SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR Lucrare metodico-științifică pentru obținerea gradului didactic I Coordonator științific,… [302466]
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: [anonimizat] I
[anonimizat]. Univ. Dr. Mihaela Modoran
Candidat: [anonimizat]. înv. preșc. Anca Amza (Badea)
Grădinița P.P. ,,Lumea poveștilor”, Constanța
2019
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
SPECIALIZAREA: [anonimizat] I
Valorificarea folclorului muzical românesc la vârsta preșcolară prin intermediul C.D.Ș.
[anonimizat]. Univ. Dr. Mihaela Modoran
Candidat: [anonimizat]. înv. preșc. Anca Amza (Badea)
Grădinița P.P. ,,Lumea poveștilor”, Constanța
2019
CUPRINS
Cuprins ………………………………………………………………………………………………………………………. 3
Introducere …………………………………………………………………………………………………………………. 7
PARTEA I
CAPITOLUL I
[anonimizat],
PROIECTARE, IMPLEMENTARE, EVALUARE …………………………………………………….. 9
I.1. Definirea conceptului de curriculum ………………………………………………………………………….. 9
I.2. Categorii conceptuale derivate …………………………………………………………………………………. 12
I.2.1. Cicluri curriculare …………………………………………………………………………………….. 12
I.2.2. Arii curriculare …………………………………………………………………………………………. 14
I.2.3. Documente curriculare ………………………………………………………………………………. 15
I.3. Tipuri de curriculum ………………………………………………………………………………………………. 16
I.4. Curriculum la decizia școlii …………………………………………………………………………………….. 18
I.5. Opțional – ipostază a curriculum-ului la decizia școlii în învățământul obligatoriu ………… 20
I.5.1. Aspecte ale proiectării curriculare ………………………………………………………………. 20
I.5.2. Implementarea opționalului ……………………………………………………………………….. 23
I.5.3. Criterii de evaluare a opționalului ……………………………………………………………….. 24
CAPITOLUL II
FOLCLORUL MUZICAL ROMÂNESC …………………………………………………………………… 27
II.1. Categorii și creații ………………………………………………………………………………………………… 27
II.2. Folclorul muzical ocazional …………………………………………………………………………………… 28
II.2.1. Ciclul calendaristic ………………………………………………………………………………….. 28
II.2.1.1. [anonimizat] ……………………………………………………… 29
II.2.1.2. Repertoriul de iarnă ……………………………………………………………………. 30
II.2. 2. Ciclul familial ………………………………………………………………………………………… 32
II.2.2.1. Repertoriul nupțial și funebru ………………………………………………………. 32
II.3. Folclorul muzical neocazional ……………………………………………………………………………….. 33
II.3.1. Doina …………………………………………………………………………………………………….. 34
II.3.2. Balada ……………………………………………………………………………………………………. 35
II.3.3. Cântecul propriu-zis ………………………………………………………………………………… 36
II.3.4. Folclorul copiilor …………………………………………………………………………………….. 37
II.3.4.1. Creații ce oglindesc reacțiile copiilor în raporturile lor
cu mediul înconjurător ……………………………………………………………………….. 38
II.3.4.2. Creații legate de joc ……………………………………………………………………………. 38
II.3.5. Jocurile populare românești ………………………………………………………………………. 38
PARTEA A II-A
CAPITOLUL III
OPȚIONALUL ,,ROMÂNAȘI ȘI ROMÂNCUȚE” – PROPUNERE DE
CURRICULUM LA DECIZIA ȘCOLII LA PREȘCOLARII DE NIVEL I ………………… 41
III.1. Specificul cercetării pedagogice ……………………………………………………………………………. 41
III.2. Ipoteza și obiectivele cercetării ……………………………………………………………………………… 42
III.3. Etapele cercetării …………………………………………………………………………………………………. 43
III.4. Metodele de cercetare ………………………………………………………………………………………….. 46
III.5. Prezentarea lotului de subiecți ………………………………………………………………………………. 49
III.6. Probe de evaluare inițială a nivelului de dezvoltare a deprinderilor
interpretative vocale ………………………………………………………………………………………….. 52
III.7. Opționalul ,,Românași și româncuțe” …………………………………………………………………….. 63
III.7.1. Programa opționalului ,,Românași și româncuțe”……………………………………….. 63
III.7.2. Proiectarea anuală a opționalului ,,Românași și româncuțe”………………………… 70
III.7.3. Demersul didactic derulat în cadrul opționalului ,,Românași și
româncuțe”……………………………………………………………………………………………. 71
III.8. Prezentarea și interpretarea rezultatelor obținute la evaluarea finală ………………………….. 78
Concluzii …………………………………………………………………………………………………………………. 100
Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………………… 102
Anexe :
Anexa nr. 1 Fișa de avizare a opționalului ,,Românași și româncuțe” ……………………………… 104
Anexa nr. 2 Exerciții de cultură vocală ………………………………………………………………………… 105
Anexa nr. 3 Instrumentele muzicale ale unei orchestre de muzică populară – fișă de lucru .. 106
Anexa nr. 4 Versurile cântecului Mi-o zis mama că mi-o da ………………………………………….. 107
Anexa nr. 5 Ghicitori, proverbe, numărători și zicători ………………………………………………….. 108
Anexa nr. 6 Doina populară ……………………………………………………………………………………….. 110
Anexa nr. 7 Program de serbare Iarna-i timp de colindat ………………………………………………. 111
Anexa nr. 8 Versurile cântecului Cântec dobrogean ……………………………………………………… 115
Anexa nr. 9 Balade populare ………………………………………………………………………………………. 116
Anexa nr. 10 Versurile cântecului Fată cu ochi măslinii ……………………………………………….. 118
Anexa nr. 11 Legenda lui Dragobete …………………………………………………………………………… 119
Anexa nr. 12 Versurile cântecului Fetele de la Oltina …………………………………………………… 122
Anexa nr. 13 Folclorul obiceiurilor de primăvară: Scaloianul și Paparuda ……………………… 123
Anexa nr. 14 Versurile cântecului La oglindă ………………………………………………………………. 125
Anexa nr. 15 Program de serbare Români mici cu inimi mari ………………………………………… 126
– CD cu repertoriul de audiții muzicale
Listă cu tabele:
Tabel 3.1: Tabel nominal cu subiecții cuprinși în lotul cercetării ……………………………………… 49
Tabel 3.2: Tabel cu prezentarea rezultatelor obținute de preșcolari la evaluarea inițială ……….. 57
Tabel 3.3: Tabel cu prezentarea rezultatelor obținute de preșcolari la evaluarea finală …………. 83
Tabel 3.4: Tabel cu rezultatele obținute la cele două evaluări: inițială și finală ……………………. 89
Tabel 3.5: Tabel cu frecvența rezultatelor obținute la cele două evaluări – inițială
și finală la Proba nr. 1 …………………………………………………………………………………. 91
Tabel 3.6: Tabel cu frecvența rezultatelor obținute la cele două evaluări – inițială
și finală la Proba nr. 2 …………………………………………………………………………………. 93
Tabel 3.7: Tabel cu frecvența rezultatelor obținute la cele două evaluări – inițială
și finală la Proba nr. 3 …………………………………………………………………………………. 94
Tabel 3.8: Tabel cu frecvența rezultatelor obținute la cele două evaluări – inițială
și finală la Proba nr. 4 …………………………………………………………………………………. 95
Tabel 3.9: Tabel cu frecvența rezultatelor obținute la cele două evaluări – inițială
și finală la Proba nr. 5 …………………………………………………………………………………. 96
Tabel 3.10: Tabel cu nivelul individual de dezvoltare a deprinderilor interpretative vocale ….. 97
Tabel 3.11: Tabel cu frecvența punctajelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală … 99
Listă cu figuri:
Fig. 3.1: Diagrama areolară cu repartiția lotului de subiecți în funcție de gen ……………………… 51
Fig. 3.2: Histograma cu repartiția lotului de subiecți în funcție de vârstă ……………………………. 51
Fig. 3.3: Diagrama areolară cu repartiția lotului de subiecților după tipul familiei ………………. 51
Fig. 3.4: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 1 ……………………………………… 59
Fig. 3.5: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 2 ……………………………………… 59
Fig. 3.6: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 3 ……………………………………… 60
Fig. 3.7: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 4 ……………………………………… 61
Fig. 3.8: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 5 ……………………………………… 61
Fig. 3.9: Histograma cu punctajul obținut la probele de evaluare inițială ……………………………. 62
Fig. 3.10: Histograma cu procentajul obținut la probele de evaluare inițială ……………………….. 62
Fig. 3.11: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 1 ……………………………………. 85
Fig. 3.12: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 2 ……………………………………. 85
Fig. 3.13: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 3 ……………………………………. 86
Fig. 3.14: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 4 ……………………………………. 87
Fig. 3.15: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 5 ……………………………………. 87
Fig. 3.16: Histograma cu punctajul obținut la probele de evaluare finală ……………………………. 88
Fig. 3.17: Histograma cu procentajul obținut la probele de evaluare finală …………………………. 88
Fig. 3.18: Histograma cu rezultatele obținute la cele două evaluări – inițială și finală ………….. 90
Fig. 3.19: Diagrama areolară cu media procentelor obținute la cele două evaluări – inițială
și finală la Proba nr. 1 ………………………………………………………………………………….. 91
Fig. 3.20: Histograma cu media procentelor obținute la cele două evaluări – inițială
și finală la Proba nr.1 ……………………………………………………………………………………. 92
Fig. 3.21: Diagrama areolară cu media procentelor obținute la cele două
evaluări – inițială și finală la Proba nr. 2 ………………………………………………………… 92
Fig. 3.22: Histograma cu media procentelor obținute la cele două evaluări – inițială
și finală la Proba nr. 2 …………………………………………………………………………………. 93
Fig. 3.23: Diagrama areolară cu media procentelor obținute la cele două
evaluări – inițială și finală la Proba nr. 3 ………………………………………………………. 94
Fig. 3.24: Histograma cu media procentelor obținute la cele două evaluări – inițială
și finală la Proba nr. 3 ……………………………………………………………………………….. 94
Fig. 3.25: Diagrama areolară cu media procentelor obținute la cele două
evaluări – inițială și finală la Proba nr. 4 ……………………………………………………… 95
Fig. 3.26: Histograma cu media procentelor obținute la cele două evaluări – inițială
și finală la Proba nr. 4 ………………………………………………………………………………… 95
Fig. 3.27: Diagrama areolară cu media procentelor obținute la cele două
evaluări – inițială și finală la Proba nr. 5 ………………………………………………………. 96
Fig. 3.28: Histograma cu media procentelor obținute la cele două evaluări – inițială
și finală la Proba nr. 5 ………………………………………………………………………………… 97
Fig. 3.29: Curba lui Gauss cu frecvența punctajelor obținute la cele două
evaluări – inițială și finală ………………………………………………………………………….. 99
INTRODUCERE
Folclorul, tradițiile, obiceiurile și portul național sunt comori prețioase ce caracterizează un popor făcându-l unic, statornic și nemuritor în ciuda trecerii timpului. Conservarea valorii naționale este una din obligațiile noastre ca români, ca oameni ai acestor locuri, dar mai ales ca formatori, cu atât mai mult cu cât societatea contemporană, prin mijloacele ei tehnice, poate umbri tradiția și bunul gust.
Folclorul muzical reprezintă înfățișarea trăsăturilor artistice și spirituale ale poporului român, o anumită concepție despre lume și viață, o mulțime de idei, sentimente și convingeri pe care poporul le-a trăit în decursul istoriei sale, dar și o sursă inepuizabilă de înnobilare a personalității copiilor.
Creațiile muzicale din folclorul copiilor sunt în deplin consens cu formele personale de afirmare ale copilului, deoarece se învață, se prezintă și se nasc în cadrul jocului.
Cunoscând valoarea numeroasă a creațiilor muzicale folclorice, mi-am propus ca în prezenta lucrare Valorificarea folclorului muzical românesc la vârsta preșcolară prin intermediul C.D.Ș. să prezint importanța valorificării acestora în procesul instructiv-educativ din grădiniță prin intermediul curriculum-ului la decizia școlii – activitate opțională ,,Românași și româncuțe”.
Pentru familiarizarea preșcolarii cu folclorul specific poporului român voi opta pentru diferite forme de realizare a activității didactice în cadrul educației pentru societate, a cunoașterii mediului (legende, povești, lecturi după imagini), a activităților practice, plastice (desene, picturi) și mai ales a activităților muzicale (cântece și dansuri populare). Folosirea folclorului muzical și a artei populare în activitatea preșcolarilor contribuie la îmbogățirea și extinderea orizontului cultural artistic al copiilor, în educarea sentimentelor de dragoste, admirație, mândrie, respect față de comorile creației populare, la cultivarea trăsăturilor de personalitate caracteristice omului nou, de care are nevoie societatea noastră de astăzi.
Prin acest demers îmi propun să-i educăm pe copii să valorifice și să respecte obiceiurile și tradițiile în care s-au născut, să-i învățăm să iubească meleagurile natale, portul românesc și pe români, să le sădim în suflet aceste elemente caracteristice ale identității neamului românesc fără de care nu am putea ști de unde venim și cine suntem de fapt.
Copiii vor fi introduși în atmosfera specifică satului popular românesc prin frumusețea cântecului și a jocului, prin încântătoarele costume purtate de ei, prin vizite la muzee populare, dar și prin activitățile practice cu specific popular.
Îi voi învăța pe copiii preșcolari versuri din cântecele vechi, pași din dansurile strămoșilor noștri și îi voi face să înțeleagă că prezentul este important numai împreună cu trecutul fiindcă astfel îmbinate oferă o asigurare pentru viitor, sădind în sufletele lor unul dintre cele mai nobile sentimente.
Lucrarea cuprinde două părți: prima de natură teoretică, iar cea de-a doua practic-aplicativă. Partea teoretică reprezintă fundamentul pe care se așază partea practică, ambele abordând științific și original probleme cu care se confruntă învățământul actual.
În continuare, prezentăm succint aspecte surprinse în lucrare de-a lungul celor trei capitole:
Capitolul I Curriculum la decizia școlii – tipologie, proiectare, implementare, evaluare – prezintă cunoștințele teoretice legate de curriculumul la decizia școlii, realizând o incursiune prin literatura de specialitate cu scopul inventarierii unor puncte de vedere consacrate, ale specialiștilor, concretizate în definiri ale noțiunii „curriculum”. Supuse unor analize critice comparative, apoi comentate și interpretate în manieră proprie, acestea au conturat un punct de vedere personal asupra modalității de abordare a curriculum-ului la decizia școlii (abordare în sens larg), vizând atât procesele educative cât și experiențele de învățare prin care trece copilul pe durata parcursului său școlar. Capitolul precizează și descrie componentele acestuia, prezintă principiile care stau la baza lui, relevanța pe care o pot avea elementele de curriculum la decizia școlii în instruirea și educarea copiilor.
Capitolul II Folclorul muzical românesc – oferă o incursiune teoretică prin tezaurul folclorului muzical românesc prezentând clasificarea categoriilor folclorice și a creațiilor muzicale naționale după structură, conținut și importanța momentului în care sunt reprezentate.
Capitolul III Opționalul ,,Românași și Româncuțe” – propunere de curriculum la decizia școlii la preșcolarii de nivel I – surprinde demersul de elaborare și implementare a curriculum-ului la decizia școlii bazat pe creațiile muzicale folclorice în cadrul activității opționale Românași și româncuțe, a cărei finalitate educațională generală este facilitarea contactului preșcolarilor cu valori populare românești, orientarea și obținerea de rezultate în dezvoltarea deprinderilor interpretative vocale.
Cercetarea experimentală întreprinsă, în vederea unei posibile orientări prospective a învățământului spre valorile folclorului muzical românesc, se înscrie în categoria cercetărilor-acțiune în care cercetătorul e direct implicat în procesul didactic, aspect deosebit de important deoarece, prin experimentarea unor noi modele de acțiune, acesta poate eficientiza anumite strategii didactice (metode, procedee, tehnici).
PARTEA I
CAPITOLUL I
CURRICULUM LA DECIZIA ȘCOLII – TIPOLOGIE, PROIECTARE, IMPLEMENTARE, EVALUARE
1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE CURRICULUM
Conceptul de ,,curriculum" rămâne în prezent unul din cele mai controversate în teoria educațională și unul din cele mai ambigue în practica educațională; în timp, el fiind acceptat, respins, operaționalizat în modalități diferite, înțeles și utilizat necorespunzător.
Etimologia conceptului ,,curriculum" (la plural ,,curricula") se află în limba latină, în care termenul ,,curriculum" are semnificații multiple, însă relativ apropiate: ,,alergare", ,,cursă", ,,parcurgere", ,,drum", ,,scurtă privire", ,,în treacăt"; de aici și semnificația contemporană mai frecvent utilizată: parcurs, drum de viață sau carieră (,,curriculum vitae").
Termenul de ,,curriculum” a fost prima dată utilizat, în a doua jumătate a secolului XVI,în anul 1582, la Universitatea din Leida (Olanda) și în anul 1633, la Universitatea din Glasgow (Scoția) ca răspuns al autorităților statale la autonomia mare a universităților.
În anul 1902, în lucrarea ,,Copilul și curriculum-ul”, americanul John Dewey introduce în circulație sintagma experiență de învățare a copilului, organizată în școală, alături de ansamblul disciplinelor de învățământ oferite și studiate și sugerează complexitatea, amplitudinea și dinamismul curriculumului ca realitate educațională. Tot în această lucrare autorul avansează ideea curriculumului centrat pe copil, care să-i permită acestuia să utilizeze în activitatea cotidiană ceea ce a învățat la școală și în activitățile din școală, experiența de zi cu zi.
La distanță de aproape două decenii, în anul 1918, americanul Franklin Bobbitt în lucrarea “The Curriculum”extinde aria semantică a conceptului de curriculum la întreaga experiență de învățare a copilului dobândită în școală, în contextele de formare, cât și pe cele desfășurate în mediul extrașcolar, planificate și proiectate în școală.
