Specializarea Pedagogie muzicală [622159]

Universitatea Națională de Arte ,,George Enescu” Iași
Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii muzicale teoretice
Specializarea Pedagogie muzicală

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator :
Conf. univ. dr. Chițu Ciprian Absolvent: [anonimizat] 2018

Universitatea Națională de Arte ,,George Enescu” Iași
Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii muzicale teoretice
Specializarea Pedagogie muzicală

LUCRARE DE LICENȚĂ
INTERESUL PENTRU FOLCLOR IN ZONA MOLDOVEI

Coordonator:
Conf. univ. dr. Chițu Ciprian Absolvent: [anonimizat] 2018

CUPRINS
Introducere….. ………………………………………….. ………………………………………….. ….p. 2

I. Interesul pentru folclor în zona Moldovei…………………………………….p. 3

II. Prezentarea arealului cercetat -Comuna Hilișeu -Horia ……………..p. 15
II.1. Așezarea geografică a comunei Hilișeu -Horia……………………………………..p. 15
II.2. Populația -elemente demografice………………………….. ……………………………p. 16
II.3. Istoricul comunei Hilișeu -Horia -de la atestarea documentară până în
prezent…………………………………………………………………………………………………..p. 16
II.4. Elemente de arhit ectură…………………………………………………………………. ….p. 18
Interiorul locuinței………………………………………………………………………….p. 19
II.5. Bisericile comunei Hilișeu -Horia……………………………………………………….p. 21
II.6. Folclor local…………………………………………………………………………………….p. 23
II.6.1. Obiceiurile legate de naștere, nuntă și înmormântare…………………p. 29
II.6.2. Obiceiurile legate de naștere…………………………………………………..p. 29
II.6.3. Obiceiurile legate de nuntă…………………………………………………….p. 31
II.6.4. Ob iceiurile legate de nuntă…………………………………………………….p. 35

III. Analiza folclorului muzical contemporan din comuna Hilișeu -Horia… p. 37

Concluzii………………………………………………………………………..p. 57
Bibliografie………………………………………………………….……… ….p. 61

1
INTRODUCERE

Comuna Hilișeu -Horia este așezată în nord -estul României și în nordul județului
Botoșani, în partea de nord a Câmpiei Moldovei, la 9 km de municipiul Dorohoi, într -o zonă
unde predomină relieful colinar cu văi largi, cu versanți teșiți. Hilișeu -Horia este un nume
printre multe altele ale așezărilor omenești din patria noastră și de pretutindeni, dar pentru cei
care s -au născut sau trăiesc pe aceste meleaguri are o semnificație remarcabilă.
Fiind iubitoare de folclor și interpretă , am opt at pentru acest subiect și consider că mă
reprezintă și mă defineș te la finalul celor trei ani de studiu intensiv al muzicii in cad rul
Universității Naționale de A rte ,,George Enescu’’ Iași.
Acest deziderat reprezintă corolalul activității mel e interpretative dar ș i de cercetare,
o experiență unică ce mi -a deschis apetitul și către latura științifică a folclorului. Totodată
conștientizez că mă bucur de truda înaintașilor, dragostea pentru folclor ș i valori perene,
fiindu -mi insuflată de bunicii mei, localnici ai satului Hiliș eu-Horia,c omuna Horia. Aici am
copilărit, am luat contact cu activități obștești și culturale din mediul sătesc, legătura dintre
mine și această comunitate fiind profundă .
Am conștientizat că , abordarea unui subiect de cercetare folclorică necesită depla sări
pe teren, interacționă ri cu diverse persoane din arealu l cercetat, fapt ce nu se pliază
întotdeauna pe structura și psihicul feminin , dar dragostea pentru folclor și ajutorul din partea
îndrumatorului, m-au facut să depășes c aceste aspecte și să privesc subiectul ca fiind deschis
pentru viito are proiecte.
Capitolul II al acestei lucrări implică unele date tehnice despre comuna cercetată sau
aspecte c ulturale cum ar fi unele date privind gospodăria locuitorilor, interiorul acesteia,
modul de construcție a caselor, tipurile de case, anexele care se găsesc în apropierea acestora,
registrul etnografic deosebit în comparație cu celelalte așezări botoșănene, monumente ș i
momentele imp ortante ale ciclului f amilial, botez, repertoriul nupț ial sau marea trecere ,
aspecte ce ț in de religia locuitorilor.

2
CAPITOLUL I
Interesul pentru folclor în zona Moldovei

În spațiul carpato -danubiano -pontic primele mențiuni ale existentei unei creații
folclorice sunt relativ târzii. Sursele istoriografice cuprind scrierile cronicarilor români,
însemnările unor muzicieni străini, manuscrise, colecții, codexuri, informații privitoare la
obiceiuri, genuri și instrumente muzicale folosite în diferit e epoci istorice. Tot din această
categorie de surse referitoare la istoricul dezvoltării folclorului fac parte și o serie de
documente notate care ne indică originea unor melodii tradiționale aflate astăzi în circulație.
Un prim document, Codex Caioni1, alcătuit din mai multe melodii ce au caracteristici
stilistice românești din Transilvania, reprezintă cel mai important document muzical notat al
secolului al XVII – lea2. Acesta a fost scris între anii 1632 – 1671, fiind început de către
Matyas Seregely si continuat de Ioan Caioni din anul 1652. Printre cele 211 melodii ce au o
structură diversă: religioasă, dansuri de epocă, regăsim 10 melodii românești (2 dintre ele
având și text: „Cantio jucunda de nuptiis Canae Galileae” și „Cântecul voievodesei Lupul”,
celelalte fiind melodii de dans). Acestea au fost publicate pentru prima dată de către
compozitorul Marțian Negrea, cel care a și studiat manuscrisul.
Un secol mai târziu, în lucrarea Descriptio Moldaviae3, Dimitrie Cantemir ne
dezvăluie o viziune complex ă asupra vieții spirituale a poporului român din acele timpuri.
Aici sunt descrise următoarele manifestări folclorice: ritualuri de nuntă, înmormântarea,
colindatul, Turca, practici magice: Calușarii, Drăgaica, Paparuda, Chiraleisa. În ciuda faptului
că me lodia și textul nu erau notate, acesta descrie balada, cântecul, dansul, dar și
instrumentele muzicale ce acompaniau la acea data manifestările folclorice.
Descrierea Moldovei prelucrează totodată legende (legenda lui Dragoș, Cheile
Bacului, Legenda despre Ceahlău, Dumbrava Roșie de la Cotnari, Legenda orașului Iași,
Legenda Mocilei Răbâiei, Legenda despre Ineu), tradiții istorice despre domnitorii Moldovei,

1 lat. „codicele lui Caioni”, cunoscută și prin grafia maghiară a numelui, Codex Kájoni, este o culegere de piese
muzicale la care au contribuit doi învățați transilvani ai secolului al XVII -lea.
2 Corneliu, Bogariu, „Curs de folclor muzical”, Deva, Editura Corvin, 2007, p. 16
3 În rom. Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei. Acest document important cuprinde informații
despre istoria românilor, fiind scris la cererea Academiei din B erlin și tradus în limbile germană, greacă, rusă și
romană.

3
dar și numeroase meșteșuguri și ocupații precum: pastoritul, albinăritul, cultivarea viței de
vie, a urăritul, extragerea sării.4
Tot în secolul al XVIII -lea Franz Joseph Sulzer5 aduce o importantă contribuție la
cunoașterea creației populare, oferind multe informații etnografico – muzicale în volumul
al II -lea al lucrării „Istoria Daciei Transal pine”. Această culegere cuprinde 10 melodii
românești – 2 cântece și 8 jocuri, printre care regăsim dansuri precum: Călușar sau Boricean,
Mocănesc sau Cătănesc, Joc de brâu etc. Prima partea a lucrării , surpinde descrierea
geografică a Moldovei și a Valahi ei, dar și menționarea unor evenimente istorice, iar in partea
a doua regăsim viața politică a celor două țări.
Călătoriile în Țara Românească și Molodova l -au determinat in adunarea materialor
folcorice, pornind de la melodii cu subtract și finalizând cu producții recente, de proveniență
locală sau adaptată.

4 Iordan,Datcu, ,,Dicționarul Etnologilor Români”,Vol.I, Ed.SAECULUM I.O., Bucureși, 1998, p.134
5 Emilia, Comișel, Folclor muzical, București, Ed. Didactică și pedagogică, 1967, p.439

4

Secolul al XIX -lea este secolul în care încep să apară din ce în ce mai multe
documente ce cuprind melodii notate. Astfel, în prima colecție de melodii aparută în anul
1834 regăsim alături de melodiile orientale și melodii culese din Moldova, a căror origini se
plasează în mediul urban – Francois Rouschitzki: „Musique orientale”, „42 chansons et
danses moldaves”, „valaques”, „grecs et turcs”6.
Anton Pann7, unul dintre cei mai prolifici culeg ători și popularizatori ai creației
populare din prima jumatate a acestui secol, a publicat în anii 1850 și 1852 „Spitalul amorului
sau Cântatorul dorului”, colecție ce cuprinde melodii care circulau pe cale orală sau în
manuscrise publicate în notație psa ltică, ritmica versurilor fiind de cele mai multe ori
asemănătoare cu ritmica din cântecele sătene. Pann nu este un folclorist, ci un ,,poporan”,
primul nostru scriitor ,,poporan”, din aceeași familie spirituală cu Ion Creangă, creator pe
baza cunoașterii erudite a tradițiilor popoarelor române și balcanice, al unei sinteze literare
unice, de o pregnantă originalitate.8 Rezonanța muzicii sale o regăsim și astăzi, în multe din
opusurile semnate de către Paul Constantinescu, Theodor Grigoriu, Doru Popovici, Mircea
Chiriac ș.a
Miniaturile pianistice purtătoare de informație folclorică, mai precis al prelucrărilor
de folclor reprezintă un domeniul în care excelează o importantă serie de compozitori.
Acestea erau prezentate în saloane ca atare sau sub forma unor potpuriuri, și editate fie
separat, ca p iese de sine stătătoare, fie sub forma unor culegeri sau caiete tematice. Aceasta
acțiune avea ca scop apropierea publicului de acest tip special de muzică, deschizând larg
porțile percepției muzicii de cameră și a concertelor de această vibrație în climat intim.

6 Otilia, Pop, Miculi – Folclor muzical și etnomuzicologie, vol I, București, Editura Fundației „România de
Mâine", 2007, p. 60
7 Un pasionat colecționar de muzică românească, un interpret iscusit la cobză, lăută, chitară și la pianoforte, a
tradus și compus in tradiția imnologiei bizantine, fiind printre primii din generația sa care a folosit terminologia
muzicală vestică în indicarea tempoului sau a elementelor de agogică.
8 Iordan, Datcu, op. cit, p.137

5
Odată cu apariția școlii muzicale naționale, 1848 – 1862, J. A.Wachmann, Carol
Miculi, Alex. Berdescu vor culege, nota după auz și strânge în diferite colecții numeroase
melodii populare ce se aflau în circulație în acea perioadă9.
Cărturarul care a deschis drumul studierii folclorului muzical, Teodor T. Burada10, și-
a îndreptat atenția către muzica țârânească și obiceiurile arhaice precum: colindatul, steaua,
plugușorul, nunta, călușul, dar și asupra cântecului de leagăn și a dansului. Alături de s tudiile
de etnografie și de organologie populară, prin care urmareste sa demonstreze originea latina a
datinilor, instrumentelor muzicale, dasurilor si a folclorului romanesc, Teodor Burada
realizează pentru prima dată o cercetare monografică a carei metod ologie îmbină metoda
descriptivă cu cea comparativă, definind astfel o nouă metodă de cercetare a folclorului.
Studiile semnificative pentru preocupările ulterioare ale lui acestuia, vor viza muzica,
organologia si coregrafia poporului in Cercetări asupra danțurilor și instrumentelor de
muzica ale românilor , obiceiurile de la naștere, nunta și de la moarte Bocetele populare la
români , Bocete din Bucovina, Bocete populare Moldova -Dobrogea .11
Gavriil Musicescu12, un alt nume reprezentativ al acestui secol, a c ontribuit prin
studiile și polemicile sale la lămurirea unor probleme în ceea ce privește modurile populare.
În afară de muzică corală religioasă și laică, creația sa cuprinde lucrări ocazionale, de
exemplu piesă corală Cu tărie înainte scrisă în 1885 cu p rilejul jubileului de jumătate de veac
al Academiei Mihăilene din Iași. O remarcabilă autenticitate artistică o demonstrează Hora
de la Plevna , scrisă pe versuri de Vasile Alecsandri, Stejarul și cornul pe versuri populare,
Ca un glob de aur pe versuri de Dimitrie Bolintineanu. Gavriil Musicescu a armonizat
melodii populare și a publicat recenzii și studii muzicale, articole în legătură cu valoarea
folclorului ca bază pentru dezvoltarea muzicii culte.
După cum am observat, secolul al XIX -lea reprezintă o pe rioadă importantă13 în care
apar anumite teoretizări asupra folclorului. Tot în această perioadă se extinde numărul de
colecții în care textele vor fi publicate separat de melodie, în care melodiile sunt de origine
urbană, fiind armonizate după stilul vremi i respective, neexistând la aproape niciunul dintre
cei consemnați preocuparea pentru consemnarea sursei de unde au fost cule se melodiile,
excepție făcând Teodor Burada.

