SPECIALIZAREA PERFORMANTA SPORTIVA Lucrare de Disertație Studiu privind pregatirea fizica pe uscat in optimizarea programelor de antrenament la… [309283]

[anonimizat].UNIV.DR. SALGAU SILVIU

Student: [anonimizat], ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

CAPITOLUL V

[anonimizat]. [anonimizat].

Succesele obținute s-au înregistrat în mare parte datorită frământărilor și căutărilor fiecărui profesor sau antrenor de a [anonimizat].

[anonimizat], prin cuprinderea unui număr sporit de copii și juniori în activitatea de practicare sistematică a înotului, alimentarea permanentă a [anonimizat].

[anonimizat],cerute de sportul contemporan de mare performanță. [anonimizat], formate, [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] a dezvoltării calităților motrice printr-o pregătire fizică superioară de calitate.

[anonimizat], a rezultatelor, plasate mereu pe o scară ascendentă.

[anonimizat], precum și modificarea raporturilor generale sau bilaterale ale acestora.

CAPITOLUL I

[anonimizat]. [anonimizat], acea parte a conținutului antrenamentului care asigură suportul performanței sportive.

Pe plan biologic determină influențarea și adaptarea sistemelor neuromuscular și neuro-vegetativ la eforturile depuse, prin dezvoltarea multilaterală a calităților motrice.

Dezvoltarea calităților motrice este asigurată prin pregătirea fizică ca factor prioritar în antrenamentul tinerilor înotători.

În înot, pregătirea fizică folosește mijloace și metode specifice, ce se găsesc într-o continuă perfecționare, cerută de progresul continuu al acestei discipline sportive.

Ea acționează dialectic, în contextul colaborării tuturor factorilor antrenamentului sportiv:

pregătirea tehnică = 50%

pregătirea fizică = 30%

pregătirea tactică = 5%

pregătirea psihologică = 5%

pregătirea teoretică = 5%

pregătirea biologică = 5%

Baza conținutului specific o reprezintă partea l a antrenamentului, dezvoltarea calităților motrice prin pregătirea fizică a înotătorului. Aceasta se dorește a fi un proces de educare a aptitudinilor fizice necesare în activitatea depusă, un proces de asigurare a creșterii nivelului general al posibilităților funcționale ale organismului.

În înot, în cadrul pregătirii fizice deosebim:

pregătirea fizică generală – care urmărește educarea multilaterală a calităților motrice;

pregătirea fizică specifică – care urmărește dezvoltarea calităților motrice ce răspund specificului înotului.

Amândouă se realizează atât pe uscat cât și în apă.

Motivul alegerii temei

Profesorii de sport cu specializarea –NATAȚIE- precum și antrenorii din laboratoarele performanței sportive au datoria, dacă într-adevăr sunt pasionați, să țină pasul cu cerințele mondiale actuale și de perspectivă, din domeniul activității lor. Ei trebuie să încerce prin toate mijloacele să asigure o pregătire completă și complexă a calităților motrice, adaptabilă solicitărilor maxime, chiar dacă se luptă cu multe greutăți.

S-a ajuns la concluzia necesității continue a perfecționării metodelor și mijloacelor de dezvoltare a calităților motrice printr-o pregătire fizică adecvată, deoarece ea reprezintă pârghia de ridicare a performanțelor sportive. Ea pune girul unei pregătiri de calitate a tinerilor înotători și le asigură posibilitatea perspectivei de progres.

Echipa interdisciplinara,antrenamentul la altitudine,exercitiile standardizate, ,..jocul” dintre pregatirea generala si pregatirea specifica in apa sau pe uscat, alte inventii pe care le ofera tehnologia actuala (tablete cu programe de antrenament personalizat, tehnologie wi-fi pentru actionare in timp real asupra eventualelor greseli de tehnica in apa) sunt numai cateva din directiile pe care antrenorii moderni le au la dispozitie pentru imbunatatirea si programelor de antrenament sportiv

Calitățile motrice de bază privind obținerea performanțelor superioare sunt strâns legate de efort la înot, lipsa sau surplusul acestora condiționând tehnica și perfecționarea acestuia.

În metodica antrenamentului sportiv, este prezentat raportul principalelor calități motrice ale înotătorului:

rezistența aerobă 55%

forța (cu propria greutate a corpului) 10%

mobilitatea 15%

viteza 15%

coordonarea (îndemânarea) 5%

Pregătirea fizică generală urmărește educarea multilaterală a calităților motrice, condiționând încă de la început, succesul activității sportive. Ea este chemată să ridice nivelul general al posibilităților organismului să stimuleze concret dezvoltarea rezistenței, vitezei, mobilității, coordonării, forței și să îmbogățească sistematic fondul de priceperi și deprinderi motrice ale sportivului.

Pregătirea fizică generală se structurează ținând cont de transferul efectului de antrenament în sens pozitiv atribuind o atenție deosebită atât conținutului mijloacelor cât și metodicii aplicării lor. De la o etapă la alta, de la an la an, de la un ciclul de pregătire la altul, acest obiectiv trebuie să se materializeze într-o specializare și o perfecționare profundă a tuturor sistemelor de acționare, ce controlează direcțiile importante ale obținerii performanței sportive, aflată și ea în continuă ascensiune.

În evoluțiile pregătirii sportivilor, specializarea nu exclude dezvoltarea generală, multilaterală, mai ales în perioada de formare a tinerilor înotători.

La acest nivel pregătirea fizică generală preia valențele unei structuri de rezistență în "construcția" viitorului performer senior.

În esență, această lucrare, punând în valoare valențele experienței proprii acumulate, ca sportiv și antrenor, o doresc un punct de vedere metodologic privind perfecționarea activității de pregătire a tinerilor înotători.

Lucrarea se referă la problematica legată de antrenamentul sportiv, categoria JUNIORI cu referiri la: considerații privind creșterea capacității de efort, importanta cresterii intensității pentru marirea capacității de efort anaerob și ca un corolar am încercat prezentarea modelelor "ideal" și "real actual" ale acestei importante laturi a pregătirii sportive.

Capitolul II

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

Posibilitate și realitate a dezvoltării calităților motrice în cadrul pregătirii fizice pe uscat a inotatorilor juniori

Pentru a putea găsi noi căi de ridicare a nivelului de pregătire a înotătorilor, obligatoriu, trebuie să investigăm domeniul posibilităților fiziologice ale acestora de a se adapta la efort, să le stabilim limitele și să găsim soluții concrete de modificare a lor prin sisteme de acționare.

Considerații si particularitati somato-functionale si ale capacitatii de efort la nivelul juniorilor

Tot mai mult, activitatea practică a demonstrat că printr-o pregătire sistematică limitele performanțelor sunt ridicate de la an la an. Acest lucru se datorează fructificării la nivel superior a adaptărilor morfo – funcționale ale organismului la eforturi din ce în ce mai ridicate. Din această perspectivă trebuie privită și pregătirea fizică a înotătorilor juniori.

Creșterea capacității de efort constituie unul dintre obiectivele principale ale procesului de antrenament. Din punct de vedere biologic, ea este condiționată de producerea în organism a unor modificări morfologice și funcționale adecvate.

Principalele transformări morfologice care stau la baza creșterii capacității de efort se referă la modificările structurii și dimensiunilor organelor limitatoare ale capacității de efort.

Modificările dimensionale care se reflectă pozitiv asupra capacității de efort constau în creșterea masei musculare pentru capacitatea de efort anaerob și a volumului inimii pentru capacitatea de efort aerob.

Mărirea patului capilar din mușchii scheletici și din miocard, cu îmbunătățirea raportului dintre numărul de fibre musculare și numărul de capilare creează condiții mai bune pentru procesele metabolice și sporește capacitatea funcțională a mușchilor și a inimii. Structura fibrelor musculare se perfecționează prin creșterea depozitelor de substanțe energetice (fosfocreatina, glicogen) prin mărirea cantității de enzime necesare proceselor biochimice anaerobe sau aerobe și prin modificarea adecvată a raportului dintre formațiunile contractile (miofibrile) și cele care asigură metabolismul oxidativ (mitocondrii).

Perfecționările morfologice pot fi obținute numai dacă organele și sistemele sunt supuse la solicitări mai mari decât cele pentru care sunt adaptate. Fiecare nou nivel de solicitare își pierde acțiunea stimulatoare în momentul când organele respective s-au adaptat la el prin modificări de structură și dimensiuni. De aceea creșterea continuă a capacității de efort se realizează doar în cadrul concordanței optime între perfecționările morfologice și nivelul solicitărilor funcționale.

Modificările funcționale măresc capacitatea de efort prin mecanisme neuro-endocrine-metabolice care determină o mai bună utilizare a structurilor existente în corp.

Consumul maxim de oxigen (V02 – max.) – parametrul cel mai expresiv pentru determinarea nivelului capacității de efort depinde de debitul cardiac (Q) și de diferența artero – venoasă de oxigen. La rândul său debitul cardiac este condiționat de frecvența contracțiilor inimii și de volumul sistolic.

