SPECIALIZAREA: PLANIFICARE TERITORIALĂ LUCRARE DE LICENȚĂ Permacultura, responsabilizare socială și un nou tip de gestiune urbanistică în comuna… [303044]

UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA: [anonimizat], Absolvent: [anonimizat], 2016

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………………………………2

METODE DE CERCETARE ȘI METODOLOGIE………………………………………………………….4

Baza teoretică și conceptuală……………………………………………………………………………………….4

Metodele, tehnici și mijloace utilizate în realizarea unui studiu geografic………………………..7

[anonimizat] a teritoriului studiat…………………………………………………………..9

DESCRIEREA CADRULUI NATURAL………………………………………………………………………..10

Relieful……………………………………………………………………………………………………………………10

Clima………………………………………………………………………………………………………………………15

Radiația solară globală………………………………………………………………………………15

Durata de strălucire a soarelui……………………………………………………………………15

Temperatura aerului………………………………………………………………………………….15

Precipitațiile atmosferice…………………………………………………………………………..16

Vântul…………………………………………………………………………………………………….16

Fenomene meteorologice…………………………………………………………………………..17

Hidrografia și hidrologia…………………………………………………………………………………………..18

Vegetația naturală și cultivată……………………………………………………………………………………19

Soluri…………………………………………………………………………………………………………………….19

Tipologia principalelor clase de soluri…………………………………………………………20

Elemente de bonitare ale solurilor………………………………………………………………20

Protecția mediului înconjurător………………………………………………………………………………….22

Factori de risc………………………………………………………………………………………………………….22

[anonimizat] A COMUNEI FLOREȘTI………………………………………..25

3.1.Activități economice…………………………………………………………………………………………………..32

3.2.Agricultura………………………………………………………………………………………………………………..35

3.3.Silvicultura……………………………………………………………………………………………………………….38

3.4.Industria și construcțiile……………………………………………………………………………………………..38

3.5.Servicii…………………………………………………………………………………………………………………….38

3.6.Turismul…………………………………………………………………………………………………………………..39

3.7.Populația. Elemente demografice și sociale…………………………………………………………………..40

3.8.Intravilan existent și zone de fucționalitate……………………………………………………………………41

3.9.Echipare edilitară……………………………………………………………………………………………………….44

ANALIZA SWOT………………………………………………………………………………………………………….46

STUDIU DE CAZ: PERMACULTURA………………………………………………………………………….50

5.1.Conceptul de permacultură………………………………………………………………………………………….50

5.2.Poziția în cadrul teritoriului studiat……………………………………………………………………………….57

5.3.Cadru natural……………………………………………………………………………………………………………..58

5.4.Studiu aplicat pe permacultură……………………………………………………………………………………..58

VI. CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………………68 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………………………69

INTRODUCERE

Înainte de toate, am dori să menționăm faptul că această lucrare abordează o nouă direcție în ceea ce privește metodele de amenajare a spațiilor agricole și urbane. În mod special se referă de tehnica permaculturii, ce permite a gestiona spații într-un mod uniform și controlat, consolidat prin ideea de creștere organică. Din acest punct de vedere, teza se adresează unei regiuni restrânse pentru analiză și implementare, servind drept model pentru o aplicare ulterioară și spațiilor mai vaste.

Zona despre care se vorbeste este localitatea Florești, zonă puternic dotată cu spații cu potențial agricol, folosite în mod neorganizat și discontinuu. Mai mult, o parte din ele există doar ca și proprietate, nefiind utilizate în vre-un scop. Având aceste aspecte în vedere, noi ne propunem să analizăm în mod direct dacă acest tip de agricultură se pretează pentru zona Floresti, în a-i întelege necesitățile și în a aborda o soluție de generare a culturilor locale continuă.

În cadrul permaculturii menționăm aspecte ce sunt strâns corelate de dorința omului de a își crea propria sursă de nutriție într-un mod sănătos și responsabil ce implică valorificarea spațiilor și a timpului disponsibil în detrimentul importului și a aplicării strategiilor economice menite să substituie potențialul zonei.

De reținut este faptul că se face o analiză directă ce este efectuată asupra contextului existent al locației din punctul de vedere al amenajării teritoriale. În acest scop, definim ce înseamnă următoarele componente în raport cu locația aleasă:

Economie

Prin componenta economică înțelegem situația actuală a zonei de interes menționată mai sus și cum suprapune ea cu planul de dezvoltare aferent. De asemenea, reținem beneficiile aduse în cadrul implementării proiectului.

Ecologie

Cadrul ecologic este și el analizat, avându-se în vedere problematica locației și păstrarea teritoriului în aceeași formă. Din acest punct de vedere, menționam că proiectul își propune să îmbunătățească situația actuală.

Societate

Pentru a putea implementa un proiect în cadrul unei amenajri teritoriale, se impune o concordanță directă cu componenta umană ce locuiește acolo. Din acest punct de vedere, impactul social trebuie și el gesționat într-o manieră ce permite introducerea planului atât din punct de vedere administrativ cât și din cel a populției existente. (oamenii trebuie să fie de acord cu implementarea proiectului, nu forțați în această direcție de către factori externi)

Așadar, reluând afirmațiile menționate mai sus, amintim propunerea proiectului, anume, un proiect dedicat strict locuitorilor localității Florești care să îi ajute în dezvoltarea celor trei direcții menționate mai sus prin intermediului conceptului de permacultură. Detalii din cadrul analizei vor fi folosite pentru a ilustra impactul direct pe care acesta îl va avea asupra regiunii, subliniind de ce un astfel de proiect se poate aborda în cadrul mai multor locații ce dețin caractere similare cu zona aleasă, nefiind nevoie o asemănare de 100%.

Motivul alegerii acestei teme derivă din dorința de documentare și de explorare a unor noi concepte, pentru îmbogățirea cunoștințelor profesionale cu noi informații multidiciplinare. Este important să descoperim și să experimentăm noțiuni noi pentru că, astfel evoluezi și vei fi capabil, când va fi nevoie, să aduci soluțiile cele mai potrivite și mai inspirate. Conceptul de permacultură îmi este stăin, iar ceea ce doresc să realizez prin acest studiu este că se poate, prin dorință și viziune să însușești noi termeni, noi principii, noi tehnici care sigur vor fi la un momnet dat de un real ajutor. Am ales această temă și datorită spiritului meu ecologist și de iubitoare a naturii, dar și pentru că sunt de părere că valorile tradiționale (și mă refer aici la spațiul rural și agricultură) momentan s-au cam denaturat datorită valorilor promovate în prezent și cred că este necesară o revoluție în acest sens.

METODE DE CERCETARE ȘI METODOLOGIE

Baza teoretică și conceptuală

Amenajarea teritoriului reprezintă planificarea sau proiectarea unei acțiuni concrete în teritoriul stabilit, fiind o operțiune rațională, sistematică și reprezintă realizarea mai multor variante posibile de acțiune, în urma cărora se alege varianta cea mai accesibilă ca potențial de realizare, instrumente și resurse disponibile. Așadar, amenajarea teritoriului reprezintă definirea, formularea și realizarea scopurilor, obiectivelor, metodelor, instrumentelor concrete prin care se încearcă rezolvarea unor probleme privite ca și disfuncționalități în organizarea și funcționarea societății și organizarea spațiului în concordanță cu așteptările populației. În sfera amenajării teritoriale este inclusă și crearea instituțiilor și legilor care asigură permanența și consistența intervențiilor de amenajare, ce au rol și funcție de control a societății asupra spațiului și a componentelor acestuia. (Benedek Jozsef, 2004)

Urbanismul reprezintă o activitate opțională, integratoare, normativă, ce are ca și principal scop stimularea evoluției complexe a localităților, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, madiu și lung. Prin aceste strategii se urmărește stabilirea direcției de dezvoltare a spațiului localităților urbane și rurale, în acord cu potențialul acestora și cu aspirațiile locuitorilor și cuprind toate localitățile țării, organizate în rețea, pe baza ierarhizării și distribuției echilibrate ale acestora în teritoriu, precum și aplicarea obiectivelor ce au în vedere întreg teritoriul administrativ al orașelor și comunelor sau a zonelor acestora. Urbanismul este un ansamblu de reguli, ce guvernează nașterea, dezvoltarea și amenajarea rațională a aglomerărilor urbane, și activități de organizare a componentelor materiale (resurse economice, cadru natural, cadrul construit, populație etc.) ale unităților teritoriale de locuire (sat, comună, oraș, zonă, teritoriu național) cu scopul principal de a îmbunătății calitatea vieții

Diferența majoră dintre amenajarea teritorială și urbanism constă în nivelul spatial la care acestea operează, și anume, nivelul superior și mijlociu, precum și nivelul inferior, al localităților. Pe baza acestor principii are loc gestiunea spațială a teritoriului țării în concordanță cu interesele locale cu cerințele spațiului european. Gestionarea spațiului se face prin elaborarea și transpunerea teritorială a strategiilor, politicilor și programelor de dezvoltare, precum și urmărirea efectelor aplicării acestora prin activitatea de monitorizare a teritoriului prin crearea și actualizarea unei baze de date teritoriale. (Benedek Jozsef, 2004 )

Amenajarea teritoriului este un instrument politic cu ajutorul căruia se transpun în spațiu ideologii dominante, asigurând elaborarea conceptelor necesare formulării politicilor spațiale, astfel fiind subordonată unor scopuri politice generale, ce au ca obiective principale: dezvoltarea unor structuri spațiale cu condiții de viață și de lucru sănătoase, dezvolarea economică, socială și culturală echilibrată a tutror regiunilor componente ale unui teritoriu. (Benedek, AT si DR, pag.14) Statul este cel care îți asumă realizarea obiectivelor prin aplicarea diferitor strategii de amenajare ce vizează în principal:

creșterea veniturilor, mărirea gradului de ocupare a populației active, creșterea economică generală;

standardizarea condițiilor de viață în domeniul dotării cu infrastructură tehnică și socială, prin dezvoltarea și modernizarea acestora;

realizarea unor structuri de așezări și a unei structuri macroregionale echilibrate.

La nivel național, amenajarea teritoriului este cuprinsă și definită în două mari nivele de abordare:

planurile de amenajare a teritoriului (Planul de amenajare a teritoriului național (PATN), Planul de amenajare al teritoriului județean (PATJ), Planurile de amenajare a teritoriului zonal (PATZ) cu secțiunile: planul de amenajare a teritoriului intecomunal, planul de amenajare a teritoriului interorășănesc, metropolitan și periurban.)

documentațiile de urbanism (Planul urbanistic general (PUG), Planul urbanistic zonal (PUZ), Planul urbanistic de detaliu (PUD), precum și documentațiil aferente acestora.)

Dezvoltarea durabilă este un proces de dezvoltare care urmărește să respundă nevoilor actuale fără a periclita generațiilor viitoare capacitatea de a răspunde propiilor nevoi. Dezvoltarea durabilă înseamnă să trăim și să ne dezvoltăm în limitele resurselor pe care le avem la dispoziție și presupune armonizarea activităților economice și sociale cu mediul natural, fără degradarea sau distrugerea acestuia.

Amenajarea regională cuprinde activitățile de amenajare a teritoriului la nivelul regional. Prin aceasta se detaliază obiectivele amenajării la nivel național și pregătește propuneri de rezolvare a unor probleme regionale, formând în același timp, în conformitate cu principiul organizării ierarhice a activității de amanajare a teritoriului, cadrul amenajării locale. Principalul scop al amenajării regionale este coordonarea dezvoltării economice și sociale a regiunii, în condițiile menținerii echilibrului ecologic. (curs: Amenajarea regional și dezvoltarea locală, șef lucrări dr. Lelia Papp)

Dezvoltarea locală este „o activitate locală concepută și implementată de agenții din sectoarele public și privat ale comunității printr-un set de programe și proiecte. Prin acest process se realizează creșterea bunăstării membrilor colectivității și agenților economici.” (Consiliul pentru Dezvoltare urbană din SUA)

Dezvoltarea locală este un „demers de dezvoltare teritorială globală, adică, incluzând aspecte administrative, economice, sociale, culturale, politice, prin favorizarea dezvoltării endogene, mobilizând ansamblul mijloacelor umane și financiare care concură la acestea și asigurând convergența lor.” (V.Pușcașu, 2000, Dezvoltarea regional, ed. Economica, Bucuresti, p.32)

Scopul dezvoltării locale este acela de a înlătura obstacolele din calea dezvoltării unui teritoriu pentru a realiza schimbări positive, economice și sociale, integrate în efortul de protejare e mediului înconjurător.

Politica reprezintă acțiunea conștientă a puterii publice democratic stabilite, care presupune definirea științifică a obiectivelor economice și sociale ale statului națiune pe o anumită perioadă de timp și punerea în aplicare a măsurilor pentru atingerea acstor obiective. (curs: Politici regionale și amenajarea teritoriului, prof. Ilovan Oana)

Politica teritorială este un „pilon importantat al amenajării teritoriului, cuprinzând numai partea de scopuri și obiective generale, în timp ce amenajarea teritorială cuprinde scopurile și obiectivele specifice, derivate din cele generale, instrumnetele, modelele și programele de incervenție concretă.” (Benedek Jozsef, 2004)

Politica regională reprezintă un alt concept de bază în activitatea de amenajare teritorială, fiind și o parte a politicii teritoriale și economice. Politica regională se concretizează la nuvelul regiunilor de dezvoltare (definite fie pe bază funcțională, fie pe bază normativă) în funcție de setul de probleme și disfuncționalități regionale existente, care nu sunt numai de natură economic-sectorială. Scopurile și obiectivele politicii regionale au caracter ideologic, ele trebuie adaptate la specificul fiecărei regiuni în parte, în concordanță cu setul de probleme specific acestora. (Benedek Jozsef, 2004)

În literatura de specialitate există termenul de „planificare” sau „planning” teritorial, ce se referă la un set de metode folosite de catre sectorul public pentru a influența distribuția populației și a activităților în spații de dimensiuni și trăsături diferite. Planificarea teritorială cuprinde un set de mai multe discipline cum ar fi planificarea mediului înconjurător, transport urban sau regional, precum și modul de folosire și gesționare a terenului, în urma cărora se crează un plan de dezvoltare spațial.

Planningul teritorial poate fi de două tipuri: „planningul proceselor (structurilor) din spațiu și planningul obiectelor din spațiu […] diferența fiind dată de scop, conținut și metodică”. (Benedek Jozsef, 2001)

Planningul proceselor analizează spațiul cu resursele sale, iar pe baza acestei analize se stabilesc condițiile de viață și utilizarea terenurilor. Analiza conține parte scrisă, text, cât și parte grafică sau desenată (hărți, grafice, tabele) având rol secundar și complementar. Accentul se pune pe structurile și procesele sociale, economice, naturale și ecologice. În cazul planningului proceselor se tinde spre o multidisciplinaritate (planificare, științele naturii, greografie, economie, etc, ), având o proveniență heterogenă. Acesta este un program de dezvoltare scară mică și cu durată lungă (programul de dezvoltare).

Planningul obiectelor din spațiu are ca principal scop desenul obictivelor din spațiu, prin realizarea de hărți, figuri, partea scrisă având un rol secundar și explicativ. Acesta se caracterizează prin specificul tehnic, combinând științele inginerești și arhitectura, constituind un plan de construcție, la scară largă și de durată scurtă (PATJ, PATIJ, planul urbanistic). Totuși, există fluență între acestea, întrucât nu există text fără hartă sau invers.

Amenajarea teritorială se realizează în condiții de colaborare între mai mulți participanți, dintre care se disting trei grupuri: instituția beneficiară (Consiliul Județean sau Consiliul Local), proiectantul (cel care execută planul de amenajare ) și populația (care este direct afectată de aplicarea programelor și măsurilor de planificare). (Benedek Jozsef, 2004)

Etapele procesulul de amenajare a teritoriului se prezintă în trei faze principale, și anume:

prima fază descriptivă, în care se formulează problemele și se descrie regiunea vizată.