9 Corneliu, Bogariu, „Curs de folclor muzical”, Editura Corvin, Deva, 2007, p.96
10 folclorist, etnograf și muzicolog român, membru al Academiei Române
11 Iordan, Datcu, ,,Dicționarul Etnologilor Români”,Vol. I, Ed. SAECULUM I.O., București,1998
12Compozitor, muzicolog și dirijor român (Corul Mitropolitan din Iași ), a desfășurat pe cele mai diverse planuri
o adâncă operă de creație, de promovare a valorilor artistice românești, de educație muzicală
13Elisabeta, Moldoveanu, „Consideratii asupra cercetarii interdisciplinare a folclorului muzical” , Revista de
Etnogr afie și Folclor, nr. 1 -2/1994

6
Un nume reprezentativ și un aport remarcabil la cunoașterea și cercetarea folclorului
muzical din mai multe zone ale Moldovei este Pavel Delion. In lucrarea Folclor muzical din
județul Botoșani , prezintă repertoriile sărbătorilor de iarna, de cumetrie, nupțial, păstoresc,
cântecul de leagăn, doina propriu -zisă, repertoriul melodiilor de joc . Activitatea sa primește o
notă aparte prin cele două cărți publicate: Folclor muzical din zona Vancicăuți -Cernauți și
Contribuție la monografia muzicală a comunei Tătăruși , fiind alcătuite in mare parte din
bocete, colinde, doine, jocuri populare.14

14 Pavel, Delion, ,,Folclor muzical din Județul Botoșani”, 1979

7

Secolul următor15 urmărește cercetarea științifică, arhivarea și crearea unei școli de
cercetare în domeniul folclorului. În secolul al XX -lea apare fonograful16, cu ajutorul căruia
înregistrarea melodiilor va duce la dezvoltarea unui sistem de transcriere amănunțită a
melodiilor. Primele înregistrări s -au efectuat în anul 1901, iar prima culegere ce cuprindea
materialele înregistrate pe teren a fost publicată în anul 1908 – colecția Pompiliu Pârvescu
„Hora de la Cartal”, urmată în anul 1913 de c ulegerea lui Bela Bartok „Cântece populare
românești din comitatul Bihor”.
Gheorghe Cucu17 a contribuit la dezvoltarea școlii muzicale naționale românești.
Acesta a folosit cântecul popular în lucrările sale corale, fiind caracterizate prin conținut
realist și umor, prin intonație populară și măiestrie a compunerii: „Frumosul vine pe apă” –
1931; „Haz de necaz”.
Gheorghe Cucu are o viziune amplă in ceea ce privește folclorul, utilizându -l pe de o
parte pentru armonizări și prelucrări personale, iar pe de alt ă parte il culege și publică in
forma sa autentică.18
Dumitru Georgescu Kiriac, membru fondator al Societății Compozitorilor Români –
1920 , este o personalitate importantă în ceea ce privește valorificarea folclorului și a

15 Otilia, Pop, Miculi – Folclor muzical și etnomuzicologie , vol I, București, Editura Fundației „România de
Mâine", 2007, p. 158
16 inventat în anul 1877 de Thomas Edison
17 Compozitor, dirijor și folclorist român, a fost un clasic al muzicii corale românești
18 Iordan,Datcu, op. cit. , p.208

8
trăsăturilor modale ale acestuia19. Autorul adoptă cu precădere genul miniaturii corale, multe
dintre coruri recurgând chiar la melodia folclorică autentică, distingându -se prin rafinamentul
melodic și prin păstrarea formulelor modale. Preocupat de culerea organizată a melodiilor
populare, acesta se axează o lungă perioadă de timp pe variațiile melodice și ritmice ale
melodiilor, constatând cu precădere că melodiile au libertate ritmică: lipsa măsurii și ritmul
particular (melodiile bătrânești unde ritmul este dat de modul în care interpretul pune
accentul pe cuvânt. În ceea ce privește trascrierea acestora, interpretul are toată libertatea.
Printre celebrele creatii inspirate din muzica populară se numără Haide mandruțo, Foaie
verde lamâiță, Morarul ș.a. 20
Arhiva Fonogramică a M inisterului Cultelor și Artelor a fost înființată în anul 1927
sub conducerea lui George Breazul, Tiberiu Brediceanu și Sabin Drăgoi, urmând ca la scurt
timp să se înființeze Arhiva Fonogramică a Societății Compozitorilor Români sub conducerea
lui Constant in Brăiloiu. Un mare cunoscator al folclorului romanesc si a altor popoare, dar si
un culegator neintrecut atat din punct de vedere cantitativ, cat si din punct de vedere calitativ,
datorită experienței predecesorilor săi, acesta din urmă va strânge un imp resionant număr de
culegeri de teren, reușind în acelasi timp să pună bazele unei metodologii de cercetare, de
culegere și de arhivare a materialului cules, precum și a unei noi ramuri științifice denumită la
început folcloristica muzicală21.
O trăsătura bi ne marcată a lucrărilor lui Constantin Brăiloiu este atenția acordată
studierii muzicii populare, în strânsă relație cu manifestările vieții sociale țărănești. Apelul la
criteriul sociologic trebuie să se facă în funcție de anumite date concrete, acolo und e
,,cântelece viețuiesc cu adevărat, se nasc, mor, se prefac, nedespărțite de traiul mediului in
care s -au ivit”. Cea mai bună aplicare a acestei teorii se regăsește în La vie musicale d’un
village, Recherches sut un repertoire musicale payasn (Drăguș -Roum aine)22. În vederea
cercetării repertoriului muzical, nu se rezumă doar la culegerea melodiilor, ci este interesat de
proveniența riguroasă a acestora și de apărarea interpretului vis -à-vis de ceea ce cântă.
Aspectele metodologice ii sporesc interesul asupr a modalităților de prelucrare a materialelor
culese, precum și integrarea lor in arhivă și întocmirea cataloagelor.
Constantin Brăiloiu exprimă o importanță deosebită a obiceiurilor folclorice ce
vizează nunta țărănească, publicând astfel ,,9 melodii de nu ntă (cântece și jocuri)”. Acest

19 Emilia, Comișel, Folclor muzical , București, Ed. Didactică și pedagogică, 1967, p.439
20 Iordan, Datcu, ,,Dicționarul Etnologilor Români”, Editura SAECULUM I.O. București, 1998
21 termen ce va fi înlocuit în anul 1950 pe plan mondial cu cel de etnomuzicologie, dupa lucrarea cu același
nume redactată de olandezul Jaap Kunst.
22 Iordan,Datcu, op. cit., p.104

9
obicei reprezintă baza studiului Sur une ballade roumanie (Mioritza)23, în care ne amintește
de obiceiul de a simula o căsătorie pentru tânărul mort nemulțumit.
Folclorist și în același timp bizantinolog, Florin Bu cescu s -a îngrijit de muzica psaltică
și de cântecul coral bisericesc, dar a fost atras în aceeași masură și de folclorul muzical. A
realizat o cercetare sistematică pe teren a satelor din Moldova și Bucovina, concretizându -se
astfel opțiunea pentru folcl or. Pe lânga participarea asiduă la închegarea Arhivei de Folclor a
Moldovei și Bucovinei , o realizare la fel de importantă este și transcrierea melodiilor
imprimate pe bandă magnetică și copierea lor pe fonograme. Și -a lărgit sfera cercetării pe
toate spa țiile românești, a elaborat și publicat studii, articole, colecții muzicale și
monografii.24
Pe lângă notațiile de melodii, s -a ocupat și de specificul dansului popular românesc,
realizând o analiza coregrafică ce includea aspectele morfologice, ti pologice și stilistice fiind
totodată interesat și de prezeantarea portului popular din toate zonele cercetate.

Florin Bucescu, Viorel Bârleanu și Silvia Ciubotaru au contribuit la cunoașterea artei
muzicale populare, realizând numeroase cercetări folclorice în diferite zone ale Moldovei:
„Melodii de joc din Moldova”, vizând genurile muzicii populare din această zon ă: doina,
balada, cântecul, jocul, bocetul, cântecul de priveghi, colinda ș.a. Aceștia au urmărit ca

23 Iordan,Datcu, op. cit., p.105
24 Folcloristul și bizantinologul preot dr. Florin Bucescu -75 de ani, ediție îngrijită de Irina,Zamfrira,Dănila,Ed.
Artes, 2011

10
textele cântecelor să fie prezentate complet și într -o formă mai accesibilă cititorilor,
interpreților și bineînțeles tuturor celor ce se ocupă de studiere a și cultivarea acestor valori.
Originară chiar din Botoșani, Silvia Ciubotaru oferă o gamă variată de creații
populare dintre care se poate distinge Vol. Florin Bucescu, Viorel Bîrleanu: Bătrâneasca.
Doine, bocete, cantece și jocuri din ținutul Rădăuților . De asemenea, Strigături din Moldova ,
este o cercetare monografică ce are valori ce se cer relevate, necesitând o mai mare atenție, de
ex. strigăturile la nuntă in unele zone (Suceava, Neamț, Iași) sunt spuse doar de femei.
Fiecare strigătură evidențiază momentele principale din cadrul nunții și se adresează fie
mirilor, socrilor, nunilor, nuntașilor, fie punctează unele momente ale spectacolului nunții.
Anul 1949 va aduce cu sine înființarea Institutului de Folclor, care ulterior se va
transforma în Insti tutul de Etnografie și Folclor "Constantin Brăiloiu", instituție care
cercetează cu ajutorul specialiștilor materialul folcloric cules direct de la sursă25. Din anul
1956 institutul va avea o revistă proprie – Revista de Etnografie și Folclor, ce cuprinde
materialele de arhivă, colecțiile de melodii: literare și coregrafice, fiind în același timp
dezbătute și problemele teoretice rezultate din cercetările de teren și studiile efectuate de
către specialiști.
După înființarea Institutului de Folclor (1949), ed itarea discurilor în țară este
continuată de Tiberiu Alexandru, ajutat de Alexandru Amzulescu, apoi de Emilia Comișel și
Ovidiu Bârlea, de Constantin Costea, Speranța Rădulescu și Carmen Betea. Preintre seriile
mai importante amintim: Antologia muzicii pop ulare românești ; Jocuri populare românești ;
The Romanian National Collection of Folklore.
Speranța Rădulescu a adunat folclorul vechi de la artiștii satului, l -a făcut cunoscut în
România și în Europa, l -a imprimat pe discuri și l -a nemurit. Un intermediar de comori, un
arheolog al ritmului și al armoniei românești.
La nivel regional, în secolul al XX -lea, are loc împărțirea folclorului de pe teritoriul
României în numeroase zone folclorice, în funcție de: regiuni, văi ale râurilor mai important e,
județe sau subregiuni ale unui județ, sau chiar în funcție de sate sau comune. Astfel, se
urmărește evidențierea obiceiurilor, a tradițiilor, a datinilor, care redau identitatea românilor
și existența lor străveche.
Principalele zone folclorice româneșt i sunt următoarele: Crișana, Banat, Țara Moților,
Țara Oașului, Dobrogea, Moldova, Bucovina, Oltenia, Argeș, ținutul Mehedinți, zona

25 Lucilia, Georgescu; Constantin Brailoiu, întemeietor si conducator al „Arhivei de Folklore a Societății
Compozitorilor Români”, Revista de Etnografie si Folclor, nr. 6/1968

11
Harghitei, care sunt în continuare subdivizate în zone mai mici, delimitate de un grad mai
mare de particularitate în privi nța producțiilor folclorice26.
La mijlocul secolului al XX -lea va avea loc adunarea și totodată publicarea foclorului
muzical botoșănean. Astfel, primele două culegeri dedicate în exclusivitate muzicii folclorice
din județul Botoșani aparțin unor specialișt i de la Conservatorul ieșean: Pavel Delion –
Folclor muzical din județul Botoșani și Dumitru Chiriac – Melodii de joc din județul
Botoșani.
Ȋn ultima perioadă, această zestre s -a îmbogățit prin culegerile semnate de profesorul
și dirijorul Ioan Cobâlă : Cânt pe malul Prutului (Amicia -Bacău, 2007) și Melodii aproape
uitate (Agata – Botoșani, 2008), aducând o noutate în folcloristica botoșăneană prin
extinderea cercetării dincolo de granițele județului și ale țării. Melodiile de joc din
volumul Cânt pe malul Prutului (peste 200) au fost culese și notate în marea lor majoritate
(peste 150) de Ioan Cobâlă, nelipsind și contribuția altor doi folcloriști – Serghei Ciuhrii și
Ion Oloieru; în al doilea volum, Ioan Cobâlă înmănunchiază peste 120 melodii ale
obice iurilor calendaristice și ocazionale, cântece propriu -zise și melodii de joc. Ambele
volume pot fi considerate adevărate micro -monografii folclorice ale zonelor cercetate.
Ioan Cobâlă își dovedește profesionalismul prin capacitatea de a selecta variantel e
originale ale melodiilor, prin fidelitatea transcrierii, conservarea esenței melodice și notarea
cu rigoare a specificității modale și ritmice, înscriindu -se în galeria acelor prestigioși
specialiști care au tezaurizat în culegeri de prestigiu folclorul muzical moldovenesc:
Constantin Arvinte, George Sârbu, Dumitru Blajinu.
Poporul român a păstrat forma originală a obiceiurilor, a datinilor, a creațiilor
materiale și cultural -artistice27, fiind strâns legate de viața socială a omului, l -au insoțit de la
naștere până la ultima suflare.
Așadar, folclorul reprezintăa un important mijloc de cunoaștere a omului, a vieții
sociale, a cadrului național în care se desfășoară acesta, reprezentând partea inseparabilă din
viața unui popor. Este legat de momentele cele mai importante din viața colectivităților și a
individului: muncă, sărbători, naștere, căsătorie, moarte etc., și îl însoțește pe om la bucurie și
necaz, îl ajută în muncă și îl întărește, îndeplinind mereu importante funcții: magice, funcție
utilitară, fu ncție de felicitare și urare, ceremonială, istorică, de alinare a durerii, distractive,
estetice etc.