Q = F x VS

Creșterea capacității de efort se realizează prin modelarea celor patru caracteristici ale acestuia:

volum;

intensitate;

durată;

densitate.

Pentru aceeași intensitate a efortului, consumul de 02 este aproximativ egal la toți subiecții, indiferent de vârstă, sex, grad de antrenament, datorită faptului că fibra musculară are același randament pentru toate categoriile de subiecți.

Desigur, trebuie făcută diferența dintre intensitatea efortului și intensitatea solicitărilor organismului. Eforturi de aceeași intensitate determină solicitări și intensități diferite de la individ la individ în funcție de gradul de antrenament.

Intensitatea efortului este pusă în valoare prin viteza de deplasare, ritmul, tempoul de lucru, numărul de acțiuni pe minut, iar intensitatea solicitării se apreciază prin diferite valori funcționale: frecvență cardiacă, tensiune arterială, frecvență respiratorie, modificări biochimice.

Model ideal – model real – pentru înotătorii juniori -privind pregătirea fizică pe uscat

Pentru putea obiectiviza activitatea de cercetare încă din faza ipotezelor pe baza unui plan de acțiune cât mai amănunțit și mai apropiat de scopul propus – studiu privind pregatirea fizica pe uscat în optimizarea programelor de antrenament la inotatorii juniori- prin remodelarea pregătirii fizice pe uscat, am considerat necesar alcătuirea și prezentarea modelelor "ideal" și "real actual" ale acestei importante laturi a pregătirii sportive.

Aceste modele, prin particularitățile lor reprezintă un punct de referință și control asupra activității practice și de cercetare depuse.

După cum observăm în tabelele ce vor urma, concret, comportamentele modelului urmăresc parametrii capacității motrice și ai probelor specifice.

În continuare, abordarea cercetării va fi dirijată chiar pe direcțiile pe care au fost construite aceste modele.

MODELUL REAL CARMEN HEREA (campioană europeană 200m L)

MODEL IDEAL ÎNOTĂTORI JUNIORI

Putem afirma că procesul de selecție capătă o mai mare certitudine prin numărul mare de informații despre complexul aptitudinal al subiecților selecționați.

Necesitatea ameliorării conținutului pregătirii fizice specifice pe uscat la nivelul juniorilor

Prin conținutul ei determinativ, al performanțelor sportive ale înotătorilor, pregătirea fizică specifică atrage din ce în ce mai mult atenția specialiștilor.

Practica a demonstrat și va demonstra în continuare, că nivelul performanței sportive este direct proporțional cu seriozitatea – nivelul și calitatea îndeplinirii sarcinilor ei!!!

Acestea se concretizează în general spre îndeplinirea următoarelor obiective:

adaptarea la efortul specific unei anumite probe

asigurarea suportului fizic privind perfecționarea procedeelor

dezvoltarea capacității aerobe

dezvoltarea capacității de a efectua eforturi în regim anaerob alactacid(dezvoltarea vitezei)

dezvoltarea capacității de a efectua eforturi în regim mixt (aerob -anaerob)

La nivelul acestui stagiu, pregătirea înotătorilor se derulează anual pe 2 macrocicluri de pregătire, în cadrul unui macrociclu, perioada pregătitoare se împarte în general, în două etape:

Etapa I – de pregătire generală, în care domină mijloacele

-nespecifice asigurând o bază multilaterală a pregătirii;

Etapa a – II-a – de pregătire specială, în care domină mijloacele specifice, ce asigură dezvoltarea complexă a calităților motrice.

În prima etapă pe fondul pregătirii multilaterale, exercițiile specifice în apă sunt efectuate prin parcurgerea distanțelor lungi (800 -1.000 m).

În etapa a doua, pe fondul unei restrângeri a caracterului multilateral (concentrarea ce se realizează prin păstrarea în pregătire a mijloacelor ce se apropie de specificul probelor de concurs) se va urmări cantitativ problema calității motrice, abordarea pregătirii tehnice în ipostaze cât mai variate oferite de cele patru procedee, obișnuirea cu stresul general de efortul cu volume mari de pregătire. În această etapă, încep să apară lecțiile cu intensitate crescută, consecință a jocului dintre volum și intensitate.

În continuare, în cadrul aceluiași macrociclu, perioada competițională se divide în două etape:

precompetițională

competițională (propriu -zisă)

În etapa precompetițională se descriu două faze:
Faza I- în care volumul și intensitatea cresc paralel;

Faza a II-a- în care volumul este mai redus iar intensitatea crește la maximum.

Cu o săptămână înaintea concursului, conținutul antrenamentului se reduce până la forme de menținere stabilă a rezervelor de energie cu intensități optime , cu forme de odihnă activă.

Pentru a putea înțelege mai bine importanța deosebită a pregătirii fizice specifice în deschiderea perspectivei obținerii marilor performanțe, consider necesară prezentarea conținutului acesteia și a modalităților de realizare a ei.

Numai o cunoaștere aprofundată a legităților dinamicii eforturilor poate permite alcătuirea unor sisteme calitativ superioare pentru activitatea viitoare.

Pregătirea fizică specifica se realizează atât pe uscat cât și în apă printr-o armonie și completare reciprocă. Trebuie remarcat însă că ponderea revine în special celei din urmă!!!

O analiză obiectivă a caracteristicilor înotului ne duce rapid la concluzia că suportul rezultatelor acestei discipline sportive are la bază multiple aspecte ale rezistenței la efort.

Din această cauză în cadrul unui ciclu de pregătire apare necesitatea dezvoltării gradate ale următoarelor forme de rezistență:

Rezistența aerobă pe distanțe lungi (Ri)

– caracteristică eforturilor de nivel inferior, ea reprezintă o formă de
bază a rezistenței, ea constituie punctul de plecare în abordarea celorlalte
forme de rezistență.

Rezistența aerobă pe distanțe lungi (R2) PA (aerob mediu)

– se realizează în trepte:

T1 – în care înotătorul se adaptează la creșterea distanței folosind un tempo constant;

T2 – în care organismul se adaptează la menținerea unui tempo constant, elementul de creștere fiind forța pe unitatea de vâslire și implicit a vitezei de înaintare.

Rezistența pe distanțe medii (Rs) VO2 max (aerob superior)

– se caracterizează prin scăderea distanței de înot, lungimii unității de
vâslire, creșterea forței pe unitatea de vâslire și ca o consecință – creșterea
vitezei de înaintare; în aceste condiții creșterea intensității reclamă o mărire a
pauzelor de revenire între repetările din antrenament.

Viteza pe distanțe scurte (Vi)

– se caracterizează prin scăderea distanței, a duratei de înot, creșterea
semnificativă a tempoului optim de înot; și creșterea substanțială a forței de
vâslire și implicit a vitezei de înaintare.

După cum observam, corelată cu cerințele periodizării, pregătirea va reprezenta de fapt o succesiune a formelor principale de dezvoltare a rezistenței.

O atenție deosebită în cadrul optimizării pregătirii va trebui să o acordăm calităților motrice, în înot, diferitele modalități de susținere a eforturilor sunt tocmai rezultatul interrelațiilor acestora (RA/; V/R; V/F).

Acționând în concordanță cu legile perfectibilității calităților motrice, pregătirea va fi orientată cu predilecție spre dezvoltarea VITEZEI și REZISTENȚEI , în diferitele lor forme de manifestare.

Elementul modular de corelație optimă între cele trei puncte (Forta, Viteza, Rezistenta) este realizat prin îndemânare – calitate neuromusculară orientală spre obținerea unui stereotip dinamic reflex care să asigure înaintarea cu o viteză cât mai ridicată cu cea mai mare economie de mișcare, ceea ce reprezintă idealul de înaintare în apă (amplitudinea mișcării, ritmul vâslirilor, poziția de plutire).

Odată stabilite dominantele procesului de dezvoltare a calităților motrice, la înot, ne va fi mai ușor să selecționăm cele mai adecvate metode de antrenament, cele mai eficiente mijloace care concură la dezvoltarea fiecărei calități sau la obținerea nivelului optim de calități combinate.

2.5. Metode și mijloace de pregătire fizică în apă la nivelul înotătorilor JUNIORI

A. Pentru dezvoltarea rezistenței aerobe

– se desfășoară eforturi de următoarele tipuri:

aerob superior

aerob mediu

aerob inferior

Efortul de tipul aerob superior constituie efortul principal în pregătirea înotătorului de performanță. Pe parcursul unui an sau ciclu de pregătire, acestei trepte trebuie să i se aloce cantitatea cea mai mare de volum. Frecvența cardiacă determinată de o intensitate crescută este de 160-170 bătăi/min. Durata efortului variază între 4-5 minute până la 20 minute, în funcție de gradul de pregătire,

Intensitatea: – 80-85 % pentru distanța de 50-100 m;

70-80 % pentru distanța de 200-400 m;

65-70 % pentru distanțe mai lungi.

METODE Șl MIJLOACE

Metode: – antrenament continuu, alternativ și cu intervale.