Americanul Ralph W. Tylereste un alt autor care a marcat evoluția acestui concept prin publicarea în anul cărții ,,Basic Principles of Curriculum and Instruction”. Acesta elaborează o formulare modernă a teoriei curriculum-ului, unde conceptul este configurat cu focalizarea expresă pe instituția școlară, pe autonomia ei în materie de concepție curriculară. În ceea ce privește elaborarea curriculum-ului, Tyler consideră că aceasta implică patru acțiuni cu valoare de norme pedagogice:
Formularea obiectivelor învățării, respectiv a obiectivelor educaționale ale procesului de învățământ;
Selectarea experiențelor și a conținuturilor de învățare corespunzătoare obiectivelor educaționale formulate;
Precizarea metodologieide organizare a experiențelor și a conținuturilor de învățare;
Evaluarea rezultatelor activității de instruire;
În a doua jumătate a secolului XX afinitatea pentru curriculum în educație a fost imediată, el pătrunzând în țări precum Marea Britanie, Germania, Olanda etc. Țări precum Franța, Belgia, Elveția, Italia, Spania au rămas indiferente față de fenomenul curriculum.
Contribuția celor trei autori clasiciai teoriei curriculare moderne, menționați anterior, a fost continuată de alți cercetători în domeniu, mai ales la sfârșitul secolului XX, în Europa, printre care amintim: G. de Landsheere, G. Mialaret, L. D’Hainaut și mulți alții.
În pedagogia românească, conceptul de ,,curriculum” este întâlnit după 1990, el fiind asociat cu problematica reformei învățământului și a educației. Printre specialiștii în domeniul curriculumului care au contribuit la aprofundarea acestuia în țara noastră se regăresc: D. Potolea, G. Văideanu, R. M. Niculescu, C. Crețu, D. Ungureanu și alții.
În prezent, ,,conceptul de curriculum” desemnează totalitatea experiențelor de predare – învățare (obiective, conținuturi, material didactic, activități de predare – învățare – evaluare) planificate și oferite de o instituție de învățământ (în interiorul și în afara acesteia) în vederea atingerii obiectivelor dinainte stabilite.
În definirea conceptului de curriculum, pedagogia contemporană pornește de la definiția dată de UNESCO (1975), care stabilește că, în semnificația sa cea mai largă, termenul de curriculum implică orice experiență personală dobândită în diferite contexte socio-culturale.
Pornind de la această definiție, în literatura de specialitate întâlnim o multitudine de interpretări ale conceptului de curriculum (Negreț-Dobridor, I., Potolea, D, 2008, p.135):
• Curriculum semnifică întreaga activitate de învățare care este planificată și îndrumată de școală, indiferent dacă se realizează în grup sau individual, în interiorul sau în afara școlii. (Kerr, 1967);
• În prezent, curriculum este considerat ca ansamblul experiențelor de învățare pe care un elev le are sub auspiciile școlii.(R. Doll,1988);
• Curriculum indică lista de conținuturi ale disciplinelor școlare. (Mialaret, 1979);
• Curriculum este considerat un proiect care definește țelurile, scopurile și obiectivele unei acțiuni educaționale, căile, mijloacele și activitățile folosite pentru atingerea acestor scopuri, metodele și instrumentele necesare evaluării rezultatelor obținute. (D”Hainaut, 1981);
• Un curriculum este un ansamblu de acțiuni planificate pentru a suscita instrucția: ea include definirea obiectivelor învățământului, conținuturile, metodele (inclusiv cele vizând evaluarea), materialele (incluzând și manualele școlare) și dispozitivele referitoare la formarea adecvată a profesorilor. (Vivianne De Landsheere, 1992);
•Curriculumul desemnează ansamblu coerent deconținuturi, metode de învățare și metode de evaluare aperformanțelor școlare, organizat învederea atingerii unorobiective determinate. (Văideanu, G., 1986);
•Curriculum semnifică conținuturile învățării, obiectivate în planuri de învățământ, programe și manuale. (C. Crețu, 1998).
Termenul curriculum „desemnează conținutul activităților instructiv-educative, în strânsă interdependență cu obiectivele educaționale, activitățile de învățare, metodele didactice, mijloacele de învățământ, formele de realizare a activităților etc.” (Cucoș, C-tin, 2002, p.182);
Curriculum-ul ,,se referă la oferta educațională a școlii și reprezintă sistemul experiențelor de învățare directe și indirecte oferite educaților și trăite de aceștia în contexte formale, neformale și chiar informale. El rămâne realitate interactivă între educatori și educabili, cu efecte concrete, anticipate realist asupra celor din urmă și asupra procesului însuși”(Bocoș, M., 2017, p.6).
Dicționarele de specialitate oferă o varietate de definiții ale curriculumului. Iată câteva ilustrări (Negreț-Dobridor, I., Potolea, D, 2008, p.132):
,,Curriculum desemnează disciplinele care sunt studiate sau prescrise pentru studiu într-o școală; orice program de activitate”(The Oxford English Reference Dictionary, 1995);
,,Cursuri organizate de studiu, întreprinse de un elev, pentru a absolve un colegiu, o școală, o universitate sau alte instituții de învățământ”(International Dictionary of Education, 1987);
Curriculum-ul vizează ,,programul activității educaționale/ școlare în integralitatea și funcționalitatea sa, care se concretizează în plan de învățământ, programe școlare, manuale școlare, ghiduri metodice (…) ce conduc la realizarea obiectivelor corespunzător scopurilor educaționale” (Cristea, S., Dicționar de pedagogie, 2002, p.74).
Învățământul românesc operează cu două accepțiuni ale conceptului de curriculum:
• În sens larg, curriculum-ul desemnează ansamblul proceselor educative și al experiențelor de învățare prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar.
• În sens restrâns, curriculum-ul cuprinde ansamblul documentelor școlare de tip reglator în cadrul cărora se consemnează date esențiale privind procesele educative și experiențele de învățare pe care școala le oferă elevului.
Identitatea conceptului-construct de "curriculum" poate fi definită și analizată printr-o abordare multidimensională a sa, respectiv prin intermediul a trei perspective (Bocoș, M., 2017, p. 9:
din punct de vedere funcțional: curriculum-ul indică finalități educaționale de atins și, prin intermediul acestora, orientează, organizează și conduce procesul de instruire și învățare
din punct de vedere structural-funcțional: curriculum-ul include, ca și componente de bază, fundamentale: finalitățile educaționale, conținuturile instructiv-educative, strategiile de predare și învățare, strategiile de evaluare, timpul de instruire
din punct de vedere al produsului: curriculum-ul se obiectivează în planuri de învățământ, în programe școlare, în manuale, în documente și auxiliare curriculare, în materiale etc.
2. CATEGORII CONCEPTUALE DERIVATE
2.1. CICLURILE CURRICULARE
Ciclurile curriculare sunt ,,periodizări ale școlarității care grupează mai mulți ani de studiu, aparținând uneori de niveluri de școlaritate diferite și au în comun anumite obiective. Aceste periodizări ale școlarității se suprapun peste structura formală a sistemului de învățământ, cu scopul de a focaliza obiectivul major al fiecărei etape școlare și de a regla procesul de învățământ prin intervenții de natură curriculară” (Tomșa, Gh., 2006, p.104).
Definit într-o manieră operațională, conceptul de ciclu curricular reprezintă:
a) un element al decupajului circuitului școlar, cuprinzând mai multe niveluri, în perspectiva continuității și a coordonării;
b) o nouă unitate coerentă în interiorul unui parcurs școlar;
c) o urmare a claselor școlare sau cursurilor universitare având un obiectiv global determinat;
d) un termen folosit în analiza celor trei niveluri ale învățământului primar, secundar și superior.
Fiecare ciclu curricular ,,vine cu un set coerent de obiective de învățare, care sugerează ceea ce ar trebui să atingă elevii la capătul unei anumite etape a parcursului școlar”.(Cucoș, C., 2002, p. 194)
Ciclurile curriculare,prin natura și dozarea obiectivelor, conferă diferitelor etape ale școlarității o serie de dominante ce se reflectă în alcătuirea programelor școlare, dar și a manualelor aferente instruirii.
Organizarea celor cinci cicluri curriculare reflectă structura de bază sau structura de adaptare a fiecărui sistem de învățământ, care presupune proiectarea unor obiective pedagogice generale, valabile pe niveluri școlare:
1. Ciclul curricular al achizițiilor fundamentale (grădinița – a II-a) are ca obiective majore acomodarea la cerințele sistemului școlar și alfabetizarea inițială. Acest ciclu curricular vizează:
asimilarea elementelor de bază ale principalelor limbaje convenționale (scris, citit, calcul aritmetic);
stimularea copilului în vederea perceperii, cunoașterii și stăpânirii mediului apropiat;
stimularea potențialului creativ al copilului, a intuiției și a imaginației acestuia;
formarea motivării pentru învățare, înțeleasă ca o activitate socială.
2. Ciclul curricular de dezvoltare (clasele a III-a – a VI-a) are ca obiectiv major formarea capacităților de bază necesare pentru continuarea studiilor. Ciclu de dezvoltare vizează:
dezvoltarea achizițiilor lingvistice și încurajarea folosirii limbii române, a limbii materne și a limbilor străine pentru exprimarea în situații variate de comunicare;
dezvoltarea unei gândiri structurate și a competenței de a aplica în practică rezolvarea de probleme ;
familiarizarea cu o abordare pluridisciplinară a domeniilor cunoașterii;
constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratică și pluralistă;
încurajarea talentului, experienței și expresiei în diferite forme de artă;
formarea responsabilității pentru propria dezvoltare și sănătate;
formarea unei atitudini responsabile față de mediu.
3. Ciclul curricular de observare și orientare (clasele a VII-a – a IX-a) are ca obiectiv major orientarea în vederea optimizării opțiunii școlare și profesionale ulterioare. El vizează:
descoperirea de către elev a propriilor afinități, aspirații și valori în scopul construirii unei imagini de sine pozitive;
formarea capacității de analiză a setului de competențe dobândite prin învățare în scopul orientării spre o anumită carieră profesională;
dezvoltarea capacittății de a comunica, inclusiv prin folosirea diferitelor limbaje specializate;
dezvoltarea gândirii autonome și a responsabilității față de integrarea în mediul social.
4. Ciclul curricular de aprofundare și specializare (clasele X-XI) are ca obiectiv adâncirea studiului în profilul și specializarea aleasă și asigurarea unei pregătiri generale pe baza trunchiului comun și a opțiunilor din celelalte arii curriculare. Acesta vizează:
dezvoltarea competențelor cognitive ce permit relaționarea informațiilor din domenii înrudite ale cunoașterii;
dezvoltarea competențelor socioculturale ce permit integrarea activă în diferite grupuri sociale;
formarea unei atitudini pozitive și responsabile față de acțiunile personale cu impact asupra mediului social;
exersarea imaginației și a creativității ca surse ale unei vieți personale și sociale de calitate.
5. Ciclul curricular de specializare (clasele XII-XIII) are ca obiectiv major pregătirea în vederea integrării eficiente în învățământul universitar de profil sau pe piața muncii. Acesta vizează:
dobândirea încrederii în sine și construirea unei imagini pozitive asupra reușitei personale ;
luarea unor decizii adecvate în contextul mobilității condițiilor sociale și profesionale;
înțelegerea și utilizarea modelelor de funcționare a societății și de schimbare socială.
Ciclul curricular constituie o nouă formă de organizare a vârstelor școlare. Altfel spus, ciclurile curriculare reprezintă periodizări ale școlarității care au în comun obiective specifice și care grupează mai mulți ani de studiu, aparținând uneori de niveluri școlare diferite.
2.2. ARIILE CURRICULARE
Aria curriculară este definită drept un concept pedagogic operațional necesar pentru proiectarea conținuturilor instruirii prin intermediul unor structuri funcționale integrate, care corespund atât logicii cunoașterii științifice, cât și psihologiei celui care învață.
Cu alte cuvinte, aria curriculară reprezintă o componentă a curriculum-ului școlar ,,proiectată în funcție de obiectivele generale și specifice comune unui grup de discipline (obligatorii, opționale, facultative), stabilite la nivel de politică a educației”. (Cristea, s., 2000)
Aria curriculară reprezintă o componentă a curriculumului școlar, proiectată în funcție de obiectivele generale și specifice comune unui grup de discipline (obligatorii, opționale, facultative), stabilite la nivel de politică a educației în vederea optimizării activității de învățare prin articularea intra-, inter-, pluri- sau trans disciplinară a cunoștințelor și capacităților proprii unor domenii ale cunoașterii și ale educației.
Aria curriculară atinge ,,problematica specifică unui câmp curricular interdisciplinar fară a epuiza domeniul de referință al acestuia. Zona sa de referință este mai restrânsă fiind subordonată realizării unui grupaj sau unei combinații funcționale rezultată din apropierea unor discipline școlare compatibile și complementare, selecționate pe criterii multiple (culturale, epistemologice, psihologice, sociologice, antropologice, filosofice…), procesate pedagogic la nivelul corelației angajate între finalitățile macrostructurale și finalitățile microstructurale (obiective pedagogice generale și specifice), între tipurile, mediile și ciclurile curriculare”.(Ungureanu, D., 1999).
În contextul Curriculumului Național din țara noastră, la nivelul preșcolar, sunt propuse următoarele cinci domeniile experențiale: Domeniul limbă și comunicare, Domeniul științe, Domeniul estetic-creativ, Domeniul om și societate, Domeniul psiho-motric.
L. Vlăsceanu denumește domeniile experențiale ca fiind adevărate ,,câmpuri cognitive integrate” care transced granițele dintre discipline și care, în contextul dat de prezentul curriculum, se întâlnesc cu domeniile tradiționale de dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul dezvoltarea limbajului și a comunicării, domeniul dezvoltarea socio-emoțională, domeniul dezvoltarea cognitivă, domeniul dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală, domeniul dezvoltarea capacităților și atitudinilor de învățare.
2.3. DOCUMENTELE CURRICULARE
Documentele curriculare reprezintă ansamblul documentelor școlare oficiale și neoficiale, care structurează conținuturile învățământului și care sprijină procesul curricular în calitate de instrumente de organizare a situațiilor de învățare și de inducere/generare a experiențelor de învățare. Documentele curriculare pot avea caracter oficial (documente curriculare principale) sau nu (materialele didactice de suport/ auxiliare, soft-urile educaționale concepute și elaborate de cadrul didactic).
Planurile-cadru de învățământ, pentru clasele 0-XII, sunt documente oficiale, cu caracter unitar și obligatoriu care specifică pentru fiecare ciclu școlar, pentru fiecare tip și profil de instituție școlară:
ariile curriculare din care vor fi selecționate conținuturile propuse elevilor spre învățare;
obiectele de studiu care vor fi aprofundate de elevi în cadrul fiecărei arii curriculare și ordinea în care vor fi parcurse;
numărul de ore alocat în cadrul fiecărui obiect de învățământ, în feicare an de studiu, pentru dobândirea cunoștințelor care alcătuiesc curriculum-ul nucleu al disciplinei respective și pentru cele care alcătuiesc curriculum-ul la decizia școlii.
Programele școlare (analitice) sunt „documente oficiale care redau sintetic conținuturile învățământului pe ani școlari sau pe cicluri de învățământ”(Tomșa, Gh., 2002, p.122). Așadar, ele descriu oferta educațională a disciplinelor, pentru fiecare an de studiu și conțin o serie de elemente componente elaborate în cadrul unei paradigme a disciplinei respective: prezentarea disciplinei (Notă de prezentare), competențele generaleși celespecifice, standardele curriculare de performanță,exemple de activități de învățare, conținuturi.
Manualele școlare alternative, care organizează conținuturile șiconcretizează programele școlare.
Manualul școlar reprezintă un instrument de lucru operațional pentru elevi, care detaliază, structurează și operaționalizează în mod sistematic temele recomandate de programa școlară, la fiecare obiect de studiu și pentru fiecare clasă, organizându-le pe capitole, teme și lecții. Informațiile sunt prelucrate, structurate și integrate din perspectiva logicii didactice (și cu respectarea logicii științei), în conformitate cu principii didactice, psihologice și praxiologice.
Auxiliare curriculare, ghiduri metodice, îndrumătoare, norme metodologice și materiale didactice de suport/ ajutătoare, care descriu condițiile de aplicare și de monitorizare ale procesului currricular și conțin sugestii metodologice. Aceste resurse sunt conexe manualelor, fac parte din curriculum-ul de suport și facilitează demersurile didactice practice de valorificare a programelor școlare și/ sau a manualelor școlare. Pentru a-și valorifica valențele didactice, aceste auxiliare curriculare sunt utilizate în spiritul concepției sistemice, articulate despre curriculum-ul disciplinelor de învățământ și despre componentele acestuia.
3. TIPURI DE CURRICULUM
Delimitarea tipurilor de curriculum și circumscrierea lor cât mai clară sunt utile profesorului pentru înțelegerea diverselor înțelegerea multiplelor fațete ale experienței de învățare. În literatura de specialitate actuală întâlnim o multitudine de criterii, în funcție de care sunt grupate tipurile de curriculum (Barna, A., Antohe, G., 2001, p.168) ( vezi tabelul nr. 1).
Tabelul nr. 1 – Clasificarea curriculum-ului
Curriculum-ul explicit este curriculum-ul oficial, formal, care reflectă idealul educațional și celelalte finalități ale sistemului educativ național. El este concretizat în documentele curriculare – planuri de învățământ, programele școlare, manuale și alte materiale curriculare. Se subdivide în:
Curriculum nucleu
Curriculum la decizia școlii
Curriculum-ul nucleu/principal exprimă ideea unei abordări unitare a mai multor discipline sau zone de cunoaștere. În accepțiune largă curriculum nucleu semnifică un set de discipline necesare pentru toți elevii unui ciclu sau instituții școlare, ca trunchi comun obligatoriu de studiat într-un număr minim de ore. Reprezintă majoritatea volumului de studiu (între 60-90%) mai mare în clasele mici, diminuându-se treptat în favoarea curriculum-ului la decizia școlii.
În țara noastră curriculum nucleu cuprinde un minimum de ore la disciplinele obligatorii din planurile cadru de învățământ, asigurând egalizarea șanselor pentru elevi, în contextual învățământului public, ca unic sistem de referință pentru evaluarea externă la nivel național, pe baza unor standarde curriculare de performanță, stabilite pe plan național.
În concluzie, curriculum nucleu (trunchi comun) constituie un „ansamblu de cunoștințe, capacități, competențe, modele atitudinale și comportamentale necesare pregătirii tuturor
indivizilor; cuprinde partea obligatorie a planului de învățământ și a programelor școlare; conduce la constituirea unui adevărat Curriculum Național (structură); este chemat să asigure șanse egale de reușită; examenele naționale testează trunchiul comun”.