26 https://ro.wikipedia.org/wiki/Folclor accesat în data de 18.04.2018
27 George, Sârbu, Folclorul muzical instrumental din Moldova , Ed. Artes, Iași, 2003, p. 82

12
Este însuși modul de viață al oamenilor de -a lungul istoriei, prin care sunt exprimate
necazurile și bucuriile de a se integra în identitatea unei țări, u nui neam, năzuințele de
libertate ale lui și comunității din care face parte. Astfel, dacă privim folclorul muzical ca pe
o componentă de bază a culturii românești, observăm importanța acestuia în principiul de
afirmare și de etalare a bogăției și a valorilor culturale lăsată de strămoșii noștri28.
Cu toate acestea, folclorul se dovedește a fi o artă în definiți e pură, în care oamenii își
găsesc răspunsul în momentele cruciale ale vieții. Cu ajutorul acestuia, poporul român și -a
exprimat dragostea, dorul, jocul, durerea, deznădejdea, eroii, însoțindu -și fiecare moment al
vieții prin cântec.
Muzica populară române acă poate fi numită ca fiind una din cele mai pure, deoarece a
rezistat timpului și schimbărilor care au avut loc atât în societatea noastră cât și în muzica
contemporană. Aceasta exprimă ideile, sentimentele, convingerile pe care poporul nostru le -a
trăit și pentru care a luptat pe parcursul istoriei neamului nostru.
În tezaurul spiritual național bijuteriile folclorice sunt cântecele ce vin din adâncurile
istoriei noastre. Doinele și cântecele noastre de dor ne dezvăluie una dintre cele mai bogate
laturi ale sufletului nostru29
Ținutul Botoșaniului este fructuos in ceea ce privește folclorul muzical. O contribuție
aparte în acest sens o are și ansamblul Rapsozii Botoșanilor, multe din materialele muzical
folclorice botoșănene au intrat deja in repertoriul a cestui ansamblu. Ansamblul are și o
pepinera de tineri iubitori de folclor, o parte din membrii ansamblului fiind mentori sau
modele formatoare pentru tinerii botoșăneni.
Orchestra populară „Rapsozii Botoșanilor”, înființată în anul 1970, fiind unul dintre
cele mai apreciate colective din Botoșani și din Moldova datorită promovării folclorului
muzical în județ, în țară și peste hotare. Un aport substanțial la realizările orchestrei l -au avut
dirijorii ce s -au aflat la pupitrul ei încă de la începuturi: Ion Prelipcean și Costel Moisa, apoi
din anul 1974, maestrul Ioan Cobâlă care a adus folclorul botoșănean la nivel de studiu și a
imprimat orchestrei un stil ce a diferențiat -o de celelalte.
În decursul timpului preocuparea orchestrei a fost valorificarea și p romovarea
folclorului muzical din județul Botoșani. Ansamblul, ce are in componență aproximativ 20 de
instrumentiși și 8 soliști vocali, a realizat numeroase imprimări și a susținut concerte atât pe
teritoriul țării noastre cât și în afara granițelor, fiin d un ambasador de seamă al folclorului

28 Speranța Rădulescu, Taraful și acompaniamentul armonic în muzica de joc , București, Editura Muzicală
1984, p. 48.
29 Gheorghe Oprea, Larisa Agapie, Folclor muzical românesc , Editura Didactică și Peda gogică, București, 1983,
p. 135

13
românesc. Calitatea muzicii acestei orchestre implică o melodicitate și o profunzime ce se
adresează sufletului omului, în care mesajul transmis cu ajutorul cântecelor populare trezește
în suflet cele mai frumoase și adânci trăiri.
Așadar, muzica populară românească, una dintre mândriile naționale ale poporului
nostru, plasează folclorul muzical în noi dimensiuni sonore datorită bogăției și a valorilor
culturale lăsată de strămoșii noștri.

14
CAPITOLUL II
Prezentarea arealului cercetat -Comuna Hiliș eu-Horia
II.1 Așezarea geografică a comunei Hilișeu -Horia
Comuna Hilișeu -Horia30 este așezată în nord -estul României și în nordul județului
Botoșani, în partea de nord a Câmpiei Moldovei, la 9 km de municipiul Dor ohoi, într -o zonă
unde predomină relieful colinar cu văi largi, cu versanți teșiți, evidențiindu -se următoarele
dealuri: Obcina La Rus – 300 metri, Movila Pietrosu – 275 metri, Muchia Tincăi – 273 metri,
Dealul Bivolarului – 336 metri etc.31 Predomină stepa și silvostepa, adică păduri, teren arabil
și pășuni caracteristice și comunelor alăturate, permițând astfel dezvoltarea în cea mai mare
parte a agriculturii și zootehniei.
Din punct de vedere fizico -geografic teritoriul comunei Hilișeu -Horia este situat c ătre
limita de nord -est a Podișului Sucevei, subunitate geomorfologică a culmii Siretului Superi or,
care începe cu masivul Bour , care culminează cu dealul Pietriș de lângă Dersca cu 472
metri32.
Localitatea Hilișeu -Horia are legătură cu municipiul Dorohoi p rin intermediul drumului
comunal DC78 și drumul județean DJ291 pe o distanță de 9 km și la 45 km față de reședința
județului Botoșani.
Se învecineaza cu:
❖ comuna Pomârla la 2 km Nord
comuna Ibănești la 7 km Est
❖ comuna Șendriceni la 3 km Sud
❖ comuna Dersca la 5 km Vest
❖ regiunea autonomă Cernăuți Ucraina (spre Nord -Vest)33.
Se mărginește la nord cu comuna Pomârla de care se desparte prin muchia Tincăi, la est
cu municipiul Dorohoi și comuna Ibănești de care se despart o mare parte din sate prin râul
Jijia, în partea de vest cu comuna Dersca de care se desparte prin masivul Bour, în nord -vest

30 Înainte de primul război mondial comuna era fragmentată: satele Hilișeu Vârnav și Corjăuți aparțineau
comunei Pomârla iar satul Ezer aparținea comunei Șendriceni.
31 I.Brătescu , G.Tocilescu – Marele Dicționar Geografic al României , Editura , București, 2002, vol.III, p.285
32 Planul Urbanistic General comuna Hilișeu -HorIa, Botoșani, 2014, p.5
33 Ibidem, p.6

15
cu regiunea autonomă Cernăuți -Ucraina de care se desparte prin pădurea Crișanului iar în
partea de sud se învecineaza cu comuna Șendriceni despărțită de pârâul Buhai34.

II.2 Populația – elemente demografice
Din monografiile locale reiese faptul că , în comuna Hilișeu trăiau un număr restrâns de
suflete. Astfel în anul 1759 erau aici numai câteva familii.35
Transformările economice din cea de a doua jumătate a secolului XIX și din primii ani
ai secolului XX au influențat favorabil creșterea numerică a populației. Astfel la Hilișeu
Horia, Cloșca și Crișan existau în anul 1899/1900 circa 442 de familii, ceea ce în număr de
persoane reprezenta circa 1632 de locuitori.36
În prezent populația totală a comunei este de aproximativ 4000 de locuitori. Întreaga
populație este de naționalitate română și majoritatea de religie ortodoxă.37

II.3 Istoricul comunei Hilișu -Horia – de la atestare documentară până
în prezent
În această comună legen da și istoria s -au întrețesut uneori într -atât încât nu se mai știe
unde sfârșește legenda și unde începe istoria. Așa cum atestă descoperirile arheologice,
Hilișeu -Horia s -a înfiripat ca așezare omenească încă din epoca paleolitică.
Săpăturile arheologice efectuate în satele componente ale comunei Hilișeu -Horia, aduc
o contribuție deosebită la cunoașterea stadiului de dezvoltare al așezărilor omenești, atât în
ceea ce privește dezvoltarea treptată a forțelor de producție și a relațiil or de producție feudale
autohtone, cât și sub raportul legăturilor economice, culturale și politice ale teritoriului
respectiv cu ținuturile învecinate și cu unele mai îndepărtate38. Ca și în celelalte zone ale țării,
bogatele urme descoperite în ultimii an i la Hilișeu -Horia, aduc dovezi incontestabile asupra
continuității autohtone, a unor vestigii istorice ce trebuie încadrate armonios în istoria acestor
locuri, care după părerea mea ar trebui mult mai mult cercetate39.

34 Afluent al râului Jijia.
35 Aproximativ 20 de familii.
36 Nicu,Dubău,Filipescu – op. cit., p.173
37 În comună mai trăiesc alături de ortodocși și catolici, greco -catolici, adventiști, dar intr -un numar redus.
38Andrei, Cardaș – Botoșani – Monografie , Editura Sport -Turism, București, 1979, p.15
39 Victor,Tufescu – Județul Botoșani – Monografie , Editura Aca demiei, București, 1977, p.35

16
În ceea ce privește etimologia cuvântului ,,Hilișeu’’ putem relata faptul că această
comună s -a întemeiat pe un teren cu diverse forme de relief, în care predomină dealurile
acoperite cu păduri, care închideau cuprinsul ca un zid ce odinioară stăvileau apel e din
precipitații atmosferice și revărsarea râului Jijia, ape care bălteau pe circa 1/3 din suprafața
comunei40.
De la aceste bălți sau eleștee, denumite de primii locuitori ai comunei, își trage comuna
numele de HILIȘEU41. Se mai spune că denumirea comunei Hilișeu și -ar avea originea în
cuvântul unguresc "hely" care înseamnă săliște.
Comuna Hilișeu Horia este atestată prin secolul al XVI -lea, însă în actele oficiale ale
vremii apare mult mai târziu.
Un document emis în anul 1522 (7030) Iunie 1, de Ștefan ce l Tânăr Voievod, pare a fi
dintre cele mai vechi documente în care apare menționat numele comunei.
Ca o dovadă că ne -am integrat organic în istoria națională, locuitorii care au participat
la războiul de independență, au primit câte 25 ha pământ în Dobroge a; unii dintre ei nu au
intrat în posesia acestui pământ, preferând să rămână pe locurile unde s -au născut.42
Referitor la marea răscoală din anul 1907 de la Flămânzi putem spune că au participat un
număr însemnat de țărani din partea locului. Iată ce spune un document: „Răscoala se întinde
în toate comunele și a degenerat în revoluție, toate acaretele proprietăților sunt dărâmate, se
jefuiesc averile proprietarilor, arendașilor și evreilor. Se amenință cu distrugerea autorităților.
Țăranii devin agresivi și violenți …. La Hilișău s -au jefuit mai multe case de evrei, iar fabrica
de spirt din Dersca este amenințată cu distrugerea. Telegrama inspectorului general și a
prefectului către primul ministru, 1907 martie 8/21 Dorohoi”.43
Țăranii răsculați au fost întâm pinați cu șarjă de foc în dreptul școlii din satul Ezer la
șoseaua ce ducea în orașul Dorohoi, pentru jertfele înregistrate, pe peretele vestic al acestei
școli se găsește o placă memorială care aduce aminte trecătorilor de cele întâmplate.
În timpul războ aielor balcanice și în timpul primului război mondial au participat
majoritatea bărbaților, în fiecare sat existând o listă destul de însemnată de eroi căzuți în
luptă.
Putem afirma faptul că ne -am integrat organic în istoria poporului nostru și în perioad a
postbelică; în anii celui de -al doilea război mondial, la eliberarea patriei de sub jugul fascist,

40 Ibidem, p.31
41 Iordan, Iorgu – Toponimia românească , Editura Academiei, București, 1963, p.437
42 Constantin C. Giurăscu; Dinu C. Giurăscu – Istoria românilor din cele mai vechi timpuri și până azi , Editura
Albatros, București, 1971, p.232
43 Ion, Puțri, Popescu, ,, Documente privind marea răscoală a țăranilor din anul 1907 ”, București, 1977, p.260

17
la împărțirea pământurilor boierilor plecați în refugiu; în felul acesta au fost supuse aceste
locuri la toate transformările înnoitoare ca și alte localit ăți ale țării dar la nivelul
posibilităților locale.
Soidismul a schimbat complet înfățișarea satelor din comună, s -au produs importante
schimbări în structura populației, în modelul de organizare, de muncă și mai ales nivelul de
trai și civilizație. În a nul 1961 s -a înființat C.A.P. -ul, în satul Hilișeu Horea existând 11
grajduri și numeroase utilaje agricole.44
Denumirea de Hilișeu Horea, Cloșca și Crișan s -a dat în anul 1949.45
La fel ca și celelalte obști sătești, Hilișeele erau conduse de așa -numiți „bă trâni”46. Bunii și
străbunii locuitorilor din Hilișeu, oameni de virtute, au imprimat urmașilor lor hărnicia și
cumpătarea în toate, apoi cinstea și omenia în relațiile cu semenii lor, spiritul gospodăresc47,
dar și spiritul întreprinzător, deschis spre înno iri, spre cuceririle tehnicii moderne. Locuitorii
ținutului se cunoșteau și se respectau reciproc, se ajutau la nevoie, având grijă și un respect
deosebit față de cuvântul dat.

II.4 Elemente de arhitectură
Gospodăria țărănească tradițională din zona Botoșani a fost determinată de ocupațiile
locuitorilor, de factorii climatici, de așezarea geografică și de starea social economică. Este
vorba în acest caz de gosporia proprie zonelor de deal și câmpie a căror l ocuitori se ocupă cu
agricultura și creșterea animalelor. Referindu -ne la gospodăria tradițională din zonă, se impun
câteva caracteristici generale cu privire la strustura acesteia.48
În această regiune de silvo -stepă, lipsa materialului lemnos a determinat pe de o parte
limitarea construcțiilor destinate adăpostirii omului și animalelor, iar pe de altă parte a
condiționat proporțiile modeste ale acestora. Clima aspră din nordul țării a impus orientarea
fațadei caselor vechi către sud, fără a se ține cont de drumul satului. Așa se explică prezența
în zonă a numeroase case așezate cu spatele la uliță.
În acest ținut, cu păduri destul de puține, aflate în special în vestul și nordul comunei,
s-au folosit ca materiale de construcție paiele, stuful, nuielele și, într-o măsură destul de mare,

44 Informație obținută de la Abuligesei Costică.
45 Aceasta s -a dat ținându -se cont de marile căpetenii ale răscoalei țărăneșt i din anul 1784 condusă de: Horia,
Cloșca și Crișan.
46 Prin cuvântul bătrân se înțelege strămoșul din care curge un neam întreg și implicit, suprafața de pământ pe
care îl deținea acesta.
47 Aveau în trecut unele din cele mai frumoase gospodării din județul Botoșani.
48 Angela,Paveliuc,Olariu – Zona etnografică Botoșani , Editura Sport -Turism, București, 1983, p.69

18
pământul în diferite amestecuri : sub formă de vălătuci sau, mai târziu (în secolul al XX -lea)
sub formă de chirpici. La acestea trebuie să mai adăugăm cărămida.49
Aproape 30% din totalul caselor au două camere (două camere, do uă camere și tindă,
două camere și chieler, două camere, tindă și chieler50). În general numai una din camere este
locuită, camera de zi, iar cea de a doua cameră de curat este folosită numai în ocazii festive,
în restul timpului ținându -se lucrurile mai bu ne de îmbrăcăminte, zestre, etc. alte tipuri de
case sunt cele care au ca nucleu o cameră (o cameră, o cameră și tindă), însă sunt foarte puțin
răspândite acestea formând tipul de origine din care au evoluat treptat toate celelalte.
Construcția cas elor la Hilișeu urmează un stil propriu caracterizat de trăinicia lucrării cât
și prin geometria pereților și a acoperișului lucrat cu pricepere. Lucrarea este realizată de
oameni cu ocupație unică în acest sens : stoleri, dulgheri, care prin exercitarea di n tinerețe a
acestor meserii au devenit extrem de atrăgătoare.
Când se înjgheba o gospodărie nouă, în ajutorul tinerilor veneau părinții, rudele,
vecinii, unii mergând la tăiatul de nuiele, alții la cărat, unii la tăiatul stufului pentru acoperiș,
alții la cioplit grinzile; doar pentru ridicatul clădirii erau angajați meșteri. Căratul pământului,
lipitul, se făcea cu fetele și flăcăii.

