la o altitudine medie de 280 – 300 m , iar spre limita sudică
având o ușoară tendință de înălțare. În partea centrală se află două înălțimi cu înfățișare de martori
de eroziune care , deși nu depășesc 320 m , domină sector ul de terase din sud „ Movilița
Vălesăcănilor” (317,9 m) și „Movilița Bălțatei” ( 273 m).
Nivelurile enumerate mai sus atestă c ontra stul altitudinal dintre Culmea S ubcarpatică a
Pietricicăi și Culoarul Siretului.

5.1.3 .Hipsometria
Fig 6. Harta hipsometrică

În funcție de distribuția generală a valorilor altimetrice la nivelul Comunei Nicolae
Bălcescu, s -au ales intervalele hipsometrice , din o sută în o sută de metri, după cum u rmează: un
interval cuprins între 127 – 200 m, 200 – 300 m, 300 – 400 m, 400 – 500 m, iar ultimul interva l cu
valori cuprinse între 500 ș i 708 m în treapta cea mai înaltă.
Din harta de mai sus reiese faptul că ponderea cea mai mare la nivelul comunei o are
intervalul cel mai coborât cuprins într e 127 și 200 m , cu un procent de 48%, urmat la o diferență

19
destul de m are de treapta de 300 – 400 m (18% ), astfel c ă mai bine de 50% din suprafața cercetată
este ocupată de terenuri cu altitudini între 127 și 400 m, așadar valori mici și medii. Pe poziția a
treia se situeză două intervale, respectiv de 200 – 300 m și de 400 – 500 m, cu un procent de 13 %.
Ponderea cea mai mică îi revine treptei hipsometrice de 500 – 708 m, respectiv un procent de 8%, o
valoare destul de mică.
Din analiza hărții hipsometric e se constată că valorile din intervalele mici și medii ( între 100
și 400 m) sunt dominante în suprafață în zonele de luncă, zonele joase în genereal pe nisipuri și
depozite de loess, în timp ce în sectoarele cu gresii, marne, gipsuri domină treptele mari peste
400 m.

5.1.4. Pantele

Fig 7. Harta pantelor

Pentru realizarea hărț ii pantelor s -au ales ales intervalele pantelor începând de la va loarea de
0° și crescând până la 5° din două în două grade, iar de la 5° valori din cinci în cinci grade.
În urm a realizării hăr ții pantelor putem observa că declivitatea teritoriului este în strânsă
legătură cu adâncimea văilor.
Pantele cu valori mari se pot exemplifica nu doar în cadrul Culoa rului Siretului , ci și în
Culmea Pietricica. În sectorul de culoar pante le cele mai mari corespund frunților de terasă. De
exemplu , între terasele de luncă și terasa de versant de 10 – 15 m, racordul se face printr -o

20
denivelare de aproximativ 10 m, sub forma unui abrupt continuu între limita nordică a comunei cu
panta foarte a proape de verti cală.
S-a considerat oportună separarea unui interval de pantă foarte mică sub 2°, adică a
suprafețelo r cva siorizontale, pentru a se putea pune în evidență terenurile cu drenaj foarte slab din
zonele joase ale comunei, cât și de pe cea mai mare parte a luncilor și podurilor teraselor inferioare
din cadrul râului Siret.
Așa cum putem observa din realizarea hărții , relieful cu pante mici, respectiv între 0 și 2° are
o extindere mare în jumătatea estică a teritoriului, până la limita cu glacis ul piemontan, exceptând
frunțile de terasă și unele suprafețe al e unor conuri de dejecție.
În ceea ce prive ște pantele cu valori cuprinse între 2 și 10°, acestea trădează trecerea dintre
sectorul terasat al culoarului și glacisul piemontan și uneori prez ența conurilor de dejecție.
Formele de relief mai înalte care au pantele cuprinse între 10 și 20° apar cel mai frecvent și
se pot delimita în sp ațiul glacisului piemontan, cât ș i în cel al Culmii Pietricica. Aceeași situație este
întâlnită și în cazul for mlor de relief cu pantele peste 20°.
În cazul Culmii Pietric ica trebuie să menționăm și vari ația mare a pantelor de la un loc la
altul, pe suprafețe restrânse. Acest lucru este cauzat de faciesul petrografic diferit și de adâncimea
diferită a fragmentării reliefului.

5.1.5. Densitatea fragmentării reliefului
Acest indicator morfometric oferă valori diferite , dar se poate observa totuș i o omogenitate a
valorilor pe trepte de relief. Se constată o creștere de la est spre vest a valorilor.
Cele mai mici v alori nu de pășesc valoarea de 0 km/km², evidențiind netezimea remarcabilă a
reliefului din zonele de luncă (Lunca Galbenilor, Lunca Gării) și a unora dintre terasele de versant.
Valorile mici cuprinse între 0,5 și 1 km/ km² aparțin mai ales sectorului de luncă dar și
primelor două terase de ver sant de 10 – 15 m și 35 – 40 m .
La contactul cu glacisul piemontan, pe terasele de versant mai înalte , valorile cresc depă șind
uneori 2 km/ km² ca urmare a debușeului pârâurilor ce coboară din Pietricica, a intensi ficării
ravenării și torențialității și formării unor mici confluențe.
În sectorul piemontan , cât și în cel deluros al Pietricicăi , densitatea fragmentării crește brusc
depășind uneori 3,5 km/ km².
În cadrul Culmii Pietricica fragmentarea reliefului prez intă anumite valori contradictorii atât
ale adâncimii cât și ale densității. Acestea se datorează în primul rând variației litologice și
tectonicii de amănunt, care generează alternanțe de sectoare cu interfluvii largi și sectoare cu creste
ascuțite, inten s fragmentate și apoi succesiunii de suprafețe despădurite care se comportă diferit în
raport cu torențialitatea și cu ravenarea.

21
5.1.6 . Adâncimea fragmentării reliefului
Fig 8. Harta adâncimii fragmentării reliefului

Aceasta est e apreciată diferit dacă raportăm altitudin ile interfluviilor la talvegul albiei
Siretului sau la cel e ale văilor secu ndare care delimitează interfluv iile respective.
Dacă luăm ca plan de referință albia Siretului , se obține o adâncime medie a fragmen tării de
400 – 450 m în Culmea Pietricica, aproximativ 150 – 200 m în glacisul piemontan și sub 100 m în
Culoarul Siretului. Raportată l a talvegurile afluenților de ordi nul I sau al II – lea ai Siretului,
respectiv ai Tazlăului pentru bazinul Lărguța, adâncimea fragmentării înre gistrează valori
crescătoare începând din luncă spre crestele Pietricicăi, însă mai mici decât cele anterioare.
În ceea ce privește zona de luncă a comunei, adâncimea fragmentării este cuprinsă între mai
puțin de 1 m și circa 5 m , însă limitele Pietricică i depășesc 200 m. Ponderile cu cele mai mari valori
le dețin arealele cu indici ai adâncimi i fragmentării cuprinși între 100 -180 m, circa 35% , și sub 20
m, circa 33%.

22
5.1.7 . Expoziția versanților

Fig 9. Harta expoziției versanților

Pentru realizare a hărții expu nerii versanților s -a utilizat c a bază de lucru harta topografi că la
scara 1: 50 000.
S-au considerat ca fiind suprafețe orizontale (fără orientare cardinală ) acele terenuri cu pante
sub 2° – un procent de 20% din zona studiată.
Grupele de e xpoziție ales e în cadrul hărții sunt: terenuri orizonatele, expoziție nordică, nord
–estică, e stică, sud – estică, sudică, sud –vestică, vestică și nord –vestică.
Putem deosebi 4 g rupe de ex poziție cu valori ridicate ale sup rafețelor deținute: N, S, NE, E .
Expozițiile sudică și nordică, respectiv pozițiile a II -a și a III -a au valori mari datorită
orientăr i culmi i cu cea mai mare importanță pe această direcție – Culmea Pietricica, traseelor a
numeroase văi sau porțiuni de văi pe aceeași direcție.
Expozițiil e către est și nord -est, ocupantele pozițiilor a III -a și a IV -a, au un procent de 13%
respectiv 10 %, datorându -se prezenței a celor mai multe văi, alcătuite din roci precum gresii
ooltice, marne, gipsuri.
Celelalte expoziții au valori mai mici, ce nu de pășesc 10% respectiv: SE – 8%, SV – 7%, V
– 7% și NV – 5%.

23
Suprafețele considerate fără orientare, cvas iorizonatele, în pante de < 2°, ocupă cea mai
mare pondere din teritoriu – de 20% din suprafața totală ceea ce este caracteristic unei zone de
luncă.

5.2. Tipurile de relief
Acțiunea independentă a unui com plex de factori morfogenetici ( dispunerea stratelor de roci,
alcătuirea petrografică, mișcări neotectonice, eroziunea și acumularea fluviatilă, acțiunea antropică )
a generat o multitudine de tipu ri și form e genetice de relief.

5.2.1. Relieful fluvio – denudațional
Prezența culmii subcarpatice a Pietricicăi în această zonă pune problema existenței și
evoluției unui relief denudațional. Formarea glacisurilor acumulative de la baza versanților
Pietri cicăi, orientarea, forma și altitudinea acutală a interfluviilor, forma versanților și modul de
evoluție a acestora au fost influențate în mare măsură de eroziunea fluvială propriu -zisă și procesele
denudaționale.
În cea mai mare parte , interfluviile Culmii Pietri cica au origine sculp turală erozivo –
denudațională. Formarea lor a fost interpretată în mod diferit. M. David considera că toate
interfluviile din Pietricica Bacăului aflate la altitudini mai mari de 500 m au luat naștere în două
cicluri de eroziune, creând tot atâtea platforme de eroziune ( conform părerii sale, la aceasta s -ar
adăuga una mai joasă în Depresiunea Tazlăului). Cercetările ulterioare efectuate de C. Brânduș, I.
Șandru, D. M. Preda au ajuns la o concluzie diferită față de cea pe care o prezintă M. David , aceea
că în Culmea Pietricicăi nu se poate vorbi de platforme de eroziune. Altitudinile diferite ale
interfluviilor sunt provocate de intensitatea diferită a mișcărilor neotectonice, de varietatea
fascicului petrografic , de nivelurile de bază dif erite ale rețelei hidrografice care a modelat diferite
sectoare ale regiunii.
În prezent , versanții Culmii Pietricica sunt modelați de eroziunea areolară și liniară , surpăr i
și alunecări de teren, acestea din urmă având rolul cel mai important.

5.2.2. Relieful s tructural și petrografic
În ceea ce privește relieful structural, a cesta este foarte bine reprezentat în Culmea
Pietricica. Este alcătuit din numeroase hogbackuri formate pe gresii și mai ales pe conglomerate
caracterizate prin simetrie și masivitate. Cel elalte forme de relief structural sunt mai puțin
răspândite decât hogbackurile.
Câtre extremitatea de nord –vest a Culmii Pietri cica, în afara teritoriului comunei pot fi
întâlnite sinclinale suspendate ( mai ales în Dealurile Pie tricica și Măndăneasa ) unde linia marilor
înălțimi coincide cu axul unui sinclinal format pe depozite torotoniene. La obârșia pârâului Bahna
se poate id entifica o vale de anticlinal ( ca de altfel și mai la nord, pe cursul superior al pârâului
Negel ).
Relieful petrografic este mult m ai variat, acest tip de relief este rezultatul unei largi
desfășurări a rocilor paleogene și mai ales a celor neogene cu facies petrografic diversificat.

24
Cele mai vechi roci care apar la zi constituie formațiuni oligogene. În această parte a Culmii
Pietric ica ele sunt alcătuite din gresii kliwiforme și mai ales din conglomerate cu șisturi verzi, cu
rezistență apreciabilă la eroziune însă cu răspândire insulară. Au o slabă reprezentare în relief prin
forme caracteristice datorită răspândirii lor izolate, rar eori putându -se manifesta prin formarea unor
mici bazine depresionare.
Prin sedimente cu caracter lagunar este reprezentat acvitanianul ( argile cu ghi ps, brecii
argiloase, sare gemă ) care însă nu au un rol morfologic prea important.
Burdigalianul reprezint ă un orizont conglomeratic foarte bine dezv oltat cu grosimi relativ
mari (500 – 800 m ). Chiar dacă nu are o duritatea prea mare, fiind legat cu un liant grezos, a
determinat apariția unor interfluvii cu creste ascuțite, cu vârfuri izolate și a văilor cu pr ofil îngust,
cu versanți abrupți.
Celelalte formați uni geologice care apar la zi ( nisipuri sarmațiene, meoțiene, cuaternar e,
depozite argiloase, grezoase ) au inflențat procesele morfologice , însă nu au fost în măsură să creeze
reliefuri semnificative, dist incte.
Ca o excepție, în partea vestică a comunei se pot observa unele forme de relief de tip carstic
generate însă pe un complex litologic gipsos, alcătuit dintr -o alternanță de marne, gipsuri și gresii
friabile în care predomină gipsurile. În bazinul Văi i Lărguța, în Dealul Carageaua, s -au format
câteva doline , una dintre ele de formă elips oidală, cu axa mare d e circa 80 m, axa mică de 60 m ș i
adâncimea de 5 – 6 m.
Lapiezurile au avut condiții de formare mai ales pe formațiuni salifere. În amonte de baraj ul
de lâ ngă Băile Sărata , pe o lentilă de sare argiloasă de pe pârâul Sărata s -a format un areal de mici
dimensiuni cu lapiezuri liniare.