Etapa constă în pregătirea planului de cercetare, delimitarea aproximativă a teritoriului supus investigației, fixarea listei de date și informații necesare atingerii obiectelor stabilite, identificarea surselor de informare, consultarea surselor bibliografice și cartografice din lectura de specialitate cu referire la tema aleasă, se efectuează primele deplasări în teren pentru a confrunta realitatea cu informațiile deja obținute, precum și începerea documentării directe asupra realității geografice.

cea de-a doua fază este analitică, include stocarea datelor și a informației colectate, preluarea complexă și trierea ei, precum și actualizarea acesteia, deplasarea în teren pentru validarea informațiilor, aplicarea și interpretarea chestionarelor, compararea rezultatelor obținute, elaborarea primară a modelelor structurale și funcționale prin abstractizarea și reprezentarea figurativă a realității, totul pe o bază teoretică;

ultima fază este cea a ingineriei sociale, în care se realizează sinteza rezultatelor obținute, verificarea și validarea modelelor elaborate, se realizează analiza SWOT cu formularea recomandărilor pentru punctele forte și a oportunităților, precum și pentru eliminarea sau atenuarea disfuncționalităților indentificate. Prezintă un caracter deliberativ.

Metodele, tehnici și mijloace utilizate în realizarea unui studiu geografic

Metodologia ”unei științe reunește principii, metode, tehnici sau procedee și mijloace concrete, spirituale și materiale, prin care cercetătorul se apropie de cunoașterea obiectului cercetat.”

Componentele metodologiei geografice:

Principiile reunesc normele sau regulile care se impun a fi respectate pe parcursul cercetării.

Metodele reprezintă o categorie abstractă de modalități prin care se alege calea cea mai potrivită pe care rațiunea trebuie să o urmeze în scopul unei mai bune cunoașteri a realității.

Procedeele sau tehnicile, sunt elemente componente sau de sprijin ale metodelor, ce indică felul concret prin care se poate executa o anumită operațiune.

Mijloacele cercetării sunt instrumentele concrete de acțiune, indispensabile oricărului demers științific, utilizate în vederea atingerii scopului propus.

În scopul de a realiza o cercetare cât mai amănunțită și cât mai corectă din punct de vedere stiințific, pentu această lucrare, am urmat căteva metode științifice utile precum: metoda documentării bibliografice, pentru a-mi fixa repere în cunoașterea realității geografice, pentru a facilita obținerea informațiilor utile ce vor fi folosite îndeosebi pentru a ilustra evoluția fenomenelor până în present, iar sursele bibliografice utilizate sunt variate: geografice, cartografice, sociologice istorice, statistice, economice, legislative, etc. Metoda analizei presupune decompunerea obiectivelor, fenomenelor și proceselor studiate în părțile lor componente pentru a observa și cunoaște în detaliu caracteristicile și funcțiile pe care le au. Procesul de descompunere prin analiză se poate realiza printr-o divizare materială, reală (eșantioane pentru analiza solului, apei, etc.) sau printr-o divizare imaginară, mentală. Analiza, în cazul acesta, este una de detaliu, pe ramuri specific Geografiei, cum ar fi Geomorfologie, Hidrologie, Climatologie, Geografie Umană etc. Metoda sintezei se bazează întru-totul pe rezultatele analizei pe care le valorifică într-o manieră creativă, ca argumente pentru elaborarea ipotezelor. Prin realizarea acestei metode se prefigurează imaginea reală a sistemului teritorial, prin decelarea părților sale componente, a structurii și rolului fiecărei părți, a relațiilor dintre ele. Metoda observației s-a realizat prin observarea directă (vizuală și instumentală) și indirectă (pe materiale grafice și cartografice, fotografii, imagini satelitare) în scopul acumulării unor elemente calitative și cantitative necesare investigării. O altă metodă utilizată este cea a studiului de caz, ce se caracterizează printr-o cercetare exploratorie, descriptivă sau explicativă, orientată pe proces, căreia i se asociază o serie largă de metode, tehnici și instrumente de investigație: documentarea bibliografică, observația, analiza, deducția, inducția, etc. Studiul de caz permite abordare mai detaliată a unei situații particulare prin parcurgerea câtorva etape de cercetare: proiectarea demersului, colectarea, organizarea, analizarea și interpretarea datelor în strânsă corelație cu teoria existentă, prezentarea rezultatelor. Metoda matematică a fost utilizată pentru cuantifiarea unui volum mare de date sau a unor fenomene, rezultate în urma analizei geografice.

Ca și procedee sau tehnici am utilizat în primul rând, descrierea, cu ajutorul căreia am realizat expunerea expresivă, pe baza observației și a analizei, prezentând trăsăturile obiectivelor și faptelor geografice (formă, conținut, mărime, relații). Aceasta este urmată de explicația trăsăturilor, a fenomenelor, care oferă răspunsuri la toate întrebările legate de subiect. Am folosit tehnica reprezentării tehnice ce constă în transpunerea grafică a rezultatelor observației, măsurării, prelucrării matematice a informației sau deducției speculative, sub formă de hărți, grafice, tablele, diagrame. Am adunat informații cantitative pentru evidența statistică a datelor și validarea informațiilor prin prelucrarea statistico – matematică a informației geografice. În final, am apelat și la tehnicile analitice de laborator pentru realizarea notelor de bonitare ale solurilor și plasarea lor într-o clasă de activitate, date statistice, matematice.

Pentru a realiza acest studiu am apelat la câteva instumente concrete cum ar fi: informații primare, adunate în mod direct din cărți, arhive, baze de date, precum și informații secundare din informații colectate de instituții specializate (informații economico-sociale, studii prospective (Strategia de dezvoltare 2014-2020, Planul Urbanistic General); documente cartografice de tipul hărților tematice sau topografice, atlase; fotografii și ortofotoplanuri satelitare; baze de date informatizate disponibile pe internet.

Încadrarea fizico-geografică a teritoriului studiat

Comuna Florești este așezată în partea de nord – vest a României, în zona central – vestică a județului Cluj, pe intersecția paralelei de latitudine nordică 46ᴼ 44' 52" cu meridianul de 23ᴼ 29' 27" longitudine estică. Acesta are în alcătuirea ei, trei sate: Tăuți, Luna de Sus și Florești, care este reședință de comună.

Comuna Florești se învecinează:

în nord cu comuna Baciu,

în vest cu comuna Gilău.

la sud cu comuna Săvădisla

sud – est cu comuna Ciurila

est cu municipiul Cluj-Napoca.

Fig.1 . Poziția arealului studiat în context național, regional, județean și zonal.

DESCRIEREA CADRULUI NATURAL

Comuna Florești se află așezată din punct de vedere geografic la contactul dintre partea nord – estică a Munților Apuseni cu nord – vestul Depresiunii Transilvaniei și se încadrează în mare parte în unitatea de dealuri aferente Podișului Someșan și Masivulului Feleacului. Sub aspect geomorfologic, Floreștiul se regăsește la interferența a trei unități principale de relief: în nord, Câmpia Transilvaniei ce se prelungește sub numele de Podișul Someșan, între Someșul Mic și Nadeș; în sud având ca limită Munții Gilăului ce sunt continuați de Masivul Feleacului, iar la mijloc, între cele două zone, este Culoarul depresionar Someșul Mic, care delimitează cele două unități de relief: de deal și munte. Localitatea Luna de Sus se situează în Culoarul Săvădisla – Luna, ce separă Masivul Feleacului de unitatea montană Munții Gilăului. În partea de nord – est a comunei, se întâlnește interfluviul Someș – Nadeș, ce este o formă de relief deluroasă cu altitudini de 500 – 600 metri și care face cumpăna apelor Someș și Nadeș prin dealurile Mortonușa Mică, ce coboară spre Someș sub numele de Dealul Melcului, și Mortonușa Mare. (Lelia Papp,2013, M.Bota,1982)

Relieful

Fig. 2. Harta încadrării teritoriului în unitățile majore de relief

Comuna se situează într-o zonă deluroasă, ce înregistrează altitudini de 500 – 600 de metri și prezintă o alcătuire geologică predominantă din calcare grosiere, tufuri vulcanice și marne, care apar la suprafață prin intermendiul abrupturilor.

Interfluviul Someș – Nadeș prezintă o structură geologică în cea mai mare parte alcătuită din calcare grosiere, tufuri vulcanice și marne. Masivul Feleacului este alcătuit din șisturi cristaline îngropate în formațiuni sedimentare neozoice (nisipuri sarmațiene, concrețiuni grezoase de Feleac, calcare grosiere inferioare ) ce formează o culme unitară, cu altitudini de 700 – 800 metri în partea centrală, altitudinea maximă fiind de 832 metri în vârful Peana, pe teritoriul comunei Ciurila. Spre vest, masivul este separat de unitatea montană prin Culoarul Săvădisla – Luna, continuat spre sud – est de Depresiunea Iara – Hășdate, ce formează un ”golf geologic” (Gr.P.Pop, 2007, p. 48) cu altitudini cuprinse între 400 – 650 de metri.

Culoarul Someșului Mic se caracterizează printr-un relief acumulativ, care se compune din două nivele: unul coborât de 2 – 3 metri, supus inundațiilor în timpul viiturilor mari, numit Lunca, iar al doilea nivel, mai ridicat de 4 – 6 metri (terasa a doua), format din nisipuri, pietrișuri și materiale coluvionare (aduse de pe versant, în diverse grade de solidificare și acoperite cu vegetație ierboasă) . Lunca se întinde între Gilău și Florești, dezvoltându-se în special pe partea dreaptă a Someșului, având un culoar larg și uniform. Terasa a doua se întinde pe vatra satului Florești, iar terasa a treia, cu un nivel de 20 de metri, se suprapune malului stâng al Someșului Mic, având pante abrupte. La vestul localității Luna de Sus este terasa a patra, cu un nivel de 30 de metri față de apele Someșului Mic. (Ioan M. Bota, 2000, p.75-80)

Fig.3. Harta hipsometrică și unitățile de relief

Prin harta hisometrică (sau a altitudinii) cu principalele unități de relief, am dorit să evidenșiez grafic aspectul reliefului din teritoriul aferent comunei Florești.

Fig.4 . Harta expoziției versanților

Expoziția vesanților arealului studiat prezintă un oarecare contrast echilibrat în ceea ce privește acest lucru, însă preponderent predomină orientarea versanților spre nord, nord – est și est. Cu orientare aproximativ maximă spre sud, este Dealul Căpușului. Pe culoarul Someșul Mic, expoziția este relativ egală datorită reliefului de culoar, de luncă. Majoritatea versanților cu orientare nordică sunt prezenți în Masivul Feleacului.

Fig.5. Harta declivității versanților

Harta declivității versanților arată gradul de declivitate al unităților de relief, în cazul nostru, cel aferent comunei studiate. În Coloarul Someșul Mic, decliviatea este aproape inexistentă, ceea ce rezultă că este o zonă foarte preabilă dezvoltării activităților umane. Unitățile de deal prezintă o declivitate a versanților cuprinsă într 6ᴼ- 15ᴼ.

Clima

Climatul Comunei Florești este unul de tip temperat-continental moderat, favorabil locuirii, cu influențe ale circulației generale a atmosferei pe direcția nord – vest dinspre provincia climatică cu influențe oceanico-atlantice. (Geografia României, I, 1983, p. 278-279)

Aceste influențe climatice prezintă anumite particularități ce sunt întâlnite și în cadrul teritoriului analizat, si anume:

circulație predominantă de direcția V – E, cu advecții rare de mase de aer maritim-artic din N – V, generate de Anticiclonul Groenlandez, ce produc valori de frig și precipitații;

advecții frecvente ale maselor de aer maritim-polar nordice din sectorul Oceanului Atlantic, ce se caracterizează printr-un grad ridicat de umezeală cu temperaturi moderate, ce determină maximul pluviometric anual principal de la sfârșitul primăverii și începutul verii;

advecții de mase de aer rece, continental – polar, din nord – vest, generate de Anticiclonul Scandinav, cu efecte în sezoanele de tranziție dintre anotimpuri (răciri bruște, brume târzii de primăvară sau timpurii de toamnă, îngheț la sol);

sunt prezente mase de aer maritim – tropical, cald și umed, generat de Anticiclonul Insulelor Azore, mase de aer cald, din sud – vest, generate de cicloni mediteraneeni, și alte tipuri de circulație (ultrapolară din nord – est, estică și sudică) ce au o circulație redusă datorită barierei orografice a Munților Carpați. (Lelia Papp, 2013)

Această vastă alcătuire a fondului climatic este datorată și de particularitățile morfometrice ale reliefului cum ar fi altitudinea, densitatea fragmentării reliefului, expoziția versanților, dar și de particularități impuse de factorul antropic. Aceste aspecte determină diferențieri de temperatură și microclimate cu influențe asupra celorlalte componente ale cadrului natural ce vor acționa ca factori favorabili sau nu locuirii și desfășurării activităților umane.

Radiația solară globală

Radiația solară globală este determinată de particularitățile reliefului și a suprafeței construite, valorile medii anuale înregistrate în arealul studiat fiind de: 110-115 kcal/cm2 în unitatea deluroasă și mai înaltă și 115-120 kcal/cm2 în unitatea joasă și de câmpie, cu un maxim în luna iunie și un minim în luna decembrie. ( Lelia Papp, p.110)

Durata de strălucire a soarelui

Pe parcursul unui an, în zonă, durata de strălucire a soarelui este de 1200 – 1400 ore/an pentru sezonul cald și 500 – 700 ore/an în sezonul rece, având o durată medie lunară maximă de 250 – 270 ore în luna iulie iar minimă în decembrie de aproximativ 51,6 ore.

Temperatura aerului

În arealul aferent comunei Florești, datorită factorilor fizico – geografici, temperatura aerului medie anuală este de 8C .

Minimul temperaturii medii lunare se înregistrează în luna ianuarie, având valori de -4C, fiind cauzate de producerea fenomenului de inversiune termică din sezonul rece, iar maximul temperaturii medii lunare se înregistrează în luna iulie 19°C.( atlasul climatologic al ro) Destul de frecvente în Culoarul Someșului Mic, cu o durată de 1 – 3 zile până la 10 – 15 zile consecutive, inversiunile de temperatură sunt un fenomen de risc ce favorizează stagnarea ceții.

Analiza frecvenței zilelor cu diferite temperaturi caracteristice:

numărul zilelor cu îngheț (Tmin ) 110 – 120 zile/an, fenomen normal în perioada sezonului rece, dar poate cauza unui risc climatic cu consecințe grave dacă se produce înafara intervalului obișnuit, octombrie – aprilie. Intervalul de risc este diferența dintre data medie de producere a înghețului, toamna sau primăvara și datele externe, fiind aproximativ o lună sau o lună jumătate.

numărul zilelor de iarnă (Tmax ) se produc de prin luna noiembrie și pot dura până în martie, înregistrând un maxim în luna ianuarie de 13 – 15 zile.

numărul zilelor de vară () au o frecvență de 70 – 80 de zile, în perioada aprilie – octombrie, și indică gradul de încălzire și potențialul termic disponibil ce favorizează dezvoltarea normală a culturilor.

zilele tropicale () au o frecvență rară de 10 – 15 zile/an, fiind prezente în lunile iulie – august.

zilele caniculare () sunt foarte rare, având o probalitate de apariție sub 20%, (p.114)

Precipitațiile atmosferice

În arealul studiat, precipitațiile atmosferice sunt prezente sub aspecte foarte variate atât din punct de vedere cantitativ, cât și din prisma repartiției temporale și teritoriale. Media anuală este cuprinde valori de 700 mm/mp, iar regimul pluviometric înregistrează valori constante la nivel multianual. Anual, variația cantității de precipitații se înregistrază în funcție de anotimpuri, cele mai multe precipitații cad vara cu un maxim în luna iunie – iulie, iar cele mai reduse cantități fiind în timpul iernii. Precipitațiile sunt caracterizate prin cantități mari înregistrate într-un timp relativ scurt, ce prezintă un impact puternic asupra reliefului, vegetației, rețelei hidrografice, așezărilor, rețelelor de comunicație, activităților antropice, etc., fiind factorul principal în declanșarea inundațiilor sau a deplasărilor de teren de tipul alunecărilor de teren, având grave consecințe. Zilele cu precipitații (R) au o fecvență medie anuală de 130 – 140 de zile, iar numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă este de 60 – 70 de zile, primele ninsori fiind în luna noiembrie iar ultimele în martie.