Interiorul locuinței
Cea mai veche și cea mai complexă manifestare de cultură și artă populară este,
desigur, organizarea interiorului. Țăranul și -a orânduit încăperea de locuit în așa fel încât
aceasta să răspundă nevoilor de viață de fiecare zi.
Spațiul încăperilor este perfect utilizat, iar grija pentru aspectul interiorului constituie
un domeniu în care simțul artistic țărănesc se manifestă cu pregnanță.
În compunerea unui interior țărănesc intră obiecte foarte variate ca utilizare, material,
tehnică și ornamentații. Gruparea acestora este în concordanță cu condițiile impuse de
desfășurarea vieții de familie. În această grupare intervine și criteriul estetic, care combină
obiectele p e categorii de formă și material, de ornamentație, culoare. Rezultatul constituie un
ansamblu perfect echilibrat care dă o puternică impresie de calm și liniște, pe de o parte, de
bogăție ornamentală și gust, pe de altă parte.51
Nota caracteristică a inter iorului camerei de locuit din zonă este simplitatea deosebită.

49 Ibidem, p.70
50 Chielerul este de fapt o anexă a locuinței, construită o dată cu ea sau după aceea.
51 Ibidem, p.83

19
În interiorul camerei de locuit, cele patru puncte de greutate cunosc următoarea
repartiție: sistemul de încălzit și de preparat hrana se află în dreapta intrării; în continuare
lângă același p erete longitudinal se află patul, iar la capătul său lada de zestre. Lângă peretele
opus intrării se află o laviță care se întâlnește, în colțul format cu peretele fațadei, cu o altă
laviță ce se întinde pe lângă acest perete, după care urmează colțul cu b lidarul. Deasupra
patului se află „culmea” pe care se pun hainele. În camera de locuit se folosea frecvent masa
mică, rotundă și 3 -4 scăunele mici care după întrebuințare se pun sub laviță.52
Mult timp, pe pat s -au așternut rogojini53, iar mai recent lăicere din cânepă. Pe
peretele de lângă pat se află păretarul, iar în partea de sus a acestuia un lăicer. Uneori, la
icoană (aflată pe peretele dinspre răsărit) se punea un ștergar prins în formă de fluture.
În camera de locuit se găseau și câteva ustensile de u z casnic (covata cu făină, vase de
bucătărie, străchini etc.).
În evoluția planurilor de casă, prin împărțirea tinzii în două (la locuința cu o cameră și
tindă), se creează un spațiu care uneori era folosit drept cămară de alimente. Familia se
retrăgea des eori în această cămăruță care purta denumiri diferite (iatac peste tindă, căsuță
etc.).
Apa de băut se ținea în cofe de lemn și se bea din căni de lut.54
În cadrul casei cu tindă și cameră, încăperea de locuit îndeplinește funcții multiple:
cameră pentru do rmit, bucătărie, cameră pentru primirea oaspeților; tinda servește pentru
păstrarea alimentelor. Intrarea se face prin tindă, de unde se poate pătrunde pe o ușă laterală
în camera de locuit. Ferestrele sunt de dimensiuni mici, una spre stradă iar cealaltă spre
curtea din spatele casei. Plafonul cu grinzi aparente, pereții lipiți și spoiți cu humă și
pardoseala din pământ bătut constituie cadrul de amenajare a interiorului.
În planul casei cu două camere și tindă la mijloc, camera de locuit se află de obicei în
stânga intrării iar camera curată în dreapta. Camera curată sau „casa cea mare” are
dimensiuni mai mari decât cea de locuit (circa 5 x 5 m) și nu este niciodată încălzită.
În camera curată, în prima fază de organizare a interiorului se continuă același sistem
de aranjare ca și în cea de locuit: patul, aflat lângă peretele longitudinal don spatele casei,
continuat cu lavițele așezate în colț, excepție făcând doar apariția mesei înalte, situată pe
peretele opus intrării și dispariția dulapului de vase.

52Georgeta, Stoica – Interiorul l ocuinței țărănești , Editura Meridiane, București, 1973, p.18
53 Saltele din rogoz.
54 Informații obținute de la un bătrân al satului: Cuciureanu Costache.

20
În următoarea fază de evoluție apare al doilea pat, care ia locul laviței. Culmea
rămâne tot deasupra patului mai lat al încăperii pe care erau înșirate hainele de sărbătoare,
acoperite cu un cearșaf alb cu dantelă. O atenție deosebită se acordă colțului cu icoanele,
acest colț cuprinzând mai multe icoane pictate pe lemn, așezate pe un iconar.55
Un loc e seamă în ansamblul decorativ al interiorului acestei camere îi revine patului
aflat lângă peretele longitudinal din spatele casei. Aici se aștern lăicerele și macaturile cele
mai frumoase, pe peretele de lângă el se pun scoarțele cele mai reușite, iar pe lada de zestre se
așează zestrea fetelor, alcătuită din scoarțe de lână, pânză de saci, macaturi, perne, plăpumi.
În ladă se păstrau hainele mai de preț, sulur ile de pânză, etc.
Ferestrele, dispuse câte una la fiecare încăpere, spre prispă, și câte una pe pereții
laterali, lasă să pătrundă cât mai multă lumină.
În casele bătrânești, scunde, cu ferestre mici, lumina pătrundea cu zgârcenie. Odată cu
lăsarea nopții , flăcările de la vatră constituiau de multe ori singura sursă de lumină. Ca formă
de iluminat a fost folosit opaițul până către mijlocul secolului al XIX -lea, când apar lămpile
cu petrol.
În locuința compusă dintr -o cameră și o tindă și în cea cu două cam ere și tindă la
mijloc, sistemul de încălzire era format din vatră, cuptor și horn, până către mijlocul secolului
al XIX -lea când se adaugă soba cu plită.56
Tot spre sfârșitul secolului al XIX -lea apare scaunul cu spătar, acesta fiind o influență
a mobilier ului orășenesc. Locul acestuia este lângă masa înaltă din camera curată.57
Interiorul locuinței botoșănene este astăzi cu totul altul decât cel din trecut58, atât în
ceea ce privește compartimentarea spațiului de locuit, cât și ca aspect general.

II.5 Bisericile comunei Hilișeu -Horia
O trăsătură caracteristică țăranului din Hilișeu -Horia este religiozitatea.
În cadrul comunei Hilișeu -Horia, pe raza satelor Hilișeu C rișan și Corjăuți se găsesc și
cele două biserici cu valoare de monument istoric și în continuare le vom prezenta deoarece
figurează în lista monumentelor istorice și constituie viitoa re puncte de valoare turistică.

55Georgeta, Stoica – op. cit., p.20
56 Ibidem, p.21
57Angela, Paveliuc, Olariu – op. cit., p.97
58 Totuși, unele femei din zona Botoșani și implicit din zona comunei Hilișeu -Horea, continuă să -și
împodobească locuințele cu frumoase țesături de veche tradiție.

21
Biserica din Hilișeu -Crișan poartă hramul “Adormirea Maicii domnului”, este situată
la marginea satului Crișan.
Biserica a fost construită lângă curtea boierească în anul 1802 mai 21 cu cheltuiala
stăpânului de pe atunci a moșiei, Vasile Curt. Deasupra ușii de la intrare sub o serie de
sculpturi florale se află săpat în ușorul ușii “1802 mai 21”.
Biserica își trage ființa de la un schit vechi de călugărițe, ce era pe vremuri aici în
mijloc de codri. Când și cine a ridicat acest schit nu se știe, urmele lui se văd și astăzi în
curtea bisericii, iar o dovadă că a existat aici un schit de călugărițe este și faptul că pădurea
din aprop iere poartă numele de pădurea “Călugărița”.59 In curte, la răsărit de biserică, se află
clopotnița. Corpul construcției este din zidărie de cărămidă pe temelie de piatră, de formă
pătrată formată dintr -un singur rând. Clopotnița este fondată de către Ana Cu rt. Iată ce ne
spune inscripția :
„Această clopotniță este fondată de d -na Ana Curt născută Berneasca în anul 1832
ghenar 10, căsătorită la 1840 noiembrie 18 cu d -l Alecu Curt proprietarul moșiei Hilișeu Curt,
care fondatoare a răposat la 1867 aprilie 10, îngropându -se aicea în mormântul făcut de
răposata între aici veșnică pomenire”.60
Pe mormântul făcut de răposată așezat în fața bisericii pe patru trepte de piatră,
deasupra o cruce de marmură între doi îngeri spune : „Alecu și Ana Curt stăpânitori din
Hilișeu, ridică acest mormânt mult jeliților lor copii Ana, Gheorghe, Alexandru, Maria și s -a
făcut în anul 1858”
Aceste cerințe extrem de frumoase au fost apreciate de mulți trecători care au
colindat aceste locuri.
În rând cu clopotnița se afl ă un monument cu caracter religios: pe un soclu de piatră,
se ridică chipul Mântuitorului între doi îngeri având la dreapta și la stânga pe coama zidului
așezați chipurile apostolilor sculptați în piatră.
Aceasta este unicat în țara noastră în construcția bisericilor, o apropiere între
ortodoxism și catolicism. Monumentul este în genul monumentelor similare din apus și
poartă caracteristica artei romanice.
De precizat este faptul că această biserică este lipsită cu totul de pictură murală.
Catapeteasma est e lucrată din lemn de tei formată din șapte rânduri de icoane.
Icoanele sunt încadrate în coloane cilindrice, cu baze și capeteluri frumos profilate, cu

59Costel, Ciocoiu – Monografia bisericilor parohiale și filiale din Dorohoi cu personalul clerical aflat la punerea
în aplicare a noii legi clericale din 1893/1894, p.13
60 Ibidem, p.14

22
sculpturi vegetale, ramuri, frunze și struguri, poleite cu aur.
Nu se cunosc fapte de cultură mai impo rtante legate de această biserică.
În acest sfânt locaș de -a lungul vremii și -au desfășurat activitatea mai mulți preoți
printre care: Preotul Ștefănescu Nicolae, Preotul Ionescu Ilie, preotul Bârzu Teodor iar în
momentul d e față preotul Derscariu Pavel.
Alături la monografiile monumentelor istorice enumerate prezentăm și mono grafia
referitoare la Biserica d in satul Corjăuți . Satul Corjăuți din comuna Hilișeu este situat la
circa 16 km nord -vest de municipiul Dorohoi, în regiunea deluroasă și de pădure, și la circa 6
km nord -vest de satul Cloșca de care depinde din punct de vedere religios.
Temelia și soclul acestei biserici sunt din piatră de carieră, pereții din lemn de stejar, iar
acoperișul inițial de draniță, care deteriorându -se a fost înlocuit cu actu alul acoperiș din tablă
neagră, apoi tablă zincată albă.
Ca formă arhitectonică această biserică face parte din tipul bisericilor de lemn
moldovenești, construcții înjghebate din fugă în epoca decadenței.
Biserica este în general lipsită cu totul de p ictură murală. Scheletul catapetesmei este
făcut înainte de anul 1800 și se presupune că este de aceeași vechime cu exteriorul. Icoanele
de pe catapeteasmă sunt făcute din lemn de tei pictate în ulei în stil bizantin, corect executate
și bine conservate. N u se cunoaște numele pictorului care a executat aceste picturi. Toate
icoanele sunt încadrate în rame simple și poleite. Ușile împărătești sunt sculptate în frunze și
ramuri poleite.61
II.6 Folclor local
Frumoase și pline de semnificații sunt datinile și obiceiurile de la diferite sărbători,
mai ales cele din perioada de iarnă. Colindele de Crăciun și plugușorul de Anul Nou au un
ecou deosebit în viața copiilor și a tinerilor. Ȋn ceea ce privește colindele din Ajunul
Crăciunului, c opiii mergeau cu Ajunul în preziua Nașterii lui Iisus, cântând „Bună dimineața
la Moș Ajun” și primeau colăcei, covrigi, mere, nuci, bani. Colindul începea în seara zilei de
Ajun, fiind preferat colindul „O ce veste minunată”. Este un colind religios, nu era cântat
numai de copii ci și de flăcăii satului. În zilele de Crăciun copiii mergeau cu „Steaua”,
cântând obișnuite colinde religioase. În ajun de Anul Nou se mergea cu plugușorul.
De cu seară urau copiii, iar mai târziu, spre miezul nopții în aceleași formații și cu

61 Anuarul Arhiepiscopiei Iașilor, Mitropolia Moldovei, 1930, p.10

23
aceeași organizare ca la Crăciun umblau flăcăii costumați62, cu bice împletite, buhai și
clopoței. Formula de adresare față de gazde era următoarea: „La mulți ani cu sănătate, ne
lăsați să tragem o brazdă de anul nou?”. Urma aceeași întâlnire ca la Crăciun , dând banilor
aceeași destinație.
Printre obiceiurile de Anul Nou s -a păstrat până la momentul actual Jocul c aprei63 și
al căiuților. Jocul caprei urma tiparul unei piese de teatru, cu actori, replici, dialoguri, o
intrigă și un dez nodământ. În comuna Hili șeu-Horia Jocul c aprei este reprezentat din secolul
al XIX -lea64. În vederea organizării piesei de teatru, flăcăii satului se adunau după
sărbătoarea Sfântului Nicolae (6 decembrie). Erau aleși băieți cu spirit glumeț, isteți și cu
voce. Aceștia compuneau o ceată de aproximativ zece flăcăi. De la sărbătoarea Sfântului
Nicolae până în Ajunul Crăciunului se făceau repetiții generale, se confecționau măștile și
instrumentele pentru cântat. Urarea începea din ajunul Anului Nou și ținea până pe 1 sau 2 a
anului c are a venit.65 Costumația flăcăilor era foarte diferită și haioasă. Componența formației
era următoarea: doi jâdani care erau îmbrăcați în costume țigănești, cu măști pe față și cu
cordele prinse pe ei; doi harâșnici care erau reprezentați de doi flăcăi fru moși, înalți și
îmbrăcați în costum de ofițer. Personajul cel mai important al cetei era ciobanul, acesta
trebuia să fie reprezentat de un flăcău voinic, să poarte pe cap o căciulă țuguiată și să fie
îmbrăcat cu o piele de oaie. Mai existau în formație o j upâneasă îmbrăcată în muiere și un
căprar îmbrăcat cu un sac acoperit cu cordele sau cu stuf și în față cu o „limbă” de lemn din
care bate.
Alaiul pornea din centrul comunei, jâdanii se aflau înaintea alaiului și pocneau din
bice, în urma lor mergeau harâș nicii și jupâneasa care fluierau din trâmbițe și cornuri.
Muzicanții sau lăutarii mergeau după alai, cântând din instrumente .66 Bătrânii satului își aduc
aminte și acum cu nostalgie, de zarva și buna dispoziție care domnea pe atunci pe ulițele
satului. Ala iul caprei colinda fiecare casă „actorii” trebuind să -și prezinte rând pe rând
rolurile. Jocul începe, de cele mai multe ori, prin apariția a două personaje: ciobanul și
jâdanul. Între aceste două personaje se iscă o discuție uneori foarte violentă. Când s e ajungea
la casa unui gospodar alaiul intra în curte în frunte cu un jâdan, celălalt jâdan rămânând la
poartă. Lăutarii încep a cânta iar unul dintre harâșnici întreabă gazda dacă primește „capra”.