5.2.3. Relieful tectonic
Acest tip de relief este bine pus în evidența în cadrul culmii subcar patice a Pietricicăi.
Anticli nalul acesteia este rezultatul șariajului unității precarpatice datorat la rândul său deplasării
spre est a sedimentelor carpatice și rezistenței op use de Platforma Moldovenească. Astfel , structura
tectonică majoră se transpune în aspectele morfologice ale regiunii. Pentru zona studiată se pot
observa cu ușur ință câteva abrupturi corespunză toare unei frunți de pânză de șariaj în Dealul
Sinizlăului, Dealul Nou. Se pot identifica și forme tectonice elementare sub forma unor interfluvii
cu aspecte, altitudini și orientare ce demonstrează manifestarea unor mișcari neotectonice. Se
observă pa nte mai accentuate ale relieful ui către Culoarului Siretului , chiar și în cazul unui facies
mai puțin rezistent la coroziune , ca în dreptul Dealului Albenilor, Dealul Nou, D ealul Dumache.
T. Brandabur afirmă că această zonă se află într -un proces de înălțare cu circa 2 – 5 m/an,
diferențiat pe sectoare. Nu sunt cunoscute însă elementele care să ateste eventuale reactivări
neotectonice pe linii de falie. Singura linie tectonic ă evidențiată morfologic și prin care Culmea
Pietricica Bacăului domină Culoarul Siretului, este falia pericarpatică.

25
5.2.4. Relieful fluviatil
În ceea ce privește această zonă , tipurile și formele de relief grefate pe morfologia de
ansamblu sunt rezultatul a cțiunii nemijlocite a factorilor morfogenetici externi și mai ales a acțiunii
de acumulare și eroziune a rețelei hidrografice.
Rolul director în procesul formării reliefului fluviatil în cazul teritoriului comunei Nicolae
Bălcescu aprține celor două mari a rtere hidrografice care confluează în estul său: Bistrița și Siretul.
Acestea două au modelat teritoriul comunei fie direct ( în sectoarele de luncă și al tera selor de
versant ale culoarului ) fie prin intermediul rețelei hidro grafice secundare ( în Culmea P ietricica și al
glacisului piemontan).
În desfășurarea proceselor morfologice din acest sector al văii , în legătură cu prioritatea
Bistriței sau a Siretului , părerile sunt împărțite. Cert este că morfologia zonei de confluență s -a
schimbat complet în urma înființării Lacului Galbeni.
Așadar albia minoră din zona de confluență se mai păstrează în limitele comunei pe o
porțiune ce depășește cu puțin 1 km, în aval de barajul de la Galbeni.
Numeroase hărț i dinaintea anului 1983 prezintă în zona ocupată în prez ent de Lacul Galbeni
un relief confunz cu numeroasse brațe părăsite, despletiri, gârle, renii, meandre, ostroave etc. Un
factor greu de precizat este locul confluenței , deoarece își schimba poziția destul de des.

5.2.5 Relieful antropogen
Înfluențele pe care societatea omenească le exercită asupra mediului înconjurător sunt
numeroase și complexe, un rol important avându -l impactul antropic asupra morfogenezei. Omul a
devenit un agent morfogenetic foarte complex, modificând considerabil peisajul. Toate ac tivitățile
pe care le exercită omul prezintă import anță în evoluția geomorfologică a teritoriilor, influențând -o
în mod direct sau indirect.
Omul a devenit , în urma folosirii unor utilaje de mare randament , un producător . A început
să exploateze resursel e mediului înconjurător, executând lu crări de desecare sau irigații, d espăduriri,
exploatarea bogățiilor de apă, amenajarea cursurilor de apă, etc.
Consecințe negative au avut însă și aceste lucrări, executate în scopul realizării unor avantaje
maxime, cu eforturi minime, fără cunoașterea interrelațiilor dintre componentele naturale.
Ca prime regiuni locuite, culoarele de vale sunt teritoriile în care activitatea umană se face
cel mai mult r esimțită, fiind predispuse feno menelor de risc atât naturale cât și antropice. În spațiul
geografic al Comunei Nicolae Bălcescu, impactul antropic a fost destul de puternic.
Teritoriul comunei Nicolae Bălcescu face parte dintr -o regiune cu intense și vechi
transformări antropice. Complexul morfologic antropic de pe zo na respectivă s -a format mai întâi
prin acțiunea indirectă a omului sub formă de pășunat irațional, extinderea terenurilor cultivate,
defrișări. Ulterior a urmat apariția unor elementele morfologice din ce în ce mai semnificative în
peisaj: canale de iriga ții și desecare, rețeaua de drumuri agricole și forestiere, rambleele, excavațiile,
haldele diferitelor obiective economice etc.
Fiecare parte a comunei se distinge printr -un anumit grad de transformare antropică și prin
forme de relief antropic specifice .

26
În sectorul Culmii Pietricăi există o rețea destul de densă de drumuri forestiere, unele dintre
ele „reparate” periodic cu numeroase mijloace mecanice pe suportul cărora se înstalează foarte ușor
torențialitatea și care în numeroase locuri produc dezech ilibre de versant. Un exemplu foarte
convingător îl constituie Dealul Sinizlăului , care arată acțiunea imprudentă a omului asupra
mediului înconjurător prin astfel de mijloace. Întreaga gamă de forme antropice din Culmea
Pietri cicăi este completată de bara je de combatere a eroziunii torențiale, terasări pentru
reîmpăduriri.
Pe suprafața glacisului piemontan al Pietricicăi, peisajul antropic este evidențiat prin terase
cultivate cu viță de vie, cărări de vite, drumuri răvășite de ravane și ogașe.

Fig 10. Cărări de vite din zona înaltă a Bălțatei

Peisajul antropic în zona teraselor de versant oferă ca elemente morfologice albiile
regularizate ale văilor secundare, drum uri de acces printre parcelele cultivate , canale de irigaț ii și
desecare , etc.
În zona de luncă cele mai multe elemente care se pot exemplifica sunt cele ale peisajului
industrial. Digul de pe dreapta lacului și mai ales barajul de la Galbeni au devenit cele mai
impunătoare în morfologia luncii. În afara acestora se de sfășoară un complex de forme hao tice:
acumulări de pietrișuri și nisip, de materiale de demolare, excavații pentru cariere , etc.

27

Fig 11. Digul și barajul de la Lacul Galbeni

Pe lângă acestea se adaugă halda de gunoi a orașului Bacău amplasată la limita nordică a
comunei, pe fruntea terasei de 35 -40 m.
Pe suprafața lunc ii se distinge și rambleul căii ferate București – Suceava cu o denivelare
între 0,5 și 1,5 m față de suprafața acesteia, cu o lungime de circa 7 km, însoțit pe alocuri de șanțuri
de până la 2 m adâncime. Acce sul călători lor pe această magistrală se fac e prin stația de cale ferată
numită Valea Seacă , deschisă la 13 decembrie 1872.

28

Fig 11. Calea ferată București – Suceava

Într-o primă fază includem albiile minore ale cursurilor de apă mari, respectiv Siret și
Bistrița, mici respectiv afluenții acestora sau chiar torențiale având fiecare anumite particularități,
etape de formare si diferite dimensiuni. Sunt puse în evidență în primul rând meandrele Siretului și
despletirile Bistriței cu întreaga gamă de forme specifice (bucle, maluri concave și convexe, brațe
despletite, meandre părăsite, grinduri laterale sau mediane, bancuri, ostroave).
În al doilea rând trebuie să menționăm albiile minore ale afluenților care prezintă măsuri cu
înălțimi diferite, cu zone curbe sau chiar rectilinii, cu praguri și repezișuri caracterizate prin
torețialitate, obârșii caracteristice ravene, torenți, ogașe, șiroiri).
În formele de microrelief sunt vizibile efectele pluviodenudării, prin glacisuri coluviale și
borduri de coluvi u care merg împreună cu rupturile de pantă întâlnite la baza versanților sau
frunților de terase. Au un grad mare de dezvoltare, deoarece predomină rocilor friabile, nefiind
rezistente la eroziune în glacisul piemontan al Pietricicăi Bacăului, pe terasele Bistriței și Siretului,
precum și în prelungirile de Nord – Vest ale Colinelor Tutovei unde acțiunea morfogenetică se
produc pe capetele de strate.
Pe versanți , o desfășurare mai mare o are fragmentarea orizontală și verticală a reliefului.
Astfel , în con textul unor alternanțe de roci permeabile ca prundișuri de terasă, luturi, nisipuri și
impermeabile , respectiv argile și uneori marne, a unor pante ce depășesc limitele cele mai înalte,
critice, fenomene lor erozionale li se adaug ă procese gravitaționale ac tive, de cele mai multe ori
foarte intense. Astfel de cazuri sunt întâlnite pe versanți cuestiformi și pe frunțile abrupte de terasă,
atât pe dreapta cât și pe stânga , care sunt afectați de alunecări în diferite stadii de evoluție și de

29
stabilitate, surpă ri sau prăbusiri. În ceea ce privește procesele sufo zionale, acestea la rândul lor le
complet ează pe cele erozionale prin dan telarea unor muchii și frunți de terasă.
Mai putem aminti unele forme de deteriorare a ecosistemelor din limitele comunei.
Deteri orarea ecosistemelor prin eroziune asupra solului a atins forme destul de grave în
sectorul glacisului piemontan și mai ales în partea nordică a acestuia (Dealul Sinizlău, Dealul
Talpa) acolo unde eroziunea a înlăturat pe mari porțiuni solul și atacă roca de bază. Suprafața totală
de bază este de apoximativ 2560 ha, respectiv 32,2 % din suprafața comunei.
Deteriorarea ecosistemelor prin supraexploatarea resurselor biotice este și aceast a o cauză
care îmbracă forme diverse și care a depășit demult pragurile ecologice.
În cea mai mare parte , eroziunea solurilor are dept principală cauză defrișarea pădurilor.

Fig 12. Zonă defrișată din zona împădurită a Comunei Nicolae Bălcescu

Din punct de vedere natural, teri toriul comunei se înscrie în întregime în zo na forestieră ,
însă pădurea mai acoperă în prezent în jur de 2000 ha, respectiv 25% din suprafața comunei și
aceasta cu multe semne de degradare datorită exploatării iraționale din trecut și mai ales datorită
poluării intense din ultimul timp.
Una din cel e mai agresive forme de degradare a întregului covor vegetal și a solurilor se
manifestă prin suprapășunat. Cele aproximativ 1014 ha de pășune , la care se adaugă circa 280 ha de
fânețe de care dispune întreaga comună suportă o încărcătură la pășunat de apr oximativ 2130
bovine și peste 3700 de ovine anual. Lucrul care este cel mai grav din acest fenomen este accentuat

30
de faptul că pășunatul cel mai intens are loc și în zona cu ce a mai avansată stare de degradare a
terenurilor, respectiv glacisul piemontan.

Fig 13. Zonă de pășunat din cadrul Glacisului piemontan

Suprafeț ele de pășunat fiind discontinu e și restrânse , animalele sunt ținute perioade
îndelungate pe acestea conducând la formarea cărărilor de vite, tasând solul, strivind învelișul
vegetal, răspân dind speciile de arbori nefolosito are, săracind compoziția floristică.
Deterio rarea resurselor fauniste este un caz declanșat de câteva secole în cazu l mamiferelor
mari, de valoare cinegetică, însă în ultimul timp aceeași tendință se constată și în cazul f aunei
piscicole.
Amenajarea cursurilor de apă reprezintă un prag în impactul activității umane asupra
evoluției reliefului.
Între anii 1983 – 1986 , pe Siret au fost puse in funcțiune câteva hidrocentrale amplasate pe
barajele acumulărilor Galbeni, Răcăciu ni și Berești. Aceste lucrări se adaugă pentru Siret, celor
construite în bazinul său superior, astfel scurgerea actuală fiind puternic influențată.
Pe lăngă lucrările cu impact direct asupra scurgerii apei cu influențe asupra capacității sale
morfogeneti ce se adau gă și altele: acum ulările de pe afluenți, lucrări de combatere a alunecărilor de
teren, de hidroameliorații sau de irigații. Acestea au introdus modificări importante în morfologia
zonei și modul de desfășurare a proces elor morfologice actuale.

31
Prin gradul ridicat al construcțiilor hidroenergetice de pe Bistrița dar și parțial a Siretului
mediul natural a fost schimbat considerabil și transformat în primul rând într -un piesaj lacustru,
antropizat iar evoluția morfogentic ă ulterioară se află sub semnul.
În urma amenajărilor hidrotehnice ale Bis triței și Siretului , a fost puternic afectată și fau na
piscicolă, prin schimbarea ecosistemelor inițiale. Pe cealaltă parte a proliferat pescuitul nerațional ,
inclusiv în perioadele de prohibiție.
Amenajăr ile hidrotehnice construite pe cele două mari artere favorizează și degradarea
mediului prin poluare. În afară de modificarea c ondițiilor limnologice caracter istice cursurilor de
apă curgătoare , ele sunt favorizante în fomarea ceții care de cele mai multe ori se transformă în
smog, concentrarea sedimentelor și sub formă de dejecții, reducerea capacității de autoepurare a
apelor.
Prin urmare, omul a devenit, pentru luncile râurilor, un agent morfogenetic important care,
până la un anumit punct, poate oferi un peisaj geografic proiectat.
Începâ nd cu a doua jumătate a secolului XIX, dezvoltarea industriei, transporturilor,
agriculturii, comerțului, precum și creșterea numerică a populației a impus unele corecturi
peisajului. Toate acestea reprezintă un salt la nivel calitativ și cantit ativ, respectiv un adevărat prag
în exercitarea presiunii umane asupra mediului, concretizat mai ales prin apariția impactului
morfogenetic.
Pe lăngă întreaga multitudine de microforme de eroziune sau de acumulare care există
adău găm și acțiunea dăunătoare a omului, care a devenit dominantă în configurația luncilor și
albiilor. Formele reliefului antropic, începând de la albiile rîurilor până la versanți adăugăm: lucrări
de consolidare a malurilor, exploatarea balastului, regular izări și rectificări ale albiilor baraje,
îndiguiri, canale de aducțiune sau de evacuare, diguri ale acumulărilor, respectiv canale de fugă,
ramblee și deblee inițiate pentru căile de comunicații, construcții de tipul haldelor, platforme
edilitare sau indu striale, măsuri de combatere a torenților precum și altele.
Alt lucru ce trebuie menționat este faptul că teritoriul comunei se află sub i ncidența unor
puternice surse d e poluare situate în imediata sa apropiere sau chia r în limitele comunei. Vom vorbi
în primul rând de unitățile industriale de pe platofrma sudică a Municipiului Bacău: SOFERT – S.A
respectiv Combinatul de îngrășăminte chimice, Întreprinderea Metalurgică, Fabrica de nutrețuri
combinate, Fabrica de hârtie Letea , etc. Pe lâ ngă toate acestea s e adaugă alte trei surse de poluare:
halda de gunoi a Bacăului situată la limita nord – estică a comunei, Combinatul de creștere a porcilor
SWINPROD – S.A situat chiar in limitele comunei, astăzi nemai fiind în folosință și Aer oportul
Bacău „ George Enescu” , care constituie o sursă de poluare fonică.
Pe lâ ngă cele menționate anterior sursele locale pot fi considerate nesemnificative , însă nu
trebuie neglijate nici acestea. Ele se man ifestă sub forma poluării menaje re prin depozitarea
gunoaielor la marginea vetrelor de sate și cel mai adesea în albiile pârâurilor.
Odată cu î nchiderea acti vității CAP – urilor , agricultura nu mai este considerată o sursă de
poluare chimică importantă.
Diversitatea surselor d e poluare este completată și de mijloacele de transp ort rutier care
generează un trafic foarte intens de -a lungul satului reședință de comună.