Pentru metoda antrenamentului continuu să nu se depășească 1.000-1.500 m.

În cazul metodei alternative distanța înotată ușor să reprezinte 1/2 din cea care se înoată cu intensitate.

Pentru metoda antrenamentului cu intervale distanțele de 50 de metri se fac cu pauze foarte scurte cu număr mare de repetări, volumul global al unui exercițiu însumând minimum 800 metri.

Efortul de tip aerob mediu prezintă următoarele caracteristici:

efort aproape in totalitate aerob ;

frecvența cardiacă 140-160 bătăi/min;

nu se pot da limite de durată pentru că se creează o stare de echilibru între consumul și aportul de oxigen.

Intensitatea:

– 80-85 % pentru distanța de 50-100 m;

-70-80 % pentru distanța de 200-400 m;

-65-70 % pentru distanțe mai lungi.

METODE Șl MIJLOACE

Metode: – antrenament continuu, alternativ și chiar cu intervale.

Mijloace:-se pot folosi toate distanțele,mai puțin cele de 25 m.În cazul repetărilor pe 50 m ,pauza este foarte scurtă(2-3 secunde).

Efortul de tip aerob inferior prezintă mici influențe asupra rezistenței aerobe,frecvența cardiacă este sub 130 bătăi/min.

Are utilitate în învățarea și perfecționarea tehnicii,la încălzire și ca exercițiu de relaxare.

B. Pentru dezvoltarea rezistenței în regim mixt

efortul se desfășoară în regim aerob superior și anaerob în proporții variabile;

acest tip de efort este predominant în antrenamentele de performanță și reclamă un consum mare de energie prin anaerobioză; în plus are o durată apreciabilă prin momentele de aerobioză;

frecvența cardiacă oscilează între 170-180 bătăi/min, creând astfel o datorie mare de oxigen după efort.

Durata: – 2-4 minute, deci distanțe până la 400 de metri.

Intensitatea: – 80-85 % pentru distanța de 50-100 m;

– 80-90 % pentru distanța de 200-400 m.

METODE ȘI MIJLOACE:

Metode: – antrenamentul cu intervale și cel variabil. Pentru antrenamentul cu intervale se folosesc distanțe de la 25 – 400 m.

Mijloace:

în cazul utilizării distanțelor de 25-50 m, numărul de repetări trebuie să fie foarte mare, astfel ca volumul global să însumeze 800 -1.000 m. Pauza este foarte scurtă (5") pentru a nu permite revenirea frecvenței cardiace la normal;

distanțele de 100 și 200 m se folosesc cu un număr mare de repetări (exp. 10 x 100 m; 5×200 m), pauza este ceva mai mare 10" (dar cu revenire incompletă).

la distanțe de 400 m, numărul de repetări este redus,pauza este de 10".

În toate situațiile intensitatea este mai mare și ea trebuie menținută.

C. Pentru dezvoltarea rezistent ei anaerobe alactate.

Pentru dezvoltarea rezistenței anaerobe alactate se vor desfășura:

eforturi pe 15 – 25 m cu maximum de intensitate. Efortul de acest tip acționează asupra metabolismului muscular alactat;

antrenează activitatea de tură a unităților musculare;

dezvoltă viteza în regim de forță V/F (10 -15 m) și F/ V(15-25 m);

se adresează primei părți a cursei.

METODE ȘI MIJLOACE

Metode: – antrenament cu sprinturi și repetări cu pauză mare pentru a reface rezervele energetice aflate în mușchi.

Mijloace: – se folosesc distanțele de 15 – 25 m cu număr mic de repetări, pauză mare până la revenire și intensitate maximă.

Pentru dezvoltarea rezistenței anaerobe lactate eforturile se desfășoară pe 50-100 m. Frecvența cardiacă depășește 180 bătăi/min.

Durata: – poate ajunge până la 2 minute sau mai bine

Intensitatea: – este foarte mare de 70 – 90% pentru distanțele de 50 -100 m.

Pentru acest tip de efort se dezvoltă F/R (intensitate mare dar nu maximă); se realizează o creștere a vitezei metabolice; se antrenează mușchiul ca să lucreze în condiții toxice generate de prezența acidului lactic.

METODE Șl MIJLOACE

Metode: – antrenament cu repetări și intervale folosind distanțe medii.

Mijloace: – se pot folosi distanțele de 50 – 100 și 200 m. Pauza este mare, număr mare de repetări.

Intensitatea: – este mare și trebuie să fie controlată în permanență.

În strânsă legătură cu pregătirea în apă se realizează și pregătirea fizică specifică pe uscat. Ea va trebui să respecte toate legile dinamicii efortului.

Specificitatea este de cea mai mare importanță dacă se caută obținerea unui transfer maximal al efectului de antrenament. Astfel, dacă dorim întărirea fibrelor musculare cu contracție rapidă (fibrele albe) trebuie să executăm exercițiile în mod rapid.

La exercițiile de forță, înotătorul trebuie să lucreze cu brațele după același model după care acționează când se propulsează cu ajutorul lor prin apă. În acest fel se asigură transferul maxim al efectului de antrenament.

Viteza și forța unui mușchi se dezvoltă cel mai avantajos prin puține repetări cu mare încărcătură și cu mare viteză. Anduranța musculară se dezvoltă cel mai bine prin multe repetări cu forța unei încărcături moderate cu viteza moderată.

Volumul și forța fibrelor musculare roșii se dezvoltă cel mai avantajos prin puține repetări împotriva unor rezistențe mari la viteze reduse.

S-a demonstrat eficiența exercițiului izokinetic, în cadrul căruia, mușchiul ar lucra permanent împotriva unei rezistențe maximale pe toată întinderea mișcării membrului.

Din cauza compoziției lor chimice, fibrele roșii sunt adaptate pentru anduranță. Ele conțin mai multă mioglobină și sunt în stare să desfășoare un efort aerob eficient. Se contractă mai încet decât cele albe și nu sunt prea mult solicitate când efortul este rapid și maximal.

Fibrele albe sunt diferite în ceea ce privește adaptarea la mișcări rapide și cu eliberare rapidă de energie (efort anaerob). Ele obosesc rapid și nu sunt solicitate prea mult decât la mișcări rapide. Calitatea fibrelor musculare depinde de tipul de antrenament la care sunt supuse.

Fibrele roșii pot fi ameliorate în ceea ce privește capacitatea lor de anduranță prin efectuarea multor repetări a unor rezistențe moderate (creșterea capacității de a utiliza oxigenul).

Fibrele cresc în volum și forță prin exerciții efectuate împotriva unei rezistențe mari, cu mare viteză.

Creșterea volumului fibrelor albe este de dorit întrucât sporește masa fibrelor albe în raport cu cele roșii, ceea ce are ca urmare creșterea vitezei potențiale a muș chiului. Fibrele albe își pot spori anduranța, dar asta pe seama pierderii unei părți a vitezei.

Dezvoltarea forței este în strânsă legătură cu masa musculară.

La juniori masa musculară, chiar fără antrenamente speciale are deja o pondere însemnată în raport cu greutatea corporală, ceea ce arată că există premise și pentru dezvoltarea forței. Astfel, la 13 ani, greutatea musculaturii reprezintă30% din greutatea corporală, iar la 15 ani este de 33%.

Cercetări minuțioase și de durată efectuate în țară și în străinătate demonstrează că educarea forței în diferite regimuri de lucru nu este dăunătoare juniorilor, vârstă la care se poate începe pregătirea pentru accederea catre marea performanta..

CAPITOLUL III

CONȚINUTUL Șl ORGANIZAREA CERCETĂRII

Scop. Ipoteză. Sarcini

Scopul lucrării

Lucrarea cumulează aspectele pozitive ale muncii practicate și de cercetare depuse pe parcursul anilor, și ar putea să devină un flux informațional de date, calitativ superior, un instrument operațional activ, la îndemâna tuturor, în vederea obținerii unei largi deschideri spre înalta performanță.

Ipoteza lucrării

Presupunem că ameliorând conținutul fiecărei componente a calităților motrice în parte și prin modificarea raporturilor dintre calitățile motrice în diferite etape ale pregătirii, performanțele sportive vor fi superioare și vor fi realizate la data competiției de obiectiv.

Variabila independentă o reprezintă ameliorarea fiecărei calități motrice în parte și ponderea lor în funcție de perioada de pregătire.

Variabila dependentă o reprezintă performanța sportivă cea mai valoroasă obținută la data competiției de obiectiv.

Sarcini generale

Sarcina principală a constat în a determina pe cale experimentală eficiența metodologiei și metodicii de dezvoltare a calităților motrice, în vederea îmbunătățirii performanței sportive la înotătorii JUNIORI.

Ca sarcini intermediare menționez:

Educarea și dezvoltarea calităților motrice (c.m.) necesare înotului.

Îmbunătățirea calităților motrice conform modelului probelor de înot.

Adaptarea programului de pregătire fizică pe uscat la specificitatea
biomecanicii înotului.