Vântul

Vânturile ce traversează arealul studiat au o circulație generală a maselor de aer dinspre nord – vest și vest, dar sunt prezente și vânturi din direcția nord – est și est datorită condițiilor orografice locale ce determină schimbări ale direcției și vitezei acestora. Viteza medie a vântului se află într-o relație strânsă cu direcția vântului, astfel că vânturile dinspre vest și nord – vest au o viteză medie mai ridicată de 3 – 4 m/s respectiv 4 – 5 m/s. Un rol deosebit îl joacă vânturile locale. O caracteristică din acest punct de vedere în acestă zonă, este dată de absența vântului, fenomen numit calm atmosferic, ce poate atinge valori medii anuale ridicate de 30-40%, având o frecvență mai mare în timpul iernii.

Fenomene meteorologice

Condițiile meteorologice prezente sunt, în cele mai multe cazuri, cele care favorizează producerea fenomenelor atmosferice deosebite. În funcție de intensitate și frecvență, aceste fenomene pot fi benefice sau nu asupra componentelor mediului geografic și a mediului antropic.

Roua apare la sfârșitul verii – început de toamnă, în condiții de calm atmosferic și de umiditate atmosferică ridicată, fiind benefică plantelor, în special când este secetă.

Bruma apare în condiții asemănătoare cu roua, însă la temperaturi sub 0°C, în sezonul rece (între lunile octombrie – martie) și este considerată un fenomen meteorologic periculos atunci când apare înafara intervalului normal de producere, afectând direct dezvoltarea plantelor. Frecvența destul de ridicată a zilelor cu brumă este mult favorizată și de inversiunile de temperatură (V.Belozerov, în V.Surd, 2010, p.181), motiv pentru care prezența brumei este mai accentuată în zona de luncă a culoarului Someșului Mic, având efecte directe asupra culturilor legumicole, mai sensibile.

Chiciura este un fenomen ce se înregistrează doar în perioada noiembrie – martie, cu o frecvență medie de circa 9 zile/an și se formează datorită depozitului de aer rece din zonele joase ale culoarului.

Ceața este un fenomen meteorologic des întâlnit, cea mai frecventă fiind ceața de radiație – ce este determinată de răcirea solului și produsă în situații de inversiune termică, în regim anticiclonic, în special toamna și iarna. Este urmată de ceața de advecție, a cărei formare este favorizată de umiditate atmosferică ridicată și scăderea accentuată a temperaturii din timpul nopții. Numărul mediu de zile cu ceață este de aprozimativ 49,2 zile/an.

Poleiul este caracteristic lunilor de iarnă, fiind întâlnit în intervalul noiembrie – februarie, cu o frecvență ridicată în luna decembrie de 1- 3 zile/lună.

Grindina se formează în condiții de condensare atmosferică, fiind un fenomen foarte periculos pentru culturile agricole, prezent în lunile călduroase de vară. Frecvența medie anuală este de 2-3 zile/an, dar sunt și ani în care grindina lipsește.

Fenomenele orajoase sunt specifice perioadei calde a anului, rar fiind semnalate și în lunile de iarnă. Numărul mediu al zilelor cu fenomele orajoase este de 10-12 zile/an, variind între 2 și 24 zile/an (V. Belozenov, în V. Surd, 2010, p.186). Aceste fenomene meteorologice complexe se manifestă prin descărcări electrice însoțite de efecte optice, de intensificarea bruscă a vântului și uneori de averse violente de ploaie și căderi de grindină, fiind cauzate fie de intensitatea cu care se manifestă procesele frontale sau de procesele convectiv-termice locale.

Hidrografia și hidrologia

Rețeaua apelor de suprafață de pe teritoriul comunei Florești face parte din bazinul de colectare a râului Someșului Mic, fiind formată din văi tributare principalei artere hidrografice. Râul Someșul Mic traversează localitatea Florești, având direcția de curgere de la vest la est, cu un debit mediu multianual de 14 m³/s, și un debit mediu zilnic cu asigurarea de 95% de 0,500 m³/s. Variațiile debitului au fost reduse de sistemul hidroenergetic din amonte. Suprafața bazinului de confluență cu Valea Feneșului este de 1,042 km², iar în aval, de confluența cu Valea Tăuțului, 1,162 km² (PUG Florești, 2015, p.17).

Pe lângă principala arteră hidrografică Someșul Mic, teritoriul comunei este traversat și de alte văi, afluenți cum ar fi:

Pe partea dreaptă, Someșul Mic are următorii afluenți:

Valea Lorei (sau Valea Feneșului), lungă de 22 km., cu debit permanent, regulat, iar în unele cazuri, periculos chiar pentru inundații. Suprafața bazinului acestei văi este de 103 km².

Valea Sânaslăului, cu un debit variabil și vara uneori scăzut, dar pe timp de precipitații bogate, cu mare putere inundabilă, are o lungime de circa 3 km. și se varsă în Someșul Mic cam pe la mijlocul satului Florești.

Valea Tăuțului (Boșorului), lungă de 6 km., curge prin localitatea cu același nume și numai la ieșirea din satul Tăuți ia numele de Valea Boșorului și are un bazin de 10 km² . Această vale produce dese inundații la intrarea în Florești, aducând mari pagupe în zonele agricole limitrofe.

Valea Gârboului este lungă de circa 10 km., cu un debit mic, relativ constant, și constituie hotarul între Cluj-Mănăștur și Florești.

În sud – vestul satului Luna de Sus curge în unele perioade ale anului Valea Seacă, pârâu cu debit neregulat, uneori total secat, însă în perioadele ploiase inundă pășunile Lorenilor.

Pe partea stângă a Someșului Mic există mai multe văi de torenți, care, cu exceptia pârâului dintre vii (pe lângă noul poligon de tragere ) sunt seci tot anul. Însă în perioadele cu ploi bogate spală hotare întregi de culturi cerealiere și fânețe.

Pe teritoriul Comunei Florești sunt prezente și două lacuri de acumulare cu rol în echilibrarea debitului Râului Someșul Mic și de producere a energiei electrice.

Acumularea Florești II prezintă un rol redresor după treapta de pe derivație Florești I și este alcătuită dintr-un baraj deversor de suprafață, din beton cu prag lat ce prezintă 4 deschideri echipate cu stavile pentru evacuarea apelor mari. Centrala este poziționată pe malul drept, lângă baraj, iar conturul acumulării este definit de un dig din materiale locale în lungime de 1,700 m. Cuveta lacului se întinde pe cca. 30 de ha., iar volumul de apă este de 1,0 mil. m³. (PUG Florești, 2015, p.17)

Centrala Florești II este tipul de centrală-baraj, amplasată în frontul de retenție și este echipată cu 6 grupuri EOS 1100 cu ax orizontal. În aval de CHE Florești II s-a regularizat albia râului pe o distanță de 500 de metri pentru asigurarea unui regim de scurgere controlat, modificând lățimea albiei de la cca 35 m³/s la 50 m³/s pentru preluarea unui debit de calcul de 335 m³/s și de verificare de 650 m³/s. (PUG Florești, 2015, p.17).

Fig.6 . Harta încadrării în bazinul hidrografic al râului Someșul Mic

Apele freatice se află la o adâncime foarte mică, datorită terasei de luncă, foarte bogată în apă și straturi de argilă. Grosimea orizontului acvifer este în medie de 3,5 metri.

(Ioan. M. Bota, 2000, PUG Florești, 2015 )

Vegetația naturală și cultivată

Din punct de vedere al vegetației, teritoriul analizat se încadrează în zona pădurilor transilvanice de gorun și stejar pedunculat cu arțar tătăresc. Activitatea forestieră pronunțată în etajului forestier a făcut ca pe locul fostelor suprafețe împădurite să apară pajiști secundare, terenuri arabile, plantații pomi-viticole și vetre de localități. Vegetația erbacee este reprezentată de pajiști și tufărișuri xerofile asemănătoare cu cele din stepă, precum și de pajiști mezofile, mezohigrofile și higrofile (în locuri umede).

Vegetația cultivată este caracterizată de culturile cerealelor precum: grâu, porumb, orz, lucernă, ovăs, trifoi, secară, de cultura legumelor: cartof, ceapă, sfeclă de zahăr, varză, morcovi, fasole, etc, precum și de pomi fructiferi (meri, peri, pruni) și viță-de-vie. Mai recent se recăsesc și culturi de plante ornamentale (flori).

Soluri

Solul reprezintă partea superioară, afânată, a litosferei, ce se prezintă într-o continuă evoluție sub influența factorilor pedogenetici, fiind stratul superficial al Pământului în care se dezvoltă viața vegetală. Statul fertil al solului este alcătuit din humus și din loess și este bogat în nutrienți. Un sol lipsit de o cantitate suficientă de nutienți se numește oligotrofic. Știința care studiază geneza, evoluția, structura și distribuția solurilor se numește Pedologie.

2.5.1.Tipologia principalelor clase de soluri

Învelișul de sol al zonei este unul destul de divesificat, se regăsesc predominant soluri precum cernoziomuri haplice și luvice, dar și alte clase cum ar fi: leptosoluri calcarice (calcare eoliene în zona Dealului Pustra și pe fruntea cuestrei Someșului), clasa cambrisolurilor și luvisolurilor (Dealurile Feleacului), eutricambrisolurile (s-au format în condiții de deal, pe versanți dar și în lunci, terase, glacisuri, poduri interfluviale), soluri podzolite argiloiluviale (se întâlnesc în condițiile unui relief orizontal sau slab înclinat, cu drenaj aproape inexistent),soluri hidromorfe – în principal gleisoluri haplice și luvisoluiri gleice, faeoziomurile gleice (formate în condițiile unei vegetații ierboase primare sau secundare ce s-a menținut un timp îndelungat după defrișarea pădurilor de foiase). Mai sunt prezente soluri din clasa aluviosolurilor (în lunca Someșului Mic), cu fluvisolurile gleice (în lunca Feneșului), precum și roci sedimentare în alcăturirea dealurilor. La Luna de Sus sunt predominante solurile brune de pădure, iar gradul de fertilitate al acestor soluri variază de la I-IV și V.

Fig.7. Harta alcătuirii solurilor

2.5.2. Elemente de bonitare ale solurilor

Bonitarea solurilor agricole se realizează prin acțiuni complexe de cercetare și apreciere cantitativă a principalelor condiții care determină rotirea plantelor, stabilirea gradului de favorabilitate a acestora pentru fiecare folosință și cultură, prin intermediul unui sistem de indici tehnici și note de bonitare . Bonitarea solurilor trebuie să fie actualizată permanent, datorită mai multor factori naturali sau datorită intervenției omului asupra capacității de producție a terenurilor. Studiul de bonitare determină dacă un teren este mai bun decât altul, având în vedere fertilitatea lui, reflectată în producțiile pe care le asigură. „Elementul bonitării îl constituie pământul, terenul, ce este astfel divizat încât fiecare suprafață de teritoriul luat în considerare să fie cât mai omogenă sub aspectul manifetării tuturor condițiilor de mediu și al factorilor de vegetație. Aceste porțiuni de teritorii au fost denumite unități de teritoriu (U.T.) sau teritorii ecologic omogene (T.E.O) și reprezintă celulele elementare ale spațiului de manifestare cu însușiri specifice și distincte față de suprafețele vecine.” (Dorin Țărău, Daniel Dorin Dicu, 2014, pag.166)

Metodologia de bonitare se bazează pe definirea și determinarea parametrică a condițiilor de mediu și a factorilor de vegetație asupra nivelelor de producție a plantelor cultivate cu precizarea cifrică a gradului de manifestare a ansamblului de factori și condiții ecologice. Acesta operează cu metode matematice obiectiv fundamentate și asigură date certe despre calitatea pământului în raport cu fiecare tip de folosință și pentru fiecare tip de cultură în parte, în condiții de relief, de climă, de hidrografie, precum și prin particularitățile fizico-geografice ale solului.

Pentru exprimarea favorabilității (pretabilității ) fiecării folosințe și culturi se fac note de bonitare în condiții naturale și potențarea notelor de bonitare în cazul aplicării de lucrări de îmbunătățiri funciare și de tehnologii ameliorative. Pentru calculul notelor de bonitare sunt necesari o serie de indicatori de bonitare(efectuați de O.S.P.A. teritoriale începând cu 1987), și anume:

indicatorul 3C, temperaturi medii anuale – valori corectate

indicatorul 4C, precipitații medii anuale – valori corectate

indicatorul 14, gleizare

indicatorul 15, pseudogleizare

indicatorul 16 sau 17, salinizare sau alcanizare

indicatorul 18, excesul de umiditate la suprafață

indicatorul 23 A teztura în Ap (sau primii 20 cm)

indicatorul 29, poluarea

indicatorul 33, panta

indicatorul 38, alunecările

indicatorul 39, adâncimea apei pedofreatice

indicatorul 40, inundabilitatea

indicatorul 44, porozitatea totală în orizontul respectiv

indicatorul 61, conținutul de CaCO3 (total pe 0-50 cm)

indicatorul 63, reacția în Ap (sau în primii 20 cm)

indicatorul 69, gradul de saturație în baze în Ap sau primii 20 cm

indicatorul 133, volumul edafic util

indicatorul 144, rezerva de humus în stratul 0-5- cm.

Utilizarea terenului într-un anumit fel impune determinarea cu precizie a însușirilor solului și a celorlalți factori de vegetație, relief, climă, hidrologie, care determină capacitatea agricolă sau silvică, cât și vocația terenului de a fi folosit pentru alte activități, operațiune ce poate fi realizată doar prin efectuarea de studii pedologice de teren și analize de laborator, pe baza cărora să fie stabilite hărți de soluri sau teritorii ecologie omogene (T.E.O), caracterizate prin note de bonitare și caracteristici tehnologice pentru fiecare porțiune de teritoriu adnimistrativ, după metodologii unitare. (Dorin Țărău, Daniel Dorin Dicu, 2014)

Protecția mediului

Pe teritoriul comunei Florești există două zone naturale protejate cu specificități ale habitatelor naturale și speciilor sălbatice, prin Rețeau Natura 2000, de interes comunitat. Acestea sunt zone naturale protejate de tip SCI (Situri de Importanță Comunitară) Pădurea de stejar pufos de la Hoia (cu o suprafață de 8 ha) și Rezervația Naturală Făgetul Clujui – Valea Morii (a fost desemnată rezervație naturală în 1974, se extinde pe o suprafață de 1.667 ha și cuprinde trei tipuri de habitate naturale, două de interes comunitar, iar unul prioritat, patru tipuri de specii de plante precum și șapte specii de insecte de interes comunitar.) (ManagementAd-tor/custode: Primăria Comunei Florești)

Factori de risc

Potențialul geomorfologic și dinamica reliefului comunei Florești este caracterizată prin trăsături morfometrice (hipsometrie, fragmentare, pante, expoziție) și morfologice (procese geomorfologice actuale, dinamica versanților și albiilor) datorate substratului geologic  (prin litologie, structură) dar și condiției actuale a modelării datorată climatului, regimului hidrologic de scurgere, a gradului de acoperire cu vegetație, intervenția antropică asupra formelor de relief.

Relieful actual al zonei studiate a suferit modificări importante produse de eroziunea recentă, normală, pe fondul existenței unei rețele hidrografice vechi și complexe procese de remodelare antropică (îndiguiri, drenaje, terasări, excavații, rectificări de cursuri, desțeleniri, defrișări etc.).

Fenomenele cele mai frecvente de risc meteorologic sunt cele care favorizează apariția perioadelor deficitare pluviometric sau excedentare pluviometric, ambele ducând la pierderi agricole considerabile. Printre alte fenomene climatice cu impact negativ asupra teritoriului analizat pot fi amintite: grindina, înghețul și dezghețul timpuriu, chiciura și frecvența destul de ridicată a ceții și poleiului. coroborate cu un traseul destul de lung de drum ce trece prin localitatea Florești, cu toate consecințele de rigoare.