32
Formele de poluare sunt de asemenea foarte diversificate. Se pot exemplifica forme de
poluare fizică produse de zgom ot, de substanțte radioactive ( circulația rutier ă, zborurile din zona
Aeroportului Bacău, halda de steril a Combinatului de îngrășăminte chimi ce), forme de poluare
chimică ( produsă de compuși gazoși industriali, de detergenți, de pesticide ), forme de poluare
biologică cum sunt cele provenite de la hald a de gunoi a orașului Bacău.

Fig 14. Halda de gunoi din nordul comunei Nicolae Bălcescu

În prezent , o nouă sursă de poluare este în zona industrială Bacău – Sud: Centrala
termoe lectrică. Aceasta este creată să utilizeze ca agent termic cărbune brun din bazinul Comănești
cu o valoare energet ică redusă și cu riscuri mari d e poluare a aerului și a solului , datorită arderii
incomplete și a cantității mari de steril.
Efectele poluării se pot observa foarte ușor asupra tuturor componentelor de mediu.
Poluarea aerului se produce mai ales în sezonul rece și are intensitate mare în sectoarele d e
luncă și de terase ale comunei. Acest fenomen este favoriza t și de extinderea destul de mare a
suprafețelor acvatice care ajută la formarea smogului și a ceții. Surse le cele mai importante de
poluare a aerului sunt SOFERT – S.A, iar din punct de vedere fonic , Aeroportul Bacău.
Poluarea solului se manifestă cu o mare intensitatea în zonele j oase și în special în luncă.
Deoarece sectorul de luncă este situat în aval de zona urbană a Bacăului , este adeseori și de cele mai
multe ori debușeul rezidu urilor din aria urbană. Este cazul mai ales a deșeurilor depozitate în halda
de steril neamenajată corespunzător. De cele mai multe ori , în zona de luncă s e pot observa scurgeri
de apă infestată, deș euri de mase plastice și alte materiale ușoare împrăștiate de vânt în zona nordică
a comunei, atât în sectorul de luncă cât și în cadrul primei terase de versant.
Poluarea apelor este una dintre cele mai delicate probleme de mediu cu care se confruntă
această zonă. Așa cum am mai vorbit și arătat , apele subte rane din spaț iul luncii și teraselor de pe

33
teritoriul comunei au o dinamic ă destul de accelerată, deplasăn du-se în general de la nord la sud.
Mișcarea aceasta pune în mișcare surse le de poluare de mare capacitate din zonele industriale de pe
axele Bistriței și Siretului. Pe cealaltă parte , apele curgătoare cu un regim hidrologic schimbat prin
amenajările hidrotehnice sunt acum mult mai expuse poluării.
Solul , dar și co vorul vegetal cel mai expus poluării , este to t cel din z ona joasă a comunei. În
zona de luncă apare tot mai des fenomenul ploilor acide, generat de agenții poluanți de la Letea SA
și de la SOFERT – SA, care provoacă daune mari culturilor agricole și mai ales legumicole . În
ultimi i ani efecte îngrijorătoare ale poluării se observă în arealul împădurit al Culmii Pietricica
Bacăului.
O explicație a efectelor poluării în zona geografică a comunei Nicole Bălcescu este dată de
modul de amplasare a tutoror obiectivelor poluan te ala industriei municipiului Bacău. Acestea sunt
situate în mare parte în zona de sud a orașului, ținând cont de direcția dominantă a vânturilor în
raport cu zona urbană dar afectând puternic așezările din sudul acesteia.
Cu toate că poluarea constitui e o problemă majoră, deoarece afectează atât sănătatea
oamenilor cât și mediul înconjurător, măsurile de prevenire și combatere a acesteia nu -și fac simțită
prezența.
Se poate afirma destul de clar faptul că zona geografică în care se încadrează teritoriul
comunei se află într -un declin ecologic evident, în care factorul antropic se manifestă ca un agent de
deteriorare prin mijloace directe, multiple și complexe , a tuturor componentelor de mediu.

5.2.6. Trepte de relief
Imaginea din prezent îndeosebi a rel iefului este consecința dezvoltării în timp a întregii
rețelei hidrografice influențată de particularitățile litologice și tectonice.
Prin configurația de ansamblu, prin suprafața sa relativ mare și prin microrelieful său , lunca
de la confluența Bistrițe i și Siretului reprezintă un element important al morfol ogiei acestei zone
chiar și după ocuparea unei părți din suprafața sa de apele Lacului Galbeni.

Fig 15. Zona de luncă a Comunei Nicolae Bălcescu

34

Lunca, situată la limita estică a comunei , are o desf ășurare de la nord la sud de circa 8 km și
o lățime medie de 2,5 km î ntre digul lacului și fruntea terasei de 10 – 15 m. Lățime a totală a luncii
în acest sector este de circa 5 km, incluzând și suprafața Lacului Galbeni. După amenajarea
hidrotehnică de la confluență , microrelieful luncii a fost mult estompat. Se mai disting însă unele
belciuge vechi, brațe părăsite, grinduri la care s-au adăugat numeroase forme d e relief antropic:
drumuri, canale, rambleuri ale căii ferate, exacavații, balastiere, ruinele p odului vechi din aval de
satul Galbeni , etc.
Prin intermediul frunții terasei de 10 – 15 m se face foarte ușor demarcația între sectorul de
luncă și cel al teraselor de versant. Aceasta nu are o desfășurare rectilinie , însă are o pantă foarte
accentuată. Unele promontorii ale acestei terase îngusteaz ă lunca așa cum se întămplă în d reptul
extremității sudice a satului Nicolae Bălcesu sau la est de Ocolul Silvic Nicolae Bălcescu. La gurile
de vărsare ala pârâurilor Bahna și Valea Seacă, ca urmare a eroziunii acestora asupra terasei de 10
– 15 m , lunca are o dezvoltare mai mare sub forma a două „ golfuri ”: Lunca Gării și Lunca
Galbenilor.

Fig 16. Fruntea terasei

Terasele ocupă un loc aparte în an samblu l morfologic al teritoriului comunei Nicolae
Bălcescu.
Acest sector al văii Siretului ridică probleme deosebite în legătură cu evoluția sa, avâ nd în
vedere modificarea locului de confluență de -a lungul timpului, originea teraselor, racordarea
teraselor Siretului cu ale Bistriței etc.

35
Analiza morfogenetică a tr eptelor de luncă din zona de confluență oferă date importante
pentru descifrarea evoluției celor două văi (Siretul și Bistrița ).
Microrelieful zonei de confluență este în concordanță cu regimul hidrografic al celor două
râuri. Deși Bistrița are un debit mai mic, ea a reușit, datorită pantei mari s ă devieze Siretul spre est.
Conul de dejecție al Bistriței, format din aluviuni cu gran ulometrie mai mare decât cele ale
Siretului, a avansat mai mult în albia minoră a Siretului de -a lungul întregii perioade de formare a
zonei de confluență. În aceste condiții , Siretul a fost nevoit să erodeze mult mai intens versantul
stâng, distru gând apr oape complet terasele sale de pe acea parte și conferind văii un profil asimetric.
Totodată, în partea dreaptă a zonei de confluență s -au putut conserva mult mai bine terasele
formate. În șesul comun al Siretului și Bistriței se pot detașa terasele de lunc ă (sub 5 m ) și terasele
de luncă mai înalte (5 – 7 m).
Prin lucrările de amenajare hidrotehnică au fost foarte mult afectate terasele din prima
categorie. Terasa de 2 – 4 m este mai bine conservată sub forma unor petice pe suprafața luncii,
alcătuită din nisipuri și prundișuri acoperite cu luturi de grosimi variabil e. Pe această terasă este
așezat satul Galbeni.
În ceea ce privește opiniile referitoare la terasa de 5 – 7 m, acestea sunt împărțite. Unii autori
o consideră „ tera sa înaltă de luncă” pe câ nd alții „ prima terasă de versant”. Ea are o desfășurare
foarte largă, pe suportul său fiind construită porțiunea căii ferate București – Suceava, ce străbate
comuna.

Fig 17. Terasa de 5 – 7 m pe care este constuită Calea ferată București – Suceava

Se asea mănă foarte mult cu terasa anterioară având o alcătuire litologică asemănătoare și un
microrelief șters datorită utilități ei agricole. Netezimea ei este întreruptă de conurile de dejecție ce

36
o parazitează la contactul cu frunt ea terasei de 10 – 15 m (mai ales cele ale Văii S eci și Behnei ),
canalele pârâurilor care debușează din sectorul teraselor înalte de versant, de rambleul căii ferate și
de șanțurile de scurgere ce -l însoțesc.
I. Donisă (1968 ) în ceea ce privește terasele de versant, menționează la c onfluența Siretului
cu Bistrița un număr de 6 terase: 5 – 6 m; 10 – 15 m; 35 – 40 m; 70 – 90 m ; 110 – 115 m; 165 –
170 m.
În ceea ce privește teritoriul comunei Nicolae Bălcescu , s-au conservat și se pot distinge î n
afara celor două terase prezentate ante rior, terasele de 10 -15 mm 35 – 40 m, 70 – 90 m.
Racordarea teraselor Siretului cu ale Bistriței este o problemă ce necesită atenție pentru
analiza morfologică a zonei de conflu ență. I. Donisă precizează că „ prima terasă de versant bine
dezvoltată pe Sire t este c ea de 35 m altitudinea relativă ” și apoi că „ această terasă se racordează
direct cu terasa de 35 – 40 m a Bistriței (nivelul 3)” . Tot același autor, prezentând succesiunea
următoarelor terase, arată că deasupra terasei de 35 m pe Siret se întinde t erasa numărul 4 de pe
Bistrița , care în sectorul extracarpatic se află la 70 – 90 m. Terasa de 100 – 110 m a Bistriței
(nivelul 5 ) domină cu circa 30 m terasa de 90 m a Siretului. Aceasta este ușor de observat în
apropiere de Sohodol din comuna Măgura , la circa 115 m altitudine față de Siret. Terasa de 160 –
165 m a Bistriței se racordează direct cu terasa de 196 – 170 m a Siretului.
În această zonă , terasa de 10 – 15 m are o desfășurare foarte extinsă. Aceasta poate fi
urmărită din nordul comunei, de la Iz voarele de jos și dincolo de limita sudică până la gura Clejei.
Pe suportul său se află cea mai mare parte a satului N icolae Bălcescu și a șoselei naț ionale. Podul
acestei te rase este întrerupt doar de pârâ urile Valea Seacă și Bahna.
În partea de nord –est a comunei , o extindere foarte mare o are terasa de 35 – 40 m, care se
continuă dincolo de limita acesteia, în Dealu l Îzvoarelor, Dealul Bacăului ( unde este poziționat
Aeroportul “George Enescu” din Bacău ). Cu toate c ă dă impresia unui aspect foarte neted , aceasta
nu trădează pe toată suprafața sa elementele de terasă. Pârâul Bahna o brăzdează destul de adânc
dupa ce mai întâi o parazitează cu un c on de dejecție care este alcătuit din șisturi verzi erodate din
Pietricica Bacăului. În partea sudică , unitatea acestei terase este întreruptă de Pârâul Valea Seacă.
Pe latura vestică , terasa de 35 – 40 m este marcată de un glacis foarte întins a cărui frunte se înalță
cu 10 -15 m deasupra podului său.
În zona centrală a satului Nicolae Bălcescu se poate observa cu ușurință racordul terasei de
35 – 40 m cu terasa inferioară de 10 – 15 m, fiind trădat de o pantă ușoară pe care o abordează
șoseaua Nicolae Bălcescu – Valea Seacă. Pe fruntea terasei de 35 – 40 m sunt amplasate clă dirile
primăriei și școlii.
Terasa de 70 – 90 m are un aspect destul de fragmentat , prezentându -se sub forma unor
poduri suspendate la contactul cu glacisul piemontan. Fragmentele sale cele mai importante pot fi
observate la est de Talpa, între Sărata și Dealul Nou și la răsărit de Buchila.
Relieful fluviatil în sectorul subcarpatic a fost modelat de ape curgătoare cu un caracter mai
mult torențial.
Pe teritoriul comunei , rețeaua de văi secundare cuprinde pâraie ce au o curgere temporară ,
de lungimi reduse, dar cu talveguri cu pantă accentuată ș i chiar cu rupturi de pantă, cu versanți
abrupți.