Stabilirea ritmului de dezvoltare/educare a calităților motrice

Alcătuirea sistemelor de acționare care au cuprins: metode,
mijloace, probe de control și teste.

Asamblarea tuturor datelor în lucrarea de față.

Metodologia cercetării

Pentru a realiza o cercetare de o asemenea amploare, cu multe aspecte particulare distinctive și importante, pe parcursul anilor de pregătire, pentru a putea rezolva multitudinea de probleme complexe ce își au izvorul în cunoașterea profundă, interdisciplinară a interacțiunilor fenomenului, s-a apelat la cele mai eficiente metode și procedee de investigații sau de analiză și interceptare.

1. Metoda documentării

Documentarea a reprezentat o acțiune dirijată selectiv și oportun pe tot parcursul cercetării. Ea a acționat în spiritul interconexiunilor ce se stabilesc în componența de bază a antrenamentului sportiv, surprinzând un tablou complex, la realizarea căruia au participat: anatomia, fiziologia, psihologia, teoria și metodica educației fizice și a antrenamentului sportiv.

Datele adunate ne-au oferit posibilitatea unui punct de plecare concret în cercetare, ne-au realizat o imagine concretă despre ceea ce s-a făcut până în acest moment în domeniul cercetat și cel mai important, ne-a deschis o alta perspectiva asupra viitorului.

2. Metode de investigație

Metoda testelor

În vederea testării sportivilor, în cercetare s-au utilizat teste de pregătire fizică și specială, în apă și pe uscat, care ne-au furnizat date privind studiul dezvoltării calităților motrice.

Metoda măsurării

Această metodă este utilizată în vederea:

prelucrării datelor cercetării prin metode statistico – matematice;

analizei datelor;

interpretării datelor prin tabele, reprezentări grafice și interpretări scrise.

Experimentul pedagogic prin care s-a verificat și confirmat ipoteza.

Organizarea și desfășurarea experimentului

Locul desfășurării experimentului

Pentru verificarea ipotezei experimentul a fost organizat în cadrul Clubului Sportiv PETROLUL Ploiești.

Datele si informațiile au fost înregistrate la bazinul "Vega" din Ploiești.

Durata experimentului

Activitatea de cercetare s-a desfășurat astfel:
Etapa I martie – iunie 2018 studii asupra problematicii cercetării
Etapa II septembrie 2018 – aprilie 2019 conform planificare

stabilirea planului final de redactare a lucrării.

redactarea lucrării și prezentarea ei pentru obținerea aprobării de principiu;

finisarea lucrării.

Subiecții cercetării

JUNIORI

grupa A= experiment 12 sportivi: 4 fete, 8 băieți

grupa B = control 12 sportivi: 4 fete, 8 băieți

Condiții materiale

Bazinul Vega din Ploiești are o lungime de 50 m, cu 6 culoare și sală de pregătire fizică uscat cuprinzând aparatura specifică pentru dezvoltarea calităților motrice ale înotătorilor.

Materiale ajutătoare: cronometru, alte instrumente specifice unor sali de sport( garduri de diferite dimensiuni, jaloane, mingii medicinale, gantere,spaliere, corzi elastice , extensoare, corzi de sarituri, franghie de escaladare…)

Fazele pregătirii experimentului

Planul cercetării cuprinde elaborarea strategiei didactice privind dezvoltarea / educarea calităților motrice.

Pornind de la ipoteza că ameliorând conținutul fiecărei componente a calităților motrice în parte și prin modificarea rapoartelor dintre calitățile motrice în diferite etape ale pregătirii performanțelor sportive, vor fi superioare și vor fi realizate la data competiției de obiectiv.

Cu variabila independentă = reprezentată de ameliorarea fiecărei calități motrice în parte și ponderea lor în funcție de perioada de pregătire.

Și variabila dependentă = reprezentată de performanța sportivă cea mai de valoare obținută la data competiției de obiectiv.

Ca urmare a desfășurării experimentului în cei 2 ani, pe baza testărilor inițiale, intermediare și finale am evaluat rezultatele.

Faza I = a avut caracter de constatare, de analiză a subiecților asupra comportamentului lor în activitatea de pregătire;

Faza a -II-a = a cuprins experimentul propriu- zis desfășurat pe durata a 2 macrocicluri;

Faza a -III-a = cea de control în care am validat rezultatele în comparație cu stadiul inițial.

Obiectivele cercetării

În vederea studiului asupra dezvoltării capacităților motrice s-a emis ipoteza că ameliorând conținutul fiecărei componente a calităților motrice se poate și prin modificarea rapoartelor dintre calitățile motrice în diferite etape ale pregătirii

Dezvoltarea multilaterală a calităților motrice, este cerută de:

caracterul unitar al organismului, deci de interdependența organelor,sistemelor și funcțiilor în procesul activității și dezvoltării;

legitățile comune ale evoluției performanței sportive ce spun că"dezvoltarea la maximum a unei calități este posibilă doar în condițiile creșterii generale a posibilităților funcționale ale organismului" sau – "cu cât este mai lung cercul priceperilor și deprinderilor motrice însușite de sportiv, cu atât mai favorabile sunt premisele pentru crearea de noi forme de
activitate motrică și de perfectionare a celor însușite anterior".

La nivelul stagiului al IV-lea al pregătirii înotătorilor, corespunzător vârstei de JUNIORI, momentul de bază, de deschidere spre performanță după cum am constatat anterior, apare imperioasă necesitatea modelării și remodelării continue, în fiecare etapă, a conținutului pregătirii fizice generale. Ea va fi dirijată cu prioritate spre mijloacele cele mai eficiente – cu influență optimă asupra dezvoltării tuturor calităților motrice – preluate și adaptate din domeniul:

atletism :elemente aparținând școlii: alergării, săriturii,aruncării

gimnastică de bază :exerciții de dezvoltare fizică generală (forță, întindere, relaxare) pentru toate grupele musculare importante, pentru toate direcțiile de solicitare – analitic sau complex(exerciții cu propria greutate a corpului);parcursuri aplicative

gimnasticii acrobatice (rulări, rostogoliri)

jocurilor sportive (fotbal, polo)

jocuri de mișcare, jocuri de atenție și cercetare. Din multitudinea acestor mijloace, selectarea celor mai eficiente exerciții poate fi făcută obiectiv numai cunoscând sarcinile pe care trebuie să le rezolve pregătirea fizică generală pe fiecare direcție, deci pe fiecare calitate motrică în parte.

A. Obiective pentru dezvoltarea vitezei

dezvoltarea vitezei de reacție la diferite semnale, vizuale și auditive (reacție la stres);

dezvoltarea vitezei de execuție, a capacității de a efectua cu rapiditate diferite acțiuni;

dezvoltarea vitezei de deplasare pe diferite distanțe: 10, 20, 30, 40,50 m;

dezvoltarea vitezei combinate cu celelalte calități motrice, în special cu îndemânarea și forța.

Obiective pentru dezvoltarea îndemânării și coordonării

dezvoltarea capacității de a coordona mișcărilor segmentelor corpului și ale corpului întreg;

formarea capacității de a efectua mișcările cu precizie în condițiile variate de mediu (teren, precipitații, temperatură);

dezvoltarea capacității de orientare în spațiu, în ritm (ritm, tempou),a lateralitații (respirație "la trei brațe" sau "la două brațe"), a
echilibrului, ambidextriei, chinesteziei (simțului apei);

creșterea volumului de priceperi și deprinderi motrice și formarea capacității de aplicare în condiții variate a acestora;

formarea capacității de a executa mișcările cu ușurință în condiții de viteză, forță și rezistență.

C.Obiective pentru dezvoltarea forței și detentei

dezvoltarea forței de menținere a poziției corecte a tuturor
segmentelor și a corpului întreg;

dezvoltarea forței musculaturii membrelor, spatelui și abdomenului.

D.Obiective pentru dezvoltarea rezistenței

dezvoltarea capacității generale a organismului de a rezista la eforturi de diferite tipuri;

dezvoltarea în principal a rezistenței aerobe;

dezvoltarea rezistenței locale (musculare);

dezvoltarea rezistenței în combinație cu celelalte calități motrice.

E.Obiective pentru dezvoltarea mobilității și supleței

dezvoltarea mobilității principalelor articulații ale corpului: coxo -femurale, scapulo – humerale, ale coloanei vertebrale (în plan
antero – posterior, lateral ș i transversal), pumnului și gleznei;

mărirea stabilitații articulare mai ales la nivelul membrelor inferioareși superioare;

mărirea elasticității musculo – ligamentare;

formarea capacității de a efectua mișcările cu amplitudine crescută.
După cum observăm, obiectivele sunt multe și foarte importante.

Dacă privim cu atenție, în esență, în timp, acestea rămân aceleași, doar parametrii lor cresc continuu. Timpul avut la dispoziție pentru pregătire rămâne din păcate neschimbat, în această situație, se solicită capacitatea profesorului sau antrenorului de a găsi cele mai bune metode și mijloace de dezvoltare a capacităților motrice pentru a rezolva întreaga problematică în timp util asigurând astfel trecerea în condiții optime spre specializare – prin pregătire fizică specifică.