Curriculum-ul la decizia școlii (C.D.Ș.) acoperă diferența de ore dintre curriculum nucleu și numărul maxim de ore pe săptămână, pe disciplină și pe an de stadiu, prevăzute în planurile cadru de învățământ. Acest tip de curriculum circumscrie o zonă de flexibilizare curiculară, de libertate educațională pentru educatori și elevi. Raportul dintre T.C. și C.D.Ș. este în învățământul obligatoriu de aproximativ 75% / 25 %, cu variații în funcție de clasă / nivelul de vârstă al elevilor. Ponderea C.D.Ș. crește pe măsură ce elevii avansează în școlaritate, putând să ajungă la aproximativ 50 % la nivelul liceului.
4. CURRICULUM LA DECIZIA ȘCOLII
Curriculum la decizia școlii cuprinde ansamblul proceselor educative și al experiențelor de învățare pe care fiecare școală le propune în mod direct elevilor săi în cadrul ofertei curriculare proprii. La nivelul planurilor de învățământ, C.D.Ș. reprezintă numărul de ore alocate școlii pentru construirea propriului proiect curricular. Proiectarea C.D.Ș. se realizează în acord cu resursele umane și materiale din școală, interesele și aptitudinile elevilor, opțiunile și necesitățile comunității locale.
Curriculum la decizia școlii constituie o șansă de a orienta activitatea didactică spre elev. Prin dreptul de a lua decizii, C.D.Ș. este de fapt emblema puterii reale a școlii, de a adapta curriculumul la disponibilitățile și interesele elevului. Această putere, derivă din libertatea–conferită prin Planul cadru de învățământ – de a decide asupra unui segment al Curriculumului Național,este aceea care dă posibilitatea definirii unor trasee particulare de învățare ale elevilor.
Libertatea de decizie la nivelul școlii este consonantă cu democratizarea societății și reprezintă o șansă de adecvare la un sistem deschis, cu opțiuni multiple. Din punct de vedere al implementării însă, Curriculumul la decizia școlii (C.D.Ș.) este un segment de mare noutate care a indus o serie de disfuncții. Primele apărute țin chiar de politica educațională care a redus în fiecare an–de la lansarea Proiectului de plan-cadru și ulterior a planului cadru–numărul de ore alocat C.D.Ș. Aceasta s-a întâmplat ca urmare a intervenției diverselor grupuri de presiune care, prin suprimare a plajei orare, au redus posibilitatea unor tipuri de C.D.Ș. tocmai la disciplinele pe care încercau să le protejeze și în numele cărora au acționat. Alte disfuncții au apărut la nivelul deciziei școlii, în momentul în care procesul de consultare s-a derulat formal, orele de C.D.Ș. au devenit plase de siguranță pentru norme, iar programele de opțional au repetat trunchiul comun.
Dincolo de disfuncții, C.D.Ș. rămâne o realitate a școlii de azi, realitate care și-a câștigat o serie de adepți (fapt important este că printre aceștia se numără și majoritatea elevilor)și care presupune starea de normalitate prin acceptarea diferenței. Altfel spus, C.D.Ș. permite și dă șansa centrării educației pe disponibilitățile și interesele elevului.
Prin urmare, Curriculum la decizia școlii (C.D.Ș.) reprezintă o expresie a reformei curriculare din România, care permite flexibilizarea experiențelor de învățare (25-35%) ale elevilor în acord cu nevoile lor diferențiate și chiar personalizate. Deci, precizează o zonă de flexibilitatea curriculumului, de libertate pentru educatori și elevi.
La nivelul învățământului obligatoriu, structura C.D.Ș.-ului se poate concretiza în:
Curriculum nucleu aprofundat (CNA)
Curriculum extins (CE)
Curriculum elaborat în școală (CES)
Curriculum nucleu aprofundat presupune parcurgerea segmentului obligatoriu din programa disciplinei, prin diversificarea activităților de învățare până la acoperirea numărului de ore din plaja orară a disciplinei respective. Este vorba aici de aprofundarea obiectivelor de referință a curriculum-ului- nucleu prin diversificarea activităților de învățare, recuperare. Această variantă poate fi aleasă pentru elevii care întâmpină dificultăți în însușirea elementelor din trunchiul comun.
Conform Ghidul metodologic elaborat de M.E.C.-C.N.C., acest tip de curriculum reprezintă acea formă de C.D.Ș. care primește alocare de timp din plaja orară și care reprezintă parcurgerea programei de curriculum-nucleu în mai multe ore decât acelea prevăzute prin planul cadru. Conform Ordinului ministrului nr. 3638 din 11 aprilie 2001, aprofundarea se aplică numai în cazuri de recuperare pentru acei elevi care nu reușesc să atingă standardele minimale prevăzute de programă în anii anteriori.
Așadar, curriculum-nucleu aprofundat este destinat elevilor care nu reușesc să atingă performanțele prognozate, situație în care se poate opta pentru alocarea numărului maxim de ore acordate de trunchiul comun disciplinei.
Curriculum extins presupune parcurgerea elementelor neobligatorii din programa școlară. Este vorba de situația în care elevii manifestă interes pentru anumite discipline, situație în care se valorifică orele acordate în afara trunchiului comun. În acest caz, se produce extinderea obiectivelor și conținuturilor din curriculumul-nucleu, prin noi obiective de referință și noi conținuturi; acesta presupune parcurgerea programei școlare în întregime.
În concluzie, curriculum extins reprezintă acea formă de C.D.Ș. care urmărește extinderea finalităților și a conținuturilor din curriculumul nucleu prin noi competențe și noi unități de conținut, în numărul maxim de ore prevăzut în plaja orară a unei discipline. Se adresează elevilor capabili de performanțe intelectuale și care au motivație, interese, și aptitudini deosebite pentruo disciplină ori arie curriculară. Conținutul extinderilor nu face obiectul examinărilor naționale. Așadar, cunoștințele asimilate prin acest curriculum nu trebuie incluse în sistemul probelor de evaluare externă și nici în cadrul probelor ce vor fi notate oficial în documentele școlare curente. Evaluarea acestui tip de curriculum trebuie să fie continuă, de progres. Recunoașterea meritelor elevilor antrenați în acest tip de curriculum vizează concursurile școlare organizate la toate nivelurile de dificultate/prestigiu, selecțiile elevilor în vederea admiterii acestora în forme exclusiviste, elitiste de formare.
Curriculum elaborat în școală reprezintă disciplinele opționale alese din lista sugerată de Ministerul Educației Naționale sau discipline propuse de instituția școlară/ preșcolară. Este vorba de disciplinele opționale variate la nivelul unor discipline date, la nivelul unei arii curriculare sau al mai multor arii curriculare. Cele trei variante de curriculum la dispoziția școlii pot fi realizate numai în limite numărului de ore acordate.
Opționalele sunt discipline de sine stătătoare (nu reprezintă extinderi sau aprofundări) care asigură parcursul individual al elevilor potrivit intereselor și aptitudinilor individuale ale acestora. Ele reprezintă posibilități concrete de realizare a unui învățământ formativ și vocațional, de dezvoltare locală de curriculum.
Introducerea C.D.Ș.- ului, a programelor de opțional cuprinse în ansamblul Curriculum-ului Național oferă fiecărui elev șanse reale pentru identificarea și valorificarea deplină a propriilor aptitudini și interese, contribuindu-se astfel la creșterea calității în învățământ.
În cadrul curriculumului eleborat în școală se optează pentru “activități didactice centrate pe conținuturi organizate tematic, interdisciplinar, cu relevanță pentru zona geografică respectivă“ (Crețu, C., 2005, p.116).
Programele disciplinelor opționale sunt realizate de cadrele didactice care își pot valorifica măiestria profesională și psihopedagogică prin abordarea tematică a propriilor preferințe. Disciplinele opționale reprezintă totodată oportunități ale elevilor de a alege domeniul în care dorește să-și dezvolte deprinderi și capacități și să-și contureze propriul sistem de atitudini și valori.
5. OPȚIONALUL – IPOSTAZĂ A C.D.Ș. ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL OBLIGATORIU
5.1. ASPECTE ALE PROIECTĂRII CURRICULARE
Disciplinele opționale vizează diverse activități didactice cu relevanță pentru anumite interese, aptitudini ale elevilor, pentru zona geografică respectivă ori pentru o comunitate locală. Aceste activități pot fi centrate pe o anumită disciplină școlară (opțional la nivelul disciplinei), pe mai multe discipline (opțional la nivelul uneia sau mai multor arii curriculare) sau pot transcede disciplinele, fiind axate pe demersurile elevilor, constituindu-se într-o abordare transdisciplinară.
În planul cadru de învățământ din țara noastră sunt așadar reprezentate atât disciplinele obligatorii de studiu, cât și cele opționale. “Școala este cea care trebuie să asigure un raport optim între disciplinele obligatorii și cele opționale”(Manolescu, M., 2008, p.191).
Conform OMEC nr. 3638/2001, în schema orară a fiecărui elev din învățământul obligatoriu trebuie să existe minim o oră de opțional.
Proiectarea curriculum elaborat în școală are ca repere resursele umane și materiale ale școlii, dar și interesele elevilor. Astfel, opționalul reprezintă un cadru oferit de școală:
elevilor pentru a-și alege propriul demers școlar;
părinților de a alege școala în funcție de ofertă;
cadrelor didactice de a alege școala în funcție de nevoia și posibilitatea de împlinire profesională;
directorului de a-și alege colectivul de cadre didactice în funcție de oferta și personalitatea școlii.
Așadar este de preferat să se propună titluri de discipline opționale care să intereseze elevii, care să răspundă unor cerințe individuale și sociale specifice elevilor din școală, dar mai ales să creeze capacități și deprinderi, abilități practice de integrare socială a elevilor sau să-i folosească pentru a-i motiva învățarea, formarea sa intelectuală, prin asumarea unui sistem de atitudini și valori.
Curriculum elaborat în școală poate lua următoarele forme (Cucoș, C., 2002, p. 227):
Opționalul la nivelul disciplinei reprezintă o ofertă diferită de cea propusă de autoritatea centrală. Aceasta este elaborată în școală, la nivelul catedrei și presupune formularea unor competențe specifice care nu apar în programă.
Opționalul la nivelul ariei curriculare presupune alegerea unei teme care implică cel puțin două discipline din aceeași arie curriculară. În acest caz, pornind de la competențele generale ale disciplinelor vor fi formulate competențe specifice din perspectiva temei pentru care s-a optat.
Opționalul la nivelul mai multor arii curriculare poate fi proiectatpornind de la un obiectiv complex transdisciplinar sau interdisciplinar prin intersectarea unor segmente de discipline aparținând mai multor arii curriculare. Competențele specifice derivă, în acest caz, din competențele generale ale ariilor curriculare asociate.
Dintre rolurile pe care le putem atribui programelor de opțional, se pot menționa:
aprofundează noțiunile/ activitățile din trunchiul comun al disciplinei;
completează cunoștințele unei discipline cu noțiuni din altă disciplină din aceeași arie curriculară;
permit abordarea trans, pluri, interdisciplinară a temelor;
derularea unui pachet de activități centrate pe aplicabilitatea în practică cu posibilitatea de crearea și dezvoltarea forței de muncă la nivel local;
implică și stimulează parteneriatul elev – familie – școală – comunitate locală;
prezintă flexibilitate în stabilirea calendarului de desfășurare ( semestru, an școlar, treaptă de școlarizare);
determină participarea activă și afectivă a elevilor;
permit diversitate în stabilirea grupelor de lucru;
facilitează stabilirea unui bloc orar fix, ca interval de timp rezervat disciplinelor opționale;
se impune diversificarea ofertei educaționale ;
permit aplicarea metodelor alternative de evaluare, autoevaluare;
Orele de opțional pot fi realizate pe clase sau pe grupe de 10-15 elevi în funcție de posibilitățile școlii. Grupele vor fi formate din elevi aparținând mai multor clase sau, la nivelul unei clase, se pot organiza două grupe cu opționale diferite, la care predau profesori diferiți.
Pentru realizarea programei de opțional se elaborează:
Argumentul
Obiective de referință
Exemple de activități de învățare
Lista de conținuturi
Modalități de evaluare
Bibliografie
Pentru Argument, se va redacta aproximativ o pagină care motivează disciplina propusă: nevoi ale elevilor, ale comunității locale, formarea unor competențe de transfer etc.
Obiectivele de referință vor fi formulate după modelul celor din programa națională, dar nu vor fi reluări ale acestora. Dacă opționalul ar repeta obiectivele de referință ale programei școlare a disciplinei, atunci opționalul respectiv nu ar aduce nimic nou din punctul de vedere al formării și dezvoltării unor capacități ale gândirii.
Obiectivul este clar formulat dacă, prin enunțul său, răspunde la întrebarea "ce poate să facă elevul?". Dacă răspunsul la această întrebare nu este clar (ceea ce poate face elevul nu poate fi demonstrat și evaluat), atunci aceasta este prea general definită. Pentru un opțional de o oră pe săptămână se vor defini și urmări 5-6 obiective de referință, pe care elevii urmează să le atingă până la sfârșitul anului.
Lista de conținuturi cuprinde informațiile pe care opționalul le propune ca bază de operare pentru formarea competențelor vizate. Altfel spus, sunt trecute în listă acele informații care vor fi introduse, combinate și recombinate între ele și cu altele învățate anterior, într-un cuvânt, acele informații care vor fi vehiculate în cadrul opționalului.
Ca modalități de evaluare, vor fi menționate tipurile de probe care se potrivesc opționalului propus (probe scrise, probe orale, probe practice, referat, proiect etc.). Nu vor fi incluse probele ca atare.
În cazul în care opționalul este prevăzut pentru un nivel de școlaritate sau un ciclu curricular, este necesar să fie definite și obiectivele cadrudin care se deduc cele de referințăpentru fiecare an de studiu. Altfel spus, dacă oferta cuprinde un opțional pentru mai mulți ani de studiu, se redactează câte o programă pentru fiecare an, având grijă să apară explicit progresia obiectivelor de la un an de studiu la altul. Este recomandabil ca programa de opțional să conțină și bibliografie.
Așadar, programele trebuie să fie axate pe dobândirea de către elevi a unor cunoștințe funcționale și a unor obiective complexe și variate. Obiectivele de referință trebuie adaptate tipului de opțional ales, iar activitățile de învățare trebuie concentrate pe noi practici didactice de tip interactiv. Organizarea și desfășurarea activităților va fi reglată prin feed-back. Evaluarea se poate realiza prin folosirea unor metode alternative de evaluare – proiecte, portofolii etc. Conținuturile din programa de opțional se bazează pe bibliografia studiată în vederea realizării opționalului.
Pe durata proiectării și parcurgerii opționalului propus cadrul didactic îndeplinește mai multe roluri:
1.creator de curriculum – crează situații de învățare pornind de la programa școlară, dezvoltă programa școlară, mediază relația elevului cu sursele de învățare, proiectează C.D.Ș.;
2. consilier – încurajează stilurile și parcursurile individuale de învățare, susține dezvoltarea aptitudinilor personale, oferă instrumente de autocunoaștere, îndrumă elevul către viața profesională;
3. moderator – moderează relațiile dintre elevi din perspectiva comunicării și a comportamentului civic;
4. partener – colaborează cu fiecare elev în realizarea demersului didactic;
5. evaluator – propune criterii de evaluare, monitorizează activitatea de evaluare a produselor activității și proiectează demersuri diagnostice;
6. model – se comportă exemplar în acțiunea de proiectare, structurare și valorificare a curriculumului.
5.2. IMPLEMENTAREA OPȚIONALULUI
Activitățile opționale sunt activități de învățare/activități de dezvoltare personală și se includ în programul zilnic al copilului în școală. Activitățile opționale din școală oferă posibilități pentru completarea cunoștințelor copiilor, consolidarea deprinderilor, stimularea intereselor pentru anumite activități, dezvoltarea aptitudinilor și posibilități pentru dezvoltarea personalității lor.
Disciplinele opționale care se predau în școală, se stabilesc în funcție de interesul copiilor și solicitările părinților, posibilitățile și resursele de care dispune unitatea. Oferta activităților opționale este prezentată părinților la începutul anului școlar. Programa unei activități opționale este elaborată de educatoarea/ profesorul care desfășoară opționalul și este avizată de inspectorul de specialitate. Timpul afectat unei activități opționale este același cu cel destinat celorlalte activități din programul copiilor.
Disciplinele și activitățile cuprinse în C.D.Ș. se stabilesc de Consiliul de Administrație al unității pe baza consultării cadrelor didactice prin Consiliul profesoral, a părinților – prin Comitetul reprezentativ al părinților, precum și a reprezentanților comunității locale. Odată exprimată opțiunea pentru o anumită disciplină, aceasta devine obligatorie pe durata pentru care a fost proiectată. Ulterior, grădinița face o clasificare a opțiunilor acestora, reevaluează resursele de care dispune, constituie nominal clasele și grupele de școlari, precum și orarul lor săptămânal.
În concluzie, implementarea opționalului presupune „aplicarea în practică a programului educativ, respectiv organizarea și realizarea situaților de învățare și a activităților de învățare, într-o modalitate flexibilă, creatoare, valorificând resurselor anticipate. Sunt importante: raportarea permanentă la obiectivele urmărite, conceperea de sarcini de lucru după criterii științifice, monitorizarea permanentă a procesului educațional și obținerea de feed-back formativ și sumativ”(Bocoș, M., 2017, p. 33).
5.3. CRITERII DE EVALUARE A OPȚIONALULUI
Evaluarea trebuie să fie corectă dar stimulativă, bazată pe interesul în participarea efectivă la realizarea activităților de învățare prevăzute în programa opționalului. Evaluarea se realizează prin folosirea preponderentă a metodelor alternative de evaluare.
Pentru a fi funcțională programa unei discipline opționale trebuie să îndeplinească anumite criterii de evaluare expuse în fișa de avizare a programei propuse:
Respectarea structurii standard a programei școlare în vigoare:
Existența paginii copertă, cu denumirea unității de învățământ, clasa, autorul/autorii, anul școlar;
Notă de prezentare;
Competențe generale;
Competențe specifice;
Conținuturi (corelate cu competențele specifice);
Sugestii metodologice:
Sugestii cu privire la metodele de predare/învățare;
Sugestii cu privire la evaluare;
Existența bibliografiei;
Elemente de calitate:
Competențele specifice sunt adecvate nivelului de cunoștințe și particularităților de vârstă ale elevilor;
Competențele specifice derivă din competențele generale (dacă acestea sunt formulate);
Identificarea intereselor elevilor și a nevoilor comunității și concordanța opționalului cu aceste nevoi/interese;
Conținutul notei de prezentare:
oportunitatea și utilitatea opționalului în formarea elevului;
realismul în raport cu resursele disponibile la nivelul unității de învățământ;
precizarea numărului de ore alocat opționalului;
Conținuturile:
sunt corelate cu competențele (prin tabelul de corelare);
sunt organizate sistematic și progresiv;
sunt posibil de învățat, adaptate la experiența elevului;
Adecvarea metodelor de predare/învățare propuse la demersul didactic propus;
Adecvarea modalităților de evaluare propuse la demersul didactic propus;
În sprijinul elaborării programei de opționale este propusă următoarea listă cu întrebări de verificare (Cucoș, C., 2002, p. 230):
Competențe generale:
se reflectă în competențe specifice?
sunt aceleași ca în programa de trunchi comun?