37
Pârâurile de pe versantul estic al Pietricicăi au forță de eroziune deosebită. În sectorul
subcarpatic , aceasta le -a permis să ajungă repede la roca de bază iar prin eroziune regresivă să atace
puternic cu mpenele de apă.
Dacă în zona subcarpatică deluroasă talvegurile pârâurilor se încrustează în roca de bază, în
sectorul glacisului piemontan acestea se sprijină pe depozite aluvionare destul de groase.
Rețeaua de văi secundare se caracterizează în sector ul de terase prin pante reduse, tendințe
de meandrare și de înmlăștiere ( cursurile i nferioare ale Văii Seci, Bahnei). Pe anumite porțiuni,
albiile minore au fost taluzate, îndiguite sau chiar abandonate în favoarea unor terase mai scurte
prin intervenții a ntropice. Nivelul de bază coborât din lunca Siretului a permis pârâurilor principale
Bahna, Bălțata, Valea Seacă, Movilița să -și adâncească desul de mult albiile minore ( pe anumite
porțiuni ale podului terasei de 35 – 40 m cu mai mult de 3 m ).
În partea e xtremă vestică a comunei, dincolo de linia marilor înălțimi ale Pietric icăi
Bacăului, procesele modelatoare au fost dictate de e voluția Văii Lărguța, a fluent al Tazlăului.
Ne oprim și asupra sectorul ui dintre cursul pe care îl are Siretul în prezent și Culmea
Pietricica care au evoluat în manieră de glacis piemontan.
O evoluție tipică o reprezintă actualul glacis format d upă înălțarea Culmii Pietricica.
Concomitent cu depozitarea și ridicarea produsă la marginea subcarpaților, glacisul a intrat sub
incidența modelării factorilor exogenii, trecând la faza evoluției descende nte. Detașarea glaciuslui
piemontan față de regiunea cutată urmează sa se realizeze și faptul acesta este bine evidențiat în
relief prin prezența microdepresiunilor de contact modificate de cursurile superioare ale unor
afluenți ai Sire tului, care au în exterioarul lor culmi pe care se păstrează fragmente ale teraselor
Siretului.
Mișcărilor neotectonice de înălțarea a Culmii Pietricica sunt responsabile de aspectul actual
al reliefului ( I. Donisă și I. Hârjoabă, 1974 ) care au condus la formarea unui piemont tectonic
monoclinal, cu inclinare V – E. Versantul de pe dreapta Siretului are o dezvoltare terasată în același
timp cu adânc irea și deplasarea spre est a acestuia.
Imaginea actuală a rețelei hidrografice exprima această evoluție. După câteva sectoare
longitudinale în microdepresiunile de contact, afluenții Siretului sunt orientații spre SE, câtre acesta.
Aceștia își schimbă b rusc direcția spre NE la ieșirea din glacis în lunca Siretului (în urma tectonicii
actuale).
Extensiunea și ponderea importantă pe care glacisul o o are în cadrul piemontului ne face să
folosim numele de glacis piemontan pentru spațiul cuprins între marginea abruputului Culmii
Pietricica și Lunca Siretului. Ast fel pentru parte mai înaltă și mai fragmentată se va utiliza numele
de glacis su perior, iar pentru zona mai coborâtă de glacis inferior. Fiindcă pentru întreaga suprafață
terasele au extindere mare se va utliza și noțiunea de glacis terasat.
În partea sudică a pârâului Râcăciuni, unde energiile de relief sunt mult mai mici , aspectul
de glacis este atât de mult scos în evidență încât a fost particularizat ca subunitate – Glacisul Orbeni
(V. Toma., 1996). Arată ca un platou care mărginește microdepresiunea Pâncești și se continuă cu
conul aluvial al Trotușului spre Sud.
În acest areal cuprins între Trebiș și Cleja înfățișarea glacisului piemontan a reieșit din
dezvoltarea profilurilor longitudinale ale afluenților provoca te de îndepărtarea și cobârarea

38
continuă a nivelului de vază local, albia Siretului. Glacisul a fost fragmentat de râurile care se
întâlnesc pe suprafața sa î n forme -martor de tip „ doaburi”, un eori având aspect rezidual.
Glacisul este împărțit în două sectoare , fapt permis de varietatea formeleor de detaliu
determinată și de diferențele altitudinale ale Culmii Pietricica dintre extremitățile de Nord și Sud:
unul între Trebiș și pârâul Bălțata ș i cel de -al doilea între pârâul Bălțata și pârâul Cleja.
a) Zona cuprinsă între Trebiș și Bălțata, fiind numită și „Piemontul Călugărului” (V.
Mihăilescu, 1966 ), se întâ lnesște în partea central nordică a Culmii Pietricica și este mai
diversificată și co mplexă ca litologie, granulometrie, textură și gradul de rulare al pietrișuri lor, fapt
ce-i conferă o mare varietate morfostructurală.
În acest context, de la Nord că tre Sud este o alternanță de interfluvii largi cu altele mai
înguste, iar de la Vest la E st se observă diferențe morfologice și litologice.
În această zona persistă aspectul de glaci erozivo acumulativ în plină evoluție. Toate
depresiunile erozive sunt mai mici, iar terasele medii și superioare ale Siretului au o extindere
redusă. Bine reprez entat este podul terasei de 70 – 90 m, limitat de abruptul marginal pericarpatic
pe aliniamentul dealurilor Humăriei, Secătura, Râpa, Sinizlău, Gherțu, Dealul Nou.
Glacisul piemontan ce se întâlnește î n cadrul Dealului Gherțu este fragmentat de sisteme
torențiale vechi, alunecări monticulare, parțial stabilizate și este traversat de șoseaua Bacău –Onești
care a con tribuit la reactivarea alunecărilor de teren. Acest lucru a impus lucrări suplimentare de
stabilizare a versanților afectați în diferite stadii d e dinamica proceselor geomorfologice actuale.
Conul Trebiș –Nege a contribuit la î mpingerea Cursului Bistriței spre est până la baza
teraselor de 35 -40 m și 70 – 90 m , ca și a Siretului, precum și la ridicarea prin parazitar e a luncii
actuale comune Siret –Bistrița până la 8 – 12 m. Peste roca sarmațiană din bază s -au depus
bolovănișuri, pietrișuri și nisipuri, în tr-un strat grosier și loess de tip eolian , în complex argilos,
aluvional.
Poziția depozitelor argiloas e de pe con și structura încr ucișată cu lentile mai grosiere asigură
formarea lor prin aportul aluvionar al Negelului și Trebișului și acumularea materi alelor coluviale și
deluviale d e la baza versantului.
În sudul zonei cu pante de 5 – 10°, fragmentele de terase medii și superioare prezintă
funcțiile parazitate de glacisuri întinse, care estompează formele, atenuând schimbările de pantă.
Abate rea cursului Siretului spre est a condus la migrarea confluențelor și s -au format
succesiuni de conuri de dejec ție etajate. Rețeaua afluentă Siretului și -a schimbat caracterul, din
divergență, în sectoarele superioare, în convergență –divergență, pe cursurile mijlocii, mai ales la
traversarea teraselor Siretului.
b) Sectorul dintre pâraiele Bălțata și Cleja
În aceste sector , Culmea Pietricica și marginea fostului glacis piemontan sunt situate la o
distanță mai mare de albia actuală a Siretului, iar terasele superioare și cele medii traversate de
pâraiele mici sunt sub forma unor promotorii orientate NNV – SSE, cu lățimi diferite.
Dealurile piemontane din această zonă au aspect de interfluvii largi și culmi înguste , uneori
cu martori de eroziune. Între acestea și nivelul actu al al Siretului este o diferență de nivel de peste
150 m, lucru ce a inte nsificat procesele fluvia tile (torențiale) de modelare, ce au determinat văi
adânci și înguste, m ai ales sub Culmea Pietricica ( la Sud de Piemontul Călugă rului ).

39
Numeroase fragmente din fostul glacis pleistocen care conțin depozite acumulative cu
framente de șisturi verzi, depuse peste suprafața interfluviilor mai largi sau mai înguste, se păstrează
pe de alurile orientate în general Vest –Est, care coboară de la 450 m până la 320 m, la nivelul
teraselor seuperioare ale Siretului.
De altfel, în zona ter aselor medii, glacisul piemont an se dezvoltă sub forma proluviilor și
coluviilor care le parazitează podurile.
Procesele denudaționale au fost declanșate de adâncirea ra pidă în rocile argilo –nisipoase, a
râurilor care coboară din Culmea Pietricica, de convergența și înălțarea regresivă a obârșiilor
acestora în spaț iul interfluviilor din depresiunile erozive, ce ea ce face ca falia marginală să apară
sub forma unor abrupturi morfologice la baza cărora se dezvoltă o nouă generație de glacisuri
coluvio –proluviale. Acestea au diminuat mult a tât contactul tectonic , cât și diferențele de nivel
dintre terasele medii și cele inferioare. Aspectul inițial al reliefului a fost șters prin acumularea
glacisurilor coluviale și mixte la schimbările de pante de pe muchiile teraselor medii și inferioare.
Glacisurile de racord au dimensiuni mai mici și se dezvoltă în general la baza versanților sau
a frunților mai înalte și mai abrupte ale unor terase. Despre glacisurile de pe versantul drept am
făcut unele precizări în contextul glacisului mare piemontan.
În ceea ce priveșt e versantul stâng al Siretului , acesta prezintă la contactul cu lunca abrupturi
de terasă cu altitudini diferite, create prin adâncirea albiei Siretului din imediata apropiere, în
același timp c u înălțarea Culmii Pietricica ( cauze tectoni ce și denudaționale ). Malul de pe parte a
stângă a Siretului are înălțimi diferite în funcție de extinderea lor pe stânga, iar terasele inferioare și
medii au fost erodate.
Glacisuri mici, etajate, coluviale se întâlnesc pe versantul stâng în locul unde se întălnes c
podurile de terasă cu frunțile teraselor imediat superioare, precum și în lungul văilor afluen ților
Siretului, evoluția ace stora fiind favorizată d e caracterul predominant agricol al zonei. Prin evoluția
foarte rapidă a glacisurilor în timp, proc esele de solificare au fost afectate î ntr-o destul de mare
măsură. Mai mult decât pe ve rsantul drept, la Bălțata, aici se întâ lnesc câteva orizonturi de soluri
fosile, de exemplu: la Brad, Prăjești, Traian, Răcăciuni , etc.
Morfologia versantului stâng est e completată de fenomene de sufuziune, localizate pe
frunțile teraselor, tasare, ravenare, alunecări de teren.

40
5.3 PR OCESELE GEOMORFOLOGICE A CTUALE
5.3.1. Potențialul morfodinamic
Valoarea practică a cercetătii ge omorfologice desfășurată asupra zonei studiate o subliniem
prin urmărirea legăturilor dintr e înșiruirile morfologice, dar și geologice ale zonei și cum acestea se
desfășoară în urma acțiuni pe care o au agenții modelatori externi, activitatea antropică având un rol
din ce în ce mai important. Se poate constata că activitățile de va lorifcare a terenurilor necesită o
bună cunoaștere a potențialului morfodinamic, și orice acțiune program desfășurată acest sens
trebuie fundamentat ă pe o bază concretă de geomorfologie aplicată.

5.3.2. Procesele geomorfologice actuale

Fig 18. Harta geomorfologică a Comunei Nicolae Bălcescu

Aspectul general al reliefului din spațiul geografic al Comunei Nicolae Bălcescu, în continuă
evoluție , reprezintă rezultatul între acț iunea modelatoa re anaturii cu cea a omului . În luncile
râurilor, efectele activității umane sunt cele mai vizibile. Potențialul morfogenetic natural se sprijină
pe condițiil e locale geologice, pe caracteristicile morfografice ale reliefului, în condiții
hidroclimatice locale ș i zonale, transpus pe un fond biogeografic în regres.
Suportul condițiilor locale o cons tituie profilurile longitudinale atât a Siretului cât și a
Bistriței, confluența lor și mai ales î n ultimul timp nivelurile acumulăr ilor construite, care reprezintă

41
baze de eroziune locale, relative.Toate aceste condiții naturale și antropice exercită influențe diferite
asupra modificării formelor de relief.
Pe lăngă cele două mari râuri, un rol morfogenetic definitoriu l -au avut râurile și pârâurile
mai mari sau mai mici , care, prin scurgerea lor de ordin hidrologic și proprietătile tranportului de
sedimente, face o recapitulare a condițiilor fizico – geografice din bazinele h idrografice .
Dinamica proceselor geomorfologice a ctuale este influențată în mare part e de litologie,
structură, mișcă rile neotectonice, deterio rarea vegetației, continentalismul climatic exprimat și în
discontinuitatea regimului pluviometric și al scurgerii, precum și de impactul din ce în ce mai
puterni c al activității antropice.
Atât versanții d e pe dreapta Siretului cât și d e pe stânga se caracterizează printr -un relief
sculptural , cu procese actuale aflate în diferite stadii de evoluție, de la forme slabe până la forme
exagerate .
Procese le și forme le cu intensități ale dinamicii și ale desfășurării mari se referă la aproape
toate tipurile de eroziune, iar toate formele care reies țin de pluviodenudare și torențialitate. Toate
procesele grav itaționale atât cele lente cât și cele bruște , deplas ările de teren de toate formele, cât și
surpările și prăbușirile de pe maulrile și versanții înclinați , sufuziunile pe muchiile teraselor, au un
rol foarte activ în degradarea terenurilor.
O mare parte a arealui studiat o deține extinderea lunc ii Siretului pe care se desfășoară
procese geomorfologice specifice. Î n acest fel, în lunca Siretului ero ziunea laterală se exercită mai
ales prin accentuarea meandrărilor.
Cele mai importante elemente care contribuie la modelarea albiilor și a luncilor sunt de
natură dinamică în care se includ: pantele de scurgere, caracteru l continental al climei, regimul
hidrologic, de natură statică , respectiv litologia friabilă cu o mare varietate granulometrică. Pe lângă
acestea se mai adaugă activitatea umană cu valențe complexe.
Deoarece procesele din luncile râurilor și pârâurilor se desfășoară la o scară red usă, formele
rezultate le putem numi: microforme adică sub forma de popine, renii, belciuge, ostraove,grinduri .
Analiza morfologică, climatică a acestui teritoriu a dovedit predispoziția pentru o mare
diversitate de procese mor fologice actuale. Acestea se subordonează în general legii etajării
geomorfologice.
Cele mai intense și mai frecvente procese geomorfologice actuale afectează versanții culmii
subcarpatice prin eroziune liniară , în adâncime și areolară, alunecări de teren și surpări. Dominarea
unuia sau altuia dintre procesele geomorfologice pe o suprafață sau alta , ca și intensitatea
manifestării acestora este în funcție de factorii care le -au generat și le întrețin.
Eroziunea liniară, în stadii foarte diferite de evoluții , pănă la torenți , completează acțiunea
eroziunii areolare. Cu privire la eroziunea lineară, la nivelul luncilor atât a Siretul cât și a Bistriței , o
importanță î nsemnată o au afluenții din zonă. Astfel, în comuna Nicolae Bălcescu, pe pârâurile
Valea Seacă, Bahna dar mai ales pe râ ul Siret, s -au produs viituri de amploare care au inundat
suprafețe extinse. Au avut loc procese geomorfologice importante, accentuate de influențele
antropice. Pe râ ul Siret , viituri de mare amploare care au con dus la distr ugerea unor zone locuibile ,
precum și la degradarea terenurilor agricole , s-au produs în anii 1969 (1900 m³/s), 1975 ( 1730
m³/s), 1979 (1530 m³/s), 1985 (1490 m³/s), 1991 (1768 m³/ s). V iituri mari s -au produs și în anii