Teritoriul comunei Florești este expus unor disfuncții legate de factorii de risc natural: alunecări de teren, solifluxiuni, ravenație, torențialitate, inundații, dar vulnerabilitate mare prezintă la procesele de mișcare în masă (alunecări, solifluxiuni) și la eroziune torențială, aflate în diverse stadii de dezvoltare. Aceste procese sunt produse pe un fond de instabilități mai vechi, astfel încât actualele areale active sunt reactivări parțiale ale unor arii de instabilitate de vârstă istorică ori geologică (postpleistocene).

Antropizarea spațiului geografic din zona culoarului Someșului Mic a generat apariția a două categorii de efecte cu impact major asupra teritoriului:

efecte colaterale – induse prin modificarea parametrilor morfometrici și morfografici ai reliefului supus unor procese de secționare, nivelare, restratificare sau decopertare a terenurilor;

efecte imediate – accelerarea proceselor morfodinamice actuale pe anumite areale și dobândirea caracterului de hazard, precum și generarea unor manifestări cu caracter de risc.

Intervenția omului a fost dirijată și la nivelul celorlalte componente naturale, asupra:

rețelei hidrografice (prin rectificări, îndiguiri, amenajări de maluri, exploatarea materialelor de construcție din albie etc);

vegetației (defrișări masive, ruderalizare, dispariția unor specii spontane);

solurilor (modificarea productivității prin amendare, drenare etc.);

condițiilor climatice (prin crearea de noi topoclimate complexe și elementare

Cele mai reprezentative disfuncții apar în sistemul geomorfologic și în cel hidrologic. Ele sunt indisolubil legate de stabilitatea tectonică (neotectonică), litologie, particularitățile de ordin morfohidrografic, climatic, biopedosferic și de modul de utilizare al terenurilor.

Fig.8 . Zonificarea teritoriului în funcție de tipologia și impactul proceselor riscogene

Concluzii

Fiind situat într-o zonă cu morfologie diversă, în care se îmbină elementele specifice reliefului dezvoltat pe structuri monoclinale, cu cele ale culoarelor largi de vale intens urbanizate, teritoiul comunei Florești este expus unor disfuncții legate de factorii de risc natural: alunecări de teren, solifluxiuni, ravenație, torențialitate, inundații, și prezintă vulnerabilitate mare la procesele de mișcare în masă (alunecări, solifluxiuni) și la eroziune torențială, aflate în diverse stradii de erozoiune.

Intensitatea și ponderea acestora în cadrul modelării formelor de relief este dirijată de o serie de factori, care în anumite condiții specifice care declanșează și întrețin procesele riscogene:

predominarea faciesurilor nisipo – argiloase, argilo – marnoase, nisipoase și preponderent secționate sub un unghi de 10⁰;

schimbarea treptată a vegetației de pădure cu pajiști secundare și culturi agricole;

modificarea actuală a structurii modului de folosință a terenurilor;

panta limită a versanților formată în condiții morfo-climatice și de vegetație specifice pleistocenului, nu mai corespunde actualelor condiții morfodinamice;

existența unor areale cu grad ridicat de vulnerabilitate la procesele gravitrope.

Gestiunea și sistematizarea diferită a spațiului intravilan și extravilan în procesul de expansiune a localității, prin ocuparea unor sectoare vulnerabile de versant, a determinat apariția de noi fenomene de risc: reactivarea alunecărilor vechi (stabilizate), blocarea co construcții sau materile relocate antropic a scurgerii apei pe versanți, redirecționarea neconformă a unor talveguri de drenaj la nivelul luncii, supraîncărcarea versanților cu construcții, etc.

Dezvoltarea teritorială actuală a localității Florești este favorizată de condițiile bio-climatice, pe când relieful este supus unui ”stres”, care în teritoriu se manifestă prin disfuncționalități și riscuri geomorfice și hibride.

ANALIZA SOCIO-ECONOMICĂ A COMUNEI FLOREȘTI

Comuna Florești este situată în județul Cluj, la 5 kilometri spre vest, pe DN1 spre Oradea, de orașul Cluj-Napoca. Acestă comună are în componența sa trei sate:Tăuți, Luna de Sus și Florești, care este reședință de comună.

Suprafața teritorial-administrativă ce aparține acestei comune, conform Planului Urbanistic General din 2004 este de 6.089,17 ha. Din acest total, 2526,39 ha este teren intravilan iar 3562,78 ha, extravilan.

Fig.9. Repartiția suprafeței teritorial – administativă a comunei Florești

La recensământul din 2011, comuna Florești înregistra o populație totală de 21,826 de persoane, din care: populația satului Florești este de 19,331 locuitori, a satului Tăuți de 227 locuitori, iar Luna de Sus are 2,269 de locuitori.

Fig.10. Repartiția populației în teritoriu a comunei Florești

Repartiția pe sexe a populației din comună este de 49% bărbați și 51% femei, iar etniile prezente sunt: 79% români, 15% maghiari, 5% rromi, precum si alte naționalități.

Fig.11. Repartiția pe sexe a populației comunei Florești

Fig.12. Personalitatea etnică a populației din comuna Florești

Localitatea Florești este reședința comunei cu același nume, fiind situată aproximativ în centrul teritoriului adiministrativ, pe drumul european E60 (Cluj-Napoca – Oradea) și național DN1 care este principala axă de comunicație ce traversează arealul studiat. Comuna este polarizată de localitatea Florești pe toate nivelurile: administrativ, educațional, medical, financiar – bancar, economic, juridic, social și cultural. Aceasta prezintă o atractivitate și o dependență a localității Tăuți, care este aproape lipsită de orice fel de instituții și dotări publice.

Teritoriul administrativ al localității acoperă 6092 ha și este situat pe Culoarul Someșului Mic, în aminte de Cluj-Napoca și aval de Gilău. În cadrul teritoriului administrativ sunt incluse ambele maluri ale Someșului Mic, cuprinzând și versanții nord – vestici ai Masivului Feleacului, respectiv versantul sudic al Dealului Nadășului. Localitatea Florești se extinde predominat pe malul drept al Someșului Mic, puțin în aval de barajul local de acumulare Florești II. În prezent, teritoriul administrativ are parte de o extindere largă spre sud, pe văile Ciorgăului, unde se dezvoltă Cartierul Cetatea Fetei, și Sânăslăului, până la Creasta Urșilor (Pădurea Bic), culmea nord – vestică a Masivului Feleacului. Spre nord, localitatea cuprinde cuesta sudică a Dealului Nadășului, ce prezintă o favorabilitate scăzută pentru dezvoltarea urbană, până la culmea principală a Dealurilor Melcilor (Ciga) – Trestiei (învecinându-se cu localitatea Suceag, comuna Baciu).

Fig.13 . Imagine de ansamblu a localității Florești

Autor: Candrea Liliana (12.06.2016)

Localitatea Luna de Sus este situată în vest față de centrul de comună, pe conul de dejecție al pârâului Feneș (Luna), la ieșirea acestuia din aria colinară și putin în amonte de confluența sa cu Râul Someșul Mic. Aceasta prezintă o vatră predominant liniară, de-a lungul văii, cu o prelungire la baza versantului Dealului Chișter, în direcția localității Gilău. Teritoriul administrativ prezintă o dezvoltare tangentă cu DN1/ E60, pe drumul județean DJ 107M, ce o străbate în direcția Săvădisla – Băișoara – Iara – Buru, și se extinde atât în lunca și pe terasele Someșului Mic, până în apropiere de Gilău, în vest, cât și pe valea Luna, pe care este situată mare parte a vetrei satului. Pe teritoriul satului, în amonte, pe valea Luna, sunt prezente câteva văi afluente (valea Sărății, valea lui Petru) până la vărsarea îm Luna a pârâului Stolna, ce reprezintă limita administrativa cu comuna Săvădisla, satul Stolna. Spre nord, cuprinde văi scurte de pe versantul stâng al Someșului Mic, spre Dealul Bator (637 m), din Dealul Nadășului, în apropiere de Suceag, comuna Baciu.

Localitatea Tăuți se situează pe cursul superior și mijlociu al văii Boșor, teritoriul administrativ fiind dezvoltat sub formă predominant liniar – tenticulară, cu prelungire pe valea Poieniței, între Dealul Lazului și Dealul Crucii (în apropiere de localitatea Sălicea, comuna Ciurila). În prezent, dezvoltarea urbanistică a satului s-a făcut în aval de nucleul original, în direcția localității Florești.

Suprafața de luncă și terasele din teritoriul administrativ care nu au funcții rezidențiale sunt utilizate agricol, pentru cultivarea cerealelor, a plantelor tehnice și a legumelor. Pe versanții înierbați se practică pășunatul, iar pădurile ocupă suprafețe însemnate, astfel că în sud, pe Masivul Feleacului sunt pădurile Bic și Făget,iar în nord, pe Dealul Nadășului, pădurile Hoia, Mujdai, Bogoșâr – cu extensie spre versantul nordic, în teritoriul comunei Baciu.

Relația comunei Florești cu comunele învecinate

Comuna Florești are relații privilegiate cu Municipiul Cluj-Napoca, datorită distanțelor foarte mici dintre acestea, fiind situată la 8 km de centrul municipalității și la 4 km de Cartierul Mănăștur. Între acestea a apărut o zonă de servicii de intensă activitate (Metro, Pollus Center, Praktiker, dealeri auto, etc.) ce au transformat profilul acestei arii dintr-unul agricol într-unul comercial, construit, continuu între cele două localități. Municipiul Cluj-Napoca joacă un rol de polarizator pentru toate localitățile componente ale comunei, prin intensitatea navetismului si a funcțiilor rezidențiale seminificative. De aici rezultă că localitatea Florești are parte de un regim preferențial, preluând o parte din funcțiile municipiului precum servicii, rezidență, astfel explicându-se creșterea seminificativă a numărului populației comunei.

Cu celelalte comune, Florești are relații mai intense cu comunele Gilău și Săvădisla, ca urmare a poziționării acestora de-a lungul căilor de comunicație ce traversează comuna (DN1/E60) sau își au originea în acestea (DJ 107 M).

Distanța dintre localitatea Florești (centru) cu satele Luna de Sus și Tăuți (centru) este de 5 km, iar spre Gilău (centru) de 7 km și Săvădisla de 15 km și respectiv 12 km de Luna de Sus.

Distanța dintre localitatea Florești (centru) și localitatea Gilău (centru) este de 7 km. Localitatea Gilău exercită o polarizare redusă, poate doar de natură educațională prin prezența liceului „Voievodul Gelu”, asupra așezărilor spațiului studiat. Invers, de către localitatea Florești sunt polarizate fluxurile dinspre comuna Gilău, fiind predominant tranzitorii, spre municipiul Cluj-Napoca.

Localitatea Săvădisla este situată la o distanță de 15 km față de unitatea teritorială administrativă Florești și la 12 km față de Luna de Sus.

Relațiile cu comunele Ciurila și Baciu sunt mai puțin semnificative. S-au stabilit relații de tip ADI cu comuna Ciurila, pentru realizarea unor proiecte comune. Cu comuna Baciu, legătura se face prin municipiul Cluj-Napoca, deoarece nu există drum de acces peste sectorul Dealurilor Nadășului aferent teritoriului administrativ Florești.

Toate teritoriile administrative învecinate fac parte, alături de comuna Florești, din Zona Metropolitană Cluj-Napoca.

Fig. 14. Relația comunei Florești cu comunele învecinate.

Relațiile dintre comuna Florești și Zona Metropolitană Cluj-Napoca

În conformitate cu Secțiunea a IV -a din PATN – „Rețeaua de Localități” (Legea 351/2001), municipiile de rangul I pot să-și constituie zone metropolitane, incluzând comunele și orașele din jurul lor cu care susțin relații mai intense. Astfel, a luat naștere Asociația „Zona Metropolitană Cluj-Napoca”, incluzând municipiul Cluj-Napoca și 19 comune din apropierea sa, printre care și comuna Florești. (PUG/2015)

Ideea principală a acestei asociații este de cooperare între centrul polarizator Cluj-Napoca, privit ca un „nod de creștere”, și furnizor de bunuri și servicii de rang înalt și comunele învecinate, care dispun de spațiu pentru investiții și dezvoltare, terenuri și fortă de muncă. Astfel, având loc relații de complementaritate între centrul urban major Cluj-Napoca și spațiile rurale din proximitate. (PUG/2015).

Comuna Florești este poziționată în partea central – vestică a Zonei Metropolitane Cluj-Napoca, în imediata vecinătate a municipiului. Comparativ cu alte comune din zona metropolitană, Florești este deja într-un curs de dezvoltare accelerat, având parte de o „explozie imobiliară” ce a dus la o creștere rapidă a populației, cu precădere în centrul comunei, la care se adaugă și zona de servicii – zona comercială din partea de est, de la intrare în Cluj-Napoca.

Datorită faptului că este zonă de tranzit, între municipiul Cluj-Napoca și autostrada „Transilvania” (A3), respectiv nodul rutier de la Gilău (prin Luna de Sus), cu accesul pe DN1/E60, prin comuna Florești se determină valori de trafic sporit care prezintă avantaje și dezavantaje.

Prin dezvoltarea zonei metropolitane Cluj-Napoca se dorește a se realiza următoarele elemente stategice:infrastructuri la standarde europene, creșterea competitivității economice prin atragerea de investitori stategici și creșterea capacității antreprenoriale, dezvoltarea resurselor umane și educația. (PUG/2015

Fig.15. Relațiile dintre comuna Florești și Zona Metropolitană Cluj-Napoca.

Relația dintre comuna Floresti și județul Cluj

Fig.16 .Relația dintre comuna Florești și județul Cluj.

Situată în partea centrală a județului Cluj-Napoca, comuna Florești face parte din zona de maximă concentrare a resurselor naturale și materiale – Culoarul Someșul Mic între Gilău și Apahida, având în centru municipiul Cluj-Napoca. (PUG/2015)

Datorită funcției de comună periurbană, în Florești s-a generat o dezvoltare la standarde mult peste media din spațiul rural al judetului Cluj. Astfel, în ultimii ani a înregistrat o creștere rapidă a populației, datorată imigrației familiilor tinere ce a dus la creșterea ratei natalității. Comuna are cea mai mare populație din spațiul rural al județului Cluj.

Comuna Florești joacă un rol important în economia județului prin potențialul său de poziție la intersecția unor căi de comunicație majore (autostrada „Transilvania” – A3, DN1 /E60). (PUG/2015)

Fig. 17.Relația în teritoriu a comunei Florești cu comunele învecinate și județul Cluj

Relația dintre comuna Florești și regiune de Nord – Vest

În cadrul regiunii de Nord – Vest, comuna Florești se localizează în partea de sud – est, în imediata apropiere a centrului regional Cluj-Napoca.

Comuna se situează pe locul întâi la numărul de locuitori atât la nivelul spațiului rural regional, depășind multe orașe precum Nucet, Vașcău, Tășnad, Aleșd, Ulmeni, dar si la nivel național. (PUG/2015)

Fig.18 .Relația dintre comuna Florești și regiune de Nord – Vest.

Activități economice

Comuna Florești prezintă un potențial economic ridicat datorită mai multor factori cum ar fi: apropierea de municipiul reședință de județ; face parte din Asociația Zona Metropolitană Cluj-Napoca; prezintă potențial în producția agricolă existentă și modul în care sunt structurate culturile; ponderea terenurilor irigabile; construcții existente; condiții bune de circulație și transport în teritoriu; calitatea forței de muncă. Datorită acestor factori, comuna se situează peste media indicelui de dezvoltare a comunelor din județul Cluj. (PUG/2015)

Datorită caracteristicilor indentificate mai sus și a resurselor umane existente, unitatea administrativă teritorială Florești prezintă premise favorabile pentru dezvoltarea activităților economice productive, necesare unui progres în toate sectoarele și domeniile de activitate.

Comform datelor din Planul Urbanistic General, pe cuprinsul comunei existau 729 de agenți economici cu o cifră de afaceri totală de 474.739.474 RON și 3.300 de salariați. Majoritatea absolută de 639 (88,9%) agenți economici își au sediul în Florești, în Luna de Sus sunt 80 (10.1%) agenți economici, iar în Tăuți este prezent un singur agent economic.(http://floresticluj.ro/pagina/economia, 20.05.2016)

Fig.19. Modul de utilizare a terenurilor din comuna Florești

Agenții economici prezenți se înscriu, în urma corelării cifrei de afaceri și a numărului de salariați, în rândul intreprinderilor mici și mijlocii (IMM).