Compentențe specifice sunt:
măsurabile, specifice (nu sunt formulate la modul general, ci le corespund anumite conținuturi)?
în număr corespunzător?
corelate cu tema opționalului?
adecvate nivelului de cunoștințe ale elevului?
derivă din competențe generale?
unice (sau se repetă sub diferite forme)?
altele decât în programa de trunchi comun?
căror etape a unui proces de învățare corespund?
Conținuturile sunt:
corelate cu competențele specifice?
altele, decât în programa de trunchi comun?
resursă cuprinzătoare pentru competențe specifice?
organizate articulat, sistematic?
astfel încât să se cumuleze și să permită progresul?
entități esențiale, fără contradicții?
posibil de învățat, adaptate la experiența elevului?
adecvate intereselor, nevoilor prezente și viitoare ale elevului?
Activități de învățare:
duc la dezvoltarea competențelor specifice capacităților propuse?
cum vor fi organizate efectiv?
presupun activitatea nemijlocită a elevului?
permit învățarea în cooperare?
conțin referiri la utilizarea resurselor materiale?
Dacă toate criteriile de evaluare și întrebările de verificare sunt îndeplinite, programa de opțional va primi avizul Consiliului de Administrație al Școlii și, aprobată de Inspectoratul Școlar Județean , va deveni document oficial respectat și realizat de cadrul didactic la clasă.
CAPITOLUL II
FOLCLORUL MUZICAL ROMÂNESC
1. CATEGORII ȘI CREAȚII
Termenul ,,folclor este rezultatul contopirii a două cuvinte de origine engleză și anume flok = popor și lore = înțelepciune, știință (înțelepciunea poporului). Potrivit lui Gheorghe Oprea și Larisa Agapie, din cuvântul folclor ,,derivă: folcloric (care aparține folclorului), folclorist (specialist care studiază folclorul) și folcloristică (știința care se ocupă de studiul folclorului)” (1983, p. 7). Pornind de la aceasta, se poate aprecia că prin folclor se înțelege o sumă de creații, datini, obiceiuri ale unui popor într-un spațiu delimitat geografic și care posedă un limbaj comun.
Dintre toate popoarele, românii au păstrat forma cea mai originală și pură a obiceiurilor, a datinilor, a creațiilor materiale și culturale artistice. Acestea, strâns legate de viața socială a țăranului, l-au însoțit de la naștere până la ultima suflare. Folclorul este prezent în sculptura populară (a porților, lingurilor, furcilor de tors etc.), țesături (ștergare, scoarțe, cergi ..), cusături (costumele naționale), ceramică, zicători, strigături, ghicitori, poezii, basme, legende și , desigur, în muzică. Prin folclorul muzical, poporul român își cântă dragostea, dorul, jocul, durerea, deznădejdea, eroii, însoțindu-și fiecare moment al vieții prin cântec.
Creația muzicală are următoarele trăsături specifice:
– caracter anonim (autorul este necunoscut);
– caracter oral (este transmis pe cale orală de la om la om, de la un loc la altul, din generație în generație);
– caracter colectiv (cântecele sunt preluate de colectivul din care face parte creatorul, devenind astfel un bun al întregii colectivități, extinzându-se ca valoare spirituală pe întregul teritoriul țării, spre exemplu, cântecele Perinița și Doina aparțin numai poporului român);
– caracter sincretic (constă în participarea mai multor arte la fenomenul artistic – literatura, poezia, muzica, coregrafia etc.).
Creația muzicală populară reprezintă una dintre activitățile principale în ceea ce privește studiul științific etnomuzicologic. Mulți cercetători au încercat variate tipuri de clasificare ale genurilor și ale speciilor muzicale tradiționale, ținând cont de complexitatea tezaurului național muzical, precum și de sincretismul acestuia.
În general, clasificarea se face după următoarele criterii (Comișel, E., 1967, p. 45):
a) după modul de realizare, există: creații literare, creații muzicale, creații coregrafice și creații dramatice;
b) după modul de execuție, există: producții artistice vocale, producții artistice instrumentale și producții artistice vocal-instrumentale;
c) după maniera de interpretare muzicală, există: execuție individuală (solistică) și execuție în grup (la unison, antifonic, eterofonic, polifonic, armonic).
Primele două tipuri sunt performate de către țărani, ultimul tip fiind specific lăutarilor, dar se găsește și în mediul tradițional țărănesc.
Deosebirea repertoriului se face după: categorii de vârstă, categorii de sex și profesiuni. În organizarea creațiilor muzicale tradiționale, cele mai importante criterii sunt legate de: prilejul cu care se derulează manifestările și funcția pe care o au în cadrul acestora.
În ceea ce privește funcția manifestărilor tradiționale, menționăm existența a două categorii distincte de genuri folclorice:
• ocazionale, legate de datele calendaristice, munca sau momentele importante din viața omului;
• neocazionale, care nu sunt legate de datele calendaristice: doina, balada, cântecul propriu-zis etc.
Creația muzicală populară ,,are anumite trăsături proprii, care o deosebesc de creația cultă; aceste trăsături se întrepătrund, se condiționează reciproc și doar din motive didactice vor fi tratate separate” (Oprea, Gh., Agapie, L., 1983, p. 8).
2. FOLCLORUL MUZICAL OCAZIONAL
Folclorul muzical ocazional se grupează în obiceiuri de peste an, legate de date calendaristice fixe sau de momente ale muncii: obiceiuri din perioada de primăvară-vară (Călușul, Floriile, Drăgaica, Paparuda, Scaloianul, Cununa) și iarnă (colinde) și în obiceiuri legate de viața omului (ciclul familial: cântecul de nuntă și cântecul funebru).
2.1. CICLUL CALENDARISTIC
Ciclul calendaristic sau calendarul popular este un instrument de măsurat timpul și de planificare a activităților economice și spirituale (sărbătorile). Acesta se realizează în funcție de calendarul astronomic cu cele patru momente cruciale: solstițiul de iarnă, echinocțiul de primăvară, solstițiul de vară și echinocțiul de toamnă, dar și în funcție de bioritmurile de reproducere ale plantelor și animalelor.
Calendarul popular arată, prin data sărbătorilor și obiceiurilor, timpul potrivit pentru arat și semănat, pentru alcătuirea turmelor, urcarea la munte, coborârea și desfacerea turmelor, zilele favorabile culegerii plantelor de leac, pentru pomenirea moșilor și strămoșilor etc.
Țăranii afirmau despre calendar că este rânduiala vremii, să știi când să faci sau când nu trebuie să faci un lucru. Calendarul ne rânduiește lucrul și viața. Și întrucât elementul central era starea vremii, care putea marca decisiv viața omului, țăranul acorda o atenție sporită sistemului de prevestire a timpului, de citire a semnelor timpului, cosmice și terestre.
Românii au folosit până la începutul secolului XX, paralel cu calendarul oficial (civil, bisericesc) acest calendar „neoficial”, popular. În mentalitatea populară începutul anului este legat de începutul ciclului vegetațional și de reproducție a unor animale domestice sau sălbatice. Ca urmare, începutul anului (Capul Anului) conform calendarului popular era stabilit la 1 martie, odată cu regenerarea întregii naturi, așa cum îl sărbătoreau strămoșii noștri daci, antichitatea romană și lumea Orientului.
2.1.1. REPERTORIUL DE PRIMĂVARĂ-VARĂ
Din folclorul obiceiurilor de primăvară-vară (martie – august), cele mai însemnate creații sunt legate de preocupările omului pentru agricultură. Ele reflectă într-o formă simplă, arhaică, mentalitatea omului în lupta sa pentru smulgerea roadelor pământului.
Obiceiurile de primăvară-vară ,,se transformă, de multe ori, în spectacole și petreceri populare, din care nu lipsesc muzica și jocul (Oprea, Gh., Agapie, L., 1983, p. 158).
În această perioadă, sosirea primăverii statornicește frumoase obiceiuri și creații folclorice reprezentate prin cântece, jocuri și manifestări dramatice, rituale sau nerituale; unele fiind legate de date calendaristice fixe, altele, fără dată fixă, de momentele muncii agrare și păstorești.
Evenimentele folclorice reprezentative acestei perioade sunt grupate după legătura avută cu tipul de muncă depus (Comișel, E., 1967, p. 199):
a. Obiceiuri și cântece pentru pregătirea și sporirea recoltei (Plugarul, Cucii, Alegerea Crailor sau Bricelatul, Sângeorzul, Lăzărelul, Junii, Boul înstruțat, Călușul).
b. Obiceiuri și cântece care anticipează sau însoțesc strângerea recoltei (cântece rituale de secetă – Paparuda, Scaloianul – și de seceră – Drăgaica, Cununa).
c. Diverse, legate de viața individuală și de familie (Hăulitul, Înfrățitul, Homanul, Strigarea peste sat sau Alimori, Câtu-Mâtu, Toconelele etc.)
Din repertoriul colindelor și ritualurilor de primăvară – vară amintim cele mai cunoscute:
– Călușul este un obicei, reprezentat prin dans și cântec, în care călușarii trebuie să-i apere pe oameni de iele, să nu se îmbolnăvească și să-i vindece atunci când sunt luați din căluș pentru că au lucrat în perioada Rusaliilor, deși era interzis.
– Floriile – colindul de băieți, practicat în ziua de Florii.
– Drăgaica sau Sânzienele – un obicei în care fetele îmbrăcate în rochii albe și cu flori de sânziene pe cap dansează pentru a sărbători soarele și muncile agricole specifice verii.
– Paparuda este un colind sincretic prin care se invocă forțele supranaturale să aducă ploaia. În cadrul dansului copiii joacă în ritmul melodiei, având fuste din frunze de boz, în timp ce bărbații și femeile cântă lovind tobele.
– Caloianul sau Scaloianul este un obicei practicat mai rar în care o păpușă este supusă unui ritual asemănător slujbei de înmormântare prin care este invocată să aducă ploaia sau să o oprească. Această păpușă este confecționată din lut, cu ochii din flori albastre, gura din flori roșii și tichia alcătuită din flori multicolore, înfipte în lutul moale ce le păstrează proaspăte. Obiceiul se cântă ca un bocet, prin repetarea continuă a unui motiv ritmico-melodic, având forma unui canon.
– Cununa este un elogiu alegoric plin de bucurie adus culturilor văratice, în special spicelor de grâu.
În majoritatea ritualurilor citate, muzica are rol secundar. În câteva cazuri, însă, există reprezentări animiste ale omului și vechi moduri de a influența forțele naturii cu ajutorul sunetului recitat sau cântat și al gestului. Muzica instrumentală nu este special creată pentru ritual, ci împrumută piese din mai multe genuri. Însă, există și anumite melodii rituale care sunt cântate exact în momentele semnificative ale obiceiurilor respective.
2.1.2. REPERTORIUL DE IARNĂ
Începând cu 23 decembrie și până pe 7 ianuarie în fiecare an, satele și orașele sunt animate de o pregătire specială tradițională, specifică poporului nostru, în întâmpinarea sărbătorilor: Crăciunul, Anul Nou și Boboteaza.
În această perioadă obiceiurile ritualice sunt aparte, stilistic și compozițional, genurile muzicale fiind: colindul, cântecul de stea, urarea cu plugul, sorcova, zioritul, vasilica, jocul și dansul ritual cu măști, teatrul popular, teatrul religios. Originea repertoriului de iarnă este în cultura străveche autohtonă geto-dacă, peste care s-au suprapus elemente ale altor culturi foarte vechi, precum cea romană și cea slavă.
Colindul, supranumit zonal și colindă, corindă, cântec la fereastră, cântec de dobă, a dobei, cântec de pitarai, este cel mai reprezentativ gen muzical al acestei perioade.
Obiceiul este ansamblul manifestărilor legate, fie de o anumită dată calendaristică, fie de un anumit eveniment din viața omului.
Obiceiul de colindat începe în după-amiaza sau seara zilei de 24 decembrie și durează 2-3 zile. Colindătorii umblă din casă în casă. cântând la fiecare gospodărie un număr de colinde, a căror tematică trebuie să corespundă cu situația membrilor familiei. Textele sunt individualizate, diferențiindu-se după vârstă, prefosiune, categorii sociale. Colindătorii primesc daruri în natură (colaci, mere) sau bani, iar la casele cu tineri, colindatul se temină cu dans.
Colindatul îl încep copiii, căci ,,inocența vârstei oferea condiția prealabilă de puritate sacrală, garanție sigură a eficienței urărilor” (Bîrlea, Ov., 1981, p. 276). Repertoriul de colinde destinat copiilor cuprinde: Bună dimineața la Moș Ajun, Cântecul de stea, Astăzi s-a născut Hristos, O, ce veste minunată, Plugușorul, Sorcova, Semănatul, Capra, Ursul etc.
Versurile sunt întocmai profane și religioase. Cele mai vechi colinde sunt cele laice, care indirect prezintă, în mod hiperbolic, aspecte referitoare la munca și viața unei familii. Textele acestea individualizate se diferențiază după: vârstă (colinde de copii, de tineri, de bătrâni), sex (de fată, de băiat), profesie (de vânător, cioban, agricultor, pescar, militar, etc), categorii sociale (preot, notar, primar, văduvă, tineri căsătoriți, gospodar, logodnici etc).
Versurile colindelor se aseamănă cu cele de nuntă, derularea epică fiind focusată pe aspectul de urare, care apare de regulă la sfârșitul versurilor, tema poetică constituind doar motivul pentru înfățișarea celor colindați. Colindele religioase au origine mai nouă, fiind influențate de cărțile apocrife, textele lor fiind adaptate la melodiile de colindă.
Interpretarea repertoriului de colinde poate fi în mai multe moduri (Comișel, E., 1967, p. 186):
– colindatul însoțit de instrumente (de percuție și aerofone). Instrumentele însoțesc melodia colindei sau execută numai pe drum o piesă cu caracter de joc. Această formă de colindat se păstrează și azi în câteva sate din sud-vestul Transilvaniei și nordul Banatului;
– execuția colindei în grupu compacte de copii și adulți;
– execuția antofonică în 2-3 grupe care cântă melodia alternativ Există zone în țară (Banat, sudul Transilvaniei, Muntenia, vestul Dobrogei) unde obiceiul încă are o desfășurare amplă;
– execuția mixtă, vocal-istrumentală, de origine mai nouă, întâlnită în Oltenia.
Colindele au o neprețuită valoare literară și muzicală, rezumată astfel:
– constituie modele de fuziune dintre text și melodie;
– au refrene tipice, atât din punct de vedere muzical cât și literar (Lerui, ler; Florile dalbe etc.);
– strofa muzicală este alcătuită din 2-3 rânduri melodice și refrene care nu aloc fix (pot sta la începutul, la mijlocul sau la sfârșitul melodiei);
– au melodie simplă, ritm măsurat și se cântă în grup;
– melodiile colindelor se desfășoară în vechile scări și moduri populare.
Etnomuzicologii au descoperit, pe baza analizei, două stiluri melodice de colind, practicate deopotrivă în zonele etnofolclorice ale țării. Stilul vechi s-a păstrat de-a lungul Carpaților, din Banat până în sudul Moldovei, în sud-vestul Munteniei și parțial în Dobrogea.
2.2. CICLUL FAMILIAL
2.2.1. REPERTORIUL NUPȚIAL ȘI FUNEBRU
Repertoriul nupțial
Dacă marile sărbători de peste an sunt însoțite de creații populare valoroase, este firesc ca și momentele importante din viața omului să fie însoțite de creații artistice deosebite. Momentele cruciale din viața omului sunt nașterea, căsătoria și moartea.
Prin conținutul complex, prin diversitatea și amploarea manifestărilor artistice, prin atmosfera festivă sărbătorească în care se desfășoară ceremonialul, nunta constituie un spectacol popular grandios în care altenează momente de veselie exuberantă cu momente solemne, dramatice, însoțite de cântec. Nunta la români se desfășoară în trei zile. Eroii principali sunt: mirele, mireasa, nunii (nașii), socrii mari și socrii mici însoțiți de întreaga suflare a satului.
În desfășurarea nunții propriu-zise există ,,o serie de momente cu semnificații anume, menite să asigure trecerea tinerei perechi de la ostare socială la alta, respectate cu strictețe și însoțite de un repertoriu anume” (Oprea, Gh., Agapie, L., 1983, p. 229).
Principalele cântece (în ordinea desfășurării evenimentului) sunt:
a. În momentul așezării coroniței cu voal pe capul miresei se cântă Cântecul miresei;
b. La socrii mari, ginerele este bărbierit de un grup de flăcăi, iar lăutarul îi cântă Cântecul ginerelui/mirelui;
c. Orațiile de nuntă sunt urări în versuri care se fac socrilor mici;
d. Înainte de a pleca întreg alaiul nunții de la mireasă la cununia religioasă, se cântă și se joacă Hora miresei.
e. În desfășurarea nunții, mai întâlnim ritualuri și cântece existente la nunta românească: Nuneasca, Cântecul găinii, Deslegatul (Legătoarea).
Un rol deosebit, în desfășurarea nunții, îl au lăutarii. Ei stăpânesc și prezintă un vast repertoriu de cântece și jocuri populare românești.
Melodiile din repertoriul de nuntă sunt ample și ornamentale, au la bază scările sau modurile populare și se încadrează în sistemul ritmic măsurat. Acestea diferă de la o zonă folclorică la alta, atât din punct de vedere melodic cât și al textului.
Repertoriul funebru
Așa cum am anticipat, un alt moment important este despărțirea omului de viața pământească. Obiceiurile legate de înmormântare sunt străvechi, au un pronunțat caracter arhaic și cuprind elemente specifice spiritualității poporului român. ,,Repertoriul și riturile din cadrul ceremonialului funebru păstrează o veche concepție despre moarte, ca trecerea într-o altă lume (din lumea cu dor în cea fără dor), precum și credința în puterea sunetului și gestului asupra unor forțe necunoscute” (Comișel, e., 1967, p. 231).