62 Flăcăii mergeau cu plugul, își acopereau fața cu măști confecționate din coajă de lemn sau din blană de oaie ,
care de care mai grotești, înfățișând caricatural oameni bătrâni. Alții se deghizează în popi, în femei sau în tot
felul de animale, în special în urs și își pun măști de draci.
63 Au fost perioade, mai ales în vremea comuniștilor, când acest joc a fost i nterzis.
64 Informație obținută de la Costache Haralambie in data de 07.02.2018
65Angela,Paveliuc,Olariu – Zona etnografică Botoșani , Editura Sport -Turism, București, 1983, p.123
66 Fluiere.

24
Jocul începe printr -o mică ceartă între cioban și jâdan; în cele din urmă jâdanul cumpără
capra de la cioban însă pe la mijlocul piesei aceasta moare. În cele din urmă după multe
replici între cei doi capra reușește să se scoale de jos și să joace pe la sfârșitul piesei.67
O parte din flăcăii satului care au participat la „Jocul caprei”, își aduc foarte bi ne
aminte versurile cântecului.
Jocul caprei
Toți în cor:
Foicică, foi de negară
Noi vă zicem bună seara
Și iar verde busuioc
Capra noastră stă pe loc.
Ciobanul:
C-am avut trei stogurele
Cât fundu la cofăcele
Și aramă de capră
Nici în coarne n -a avut ce să ia.
Jâdanul:
Și vrei s -o vinzi, măi golănoiule?
Ciobanul:
Vreau s -o vând, măi golănoiule
C-am avut trei stogurele
Cât fundu la cofăele
Si aramă de capră
Nici în coarne n -a avut ce să ia.
Jâdanul:
Și cât vrei să ceri pe dânsa, măi golănoiule.
Ciobanul:
Ca-m vrea 25 de copeici;
Jâdanul:
E bună, o luăm așa cum este.
Al doilea jâdan:
Da, ce ne -ai luat tătuță?

67 Informațiile despre „Jocul caprei” au fost obținute de la Buliga Cr isti, în luna a II -a 2018, participant la acest
joc.

25
Jâdanul:
Ți-am luat o căpriță,
Să vedem dacă -i cu lapte și a fata
Și la țap ea n -a umbla.
Corul:
Mulțumesc lui D -zeu
C-am scăpat de -n lucru rău,
Hopa -i na, hop
Hop căpriță severină
Să-ți pun talpă pe botină
Să te pot urca la tren
Hopa -i na, hop:
La stejarul cel cu ghindă
S-a uitat capra -n oglindă
La stejarul cel stufos
Cade capra jos
Hopa -i na, hop.
Jupâneasa taie capul la capră, la
care jâdanii bocesc:
Jâdanul:
Sus pe deal la Ion Gheorghiță
S-a ouat o prepeliță
Prepeliță fără pene
Și Ion fă ră izmene.
Ciobanul:
Eu, ți -am dat -o bună, sănătoasă
Tu cum ai mânat -o măi golănoiule?
Jâdanul:
Pru, pru, pru
Și uite -așa.
Ciobanul:
Țâgli, Mărioara,
Am adus -o de la munte
Cu steluță albă -n frunte, Și-am adus -o cu avionul
Și o cresc cu biberonul;
Hopa -i na, hop
Capra mea -i din Spania
Adusă cu sania
Am adus -o cât o vițea
Și-acum -i cât o purcea
Hopa -i na, hop.
Pe voi vă paște o mare bucurie
Măi golănoilor.
Jidanul:
Ce mare bucurie, măi ciobanule
Ciobanul:
Capra noastră -i deocheată
Jâdanul:
Și ce trebuie să -i facem
Ciobanul:
Trebuie s -o pișăți, măi golănoilor.
Jâdanul:
În zadar, măi ciobanule
Ciobanul:
Eu ți -am dat -o bună, sănătoasă,
Tu, cum ai mânat -o până -aicea?
Jâdanul:
Țâgli, Mărioara.
Ciobanul:
Eu, ți -am dat -o bună, sănătoasă
Dac-aveai trei stogurele
Cât fundul la cofăele
Eu n-o vindeam, măi golănoiule
Al doilea jâdan:
Măi tătuță, măi tăicuță
Nu-ai zis că ne iei o căpriță
Și să facă o ieduță

26
Să-mi faci o căciuliță
Să mă -nsor cu Ileana lui Bărboi
Să trăim noi amândoi;
Hopa -i na, hop.
Ciobanul:
Ți-am dat -o rărită, măi golănoiule
Jâdanul:
Și ce trebuie să facem, măi
ciobănașule.
Ciobanul:
O frecție de la coadă la cap
Să-i fie lui fecior -tu de leac
Pe voi vă paște o mare bucurie!
Jâdanul:
Și ce bucurie, măi ciobănașule.
Ciobanul:
Capra voastră, se trudește de-a fata
Jâdanul:
Trage, moș Vasile
Așa-i învățat țăranul nostru
Să dea din coate ca prostu
Niculiță, nu trage tare
Că-i scoți mațele afară.
Ciobanul: Și până la urmă ce -o să facem
Ori o căpriță, ori o ieduță
Hopa -i na, hop
Corul:
Ciobănaș la capre -am fos t
Fetele nu mă cunosc.
Și la vară daco -i fi
Nici atât nu m -or mai ști
Hopa -i na hop
Măi Jâdane barba ta
E bună de hadana
Hopa -i na hop
Așa capră n -am văzut
De când mama m -a făcut
Toată numai cordeluțe
Și pe spate mărgeluțe!
Acum la încheiere
Joacă capră cum se cere!
Capră pleacă -te frumos
Și salută drăgăstos!
Frunzuliță foaie lată
Ia salută înc -o dată!
Frunzuliță trestioară
Salută și -a treia oară.

În întreg ceremonialul desfășur at pe ulițele satului Hilișeu, C ăiuții sunt cei mai
îndrăgiți . Pretutindeni vezi grupuri de oameni de toate vârstele, care ies să admire alaiul
multicolor al căiuților, format din 4, 6, 8 sau 12 căiuți sau mascați (b abe, moșnegi, căldărari
etc.). D upă ce are consimțământul gazdei, formația de căiuți intră în curte ș i își desfășoară
programul. În ritmul vioi al dansului ce sugerează galopul dezlănțuit, căiuții susțin partea cea
mai spectaculoasă și mai atractivă a „reprezentației”. Dansurile sunt executate în pas de

27
sârbă, horă sau bătută.68 În sunetul fluierului și vi orii, trompetei și clarinetului, căiuții se
adună în cerc sau semicerc, se aliniază câte două perechi față în față. Jocul este condus de un
„ofițer” care are și un repertoriu adecvat de strigături. Mascații care rămân după retragerea
căiuților improvizează în fața gazdelor un spectacol comic, prilej de amuzament pentru toată
lumea. Uneori, în alaiul Căiuților intră și capra, acompaniază cu clămpănitul ei Jocul
căiuților. Apare și Ursul, a cărui costum este realizat dintr -o piele de oaie.69
Primăvara, la florii, se puneau la porți și la icoane ramuri verzi de salcie, iar la
Rusalii, ramuri de tei sfințit la biserică în Duminica teiului. Cu ani în urmă toamna70, era
pentru copii sărbătoarea Sumedrului. În ziua aceea cete de copii se adunau la răspântii, făce au
foc de vreascuri și jucând în jurul focului strigau: „Drui, drui, drui la. Sumedreni”; femeile
din jur se îndreptau cu trăiștile pline cu colăcei, mere, nuci, răsplătindu -i pentru osteneala lor.
În cadrul tradițiilor vechi ale comunei Hilișeu -Horea, t rebuie să amintim două
evenimente cu mari valori sociale și educative: clăcile și șezătorile. Clăcile pun în lumină
spiritul de întrajutorare al obștii din satul respectiv. Când se clădea o casă nouă, rudele,
vecinii, prietenii veneau să dea o mână de ajut or tinerei familii.
Cioplitul lemnelor, căratul pământului pentru pomeșteli, lipitul casei erau treburi care
se rezolvau prin clacă, muncă de bunăvoie, ajutor pentru tineri sau pentru cei în nevoie și
năpăstuiți. Se ajutau în special tinerii căsătoriți ce -și construiau gospodăria lor, și de multe ori
claca se sfârșea cu cântec, joc și voie bună. Se mai făceau toamna clăci la curățatul
porumbului.71
Șezătorile se făceau îndeosebi iarna. Participau la ele mai ales fetele și femeile care
veneau cu furca, ghemu l și druga, împletitura sau cusătura. Uneori se rătăceau la șezătoare și
bărbați, în special flăcăi. Glumele și voia bună, cântecul și ghicitorile făceau munca să fie mai
cu spor. Șezătorile erau un bun prilej de întrecere în muncă, dar și transmitere a ba smelor,
cântecelor și ghicitorilor de la bătrâni la tineri. Uneori în șezători se aflau veștile bune sau
rele din sat, se puneau la cale nunțile sau petrecerile colectivităților.
Un alt aspect al folclorului botoșănean și implicit al celui din Hilișeu, est e jocul și
dansul popular bătrânesc, pe care copiii îl învață de mici, așa cum „puii păsărilor învață să
zboare”. Se dansează la orele duminicale, la petreceri, dar multe din dansurile botoșănenilor
sunt legate de sărbători de peste an: Crăciun, Anul Nou, diversele sărbători bisericești și, în
special, sărbătorile de care sunt legate două obiceiuri: prinsul suratelor, vălăritul și rifeaua

68 Angela,Paveliuc,Olariu – op. cit., p.120
69 Ibidem, p.21
70 De Sfântul Dumitru (26 octombrie).
71 Informații obținute de la Hîrtopeanu Petru.

28
(petrecerea).
Se dansează în acompaniamentul tarafurilor de lăutari, altă dată vestite, în care se
cântă din vioară, di n fluier și uneori din țambal, iar în anumite împrejurări (ce aparțin
trecutului) din cimpoi, caval și frunză.72
Motivele lirice sunt mai numeroase decât cele epice. Dintre acestea mai frecvente au
fost cântecele sau doinele de haiducie reprezentând uneori fragmente din balade; apoi
cântecele în care intervine cucul ; cântecele de dor și dragoste (cântate mai ales de flăcăi);
cântecele de jale.
Un alt element folcloric special îl formează poveștile sau basmele, pe care puțini le
mai știu. Fiecare localnic, de la copilul mic până la cel mai bătrân știe legenda babei Tudora
Vrâncioaia. Mai puțin cunoscute și cu cuprins mai sărac sunt legendele: „Isprăvile lui
Păcală”, Ionică Făt -Frumos”, „Zorilă” etc.73

II.6.1 Obiceiurile legate de naștere, nuntă și înmormântare

Tradiția populară consemnează importanța pe care oamenii simpli au acordat -o unor
elemente comune de trai ridicate la rangul de eveniment. Astfel, a rămas înrădăcinat în
conștiința oamenilor faptul că viața este jalonată de trei mari evenim ente: nașterea, căsătoria
și moartea. Având în vedere importanța acestor evenimente atât pentru existența individuală,
cât și pentru cea a colectivității, momentele în care ele se petrec au fost înconjurate cu
multiple și variate credințe ce -și au rădăcinile în însăși evoluția umanității.
Toate aceste obiceiuri sunt de o mare complexitate: „Ele implică elemente de credință
străveche și de practici legate de logica magică, practici menite să -l apere pe om, sau să
consacre situația nouă în care acesta trece.
Impli că, însă, și importante elemente sociale, elementele pe care le marchează fiind,
în cadrul familiei și al societății, o schimbare a unei situații existente, o derulare a sistemului
de relații sociale care se cere stabilit”.74

72Victor, Tufescu – op. cit., p.188
73 Ibidem, p.190
74 Mihai,Pop; Pavel,Ruxădoiu – Folclor literar românesc , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973,
p.172

29
II.6.2 Obiceiuri legate de naștere
Aceste obiceiuri încep practic cu mult înaintea evenimentului propriu -zis. În cadrul
comunităților rurale, nașterea nu este numai un fapt biologic, ci reprezintă intrarea în viață a
unei noi ființe care trebuie încurajată cu grijă de familie și soc ietate. Nașterea în comuna
Hilișeu se desfășura uneori în casă, cu asistența unei femei mai în vârstă sau cu ajutorul
moașei.
Cele mai multe femei nășteau stând în genunchi, pe pământ. Imediat după naștere,
copilului i se făcea o baie rece, cu apă adusă de la izvor, iar după ce i se acordau unele
îngrijiri mamei, nou -născutul era spălat cu apă caldă și săpun, apoi înfășat într -o cămașă
veche a tatălui său sau a mamei. Timp de un an copilul era scăldat de două ori pe zi. Pe lângă
asistența propriu -zisă, moaș a desfășura și o serie de rituri tradiționale: spăla foarfeca cu care
tăia ombilicul și apoi punea sub perna lehuzei ca să nu viseze urât; rupea cămașa femeii când
se dezbrăca, spăla cămașa în apa în care era scăldat copilul. Cât timp copilul era mic, exis tau
o serie de interdicții: să nu mături noaptea, să nu aduci apă, să nu faci mâncare, să nu
împrumuți nimic din casă în prima zi a săptămânii. Momentul cel mai important îl reprezenta
botezul la care participau nașii și vecinii.75
Botezul se făcea la biser ică, pruncul fiind purtat în brațe de către nașă și evenimentul
era celebrat acasă la copil e o petrecere cu masă și dans.
Se serveau țuică, sarmale, plăcintă cu brânză, cozonac și vin.
Spre sfârșitul mesei, cineva strângea de la invitați darurile oferite copilului. În tot
acest timp cântau lăutarii.
A doua zi se făcea scăldatul pruncului de către nașă; în apa de scăldat punându -se:
flori ca „să fie frumos ca o floare”; boabe de fasole ca „să aibă dinți frumoși”; pene „să fie
ușor la muncă și la joc”; bani „să fie bogat”; un condei „să fie bun la carte”; firimituri de
pâine „să aibă suflet bun”. După ce era încredințat mamei, nașa arunca apa într -un loc din
grădină.
La împlinirea vârstei de un an se făcea cumetria de tuns, o petrecere organizată de
nași, car e primesc cu această ocazie diferite daruri de la părinții copilului. Către sfârșitul
mesei de petrecere este adus copilul, precum și o tavă acoperită cu un prosop și un foarfece
cu care nașul tăia moțul copilului (șuvițe de păr din cele patru părți ale co rpului76,
simbolizând semnul crucii).
Șuvițele de păr împreună cu darurile în bani și obiecte se înfășoară într -un prosop și

75Angela,Paveliuc,Olariu – op. cit., p.26
76 Pe aceste șuvițe de păr erau lipiți cu ceară bani de metal.