De fapt, trebuie să menționăm că , pregătirea fizică generală nu poate fi abordată decât în strânsă legătură cu pregătirea fizică specifică. Ele se îmbină armonios, indisolubil, realizând progresul performanței sportive prin dezvoltarea continuă a calităților motrice.

Proporția optimă dintre pregătirea fizică generală și pregătirea fizică specifică nu rămâne constantă, ci se modifică logic în diferitele etape ale perfecționării sportive.

Sarcinile experimentului; sarcini concrete

Sarcina principala constă în a determina pe cale experimentală eficiența metodologiei și metodicii de dezvoltare a calităților motrice.

Sarcina principală este îmbunătățirea performanței sportive la înotătorii JUNIORI astfel:

Educarea și dezvoltarea calităților motrice necesare înotului și adaptate particularităților de vârstă.

Adaptarea programului de pregătire fizică pe uscat la specificitatea bio-mecanicii înotului.

Concepția și conținutul planului anual de pregătire.

Alcătuirea direcțiilor de acționare.

Conținutul experimentului

Strategia pregătirii

În dorința de a ridica continuu valoarea sportivilor , de a-i apropia cât mai mult de modelul ideal, real – actual și de perspectivă, este necesara remodelarea de la un ciclu la altul de pregătire a tuturor factorilor antrenamentului, punând accent în mod special, pe cel al pregătirii fizice pe uscat în vederea dezvoltării calităților motrice.

Pregătirea fizică, punctul vital al obținerii performanței sportive cuprinde încă multe posibilități de perfecționare în toate componentele.

PREGĂTIRE FIZICĂ PE USCAT

pregătire fizică generala

pregătire fizică specială

În viziunea sistemică, am dirijat această remodelare spre două direcții principale:

I. Ameliorarea conținutului fiecărei componente în parte a acesteia

II. Modificarea raporturilor dintre acestea în diferitele etape de pregătire

I.Ameliorarea conținutului fiecărei componente în parte ale acestuia

a) Aspecte generale

selecționarea mijloacelor celor mai eficiente;

introducerea lor în noi sisteme de acționare;

respectarea legilor unității de acțiune dintre componente;

folosirea celor mai eficiente metode de punere în practică a obiectivelor;

promovarea individualizării;

crearea unui sistem îmbunătățit de norme de control care să urmărească eficiența pregătirii;

b) Aspecte particulare
PREGĂTIREA FIZICĂ GENERALĂ
Conținutul va fi realizat în așa fel încât:

să susțină aspectul multilateralității;

să asigure mobilitatea de acțiune și capacitatea de adaptare a înotătorilor în fața oricăror solicitări;

să construiască baza tuturor calităților motrice, asigurând premisele creării calităților fizice combinate – atât de utile înotului de performanță.

PREGĂRIREA FIZICĂ SPECIFICA

– trebuie să asigure soluția de perspectivă a creșterii performanței sportive – prin găsirea soluțiilor optime de abordare a tipurilor de rezistență în raport cu efortul specific atât pe uscat cât și în apă.

II. Modificarea raporturilor dintre acestea în diferitele etape de pregătire în această direcție, vom urmări:

– găsirea unor noi raporturi și indici de corelație dintre componentele pregătirii fizice.

Concret vom urmări optimizarea raportului:

P.F.G. – uscat – P.F.S – uscat

Acest raport are ca obiectiv asigurarea unității acționării asupra tipului de efort pe verticala și orizontala perioadelor de pregătire

Planificarea activitatii experimentale

Plan anual – GRUPA JUNIORI

Raportul dintre pregătirea fizică generală și specifică JUNIORI

Desfășurarea activității experimentale

Respectând direcțiile de acționare propuse în ipoteza lucrării, în raport cu obiectivul fundamental urmărit s-a considerat necesara, în cadrul strategiei abordării cercetării, dirijarea activității după următorul plan de acțiune:

I. Realizarea studiului (după cum am văzut anterior) în două etape echivalente cu două cicluri de pregătire.

II. Stabilirea pe baze concrete , obiective a parametrilor care pot oglindi cel mai bine, prin analize comparative nivelul calitativ al muncii depuse.

Vom urmări efectul acțiunii individuale și comune a tuturor laturilor pregătirii fizice ale înotătorilor prin:

INDICI Al CAPACITĂȚII MOTRICE – concretizați prin analiza rezultatelor obținute la următoarele probe:

PROBE SPECIFICE pe uscat:

SARITURA IN LUNGIME DE PE LOC

PROBĂ ÎNDEMÂNARE

MOBILITATE

Săritura în lungime de pe loc, reprezintă o probă prin care poate fi determinată forța în regim de viteză (detenta), a musculaturii triplei flexii a membrelor inferioare, adică forța explozivă a picioarelor.

S-a realizat din stând, în fața unei linii, elevul executând săritura prin îndoirea genunchilor, în același timp cu balansarea brațelor înapoi și împingere în ambele picioare, elanul fiind susținut și de balansarea brațelor sus. Apoi s-a măsurat distanța dintre linie de start (poziția de plecare) și călcâiul cel mai apropiat (poziția de aterizare) după săritură.

Se înregistrează cel mai bun rezultat din două încercări, în cm.

Mobilitatea . Din stând în picioare pe bancă cu brațele întinse în sus, vârfurile picioarelor pe marginea ei, călcâiele apropiate și cu o riglă gradată în cm., între vârfurile picioarelor, se execută o îndoire înainte cu genunchii perfect întinși (timp de 3 secunde). Gradația „zero” va fi considerată orizontala băncii, deasupra lui „zero” se găsesc gradațiile negative, iar sub „zero” gradațiile pozitive. Dacă executantul a depășit, cu vârful degetului mijlociu, orizontala băncii, valoarea este „plus”, iar dacă nu ajunge la orizontală se înregistrează cu „minus”. Se măsoară în mm.

Indemanare Circuit de viteza (50 m)in alergare trecere printre jaloane asezate din 5 in 5 metri, primii 5 m si 5 metri de la al 5-lea jalon saritura in doua picioare(start si intoarcere ).Se masoara timpul obtinut.

Aceste probe aparțin de fapt testului internațional de selecție.

Probe specifice în apă:

50 m liber

50 m spate

50 m bras

50 m fluture

15 m start craul

200 m mixt

800 m liber

Ultimii parametrii reflectă de fapt randamentul corelativ final dintre activitatea globală a pregătirii fizice pe uscat și performanță sportivă.

III. Modelarea conținutului fiecărei componente a pregătirii fizice cu accent pe dezvoltarea calitătilor motrice și a interrelațiilor de acțiune dintre acestea pe parcursul pregătirii, urmărind realizarea unor noi sisteme de acționare ce cuprind seturi de exerciții cu eficiență sporită.

Selecționate pe baza experieței acumulate, a analizei rezultatelor obținute în cadrul pregătirii din etapa întâi(I) și a celor mai noi conexiuni obiective-determinative, aceste sisteme – model – au fost materializate, aplicate și verificate în etapa a doua (II) sub următoarea formă și următorul conținut:

Sisteme de acționare

Sisteme model privind dezvoltarea calităților motrice prin
pregătirea fizică pe uscat:

pregătire fizică generală

pregătire fizică specială

Sisteme model privind pregătirea fizică

Structuri de acționare privind dezvoltarea calităților motrice prin pregătire fizică generală pe uscat, pentru juniori

Figura 1

(VEZI ANEXA 1)

a) 1. Structuri de acționare privind pregătirea specială pe uscat – juniori

MEZOCICLUL 1: Perioada pregătitoare – P.2

OBIECTIV: Dezvoltarea R/F

C.4. CIRCUITUL 4

Tracțiuni benzi elastice D.1

Exercițiu de mobilitate cu coarda la nivelul centurii scapulo – humerale ,rotări în plan sagital

Tracțiuni la căruciorul glisant (treapta III) aflat pe plan înclinat

Pe spate culcat – ridicări de trunchi până în așezat cu mâinile la ceafă ș i revenire

Împingeri în picioare la banca cu cărucior glisant, pe plan înclinat

Extensii de trunchi din culcat înainte cu mâinile la ceafă

Tracțiuni la benzi elastice D.2

Sărituri la coardă

Tracțiuni la benzi elastice D.3

Genuflexiuni

Rotari de brațe înainte și înapoi cu gantere (alternativ)

Pe spate culcat, sprijinit pe antebrațe, forfecări de picioare
TIMP DE LUCRU: 30'/PAUZĂ: 30"

Circuitul se repetă de două ori, 6' odihnă între circuite (exerciții de relaxare și întindere).