42
2005, 2008 și 2010. Efectul acestor viituri , împreună cu exploatarea balastului, a avut un mare
impact asupra albiei.
În ceea ce privește planul lateral, s -au produs modificări în buclele meandrelor, cu unele
autocaptări, eroziuni ale malurilor și ale ren iilor, etc. Albia Siretului, în ansamblul său, este
considerată ca fiind prea mare pentru astfel de debite, în condițiile scurgerii medii și reduse. Acesta
este un exemplu tipic de degradare, cu reașezarea pozițiilor vadurilor și intervadurilor și schițare a
unor noi terase de luncă. Tendința generală pe care o prezintă este una de adâncire și lărgire.
Situată în avalul confluenței cu Bistrița, acumularea Galbeni a intrat în funcțiune în anul
1983. Aceasta a produs și va produce modificări importante în des fășurarea eroziunii în adâncim e
pe râul Siret. În secțiunea B arajului Galbeni , nivelul de bază a fost înălțat cu 10 m, respect iv de la
131 m la 141 m.
Eroziunea în adâncime exercitată de afluen ții mici este materializat ă prin sculptarea albiior
pe gla cisurile de rac ord cu versanții, prin adâncirea acestor albii la confluența cu Siretul odată cu
coborârea nivelului său mediu ș i prin procrearea acesteia regresiv spre amonte și prin rectificările
permanente ale talvegului , necesare datorită desfășurării ritmice ale proceselor de eroziune și de
aluvionare. Activitatea antropică excesivă se resimte mult și în acest caz.
În condițiile impactului antropic legat de desfășurarea eroziunii în adâncime, exemplificăm
și o altă situați e. Se știe prea bine că îndiguirile conduc la dezatenuarea undelor de viitură și la
intensificarea acestei forme de viitură. În sectorul studiat există puține situații în care sa funcționeze
diguri pe ambele maluri ale cursurilor de apă. În situaț ia în car e acestea există, aportul mare de
aluviuni adus de pe versanți și scăderea mare a pantelor la contactul cu lunca favorizează mai ales
aluvionări pe tronsoanele pe care afluenții mici le străbat pe cuprinsul luncilor importante.
Eroziunea are olară are cond iții favorabile de manifestare intensivă pe aproape jumătate din
teritoriul comunei. Efectele acesteia se pot observa foarte ușor pe versantul stâng al pârâului Sărata,
pe Dealurile Sinizlăului, la vest de satul Talpa și pe toată suprafața glacisului piemo ntan.
Eroziunea laterală își are desfășurarea după ce eroziunea în adâncime încetează sau se
diminuează . În timp, acestea se produc ritmic și prezintă un caracter de concomitență. Adâncirea
albiei râului este urmată de grăbirea eroziunii laterale. Când coboa ră sub nivelul superficial luto –
argilos sau nisipos și întâlnind un alt strat mai grosier și mai ușor de erodat , râul acționează și lateral
producând subsăpări și eroziuni de maluri, deci, într -un final, o lărgire a albiei minore.
Surpările de maluri se produc atunci când nivelul ap ei a atins valorile maxime și ulterior
începe să scadă. Nivelul freatic coboară împreună cu cel al râului, iar malul, rămânând pe un
substrat foarte umed și golit de particule mai fine , antrenate de apele subterane, se surpă. (Mariana,
Nechita, 2009). În cadrul zonei studiate, surp ările au o frecvență mai mică. Aici, p roducerea lor este
determinată de prezența unor cornișe mai înalte la marginea teraselor superioare a fragmentelor de
glacis acumulativ pleistocen acoperite cu luturi groase precum și a malurilor mai înalte rezultate
prin eroziunea laterală a văilor. Acestea se pot observa mai ales pe fruntea terasei de 10 – 15 m, de –
a lungul cursului inferior al Bahnei, pe cursurile mijlocii ( în sectorul piemontan ) ale Văii Seci și
Bălțata.

43
Fig 19. Surpări în sectorul î mpădu rit din Comuna Nicolae Bălcescu

Această formă de dezvoltare a eroziunii laterale este foarte răspândită pe râul Siret și pe unii
afluenți , conducând la formarea meandrelor. Surpările de maluri se produc pe concave ale acesto ra,
în locul unde vitezele devin mai mari sub impulsul măririi razei de curbură. Odată accentuate aceste
concavități, eroziunea laterală se intensifică și în timp râul capătă un aspect sinuos mai întâi, iar
apoi meandrat.
Formarea meandrelor este legată ș i de faptul că, în același timp cu eroziunea asupra
malurilor concave, se produc aluvionări și reduceri ale vitezei pe porțiunile convexe. Aspectul mai
fin granulometric al aluviunilor depuse pe convexități permite modelarea mai ușoară a vegetației
care fi xează din ce în ce mai mult aluviunile. As tfel, malurile convexe răm ân mai joase și cu
înclinarea spre oglinda apei și nu abrupte cum sunt cele concave.
În cazul Bistriței cât și a cursurilor inferioare, eroziunea laterală se desfășoară diferit.
Caracterul piemontan al zonei este pus în evidență prin predominarea despletirilor. Cantitatea mare
de aluviuni grosiere nu mai poate fi transportat în condițiile unor pante mici. Astfel o parte din
acestea, cele grosiere sunt depuse, iar apa râului este nevoită să le ocolească , despletindu -se în două
brațe. Procesele se continuă, plecând din aceste brațe, apoi pe celelalte nou formate , conducând, în
final, la o rețea de tip despletit, care ajunge sa fie complicată într -o multitudine de forme cu eroziuni
și rămân succesive, care pendulează în plan orizontal pe suprafața întregii lunci. (Mariana, Nechita,
2009 ).
Situația se aseamană și in cazul afluen ților, dar aici debitele mici și durata scurtă a viiturilor
determină mai ales schimbări de cursuri, despletirile fiind astfel mai puțin semnificative.

44
În ceea ce privește formarea meandrelor și despletirilor există o vastă literatură de
specialitate. Cele mai multe dintre ele, precum și cele mai multe explicații se bazează pe
hidaulicitatea albiilor, pantele de scurgere, încărcătura de aluviuni și tendința cursurilor de a urma
traseele cu disipare produse de ernegie. Majoritatea lucrărilor, iau în calcul și rolul vegetației.
(Nechita Mariana, 2009).
În ceea ce pr ivește scurgerea apei prin albiile meandrate, multele cercetări au confimat
prezența uno r raporturi între situa ția apelor mici și medii, care nu depășesc albia minoră și cea
marilor viituri care se inundă și albia majoră ( I. Ichim și col. 1989 ). Prin urmare, în cazul curgerii
numai în albia minoră, traeul rectiliniu al albiei prezintă o instabilitate morfologică accentuată și
apare tendința de erodare a malurilor și formare a unui traseu meandrat. În cazul curgerii pe întreaga
zonă, influențele reciproce dintre albia minoră și cea majoră conduc la eroziuni în malurile convexe
și depunere în c ele concave, o situaț ie inversă față de apele cu un debit mic. Astfel că, în timpul
marilor viituri și de lungă durată se observă o evidentă tendință de îndreptare a traseului meandrat.
Nechita Mariana, 2009).
Toate procesele declanșate de eroziunea laterală se desfățoară pe porțiuni care acoperă
întreaga lațime a celor două lunci, cu toate că, într -o primă fază, debitele actuale, chiar la marile
viituri, par icapabile de un astfel de efort.
Apariția mea ndrărilor și despletirilor. Fenomenele de meandrare cararcteristice râului Siret
prezintă cea mai mare dezvoltare în sectoarele Pr ăjești – Traian și Hârlești – Comănești, dar nu
lipsesc nici în restul zonei. Meandrări mai mari sunt la nivelul ter aselor de 2 – 3 m și 3 – 5 m, se
observă la Onișcani, Cotu Grosului, Traian, Dămienești, Fundul Lui Bogdan , Letea Veche. Pe
hărțile topografice se observă meand re evidente în comuna Nicolae Bălcescu,Galbeni, Gheorghe
Doja, etc.
Meandrările și despletirile reprezintă consecințele gen erale ale eroziunii laterale care
conduc la modificări ale tras eelor albiilor și la cursul acestora pe toată lățimea luncilor. Eroziunea
laterală afectează direct malurile cursurilor de apă. Efectele sale sunt de natura geomorfologică,
prin modificările prin modificările pe care le introduc în morfometria albiilor, cât și economice, prin
pagubele pe care le produc. ( Mariana Nechita, 2009 ).
În lungul râurilor mari, eroziunea este un proces care ore o desfășurare destul de mare.
Așadar procesele antropice care conduc la intesificarea eroziunii de toate tipurile . Se poate observa
coborârea nivelului general al talvegurilor și în cadrul afluenților transmise regrsive de pe râurile
principale.
Categoriile de procese , la care s -au adăugat alunecările de teren , explică formarea unui
peisaj dezolant la vest de satele Talpa și Sărata, unde pe suprafețe mari solul a fost înlăturat complet
apărând la suprafață roca din subs trat, fiind supusă și ea unui proces intens de degradare.
În câteva areale din sectorul subcarpatic, localizate îndeosebi la obârșiile Lărguței,Văii Seci,
Săratei, pe martorii de eroziune și culmile îngustate modelate pe conglomerate se manifestă
procesul de dezagregare în loc , luând naștere pânze de grohotiș ce se deplasează gravitațional pe
mici distanțe.
Având în vedere extindere deosebită, marea intensitate cu care se manifestă, varietatea
formelor și consecințele negative asupra activității umane, alun ecările de teren merită o aborda re
mai atentă și mai amănunțită.

45
Cauzele alunecărilor din această zonă sunt cele cunoscute de obicei: morfologice,
petrografice, tectonice, fitoclimatice, antropice, fiecare dintre ele manifestându -se cu anumite
caracteris tici specifice regiunii.
Atât în sectorul deluros , cât și în cel piemontan , au o pondere destul de mare pantele cu
valori cuprinse între 15° și 25°, cele mai favorabile alunecărilor.

Fig 20. Alunecări de teren în Dealul Măgurii
Chiar dacă cantitățile de precipitații nu sunt prea mari, sursele de apă subterană umezesc cu
ușurință stratul de rocă impermeabilă și îngreunează rocile de suprafață, mărindu -le greutatea. Se
constituie astfel premiz e pentru decla nșarea a foarte multe alunecări de teren mai ales în sectorul
glacisului piemontan , unde adeseori apa freatică es te întâlnită la mică adâncime ( în fântânile satelor
Buchila și Talpa , zone cu alunecări foarte intense, nivelul piezometric se află adeseori la m ai puțin
de 1,5 – 2 m).
Expoziția diferită a ver sanților determină o intensitate mai mică a insolației pe versanții cu
expunere nordică și deci o creștere relativă a umidității solului. Aceasta explică , la suprafața întregii
Culmii a Pietricicăi Bacăului , extinderea mai mare a alunecărilor pe versanții nordici în comparație
cu cei sudici.
În producerea alunecărilor de teren un rol im portant îl are de asemenea alcătuirea
petrografică. Î n cadrul Culmii Pietricica , unde predomină un complex grezos –conglomeratic
permeabil , alunecările de teren sunt mai puț in răspândite decât în aria dep resionară din vestul său
(Depresiunea Tazlăului ) și decât în sectorul glacisului piemontan.
Un rol important îl au cutrem urele de pământ , având în vedere că această regiune se află
într-o zonă cu seisimicitate ridicată, cu o ma gnitudine potențială cuprinsă între 7° și 8°.

46

Pe lăngă toate aceste cauze se adaugă cele de natură antropică. Ne aflăm într -o zonă cu
despăduriri pe suprafețe întinse ( uneori și în cazul unor versanți cu p ante mari ), cu pășunat intens,
cu un asalt continuu al suprafețelor cultivate pentru extinderea limitelor lor, cu o rețea densă de
drumuri neconsolidate. Toate acestea constituie factori care favorizează producerea alunecărilor de
teren și a altor procese erozionale.
Clasificarea alunecărilor de teren din această zonă este îngreunată de complexitatea de forme
a deluviilor, de stadiile de evoluție și de intensitatea cu care se manifestă.
În ceea ce privește microrelieful deluviului se pot deosebi:
– Alunecă ri sub formă de lentile ( mai extinse pe suprafața glac isului piemontan, la sud de
satul Dealu l Nou, la vest de satul Buchila).
– Alunecări sub formă de trepte în alternanță cu monticuli ( se pot observa mai ales pe
dreapta pârâului Valea Seacă în dreptu l satului cu acelasi nume).
Fig 21. Alunecări în trepte
– Alunecări torențiale, dezvoltate pe albii înguste de câțiva metri, cu deluviu gros până la 1
m, amestecat haotic dat orită deplasării rapi de pe versant ( pe versantul Vf. Moșu, în
bazinul superior al pârâului Valea Seacă, pe versanții Vf. Cărunta, în bazi nul Lă rguței,
pe Dealul Spaimei ).
– Alunecări în brazde, în formă de mici trepte înierbate cu contur neregulat și cu frunți
verticale fără iarbă ( la baza Dealului Movi liței, în bazinul Lărguței, etc ).