Fig.20. Numărul firmelor după categoria de mărime, în comuna Florești

În funcție de activitatea prestată, agenții economici vor fi clasificați în următorul tabel:

Tabelul 1. Clasificarea agenților economici pe domenii de activitate, în comuna Florești.

Astfel, putem observa că pe sectoarele de activitate, numărul angajaților ce figurează în sectorul agricol este de 245, în industrie și construcții sunt 903 angajați, în activități comerciale 949 de persoane, iar în sfera serviciilor acționează 797 angajați.

Fig.21. Ponderea sectoarelor de activitate după numărul de angajați, îm comuna Florești

Despre economia localității Florești se poate spune că are un caracter terțiar pregnant, de comerț și sevicii, datorită amplasării în intravilanul acesteia a complexelor comerciale Pollus, Metro, Praktiker, care domină puternic sectorul de activitate agricol.

Datorită poziționării strategice în lunca râului Someșul Mic, în vecinătatea municipiului Cluj-Napoca, a caracteristicilor evolutive a populației și a standardelor de viață, se recomandă ca ramură economică de perspectivă agricultura preorășăneacă, ce se caracterizează prin cultura intensivă, inclusiv în sere și solarii a legumelor, horticultura, zootehnia. Condiții prielnice pentru cultura legumelor apar în lunca Someșului Mic, iar pentru zootehnie (ferme mici și mijlocii) se găsesc pretabile în localitățile Luna de Sus și Tăuți, datorită suprafețelor întinse, existente, de fânețe și pășuni. (PUG/2015)

Agricultura

Comuna Florești cuprinde în fondul funcial o suprafață de 4095,93 ha teren agricol, 1205,51 ha pădure și 829 ha ce cuprind alte categorii de folosință (acvatice, drumuri, etc.).

Fig.22. Structura fondului funciar în comuna Florești.

Categoria terenurilor agricole se structurează: în terenuri arabile (41%), pășuni (37%) și fânețe (21%), iar suprafețele cu vii ți livezi dețin doar 1% din totalul terenurilor agricole. (PUG/2015)

Fig.23. Structura terenurilor agricole în comuna Florești.

Pe suprafețele cultivate, în condițiile potențialului pedologic și climatic, se practică culturi de cereale (porumb, grâu) și plante furajere, cartofi, precum și legume (varză de toamnă, morcovi, țelină, mazăre, fasole, roșii, castraveți, etc.), însă pe supfrațete mult mai restrânse și în ferme specializate. Cultura pomilor fructiferi și a viței-de-vie se practică pe suprafețe restrânse, mai mult în perimetrul proprietăților și pentru consumul propriu. (Primăria Florești, secția Comuna, Economia http://floresticluj.ro/pagina/economia 12.06.2016)

Sectorul zootehnic se caracterizează în principal prin creșterea animalelor dezvoltată doar în sistem individual, al micilor producători, excepție fiind creșterea păsărilor pentru care există un complex avicol în localitatea Florești. Activiatea acestui complex este dată de existența unei unități moderne de abatorizare, cu o capacitate de producție de 5000 tone carne anual. Efectivul de animale este relativ redus în raport cu potențialul natural și piața de desfacere, înregistrându-se la nivelul comunei umătoarele valori: bovine (300 capete), cabaline (197 capete), porcine (1000 capete), ovine (2600 capete), păsări (2500 capete). (PUG/2015)

Îm urma transformării efectivelor de animale de la nivelul comunei în U.V.M. , reiese că ponderea cea mai mare este deținută de ovine și caprine (39%), în timp ce bovinele și porcinele dețin aproximativ 5% și respectiv 15%. (PUG/2015)

Fig.24. Ponderea efectivelor de animale, transformate în U.V.M, la nivelul comunei Florești.

Înafară de activitățile de bază din domeniul agriculturii ale arealului studiat, se mai practică morăritul și panificația, industrializarea cărnii și a laptelui, precum și fabricarea rachiurilor naturale. (http://floresticluj.ro/pagina/economia 12.06.2016)

S-au mai dezvoltat și alte activități complementare agriculturii, bazate pe exploatarea fondului funciar, precum producția de plante ornamentale din localitatea Florești, datorită pieței de desfacere vastă și cu putere de absorbție exercitată, în special, de municipiul Cluj-Napoca.

Activitățile agricole din comună sunt relativ vaste, ocupând suprafețe importante, însă prezintă un grad scăzut de tehnologizare. fiind funcționale doar un număr restrâns de utilaje și mașini agricole: 59 tractoare, 41 pluguri, 9 semănători și 12 mașini agricole, iar în sectorul agricol, îșî susțin activiatatea 7 agenți economici activi. (PUG/2015 45 sau site)

Silvicultura

Suprafața forestieră toatală administrată de comuna Florești este de 1205,51 ha, din care 429 ha sunt păduri proprietate de stat, aflate în administrația Ocolului Silvic Cluj iar restul sunt suprafețe cu păduri comunale sau în proprietate privată. Clasele de producție în care sunt încadrate acestea sunt clasa a II-a și a III-a, și pot fi clasificate în: păduri naturale, cu un caracter fundamental de productivitate inferioară; păduri artificiale cu productivitate mijlocie și păduri totale sau parțial derivate cu productivitate mijlocie spre inferioară. Pădurile cel mai des întâlnite sunt cele de foioase.

În sectorul silvic, activitatea este una destul de scăzută, comparativ cu situația din alte comune ale României, lemnul fiind destinat producției de celuloză sau pentru foc. (PUG)

Industria și construcțiile

Pe suprafața comunei Florești sunt prezenți 212 agenți economici ce își exercită activitatea în domeniul industriei și construcțiilor. Majoritatea au apărut ca o reacție de adaptare la specificul dezvoltării locale în domeniul imobiliar, la care se mai adaugă și câteva unități de producție cu activitate în ramura cosmeticelor și a producției utilajelor tehnologice din aluminiu. Acestea sunt repartizate spatial, în special, în localitatea Florești unde sunt 177 de agenți economici, și 35 de agenți economici în localitatea Luna de Sus, Tăuți fiind lipsită de astfel de agenți. Din analiza agentilor economici prezentata în PUG Floresti/2015 reiese ca in acest domeniu sunt activi 1279 de angajați.

Servicii

În comuna Florești, sectorul serviciilor cuprinde peste 500 de agenți economici, care sunt în cea mai mare parte firme mici, cu maxim 10 angajați(197).

În ceea ce privește activitățile acestui sector întâlnite în arealul studiat sunt: activități comerciale, firme în domeniul prestării de servicii, spații de logistică, dar și spații de expunere/vanzare mașini. Important pentru domeniul serviciilor din comuna Florești sunt: centrul comercial Pollus, unde își desfășoară activitatea diferiți agenți economici din domeniul comerțului dar si al serviciilor (bancare, agenții turistice, etc.) și centrul comercial de tip en-gros METRO, cu o arie largă de clienți deserviți atât din Cluj-Napoca cât și din celelalte comune vecine.

Serviciile prestate în arealul comercial din proximitatea localității Florești dar și poziția stategică în vecinătatea municipiului Cluj-Napoca, au influențat atât pozitiv dezvoltarea comunei cât și nefavirabil. Avantajele acestora în teritoriu rezultă din dezvoltarea și varietatea serviciilor ce au atras populația să migreze către localitatea Florești, câștigând funcția de dormitor a municipiului, a dezvoltat domeniul imobiliarelor, transportul în comun, a atras investitori și investiții în diferite domenii, a sporit puterea de polarizare a orașului Cluj-Napoca, iar ca dezavantaje, blocarea traficului la orelor de vârf, îngreunarea accesului pe sectorul Cluj-Napoca și centrele comerciale, dezvoltarea haotică a construcțiilor și nerespectarea specificului de utilizare al terenurilor etc.

Turismul

Turismul este o ramură economică, ce prezintă activități cu caracter receativ sau sportiv, ce constau în parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitorești sau cu o bogată istorie și cultură.

Pe teritoriul comunei Florești se practică turismul rural sau agroturismul. Această formă de turism se caracterizează prin faprul că valorifică excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească prin implicarea turiștilor în activitățile gospodărești și furnizarea acestora de servicii și activități proprii (cazare, masă, implicare în mediul natural și social). Turismul rural valorifică potențialul natural și uman al satelor prin diferite activități derulate și se constituie ca o alternativă la turismul tradițional, clasic, desfășurat în stațiuni și centre turistice, precum și la oferta turistică industrială. Sunt presente și unități de cazare specializate, cum ar fi hoteluri și pensiuni.

Tabelul 2. Lista monumentelor istofice din clomuna Florești conform Ministerului Culturii, din 2015

Sursa: http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-CJ.pdf

Populația. Elemente demografice și sociale

Fig.25. Evoluția demografică 1850 – 2011 (date INSSE 2011)

Evoluția demografică a populației comunei Florești se prezintă într-o continuă creștere, cu ușoare fluctuații până în 2002, când se declanșează un „boom” demografic. Acest lucru este explicat de dezvoltarea imobiliară care a acaparat, în special, localitatea Florești.

Surprinderea și evidențierea principalelor caracteristici de ordin geodemografic ale comunei, au impus analiza unor indicatori de specialitate complecși, cum ar fi : evoluția numărului de locuitori (perioada 1992 – 2016) precum și principalele grupe de vârstă (0-19 ani; 20-59 ani; 60 ani și peste). Alte categorii de structură cum ar fi: gruparea pe sexe, domenii de activitate, etnie și religie le-am abordat pe parcursul studiului.

Bilanțul natural al populației (sporul natural) este dar de valorile de natalitate (numărul de născuți vii) raportate la cele de mortalitate (numărul de decedați) pe timp de un an sau contingent la 100 locuitori. Astfel, din datele acumulate se concluzionează că sporul natural al comunei este unui pozitiv, înregistrând o medie de 12,48%o. Această valoare situează unitatea administrativ-teritorială peste media județului Cluj, dar și a mediei naționale. Mortalitatea prezintă o medie de 6,743%o , inferioară meidei județului și mediei naționale. Sporul natural al comunei este unul pozitiv, având o valoare medie de 5,74%o.

Fig.26. Evoluția populației în comuna Florești, în perioada 2002-1016

Intravilan existent și zone funcționale

În termenii de specialitate, terenul intravilan reprezintă terenul care se află în localitate, ce aparține de spațiul locuit, unde își desfășoară activitățile sociale locuitorii. Stațiul extravilan, este situat în afara localității sau a spațiului urban, unde se desfășoară de regulă activități agricole, construirea fiind interzisă. Limitele acestora este decisă și modificată prin intermediul Planurilor urbanistice generale(PUG) sau prin efectuarea Planurilor urbanistice zonale(PUZ), aprobate de Consiliul local.

Fig. 27. Harta intravilanului existent

Zonele funcționale din cadrul tertoriului prezente, conform Planului ubanistic general Florești, din 2015, sunt: zonele centrale, destinate instituțiilor cu caracter public; zonele agricole și industriale (terenurile agricole ocupă o suprafață restrânsă, cu precădere în satul Florești); zonele de gospodărire comunală (cimitire); zona de locuințe și funcțiuni complementare; zone de agrement, turism și sport (este slab conturată); zona căilor de comunicație rutieră; zona unităților de echipare ternico-edilitară (este relativ restrânsă).

Fig. 28. Relația în teritoriu a localităților

Circulația și transporturile

Din punct de vedere al sistemului de transport și al căilor de circulație, comuna Florești este străbătută de următoarele categorii de drumuri publice:

Fig. 29 .Rețeaua de transport existentă

Echiparea edilitară

Situația existentă a echipării teritoriului comunei Florești cu infrastructuri tehnico – edilitare se prezintă cu următoarele dotări: alimentație cu apă, canalizarea apelor uzate, alimentare cu energie termică și energie electrică, rețea de telecomunicație și colectarea deșeurilor menajere.

Alimentarea cu apă este prezentă în două dintre localitățile comunei, Florești și Luna de Sus, fiind asigurată de sistemul de alimentare cu apă potabilă din sursa Gilău, prin intermediul celor două magistrale de aducție Gilău și Cluj-Napoca. În localitatea Tăuți, alimentarea cu apă se face din sursă proprie, iar o parte din populația comunei deține fântâni individuale.

Apele subterane se încadrează în indici optimi de potabilitate, însă în perimetrul localităților Florești și Luna de Sus, în urma activităților agricole intense, s-a afectat stratul freatic cu diferiți nitriți și coli patogeni, fapt ce impune analiza periodică de laborator a calității apelor din fântâni.

Canalizarea apelor uzate se face doar în localitatea Florești prin intermediul unui sistem centralizat de colectare a apelor uzate, dar de care nu dispun și localitățile Luna de Sus și Tăuți.

Alimentarea cu energie termică este prezentă în toate localitățile comunei și sunt deservite de conducta de gaz de medie presiune Dn300.

Alimentarea cu energie electrică se face din rețeaua electrică de medie tensiune LEA 20Kw, printr-o rețea de joasă tensiune care asigură alimentarea consumatorilor locali. Teritoriul comunei este traversat de rețele de înaltă tensiune, este prezentă o stație de transformare cu posturi de transformare locale.

Gospodărirea comunală: colectarea deșeurilor menajere esre asigurată de societăți prestatoare specializate ce utilizează depozitul de la Pata Rât / Cluj-Napoca. (PUG/2015)

ANALIZA SWOT

Analiza SWOT reprezintă o analiză a punctelor tari, punctelor slabe, a oportunităților și a amenințărilor, ce este creată și utilizată de întreprinderi ca instrument de formulare a strategiilor. Acest instrument face posibilă analizarea rapidă a punctelor strategice cheie, precum și indentificarea altenativelor strategice, fiind aplicată în cadrul analizei teritoriului și uilizată ca instrument pentru a facilita planificarea teritorială, dar și în cadrul administrației publice.

Punctele tari prezintă avantajele și factorii favorabili, precum resurse regionale și capacitate care ar putea fi activate efectiv pentru a atinge obiectivele regionale aprobate.

Punctele slabe sunt reprezentate de insuficiențele din teritoriu care limiteză posibilitățile de atingere a obiectivelor.

Oportunitățile prezintă orice situație favorabilă care poate fi transformată într-o valoare ce poate concur la atingerea obiectivelor de dezvoltare.

Amenințările se referă la orice situație defavorabilă din mediul extern care ar putea constitui o amenințare în atingerea obiectivelor de dezvoltare.

Punctele tari și oportunitățile au un caracter pozitiv, favorabil, în timp ce punctele slabe și amenințările sunt de natură negativă, defavorabilă.

Este important de reținut că punctele tari și punctele slabe sunt concepte „statice”, bazate pe parametrii descriptivi ai unei zone, într-o perioadă de timp determinată și evidențiază ceea ce deja există. Oportunitățile și amenițările au în vedere viitorul și se referă la alegerile pe care le au de făcut persoanele implicate în procesul de planificare, practic se creează premise pentru ceea ce va fi.

În procesul decizional, indiferent de acțiunile stabilite, analiza SWOT, trebuie să includă următoarele acțiuni practice: să se construiască pe punctele tari, să se elimine punctele slabe, să se exploateze oportunitățile și să fie îndepărtate amenințările.

În urma analizei SWOT, corelat cu tema studiului ce va fi prezentată în următorul capitol, voi dori să conluzionez, într-un mod general, cele identificate prin câteva propuneri de amenajare a teritoriului.

Voi începe prin a spune că cele ce urmează a fi menționate vor viza mediul natural, activitățile agricole și socio-umane, în special prin prisma permaculturii și a agriculturii ecologice.