MEZOCICLUL 1: Perioada pregătitoare – P.3

OBIECTIV:a) Dezvoltare F/R

C.11. CIRCUITUL 11

Se repetă conținutul Circuitului 4 în următoarele condiții:
TIMP DE LUCRU: 1'30"/PAUZĂ:1'/ÎNCĂRCĂTURĂ: 18% din G

Se repetă circuitul de două ori. Odihnă activă între circuite – 6'

b)Dezvoltare F/V

Se repetă conținutul Circuitului 4 în următoarele condiții:
TIMP DE LUCRU: 30"/PAUZĂ: 1'30"/ÎNCĂRCĂTURĂ: 25% din G

prin mărirea distanței de tracțiune la benzi elastice

înclinarea căruciorului la T.6

c)Dezvoltare V/F

Se repetă conținutul Circuitului 4 în următoarele condiții:
TIMP DE LUCRU: 30"/PAUZĂ:1'30"

Se repetă circuitul de două ori. Odihnă activă între circuite – 6'

CICLUL 2: Perioada pregătitoare – P.2

OBIECTIV: a) Dezvoltare R/F

C.6. CIRCUITUL 6

Tracțiune la benzi elastice

Exerciții pentru dezvoltarea mobilității centurii scapulo – humerale cu bastonul

Tracțiuni pe căruciorul glisant pe banca înclinată T.3

Din poziția pe spate culcat cu brațele sus – ridicări rapide în așezat grupat

Tracțiuni la benzi elastice

Genuflexiuni

Împingeri în picioare, din culcat pe spate pe căruciorul glisant aflat pe banca înclinată

Sărituri la coardă

Tracțiuni la benzi elastice

Din atârnat la scara fixă (facial) depărtarea picioarelor lipite de scara în extensie și revenire (exercițiul poate fi executat și pe cadrul "semicerc" atârnat la scara fixă)

Tracțiuni la benzi elastice

Sărituri sus -jos pe capacul de la lada de gimnastică

TIMP DE LUCRU: 1'30"/PAUZĂ:30"/ÎNCĂRCĂTURĂ: 12-13% G

Se repetă circuitul de două ori. Odihnă activă între circuite – 6'

MEZOCICLUL 2: Perioada pregătitoare – P.3

OBIECTIV: a) Dezvoltare F/R

C.12. CIRCUITUL 12

Se repetă conținutul Circuitului 6 în următoarele condiții:
TIMP DE LUCRU: 1'/PAUZĂ:1/ÎNCĂRCĂTURĂ:19% din G

Se repetă circuitul de două ori. Odihnă activă între circuite – 6'. (cuprinzând exerciții de relaxare și întinderi)

b)Dezvoltare F/V

C.18. CIRCUITUL 18

Se repetă conținutul Circuitului 6 în următoarele condiții:
TIMP DE LUCRU: 30"/PAUZĂ: 1'/ÎNCĂRCĂTURĂ: 26% din G

Se repetă circuitul de două ori. Odihnă activa între circuite prin exerciții de relaxare și întindere

c)Dezvoltare V/F

C.23. CIRCUITUL 23

Se repetă conținutul Circuitului 6 în următoarele condiții:
TIMP DE LUCRU: 30"/PAUZĂ: 1' 30"/

Se repetă circuitul de două ori. Odihnă activă între – 6'

MEZOCICLUL 3: Perioada pregătitoare – P.2

OBIECTIV: a) Dezvoltare R/F

C.7. CIRCUITUL 7

Tracțiuni la benzi elastice

Tracțiuni la căruciorul glisant aflat pe banca înclinată

Tracțiuni helcometru – 2 kg

Genuflexiuni

Tracțiuni la benzi elastice

Tracțiuni la căruciorul glisant, la banca înclinată T.4

Împingeri în picioare la căruciorul glisant aflat pe banca înclinată din
poziția culcat pe spate

Din culcat pe spate cu vârfurile sub scara fixă agățat, ridicări de trunchi,
mâinile la ceafă (coatele se țin mult pe spate)

Tracțiuni la benzi elastice

Tracțiuni la helcometru

Tracțiuni la "banca înclinată"

Din culcat facial cu călcâiele agățate sub prima treaptă a scării fixe, ridicări de trunchi

TIMP DE LUCRU: 1' 30"/PAUZĂ: 30"

Se repetă circuitul de două ori. Odihnă activă între circuite – 6'.

MEZOCICLUL 3: Perioada pregătitoare – P.3

OBIECTIV: a) Dezvoltare F/R

C.13. CIRCUITUL 13

Se repetă conținutul Circuitului 7 în următoarele condiții:
TIMP DE LUCRU: 1' /PAUZĂ:1' / ÎNCĂRCĂTURĂ:19% din G

Se repetă circuitul de două ori. Odihnă activă între circuite – 6'.

a) 2. Structuri de acționare privind pregătirea specială pe uscat – juniori mari

CICLUL 1: Perioada pregătitoare – P.2

OBIECTIV: Dezvoltarea R/F

C.8. CIRCUITUL 8

Tracțiuni helcometru (procedeu fluture)

Rotări de brațe înainte și înapoi cu gantere

Tracțiuni banca înclinată (fluture)

Culcat înainte, extensii de trunchi cu mâinile la ceafă

Tracțiuni (procedeul craul) alternative cu mâinile la ceafă

Din poziția pe spate culcat, ridicări în așezat echer

Tracțiuni helcometru – procedeu spate

Genuflexiuni

Împingeri în picioare pe căruciorul glisant
Sărituri la coardă

Tracțiuni la helcometru

Urcare pe frânghie
TIMP DE LUCRU: 2'/ PAUZĂ: 30"/ ÎNCĂRCĂTURĂ:15% din G

Circuitul se repetă de două ori. Pauză între circuite – 2'

MEZOCICLUL 1: Perioada pregătitoare – P.3

OBIECTIV: a) Dezvoltare F/R

C.14. CIRCUITUL 14

Se repetă conținutul Circuitului 8 în următoarele condiții:
TIMP DE LUCRU: 2' / PAUZĂ:1' / ÎNCĂRCĂTURĂ:19% din G

Se repetă circuitul de două ori. Odihnă activă între circuite – 6'

b) Dezvoltare F/V

C.20. CIRCUITUL 20

Se repetă conținutul Circuitului 8 în următoarele condiții:

TIMP DE LUCRU: 30' / PAUZĂ:1'30" / ÎNCĂRCĂTURĂ:27% din G

Se repetă circuitul de două ori.

c) Dezvoltare V/F

C.25. CIRCUITUL 25

Se repetă conținutul Circuitului 8 în următoarele condiții:
TIMP DE LUCRU: 30" / PAUZĂ 1'30" / ÎNCĂRCĂTURĂ:mică sau fără încărcătură

MEZOCICLUL 2: Perioada pregătitoare – P.2

OBIECTIV: a) Dezvoltare R/F

C.9. CIRCUITUL 9

Tracțiuni helcometru (procedeu fluture)/Tracțiuni bara înclinată

Extensii de trunchi din culcat înainte/Tracțiuni helcometru (procedeu spate)

Tracțiuni helcometru (procedeu craul)

Ridicări de trunchi din culcat pe spate

Împingeri la căruciorul glisant – în picioare

Tracțiuni helcometru (procedeu fluture)

Genuflexiuni

Tracțiuni helcometru (procedeu spate)

Tracțiuni helcometru (procedeu fluture)

Mobilitate la nivelul umerilor- răsuciri cu coarda

TIMP DE LUCRU: 2' / PAUZĂ: 30" / ÎNCĂRCĂTURĂ:12-13% G

Se repetă circuitul de două ori. Pauză activă între circuite.

MEZOCICLUL 2: Perioada pregătitoare – P.3

OBIECTIV: a) Dezvoltare F/R

C.15. CIRCUITUL 15

Se repetă circuitul de mai sus în următoarele condiții:
TIMP DE LUCRU: 1' / PAUZĂ: 1' / ÎNCĂRCĂTURĂ:20% din G

Se repetă circuitul de două ori. Odihnă activă între circuite – 6'.

b) Dezvoltare F/V

C.21. CIRCUITUL 21

Se repetă conținutul Circuitului 9 în următoarele condiții:
TIMP DE LUCRU: 30" / PAUZĂ 1'30" / ÎNCĂRCĂTURĂ:20% din G

REPETĂRI:2 X

c) Dezvoltare V/F

C.26. CIRCUITUL 26

Se repetă Circuitului 11 în următoarele condiții:
TIMP DE LUCRU: 30" / PAUZĂ: 1'30" / ÎNCĂRCĂTURĂ:mică sau fără încărcătură

REPETĂRI:2 x

Pauză activă între circuite – 6'

CICLUL 3: Perioada pregătitoare – P.2

OBIECTIV: a) Dezvoltare R/F

C.10. CIRCUITUL 10

Tracțiuni la helcometru (procedeu fluture)

Tracțiuni la căruciorul glisant pe banca înclinată

Tracțiuni helcometru (procedeu spate)

Extensii din culcat facial

Tracțiuni helcometru (procedeu craul)

Împingeri în picioare din poziția culcat pe căruciorul glisant

Din culcat pe spate – ridicări în așezat echer

Tracțiuni "banca înclinată" T.4 – 5

Tracțiuni helcometru (procedeu spate)

Tracțiuni helcometru (procedeu fluture)

Genuflexiuni cu săritură

Împingeri din culcat pe spate la căruciorul glisant

MEZOCICLUL 3: Perioada pregătitoare – P.3

OBIECTIV: a) Dezvoltare F/R

C.4. CIRCUITUL 4

Se repetă Circuitul în următoarele condiții:
TIMP DE LUCRU: 1'PAUZĂ: 1' / ÎNCĂRCĂTURĂ:21 % din G

Se repetă circuitul de două ori. Odihnă activă între circuite – 6'.

b) Dezvoltare F/V

C.23. CIRCUITUL 23

Se repetă conținutul Circuitului 4 în următoarele condiții:
TIMP DE LUCRU: 30" / PAUZĂ:1'30" / ÎNCĂRCĂTURĂ: 20% din G

Se repetă circuitul de două ori. Odihnă activă între circuite – 6'.

c)Dezvoltare V/F

Se repetă conținutul Circuitului 4 în următoarele condiții:
TIMP DE LUCRU: 30" / PAUZĂ: 1'30" / ÎNCĂRCĂTURĂ:mică

Se repetă circuitul de două ori. Odihnă activă între circuite – 6'.