47
În funcție de evolu ția lor se deosebesc:
– Alun ecări active și fo arte active ( mai ales pe versantul stâng al pârâului Sărata și pe
versantul drept al pârâului V alea Seacă, în sectorul deluros );
– Alunecări incipiente (acestea sunt mai puțin răspăndite, fiind observate îndeosebi la
contactul glaciuslui p iemontan cu terasa de 70 – 90 m );
– Alunecări latente cu deluviu vechi, aflat în echilibru relativ, ca urmare a evoluției
îndelungate sub zona împădurită.
Cu toate că factorii favorizanț i au permis o largă răspândire a alunecărilor de teren pe
teritoriul comunei , se pot contur a câteva zone în care acestea au pondere semnificativă:
– Un areal în b azinul superior al pârâului Valea Seacă, delimitat de Vărfu Cărunta, Dealul
Dumăriei, Dealul Albenilor și extins până la marginea satelor Buchila, Albeni, Valea
Seacă;
– În bazinul superior al Văii Lărguța, un areal cu alunecări diferite ca aspect, extindere și
stadiu de evoluție, areal ce își are desfă șurarea dincolo de limita comunei afectând
șoseaua Bacău – Onești;
– Un areal larg desfășurat pe versantul estic al Dealului Sinizlău, către ma rginea satului
Talpa;
– O zonă desfășurată pe versanții pârâului Bălțata l a sud de satul cu același nume;
– Arealul glacisului pie montan ( cu alunecări dezvoltate pe seama argilelor și marnelor
sarmațiene de la contactul formațiunilor de podiș cu cele neogene a le Subcarpaților ).
C. Brânduș (1981 ) stabilește pentru Culmea Pietricica , luând în considerare tipul procesului
denudațional și intensitatea lui, trei categorii de suprafețe de versant:
a ) Suprafețe afectate de procese geomorfologice actuale latente. Ace st tip de suprafețe au
evoluat și încă evoluează sub pădure. Deluviile sunt vechi, aflate în relativă stabilitate, eroziunea
areolară este foarte slabă, singurul proces cu manifestare mai activă este eroziunea liniară.
Această categorie ocupa aproximativ 3 0 – 35 % din totalul versanților și formează un areal
cuprins între albia pârâului Sărata și limita sudică a comunei Nicolae Bălcescu.
b ) Suprafețe de versant afectate de procese geomorfologice intense și foarte intense. În
proporție de 80 % domină alune cările de teren. Eroziunea liniară este în stadii de evoluție diferită si
eroziunea areolară este intensă și foarte intensă. Cu toate acestea ele ocupă un rol secundar.
c ) Suprafețele de versant afectate de procese geomorfologice slabe și moderate. În ca drul
acestora predomină eroziunea areolară slabă și moderată și eroziunea liniară de tipul ravenelor și
ogașelor. Apar și anumite alunecări incipiente, cu deluviu subțire și mircrorelief sub formă de
lentile. Din suprafața totală a versanților acestea ocup ă 20 %.
Aceste tipuri de suprafețe sunt întâlnite cu predilecție în jurul localităților din zona
piemontană, în bazinele de recep ție ale afluenților secundari. Se remarcă prin întindere și intensitate
cele din bazinul Lărguței, în amonte de Băile Sărata , de pe versantul nordic al pârâului Sărata, de pe
Dealul Nou , etc.

48
Printre procesele geomorfologice prezentate mai întalnim și forme precum ravenele care
sunt forme negative de relief cu adâncimi mai mari de 2 m, fiind rezultate ca urmare a eroziunii în
adâncime efectuată de apa de ploaie care se scurge pe versanți. În cadrul comunei Nicolae Bălcescu
astfel de forme le întâlnim în zonele mai înalte, respectiv în Dealul Albeni, Dealul Măgurii, Dealul
Floreștilor , etc.

Fig 22. Procese geomorfologice actuale de tipul ravenelor – Dealul Albeni

49
O alt ă categorie de procese geomorfologice actuale pe care o întâlnim în cadrul comunei
sunt procesele biogene. Aici , acestea sunt întălnite sub forma râmăturilor de mistreț. Se întâlnesc cu
frecvență în zonele deluroas e.

Fig 23. Procese biogene – Râmături de mistreț

5.4 Regionare geomorfologică
După cum s -a arătat, teritoriul comunei N icolae Bălcescu s-a format la contactul a două mari
unități structurale: Subcarpații Moldovei și Podișul Moldovei. În urma acestor agen ții morfogenetici
și geodinamici , s-a creat un relief alcătuit la rândul său din doua componente: Culoarul Siretului și
Culmea subcarpatică a Pietricicăi Bacăului. Toată acțiunea agenților externi a generat pe suportul
celor două componente o morfologie di versificată și complexă , care la o analiză s pațială atentă
sugerează o regi onare geomorfologică sub forma unei succesiuni de trepte de relief desfășurate
astfel:
a) Versantul estic al Culmii Pietricicăi .
b) Glacisul piemonta n la Culmii Pietricica Bacăului.
c) Secto rul teraselor înalte ( de versant ) al Văii Siretului.
d) Sectorul de luncă .
Această regionare rezultă din evoluția altitudinilor medii, a analizei discontinuităților
hipsometrice, a adâncimii și densității fragmentării reliefului și pantelor.
a) Culmea Pietri cica Bacăului este reprezentată pe teritoriul comunei Nicolae Bălcescu
printr -un sector al versantului său estic. Se poate aprecia că este cel mai complex sector al Culmii
Pietricica. Ai ci șirul de creste principale ( Dealul Pietricica, Dealul Spaimei, Dealu l Cara geaua,
Vârful Cărunta ) se dublează cu un aliniament de creste m ai joase dispuse spre răsărit ( Dealul
Sinizlău, Dealul Nou, Dealul Albenilor, Vârful Moșului, Dealul Dumăriei ).

50
Altitudinea medie a Culmii Pietricica Bacăului este în jumătatea nordică de 500 – 550 m și
de 600 – 650 m în cea estică.
Adâncimea fragmentării reliefului în ceea ce privește albia Siretului are valorii medii ce
depășesc 400 m.
Densitatea fragmentării reliefului atinge valorile cele mai mari de pe teritoriul comunei,
peste 3,5 km / km².
Datorită faciesului petrografic diferi t al Culmii Pietricica , s-au format tipuri de reliefuri
diferite ce se pot grupa în două areale:
– Un areal cu relief modelat pe un complex grezos -marm os, cu interfluvii alun gite,
orientate în general nord –sud cu spinări domoale, largi.
– Un areal cu relief modelat pe conglomerate, format în zona axială a culmii, cuprinzând
în principal șirul de creste vestice de pe teritoriul comunei, do minat de interfluvii
înguste, d e multe ori cu a spect de hockbackuri și masive iz olate separate de văi adânci.
În limitele acestui areal se încadrează Vârful Cărunta.
Versantul estic al Culmii Pietri cica Bacăului , cuprins î n limitele comunei Nicolae Bălcescu ,
se desfășoară aproximativ între altitudinile de 350 – 400 m și 716 m. Limita sa morfologică are o
corespondență cu limita tectonică dintre Subcarpații Moldovei și Podișul Moldovei: falia
pericarpatică.
Din suprafața comunei Nicolae Bălcescu , o pondere de circa 28% o deține sectorul Culmii
Pietricica.
b) Glacisul piemontan al Pietri cicăi Bacăului se desfășoară ca o treaptă de tranziție între
zona deluroasă a acesteia și Culoarul Siretului. De la limita sa superioară , care se încadrează între
izohipsele de 350 și 400 m, el coboară la mai puțin de 250 m altitudine. Acesta s -a format în două
etape. Ce a mai mare parte a sa este de vâ rstă pleistocenă, pe când partea lui sudică dintre Bălțata și
Valea Seacă este m ai tânără , de vârstă holocenă.
Unitatea acestui sector este întreruptă de văi destul de adânci cu obârși i în partea înaltă a
Culmii Pietricica, cu o forță erozională puternică. În același timp , aceste văi formează confluențe
care accentuează gradul de fragmentare al reliefului.
Adâncimea fragmentării are valori cuprinse între 35 și 175 m , iar densitatea fragmentării
între 0,7 și 3 ,1 km/km².
Din suprafața totală a comunei , sectorul glacisului piemontan reprezintă un procent de circa
16%.
c) Sectorul teraselor de versant, a cesta este alcătuit din terase de 10 -15 m, 35 – 40 m, 70 –
90 m și se desfășoar ă aproximativ între izohipsele de 150 m și 230 m. Altitudinea sa atinge o
valoare de 175 de m, iar lățimea medie este de 4 km.
Densitatea fragmentării este cuprinsă între 0 și 2,1 km/km² iar adâncimea fragmentării
reliefului are valori cuprinse între 5 m și circa 100 m.
Terasa de 35 – 40 de metri ocupă cea mai mare parte a acestui sector.
Din suprafața totală a comunei Nicolae Bălcescu , sectorul teraselor de versant are o pondere
de aproximativ 34%.

51
d) Sectorul de luncă se desfășoară în prezent între digul Lacului Galbeni și frun tea terasei de
10 -15 m. Acesta are o dublă înclinare nord –sud și respectiv vest –est, având o altitudine medie de
aproape 138 m.
În aval de barajul Galbeni se mai păstrează într -o anumită măsură aspectul său i nițial de
luncă.
Valorile adâncimii și densită ții reliefului în acest sector sunt cele mai mici.
În limitele acestui sector se suprapun două terase: cea de 2 – 4 m și cea de 5 – 7 m.
Sectorului de luncă din suprafața comunei îi revine circa 22 %.

52
6. ELEMENTE DE PLANIFICARE ÎN CADRUL COMUNEI NIC OLAE BĂLCESCU

6.1. Introducere în planificare și planificare strategică
Cunoașterea în primul rând a ceea ce înseamnă planificare ne poate ajuta să dezvoltăm
anumite zone din cadrul comunei. Astfel, numeroși specialiști au definit p lanificarea ca fiind un
proces de luare a deciziilor prin care se analizează în primul rând p rezentul (situația actuală), se
definește v iitorul dorit (unde vrem să ajungem) și în final se găsesc s oluțiile pentru a ajunge acolo.
Procesul de planificare mai este definit prin: perioadel e de timp la care se referă; gradul de
specificitate, detalii și claritate a cu care sunt descrise Prezentul, Viitorul și Soluțiile.
Planificarea este constituită pentru a coordona și direcționa toate resursele adecvate și
disponibile (politice, umane, eco nomice, agricole etc) ale unui grup , respectiv a unei zonei pentru
atingerea obiectivelor sale.

Fig 24. Termenii cheie ai procedurii de planificare

În ceea ce privește strategia, aceasta este o procedură planificată, în mod deliberat, orientată
câtre s cop cu un rezultat identificabil, realizat cu o anumiți pași supuși ulterior monitorizării,
evaluării și ajustării.
Tacticile reprezintă tehnici specifice sau acțiuni concrete aplicate și/sau utilizate pentru a
realiza o strategie planificată. Tacticile su nt modul în care strategiile sunt implementate în cadrul
planificării unei zone.
Planificarea strategică reprezintă de fapt un plan, un model, respectiv un set de direcții și
abordări pe care managerii le aplică pentru conducerea organizației. Ea reprezint ă o modalitate de a
construi niște acorduri, bazate pe o viziune comună a întregii comunități, în vederea asigurării
bunăstării generațiilor viitoare.
Aceasta reprezintă ș i o moda litate mai amplă de influențare a viitorului unei comunități, un
proces prin intermediul căruia se determină ce anume dorește și intenționează organizația , respectiv
comunitatea , să facă și cum își va atinge scopurile propuse. Complexitatea procesului de planificare
strategică reiese din analiza inițială a tuturor condițiilor exis tente la nivel local, a interacțiunilor
specifice din cadrul comunității și a factorilor externi care influențează comunitatea. Pe de alt ă
parte, schimbările ce urmează a fi făcute trebuie să influențeze întreaga comunitate. Sunt, astfel,
combinate perspec tivele pe termen lung cu acțiunile pe termen scurt.
În ceea ce privește planificarea strategică integrată, aceas ta reprezintă procesul de dezvoltare
durabilă prin fructificarea potențialului economic, natural și uman existent, asigurând echilibrul
între si stemele socio -economice și potențialul natural, diversificând, dezvoltând și eficientizând

53
sectoarele economiei, toate acestea pentru a îmbunătăți calitatea vieții oamenilor, pentru creșterea
implicării cetățenilor în identificarea de direcții de dezvoltar e locală clare și posibil de realizat.
Lucrul cel mai interesant în ceea ce privește planificarea strategică integrată este faptul că
aceasta își îndreaptă atenția în primul rând asupra oamenilor, iar ulterior pe creare a de oportunități
pentru dezvoltarea lor continuă și armonioasă.
O abordare axată pe zonă de studiu ia în considerare un teritoriu mic, omogen, coeziv din
punct de vedere social, caracterizat adesea prin tradiții comune, identitate locală, apartene nță sau
nevoi și așteptări comune, ca fiind zona țintă pentru punerea în practică a politicii. Având ca punct
de reper o astfel de zonă, se efectuează mai ușor recunoașterea punctelor locale forte și slabe, a
riscurilor, a oportunităților și a potențialului din interiorul zonei, precum și identifica rea piedicilor
majore în calea dezvoltării durabile. Sunt șanse ca această abordare să funcționeze mai bine decât
altele, pentru că permite adaptarea mai amănunțită a acțiunilor la nevoile reale. Zona aleasă trebuie
să aibă o coerență suficientă și termeni de resurse umane, financiare și economice, pentru a susține
o strategie viabilă de dezvoltare , respectiv planificare. Nu e nevoie să corespundă unor limite
administrative predefinite. Zona locală, în acest caz comuna Nicolae Bălcescu , nu este nici
univers ală, nici statică. Dimpotrivă, ea evoluează și se modifică odată cu schimbările economice și
sociale, cu rolul agriculturii, cu managementul terenurilor, cu preocupările legate de mediu și cu
perceperea generală a zonelor rurale.