Ținând cont de faptul că localitatea Florești este un areal hibrid în ceea ce privește dezvoltarea urbanistică, fiind un spațiu atât rural (cu trăsături specifice și dezvoltare pe orizontală) cât și urban (cu caracteristici specifice unui oraș – blocuri, supermarket-uri, parcuri, instituții importante), cu o dezvoltare pe verticală, puțin haotică, în ultimul deceniu; consider că ar fi benefică stabilirea unui echilibru. Acest echilibru ar putea consta în diminuarea contrastului dintre cele două medii, prin respectarea, în primul rând a prevederilor stabilite în Planul urbanistic general, prin controlarea evoluției mediului imobiliar, precum și modul în care acesta se extinde și mai important cum face acest lucru, dar și prin amenajarea spațiilor neutilizate și abandonate în spații verzi cu diferite funcții.

Ideile mele pentru această ultimă afirmație propun dezvoltarea unui sistem comunitar ecologic, prin care să se efectueze toate activitățile prin implicarea localnicilor, de la cei mai mici la cei mai vârsnici. Cu toții dorim să avem parte de un mediu verde, de copaci și flori în fața blocului, de umbră și aer curat, promovăm și apeciem în mediul virtual ceea ce alte comunități au reușit deja să creeze acest lucru, dar noi.. nu facem defapt nimic ca să ne schimbăm situația. Această problemă este des întâlnită peste tot în țara noastră (dar nu numai) și este necesară luarea unei inițiative serioase în această privință. Nu putem neglija natura doar pentru că suntem prea ocupați, prea stresați, obosiți și, trist dar adevărat, nepăsători cu ceea ce reprezintă elementul esențial al supraviețuirii noastre. Trebuie să devenim responsabili și mai grijulii cu mediul în care trăim.

În acest scop se pot organiza, treptat, activități și amenaja creativ spațiul construit, folosind metode și tehnici inovative și simple de construcție a spațiilor verzi.

Propun, în primul rând ca în cadrul comunității să se efectueze constant activități de informare, cursuri, workshop-uri, training-uri pe teme destinate amenajării spațiului enveronmental comun, de educare și instruire în protecția și înțelegerea mediului natural, workshop-uri de creativitate care să implice atât copii cât și adulții doritori, etc; organizarea unei asociații de tip ONG și a unui centru de informare și de desfășurare a acțiunilor, care să cuprindă și o bibliotecă cu cărți de specialitate; mediatizarea acestora în spațiul virtual dar și prin intermediul mass-media (TV, radio, reviste de agricultură și mediu), afișe și flyere.

Propun valorificarea fiecărui colț de teren abandonat sau neamenajat care aparține, în special de primăria Florești, cu perdele de arbori cum ar fi teiul, castanul sau chiar plantarea nucilor pentru ameliorarea problemelor cauzate de traficul intens al autoturismelor (zgomot, emisii de CO2, praf) și pentru a îmbunătății aspectul acestora.

Între blocuri și construcții se pot amenaja grădini ornamentale sau chiar agricole, cu scopul de a aduce și un aport de produse naturale procurate prin propia implicare. Acestea se pot realiza și în scopuri educaționale în interiorul școlilor pentru ca cei mici să fie inițiați în acest sens practic.

Se pot amenaja grădini obisnuite, „square foot gardening” sau „grădini pe metru pătrat” (pentru spațiile foarte mici), SPIN farming sau grădinăritul intensiv pe suprafețe mici (concept ce a fost dezvoltat pentru a răspunde nevoilor grădinarilor urbani ce doresc să lucreze în grădină, în apropiere de locuițe și constă în utilizarea intensivă a spațiilor cu scopul de a crește o cantitate cât mai variată de legume, bazată pe perioada de vegetație a fiecărei plante și succesiunile ce se pot face între culturi ).

Se mai pot creea și grădini urbane, ce au ca și scop de a înverzi spațiul, de a îmbunătății sănătatea, de a aduna și reface comunități. Astfel de grădini pot fi: grădini în curtea școlii; grădini comunitare ce oferă un mediu curat și plăcut pentru petrecerea timpului liber alături de membii ai comunității dar și de surse de legume proaspete pentru consumul propriu (binențeles, funcționând pe principiul bunui simț). Grădina manifest și Guerrilla gardening pot constitui alte soluții, acestea fiind de natură mai mult estetică, ce vizează afirmarea existenței și identității spațiale a naturii sub forma grădinilor și a spațiului verde în interiorul orașelor. Guerrilla gardening se realizează fără prea multă planificare anterioară și este o formă de a cultiva neautorizată de plante sau culturi în cadrul terenurilor publice, private sau virane (plantații la colțul blocului pe o suprafață foarte mică a pomilor fructiferi sau plante perene) și au rolul de a înviora peisajul.

Datorită constrângerii spațiale, e pot creea gradini de apartament (pentru o cultură proprie de vegetale precum și pentru înfrumusețarea acestora) si gradini de acoperis acolo unde se permite (în alte țări din străinătate, cum ar fi Marea Britanie sau Statele Unite, este o practică foarte întâlnită și cu rezultate satisfăcătoare).

Consider că trebuie să găsim mereu soluții inovative, inteligente și creative care să aducă beneficii atât personale cât și comunității de care aparținem și să ne păstrăm valorile etice și simțurile active.

STUDIU DE CAZ: PERMACULTURA

Conceptul de permacultură

Conceptul de permacultură apare în anii 1970 și este dezvoltat și susținut de profesorul Bill Mollison în cadrul cursurilor pentru design în permacultură, din cadrul Centrului de Educație rurală, Wilton, New Hampshine, USA. Prima carte cu acest subiect este scisă de Bill Mollison și David Holmgren, numită „Permaculture one”, urmată mai apoi de o serie de astfel de lucrări. (Introduction to permaculture by Bill Mollison, cursuri transcrise din 1981 )

Permacultura poate fi definită ca agricultură permanentă (în engleză PERMAnent AgriCULTURE) sau culturi permanente (PERMAnent CULTURE).

Agricultura permanentă cuprinde managementul agriculturii și a animalelor pentru îmbunătățirea calității pământului, oferă venituri și produce alimentare, și are caracter durabil atât pentru prezent cât și pentru viitor.

Cultura permanentă înseamnă  conservarea, susținerea și conlucrarea cu cultura locală (adaptare la specificul agricol), în timp ce aceasta evoluează. (A Resource Book for Permacuture. Solutions for Sustainable Lifestyles, 2011, IDEP Foundation, Bali, Indonesia)

Permacultura ajută la întelegerea, la crearea armoniei și integrării acesteia în relația dintre natură și om prin cele mai durabile căi. Permacultura este adecvată pentru utilizare atât  în spațiul  urban cât și în cel rural, cu proiecte la diferite niveluri (curte, grădină, suprafețe mari de teren). Aceasta introduce practici tradiționale ale managementului natural, integrate și adaptate tehnologiilor noi. Astfel, se creează un mediu prietenos pentru proiectarea și construirea mediului nostru de viață natural, precum și îmbunătățirea nivelului de trai, incluzând locuințe, aprovizionarea cu apă, sănătate, managementul deșeurilor, agricultură, energie, acvacultură, râuri, păduri, creșterea animalelor, etc.

Permacultura oferă tehnici și idei care ne ajută direct către un mediu mai sănătos, culturi și oameni, bazându-se pe etici și principii. Eticile și principiile acesteia compun un ghid ce ne învață să fim responsabili pentru viețile noastre, mediu și viitor, astfel ne ajută să pregătim un viitor sigur pentru familiile noastre, agricultură și mediu natural.

Etici ale permaculturii sau „reguli de funcționare”sunt:

grija față de pământ cuprinde respectarea ecosistemelor și a resurselor naturale (apă, floră, faună, aer, soluri, mări și oceane), precum și a agroecosistemelor cultivate.

Acest lucru va oferi productivitate pe termen lung pentru fermieri și familiile lor, protecție și sănătate pentru mediul înconjurător și nu numai.

grija față de oameni, înseamnă crearea unui mediu sănătos și sigur pentru viitorul tuturor. În cazul acesta, permacultura presupune valorificarea oportunităților; îmbunătățirea mediului de viață, a aprovizionării cu alimente, a sănătății, precum și a bunăstării.

Prin schimbul de cunoștințe și activități ne vom ajuta în:

– îmbunătățirea producției, prin varietate și calitate, precum și la conservarea și stocarea alimentelor;

– îmbunătățirea nutriției și a sănătății, prin includerea și încurajarea utilizării de medicamente și  produse naturiste;

– dezvoltarea egalității în drepturi pentru fiecare individ, indiferent de sex sau vârstă;

– educarea generațiilor viitoare în tradiția, credința și cunoștințele permaculturii.

grija față de viitor. Înseamnă ca întotdeauna să luăm în considerare și să planificăm viitorul, având o perspectivă asupra acestuia de lungă durată, furnizând cel mai bun loc de locuit  pentru generațiile viitoare.

Acesta poate fi implementată prin:

– protejarea, distribuția și marketing-ul resurselor disponibile;

– cooperare, nu competiție;

– susținerea economiei locale prin utilizarea resurselor ori de câte ori este posibil;

– protejarea mediului înconjurător folosind resurse regenerabile;

– încurajarea reciclării și a refolosirii materialelor uzate;

– utilizarea cât mai redusă a materialelor neregenerabile;

– folosirea energiilor regenerabile, precum energia solară, eoliană, hidroenergia, biogaz, etc.

Fig.30. „Floarea permaculturii” ce cuprinde eticile și principiile, integrate în cele șapte domenii de activitate.

Principiile permaculturii

Aceste principii ar trebui implementate în fiecare comunitate cu o dezvoltare sustenabilă, fiind un important ghid pentru introducerea tehnicilor specifice acesteia, ce ajută la maximizarea eficienței și producției în cele mai durabile moduri, protejarea solului, a pământului, a mediului și a populației.

Principiile permaculturii încurajează creativitatea și maximizează rezultatele, fiind pretabile oricărei situații indiferent de cât de diferită poate fi acesta.

Observă și interacționează. Pentru a putea înțelege cum funcționează mediul și dezvoltarea plantelor, trebuie să observi și să interacționezi cu fiecare caz, situație, loc (care are particulritățile sale), care prezintă soluții diferite.

Captează și stochează energia. Este necesar să găsești soluții eficiente prin care poți stoca și capta energia (solară, apă, vânt etc.) atunci când este abundentă și utilizată atunci când lipsește, fiind vorba, în special, de sistemele biologice de stocare a energiei.

Obținerea unei recolte,  acesta fiind scopul final al muncii și implicării și este important să fi  pe măsura efortului depus.

Aplică metode de autoreglare și acceptă feedback. Acest principiu se referă la modul în care practici culturile, acțiunile și deciziile pe care le faci (spre exemplu, dacă alegi să utilizezi sau nu pesticide și îngrășăminte, sau dacă vei ara sau nu, dacă vei folosi mecanisme speciale etc. ). Sunt cuprinse o multitudine de metode care permit sistemului să se autoregleze dar să fie și dinamic în același timp, având ca trăsătură principală dinamismul. Feedback-ul este important în modul în care înțelegi ceea ce se întâmplă în sistemul permaculturic și cum reacționezi după aceea.

Folosește și prețuiește  resursele și serviciile regenerabile. Este important să găsim soluții pentru captatea energiei resurselor regenerabile din natură, fără ai depăși capacitatea de regenerare, astfel încât să reduci consumul de resurese neregenerabile.

Nu produce reziduuri. Prin acest principiu suntem învățați importanța reintegrării fiecărui element în sistem, în circuitul natural prin metode fizice și mecanice sub formă ecologică. Suntem îndrumați să reciclăm și să fim responsabili.

Proiectarea de la patternuri la detalii. Mai exact, se observă modele generale în natură (principiul numărul 1) ce sunt potrivite pentru sistemul ce se dorește amenajat, iar mai apoi se caută soluțiile cele mai propice pentru integrasea acestora.

Integrează mai degrabă decât să separi.  Prin acest principiu se elimină conceptul de monoculturi, deoarece în permacultură fiecare element prezintă funcții, care sunt la  rândul lor  asigurate de mai multe elemente.Astfel, se creează multiple interconexiuni între diversele elemente ale permaculturii și se creează biodiversitate pentru un sistem cât mai sustenabil și sănătos. Mai exact, în grădină sunt integrate plantele, după funcțiile acestora (unele plante asigură azotul în sol, altele asigură umbră și acoperă solurile, împiedicând eroziunea acestora, unele extrag minerale de la mare adâncime, sunt plante care atrag insecte benefice dar și care le resping, altele previn răspândirea buruienilor, etc. ). Acest sistem poate fi integrat pe orice tip de parcelă, indiferent de utilizare (pomi fructiferi, plante perene (flori), etc.). Se pot include și animale, păsări care pot avea și ele un rol important în sălbăticirea zonei și atragerea de elemente sălbatice pentru menținerea sănătății întregului sistem, rezultând o contribuție redusă a intervenției omului.

Folosește soluții lente și de mică amploare. Este important să urmărești și să evoluiezi treptat de la un sistem mic,pe care în stabilizezi iar mai apoi îl extinzi, fără a depune multă energie, timp și bani într-un sistem mare.

Folosește și prețuiește divesitatea. În cadrul permaculturii, diversitatea este factorul care reduce substanțial vulnerabilitatea la diverse amenințări cum ar fi: dăunători, fenomene meteorologice extreme, clima nefavorabilă, etc., având și funcția de a asigura, de a oferi și alte beneficii.

Folosește limitele și valorifică marginile („use the edges and value the marginal”). Permacultura recomandă să ai cât mai multe limite, granițe între două medii de tipul: mediu terestru/ mediu acvatic, pădure/câmpie, deoarece se vor obține cele mai bune recolte șirezultate.

Folosește și răspunde creativ schimbării. Prin acest ultim principiu, permacultura încurajează folosirea modalităților creative de modelare favorabile sistemului, a schimbărilor continue.( A Resource Book for Permacuture. Solutions for Sustainable Lifestyles, 2011, IDEP Foundation, Bali, Indonesia )

Permacultura este o abordare multi-level a agriculturii sustenabile și a dezvoltării comunității, care urmărește etica locală a familiilor, practica culturilor, precum și stilul de viață al locuitorilor, fără a avea efecte compromițătoare.

Permacutura de focusează pe:

sustenabilitate pe termen lung și „auto-suficiență ”

metode de producție agricolă care imbunătățesc randamentul culturilor

prin educație poți îmbunătăți sănătatea familiei și calitatea vieții

grupuri de cooperare pentru soluții și nu numai

modele pentru îmbunătățirea condițiilor de locuit și a spațiilor publice

Tehnici

În cadrul permaculturii, o tehnică foarte importantă în organizarea culturilor o reprezintă zonarea. Aceasta ajută la organizarea propice a activităților în teren astfel încât să salvezi energie, timp și să fii eficient. Lucrurile cele mai importante vor fi situate în zona 1, iar restul în zonele următoare în funcție de frecvența activităților. Aceste zone sunt în funcție de cât de mare este suprafața terenului și de modul în care dorești să-ți organizezi cultura.

Tehnologia no till pentru o agricultură sustenabilă.

Tehnologia no till este o caracteristică de baza a agriculturii sustenabile. Având nevoie de semănători specializate, este un sistem de lucrări minime ale solului, și se pretează cel mai bine fermelor mari. În grădini individuale fără sapă, pe suprafețe mici, se foloseste mulciul. Tehnologia no-till aduce următoarele avantaje: scade costurile de motorină și timpul de lucru cu până la 50%; crește producția cu până la 10% în primii ani, are un efect cumulat pe termen lung; conservă fertilitatea solului; crește materia organică din sol; conservă apa din sol.

Fig.31. Zonificarea activităților pentru o mai maximă eficiență și minim efort în permacutură

Hugelkultur sunt rândurile de pământ ridicate cu a diferențî mare în înălțime. Ele mențin umiditate, construiesc fertilitatea și maximizează suprafața de volum, fiind grozave pentru a creste fructe, legume sau ierburi medicinale. Acestea, în limba lor nativă, înseamnă cultura de deal sau înălțătura deluroasă. Acestea sunt foarte usor de făcut. Pentru a crea aceste hugelkultur, omul poate folosi orice biomasă organică de care dispune (iarbă, crengi, frunze, hârtie, etc.) după care acestea sunt modelate sub forma de delușor sau rând foarte înalt, urmat de acoperirea acestuia cu un rând de pământ direct din sol. Acesta din urma fiind creat, permite plantației să fie pusă direct în el.