Model de antrenament pe un microciclu în perioada pregătitoare (JUNIORI)-(vezi anexa 2)

Principii de bază ale antrenamentului

Principiile adaptării, al suprasolicitării, al progresivității, al specificității s-au înglobat și aplicat prin metoda antrenamentului cu intervale,precum si prin metoda antrenamentului cu repetari, metode folosite cu precădere în antrenamentul înotătorilor copii si juniori.

Teste și probe de control

Grupa B = grupa ”control”

Grupa A = grupa ”experiment”

(VEZI ANEXA 2)

ANEXE

1- EXEMPLE DE STRUCTURI DE ACTIONARE

2 – TABELE TESTARE INITIALA, INTERMEDIARA 1 SI 2 SI FINALA

3 – MODEL DE ANTRENAMENT PE UN MICROCICLU ÎN PERIOADA PREGĂTITOARE (JUNIORI)

Capitolul IV

Prelucrarea,analiza și interpretarea datelor

Mijloacele de acționare au fost eșalonate pe 2 cicluri,,fiecare ciclu cuprinzând trei perioade,urmărind o repartizare armonioasă a solicitărilor înotătorilor,în concordanță cu legile dinamicii efortului și cu noile cerințe ale factorilor de corelație(corelația dintre P.F.G – P.F.S uscat,P.F.S uscat –P.F.S apă ).

În cadrul strategiei de pregătire abordată,un loc prioritar l-am acordat modificărilor raporturilor dintre factori,sub aspectul timpului repartizat fiecăruia dintre aceștia în fiecare etapă,perioadă sau antrenament.

După cum se observă, în etapa I a cercetării, raportul dintre pregătirea fizică generală și pregătirea fizică specială pe uscat, a rămas neschimbat în fiecare ciclu de pregătire.

În etapa a doua balanța raportului s-a înclinat în favoarea pregătirii fizice specifice pe uscat, crescând gradat de la un ciclu la altul, ajungând la ciclul primar pentru juniori în echilibru 50%-50%, pana la 40% pregătire fizică generală și 60% pregătire fizică specială in ciclul secund.

De asemenea conținutul și repartiția celor două componente ale pregătirii fizice au suferit de la o etapă la alta modificări esențiale.

Raportul dintre P.F.G și P.F.S. în cadrul pregătirii fizice pe uscat la grupele de juniori

Aplicând în etapa a doua, noi modele de pregătire și o strategie de acțiune, propusă anterior, înregistrând în același timp, cu seriozitate și consecvență toți parametrii de confirmare ai valabilității cercetării în vederea susținerii și realizării

obiectivelor propuse cuprinși de altfel în "tabelele" "A", "B",' "C", "D", "E", "F", "G"………., am avut posibilitatea să constatăm în final ridicarea nivelului de pregătire al înotătorilor JUNIORI printr-o dezvoltare a capacității motrice, față de cel realizat în etapa anterioară.

De altfel, rezultatele finale obținute pe fiecare direcție cercetată, au reprezentat în urma unei analize și sinteze, nivelul etalon de măsurare și raportare al evoluției acestora în timpul și în finalul etapei a doua.

Analizând fiecare dintre parametrii, evoluția se concretizează prin materializarea următoarelor aspecte fundamentale.

analiza indicilor capacității motrice

analiza rezultatelor la probele specifice: de uscat, apă

analiza în sinteză a tuturor rezultatelor

În cadrul studierii indicilor capacității motrice și probelor specifice, testarea inițială a subliniat, în afară de nivelul de prezentare al grupelor înaintea începerii activității de pregătire și confirmarea omogenității grupelor supuse cercetării, în cele două etape, la linia de start (rezultatele obținute din tabele "A" pe fiecare direcție față de cerințele minime necesare".

Analiza indicilor capacității motrice

Etapa I

Etapa a -II-a

La nivelul acestor parametrii, prima testare s-a efectuat după o lună de lucru.

Evoluția generală constatată pe toate planurile (vezi tabelul cu datele procentuale ce o confirmă) consfințește valabilitatea sistemelor de acționare folosite, rezolvând baza multilaterală atât de necesară performanțelor sportive

Analiza rezultatelor probelor specifice

a) uscat

Pentru testarea nivelului pregătirii fizice specifice pe uscat am considerat necesar folosirea unui singur test, având însă în vedere aplicarea lui în diferite regimuri de efort și anume:

-tractiuni la simulator SPORTSIM

Evoluția indicilor P.F.S. – uscat în cele două etape

– juniori –

În corelația D.D și D.T.3 ne dă imaginea reală a progresului realizat (D.D. = diferența dintre cele două diferențe ale programului constatat în fiecare etapă; D.T.3 = diferența dintre rezultatele obținute la testarea a treia în finalul celor două etape).

Nivelul superior ai valorilor obținute la T.1 în etapa a doua sunt cele care scad valoarea absolută a diferențelor constatate.

Și aceste date ale pregătirii fizice specifice pe uscat confirmă încă o dată valențele superioare ale pregătirii efectuate în etapa a doua.

Prin intermediul acestor date putem constata direct cât de important este acest tip de pregătire în diversele regimuri de efort, în obținerea performanțelor de excepție.

Evoluția indicilor probelor specifice-apă,in cele două etape

– juniori –

Legendă:T.1.B. = testarea I juniori = grupa control

T.3.B = testarea a -II-a juniori = grupa control

D.B. = evoluția constatată a grupei control (B)

T.1.A = testarea I juniori = grupa experiment

T.3.A = testarea a-II-a juniori = grupa experiment

D.A. = evoluția constatată a grupei experiment (A)

D.D. = diferența dintre cele două diferențe ale progresului constatat

D.T.3 = diferența dintre rezultatele obținute la testarea a treia a celor două grupe B și A (control și experiment)

b) Apă

Centralizând și analizând datele obținute la probele ce controlează evoluția nivelului pregătirii fizice specifice – în apă, observăm cu satisfacție randamentul superior obținut prin dezvoltarea calităților motrice în urma aplicării modelelor proiectate pentru etapa a doua.

În esență, ele reprezintă de fapt, în mare, probele de performanță. Din această cauză ele reprezintă corolarul întregii activități de pregătire fizică.

Aceste rezultate pozitive, după cum se poate observa, au dat girul activității depuse, a mijloacelor și metodelor specifice cuprinse în programele model de dezvoltare a calității motrice la înotătorii JUNIORI.

Analiza în sinteză a tuturor rezultatelor

Analiza diferențelor cantitative și calitative constatate pe fiecare direcție studiată, și sinteza lor, ne conturează imaginea reală, conjugată a efectelor obținute în urma ameliorării conținutului și a strategiei de abordare a dezvoltării calităților motrice, în cadrul pregătirii fizice a înotătorilor juniori. Surprindem astfel ridicarea în mod deosebit a performanțelor înregistrate la nivelul calităților combinate – R/F, F/R și F/V , dezvoltarea capacitatii de acoperire a eforturilor de tip anaerob lactat și mixte , precum si confirmarea aspectelor de corelație între pregătirea fizică specifică pe uscat și pregătirea fizică specifică în apă.

Capitolul V

CONCLUZII

Superioritatea rezultatelor obținute la nivelul tuturor parametrilor
înregistrați în etapa a doua a experimentului efectuat, aduc dovada
concretă a eficienței activității desfășurate pe direcția dezvoltării
calităților motrice prin ameliorarea conținutului pregătirii fizice PE USCAT a
înotătorilor JUNIORI.

Ele au confirmat că în condițiile menținerii constante a timpului
afectat acestui tip de pregătire si fără a abuza de ridicarea intensității
efortului peste limitele rațional admise, prin remodelarea conținutului pe noi principii judicios gândite, și prin modificarea raporturilor de combinare a laturilor conținutului pregătirii fizice cu accent pe dezvoltarea calităților motrice, nivelul acumulărilor de bază al înotătorilor juniori atât de necesar obținerii marilor performanțe a devenit mult mai ridicat.