Fig 25. Abordare axată pe zona de studiu . Comuna Nicolae Bălcescu

54
6.2 Resursele naturale din cadrul comunei și utilizarea lor
Diversitatea morfolitologică, morfostucturală și peisagistică a teritoriului comunei Nicolae
Bălcescu se regăsesc într -o diversitate a resurselor natur ale ale acestuia.
Se poate observa foarte clar prezența în subsolul comunei a unor resurse minerale utile,
îndeosebi sare. Prezența sării î n structurile Culmii Pietr icica Bacăului favorizează form area unor
izvoare clorurosodice valoroase.
Nu este exclu s ca la adâncimi mai mar i să existe resurse de hidrocarburi, având în vedere că
în stratele geologice asemănătoare, aceste resurse sunt deja identificate și exploatate atât în nordul
cât și în sudul comunei.
Pe baza acestor resurse , îndeosebi a sării și a peisajului verde prin care se caracterizează
Culmea Pietricica , s-ar putea planifica și dezvolta o zonă turistică deosebită care ar crește economia
comunei Nicolae Bălcescu.
Crearea unor baze de relaxare prin construirea unor băi cu apă sărată, pentru a valorifica
resursele de sare. Un astfel de spațiu este amenajat și în comuna Sărata, dar locuitorilor comunei
Nicolae Băl cescu le este destul de greu să se deplaseze, având în vedere că majoritatea locuitorilor
sunt vărst nici, iar mijloacele de transport n u sunt foarte dezvoltate. Pe lâ ngă aceasta, amenajarea
unui spațiu verde , a unui camping la baza spațiului forestier ar c onduce la dezvoltarea economică ,
iar concomi tent cu aceasta a infrastru cturii, a nivelului de trai.
În structurile sedimentare locali zate în sectoarele de luncă și al teraselor de versant sunt
localizate mari resurse de ape freatice, de mică adâncime și de calitate.
În lunca Siretului se pot exploata încă importante cantități de materiale de construcție, în
special balast.
Cea mai i mportantă resursă naturală din sp ațiul comunei o repezintă solul. Acesta este
rezultatul unor procese pedogenetice complexe, solul este prezent sub forma unor variate tipuri cu
diponibilități foarte diferite de utilizare. Solurile cu fertilitatea foarte bu nă reprezintă circa 2000 ha,
respectiv 25,2% din suprafața totală a comunei. În condițiile în care solul este foarte fertil și
producția a gricolă este foarte însemnată. Astfel, pe baza acestor resurse , se poate dezvolta o piață
agroalimentară c u produse au tohtone. Comuna, avâ nd o poziție favorabilă în cadrul județului,
respectiv în sudul Orașului Bacău, la o distanță de aproximativ 10 km, acest aspect ar constitui un
atuu pentru comercializarea produselor și cadrul orașului . Acest proiect ar avea un impact social
pozitiv asupra consumatorilor prin prisma normalizării comerțului cu legume și fructe, eliminarea
verigilor de intermediari care umflă prețul pe seama producătorului, stimularea producției și a
comerțului cu produse autohtone, protejarea producători lor și a produselor autohtone
Pe lâ ngă acestea, p roiectul ar avea un impact macroeconomic pozitiv prin rezultatele
financiare scontate care se vor obține, practic, constând în venituri suplimentare la bugetul
consolidat al comunei.
O mare importanță este și prezența în estul comunei a Lacului Galbeni, cu un volum de
aproape 40 de milioane m³, cu mari disponibilități de apă pentru irigații, cu resurse piscicole și
posibilități de agrement încă neutilizate. De altfel, Lacul Galbeni și zona limitrofă este cea mai
importantă pentru resursele faunistice ale comunei.

55
În ceea ce privește marea extindere a Lacului Galbeni și marile cantități de resurse piscicole ,
s-ar putea planifica o zonă de amenajare piscicolă și agrement. Scopul acestui proiect este
amenajarea amănunțită pentru creșterea peștelui și pentru agrement, pe râul Siret, Lacul Galbeni.
Cadrul natural este benefic pentru această amenajare, lunca râului Siret fiind destul de largă în
această zonă, cu apa freatică la suprafață, iar versanții limitrofi su nt stabili.
Realizarea proiectului ar putea să îmbunătățească potențialul turistic al zonei și să creeze o
nouă atracție turistică și pentru pescuit sportiv. Prin lucrările care se vor realiza se va valorifica
terenul de luncă neproductiv al râului Siret, care a fost deranjat și se va îmbunătăți aspectul
peisajistic al zonei. Investiția, prin natura ei, atât in timpul execuției cât și după punerea în
funcțiune, va crea locuri de muncă, iar după creșterea materialelor piscicole, va duce la
diversificarea act ivităților de agrement de pe teritoriul administrativ al comunei Nicolae Bălcescu,
sat Galbeni.
În ceea ce privește m odul de fo losință al terenurilor agricole , varietatea condițiilor naturale
acordă și fondului funciar un caracte r diversificat.
Fig 26. Structura fondului funciar
Așa cum se poate observa din ciclogram ă, cea mai mare parte a comunei revine fondului
agricol – un procent de 68%, extinzându -se continuu în detrime ntul fondului funciar forestier.
Acesta din urmă, mai cuprinde circa 2040 ha repr ezentând 26 % din supraf ața totală a comunei, un
grad de împădurire puțin mai redus decât cel la nivel național.
Cei 6% ramași, respectiv în jur de 460,7 ha din suprafața comunei , constituie terenuri
ocupate de vetrele de sate, că ile de comunicație, dive rse obiective economice, suprafețe acvatice
situate în afara vetrelor satelor și terenuri inutilizabile.
68%26%6%Structura fondului funciar
Fondul funciar agricol
Fondul funciar forestier
Alte categorii ale fondului funciar

56
Condițiile morfologice, climatice, hidrografice și pedologice oferă tuturor locuitorilor
comunei posibilitatea unei utilizări agricole variate a teren urilor.
Fig 27. Structura fondului funciar agricol al comunei Nicolae Bălcescu

În urma graficului se poate observa că structura terenurilor arabile evidențiază următoarele:
– Suprafața cea mai mare revine terenurilor arabile, cu circa 3986 ha, cu un proc ent de
76% din suprafața agricolă și aproximativ 50,2% din suprafața totală a comunei.
– Pășunile ocupă o suprafață de 1014 ha, adică 14 % din suprafața agri colă și 12,8% din
suprafața comunei.
– Fânețele au o întindere de 286 ha, însumând 6 % din sup rafața a gricolă și 3,6% din
suprafața totală a comunei.
– Suprafața ocupată de vii și pepiniere viticole are numai 150 ha, respectiv 2,75% din
suprafața agricolă și 1,9 % din suprafața comunei.
– Suprafețele ocupate de livezi și pepiniere pomicole au o pondere nesemni ficativă,
respectiv 1, % din suprafața agricolă și doar 0,9 % din suprafața comunei.
Considerăm necesară ex tinderea culturilor permanente și în special a celor pomicole care
au condiții foarte bune de dezvoltare în perimetrul comunei.

76%14%6%3%1%Structura fondului funciar agricol
Terenuri arabile
Pășuni
Fânețe
Vii
Livezi

57
6.3 Rolul activ ităților desfășur ate de om în evoluția solurilor. Necesitatea lucrărilor
ameliorative

Fig 28. Harta solurilor Comunei Nicolae Bălcescu

Activitatea umană în raport cu solul poate crea o mare varietate de manifestări determinând
schimbări a căror cunoaște re este necesară pentru a se putea interveni în menținerea și generalizarea
celor favorabile, prevenirea și eliminarea celor de natură negativă.
În acest sens , prin înlăturarea sau înlocuirea vegetației naturale sub forma defrișării p ădurilor
și a instală rii vegetației ierboase se intensifică fenomenele de bioacumulare. Dimpotrivă , luarea în
cultură a terenurilor necultivate încetinește acest proces. Totodată , prin defrișarea sau desțelenirea
terenurilor în pantă se accentuează fenomenele erozionale asupra solului urmate de colmatarea
văilor.
În partea de vest a comunei, sunt foar te evidente influențele de acest fel și consecințele lor,
la peste 200 m altitudine, dar mai ales în sectorul piemontan între 250 și 300 m.
Modificări importante în raporturile di ntre diferite grupe de constituienți ai solului a fost
introducerea acestor terenuri în circuitul agricol.
Pe zonele joase a le comunei influențele cele mai puternice asupra solurilor s -au manifestat
sub forma lucrărilor agricole și din păcate ele rămân de actualitate , se mențin în ciuda evidenței
efectelor negative.

58
Executarea arăturilor la un grad de umiditate prea mare sau prea redus conduce la formarea
de brazde sau bulgări mari care necesită apoi lucrări ce cauzează modificarea structurii. Toate
acest e riscuri fac referire mai ales la solurile de pe terasele de luncă din estul comunei.
Din păcate, se pot observa foarte multe situații în care solurile sunt bătătorite datorită
circulației fără rost pe câmp a tractoarelor, animalelor, prin scurtarea unor trasee p rin intermediul
cărărilor, feno mene ce pot afecta foarte mult și destul de brutal structura solului.
Pășunatul nerațional, cu încurcătura prea mare de animale pe pășuni duce la modificarea
structurii solului în special când acesta este umed.
Multe lucrări agricole pot avea și un impoact pozitiv dacă sunt executate corect. Executarea
lucrărilor la momentul optim de umiditate ev ită foarte mult distrugerea s tructurii solului precum și
tasarea secundară. Lucrările executate pe curbele de nivel și la mo mentul optim au drept consecință
nu numai combaterea eroziunii , ci și acumularea apei în sol. Arătura cu subsolar din cadrul
terenurilor cu tasare primară dar și secundară duce la îmbunătățirea regimului aero –hidric al solului
și evită stagnarea apei la su prafața lui.
Cea mai mare parte din suprafața solurilor comunei este cultivată cu culturi de câm p,
suferind efectele specifice une i astfel de practici agricole ( consum intens de elemente nutritive din
sol, intensitatea fenomenelor erozionale, intervenții a ntropice pentru compensarea acestui consum
cu diferite sub strate chimice, artificiale, etc ). În cazul cultivării cerealelor păioase pe terenuri în
pantă, în aceste condiții se recomandă să se introducă în asolament și culturi perene amelioratoare
sub formă de fâșii sau benzi care sa contribuie la oprirea eroziunii solului și păstrarea stării lui
naturale de fertilitate. Rotația la timp a culturilor pe același teren determină folosirea mai eficientă a
elementel or nutritive existente la diferite niveluri ale solului, contrar situației în care monocultura
duce la folosirea unilaterală a acestora și numai la nivelul de răspândire maximă a sistemului
radicular.
În ceea ce privește zona studiată , se poate semnala și existența unor fenomene de poluare
prin deversar ea unor dejecții de la unele cadre economice, prin depozitarea gunoaielor din
gospod ăriile populației și prin depune rea pe sol sau infiltrarea în acesta a uno r agenți poluanți
proveniți de pe platformele industriale ce aparțin județului Bacău.
Necesitatea lucrărilor ameliorative
Se poate aprecia faptul că teritoriul comunei Nicolae Bălcescu dispunde de soluri de foarte
bună calitate, mai ales în sectoarele de luncă și de terase și care în general sunt puse în valoare prin
experiența și preocuparea tradi țională a locuitorilor săi. Unele dintre caracteristici le naturale,
utilizarea îndelungată a acestor soluri precum și folosirea adeseori a unor agrotehnici neadecvate
reclamă unele intervenții precum îmbunătățirea calității lor.
În vederea aplicării măsurilor de ameliorare în teritoriu se recomandă gruparea solurilor pe
tipuri de lucrări. Aceste lucrări sunt legate de necesitatea irigațiilor, a aplicării unor mă suri
antierozionale, de drenaj ș i de desecare, combatere a sărăturii, amenajare calcică , etc.
Necesit atea irigațiilor
Teritoriul comunei Nicolae Bălcescu este caracte rizat printr -un climat temperat – continental,
cu temperatura medie anuală de 9°C și se află sub influențele de ariditate. Cantitățile de precipitații
mai importante se înregistrează la începu tul verii. În general precipitațiile sunt insuficiente și mai

59
ales repartizate neuniform în decursul anului, înreg istrând variații mari de la un an la altul. În astfel
de condiții , irigațiile constituie o primă măsură în sco pul unei agriculturi cu producți i sigure și
stabile.
Condițiile diferite de relief, sol, gleizare, pseudogleizare conduc la îm părțirea teritoriului în
mai multe categorii:
– Terenurile irigabile fără rest ricții impuse de sol. Acest caz se întâ lnește pe suprafețele
foarte întinse de pe inte rfluviile teraselor de 10 – 15 m și 35 – 40 m;
– Terenuri irigabile cu rest ricții minore. Ceea ce limitează irigațiile sunt restricțiile date de
gleizare și pseudogleizare slabe, eroziune moderată etc. Aceste rest ricții se întâ lnesc mai
ales pe terenurile jo ase din luncă, 2 – 4 m, 5 -7 m;
– Terenuri irigabile cu rest ricții mijlocii. Acestea se datorează gleizării moderate, precum
și a pseudogleizării moderate, eroziuni puternice de suprafață;
– Terenuri irigabile cu restricții mari, sunt date de gleizare puternică și foarte puternică:
– O altă categorie sunt terenurile excluse de la irigații datorită gleizării mlăștinoase,
pantelor mari, apelor stagnante și scurgerilor laterale, alunecărilor stabilizate și active.
Necesitatea lucrărilor de drenaj
Acestea sunt în func ție de intensitatea proceselor de gleizare care impun și necesitatea
lucrărilor de drenaj sau desecare împărțindu -se în mai multe categorii:
– Terenuri care nu necesită deloc lucrări de drenaj sau desecare;
– Terenuri cu un grad de gleizare moderată sau slabă care nec esită măsuri de prevenire a
ridicării pânzelor freatice;
– Terenuri unde gleizarea este puternică și foarte puternică , care necesită lucrări de
coborâre a nivelului freatic prin drenaj;
– Terenuri mlăștinoase care necesită o serie de lucrări complexe d e drenaj și desecare
pentru coborârea nivelului freatic.