30
sunt date mamei, șuvițele de păr fiind păstrate mult timp ca un talisman, însemn al norocului.
Tot cu această ocazie se face un fel de testare sau prognoză a înclinațiilor viitoare ale
copilului, punându -i-se pe un taler anumite obiecte și în funcție de primele obiecte pe care le
ia copilul de pe tavă i se prevestește vocația în viață.77 Este frecvent și al doilea tuns, după cel
făcut d e naș, efectuat de către persoane apropiate care devin cumetri.

II.6.3 Obiceiuri de nuntă
Acestea sunt mai bogate și mai variate, ținând cont de faptul că la aceste evenimente
participă atât tinerii cât și maturii și că ele implică o serie de ritualuri.78
„Căsătoria asigură cadrul social împlinirii funcției biologice fundamentale a speciei,
perpetuarea.”79 Fiecare nou cuplu care se formează constituie o familie, cu gospodărie
proprie, unde va locui împreună cu copiii. Celibatul este condamnat în mediul rural. Ideea că
o fată nu se poate mărita este ilustrată și de faptul că au existat descântece de fată băt rână:
„Bună dimineața, lină fântână
A venit fata bătrână
La această lină fântână
A venit să se spele
Cu apă din fântână m -am spălat
De dragoste m -am încurcat
Frumos m -am gătit
În pragul ușii am ieșit,
Toți flăcăii m -au privit,
În brațe m -au luat
Și pe față m -au sărutat
Satu-i negru și urât,
Numai eu sunt păuniță, blândușiță,
Tu, șarpe, balaur,
Pune soli de aur
Să te duci la al meu drag:
Cu chipul să mi -l ciupești,
Cu aripile să -l plesnești,

77 Informații obținute de la localnicii comun ei Hilișeu.
78Angela,Paveliuc,Olariu – op. cit., p.127
79Mihai,Pop; Pavel,Ruxăndoiu – op. cit., p.179

31
De mine să -i pomenești.
Să vii la mine în dată,
Să mă sărute pe față,
Să fie al meu pe viață.”80
Deosebit de original era pentru flăcăi dar și pentru tinerele fete,81 momentul ieșirii la
horă sau cum se mai numea „pusul în joc”. Flăcăul era introdus în rândul celor ce dansau de
un prieten sau o rud ă, cu o strigătură care să confirme că tânărul a intrat în rândul flăcăilor.
Mult mai cu grijă era pregătită tânăra fată pentru a ieși la horă, hora fiind primul pas
spre lume, un prilej de cunoaștere, de inițiere în dragoste, de alegere a tovarășului de v iață.
Cu un an înainte fata învăța toată suita de jocuri populare ajutată de mamă sau de surate, de
tată sau de frații mai mari. Apoi își cosea personal cămașa de ieșit la horă, i se pregătea fota și
încălțători noi și în ziua respectivă își prindea părul împletit în cozi într -un coc la spate, în
care își punea flori (mușcate sau garofițe). Astfel îmbrăcată și împodobită, ea este însoțită de
mamă și introdusă în grupul celorlalte fete, de unde un flăcău, rudă sau prieten al familiei, o
invită la horă alătur i de el.
Momentul era însoțit de chiuituri și strigături care exprimau bucuria celor de față. Se
prezice că felul cum va fi primită în această zi, de către surate și ceata flăcăilor va depinde
încrederea în viață, ziua aceasta rămânând un moment de neuitat . De primăvara până toamna
horele se organizau în centrul satului. Flăcăii plăteau taraful de lăutari, iar fetele veneau
însoțite de mame, surori mai mari, rude și prieteni. Veneau și copii și bătrâni care priveau la
horă, iarna horele și balurile se făcea u într -o casă specială, într -un han construit cu această
destinație.82
Tânărul își alegea una dintre fetele prezente la horă și o întreba dacă vrea să se mărite
cu el.
Astfel, după ce hotărârea de a se căsători a fost luată de cei doi tineri, părinții băiatului
trimit la părinții fetei un „staroste” care întreabă dacă aceștia consimt să -și dea fata. Dacă
răspunsul este afirmativ, în joia sau duminica următoare se face „t ocmeala” sau
„împăcăciunea” ce va asigura temeinicia noului cămin. Dacă se înțelegeau, viitorul ginere
dădea soacrei de băut și apoi chema fata. Se stabilea apoi data logodnei și a nunții. La
logodnă se schimbau inelele. În prezența nunții se organizau „ve derile” cu o petrecere la casa

80Mihai,Costăchescu – Folclor din Moldova , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1969, p.132
81 fetele aveau în general 16 -17 ani.
82 Informații obținute de la Abuligesei Costică.

32
mirelui și la casa miresei. Se puneau brazi la stâlpii casei și la porți.83
Duminica era principala zi a nunții, în care de dimineață și până în zorii zilei
următoare se desfășurau succesiv diferitele secvențe ale ceremonialul ui. Prietenii și rudele
însurățeilor erau invitați la ceremonialul nunții de către vorniceii satului.84 La mire, după
tunsul și gătitul acestuia, grupul de flăcăi care îl asistau împreună cu el și cu taraful repartizat
nunului, pornesc spre casa nunului și -i bat la porți și stâlpii prispei. Acolo se joacă sârba
nunului, după care aceștia se îndreaptă spre casa miresei. Ajungând acolo, socrii mici le ies în
întâmpinare în ograda casei, cu ulcioare pline cu țuică și se fac urările de „Bun găsit” și „Bine
v-am găsit sănătoși”. După câteva dansuri care au loc în ograda miresei, urmează ieșirea din
casă a miresei care este și ea dansată în ogradă apoi așezată pe un scaun. La fel și mirele este
dansat de o fată și așezat alături de mireasă. Pe acele două scaune mir ii sunt aranjați de nașii
lor, după care are loc iertăciunea.

Cântecul iertăciunii
„taci mireasă nu mai plânge
De la maica ta te -ai duce
Te-ai silit la măritat
Ca frunza la scuturat
Dar frunza mai dă o dată
Iar tu nu te mai faci fată.
-Măicuță duioasă
Răm âi sănătoasă
Că n-ai fost bucuroasă
Să mă vezi prin casă
Măturând, stropind
Cu frățiorii -n rând
Creșteți flori și înfloriți
Că mie nu -mi trebuiți
Voi abia îmbobociți
-Ia-ți adio de la mamă
de la mamă, de la tată

83Angela,Paveliuc,Olariu – op. cit., p.130
84 Aceștia mergeau cu plosca de vin la fiecare gospodar. Ei dădeau să guste gospodarilor din plosca de vin. Dacă
acceptau să guste înseamnă că acceptau invitația la nuntă, dacă refuzau să bea din plosca cu vin însemna refuzul
(informație obținută de la Costache Valeriu).

33
De la frați, de la surori,
De la grădina cu flori,
Căci tu nu te -i mai face fată
Când o cânta știuca -n baltă
Și cristeiul pe corlată
Și atunci, și nici atunci
Când o face plopul nuci
Și răchita mere dulci”.85
După cântecul miresei, lăutarii cântă și cântecul mirelui:
Mândra mea, pusei briciu să mă radă
Măi mândruță, toate fetele fac haz
Să se ducă vestea -n sat
Că fecioru sa -nsurat
Foaie verde de cunună stă mireasa lângă nună
Dar și nunu -i bucuros
Că și mirele -i frumos;
Azi în sat e nuntă mare
Ginerică -i rupt din soare
Mărgăritar înflorit
Cineva îmbo bocit
Și la ochi și la sprâncene
Ca doi porumbei la pene
Și la joc și la cântat
De n -aveți pereche -n sat
Întregul alai de nuntă se adună, apoi se joacă hora mare, moment culminant al întregii
nunți, adevărat spectacol de gală asistat de întregul sat. Au lo c îmbrățișări stropite de lacrimi
și vin oferit de mireasă. De aici alaiul pleacă spre biserică pentru cununia religioasă, nuntașii
pornesc spre locul destinat petrecerii. După miezul nopții avea loc jocul „cântatul găinii”, joc
specific zonei Botoșani. As tfel, un bărbat deghizat în haine de femeie, sosea cu o găină în
mijlocul nuntașilor, găina respectivă fiind legată la gât cu o eșarfă roșie și având o pipă în
gură. Se juca găina cântându -se astfel:

85 Informații obținute de la lăutarii satului.

34
,,Am iubit cât te -am iubit
Și nimic n -am folosit
Păru-n cap mi s -a albit
Și nimic n -am folosit ”.86
După „Cântecul găinii” mirele și mireasa strâng darurile anunțate de toți nuntașii, și li
se mulțumește pentru contribuția lor la înzestrarea noii familii. În continuare are loc „învelitul
miresei” adică nașa acop eră capul miresei cu ștergarul, ca semn al trecerii în rândul femeilor.
Jocul se desfășoară după acompaniamentul muzical al unui taraf de vioară și cobză:

Cântecul de învelitul miresei

Bucură -te soacră mare
Că ți -am adus pieptănătoare
Să te pieptene pe c ap
Cu o bucată de lemn de fag
Sărmanii bieți părinți
Să trudește pân te crește
Nu știi cui te dăruiește
Căci mila de la părinți
Niciodată să n -o uiți
Iar mila de la soacră
Strugurel de poamă acră,
De s-ar coace -un an și -o vară
Tot e acră și amară.

II.6.4 Obiceiuri de înmormântare
Fac și ele parte din tradițiile folclorice și semnifică poziția optimistă și demnă a
omului în fața morții.
Aceste obiceiuri se aseamănă în mare măsură cu cele din alte sate românești. Pentru
tinerii necăsătoriți se reproduce cere monialul de nuntă, fata sau flăcăul sunt îmbrăcați ca miri,
sicriul este încadrat cu brăduți. Convoiul mortuar al acestora este însoțit de lăutari care cântă
melodii de doină și jale. Spre deosebire de alte sate de pe cuprinsul țării, unde priveghiul este

86 Aceste informații au fost obținute de la Radu Sarafim în luna noiembrie 2018.

35
un prilej de jocuri de măști și de glume87, la Hilișeu priveghiul este un moment de tristețe, de
reculegere. Mortul era păzit timp de trei zile. Există în botoșani credința că mortul trebuie
păzit pentru a nu trece pe sub coșciugul lui vreun animal, câine s au pisică, deoarece acesta ar
duce la prefacerea mortului în strigoi.88 Nu se bocește noaptea, ci rudele deapănă în șoaptă
amintiri din viața celui mort.
Deosebite sunt bocetele din timpul zilei sau de la mormânt. Bocetele sunt creații
spontane, ele redau s cene din viața celui decedat, momente și întâmplări care exprimă durerea
celor rămași, aceste bocete sunt pline de duioșie. La scoaterea mortului din casă se spărgea un
vas care semnifica alungarea morții. Timp de șase săptămâni avea loc tămâiatul zilnic, de
către mamă, soră, soție sau fiică. Pomenirile de șase săptămâni, de un an și de dezgropare la
șapte ani se făceau cu toate rudele și prietenii celui răposat, așezându -se masa mare cu pom
încărcat, care să -i țină umbră și să -i asigure cele trebuincioase pe lumea cealaltă.

87 Rostul acestui lucru este probabil de a insufla curaj familiei mortului, de a alunga somnul celor ce veghează și
de a face răposatului o ultimă „petrecere”, pentru ca acesta să plece vesel dintre ai lui. Ea părea a fi expresia
omului din popor față de viață și moarte.
De la strămoșii noștri daci el știe că moartea este în firea lucrurilor, că ea nu poate opri cursul vieții, că durerea
mortului se împltește cu grija și dragostea pentru cei rămași în viață (Angela,Paveliuc,Olariu – op. cit., p.132).
88 Ibidem, p.133

36
CAPITOLUL III
Folclor muzi cal contemporan din comuna Hiliș eu-Horia

Meargă -n lume să trăiască,
Meargă -n lume să trăiască lalalalala

Trăiască două, trei zile,
Trăiască două, trei zile lalalalala

Să vie bătrân ca mine,
Să vie bătrân ca mine lalalalala

C-așa nu -s bătrân de zile,
C-așa nu -s bătrân de zile lalalalala

Dar m -o-mbătrânit străinii,
Dar m -o-mbrătrânit străinii lalalalala

Hai! Decât viață prin străini,
Decâ t viață prin străini lalalalala Mai bine pe -un strat de spini,
Mai bine pe -un strat de spini lalalalala

Că de spini te mai ferești,
Că de spini te mai ferești lalalalala

De străini te otrăvești,
De străini te otrăvești lalalalala

De i-ai face apa bere,
De i-ai face apa bere lalalalala

Nu-i mai faci pe -a lui plăcere,
Nu-i mai faci pe -a lui plăcere lalalalala

De i-ai face apa vin,
Nu-i mai faci voia deplin măi.
Versul
tipar: octosilabic
forma: acatalectică
ex. ci -ne vrea s ă`m-bă-trâ-neas-că (8 silabe)

37
fenomene lexicale: refren
Melodica
scara: modul frigian pe mi, hexacordie de tip ionico -mixolidică pe sol adusă în formă plagală,
apoi extinsă la un mod heptacordic frigian pe mi.
ambitus: octavă perfectă
cadențe: mediane pe sol și la, finală pe mi
Ritmica
ritmul divizionar apusean
Forma
bifrazică cu refren a ||: a v r :||
Genul și repertoriul
cântec propriu -zis din repertoriul neocazional de stil modern
Zona de provenineță
satul Corjăuți, comuna Hilișeu -Horia, județul Botoșani
Informator
nume: Cojocaru Dumitru
vârsta: 83 ani
profesie: fost lucrător CFR și C.A.P., fără studii

38

Pelin beau, pelin mănânc,
Noaptea pe pelin mă culc măi.
Pelin beau, pelin mănânc,
Sara p e pelin mă culc.