Selecția tuturor metodelor și mijloacelor,dirijată pe respectarea
principiilor armoniei, al completării reciproce, al corelării tipurilor de pregătire, folosind ca numitor comun tipul de efort, s-a dovedit extrem de utilă în toate compartimentele pregătirii fizice.

Alternativa prevede că ameliorând conținutul fiecărei
componente a calităților motrice în parte și modificând rapoartele dintre calitățile motrice în diferite etape ale pregătirii, performanțele sportive vor fi superioare și realizate la data competiției de obiectiv.

Din tot materialul, experimentul, tabele, reprezentări grafice, interpretări am ajuns la concluzia că ipoteza inițială se confirmă.

Consideram că procesul de selecție(primara,secundara tertiara) este foarte important, probele acestuia trebuind să pună accent pe depistarea cat mai rapida a calităților motrice în diferitele sale forme de manifestare.

BIBLIOGRAFIE

ALEXE N., coord. Terminologia educației fizice și sportului. – București: Stadion, 1973.

ALEXE N s.a. Antrenamentul sportiv modern. – București: EDITIS, 1993

ARDELEANU T. Particularitățile dezvoltării calităților motrice. – București: I.E.F.S

BAROGA L. Educarea calităților motrice combinate. – București: Sport Turism, 1984

BAROGA L., BAROGA M. Condiția fizică si sportul. – București: Sport Turism, 1989.

BĂDESCU A. Natație:-:Omnia Uni S.A.S.T.,2006

BOMPA T. Dezvoltarea calităților biomotrice. Periodizare. – București: CNEFPA, 2001.

BOTA C. Ergofiziologie. – București: Globus, 2000

CÎRSTEA Gh. Educația fizică. Teoria și bazele metodicii. – București: A.N.E.F.S., 1997.

CÎRSTEA Gh. Teoria si metodica educației fizice și sportului. – București: ANDA, 2000.

COUNSILMAN, E.J., The science of swimming, Bloomington, Indiana, Ed.Consilmanco, 1977

DEMETER A. Bazele fiziologice și biochimice ale calităților motrice. – București: Sport-Turism, 1981.

DRAGNEA A. Teoria si metodica dezvoltarii calităților motrice. – București: ANEFS, 1991.

DRAGNEA A., BOTA A. Teoria activităților motrice. – București: Didactică și Pedagogică, 1999.

DRAGNEA C-tin A., MATE – TEODORESCU S. Teoria sportului. – București: FEST, 2002.

EPURAN, M. Psihologia și sportul contemporan. – București: Stadion, 1974.

EPURAN M. Psihologia educației fizice. – București: Sport Turism, 1976.

EPURAN M. Pedagogie și psihologie. – personalitatea și cunoașterea psihologică a elevilor, București: IEFS, 1986

IONESCU C. Starea de sănătate ca factor de selecție // Selecția medico-biologică în sport, București, Sport-Turism, 1979.

JIVAN, I.S., CÎRLĂ, L.,Natatie,Culegere de texte pentru specializare , vol I, I.E.F.S, Bucuresti, 1971

JUDE IOAN Psihologia școlară în optimizarea activității didactice: :-:Omnia Uni S.A.S.T.,2006

Legea Educației Fizice și Sportului nr. 69/11.06.2000.

MAGLISCHO, E.,Swimming faster, (traducere) Sportul de Performanță, București,1990

MARINESCU V. GH. Copiii și performanța în înot –București:1998

MATVEEV L. P. Teoria și metodica educației fizice. – București: Sport-Turism, 1983.

OLARU M..INOT-Bucuresti, 1987.

MOGOȘ Al. Dezvoltarea calităților motrice. – București: Sport-Turism, 1975

OZOLIN N. G. Metodica antrenamentului sportiv. – București: Stadion, 1972.

PARASCHIV F. Teoria și metodica educației fizice și sportului: :Omnia Uni S.A.S.T.,2006

STOICA M. Calitățile motrice în atletism. – București: PRINTECH, 2000.

ȘICLOVAN I. Bazele antrenamentului sportiv. – București: Didactică și Pedagogică, 1961.

ȘICLOVAN I. Teoria si metodica educației fizice și sportului. – București: Sport-Turism, 1982.

TODEA S. Fl. Teoria educației fizice și sportului, – București Ed. Fundației România de Mâine:, 2001b.

URMUZESCU, A.,Studii privind modificarea și selecționarea metodelor eficiente de pregătire, precum și optimizarea tehnologiilor în sportul de mare performanță la înot, C.C.P.S., București , 1991.

ZAȚIORSKI V., M. Calitățile fizice ale sportivului. – București: U.C.F.S., 1970.

IAMANDI S., TILEAGA O., BOBOC V.,SPÂRLEA D.-Cartea FRNPM: Bucuresti,2012.

ANEXE

ANEXA 1

EXEMPLE DE STRUCTURI DE ACȚIONARE

CIRCUITUL 1

Rotări de brațe înainte și înapoi cu gantere

Pase cu mingea medicinala de 3 kg de la distanța de 15 m

Fandări cu schimbarea piciorului din înainte prin săritură după fiecare repetare

Flexii ale brațelor cu ganterele (1,5 kg)

Sărituri la coardă

Din poziția – culcat dorsal – ridicări de trunchi

Din poziția – culcat facial – ridicarea trunchiului în extensie cu mâinile la ceafă

Sărituri pe scăriță cu schimbarea alternativă a piciorului (cu  forfecarea picioarelor în plan sagital)

Mobilitate la nivelul centurii scapulo – humerale, rotări în plan sagital cu coarda

La bară fixă – menținut în atârnat

CIRCUITUL 2

Rotări de brațe înainte ș i înapoi cu gantere

Pase cu mingea medicinală de la distanța de 3 m

Sărituri sus -jos pe capacul lăzii de gimnastică

Flexii ale brațelor cu ganterele (2,5 kg)

Culcat dorsal, sprijinit pe antebrațe – forfecări de picioare în plan sagital

Sărituri la coardă

Din pozitia – culcat facial – cu trunchiul pe ladă, ridicări ale picioarelor în extensie

Cățărat pe frânghie

Atârnat la bara fixă

Atârnat menținut la bara fixă

CIRCUITUL 3

Rotări de brațe spre înainte și înapoi

Pe spate culcat, ridicări rapide în șezut, grupat ș i revenire

Balansări de brațe în mod alternativ în plan sagital

Genuflexiuni cu săritura în extensie

Alergare pe loc cu genunchii sus cu frecvență crescută

Rotari alternative de brațe în plan sagital tip craul

Din stat depărtat cu trunchiul aplecat la 90°, balansări de brațe în plan vertical cu încrucișarea lor înainte și atingerea palmelor la spate

Culcat facial – forfecări rapide ale picioarelor în plan sagital

ANEXA 2

Microciclu de pregatire natatie

Grupa Juniori

Antr.Simion Adrian Constantin

Data 11-17 MARTIE 2019

Perioada pregatitoare

Proba 200 m liber/400 m liber

VOLUM TOTAL SAPTAMANAL=60.5 KM

ANEXA 3

TESTARE INIȚIALĂ

I.INDICI CAPACITATE MOTRICA

GRUPA B (CONTROL) -juniori TABEL Nr.1

CAPACITATE MOTRICĂ

TESTAREA I

GRUPA B (CONTROL) -juniori TABEL Nr. 2

CAPACITATE MOTRICĂ

TESTAREA II

GRUPA B (CONTROL) -juniori TABEL Nr.3

CAPACITATE MOTRICĂ

TESTAREA III

GRUPA B (CONTROL) -juniori TABEL Nr.4

TESTARE INIȚIALĂ

I.INDICI CAPACITATE MOTRICA

GRUPA A (EXPERIMENT) -juniori TABEL Nr.5

CAPACITATE MOTRICĂ

TESTAREA I

GRUPA A (EXPERIMENT) -juniori TABEL Nr.6

CAPACITATE MOTRICĂ

TESTAREA II

GRUPA A (EXPERIMENT) -juniori TABEL Nr.7

CAPACITATE MOTRICĂ

TESTAREA III

GRUPA A (EXPERIMENT) -juniori TABEL Nr. 8

PROBE SPECIFICE

TESTAREA I

GRUPA B (CONTROL) -juniori TABEL Nr. 9

PROBE SPECIFICE

TESTAREA II

GRUPA B (CONTROL) -juniori TABEL Nr.10

PROBE SPECIFICE

TESTAREA III

GRUPA B (CONTROL) -juniori TABEL Nr. 11

PROBE SPECIFICE

TESTAREA I

GRUPA A (EXPERIMENT) -juniori TABEL Nr 12

PROBE SPECIFICE

TESTAREA II

GRUPA A (EXPERIMENT) -juniori TABEL Nr. 13

PROBE SPECIFICE

TESTAREA III

GRUPA A (EXPERIMENT) -juniori TABEL Nr. 14