Înmormântarea propriu-zisă este o ceremonie religioasă. Cea mai importantă cântare care însoțește această procesiune religioasă este Sfinte Dumnezeule (funebru), întâlnită și în slujba din Vinerea Patimilor, la Prohod.
De-a lungul celor trei zile, dar și după aceea, se desfășoară manifestări ce cuprind:
– producții muzicale vocale (cântece ceremoniale: Cântecul bradului, Zorile, Cântecul de petrecut, Cântecul al mare, Cântecul de priveghi, Bocetul);
– producții muzicale instrumentale (semnale din bucium, fluier sau goarnă și melodii de origine vocală interpretate instrumental);
– producții dramatice: jocul cu măști, jocul de dexteritate, jocul cu sărutări, jocuri de noroc. Acest gen de producții fiind performate în cadrul priveghiului în câteva sate din Transilvania și din Vrancea.
Bocetul este o piesă lirică, improvizată; se execută individual, pe versuri sau în proză și textul redă aspecte din viața celui dispărut.
În multitudinea de obiceiuri funebre există trei etape principale specifice oricărui ceremonial de acest fel: despărțirea de cei vii, pregătirea trecerii, precum și integrarea în lumea morților, și restabilirea echilibrului social rupt prin trecerea în neființă a celui apropiat.
La ceremonie participă toți cunoscuții defunctului, respectând anumite criterii transmise din generație în generație, iar fiecare dintre participanți având un rol bine stabilit: tinerii duc bradul, femeile interpretează cântecele rituale, maturii organizează jocurile de priveghi, etc.
Cântecele ceremoniale se întâlnesc astăzi pe o arie relativ restrânsă, fiind interpretate de către femei. Forma muzicală este cea strofică, melodia se desfășoară pe intervale mici, ritmul este liber (parlando-rubato), tempoul este larg, caracterul – solemn și fac parte din cel mai vechi fond muzical.
3. FOLCLORUL MUZICAL NEOCAZIONAL
Repertoriul folclorului neocazional este strânsă legătură cu activitatea păstoritului, activitate ce presupune o serie de creații proprii cum ar fi: doina, balada, folclorul copiilor, cântecul de joc cântecul propriu- zis, acesta din urmă neavând trăsături muzicale proprii, melodiile utilizate fiind cele din repertoriul general.
3.1. DOINA
Doina este un cântec neaoș românesc (aparține numai poporului românesc) care poartă în conținut cuvântul DOR, intraductibil prin alte cuvinte (expresii). Totuși, putem spune despre doină că este un cântec liric ce exprimă complexitatea vieții sufletești, dinamica trăirilor interioare ale omului singur, care cântă pentru sine, trăiri reflectate în imagini de o negrăită profunzime și prezentate într-o bogată tematică literară: de muncă, de dor, de jale, de haiducie, de dragoste, de cătănie, de înstrăinare, de codru, de ocnă, etc.
Doina este ,,o desfășurare melodică, amplă, improvizatorică” (Oprea, Gh., Agapie, L., 1983, p. 300), forma sa liberă având un număr variabil de rânduri melodice și o evoluție ritmică în parlando rubato.
Doina poate fi denumită diferit, în funcție de zona folclorică de unde provine: Horă lungă (Transilvania), de jale, de codru (Muntenia), Cântec lung (Oltenia), de luncă (Moldova), de dor, de ocnă sau simplu doină (Dobrogea).
Doina populară are caracter anonim (autorul este necunoscut), caracter oral (se moștenește din generație în generație prin viu grai), caracter colectiv (este opera mai multor autori anonimi talentați), caracter sincretic (se îmbină poezia, muzica și dansul) și caracter tradițional (înfățișează mentalitatea, credințele, tradițiile și obiceiurile poporului român).
Doina se afirmă prin muzicalitate, acest lucru fiind evidențiat prin elementele de versificație specifice: versurile sunt scurt făra a fi structurate în strofe, cu măsura de 6-8 silabe, rima fiind împerecheată sau monorimă, ritmul trohaic, prezența refrenelor, a repetițiilor, a aliterațiilor ce asigură efecte eufonice atât de utile modalității de zicere a doinei –cântarea.
Versurile se încadrează în tipar octosilabic în interiorul cărora mai apar uneori unele silabe „supranumerare” intercalate. Între rândurile melodice apar formule cu funcție de anacruze sau formule melismatice, completări de vers, interjecții și diverse refrene precum „Of”, „Măi”, „Hăi”, „Hei”, „Doină”, „Dzi”, „Apăi”, „Le” etc.
Din doina vocală, s-a dezvoltat și doina instrumentală păstorească (a oilor, a ciobanului, Sireagul). Doina păstorească se definește ,,prin suflul larg al frazelor, ornamentare abundentă, desene melodice de factură instrumentală, ambitus mare și scări modale diatonice, cu sau fără trepte mobile, intonația netemperată a unor sunete. Melodia se desfășoară într-un ritm liber și în formă deschisă, liberă (Comișel, E., 1967, p. 248).
Prezența verbelor la timpul prezent arată că doina este o prezență permanentă în sufletul românului, de-a lungul existenței sale neamul românesc a trăit găsindu-și refugiul sufletesc în creațiile literare ale poporului și în mijlocul naturii ocrotitoare, care a vibrat la toate simțirile lui.
3.2. BALADA
Balada este un ,,cântec epic, narativ, de mari dimensiuni, care exprimă atitudinea poporului – în diferite perioade – față de natură și societate, lupta sa împotriva forțelor naturii și a asupritorilor (externi și interni)” (Comișel, E., 1967, p. 289).
Balada sau cântecul bătrânesc – cum i se mai spune în popor – este unul dintre cele mai deosebite genuri ale folclorului românesc. Aceasta este interpretată vocal și acompaniată de unul-două instrumente. Prin dimensiunea și amploarea desfășurării epice a versurilor, prin varietatea și bogăția conținutului lor, prin caracterul declamatoriu al liniei melodice, balada este un gen complex al folclorului nostru.
Balada face parte din categoria genurilor neocazionale și exprimă atitudinea poporului față de natură și societate, omul afirmându-se ca personalitate distinctă, implicată în fapte de vitejie și întâmplări istorice deosebite.
Spre deosebire de doină, care are caracter liric, balada aparține genului epic. Din punct de vedere al conținutului literar, se disting mai multe tipuri de balade:
a) balada haiducească: Toma Alimoș, Pintea Viteazul, Radu Anghel, Mihu Haiducul, etc.;
b) balada păstorească: Miorița, Hora oilor;
c) balada de curte: Ștefan-Vodă;
d) balada fantastică: Meșterul Manole, Soarele și luna, Iovan Iorgovan, Ciocârlia, Șarpele, etc.
Interpretul popular se acompaniază singur sau este ajutat de un grup de instrumentiști. Balada începe cu un preludiu instrumental numit și tacsâm. Acesta este urmat de partea vocală, ce cuprinde versuri cântate și recitate, întrerupte pe alocuri de interludii instrumentale. Se încheie deseori cu o urare (închinare) pentru ascultători, urmată, prin contrast, de o melodie instrumentală de joc.
Balada lăutărească cuprinde ,,o formulă inițială, în registrul acut, caracterizată rpin melodicitate, deseori, melismatică, urmată adesea de o pauză expresivă (și practică totodată), căci mărește curiozitatea ascultătorilor (de fapt lăutarul când interpretează balada este, totodată, și actor) (Oprea, Gh., Agapie, L., 1983, p. 286). În continuare, formulele mediane sunt mai variate, cu un profil melodic ascendent sau descendent, un registru mediu și cu sunete acute folosite pentru a marca momente specifice. Formulele melodice sunt organizate pe dipodii cu un ambitus restrâns, de-a lungul piesei acestea fiind transpuse pentru a avea un ambitus lărgit.
Formula finală este clară, fără modoficări și conține cadența care se face de regulă pe treapta I și rareori pe VII-1 sau cadența este urmată de o pauză melodică melismatică.
Balada țărănească este de natură arhaică și formă fixă, pe scări muzicale cu un ambitus redus, melodia fiind silabică și fără melisme.
Ca și la doină, desfășurarea melodică a baladei este bogat ornamentată, iar ritmul poate fi măsurat sau nemăsurat (parlando rubato).
Tipurile baladelor pot fi întâlnite în diferite zone ale țării: tipul clasic – în sudul Transilvaniei și al Moldovei, Muntenia, Dobrogea și Oltenia, tipul lăutăresc este cunoscut în toată țara, iar tipul țărănesc – în Transilvania, pe melodii de colind sau cântec propriu-zis, fiind mai puțin răspândit.
3.3. CÂNTECUL PROPRIU-ZIS
Cântecul propriu-zis este specia cu cea mai amplă răspândire, aparținând tuturor vârstelor și categoriilor sociale, interpretarea sa fiind realizată într-o manieră personală, individuală cu prilejul diverselor ocazii.
Constantin Brăiloiu a fost cel care l-a numit astfel ,,cântec propriu-zis” (1967, p. 4), pentru a-l distinge de cântecele de prilej. Îl întâlnim în cadrul diferitelor repertorii folclorice, fiind asociat uneori cu doina, alteori cu balada și chiar cu cântecul de joc.
Cântecul propriu-zis rămâne indiscutabil cel mai răspândit gen de muzică populară. ,,Vitalitatea lui este determinată de o mai mare capacitate de adaptare la atmosfera vieții de toate zilele și la infinitatea temperamentelor individuale” (Oprea, Gh, Agapie, L., 1983, p. 318).
Cântecul propriu-zis are o formă strofică precisă, cu versuri formate din șapte – opt silabe, cu trăsătruri specifice de la o zonă la alta, formă care permite îmbinarea armonioasă între textul poetic și muzică. De multe ori, cântecului popular nu i se notează măsura, lăsându-se liber mersul melodiei. Unele cântece propriu-zise au o vechime mare și aceasta face ca anumite caracteristici muzicale și de limbaj să fie specifice. Melodia se reține ușor, are un ambitus potrivit și se sprijină pe un ritm simplu dar cu accente expresive, potrivite textului.
Tematica lui cuprinde sfera de preocupări și de trăiri care aparțin tuturor vârstelor și categoriilor sociale, în diferite ocazii: la muncă, la petreceri, în natură, în singurătate. Cântecul propriu-zis poate fi: de jale, de dor, de dragoste, cu haz etc.
Este genul cu cea mai largă răspândire, circulând mai mult într-o interpretare individuală și aparține tuturor vârstelor și categoriilor sociale, interpretarea sa fiind făcută în cele mai diverse ocazii.
Există două stiluri ale acestui gen:
a) stilul vechi s-a dezvoltat în perioada feudală (secolele XI-XVIII) și se caracterizează prin tematica legată de dragoste, dor, jale, înstrăinare, cătănie, război, recrutare. Acesta se regăsește în mai multe graiuri: daco-român (transilvănean, muntean, moldovean), aromân, meglenoromân și istroromân, îndeplinind numeroase funcții (de comunicare, de alinare a suferințelor, încurajare în momente grele, distracție).
b) stilul modern a apărut la mijlocul sec. XX cu o accesibilitate mare de circulație largă și caracter eterogen. Schimbările structurale privesc: heterometria (strofa și rima încrucișată), precizarea concisă a unui centru modal dezvoltat către structuri cu caracter major, ornamentica bine organizată, formule ritmice unitare, schimbarea ultimului rând melodic în refren și adaptarea versului octosilabic a melodiilor la alte categorii vocale și instrumentale. I se adaugă rândului melodic sunete similare unor interjecții, refrene de completare etc. În majoritatea cazurilor interpretarea se realizează cu ajutorul acompaniamentului instrumental.
3.4. FOLCLORUL COPIILOR
,,Folclorul copiilor a luat naștere la o vârstă când jocul constituie punctul central al activității, modul specific de exprimare și de manifestare al celor mici. Prin vers, cântec și joc, copilul ia contact cu mediul înconjurător, încearcă să-l cunoască, să și-l aproprie ori să-l domine” (Comișel, E., 1967, p. 259).
Folclorul copiilor constituie o parte componentă a literaturii naționale fiind un gen literar de sine stătător. Jocurile, bucuriile, supărările, dorințele și impresiile acestora însoțesc creațiile din folclorul copiilor. Acestea se regăsesc în proză sau în versuri, epice sau lirice, fără a avea o formă fixă și îndeplinind mai multe funcții: psihică, educativ- formativă și distractivă.
Creatiile folclorului copiilor au următoarele trăsături specifice:
– au o notă de naivitate naturală, optimism și vioiciune;
– se definesc prin simplitate, muzicalitate și plasticitate;
– sunt atractive și plăcute, copiii preferând rimele năstrușnice, numărătorile șugubețe, diferite poezii naive și jocuri hazlii.
Descoperim, în conținutul lor, imagini din lumea animală și florală, din viața socială și de familie, adică ne prezintă lumea din jurul copilului sau o lume imaginară, caracteristică copilăriei.
Repertoriul folclorului copiilor, demonstrat prin cântat, scandat, povestit, gesticulat sau mimat este ,,deosebit de variat, cuprinzând creații cu funcții diferite, uneori eterogene ca orgine; unele au o vechime foarte mare, amintind de practici care în trecut vor fi aparținut adulților, altele sunt noi, venite prin școală din creația cultă românească sau străină, sau create de copii sub influența mediului actual” (Oprea, Gh., Agapie, L., 1983, p. 212).
Folclorul copiilor este un univers sonor aparte, extraodinar, magic care are un numitor comun – jocul.
3.4.1. CREAȚII CE OGLINDESC REACȚIILE COPIILOR ÎN RAPORTURILE LOR CU MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
Creațiile legate de interacțiunea copiilor cu mediul înconjurător includ cântece și versuri adresate: elementelor naturii (soare, lună, ploaie, curcubeu), ființelor vii (animale, insecte, păsări), obiectelor neînsuflețite (flori, fluier) și prezenței imaginilor din viața socială, toate acestea aparținând stratului arhaic. Legătura cu natura se realizează firesc, fără dificultate. Prin cântec, un pom, o floare, un animal, o insectă devin parteneri de joacă.
Cântecele copiilor au o structură ritmico-melodică simplă, bazată pe scări muzicale de 2 – 5 sunete, frecvent optimi și pătrimi. Unele cântece au fost create de cei mari și au fost însușite de copii, rămânând mai departe în folclorul lor.
3.4.2. CREAȚII LEGATE DE JOC
Creațiile legate de joc cuprind jocuri individuale, de grup și de echipă, creații care însoțesc jocul, numărători, creații (ne)versificate, cântece și jocuri legate de perioadele calendaristice. Cântecele de joc au fost preluate din repertoriul adulților și sunt prezente în special în repertoriile de iarnă (urarea pițărăilor, sorcova, plugușorul, colindul, cântecul de stea) și repertoriul de primăvară-vară (invocația către forțele naturale pentru aducerea ploii, fertilitate, lăzărelul, lioara, toconelele, homanul etc.).
Cântecele de joc se întâlnesc adesea la petreceri, trecând cu ușurință de la cele cu text la cele instrumentale, adică la jocul popular. Deoarece aceste cântece trebuie să se potrivească dansului, ele au un ritm constant, uneori cu accente puternice pentru a marca pașii.
De obicei, cântecul de joc prezintă o formă strofică pătrată, fiind compus, din patru rânduri melodice. Refrenul cântecului poate fi, de multe ori, monosilabic: La, la.
Cântecul de joc se asociază cu dansul și bună dispoziție la petreceri și ocazii deosebite. Forma este adesea de tipul ,,strofă – refren", dar întâlnim și ,,rând melodic – refren". Dansuri ca hațegana, sârbă, hora etc. prezintă o mare varietate mai ales în alternarea formulelor ritmice, ceea ce imprimă cântecelor multă vitalitate și expresivitate. Textele cântecelor de joc sunt adesea impregnate de umor și îi înveselesc pe cei care le cântă.
La copii, sistemul sonor se apropie de vorbire printr-un numărul redus de sunete, melodia copiilor fiind foarte simplă.
3.5. JOCURILE POPULARE ROMÂNEȘTI
În folclorul popular românesc întâlnim un număr semnificativ de dansuri (jocuri populare) ce diferă între ele din punct de vedere coregrafic, melodic și ritmic. Ocaziile de dans sunt împărțite în: ,,ocazii mari (hora de duminică, nunta și nedeia) și ocazii mici (petrecerea colindătorilor, priveghiul, șezătoarea, plecarea la armată, obiceiurile de primăvară)” (Oprea, Gh., Agapie L., 1983, p. 392), ocazii în care partea muzicală este susținută de un taraf.
Jocul (dansul) popular este considerat de către unii specialiști ca fiind descendent din străvechile ritualuri religioase. Și în zilele noastre se cunosc zone unde dansurile însoțesc anumite obiceiuri, atribuindu-li-se puteri magice. Preluând această moștenire, poporul român a prelucrat și a îmbogățit acest gen, dansul dominând astăzi petrecerile, hora de duminică, nunta, șezătoarea, obiceiurile de primăvară, colindatul etc.
Dansul a avut o deosebită importanță în viața socială a omului fiind mereu prezent în ritualurile religioase. De-a lungul timpului s-au făcut modificări în cadrul dansurilor/ jocurilor populare, în sensul că unele și-au păstrat funcția rituală (Călușul, Cununa, Drăgaica), iar altele s-au transformat în dansuri de glumă.
Dansurile pot fi de mai multe feluri: dansuri curente – practicate obișnuit la hora satului, dansuri de întrecere (bărbătești) și dansuri rituale – la ceremonii și ocazii deosebite.
Dansurile pot fi executate de femei, de bărbați sau pot fi mixte și se petrec în formații perechi, în grup (cerc, semicerc, coloană) sau solistice. Dintre categoriile mari de dansuri fac parte: Hora Mare, Brâul, De doi, Hora mică, Sârba și altele.
Dansurile populare se joacă, de obicei, pe muzică susținută, fie de un grup de instrumentiști – taraf, fie de unul sau doi instrumentiști. În timpul dansului pot apărea și alte forme de manifestare ca: strigături, tipărituri, chiuturi scandate sau cântate. Odată cu strigăturile pot să se producă și alte efecte sonore ca: pași bătuți, lovirea călcâielor, bătăi din palme, plesnirea cizmelor, pocnituri din degete, toate acestea contrbuind la desfășurarea ritmico-melodică a jocului.
De asemenea, există și dansuri performate în cadru ritualic, așa cum este cazul petrecerii colindătorilor, în cazul obiceiurilor de primăvară, la priveghi, în șezători și înaintea plecării flăcăilor la armată. Fie că se manifestă în mod obișnuit sau în cadru ritualic, elementul principal și de expresie al acestor dansuri este ritmul. Ritmul predominant al dansului popular este cel binar. Dansurile în ritm ternar sunt rare, unele provenind din folclorul altor popoare.