Din acest punct de vedere, hugelkultur au avantaje:

Prin degradarea în timp a lemnului, se obține o sursă nutrițională consistentă de termen lung pentru legumele ce vor fi plantate în zona respectivă. Dacă se folosește doar lemn tare, într-un banc foarte înalt de pământ, zona respectivă va avea nutrienți pentru cel putin 20 de ani. De asemenea, lemnul care se descompune produce caldură, permițând extinderea sezonului de crescut.

Aerisirea solului creste de îndată ce aceste lemne sau crengi se rup. De asemenea, acestea se comporta ca și bureții, absorbind apa de ploaie în perioadele ploaioase, iar în perioadele mai secetoase, acestea eliberand-o. De fapt, este posibil ca hugelkultur-ile să nu aibă nevoie de apă deloc după primul an în care au acumulat apa.

Plantele companion plante care ajută la dezvoltarea altor plante în cadrul unei grădini. Acestea au ca rol furnizearea diferitelor substanțe benefice plantelor vecine, pot să rețină apa în sol, pot să păzească de anumite intemperii planta sorogat etc.

Plante care atrag insecte benefice și controlul dăunătorilor.

În cadrul unui sistem permaculturic este important să controlezi existența și extinderea daunătorilor prin tehnici ecologice, fără a folosi substanțe toxice dăunătoare mediului și culturilor.

Permacultura se axează pe o integrare omogenă între pământ, resurse, om și mediu printr-o sinergie ce duce la un beneficiu mutual. Permacultura se adresează în mod direct oricărui mediu, nefiind limitat la o scală anume. Ca și concept, este văzut ca o unealtă multidisciplinară ce ajută diferite direcții. Permacultura este un design conștient și o menținere a productivității ecosistemului într-un mod agricol. Acesta aduce cu sine ecosisteme naturale ce sunt rezistente la factori externi. Design-ul pentru permacultura este un sistem ce permite asamblarea conceptuală, materială și strategică a componentelor într-o formă care funcționează ca și beneficiu față de toate formele de viață existente. Filosofia din spatele permaculturii se bazează pe lucrul direct cu natura. La baza unui sistem de permacultură stă un design benefic, ce poate fi adăugat ca și mentalitate la toate activitățile pe care le desfașoară omul. Aspectul care face diferența între un ecosistem cultivat (asupra căruia s-a aplicat design) și unul natural este marea majoritate a speciilor (în general, biomasa).

Geometric vorbind, este un obiectiv valabil ce trebuie urmărit în cadrul permaculturii. Dar de menționat este și faptul că aceasta are o etică centrată pe natură. Dacă interesul nu este axat pe natură, atunci permacultura nu poate fi efectuată într-o manieră propice. Reciclarea nuțrientilor și a energiei în natură este o funcție pe care o posedă multe specii. Din punct de vedere a grădinilor noastre, filosofic ne sugerează ăa suntem direct responsabili de deșeurile pe care le producem. Să nu uităm, că până la urmă natura ne protejează la randul ei de catastrofe naturale, aducând protecție cu dânsa, deci se poate vorbi de o relație de reciprocitate.

Permacultura, după cum o știm, este diferită de toate conceptele de agricultură prin folosirea unui 'design conștient'. Totusi, de menținut este faptul că există niște exceptii notabile, anume componentele principale. De fapt, în majoritatea temelor dezvoltate, în abordările de tip permacultură, sunt căi explorate într-o manieră practică de către P.A. Yeomans. Neincetata sa experimentare, o continuu rutină de 'trial-and-error', stăruință într-o tehnică de tatonare, învățare prin practică, l-au făcut pe acesta unul din cei mai adaptabili manageri din toate istoria agriculturii.

Ca și procedură, inițial trebuie recunoscută importanța critică a obiectivelor și prioritizarea acestora. A înțelege că rolul oamenilor este crucial în întreg sistemul este un atuu – ei sunt până la urmă reflecția sănătății pământului. Trebuie folosit un design conștient, gândit direct pe locul în cauză.

Designul inovativ al lui Yeoman constă într-o suită de factori ce ajută la calculul stalabilității. Acesția au fost deduși după ani de experimentare adaptivă. După cum urmează, de la cel mai puternic la cel mai slab: Climatul, forma pământului, sursa de apă, accesul la teren, copacii, structurile, subdiviziunile de garduri și solul. Acești factori se numesc 'Factorii de scalabilitate a permanentei lui Yeomans'. În viziunea lui, aceștia sunt factorii ce pot deduce caracterul relativ de permanență în cadrul agriculturii, pentru planificare și administrarea pământurilor agricole.

Diferențele între grădinărit organic și permacultură.

Din definiție, permacultura este mult mai mult decât o grădină organică, prin folosirea unui design inteligent ce se axează pe energii și resurse gratuite, sustenabile. Ideea de bază este că se concentrează pe a minimiza impactul asupra culturii din punct de vedere al exploatării printr-o colaborare axată asupra energiei. Un bun design are potențial. Poate conecta vecini. Cel mai mare proiect de permacultură din lume, Proiectul Chikukwa a ajutat întreaga comunitate, crescându-i economia.

Permacultura, ca și asamblu, are în vedere mai multe aspecte, după cum urmează:

Se concentrează asupra minimizării deșeurilor, creând o punte între cantitatea de nutrienți oferită și consumul de apa, minimizând astfel dependențele între sursele necesare producției de cultură

Solurile sunt mai sănătoase și se urmărește o diversitate a producției

Responsabilitatea legată de deșeuri este mult diferită prin abordare. Scopul este eliminarea deșeurilor, anume fără exces pentru a asigura producția și prin folosirea directă a propriilor agenți nutritivi pentru producție

Varietatea asigură că oamenii sunt dispuși să își cultive într-un mod entuziast cultura

Prin metodele aplicate, în mare parte, permacultura imită modul de creștere natural al nutrienților. Fiind terenul utilizat într-un mod intensiv, plantelor le este permis sa crescă într-o manieră uniformă. Se detradiționalizează ideea de a crește în lanuri sau bucăți specifice, culturi de un anume fel. Mai degrabă, putem spune că permacultura aduce a producție similară cu cea din pădure decât pusă de mâna omului.

Aduce direct ajutor față de ecosistem, antrenând mase nutriționale și habitate,  atât pentru oameni cât și animale native sau păsări.

Permacultura, ca atare, este strâns dependentă de o observație directă. Conform lui Bill Mollison – co-fondatorul mișcării de permacultură – cultura este ca o bicicletă, la fel de capabilă pe cât este și persoana angrenată.

Riscul este minim. Dacă permacultura nu se face cum trebuie, atunci natura își va face treaba. Solul în continuare se va vindeca, pădurea va crește și altcineva poate interveni pentru a reconstrui în direcția în care noi am eșuat.

Având acestea în vedere, hai să subliniem puțin diferențele dintre grădina organică și cea de permacultură.

Permacultura:

o mare varietate de produse (mâncare, combustibil, recreație, habitat)

folosirea grădinii pentru a întreține casa (apărare împotriva soarelui, vântului, etc.)

sistem integrat de management pentru dăunatoare naturale

Grădinărit:

produse în aceeași perioadă

o cantitate mare de produse, dar mai puțin produse

Permacultura, ca și concept, este un supraset al grădinăritului organic. Permacultura folosește concepte și practici din cealaltă parte, integrându-le fără a avea impact asupra mediului.

Există o diferență substanțială între sisteme ce produc mâncare în mod 'deschis' sau 'inchis'. Într-un sistem 100% închis,  energia nu este pierdută ci transferată de la un element la altul într-un mod continuu și controlat de factori externi. Într-un sistem de tip permacultura (care nu poate fi niciodata 100% inchis), energia este folosită de un element, după care este pasată mai departe pentru a fi folosită de un altul, în limitele disponibile.

Ferma organică promovează folosirea fertilizatorilor naturali, folosindu-se astfel ciclul natural al carbonului, astfel, deșeurile plantelor devenind îngrășământ. Însă, în acest fel, mineralele se pierd imediat ce vine camionul să încarce vegetalele pentru a le distribui la marketing.

Ferma ideală de tip permacultura este aceea care aduce producția mâncării aproape de consumatori și deșeurile consumatorilor înapoi la reciclare. Deasemenea, reduce energia pierdută transportând mâncarea de la producători la oameni. În permacultură, oamenii contribuie în viața lor de zi cu zi la producerea mâncării și a altor nevoi.

Crearea comunităților de reciclare, se generează  adesea  în jurul nevoii de a recicla deșeurile vegetale și nu în mod obligatoriu din nevoia de a nu folosi pesticide. Spre exemplu, se pot folosi papuci vechi pe post de ghivece de flori. Permacultura, ca și activitate, este una ce implică în mod direct convertirea și reciclarea resurselor.

Poziția în cadrul teritoriului studiat

Terenul de analizat al acestui studiu de caz este situat la intersecția paralelei latitudinale nordice 46ᴼ 44' 56.33", cu meridianul longitudinal estic 23ᴼ 27' 26.21". Distanța față de centrul localității Floreși este de …, iar de centrul municipiului Cluj-Napoca,…. Parcela cuprinde o suprafață agricolă de 35 ha, fiind situată în lunca Somețului Mic, în proximitatea râului cu același nume și a lacului de acumulare Florești II. Terenul nu dispune de de dotări tehnice precum sisteme de irigare, însă prezintă un grad ridicat de accesibilitate, fiind poziționat de-a lungul sectorului național de circulație rutieră DN1/E60.

Fig.32. Poziția arealului studiat în cadrul teritoriului

Amplasamentul prezintă expoziție sudică, fiind însorit pe tot parcursul zilei, fiind în interiorul Culoarului, vânturile sunt prezente constant,dar au intensitate scăzută, solul este unul de tip fluvial, bogat în minerale și materie organică, apa fiind prezentă în imediata apropiere (râul Someșul Mic și Lacul FLorești II, precum și afluentul…), în urma precipitațiilor terenul prezintă o ușoară inundare (în funcție de intensitatea acestora). Nu există sisteme de irigare.

Terenul erenul este amplasat în imediata apropiere a drumului european E60/DN1, l aproximativ (distanta floresti si cluj).

Suprafața cultivată finală va fi de 35 ha, activitatea fiind efectuată în cadrul familial, cu disponibilitate maximă din punct de vedere temporal.

Cadrul natural

Lunca este o albie creată prin meandrare. Râul ajuns la un profil de echilibru se adâncește foarte încet sau de loc, eroziunea laterală devenind preponderentă. Deplasarea orizontală a albiei, formarea de meandre, lărgirea și deplasarea lor duc la calibrarea patului de meandre, respectiv la formarea unei albii majore. Lunca este deci o albie mai complexă, care apare în timpul profilului de echilibru ca o materializare a acestuia. Structura luncii rezultă din însăși geneza ei. În fundament se află rocile în loc, retezate aproximativ la același nivel. Urmează un strat de aluviuni, heterogen din punct de vedere petrografic și granulometric. În partea superioară, albia majoră este acoperita de un strat de argilă aluvială. Aceasta este depusă de apele de inundație și provine mai ales din spălarea solului; de aceea malul rezultat este în general foarte fertil. În afară de stratul de argilă aluvială se mai pot întâlni, la marginea albiei majore și materiale coluviale, venite de pe versant, precum și conuri de dejecție, formate de afluenții laterali.

Studiu aplicat în permacultură

Studiul de caz are ca și element de analiză spațiul rural/urban, rezidențial din localitatea Florești, și este realizat sub forma unei demonstrații, cu scop educațional și informal.

Astăzi, permacultura se practică în peste 100 de țări, de către mii de absolvenți ai cursurilor de design în permacultură. Acest concept este răspândit peste tot în lume și doresc să precizez câteva state cu câte un exemplu de o astfel de bună practică: România – Grădina din Gura Șiriului, grădină comunitară în București (sursa: PLANFERMA http://platferma.ro/gradina-din-gura-siriului-gradina-urbana-comunitara-bucuresti/ ); Cipru – GROL Garden (sursa: GROL Garden https://permacultureglobal.org/projects/2118-grol-garden ) Spania; Portugalia; Marea Britanie- Agroforestry research trust (sursa: Agroforestry research trust https://www.agroforestry.co.uk/about-agroforestry/ ); Africa (Africa de Sud, Etiopia, Zimbabwe); Australia; Asia (India, Indonezia Nepal, Arabila Saudită -Al Baydha Project(Sursa:Al Baydha Project https://permacultureglobal.org/projects/286-al-baydha-project)) ; America de Nord; America Latină (Costa Rica, Guatemala, Cuba, Ecuator).

În permacultură, practica este una relativ simplă și ușor de realizat, fiind nevoie de dedicație, creativitate, timp atâta cât se dorește. Rezultatele vor fi satisfăcătoare, comparativ cu o cultură tradițională , deoarece s-a lăsat natura să-și urmeze cursul normal precum și datorită aplicării inteligente a metodelor, tehnicilor și a culturilor , la care s-a aplicat minimul de energie, efort și timp.

Metoda principală de lucrare a terenului va fi cea de a nu săpa solul, deoarece, se economisește energie, timp, resurse tehnologice și bani, iar în același timp se păstrează echilibrul format în sol. Această activitate de a nu săpa/ ara solul prezintă ca și avantaje: decompunerea mai lentă a materiei organice; păstrează relația complexă simbiotică dintre suprafața solului și mocroorganismele care conviețuiesc în el, astfel păstrânduse o structură sănătoasă a solului precum și o menținere a echilibrului, evitând eroziunea în timp; stabilizarea acestuia; promovează aerarea și drenarea solului prin stimularea activităților râmelor și a microorganismelor.

Pentru o fertilizare suplimentară a solului se utilizează compostul, îngrășăminte organice, turba și altele, care vor fi adăugate la suprafața solului și care se vor infiltra cu ajutorul acțiunii apei și a microorganismelor. În cadrul agriculturii tradiționale, buruienile se înlătură prin săpat sau cules, prin acțiune fizică și mecanică, în permacultură, operațiunea de îndepărtare a acestora este înlocuită de tehnici de combatere a acestora prin cultivarea plantelor companion și a plantelor cu funcții de combatere, precum și prin folosirea mulciului. Acestă tehnică ajută atât la îmbogățirea propietăților solului, transformând-se în timp în ingrășăminte, cât și la protecția lui. Astfel, solul rămâne afânat, permisibil evoluției rădăcinilor plantelor.  Utilizarea mulciului facilitează economisirea apei în sol în urma precipitațiilor sau a irigării, păstrându-l mereu umed pentru o perioadă îndelungată de timp și cu o temperatură constantă.  Mulciul mai ajută și la sporirea activității microorganismelor, deoarece, odată cu aplicarea lui, se crează condiții ideale în care acestea se pot dezvolta.

Îmainde de a se adopta metoda, trebuie ca straturile să fie pregătite înainte, spre exemplu, din toamnă, prin înlăturarea pietrișului, adăugarea îngrășămintelor organice, după care se acoperă cu mulci. Este de preferat să se evite traversarea zonei amenajate pentru a preveni compactarea solului. Mulcirea poate fi: organică (poate fi folosită iarba, paie, frunze, ace de fin, rumeguș, etc., ce se descompune treptat și care trebuie înlocuit în timp, acesta se transosformă în humus) și anorganică (petriș, polietilena, spanbond (țesături rezistente), ce sunt recomandate a fi utilizate pentru delimitarea straturilor, pentru a combate anumite plante dăunatoare cum ar fi pirul).

Composturile și vermicomposturile sunt rezultate în urma activității bacteriilor și a micro-organismelor de a descompune materia organică (materie vegetată, carton, hârtie, etc), precum și utilizarea râmelor.

Plante companion, exemple: morcovul merge cultivat împreună cu menta, brocolli se poate cultiva cu cartifii la un loc,

Plante care atrag insecte benefice și controlul dăunătorilor.