Necesitatea lucrărilor antierozionale
Suprafaț a comunei este afectat ă într-o pondere destul de însemnată, respectiv 33 % de
procese erozionale.
În funcție de pantă și de intensitatea eroziunii, te renurile agricole se pot împărți astfel:
– Terenuri care nu necesită nici un fel de lucrare antierozională;
– Terenuri care necesită măsuri simple de combatere a eroziunii solului, prin arături pe
curbele de nivel și agrotehnica difer ențiată;
– Terenuri care nec esită m ăsuri antierozionale radicale. A cestea constând din asolamente
cu predominarea păioaselor, culturi în fâșii înierbate și alte amenajări de versant;
– Terenuri care nece sită lucrări antierozionale complexe, datorită alunecărilor de teren și
pantel or de stul de complexe. Lucrările constau în captarea i zvoarelor, limitarea
alunecărilor prin plantații, completarea nivelului ierbos.
Practic , o mare parte dacă nu întreaga suprafață a glacisului piemontan și areale foarte
întinse din zona deluroasă a Pietricic ăi necesită astfel de lucrări.

60
Necesitatea amendării calcice
Această amenadare calcică se aplică în vederea corectării reacției acide a solului. Este
recomandat în special pentru solurile luvice dar si petru alte soluri în general cu pH -ul moderat acid.
6.4 Lucrările de îmbună tățir e funciară din cadrul comunei Nicolae Bălcescu
În urma prezentării cadrului natural al comunei s -a putut constata că teritoriul său include
forme de relief expuse în mod diferit la fenomenele ce pot afecta productivitatea agri colă.
În zona colinară și piemontană se localizează terenuri puternic afectate de eroziune constând
din spălarea solului, torențialitate, șiroire, alunecări de teren.
Îm zona teresată se afl ă terenurile cel mai puțin expuse la degradare , dar care pentru a
ajunge la productivi tatea dorită necesită lucrări precum irigații , iar pe alocuri sunt necesare desecări
și măsuri de fertilizare.
În zona de luncă procesele de degradare a solurilor au fost mult diminuate prin finalizarea
amenajării hidortehnice de la Galbeni. Au fost reduse foarte mult înmlăștinirea, eroziunea malurilor.
În aceste condiții, aplicarea măsurilor în ceea ce pr ivește îmbunătățirile funciare , a fost
necesar să se țină cont de factorii naturali complecși , dar și de posibilitățile tehnico –materiale
existente la nivelul comunei.
În ceea ce privește zona colinară și piemontană s -au efectuat lucrări ce au urmărit
restabilirea echilibrului natural al versanților, atenuarea forței erozi onale a torenților și amenajarea
unor suprafețe pentru utilizarea agrico lă prin tasare. Aceste lucrări se pot observa în albiile
pârâurilor ce străbat aceasta zonă. Cele mai frecvente sunt barajele antierozionale, terasele, mai ales
pe versanții celor două movilițe dintre Dealul Nou și Bălțata.
Din păcate, pentru moment , eforturile făcute în acest scop nu au putut ține pasul cu
agresivitatea acțiunii erozinonale care au provocat dezechilibre ce nu au mai putut fi reparate.
Cele mai ample și bune lucrări de îmbunătățire funciară au fost efectuate în partea joasă a
teritoriului comunei , în sectoarele de terase și luncă.
În zona teraselor de versant , lucrările de îmbunătățir e funciară au fost cele de reducere a
eroziunii malurilor, prevenirea inundațiilor și irigarea terenurilor. Poduril e teraselor de 10 – 15 m și
35 – 40 sunt brăzdate de o rețea de canale de desecare, inclusiv cele realizate pentru regularizarea
pârâurilor Bahna, Valea Seacă, Bălțata, Chiseta, cu o lungime de circa 60 de km.
În cazul zonei de luncă , întreaga rețea secundară care se adună aici a fost regularizată.
Mari eforturi au fost făcute și pentru irigarea terenurilor.
Din suprafața ag ricolă totală a comunei de 4853 ha erau irigate în jur de 2709 ha,
reprezentând 55,82 %. Din suprafața arabilă de 3265 ha, ponderea suprafeței amenajate pentru i rigat
era de 83%. Sistemul de irigații permitea irigarea aproape întregii suprafețe cuprinse între Siret și
zona piemontană a Pietricicăi. Este alcătuit din conducte îngropate care asigură irigarea prin
pompare din Lacul Galbeni și prin scurgere gravitațio nală.

61
6.5. Valorificarea resurselor din zona studiată și implicațiile asupra mediului
Zona studiată nu conține resurse importan te, cu excepția balastului, nisi pului, lutului, a
potenț ialului agricol și î ntr-o formă limitată a lemnului. Pe lâ ngă acestea se mai adaugă potențialul
hidroenergetic despre care am vorbit în capitolele anterioare.
Exploatarea balastului și a nisipului conduce în timp la degradarea albiilor, fenomen
frecvent înt âlnit pe Siret și Bistrița. Exi stă și situații în care este necesară decolmatarea unor
sectoare de albii care conțin balast și nisip sau a acumulărilor. În ceea ce privește de colmatarea
albiilor, când se execută în limite stricte au o influență benefică asupra tranzitului de aluviuni în
condiții normale.
În timpul viiturilo r se mărește eroziunea în adâncime și lateral și se ajunge la intersectarea
profilului longitudinal al albiei , când se amplifică extragerile.
În cazul exploată rii balastului pentru decolmatarea acumulărilor , apar probleme desebite în
legătură cu transportu l materialelor până la mal și depozitarea acestuia. Calitatea balastului din
acumulări este destul de slabă din cauza conținutului ridicat de materiale pământoase.
Modul necontrolat de utilizare a terenurilor are ca efect dereglări succesive și produce
dezechilibre noi. Extinderea teren urilor agricole în spațiul pădur ilor, pășunilor și fânețelor și
sporirea gradului de arabilitate conduc e la accelerarea proceselor erozionale, a alunecărilor de teren
și la degradarea terenurilor. Astfel de cazuri se întâlne sc în sectorul inferior al glacisului piemontan
și pe versantul stâng al Văii Siretului. Au început sa fie extrem de necesare lucrările de combatere a
eroziunii solului și de stabilizare a terenurilor, costisitoare, executate împrăștiat și pe suprafețe
reduse. Aceste lucrări prezintă un impact mo rfogenetic clar prin apariția unor microforme și a un or
forme antropice caracteristice.
Exploatarea lemnului, în lipsa unor lucrări de împădurire compe nsatorii, conduce în mod
clar la creșterea suprafețelor despădur ite și degradare a terenurilor. Lucrările de împă durire produc
schimbări în ceea ce privește potențialul proceselor geomorfologice actuale ce sunt încă active până
la încheierea covorului vegetal nou plantat.
Privind valorificarea resurselor de apă, ne refe rim la alimentările cu apă în sistem
centralizat. Acestea se impun în relief prin puțurile special amenajate cu protecție sanitară.
Exploatarea apei conduce la denivelăr i locale ale pânzei freatice, accelerarea vitezelor de scurgere
în strat și a proceselo r geomorfologice specifice acestora.

62
7. CONCLUZII

În urma studiului realizat , imaginea care rezultă din punct de vedere geomorfologic este mai
ales aceea a unui relief care aparține în primul rând trecutului , dar și a numeroșilor factori care
acțion ează în prezent.
Cu si guranță se mai puteau spune mult e lucruri cu privire la acest studiu realizat asupra
comunei, însă această lucrare a vrut să arăte și să demonstreze unele tendințe ș i linii generale
privind atât tematica dată cât și zona de studiu.
O temă importantă tratată în lucrare este caracterizarea geologică care ne ajută s ă ne
familiarizăm cu zona studiată dar mai ales să arătăm că această caracterizare ocupă un segment
important în buna cun oaștere a resurselor naturale câ t și a terenurilor.
În cadrul următorului capitol m -am oprit asupra caracterizării reliefului, pe care l -am
împărțit în două subcapitole, morfometria și morfografia și respectiv tipurile de r elief. Acest capitol
ne ajută să avem o imagine mai bună asupra comunei cunoscâ ndu-i atât împărțirea pe trepte de
relief cât și tipurile de relief care îsi au desfășurarea pe aceste zone.
Capitolului „ Procesele geomorfologice actuale” i -am acordat o atenție deosebită, deoarece
am dorit să scot în evidență urmele ră mase în ur ma proceselor g eomorfologice vechi cât și modul
prin care acestea influențează teritoriul comunei în prezent.
Datorită faptului c ă această lucrare este concentrată atât pe realizarea unui studiu
geomorfologic cât și pe elemente de planificare , am analizat componentele planificări i strategice,
oprindu -mă în special pe valorificarea resurselor comunei și pe planificarea acestora, astfel încât să
aducă un beneficiu comunei, dezvoltându -se atât din punct de vedere economic cât și turistic.
Așadar sper că prin această lucra re am reușit s ă demonstrez cât este de importantă
cunoaș terea unui teritoriu din punct de vedere al geologie i, reliefului, proceselor geomorfologice
actuale, ce impact au acestea asupra zonei studiate, iar cel mai important lucru, cum poate un om de
rând u tiliza toate acestea în interesele proprii, iar în mod special în valorificarea, planificarea și
dezvoltarea zonei.
, imaginea care rezultă din prezentarea regiunii din punctul de vedere geomorfologic este mai ales aceea

63
Bibliografia

Achim, F., 2013, Cartografie geom orfologică , Editura Universitară, București.
Badea, L. , 1953 , Lunca și problemele ei practice , Natura n r. 3, București .
Băcăuanu, V., 1989, Geomorfologie , Editura Universității Al. I. Cuza, Iași.
Băcăuanu, V., Donisă, I., Hârjoabă, I., 1974, Dicționar geomorfologic , Editura Științifică,
București.
Bâgu, Ghe., Mocanu. Al., 1984, Geologia Moldovei, stratigrafia și considerații economice , Editura
tehnică, București.
Brandabur, T., Giurgea, P., 1980 , Contribuții la cunoașterea Văii Siretului în regiunea Bacău –
Roman , Comunicări de geologie, vol II, nr . 2.
Brânduș, C., 1981, Subcarpații Tazlăului. Studiu geografic , Editura Academică.
Cojocaru, E., Ivașcu , Ghe., 1973, Harta pantelor orașului Bacău și a împrejurimilor sale , Studii și
cercetării științifice I. P. , Bacău.
Coșa, A., 2010, Monografia Comunei Nicolae Bălcescu , Editura Babel, Bacău.
Coteț, P., 1954 , Metode reprezentări cartografice , Editura Tehnică, București.
Donisă, I., 1968, Valea Bistriței , Editura Științifică, București.
Donisă, I., 1968 , Geomorfologia Văii Bistrița , Editura Academ iei Române, București.
Donisă, I., Hîrjoabă, I., 1974, Terasele Siretului între Roman și Mărășești , An. St. Universitare,
București.
Grecu, Florina, 1992, Fenomene naturale de risc – geologie și geomorfologie , Editura
Universității din București.
Grigore, M., 1972, Cartografia geomorfologică , Centrul de multiplicare al Universității din
București.
Grigore , M., Popescu, N., Ielenicz, M., 1987, Harta proceselor geomorfologice actuale , Studii
geografice, II, TUB.
Hîrjoabă, I., 1968, Relieful Colinelor Tutovei , Editura Academiei Romăne, București.
Ichim, I., Bătucă, D., Rădoane, Maria, Duma, D., 1989, Morfolo gia și dinamica albiilor de râu ,
Editura Tehnică, București.
Ielenicz, M., 2004 , Geomorfologie , Editura Universitară, București.
Ielenicz, M ., Metodica cercetării albiilor majore , Terra 1 – 4.
Lupu, N., și colaboratorii, 1972, Județ ul Bacău , Editura Academică, București.
Mart iniuc, C., 1950, Date geomorfologice în legătură cu Subcarpații Românești , Lucrările
Institutului Geografic, București.
Moțoc, M., 1963, Eroziunea solului pe terenurile agricole și combaterea ei , Editura Agricolă,
București.

64
Nechita, Mariana., 2009, Modelarea antropică a mediului fizico – geografic al municipi ului Bacău
și împrejurimile sale, poluarea și protecția sa , Teză de doctorat, Coord. Grigore Posea, București.
Posea, G., Cioacă , A., 2003, Cartografiere geomorfologică , Editura Fundației „ România de
Mâine ”, București.
Posea, G., Popescu, N., 1964 , Harta geomorfologică generală . Analele Univ. din București, Seria
șt. Nat., geol. – geogr. , nr. 1.
Posea, Gr., Grigore, M., Pope scu, N ., Ielenicz , M., 1976, Geomorfologie , Editura Didactică și
Pedagogică, București.
Săndulache, I., 2015, Lucrări practice de geomorfologie cu aplicații GIS , Editura Universitară,
București.
Toma, V., 1996, Caracterizarea geografică a co munei Nicolae Bălcescu – Județul Bacău , Editura
Universitară, București.

65