Dansurile populare ,,zonale sunt însoțite numai de muzica instrumentală, presărată cu strigături, pocnete din degete, bătăi din palme, pași bătuți, chiuituri, subliniind o data în plus sincretismul jocurilor populare din diferite zone folclorice” (Ganciu, M., 2013, p. 8).
Specialiștii au clasificat dansurile după funcție:
a) rituale – legate de date calendaristice (ciclul sărbătorilor de iarnă, ritualurile agrare de primăvară-vară) și de viața omului (nunta, înmormântarea);
b) propriu-zise.
Casificare din punct de vedere coregrafic, și anume:
a) de cerc; b) de linie; c) de coloană; d) de perechi;
e) de grup; f) solistice.
Jocuri de grup sunt cele mai vechi (de cerc – horă și de coloană), iar cele de perechi sunt mai noi. Efectuarea dansurilor se face pe spații largi (Moldova, Muntenia) sau pe spații restrânse (Bihor, Țara Moților). Se constată o preferință a execuției coregrafiei în dansuri după zone, și anume: în Maramureș – jocurile de perechi și cerc, în Bihor – jocurile de perechi în coloană, în sudul Muntenia – jocurile de cerc, în Oltenia – jocurile de coloană, în sudul Transilvaniei – jocurile de doi în grup mici, jocurile de ceată și solistice bărbătești.
În fiecare regiune a țării, dansul popular este prezentat astfel:
Transilvania prezintă un număr relativ mic de dansuri, dar cu foarte multe melodii pentru fiecare dans în parte. Cele mai caracteristice sunt: De-a lungul, Țarina, Bărbuncul, Purtata, Învârtita, Hațegana etc.
Un bogat repertoriu de dansuri prezintă Oltenia: Alunelul, Sârba, Trandafirul, Ileana, Mândrule și altele;
În Muntenia sunt răspândite dansuri ca: Bordeiașul, Breaza, Ciuleandra, Brâul pe șase;
În Banat se joacă: Hora, Brâul, Sorocul, Bătuta;
Dansurile din Moldova sunt apparent mai domoale. Totuși, ele își păstrează vigoarea prin varietatea pașilor și a mișcărilor legănate. Mai des întâlnite sunt: Hora mare, Bătuta, Bătrâneasca, Ciobănașul, Cărășelul, Leșeasca etc.
În Dobrogea sunt diferite dansuri care provin de la naționalitățile conlocuitoare (bulgari, greci, turci, lipoveni), de la aromâni, precum și de la românii proveniți din Oltenia, Muntenia și Moldova. Dansurile prezintă trăsăturile celor din zona de origine a populației. Mai des întâlnite sunt: Șirimboiul (Învârtita), Geamparalele.
În perioada medievală, singurele instrumente care acompaniau dansurile erau cimpoiul și fluierul. Odată ce instrumentele și lăutăria s-au dezvoltat, melodiile au fost preluate și cântate de către aceștia. Un exemplu întâlnim în Oltenia, unde lăutarii cântă vocal hora și sârba, fiind acompaniați de instrumente specifice tarafului zonal.
Fără îndoială dansul folcloric românesc este una dintre cele mai importante bogății artistice ale lumii. Într-o manieră sinceră și directă, acesta dezvăluie sentimentele și aspirațiile oamenilor fiind strâns legat de viața și istoria popoarelor. Un însoțitor fidel al omului atât în momentele sale de bucurie cât și în cele de supărare, dansul exprimă caracterul, temperamentul, forța, agerimea, înțelepciunea și umorul poporului.
PARTEA A II-A
CAPITOLUL III
OPȚIONALUL ,,ROMÂNAȘI ȘI ROMÂNCUȚE” – PROPUNERE DE CURRICULUM LA DECIZIA ȘCOLII LA PREȘCOLARII DE NIVEL I
1. SPECIFICUL CERCETĂRII PEDAGOGICE
Cercetarea pedagogică este un tip special de cercetare științifică ce are drept scop aplicarea științifică, înțelegerea, optimizarea și prospectarea activității de instruire și educare. Ea se bazează pe investigarea teoretică și/sau practic-aplicativă a relațiilor funcționale și cauzale dintre variabilele caracteristice fenomenului educațional.
Cercetările pedagogice presupun derularea de acțiuni specifice, în legătură cu toate
componentele fenomenului educațional, printre care menționăm: cunoaștere, înțelegere, explicare, interpretare, provocare intenționată, emitere de ipoteze, verificare de ipoteze și introducere de noi variabile cum ar fi programe de învățământ, principii didactice, metode de învățământ, mijloace de învățământ, forme de organizare a activității didactice.
Cercetarea pedagogică reprezintă ,,un tip special de cercetare științifică angajată la nivelul activității de educație. Investigația propusă, realizabilă în condiții de intra-, inter- și transdisciplinaritate, este situată la linia de intersecție dintre cercetarea fundamentală și cercetarea aplicată, cercetarea normativă și cercetarea operațională, cercetarea filozofică și cercetarea-acțiune, cercetarea prospectivă și cercetarea retrospectivă” (Cristea, S., 2002, p. 38).
Cercetarea pedagogică reprezintă ,,un proces critic, dinamic și continuu de cunoaștere, în care formulăm întrebări sistematice în legătură cu componentele și variabilele fenomenului educațional și în care încercăm să răspundem la acestea” (Bocoș, 2003, p. 4).
Obiectul unei cercetări pedagogice îl constituie o problemă sau fapt pedagogic pe care cercetătorul depistează și delimitează din ansamblul structural din care face parte cu intenția de a-i da o explicație plauzibilă și a dobândi în cele din urmă certitudini asupra funcționalității sale.
În lucrarea sa ,,Manualul de pedagogie” (2006 p. 62), Ioan Jinga prezintă următoarele tipuri de cercetare pedagogică:
– În funcție de scopul și complexitatea problematicii abordate, există: cercetări teoretico-fundamentale care deschid noi orizonturi asupra fenomenului educațional și cercetări practic-aplicative care abordează o problematică mai restrânsă și urmăresc să contribuie la îmbunătățirea și îmbogățirea modalităților concrete de acțiune.
– În funcție de metodologia adoptată, există: cercetări observaționale (neexperimentale) – realizate de către un observator care este agentul acțiunii educaționale și care își propune să urmărească diferite aspecte ale propriei sale activități, ca mai apoi să desprindă anumite constatări și concluzii de natură pedagogică și cercetări experimentale care se caracterizează prin aceea că declanșează acțiuni educaționale originale, rezultatele acestora fiind înregistrate și prelucrate pentru a demonstra eficiența lor educativă.
Între aceste tipologii de cercetare nu există o delimitare clară, ele se interferează și se completează reciproc.
Metodologia cercetării educaționale a dezvoltat și a pus în practică o serie de principii
care permit creșterea eficacității acțiunilor, evitarea greșelilor sau scurtarea timpului sau a
drumului către adevăr.
Dintre funcțiile cercetării în educație, acceptate de comunitatea științifică se pot preciza: funcția constatativă, descriptiv-analitică, explicativă, praxiologic-modelatoare, predictivă, sistematizatoare, referențial-informațională, ameliorativă, euristică, optimizatoare, evaluativă.
Am optat pentru derularea unei cercetări de tip practic-aplicativă pe un singur lot de subiecți – grupa mijlocie ,,Scufița roșie” la care îmi desfășor activitatea – deoarece aceasta: nu cere un grup de verificare, fiind o cercetare „din mers”; impune o evaluare inițială și o evaluare finală, urmărind în timp efectele introducerii măsurilor experimentale la aceeași grupă fără a deranja procesul instructiv-educativ; se proiectează concomitent sau este inclusă în proiectarea comună derulându-se în contextul concret al activității grupei; cercetătorul participă alături de subiecți în desfășurarea procesului corelând noile abordări ale învățământului contemporan.
2. IPOTEZA ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII
Ipoteza este o „idee provizorie”, o supoziție, presupunere. Ipoteza este principalul instrument de cercetare; aceasta reprezintă un enunț a cărui valoare de adevăr sau fals este probabilă, cercetarea urmând să verifice veridicitatea ei.
În cercetarea pedagogică, ipoteza conține un enunț probabil la o relație cauzală între variabilele câmpului educațional. Funcția ipotezei este de a prezice relațiile stabilite într-un context dat.
Am formulat ipoteza cercetării pornind de la prezumțiile că fiecare dintre subiecții testați manifestă interes pentru a participa la activitățile propuse în experimentul care va derula pe parcursul cercetării sub formă de joc și acestea vor contribui la optimizarea nivelului de însușire a cunoștințelor cu privire la tradițiile și obiceiurile folclorice românești și formarea deprinderilor interpretative vocale.
Dacă în cadrul activităților educative desfășurate prin intermediul unui opțional (C.D.Ș.) educatoarea valorifică superior creația muzicală folclorică, atunci va obține rezultate superioare în formarea deprinderilor interpretative vocale la copiii de vârstă preșcolară.
Obiectivele răspund la întrebarea „ce iși propune cercetarea?”, fixează finalitățile cu ajutorul unor formulări clare, concise, într-o manieră operațională (măsurabile, verificabile), ele se vor subordona finalității generale a cercetării pedagogice, găsirii unor modalități noi de perfecționare și de inovare a practicilor educaționale.
Obiectivele cercetării propuse sunt următoarele:
Fundamentarea teoretică a temei prin prezentarea etapelor specifice implementării curriculumului la decizia școlii;
Prezentarea categoriilor folclorice și a creațiilor muzicale naționale integrate acestora;
Proiectarea opționalului ,,Românași și româncuțe” pentru preșcolarii de 3-5 ani;
Selecționarea creațiilor muzicale destinate interpretării și audiției;
Conceperea unui set de probe de evaluare a nivelului de dezvoltare a deprinderilor interpretative vocale la preșcolari.
3. ETAPELE CERCETĂRII
În elaborarea unei cercetări pedagogice avem în vedere etapele specifice acesteia, după cum urmează:
Alegerea temei de cercetare este o etapă foarte importantă; de felul în care se realizează acest moment depinde derularea întregii activități de cercetare, calitatea și valoarea cercetării. Din aceasta etapă de debut decurge proiectarea celorlalte etape, precum și mijloacele de înfăptuire a acestora.
Având în vedere că cele mai frumoase și apreciate serbări realizate cu copiii au fost încununate de cântece și dansuri populare și considerând că orele de educație muzicală sunt insuficiente pentru studiul cântecelor, tradițiilor și obiceiurilor populare am decis ca toate aceste informații să fie cuprinse într-o programă a unui opțional ce își propune să familiarizeze copiii cu folclorul românesc, cu obiceiurile și tradițiile atât din zona Dobrogei cât și din întreaga țară, să-i inițieze în tainele cântecului și dansului popular, să le facă cunoscut costumul popular moștenit de la strămoșii noștri și să confecționeze obiecte tradiționale.
Principalul motiv pentru care am ales această temă a fost dorința dea sensibiliza copiii față de frumosul din arta tradițiilor și obiceiurilor populare românești și de ale oferi cadrul în care să-și descopere și să-și dezvolte aptitudinile artistice. Am obsevat de-a lungul anilor că predispoziția copiilor pentru cântec și dans facilitează formarea deprinderilor de interpretare vocală utile interpretării, receptării muzicii și conștientizării limbajului muzical.
Documentarea este o altă etapă importantă în pregătirea cercetării. Munca de documentare asigură baza de plecare în cercetare; ea constă în culegerea informațiilor din literatura de specialitate, și nu numai; prin documentare se obțin date și idei necesare pentru formularea ipotezei privind soluția la problema cercetată.
Obiceiurile, datinile, cântecele și dansurile populare dobrogene trezesc în sufletul copilului sentimente de adâncă dragoste, admirație și mândrie față de țara în care s-a născut. Valorile estetice și etice ale folclorului constituie o sursă inepuizabilă de înnobilare a personalității copiilor, folclorul dispunând de multiple valențe formative pentru dezvoltarea personalității umane.
Creațiile muzicale folclorice și, în special, producțiile artistice integrate folclorului copiilor, pot constitui mijloace eficiente de formare și dezvoltare a copiilor deoarece:
– Folclorul copiilor este în deplină concordanță cu particularitățile de vârstă ale școlarului mic, nivelul de dezvoltare muzicală și conținuturile educației muzicale;
– Creațiile folclorice sunt autentice și reflectă universul spiritual al copiilor;
– Folclorul copiilor este în deplin acord cu formele proprii de manifestare ale copilului. Creațiile se învață, se prezintă și se nasc în cadrul jocului, acesta constituind forma principală de activitate a școlarului mic.
În această cercetare propusă am intocmit o bibliografie tematică, pe categorii de surse: cărți, referate, studii de specialitate, materiale audio, seturi de teste etc.; am studiat bibliografia propusă; am așezat într-o formă firească ideile și argumentele; am stabilit soluții pentru aspectele nesoluționate; am elaborat în prealabil un plan de cercetare.
Etapa aceasta s-a dovedit a fi una destul de complicată, deoarece am întâmpinat dificultăți în a găsi materiale de specialitate tipărite, acestea fiind într-un număr foarte mic.
Cele mai multe lucrări existente sunt îndeajuns de vechi și aparțin unor specialiști în domeniu precum: Ligia Toma Zoicaș, Constantin Brăiloiu, Nicolae Roșianu, Alexandru Florea, George Breazul etc.
Lucrările mai actuale și valoroase au fost tipărite în număr mic și se găsesc greu, chiar și în biblioteci. Printre acestea se evidențiază lucrările următorilor autori: Emilia Comișel, Gheorghe Oprea, Larisa Agapie, Ion Ghinoiu, Tiberiu Alexandru, Mihaela Ganciu, Steluța Popa sau Elena Joița.
Lipsa lucrărilor de specialitate în domeniu, cu referire la formarea deprinderilor de interpretare vocală în etapa prenotației a constituit un motiv care m-a impulsionat să demarez o cercetare cu această tematică.
Precizarea metodelor și a instrumentelor de cercetare
Metodele de cercetare sunt alese din diversitatea tipurilor de cercetare pliându-se după tema propusă. Pentru stabilirea unor aspecte legate de domeniul Muzică, vom folosi cu prioritate: observația directă, convorbirea, studiul documentelor școlare, analiza produselor activității, iar pentru verificarea ipotezei de lucru: experimentul pedagogic, testul docimologic. Toate acestea sunt prezentate mai amănunțit în subcapitolul 4.
Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute
Interpretarea rezultatelor este activitatea de ordonare și sistematizare a datelor, stabilirea relațiilor dintre ele, pentru a descoperi dependențele cauzale și legile care le guvernează. Interpretarea reflectă capacitatea creatoare a cercetătorului în care el va extrage din datele furnizate de experiență adevăruri științifice riguros fundamentate.
Datele cercetării se vor fi prezentate sub formă numerică, cantitativă pentru a fi posibilă prelucrarea lor statistică. Analiza primară a datelor se va realiza după ce sunt grupate, ordonate, clasificate, sistematizate și corelate.
Pe baza datelor obținute vom realiza: tabele, matrice, calcule de procente, grafice, raportări de scări de evaluare, diagrame de structură, diagrame de comparație, vom calcula indici statistici- care exprimă tendința centrală în grup sau variatia ( medii, mediane, dispersii, etc.)
Din datele analizate vom desprinde concluzii utilizând aparatul statistico-matematic, pentru a stabili dacă diferențele dintre grupurile experimentate și cele de control sunt semnificative din punct de vedere statistic.
Formularea concluziilor finale ale cercetării
Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor obținute din cercetare se va finaliza cu desprinderea concluziilor, prin raportarea permanentă la obiectivele cercetării și la ipotezele formulate. Concluziile desprinse vor fi însoțite de comentariile critice ale cercetătorului, de analizele, reflecțiile și evaluările proprii, de completări, restructurări, propuneri și sugestii.
Pe parcursul derulării cercetării se vor desprinde și concluzii parțiale, pe baza unor informații calitative, care ulterior vor fi integrate în concluziile finale. Concluziile cercetării vor fi exprimate sub forma unor elemente descriptive, explicative sau sub forma predictivă.
4. METODELE DE CERCETARE
Metodele de cercetare pedagogică reprezintă calea delimitată pentru a ajunge la obținerea unor situații noi, care vor contribui la optimizarea procesului didactic.
Elementul cel mai important al unei clasificări a metodelor de cercetare constă în diferențierea metodelor de culegere a datelor, a metodelor de prelucrare și organizare a informației.
Se poate vorbi de un sistem al metodelor de cercetare care cuprinde: observația; experimentul – metodă fundamentală; convorbirea – interviul; ancheta – chestionarul, testul; studiul documentelor școlare și a rezultatelor obținute la învățătură de subiect; metoda bibliografică . bază a documentării; metoda monografică; metoda istorică; metoda studiului de caz; metode statistico – matematice, ca metode auxiliare de cuantificare ale cercetării. În cadrul metodelor de cercetare pedagogică, se poate organiza o grupare a acestora în felul următor: metode de colectare a datelor și metode de prelucrare statistică a datelor.
Metode de colectare a datelor:
1. Observația este o metodă principală de investigație directă, care se manifestă ca un act sistematic de urmărire atentă a procesului instructiv – educativ, în ansamblul său, ori sub diversele lui laturi, aspecte, situații, fără să aducă modificări din partea cercetătorului.
Observația are un caracter constatativ, de diagnoză educațională. În cadrul cercetării, datele obținute din observație le-am înregistrat cât mai exact, fără interpretări, într-un caiet de observații. Ele au fost fie fotografiate, filmate, înregistrate cu telefonul mobil sau pe CD-uri, fie folosind aparatură tehnică de măsurare a timpului etc. Uneori, pentru a ajunge la concluzii valabile, a fost necesară repetarea observației de un anumit număr de ori, pentru ca fiecare dată importantă înregistrată să fie tipică, să aibă caracter de repetabilitate în proces.
2. Convorbirea este o metodă de cercetare directă prin care se discută în mod intenționat cu subiecții și factorii educativi, pentru obținerea de date în legătură cu desfășurarea procesului instructiv-educativ.
Am derulat, sub formă de dialog – interviu sau sub formă de discuții – dezbateri, convorbiri normale, naturale, chiar spontane având grijă să nu aibă un caracter rigid, discuția bazându-se pe încredere reciprocă. Convorbirea/interviul a oferit bune condiții pentru obținerea unor date reale, nemodificate, privind aspectul educațional investigat. Pentru a evita subiectivitatea, a fost necesar să port dialogul cu un număr cât mai mare de subiecți și să corelez datele cu cele obținute prin alte metode de investigație pedagogică.