În cadrul unui sistem permaculturic este important să controlezi existența și extinderea daunătorilor prin tehnici ecologice, fără a folosi substanțe toxice dăunătoare mediului și culturilor. Aceste metode ajută în același timp și la îmbunătățirea calității solului. Pentru a creea un echilibru în sistem și a scăpa de dăunători, trebuie să existe o serie de „prădători” naturali cum ar fi: păsări, șopârle, broaște, păianjeni, viespi și albine, libelule, precum și alte tipuri de zburătoare. Pentru ca acestea, trebuie ca în proximitate să existe copaci, apă, pietre, elemente caracteristice mediului lor de provenieță (pomi fructiferi, râul în apropiere, pietrele folosite pentru delimiteare straturilor etc.) Utilizarea pesticidelor naturale este o altă metodă de combatere a dăunătorilor. Aceste insecticide se pot produce și în gospodărie, prin culegerea gândacilor din grădină, care mai apoi sunt zdrobiți, la care se adaugă apă și se lasă câteva zile. În urma acestui proces, se stropesc plantele cu soluția rezultată. Astfel de substanțe se mai pot face din usturoi și chilli, suc de ginger, frunze de roșie, frunze de tutun, busuioc, apă cu săpun, infuzie de piper, iar pentru ciuperci dăunătoare, se pot face soluții din: frunze de cartof dulce, usturoi, lapte praf, urzică, coada calului.

Irigarea este o metodă eficientă de management a apei, iar prin aceasta se asigură: supliment de apă contunuu, chiar și în sezonul secetos; îmbunătățește proviziile de apă și distribuția acesteia oriunde este necesară.

Un pas important în realizarea unui sistem de permacultură, este reprezentat de o abordare practică, creativă, și anume, planificarea culturilor în cadrul terenului. Un design de permacultură este o îmbinare armonioasă a caracteristicilor pământului cu oamenii care locuiesc în acel areal.

Fig.33. Planificarea și proiectarea gradinii

Pasul 1. Harta de bază

Acest prim pas presupune inventarierea a tot ce există pe teren, prin realizarea unei hărți, ce are rolul de a te familiariza cu mediul studiat.  (cuprinde limitele tenului, accesul pe teren, cladiri, retele ingropate, vegetatie, apa, resurse ale solului, relief, microclimat, altele  )

Pasul 2. Analiza teritoriului  (bonitarea și concluziile de la studiul de mai sus: biodiversitate, relief, climat, sol, plante, apa, acces, )

Suprafața terenului este uniformă, situându-se în limitele moderate ale excesului de umiditate naturală. Solul prezintă o rezervă de humus mică spre mijlocie, iar depozitele grosiere prezintă un caracter puternic profund (101 – 105 cm adâncime)

Tipul de sol principal este cel aluviosolurilor, cu subclasa calcarică (fiind un sol semicarbonatic ), prezintă în profil, adâncime profundă a solului, cu un pH slab alcalin li foarte saturat în baze. Solul miai prezintă un volum edafic util mijlociu și o rezervă de humus mică. Este alcătuit din depozite fluviatile de material cu granumelotrie mijlocie, netasat, cu o slabă umiditate. Prezintă un grad scăzut de inundabilitate.

Încadrarea terenului în clase de pretabilitate (arabil, pășune, fânețe, livezi și viță-de-vie)

Terenul studiat se încadrează în clasa de pretabilitate a un terenului agricol, cu o pretabilitate maximă pentru activități specifice agriculturii.

Stabilirea notelor de bonitare ale terenurilui studiat pentru arabil, pășune, fânețe, livezi și viță-de-vie

Încadrarea terenului în clase de activitate după nota de bonitare în regim natural (arabil, pășune, fânețe, livezi și viță-de-vie)

Încadrarea terenului în clase de activitate după nota de bonitare în regim natural rezultă că terenul prezintă caracteristici favorabile pentru activități agricole.

Pasul 3. Chestionarul. (care este viziunea/ scop – o dezvoltare sustenabilă a terenului care să genereze alimentele necesare precum și un venit constant. , cati bani investesc – suma va fi variabilă în funcție de bugetul familiei și de evoluția investiției, cat timp – propun să am rezultate maxime în cinci ani (pe o perioadă medie) , ce unelte/echipamente am si ce imi mai este necesar, ce vrei sa cultivi – o gama larga de vegetele, legume și pomi fructiferi.)

Pasul 4. Evaluarea- definirea scopului designu-lui clar și concis. Scopul este de a introduce o nouă mentalitate și de a omogeniza o comunitate prin acest concenpt

Pasul 5. Propuneri de design, precum și detalii cum ar fi: estimarea recoltei, eșalonarea plantărilor, costuri de implementare, furnizori, unelte, liste de materiale existente etc.

Costurile de implentare vor fi din finanțe propii, precum și accesarea unor fonduri de dezvoltare , umând ca pe viitor să-și poată susține singură costurile.

Fig.34. Propunere de amenajare a ternului conform permaculturii

Proiectul este realizat în cadrul familiei (family business), fiind principala sursă de nutrienți naturali, dar se dorește și distribuirea acestora pe piața de desfacere a comunității dar a municipiului Cluj-Napoca (aprovizionare selectivă).

Uneltele neindustriale menite pentru munca manuală în cadrul activităților gospodărești de zi cu zi.

Pasul 6. Re-evaluarea- procesul de revizuire a ceea ce s-a realizat și se aplică periodic.

Modele de design în permacultură.

Metoda 1. Z|onificarea (gruparea pe zone a elementelor dorite pentru cultivare. Are ca scop ușurarea muncii, prin zonificarea eficientă a energiei umane prin amplasarera elementeleor mai aproape sau mai departe, în funcție de frecvența de vizitare a acestora.)

Metoda 2. Sectorizarea. (sectorizarea pe plan a energiei care trece prin teren și a elementelor care sunt independente de factorulul uman: vant, soare, animale, panta terenului. Perspective, poluare, vecini)

Procesul de planificare privind situația culturii se va realiza prin:

Alegerea legumelor : culturi primăvăratice; de vara; culturi de toamnă și iarnă

Eșalonarea culturilor:

– folosirea culturilor succesive- după recoltarea culturilor timpurii se vor planta culturi de vară și de toamnă

– alegerea soiurilor folositeasfel încât să se regăsească în cdrul acelorași specii timpurii, semi-timpurii, semi-tardive și tardive

Consider că, în urma implementării agriculturii permaculturice în arealul studiat, se vor dezvolta o serie de beneficii, cum ar fi:

Creșterea ocupării forței de muncă pe termen scurt și mediu;

Economie agricolă mai diversă, care întinerește mediulm cu produse variate de la legume, fructe, plante medicinale, la produse lactate și miere (acolo unde se practică și creșterea animalelor în sistemul integrat de premacultură);

Independența alumentară la scară mică;

Ca și impact asupra comunității și a localnicilor, aceasta va genera efecte precum:

Reducerea activităților mecanico – tehnice din cadrul agriculturii;

Alimente proaspete și la prețuri mici pe teritoriul localității;

Devenirea permaculturii un model al dezvoltării sustenabile pentru arealul analizat, precum și pentru agricultura din România;

Îmbunătățește veniturile populației;

Regenerarea spațiilor degradate, imbunătățirea propietăților solului;

Se creează peisaje noi in cadrul sistemului urban, ce au rolul de a improspăta atmosfera și stilul de viață;

CONCLUZII

Ajungând la ultimul capitol, am dori să reluăm însemnătatea titlului. Și din această perspectivă, spunem că ideea de a atașa o responsabilitate socială prin formarea unei comunități ân jurul unui scop colectiv poate fi atins prin inaugurarea permaculturii ca și mediu de viață. Mai mult, acest tip de manifestare nu numai că produce un efect de domino de la sine, dar permite și o altă abordare în ceea ce privește gestiunea urbanistică. În loc să se genereze un focus pe profit intrisec, forțat prin constrângeri economice, noi ne propunem să creștem organic profitul, satisfăcând atât conducerea locală cât și comunitatea în sine.

Ținând cont că am demonstrat cum se poate îmbina permacultura pe arealul de teren ales, putem spune că este implementabil. Din acest punct de vedere, zona aleasă este pretabilă pentru permacultură (la fel cum o mare majoritate a terenurilor agricole din Floresti sunt), ceea ce permite implementarea proiectelor. Imediat ce această inițiativă ar căpăta puțin suport local, ar putea îndemna ceilalți concetățeni să participe. Dacă privim obiectiv, din ansamblu, există, în mare, doar beneficii ce le pot sustrage cetățenii. Au o metodă ieftină ce îi scapă de efortul de a elimina o mare parte din deșeuri de a se relaxa sau de a-și încheia ziua de lucru (nimic nu prinde mai bine decât o activitate în aer liber după ziua de muncă). Tot în direcția asta, își pot amenaja în mod conștient zona în care trăiesc (psihologic, se spune că simțul de proprietate este foarte dezvoltat la indivizii care dețin proprietăți). Pot contribui în mod direct la profitul localității, încadrându-i ca ți cetățeni de onoare. Social vorbind, implicarea ar trebui să fie în sine o componentă suficient de convingătoare. Pe lângă asta, există componenta de relaxare, sau petrecere a timpului liber. Componenta de sănătate, simplu fapt ca ești capabil să mănânci din propria ta gradină alimente care sunt 100% organice, te face să te simți mai sănătos și îți creează o conduită mai serioasă asupra aspectului medical.

Notând aceste aspecte, îndrumarea noastră este de a încerca și experimenta. Atâta timp cât există suport pentru acest tip de activitate (training-uri și workshop-uri) ce îți permite să faci gratis și de zeci de ori mai bine, ceea ce în trecut se făcea pe bani și prost (alimente cumpărate), aș numi-o oportunitate. Iar pe măsură ce extinderea crește, se poate foarte ușor adera la ideea de afacere, ce va da în continuare o tracțiune și mai mare întregii zone.

Nu în cele din urmă, doresc să menționez că am reușit să formăm o bază a permaculturi pe o regiune restrânsă, aplicând tehnici de design și analiză pe baza solului. Mai mult, acest plan este direct aplicabil.

BIBLIOGRAFIE

Achim Ecker (2004),Sustainability and Ecology at the ZEGG Comnunity, Publisher and V.i.S.D.P.: Achim Ecker Rosa- Luxemburg-Str.89 D-14806 Belzig

Benedek J. (2001), Introducere în planning teritorial, Risporint, Cluj-Napoca

Benedek J. (2014), Amenajarea teritoriului și dezvoltarea regională, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Bill Mollison (1981), Introduction to permaculture, publicat și distribuit de Barking Frogs Permaculture Center

Chelcea, S. (2007), Cum să redactăm o lucrare de licență, o teză de doctorat, un articol științific în domeniul științelor socioumane, Ediția a IV-a, Editura Comunicare.ro, București.

Cocean, P. (2010), Geografie regională, ediția a III-a, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Coteț, P.V., Nedelcu, E. (1976), Principii, metode și tehnici moderne de lucru în geografie, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Donisă, I. (1987), Bazele teoretice și metodologice ale geografiei, Universitatea „Al. I. Cuza”, Facultatea de Biologie-Geografie-Geologie, Iași.

Ghinea, D. (2002), ”Enciclopedia Geografică a României”, ediția a III-a ( varianta revizuită și adaugată), Editura Enciclopedică București, București

Grigoraș, C. (2006), Solurile României. Vol.1: Protisoluri, cernisoluri, umbrisoluri, cambrisoluri, luvisoluri, spodisoluri, Editura Universitaria, Craiova

Grigoraș, C. (2008), Solurile României. Vol.2: Pelisoluri, amdisoluri, hidrisoluri, salsodisoluri, histisoluri, antrisoluri, Editura Universitaria, Craiova

Ioan. M. Bota (2000), Florești – Cluj. Străveche vatră de istorie românească., Editura Societății Culturale Pro Maramureș ”Dragoș Vodă

Lelia Papp, (2013), Raportul centru-periferie in urbanul judetului Cluj,

Mara, V., Mara, Daniela S. (2011), Geografia turismului în România. Metode și tehnici de cercetare, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Rad, I. (2008), Cum se scrie un text științific în domeniul disciplinelor umaniste, Editura Accent, Cluj-Napoca.

Rusu, I.( 2004), Pedologie: solurile României, Editura Eurobit, Timișoara

Rădulescu, Mihaela Șt. (2011), Metodologia cercetării științifice. Elaborarea lucrărilor de licență, masterat, doctorat, Ediția a II-a, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Stephen Graham,Simon Marvin (2001), Splintering urbansim, Routledge

Stoenescu, Ș. M. (1966),Atlasul climatologic al Republicii Socialiste România

Pop, Gligor P. (2006), Carpații și Subcarpații României, Ediția a II-a revizuită și adăugată, Editura Presa Universitară Clujeacă, Cluj-Napoca

Pop, Gligor P.(2012), Depresiunea Transilvaniei, Ediția a II-a revizuită și adăugată, Editura Presa Universitară Clujeacă, Cluj-Napoca

Țărău, D., Daniel Dorin Dicu (2014), Cartarea și bonitarea solurilor/terenurilor ,Timișoara, Atlasul localităților județului Cluj,

V.Pușcașu, (2000), Dezvoltarea regională, ed. Economica,

Zotic, V. (2005), Componentele operaționale ale spațiului geografic, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Holmgren Design. Permaculture vision and innovation [https://holmgren.com.au/about-permaculture/ accesat la – 05.04.2016]

Inhabitat [http://inhabitat.com/this-family-produces-6000-pounds-of-food-per-year-on-4000-square-feet-of-land/ accesat la – 29.05.2016]

InspirationGreen [http://www.inspirationgreen.com/hugelkultur.html accesat la – 05.06.2016]

Introducere în permacultură: [https://introducereinpermacultura.wordpress.com/principii/ accesat la – 05.04.2016]

LocalHarvest [http://www.localharvest.org/blog/50346/entry/hugelkultur_on_a_micro_farm accesat la – 05.06.2016]

One AcreFarm [http://ouroneacrefarm.com/permaculture-principles-for-practical-gardeners-and-farmers/

accesat la – 05.04.2016]

Permaculture. Practical solutions beyond sustainability [http://www.permaculture.co.uk/articles/what-permaculture-part-3-design accesat la – 10.06.2016]

Permaculture.Prectical solutions beyond sustainability [http://www.permaculture.co.uk/articles/many-benefits-hugelkultur accesat la – 10.06.2016]

PERMACULTURE REASEARCH INSTITUTE [http://permaculturenews.org/2014/10/04/plants-attract-beneficial-insects/ accesat la – 09.06.2016]

PERMACULTURE REASEARCH INSTITUTE [http://permaculturenews.org/2009/07/04/urban-design-patterns-in-melbourne/ accesat la – 09.06.2016]

PERMACULTURE REASEARCH INSTITUTE [http://permaculturenews.org/2010/07/30/companion-planting-guide/ accesat la – 09.06.2016]

PERMACULTURE REASEARCH INSTITUTE [http://permaculturenews.org/what-is-permaculture/

accesat la – 10.06.2016]

PERMACULTURE REASEARCH INSTITUTE [http://permaculturenews.org/2012/06/30/planning-for-permanence-with-yeomans-keyline-scale/ accesat la – 14.06.2016]

Permaculture Visions [http://www.permaculturevisions.com/difference-between-organic-gardening-and-permaculture/ accesat la – 10.06.2016]

:PLANFERMA [http://platferma.ro/gradina-din-gura-siriului-gradina-urbana-comunitara-bucuresti/ aceesalt la- 10.06.2016]

GROL Garden[ https://permacultureglobal.org/projects/2118-grol-garden accesat la – 10.06.2016]

Agroforestry research trust [https://www.agroforestry.co.uk/about-agroforestry/ accesat la – 11.06.2016]

Al Baydha Project [https://permacultureglobal.org/projects/286-al-baydha-project) accesat la – 11.06.2016]

*** Enciclopedia Geografică a României (1982), Editura Științifică și Enciclopedică București, București

*** Enciclopedia Geografică a României (2002), Editura Științifică și Enciclopedică, București

*** Atlasul localităților județului Cluj, (2003)

***IDEP Foundation, (2011), A Resource Book for Permacuture. Solutions for Sustainable Lifestyles,

*** REACTUALIZARE P.U.G. și R.G.U. COMUNA FLOREȘTI, județul CLUJ, (2015)

Similar Posts