Dimineața când mă scol,
Toate oasele mă dor măi,
Dimineața când mă scol,
Toate oasele mă dor măi.

Și mă scol încetișor,
Și mă uit în sat cu dor.
Și mă scol încetișor măi,
Și mă uit în sat cu dor.

Cum merg tații la feciori,
Și mamele la nurori măi.
Cum merg tații la feciori ,
Și mamele la nurori măi.
Da la mine n -are cine,
Că sunt străinel pe lume.
Da la mine n -are cine,
Că sunt străinel pe lume.

De străin ce sunt măi frate,
Nici focu -n vatră nu -mi arde.
Păi de strain ce sunt măi frate ,
Nici focu -n vatră nu -mi arde.

Eu m -aplec ca să -l aprind,
Lacrimile curg și -l stâng măi.
Eu m -aplec ca să -l aprind,
Lacrimile curg și -l stâng măi.

Scot batista să le șterg
Ele fac pârâu și merg
Scot batista să le șterg
Ele fac pârâu și me rg măi.

39

Versul
tipar: octosilabic
forma: catalectică și acatalectică
ex. foa -ie ver -de lin pe -lin (7 silabe)
ex. și`om bea vi -nul cu pa -ha-rul (8 silabe)
Melodica
scara: mod heptacordic pe sunetul re cu treapta a III -a fluctuantă, fapt ce conferă un caracter
bivalent întregii scări modale. Atunci când avem sunetul fa diez modul este mixolidian pe re,
iar când avem fa becar , avem un dorian pe re. Ȋntreaga structură modală creează elemente de
bimodalism orizontal de factură convergentă. Cadența finală este la treapta a II -a (de tip
bihorean), adusă prin secunda frigică.
ambitus: septimă mică
cadențe: mediane pe la și re, finală pe mi
Ritmica
Ritmul divizionar apusean
Forma
bifrazică a b ¾ a v bv
Genul și repertoriul
cântec propriu -zis din repertoriul neocazional de stil modern
Zona de provenineță
satul Corjăuți, comuna Hilișeu -Horia, județul Botoșani
Informator
nume: Cojocaru Dumitru
vârsta: 83 ani
profesie: fost lucrător CFR și C.A.P., fără s tudii

40

Când fulgeră și trăsnește,
Militaru atunci pornește
Una, două , trei
Și-n pas alergător!
Când fulgeră și trăsnește
Militaru atunci pornește
Una, două, trei
Și-n pas alergător!
Refren
Tra la la la,
Dulce, dulce și frumos
Un trai de militar
Și-o viață de ostaș
Tra la la la,
Dulce, dulce și frumos
Un trai de militar
Și-o viață de ostaș.
Versul
tipar: octosilabic și hexasilabic
forma: catalectică și acatalectică
ex. în ar -ma-tă am ple -cat (7 silabe)
ex. mân -dru-șa mi`am lă -sat (6 silabe)
ex. cu ce dor te`a -ștept fru -moa-so`n (8 silabe)
fenomene lexicale: refren

41
Melodica
Masurile 1 -8, pentancordie de tip ionico -mixolidică pe sunetul sol. Măsurile 9 -14
pentacordia este extinsă la un mod heptacordic, un ionian pe sunetul sol cu o inflexiune
cromatică de tip tonal -functional la treapta a II -a, adusă prin cromatizarea opresivă a
sunetului sol.
ambitus: septimă mică
cadențe: mediane pe si și sol, finală pe sol
Ritmica
ritmul divizionar apusean
Forma
bifrazică cu refren a b ||: r a b :||
Genul și repertoriul
cântec propriu -zis din repertoriul neocazional de stil modern
Zona de provenineță
satul Corjăuți, comuna Hilișeu -Horia, județul Botoșani
Informator
nume: Cojocaru Dumitru
vârsta: 83 ani
profesie: fost lucrător CFR și C.A.P., fără studii

42

Versul
tipar: octosilabic
forma: acatalectică
ex. de m ă duci la u -ni-ta-te (8 silabe)
fenomene lexicale: refren, interjecție
Melodica
Scara muzicală este reprezentată de un mod heptacordic pe sunetul sol cu treptele VI
si VII mobile. La baza cantecului propriu -zis stă un mod eolian pe sunetul sol (măsurile 7 –
14), dar cu influențe tonal -funcționale in măsurile 3 -4. Formula cromatică întoa rsă din
măsura a 3 -a (fa diez -sol-fa becar ) duce către un mers melodic tonal, dar cu elemente
cromatice depresive i n coborâre. Cadența la treapta a V-a din măsura 5 readuce caracterul
modal, fiind de factură frigică .

43
ambitus: octavă perfectă
cadențe: media nă pe re, finală pe sol
Ritmica
Ritmul divizionar apusean
Forma
trifrazică cu refren a ¾ b r c c
Genul și repertoriul
cântec propriu -zis din repertoriul neocazional de stil modern
Zona de provenineță
satul Corjăuți, comuna Hilișeu -Horia, județul Bo toșani
Informator
nume: Stavarachi Viorica – 67 ani
vârsta: 67 ani
profesie: casnică, fără studii, fostă lucrătoare la C.A.P Călărași

44

45
Pe-o uliță colbăită, dor și iară dor
Merge -o mamă amărâtă, dor și iară dor
Cu broboada pe sprânceană
Din ochi verzi cu lacrimi grele,
Fiindcă viața i -a fost grea
Mult s -a mai luptat cu ea, măi, măi

A crescut cinci copilași, dor și iară dor
Și-au plecat cu toți la Iași, dor și iară dor
Rămași de mici făr' de tată Și azi grija lor o poartă
Să nu aibă viață grea
Așa cum a fost la ea, măi, măi

Pâinea -n cinci o împărțea, dor și iară dor
Pentru dânsa nu oprea, dor și iară dor
După ce ne sătura
Flămângioară se culca, măi, măi
Mulțumindu -I Domnului
Că ne -a văzut iar sătui, măi, măi

Versul
tipar: octosilabic
forma: acatalectică
ex. pe`o u -li-ță col -bă-i-tă (8 silabe)
fenomene lexicale: refren
Melodica
scara: hexacordie pe do (prima parte) și heptacordie eolico -frigică pe re (a doua parte)
ambitus: octavă perfectă
cadențe: mediane pe fa, re și do, finală pe re
Ritmica
ritmul giusto silabic
formule ritmice de tip binar și ternar
Forma
bifrazică cu refren ||: a r :|| b r b r
Genul și repertoriul
cântec propriu -zis din repertoriul neocazional
Zona de provenineță
satul Corjăuți, com una Hilișeu -Horia, județul Botoșani
Informator
Cojocaru Dumitru, 83 ani , fost lucrător CFR și C.A.P, fără studii

46

47

Și te plâng cu lacrimi multe
Ca la vârf înalt de munte,
Ca la vârf înalt de munte
Scumpa mea, mamaia mea,
Bună mai era măi, bună mai era măi.
Măi băiete fiți cuminți
Ca la voi la părinți,
Nu-i ca la voi la părinți
Scumpa mea mamaia mea,
Bună mai era măi, bună mai era măi
Versul
tipar: octosilabic
forma: acatalectică și catalectică
ex. ma -mă și mă -mu-ca me măi (8 silabe)
ex. scum -pa mea mă -ma-ia mea (7 silabe)
fenomene lexicale: interjecție
Melodica
scara: modul eolian și modul frigian pe mi cu subton
ambitus: nonă mică
cadențe: mediane pe re și mi, finală pe mi
Ritmica
ritmul giusto silabic
formule ritmice de tip binar și ternar
Forma
bifrazică cu codă a b (m 5) a v (m 13) b v (m 18) codă (m 29)
Genul și repertoriul
cântec propriu -zis din repertoriul neocazional
Zona de provenineță
satul Corjăuți, comuna Hilișeu -Horia, județul Botoșani
Inform ator
nume: Cojocaru Dumitru
vârsta: 83 ani
profesie: fost lucrător CFR și C.A.P., fără studii

48

De ți -e rușine cu mine,
De ți -e rușine cu mine
Fă-mă brâu pe lângă tine.

De ți -e rușine cu brâul,
De ți -e rușine cu brâul
Fă-mă o pană de salciu măi.

De ți -e rușine cu pana,
De ți -e rușine cu pana
Fă-mă-o lumină de seară.

Dar de unde tuneca măi,
Dar de unde tuneca măi
Luminată -i calea ta măi.
Asta-i lumină de seară,
Asta-i lumină de seară
Dragostea de -un an și -o vară.

Bade mânca -te-ar pământul,
Bade mânca -te-ar pământul
La tine nu -mi este gândul.

De mi -ar fi gândul la tine,
De mi -ar fi gândul la tine
Spânzurătoarea mai bine.

Ȋn mașina drumului măi,
Ȋn mașina drumului
De creanga alunului măi.

Versul
tipar: octosilabic
forma: acatalectică
ex. bă -di-ță mus -ta-ță nea -gră (8 silabe)

49
Melodica
scara: heptacordie eolico -frigică pe mi
ambitus: septimă mică
cadențe: mediane pe re și sol, finală pe mi
Ritmica
ritmul giusto silabic
formule ritmice de tip binar
Forma
bifrazică a ||: b a v :||
Genul și repertoriul
cântec propriu -zis din repertoriul neocazional
Zona de provenineță
satul Corjăuți, comuna Hilișeu -Horia, județul Botoșani
Informator
nume: Cojocaru Dumitru
vârsta: 83 ani
profesie: fost lucrător CFR și C.A.P. , fără studii

50

Ia mai scoate -un pat afară,
Ia mai scoate -un pat afară
Of lelița Măriroara,
Șai lai la la la la la la la bis.

La umbrița unui nuc măi,
La umbrița unui nuc măi
Ș-ai să vezi ce te sărut măi,
Șai lai la la la la la la la bis.

Măi băiete băiețele,
Măi băiete băiețele
Ce săruți așa cu jăli,
Șai lai la la la la la la la bis.
Și cu jăli, și cu sete,
Și cu jăli și cu sete
Parcă n -ai mai văzut fete,
Șai lai la la la la la la la bis.

Ba eu fete am mai văzut măi,
Ba eu fete am văzut măi
Da ca tine n -am avut măi
Șai lai la la la la la la la bis.

Nu te uita că -s micuță,
Nu te uita că -s micuță
Că la mulți am fost drăguță
Șai lai la la la la la la la bis.

Versul
tipar: octosilabic
forma: acatalectică
ex. foa -ie ver -de săl -ci-oa-ră (8 silabe)
fenomene lexicale: refren

51
Melodica
scara: heptacordie eolică pe mi
ambitus: septimă mică
cadențe: mediane pe sol și la, finală pe mi
Ritmica
ritmul giusto silabic
formule ritmice de tip binar
Forma
bifrazică cu refren a ||: b r :||
Genul și repertoriul
cântec propriu -zis din repertoriul neocazional
Zona de provenineță
satul Corjăuți, comuna Hilișeu -Horia, județul Botoșani
Informator
nume: Cojocaru Dumitru
vârsta: 83 ani
profesie: fost lucrător CFR și C.A.P., fără studii

52

Nu te duce măi băiete,
Mamă și mămica mea măi
Nu te duce măi băiete,
C-o să-ți pară rău de fete,
C-o să-ți pară rău de fete mamă
Nu te duce măi băiete
C-o să-ți pară rău de fete
C-o să-ți pară rău de fete, mamă.

Mânurile tale moi,
Of mamaia mea măi
Mânurile tale moi,
Care ne -o crescut pe noi
Care ne -o crescut pe noi,
Scumpa mea, mamaia mea
Bună mai era măi,
Bună mai era măi.

53
Versul
tipar: octosilabic
forma: acatalectică
ex. ma-mă eu mă duc de`a -ca-să (8 silabe)
fenomene lexicale: interjecție

Melodica
scara: heptacordie eolico -frigică pe mi
ambitus: septimă mică
cadențe: mediane pe si, re și sol, finală pe mi
Ritmica
ritmul giusto silabic
formule ritmice de tip binar și terna r
Forma
trifrazică a b || a v bv c
Genul și repertoriul
cântec propriu -zis din repertoriul neocazional
Zona de provenineță
satul Corjăuți, comuna Hilișeu -Horia, județul Botoșani
Informator
nume: Cojocaru Dumitru
vârsta: 83 ani
profesie: fost lucrător CFR și C.A.P., fără studii

54
Bată-te crucea crucea, noroc

Frunză verde trei lalele, nu te însura măi vere
Că m -am însurat și eu și -am nimerit tare rău.

Bată-te crucea nănaș, cu cine mă cununaș?
Cu propteaua gardului, cu urâta satului.

De urât mă duc de -acasă și urâta nu mă lasă
De urât mă duc la Prut și urâta -i după gât .

De ur ât mă duc în tindă și urâta -i scrisă -n grindă;
De urât mă duc în lume și urâta -i după mine.

Fugi urâte de la mine, c -oi lucra și pentru tine,
Dă-te-urâte într -o parte, c -oi aduce și -a ta parte

Bată-te crucea, noroc, că te -am pus și sub obroc
Când îmi văd urâta -n casă, mare boală -mi intră -n oasă.