Pe parcursul cercetării am avut în vedere: atitudinea subiecților în desfășurarea activităților, modul în care se implică în diverse acțiuni libere, comportamentul și conduita în acțiunile de interpretare vocală sau în acțiunile în care a fost necesară antrenarea abilităților motrice, și exprimarea sentimentelor în cadrul audițiilor etc.
3. Studiul documentelor școlare este o metodă de investigație indirectă, în sensul că nu se obțin date direct din procesul educațional sau de la subiecți, ci dintr-o serie de documente școlare, care reflectă, în scris, conținutul educației, procesul desfășurat sau rezultatele muncii elevilor și studenților, precum și a factorilor educativi.
Asemenea documente care îmi oferă în demersul cercetării mele date pentru analiză sunt: curriculumul pentru învățământul preșcolar, scrisorile metodice, catalogul, caietul de observații al educatoarei, fișe de observație etc.
4. Experimentul pedagogic se realizează în domeniul proceselor instructiv- educative.
Este cea mai complexă metodă, care presupune crearea unei noi situații de acțiuni educativ-ameliorative de proporție, având rol predominant în revizuirea ipotezei.
Identificarea variabilelor independente și dependente este absolut necesară pentru o imagine completă a formării deprinderilor și priceperilor în domeniul muzical al copiilor.
a) Variabila independentă
-elementele din folclorul muzical ocazional și neocazional;
-metodele folosite: șezători, vizite, acțiuni cultural folclorice;
-modalitățile și instrumentele folosite în cercetarea pedagogică.
b) Variabila dependentă
– formarea deprinderilor și dezvoltarea creativității;
– dezvoltarea auzului muzical;
– formarea și dezvoltarea deprinderilor interpretative vocale.
Am luat în considerare un aspect esențial și anume faptul că în cel mai simplu design experimental, subiecții sunt măsurați din punctul de vedere al variabilelor dependente. Această măsurare se numește pretestare. Subiecții sunt expuși la influența variabilelor independente, după care se măsoară din nou variabila dependente, adică posttestare. Diferențele care se observă între primele și ultimele măsurători sunt atribuite influenței variabilelor independente.
În cercetarea noastră am derulat experimentul după un plan organizat astfel încât o variabilă independentă pusă în relație cu schimbarea unei variabile dependente rezolvă problemele de validitate puse inerent de un experiment. Am aplicat un experiment clasic, urmând următorul model:
– În etapa pregătitoare/ pretestării mi-am fixat noutatea și modul de lucru respectând tema aleasă și ipoteza stabilită. Am aplicat probele de evaluare inițială ce au vizat nivelul de cunoștințe muzicale ale copiilor.
– Etapa efectuării/ derulării experimentului este etapa desfășurării propriu-zise a experimentului, care s-a derulat în timp și ale căror rezultatele nu au fost rapide.
– În etapa evaluării/ postestării am constat, am înregistrat și măsurat toate rezultatele experimentului. Pe baza rezultatelor am stabilit diferențele dintre datele înregistrate în etapa pregătitoare și cele obținute la finalul experimentului.
5. Metoda analizei produselor activității este una dintre cele mai folosite metode în psihologia copilului și psihologia școlară. Orice produs realizat de copil devine obiect de investigație psihologică.
Prin aplicarea acestei metode vom obține date cu privire la:
– capacitățile psihice de care dispun copiii (coerența planului mental, forța imaginației, amploarea intereselor, calitatea cunoștințelor, deprinderilor, priceperilor și aptitudinilor, etc.);
– stilul realizării (personal sau comun, obișnuit);
– nivelul dotării (înalt, mediu, slab);
– progresele realizate în învățare (prin realizarea repetată a unor produse ale activității).
Criterii după care am evaluat produsele activității au fost corectitudinea – incorectitudinea, originalitatea – banalitatea, complexitatea – simplitatea și expresivitatea – nonexpresivitatea produselor realizate.
Pe parcusul cercetării am studiat amănunțit produsele activității independente ale copiilor, realizate la grupă, care au fost sub forme diferite (desene, răspunsuri orale, lucrări aplicative, activități creative cu specfic folcloric) și care au venit ca răspuns la sarcinile date, în scopul sublinierii unor trăsături ale personalității.
Metode de prelucrare statistică a datelor:
Din această categorie fac parte metodele matematico – statistice care sunt cele mai utilizate. Evidențiază variația, frecvența apariției (repetării), nivelul înregistrat în cadrul fenomenului instructiv-educativ, materializată printr-o serie de mijloace statistico-matematice, ca: tabele numerice, medii, procente, curbe diferite, diagrame, curbe de distribuție, și chiar module (formule) matematice, logico-matematice, informatice etc. Acestea oferă date statistice ce pot fi reprezentate grafic prin histograme, acestea sunt redate în sistemul de coordonate cunoscute – abscisă și coordonată. Histogramele au fost utilizate pentru redarea unor situații comparative în vederea analizării rezultatelor obținute de subiecții lotului cercetării.
La fel de des utilizate în interpretarea unor date statistice sunt diagramele areolare, care sunt reprezentate printr-un grafic cu foma unor figuri geometrice (cerc, pătrat, dreptunghi etc.), care vizualizează foarte bine părțile unui întreg și se folosește pentru prezentarea structurilor. Suprafața acestuia împărțită în sectoare ale căror arce sunt proporționale cu numerele care indică frecvența mărimilor respective prin care se evidențiază situația comparativă a fenomenului studiat.
5. PREZENTAREA LOTULUI DE SUBIECȚI
Lotul de subiecți este compus din preșcolarii grupei mijlocii ,,Scufița roșie” din Grădinița cu program prelungit ,,Lumea poveștilor”, județul Constanța, cu un efectiv de 30 de preșcolari (13 băieți și 17 fete) cu vârste cuprinse între 3 și 5 ani. Acești copii provin din familii normale social, cu un nivel economic și educativ bun. Din punct de vedere al tipului de familie, întâlnim familii tradiționale, familii monoparentale, dar și familii cu părinții necăsătoriți legal.
Lotul cercetării este astfel alcătuit și analizat pentru a veni în sprijinul demersului nostru prin care urmărim să argumentăm practic că încă de la vârsta preșcolară copiii își formează reprezentări despre obiceiurile și tradițiile poporului nostru.
Majoritatea copiilor sunt normal dezvoltați, disciplinați, activi, nu creează probleme în timpul procesului instructiv-educativ. Provenind din familii cu un nivel economic bun și foarte bun, sursele lor de informare sunt de actualitate, de aceea adaptarea lor la programul grădiniției s-a realizat ușor și fără probleme. Părinții sunt abordabili, cu deschidere și interes în dezvoltarea copiilor lor, se implică în activitățile din grădiniță, contribuind la buna desfășurare a programului propus.
Tabel 3.1: Tabel nominal cu subiecții cuprinși în lotul cercetării
Fig. 3.1: Diagrama areolară cu repartiția lotului de subiecți în funcție de gen
Fig. 3.2: Histograma cu repartiția lotului de subiecți în funcție de vârstă
Fig. 3.3: Diagrama areolară cu repartiția lotului de subiecților după tipul familiei
În concluzie, fiind în grupa mijlocie, preșcolarii au trecut de perioada de acomodare și se poate spune că sunt familiarizați cu programul specific grădiniței, dar pentru că subiecții sunt diferiți atât din punct de vedere al vârstelor cuprinse între 3 și 5 ani, a sexelor cât și al nivelului de dezvoltare a deprinderilor muzicale, lotul nu este unul omogen.
6. PROBE DE EVALUARE INIȚIALĂ A NIVELULUI DE DEZVOLTARE A DEPRINDERILOR INTERPRETATIVE VOCALE
Evaluarea inițială s-a realizat la debutul opționalului ,,Românași și româncuțe” propus pentru anul școlar 2018-2019 și a fost menită să stabilească nivelul dezvoltării deprinderilor interpretative vocale al copiilor în acel moment. Evaluarea inițială a avut rol de diagnoză și a arătat condițiile în care aceștia se pot integra în activitatea care urmează și anume parcurgerea opționalului. Cunoștințele copiilor dobândite în perioada precedentă au reprezentat pentru cercetarea noastră primele informații referitoare la nivelul dezvoltării deprinderilor interpretative vocale. Probele aplicate la evaluarea inițială au constant în:
Proba nr. 1: Să ne încălzim vocile!
Cerință: Executarea unor exerciții de respirație și de dicție.
Obiectivul urmărit: Evaluarea deprinderilor de executare a exercițiilor de respirație și dicție.
Modalitatea de aplicare a probei și de acordare a punctajului:
Proba se desfășoară astfel, copiii sunt solicitați să inspire nazal, apoi să expire, cântând un sunet prelung la înălțimea lui SOL, prin care se imită șuieratul trenului cât mai prelung posibil, fără întreruperea respirației, fiecare copil prelungind sunetul atât cât îi permite respirația. Apoi, se trece la formarea deprinderilor de susținere a respirației, într-un timp măsurat. Exercițiul se repetă de 2 – 3 ori.
În continuarea probei am considerat că pentru a dobândi deprinderi practice de a articula cât mai distinct silabele și de a pronunța cât mai clar cuvintele cântate, alături de exercițiile de respirație, trebuie să aplicăm și exerciții de dicție. Acestea se fac cu ajutorul formulelor vorbite:
BU-NĂ DI-MI-NEA-ȚA, DRA-GĂ GRĂ-DI-NI-ȚĂ! / UN BĂ-IAT ȚI-A-DU-CE MA-MA / ȘI-A-RE ȘI-O FE-TI-ȚĂ.
Versurile se recită colectiv, prima dată dată cu articularea moderată a silabelor, accelerând ușor tempoul pe ultimul vers, a doua oară cu articularea rapidă a silabelor, rărind ușor mișcarea pe ultimul vers și a treia oară cu revenire la tempo-ul inițial.
Punctajele au fost acordate astfel:
Respirația – 10 puncte;
– nazală – 5 puncte;
– pe gură – 5 puncte.
Dicția:
– pronunțarea corectă parțială: 5 puncte
– pronunțarea corectă totală: 10 puncte.
Punctaj maxim – 20 puncte.
Proba nr. 2: Cântă un cântecel!
Cerință: Interpretarea vocală a unui cântec dat.
Obiectivul urmărit: Evaluarea deprinderilor de interpretare vocală a unui cântec propriu-zis.
Modalitatea de aplicare a probei și de acordare a punctajului:
Copiii au evoluat în grupuri mici (câte doi, patru), pentru a se putea aprecia toate aspectele ce caracterizează o execuție corectă.
Am acordat punctajele în conformitate cu următoarele criterii:
– Execuția corectă a duratelor sonore – 4 puncte; – Expresivitate – 4 puncte;
– Interpretare melodică – 4 puncte; – Respectarea tempoului – 4 puncte.
– Corectitudinea textului – 4 puncte; Punctaj maxim – 20 puncte.
GREIERAȘUL
Vesel
&=2==R===B===C==!==V==V===!===U+==T==U+==V===!===d=====!
1. Spu-ne-mi iu – bi – te co – pi – laș
2. Spu-ne-mi iu – bi – te co – pi – laș
3. Spu-ne-mi iu – bi – te co – pi – laș
&====R===B===C===!==V==V===!===U+==T==U+==V===!===d=====!
Cum cân – tă mi – cul gre – ie – raș
Cum râ – de mi – cul gre – ie – raș
Cum doar -me mi – cul gre – ie – raș &==(==E===E==U=!==G===G===W=!==E===E===U=!==G===G==W=!
Cri, cri, cri, cri, cri, cri, cri, cri, cri, cri, cri, cri!
Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha!
M, m, m, m, m, m, m, m, m, m, m, m!
&===F===G===F===E==!==T===R=!===S===S==!==b===)
A – șa cân – tă mi – cul gre – ie – raș.
A – șa râ – de mi – cul gre – ie – raș.
A – șa doar – me mi – cul gre – ie – raș.
Proba nr. 3: Arată ce am cântat!
Cerință: Executarea unor mișcări sugerate de textul cântecului.
Obiectivul urmărit: Evaluarea deprinderilor de interpretare vocală însoțită de acompaniament cu ajutorul mișcărilor corporale.
Modalitatea de aplicare a probei și de acordare a punctajului:
Proba vizează evaluarea capacității de coordonare a mișcărilor cu textul și melodia cântecului. Am solicitat copiilor să identifice și să execute mișcările sugerate de textul cântecului Bate vântul frunzele, cântec demonstrat de propunător. În timpul fiecărei mișcări corespunzătoare versului, copiii sunt solicitați să marcheze structura ritmică a strofei prin diverse mișcări de brațe.
Pentru fiecare mișcare identificată și executată corect (în concordanță cu discursul muzical) am acordat 5 puncte:
– executarea corectă parțială a mișcărilor sugerate de text – 2,5 puncte/ fiecare categorie de mișcări;
– executarea corectă totală a mișcărilor sugerate de text – 5 puncte/ fiecare categorie de mișcări.
Punctaj maxim – 20 puncte.
BATE VÂNTUL FRUNZELE
Moderato
&=2=D===F===D===F===!==B====B====B=,===B===!
Ba – te vân – tul frun – ze – le, ______
&==E===G===I===G=!==F==F===I%===I===(=F===G===I==G==!
Se-n vâr – tesc mo – riș – ti – le _____ Rân – du – ni – ca
&==F==F===I%===I==!==E==D==C===F===!=B===B===B=,===B==!
pe sus zboa – ră Iar eu trag zme – ul de sfoa – ră.
Proba nr. 4: Acompaniază cântecul!
Cerință: Interpretarea vocală însoțită de acompaniament cu ajutorul instrumentelor de percuție a cântecului dat.
Obiectivul urmărit: Evaluarea deprinderilor de interpretare vocală însoțită de acompaniament cu ajutorul instrumentelor de percuție a cântecului dat.
Modalitatea de aplicare a probei și de acordare a punctajului:
Această probă a vizat nivelul de dezvoltare a deprinderilor de acompaniere ritmică realizată cu ajutorul instrumentelor de percuție. Copiii au audiat cântecul Taraful Chiț și au utilizat tobița pentru acompaniamentul instrumental al cântecului.
S-a evaluat capacitatea de sincronizare a acompaniamentului instrumental cu ritmica piesei audiate. Pentru fiecare secțiune a cântecului:
– strofa 1 – 5 puncte; – strofa a doua – 5 puncte;
– refren – 5 puncte; – refren – 5 puncte.
Punctajul maxim al probei a fost de 20 puncte.
TARAFUL CHIȚ
Potrivit
&=¨2=B===E===G===E=!==F===E===G===E==!==-B===E===G===E=!=C==C==C===9=!
1. Ne cu – noaș – te-o lu – me-n – trea – gă, Noi sun – tem ta – ra – ful Chiț.
2. Cu o cob – ză și-o vi – oa – ră, Cu un nai și-un con – tra – bas.
&=¨B===E===G===E==!==F===E===G===E=!=D===E===F===D==!==E==E==E===9!
Ju – că – uși și buni de șa – gă, Sun – tem cân – tă – reți ves – tiți
Dăm con – cer –te-n seri de va – ră Și cân –tăm a – șa, pe nas:
&=¨(=W·$===J=!=C==C==C===9!===D===E===F===D==!==E===E===E+===E===9=!
Chi – iț Chiț, chiț, chiț, N-a – vem fri – că de pi – sici
&==¨=W·$===J==!===C===C===C===9=!===D===E===F===D==!==U=====:======)
Chi – iț chiț, chiț, chiț, Când nu sunt pe- a – ici.
Proba nr. 5: Execută pașii de horă!
Cerință: Executarea pașilor de horă stabiliți, însoțiți de interpretare vocală.
Obiectivul urmărit: Evaluarea deprinderilor de executare a pașilor de horă stabiliți, însoțiți de interpretare vocală.
Modalitatea de aplicare a probei și de acordare a punctajului:
Prin cântecul ales Drag mi-e jocul românesc, proba a evaluat nivelul deprinderilor ritmice de a executa mișcări, pași de horă, pe muzică.
Copiii au fost antrenați, pe grupuri (8 copii), la executarea pașilor de dans specifici. Punctajele s-au acordat astfel:
corectitudinea mișcărilor:
executarea corectă parțială a pașilor – 5 puncte;
executarea corectă totală a pașilor 10 puncte.
pentru sincronizarea pașilor cu discursul muzical.
sincronizarea corectă parțială a pașilor – 5 puncte;
sincronizarea corectă totală a pașilor – 10 puncte;
Punctajul maxim al probei a fost de 20 puncte.
DRAG MI-E JOCUL ROMÂNESC
Vioi Din folclorul copiilor
&=2=B===D==F==F=!==F==F==F+==F=!=G==H==I==G=!=G==F==F==F=!
Drag mi-e jo – cul ro – mâ – nesc,_ Dar nu știu cum să-l por – nesc,
Că de nu l-oi por – ni bi – ne, Oi pă – ți ma – re ru – și – ne,
Nu te ui – ta la co – joc__ Ci te ui – tă cum mai joc,
&==I===9==H==G=!=G==F==F==9=!=F==E==D==C=!==B==B==R==!.
Hei! Tra, la, la, la, la la, la, la, la la, la, la.
REZULTATELE OBȚINUTE LA PROBELE DE EVALUARE INIȚIALĂ
În urma probelor aplicate, am putut constata nivelul inițial de dezvoltare a competențelor de interpretare vocală și vocal-instrumentală ale copiilor la această vârstă și am sesizat dificultăți de identificare, reproducere și memorare a textelor și melodiilor cântecelor propuse, dar și a pașilor de dans.
Rezultatele sunt reprezentate în tabelul următor:
Tabel 3.2: Tabel cu prezentarea rezultatelor obținute de preșcolari la evaluarea inițială
După cum se poate observa, nivelul deprinderilor interpretative vocale ale copiilor din grupa mijlocie este unul satisfăcător.
Cele mai bune rezultate au fost obținute de către copii la proba de interpretare vocală însoțită de acompaniament cu ajutorul mișcărilor corporale executate de educatoare (69%), iar cele mai scăzute au fost obținute la proba de interpretare vocală însoțită de acompaniament cu ajutorul instrumentelor de percuție (47%).
REZULTATELE OBȚINUTE LA PROBA NR. 1
La proba de evaluare a nivelului de dezvoltare a deprinderilor de respirație și dicție a copiilor, au fost inregistrate unele dificultăți în reproducerea acestora. Am constatat că jumătate din numărul copiilor reușesc să execute cu mici dificultăți exercițiile de respirație și dicție, iar restul de copii au tendința de a se eschiva sau nu reușesc să reproducă sunetele.