55
Versul
tipar: octosilabic
forma: acatalectică și catalectică
ex. ba -tă-te cru -cea no -roc (7 silabe)
ex. frun -ză ver-de trei la -le-le (8 silabe)
fenomene lexicale: interjecție
Melodica
scara: eolian pe sol
ambitus: nonă mică
cadențe: mediane pe la, si și re, finală pe sol
Ritmica
ritmul giusto silabic
celule ritmice: anapest, piric etc.
Forma
cvadrifrazică a b a b || c d c d
Genul și repertoriul
cântec propriu -zis din repertoriul neocazional
Zona de provenineță
satul Corjăuți, comuna Hilișeu -Horia, județul Botoșani
Informator
nume: Cojocaru Dumitru
vârsta: 83 ani
profesie: fost lucrător CFR și C.A.P., fără studii

56
CONCLUZII FINALE
În urma cercetărilor efectuate pe teren în comuna Hiliș eu-Horia, am c onstatat că
interesul pentru folclor ș i val ori perene a localnicilor s -a păstrat, unele genuri precum
cântecul propriu zis de stil nou fiind într -o profundă conservare, iar alte genuri ce ț in de
substratul arhaic sunt pe cale de dispariț ie, sau au intrat deja în desuietudine. Fiind situată î n
nord-estul României și în nordul județului Botoșani, în partea de nord a Câmpiei Moldovei,
la 9 km de munici piul Dorohoi, comuna este o zonă tranzitorie cu multe interferențe,
influențări și contaminări, atâ t din spa țial românesc, bucovinean ș i mol dovenesc, dar ș i
ucrainean.
În primul capitol menț ionez unele aspecte l egate de interesul pentru folclor în manieră
conștientă , cu referiri punctuale la zona Moldovei porni nd din secolul al VII -lea. Incipitul
capitolului face unele referiri succinte la secolul al VII -lea cu Codexul lui Ioan Caianu, unde
apar primele melodii cu legă turi româneș ti mai ales la nivel micro -structural. Franz Joseph
Sulzer este primul care ne lasă unele melodii din spațial moldovenesc ș i care au o legătură
certa cu folclorul autohton , nu doar la nivel motivic, ci ș i macro -structural.
În sec olul următor că rturarul Dimitrie Cantemir ne furnizează unele informații
etnografice preț ioase referitoare la zona cercetată, î n celebra sa lucrare Descriptio Moldavie ,
dar din pacate nu ne lasa nicio melodie notată .
În secolul al XIX -lea putem vorbi deja de un interes s porit pentru latura folclorica și î n
ceea ce privește cercetarea. Personalități de seamă precum Anton Pann sau Gavril Musicescu
îsi pun amprenta, nu doar în culegerea și notarea melodiilor ci și în conș tientizarea
ascpectului modal al acestora ș i armonizarea lor ,,conform gamelor î n care sunt scrise .”
Teodor T. Burada este primul etnograf român ce continuă drumul deschis de Dimitrie
Cantemir cu un secol mai devreme. El conștientizează, pe lângă aspectele muzicale ale
folclorului și pe cele cu caracter sincretic, elemente de dramaturgie populară, descoperă unele
genuri și obiceiuri noi și cercetează folclorul și la româ nii din afara granițelor ță rii.
Prima jumătate a secolului XX îi este tr ibutară lui Bella Bartok și lui Constantin
Brailoiu, părinții etnomuzicologiei românești și est -europene. Apariția fonografului, un
mijloc prețios în cercetarea obiectivă aduce ș i un plan evolutiv în ceea ce privește notarea ș i
arhivarea melodiilor.
Contribuții merituase și chiar o bază reală pentru zona cercetată ne este furnizată de
către folcloriștii ieș eni Flo rin Bucescu și Viorel Birleanunu în notarile lor prezente î n Caietele
Arhive de Folclor ale Moldovei și Bucovinei sunt menționate ș i o ser ie de melodii din arealul

57
cercetat -zona Botoș aniului. Prin activitatea lor aceștia realizează un lanț între contribuțiile
înaintașilor în maniera quasi conștientă, apoi conș tientă și cercetarea mea. Î n fapt, culegeril e
realizate de cei doi folcloriști moldoveni reprezintă legătura dintre aspect diacronic și cel
sincronic. Alături de folcloriștii literari Ion H. Ciubotaru ș i Silvia H. Ciubotaru , culegerile
acestora reprezintă un fapt real pentru a doua jumă tate a secolului XX cu referiri obiective ș i
valoroa se nu doar pentru zona cercetată Botoșani -Moldova ci și în plan naț ional.
Prezența ansamblului Rapsozii Botoșanilor ce aparț ine CC… aduce un plus de valoare î n
ceea ce privește latura interpretativă pentru județul Botoșani, dar și pentru cea științifică .
Ansamblul reprezintă un ,,focar folcloric” pentru această zonă ce creează pepiniere în cadrul
tinerilor ș i modele interpretative pentru aceștia. Ansamblul de copii precum Mugurelul din
Dorohoi , Margineanca din Botoșani, denotă faptul că, folc lorul botoșănean este pe mâini
bune. Personalităț i interpretative precum Ioan Cobala, George Sarbu sau Constan tin Arvinte
au roluri de seama în promovarea, cultivarea ș i tezaurizar ea folclorului botoșănean.
Deasemenea urmaș i ai ace stora Ciprian Potoroaca, Petru și Ion Oloieru, Marcel Dupu,
păstreaza vie tradiția locală .
Capitolul II implică o prezentare a arealulu i cercetat cu plasarea comunei în spaț iul
geografic, aspecte demografice, atestă ri documentare a zonei cercetate, elemente ce ț in de
arhitectura caselor, amenajări ale locuințelor vechi, locașe se cult, monumente și aspecte
culturale cu legături directe în ceea ce privește folclorul literar ș i cel muzical. Tot aici, am
făcut unele prezentări în ceea ce priveș te rep ertoriul ocazional al munc ilor ș i obiceiurilor de
peste an, din repertoriul de iarna cu unele elemente ce țin de dramaturia populară locală:
Jocul caprei, Căiuții din Hillișeu, colindele de Anul Nou și Câ ntece de Stea prezente în
comuna cercetată . Un alt subcapitol face referire la ciclul familial și sunt prezentate su ccinct
aici obiceiuri ce au legătura cu naș terea, nunta sau ,,marea trecere”
Ultimul capitol Folclor muzical contemporan din comun a Hilișeu -Horia, reprezintă ș i
tema de originalitate a prezentului deziderat. În cercetarea pe teren, am interacț ionat cu 7
informatori iar din repertoriul a patru dintre aceștia am selectat melodii de câ ntece p ropriu –
zise de stil nou, iar alț i trei mi -au furnizat informaț ii legate d e comuna,de obiceiurile de iarnă
sau religie. Din cei patru informatori care au cântat, trei au fost de etnie romă, iar unul
română . Nu toate materialele furnizate au fost pline de valoare, multe dintre acestea fiind sub
influența mass -mediei cu interferențe zonale, contaminări și aspecte c e nu au legături directe
cu zona cercetată . Din repertor iul informatorilor de etnie romă am selectat puține melodii,
deoarece aceastea nu aveau legătura cu realitatea folclorică zonală , iar unele erau chiar

58
vulgare și nu reprezentau nici măcar tradiț iile r ome loc ale. De subliniat este faptul că, o bună
parte a satului Corjăuți era reprezentată de această etnie.
Majoritatea melodiilor inserate în lucrare sunt câ ntece propiu -zise de stil nou, deș i o
parte dintr e ele au o vechime considerabilă și apa rțin inf ormatorului Cojocariu Dumitru, în
vârstă de 83 de ani, fără studii, de profesie C.A.P, CFR.
Versificațiile melodiilor păstrează tiparul tetrapodic, octosilabic, catalecti c sau
acatalectic, în care apar puț ine fenomene lexicale adiacente, cele mai frecvente fiind
refrenele. Tiparul octo -silabic denotă ș i stilul modern al acestora, deoarece tripodia ț ine de
stilul arhaic.
Melodiile prezentate și analizate î n acest capitol sunt câ ntece propri u-zise de stil nou ce
au la bază un subst rat modal. Predomină modurile ionian, mixolidian, eolian sau dorian, în
expuneri hexacordice până la structuri complexe de șapte sunete, dar ș i combinat ții modale
ionico -mixolidice sau eolico -dorice. Structurile cromatice sunt utilizate mai puțin, față de
zona Bucovinei. Cadenț ele cezurale sunt realizate la treaptele a IV a sau a V a, iar cele finale
la treptele I sau la treapta a II a de tip bihorean cu infl uențe frigice, așa cum este î n melodiile
Foaie verde lin pelin , Cine vrea sa-mbătrânească , Pe-o uli ță colbaita, Mama și maicuț a
mea, Mamă eu mă duc de acasă, Bată -te crucea noroc. Predomină cadenț ele finale cu
specific frigic aduse printr -o continuitate a modului frigian sau doar la final de melodie,
păstrâ nd un specific zonal. Se simt și influențele mo dale cum este cazul câ ntecului de
catalane În armată am plecat , unde avem un mod heptacordic ionia pe sunetul sol , cu
influențe cromatice către funcțiunea treaptei a II a, adusă prin sunetul sol # , măsurile 13 -14.
De asemenea formula cromatică întoarsă din măsura 3, a câ ntecului de catanie De mă duci la
unitate poate sufer i o interpretare tonală, fluctuaț ia sunetului fa, aducând succesiv expunerea
armonică și melodică al lui sol minor .
Sistemul ritmic predominant î n toate melodiile este cel div izionar -apusean, dar cu
influențe către sistemul giusto -silabic ș i protoceluce de tip piric, iamb, troheu sau anapest,
aspect coroborat și de alternanță metrică prezentă î n unele melodii.
Forma arhitectonică a mel odiilor este destul de simplistă predominând tipul format din
două râ nduri melodice adus ulterior prin v ariație sau î n cadrul celor doua fraze fiind inserat
un refren.
Ambitusul melodiilor este adapt at celui vocal masculin ce aparț ine informatorului
Cojocariu Dumitru.
În urma cercetării, am remarcat faptul că, folclorul din comuna Hiliș eu-Horia nu a
dispărut, ci este într -o continuă transformare adaptată și adoptată de timpurile moderne.

59
Eforturile depuse de cei prezentați în capitolul prim al lucrării, realiz ate fie în manieră
inconștientă sau conștientă, reprezintă o bază de studiu pentru folclorul con temporan, implicit
pentru mine în realizarea acestui proiect. Câ ntecul p ropriu -zis de stil nou, ce aparț ine
repertoriului neocazion al este un fenomen viu, omnip rezent în manifestăr ile folclorice din
comuna cercetată. Alături de el, îsi pă strează vitalitatea obiceiurile d in ciclul calendaristic de
iarnă și din cel nupțial. Din păcate, reprezentările repertoriului nupț ial contemporan sunt
acompaniate de instrumente electroni ce cu timbru glacial, ireal, față de cele acustice. La
obiceiurile ce țin de bote z nu apar elemente folclorice cântate î n mod expres. Bocetele din
reperto riul funebru sunt unele lamentații spontane, sub formă de plâns aleatoriu aș a cum apar
și în Moldova central -sudică. Nu există bocitoare și nici cântece ritual nu apar î n prezent î n
repertoriul funebru.
Consider acest proiect o experiență, un deziderat, ce merită continuat î n anii ulteriori.

60
BIBLIOGRAFIE

• Adochiței, Ana, Bânzar, Vasile, Bran, Ioan – Monografia județului Botoșani , editura
Sport -turism, București, 1980.
• Alexandru, Tiberiu – Folcloristică, organologie, muzicologie, Vol. II, București,
Editura muzicală,1978
• Anuarul Arhiepiscopiei Iașilor, Mitropolia Moldovei, 1930
• Brătescu, Ioan, Marele Dicționar Geografic al României, Editura, București, 2002,
vol.III
• Cardaș, Andrei – Botoșani – Monografie, Editura Sport -Turism, București, 1979,
• Ciocoiu, Costel – Monografia bisericilor parohiale și filiale din Dorohoi cu personal ul
clerical aflat la punerea în aplicare a noii legi clericale din 1893/1894,
• Comișel, Emilia, Folclor muzical, București, Ed. Didactică și pedagogică, 1967
• Corneliu, Bogariu, „Curs de folclor muzical”, Deva, Editura Corvin, 2007
• Costăchescu, Mihai – Folclor din Moldova, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1969
• Datcu, Iordan, ,,Dicționarul Etnologilor Români”,Vol.I, Ed.SAECULUM I.O.,
Bucureși, 1998
• Delion, Pavel, ,,Folclor muzical din Județul Botoșani”, 1979
• Documente privind marea răscoală a țăranilor din anul 1907, București, 1977,
• Dubău, Filipescu N., – Dicționar geografic al jud. Dorohoi , Tipografi P.C. Popovici,
Iași, 1891.
• Folcloristul și bizantinologul preot dr. Florin Bucescu -75 de ani, ediție îngri jită de
Irina,Zamfrira,Dănila,Ed. Artes, 2011
• Gazeta Dorohoiului, Anul IX, nr.21, sâmbătă, 7 august, 1926
• Georgescu, Lucilia, Constantin, Brailoiu, întemeietor si conducator al „Arhivei de
Folklore a Societatii Compozitorilor Români”, Revista de Etnografie si Folclor, nr.
6/1968
• Gheorghe, Oprea, Larisa, Agapie, Folclor muzical românesc, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1983

61
• Giuleanu, Victor – Principii fundamentale în teoria muzicii – Editura muzicală,
București, 1974
• Giurăscu, C. Constantin, Giurăscu, C. Dinu – Istoria românilor din cele mai vechi
timpuri și până azi, Editura Albatros, București, 1971
• http://jurnalul.ro/spe cial-jurnalul/intemeietorul -etnomuzicologiei -548652.html
• https://luceafarul.net/tripticul -folcloric
• Iorgu, Iordan – Toponimia românească, Editura Academiei, București, 1963
• Miculi, Pop, Otilia – Folclor muzical și etnomuzicologie , vol I -II, București, Editura
Fundației „România de Mâine", 2007
• Moldoveanu, Elisabeta, Consideratii asupra cercetarii interdisciplinare a folclorului
muzical, în „Revista de Etnografie si Folclor”, tom 39, nr. 1 -2/1994
• Olariu, Angela, Paveliuc – Zona etnografică Botoșani, Editura Sport -Turism,
București, 1983
• Oprea, Gheorghe – Folclorul muzical românesc , București, Editura Muzicală, 2002
• Planul Urbanistic General comuna Hilișeu -HorIa, Botoșani, 2014
• Pop, Mihai, Ruxănd oiu Pavel – Folclor literar românesc, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1973
• Popescu, Puțuri Ion, ,,Documente privind marea răscoală a țăranilor din anul 1907”,
București, 1977
• Rădulescu, Speranța, Taraful și acompaniamentul armonic în muzica de joc,
București, Editura Muzicală 1984
• Sârbu, George, Folclorul muzical instrumental din Moldova, Iași, Artes, 2003
• Stoica, Georgeta – Interiorul locuinței țărănești, Editura Meridiane, București, 1973
• Stoicescu, Nicolae – Dicționar al marilor dregători din Moldova și Țara Românească
(secolul XIV -XVII) , Editura Enciclopedică, București, 1971.
• Tocilescu, Grigore, Marele Dicționar Geografic al României, Editura, București,
2002, vol.III
• Tufescu, Victor – Județul Botoșani – Monografie, Editura Academiei, Bucu rești,
1977