Rezultatele se prezintă astfel:
20 puncte – 1 copil;
15 puncte – 7 copii;
10 puncte – 17 copii ;
5 puncte – 5 copii.
Fiind o probă nu tocmai ușoară, rezultatele obținute au fost unele satisfăcătoare, înregistrându-se un procentaj de 53%. Graficul rezultatelor copiilor la această probă se prezintă astfel:
Fig. 3.4: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 1
REZULTATELE OBȚINUTE LA PROBA NR. 2
Proba de evaluare a deprinderilor de interpretare vocală a unui cântec a urmărit aspectele ce caracterizează o execuție corectă. Copii au avut ca sarcina execuția corectă a duratelor sonore, interpretarea melodică, respectarea tempoului, corectitudinea textului și expresivitatea.
Rezultatele obținute la această probă au fost următoarele:
20 puncte – 0 copii;
15 puncte – 13 copii;
10 puncte – 13 copii;
5 puncte – 4 copii.
Procentajul a fost de 57% fiind un rezultat satisfăcător. Acest lucru indică faptul că deprinderea de interpretare vocală este mai slab dezvoltată la această vârstă și necesită exerciții de exersare amănunțite. Graficul rezultatelor se prezintă astfel:
Fig. 3.5: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 2
REZULTATELE OBȚINUTE LA PROBA NR. 3
La probă de interpretare vocală însoțită de acompaniament cu ajutorul mișcărilor corporale s-a urmărit acompanierea ritmică prin diverse variante de bătai din palme sugerate de textul cântecului. Am sesizat faptul că preșcolarii execută cu plăcere sarcina, dar asociază cu dificultate mișcarea cu ritmul melodiei. Rezultatele obținute se prezintă astfel:
20 puncte – 3 copii;
15 puncte – 18 copii;
10 puncte – 8 copii;
5 puncte – 1 copil.
Procentajul obținut la această probă a fost de 69%, de unde putem trage concluzia că la această vârstă copiii percep cu dificultate ritmul și au încă o insuficientă exersare.
Graficul rezultatelor copiilor la această probă se prezintă astfel:
Fig. 3.6: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 3
REZULTATELE OBȚINUTE LA PROBA NR. 4
Proba de determinare a deprinderilor de interpretare vocală însoțită de acompaniament cu ajutorul instrumentelor de percuție a urmărit capacitatea de sincronizare a acompaniamentului instrumental cu ritmica piesei audiate.
Copiii au avut ca sarcină interpretarea vocală a unui cântec cu acompaniere ritmică realizată cu ajutorul tobiței ca și instrument de percuție.
Rezultatele obtinute la această probă au fost următoarele:
20 puncte – 0 copii;
15 puncte – 5 copii;
10 puncte – 17 copii;
5 puncte – 8 copii.
Procentajul de 47%, realizat la această probă reprezintă cel mic procentaj obținut la cele 5 probe aplicate la evaluarea inițială.
Graficul rezultatelor obținute de copii la această probă se prezintă astfel:
Fig. 3.7: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 4
REZULTATELE OBȚINUTE LA PROBA NR. 5
La această probă copiii au avut de executat pașii de horă stabiliți, însoțiți de interpretare vocală. Sarcina copiilor era să execute și să sincronizeze corect pașii de dans specifici pe melodia audiată.
În urma aplicării acestei probe rezultatele au fost următoarele:
20 puncte – 3 copii;
15 puncte – 13 copii;
10 puncte – 13 copii;
5 puncte – 1 copii.
Procentajul la această probă a fost de 65%, ceea ce arată ca nivelul copiilor este sadisfăcător dar necesită o atenție sporită în aprofundarea deprinderilor.
Graficul rezultatelor înregistrate de copii se prezintă astfel:
Fig. 3.8: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 5
În urma evaluării inițiale și a rezultatelor obținute la fiecare probă în parte, s-a calculat punctajul și procentajul fiecărei probe și s-au obținut următoarele date:
Fig. 3.9: Histograma cu punctajul obținut la probele de evaluare inițială
Fig. 3.10: Histograma cu procentajul obținut la probele de evaluare inițială
7. OPȚIONALUL ,,ROMÂNAȘI ȘI ROMÂNCUȚE”
7.1. PROGRAMA OPȚIONALULUI
Denumire opțional: ,,Românași și româncuțe”
Durata desfășurării: 1 oct. 2018 – 31 mai 2019 (28 săptămâni)
Grup țintă: preșcolari de nivel I
Nr.ore/săptămână: 30 min.
ARGUMENTUL
Rădăcinile noastre naționale le putem păstra și prin tradițiile noastre, prin folclorul nostru, întâi local apoi, național. Tradițiile folclorice ale copiilor pot constitui primul pas către cunoașterea muzicii, dansului, educației fizice, artei plastice și decorative. Folclorul copiilor contribuie mult la dezvoltarea educației estetice, în cultivarea aptitudinilor și a capacităților de a cunoaște realitatea, învățând pe calea acestor creații artistice să simtă frumosul, să dobândească o atitudine pozitivă față de trecut.
Opționalul ,,Românași și româncuțe”, organizat la nivelul grupei mijlocii ,,Scufița roșie”, a luat naștere din dragostea și respectul față de valorile culturii populare, față de țăranul român și înțelepciunea lui veche, dar și din necesitatea cunoașterii și perpetuării tradițiilor, în condițiile în care în viața contemporană se constată influența nocivă a diferitelor forme de subcultură.
De-a lungul anilor, am observat că preșcolarii manifestă un interes deosebit pentru cunoașterea obiceiurilor românilor de peste an, a credințelor strămoșești legate de diverse evenimente din viața satului românesc și totodată sunt preocupați să realizeze desene, colaje, machete, diferite obiecte care să ilustreze astfel de momente.
Prin cântece, jocuri, creații folclorice copii iau contact cu mediul înconjurător, încercând să-l cunoască. Anumite creații folclorice îi familiarizează pe copii cu diferite fenomene și obiecte din mediul înconjurător, cu lumea animală și vegetală cu care cei mici sunt în contact în primii ani de viață- etapă importantă în dezvoltarea lor intelectuală.
Opționalul își mai propune să le dezvolte copiilor și deprinderile interpretativ – vocale prin exersarea și însușirea de cântece noi. Deprinderile de interpretare vocală la această vârstă constau în capacitatea copiilor de a alege și executa tempoul și nuanțele potrivite fiecărui cântec, de a cânta expresiv și cu sensibilitate, în strânsă legătură cu înțelegerea mesajului artistic.
Aceste deprinderi se formează în timp, cu grijă pentru firesc și muzicalitate, potrivit capacității copiilor, apelând continuu la gândirea lor, precum și la trăirea afectivă adevărată. În felul acesta interpretarea copiilor este motivată, iar cântecele învățate se pot grupa după conținut și caracter, stabilind cum trebuie cântate: repede, lent, tare sau încet.
Așadar, opționalul vine în întâmpinarea acestor nevoi de cunoaștere și manifestare ale copiilor, propunându-și să-i familiarizeze pe aceștia cu principalele elemente ale moștenirii populare, să-i orienteze spre respectarea și conservarea acestor valori care conferă identitatea națională și să le formeze o zestre muzicală cât mai bogată.
Evaluarea se va realiza la sfârșitul opționalului și va consta în prezentarea în cadrul unei șezătoari a repertoriului de cântece populare, proverbe, ghicitori, zicători, glume, audiții și dansuri populare învățate în cadrul opționalului ,,Românași și româncuțe” desfășurat de-a lungul unui an școlar. De asemenea, la sfârșitul șezătorii copii vor prezenta părinților fotografii și obiecte realizate de aceștia în cadrul numeroaselor activități desfășurate.
OBIECTIVE SPECIFICE ȘI EXEMPLE DE ACTIVITATE DE ÎNVĂȚARE
CONȚINUTURILE ÎNVĂȚĂRII ȘI MODALITĂȚI DE EVALUARE
MODALITĂȚI DE EVALUARE:
Probe orale
Interpretarea cântecelor studiate
Concurs de interpretare vocală
Probe practice
Executarea jocurilor populare învățate
Participarea la diverse activități artistice
Serbări tematice/ Șezători
SUGESTII PENTRU REPERTORIUL DE CÂNTECE ȘI DANSURI POPULARE
Folclorul muzical al copiilor
Doina Ioneț – Cântec dobrogean
Elena Roizen – Fetele de la Oltina
Fată cu ochi măslinii
Mierla – cântec popular
S-a dus cucul de pe-aici – cântec popular
Mândră fată de pescar
Foaie verde și-o lalea
Bujorel roșu bătut
Cât e lumea largă
Portul românesc
Sunt român, român voinic
Mi-am făcut bundiță nouă
Mi-o zis mama că mi-o da
Folclorul muzical ocazional
Bună dimineața la Moș Ajun!
Domn, domn să-nălțăm!
Florile dalbe
O, ce veste minunată!
Astăzi s-a născut Hristos
Steaua
Plugușorul
Sorcova
Capra
Scaloianul
Paparudele
Sânzienele
Folclorul muzical neocazional
Proverbe
Ghicitori
Numărători
Glume
Jocul popular
Hora
Geamparaua
Alunelul
Drag mi-e jocul românesc
Călușarii
RECOMANDĂRI PRIVIND AUDIȚIILE
Instrumente muzicale populare tradiționale
cu coarde:
Vioara
Țambalul, pianul
de suflat:
Fluierul
Naiul
Trompeta
de percuție:
Toba mică
Tamburina
Clopoțelul
Biciul
Cântece populare
Elena Roizen – Curge Dunărea la vale
Elena Roizen – Când eram eu tinerică
Elena Roizen – Mândră fată de pescar
Elena Ionescu Cojocaru – Dobroge mândră grădină
Elena Roizen – Hai, Dunărea mea
Natalia Șerbănescu – Eu sunt fată dobrogeană
Aneta Stan – Flăcăii din Dobrogea
Aneta Stan – Dragostea e lucru sfânt
Mociriță cu trifoi
Floricică dragă
Cântecul cucului
Vine badea pe cărare
Trecui dealu’ la Băiuț
Folclorul muzical ocazional
Colindul flăcăilor
Ziurel de ziuă
Cântecul miresei
Astăzi joc la nunta mea
Floriile
Prohodul Domnului
Nu-i singur Iuda vinovat
Aneta Stan – Paparudele
Mândre-s sânzienele
Folclorul muzical neocazional
Bogatul și săracul
Copilul străin
Foaie verde micșunele
Miorița
Meșterul Manole
Povestea unui ciobănaș
Stefan Vlad – Dobrogea: "Balada Dunării"
Cântec de leagăn
Jocul popular
Elena Roizen – Geamparalele
Stefan Vlad – Dobrogea: "Dragă-mi este Dunărea" – sârbă dobrogeană
Aneta Stan – Sârba de la Oltina
Foaie verde siminoc
Jocul nostru-i românesc
7. 2. PROIECTAREA ANUALĂ A OPȚIONALULUI ,,ROMÂNAȘI ȘI ROMÂNCUȚE”
7.3. DEMERSUL DIDACTIC DERULAT ÎN CADRUL OPȚIONALULUI ,,ROMÂNAȘI ȘI ROMÂNCUȚE”
Conturarea opționalului ,,Românași și româncuțe” (vezi Anexa 1), în paralel cu realizarea proiectării temelor de studiu integrate experimentului a presupus identificarea mijloacelor didactice cele mai eficiente de realizare a obiectivelor operaționale stabilite pentru fiecare temă în parte, respectiv identificarea și valorificarea tradițiilor și obiceiurilor folclorului muzical românesc și dezvoltarea deprinderilor interpretative vocale.
Mijloacele didactice selecționate în vederea valorifiării pe parcursul experimentului s-au conectat în permanență la obiectivele și conținuturile programei de educație muzicală, la particularitățile de vârstă ale copiilor, la nivelul lor de dezvoltare muzicală.
Am considerat că în grădiniță trebuie să se pună accent pe dezvoltarea interesului pentru acest domeniu al artei muzicale populare, pe formarea și consolidarea experienței interpretative vocale a copiilor.
Dintre mijloacele de realizare a educației muzicale se conturează cu importanță deosebită următoarele: cântecele populare, audițiile, exercițiile și jocurile didactice muzicale la care se adaugă instrumentele muzicale ce aduc o varietate în interpretare și sporesc plăcerea copiilor de a cânta, instrumente folosite de educatoare (fluierul, tobiță, vioara, nai, acordeon) în scopul exemplificării sau în acompanierea cântecelor, sau mânuite de către copii (xilofonul de lemn sau metal, muzicuta, instrumente de percutie: trianglul, tamburina, toba, jucăriile muzicale; pseudo-instrumentele: baghete, moriști, cutii rezonatoare) utilizate frecvent în acompaniamentul ritmic.
În scopul optimizării procesului de predare-învățare am adăugat mijloacele audio-vizuale (casetofon, televizor, video, retroproiector, CD și DVD) și material ilustrativ (planșe diverse, simboluri muzicale, instrumente muzicale, orchestre de muzică populară, imagini din viața muzicii populare a țării).
În desfășurarea experimentului propus am optat pentru abordarea următoarelor: cântece, audiții, exerciții și jocuri muzicale, instrumente și jucării muzicale, planșe, culegeri de cântece și legende populare, materiale ilustrative, obiecte populare și mijloace audio, pe care le-am integrat în activitățile didactice propuse, după cum urmează:
Săptămâna didactică nr. 1
Opționalul a debutat la începutul lunii octombrie 2018 printr-o activitate în care copiii au fost antrenați în familiarizarea și executarea unor exerciții de cultură vocală specifice activității muzicale. (vezi Anexa 2)
Săptămâna didactică nr. 2
În această săptămână, copiii au aflat despre instrumentele muzicale întâlnite într-o orchestră de muzică populară. Copiii au audiat recitaluri cu instrumente muzicale ca mai apoi să le folosesc pentru activitatea joc de rol. (vezi CD cu repertoriul de audiții muzicale)
Săptămâna didactică nr. 3
În cadrul acestei activității, copiii au rezolvat o fișă de lucru prin care și-au testat cunoștințele dobândite referitor la instrumentele muzicale învățate. (vezi Anexa 3)
Săptămâna didactică nr. 4
În acestă săptămână, copiii au învățat cântecul popular ,,Mi-o zis mama că mi-o da”. Prin învățarea acestui cântec am urmărit însușirea corectă a interpretării melodice. (vezi Anexa 4)
Săptămâna didactică nr. 5
Activitatea ,,… din folclorul copiilor” a constat în lectura copiilor despre numărători și proverbe din folclorul popular. (vezi Anexa 5)
Săptămâna didactică nr. 6
A doua parte a activității ,,… din folclorul copiilor” a continuat cu lectura copiilor despre ghicitori și zicători. (vezi Anexa 5)
Săptămâna didactică nr. 7
În această activitate copiii au audiat anumite doine din folclorul muzical neocazional și au aflat importanța acestora pentru folclorul muzical românesc. (vezi Anexa 6 și CD cu repertoriul de audiții muzicale)
Săptămâna didactică nr. 8
Săptămâna aceasta am sărbătorit 1 decembrie – Ziua națională a României printr-o serie de activități practice: copiii au decorat cu elemente grafice costumul popular, au respectat obiceiul de Sf. Andrei de a pune grâul la încolțit pentru a afla dacă anul ce vine va fi unul prosper și au colorat ulcioare folosind culorile drapeului nostru (roșu, galben și albastru). Cu prilejul acestei activități copiii au aflat că anul 2018 este declarat anul centenarului, în care se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire. La auzul acestora, copiii au cântat imnul țării și au încins o hora mare pentru a sărbătorii
Săptămâna didactică nr. 9
Preșcolarii au descoperit tradițiile și obiceiurile desfășurate în această perioadă a anului printr-un documentar pe care l-au urmărit. Prin activitatea ,,joc de rol”, copiii au pus în scenă obiceiuri ca: Plugușorul, Steaua, Capra, Ursul, Sorcova. (vezi CD cu repertoriul de audiții muzicale)
Săptămâna didactică nr. 10
Săptămâna cu nr. 10 a fost dedicată activităților extracurriculare, unde copiii au participat la:
– Festivalul regional ,,E vremea colindelor” cu colindul ,,Domn, domn, să-nălțăm”, unde au obținut rezultate remarcabile;
– Activitate de voluntariat în cadrul Proiectului Interjudețean ,,Lanțul mânuțelor fericite” cu un recital de colinde și dăruire de cadouri copiilor de la Centrul de educație incluzivă ,,Maria Montessori” din Constanța;
– Concurs național ,,Caravana isteților” – moment artistic ,,Plugușorul, Capra, Sorcova”, unde de asemenea au obținut rezultate deosebite.
Săptămâna didactică nr. 11
O altă activitate derulată în cadrul opționalului nostru a fost serbarea tematică intitulată ,,Iarna-i timp de colindat”, dedicată sărbătorilor de Crăciun. În cadrul acestei activități copiii au cântat, au recitat și au colindat în fața părinților, prezentând astfel cunoștințele acumulate referitoare la tradițiile și obiceiurile românilor specifice acestei perioade a anului. (vezi Anexa 7)
Săptămâna didactică nr. 12
În acestă săptămână, copiii au învățat un cântec popular Cântec dobrogean, unde aceștia și-au însușit noțiuni privind corectitudinea textului și au acompaniat ritmic melodia cu ajutorul trâmbiței. (vezi Anexa 8)
Săptămâna didactică nr. 13
Pentru că un alt eveniment patriotic se desfășura în această săptămână, împreună cu copiii am hotărât să plecăm într-o excursie la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța. Copiii au vizionat obiectele ce au aparținut conducătorilor acestei țări și au cântat și dansat Hora unirii împreună.
Săptămâna didactică nr. 14
La sfârșitul semestrului I am desfășurat un recital-concurs, unde copiii au cântat cântecele populare învățate în semestrul care tocmai ce se încheiase. A fost o activitate distractivă, întrecându-se unul pe altul în a cânta cât mai corect și cât mai multe cântece cunoscute.
Săptămâna didactică nr. 15
În această activitate copiii au audiat baladele cunoscute din folclorul muzical neocazional. În momentul audierii baladei ,,Povestea unui ciobănaș, copiii au acompaniat ritmic melodia cu ajutorul bătăilor din palme. (vezi Anexa 9)
Săptămâna didactică nr. 16
Preșcolarii au învățat cântecul popular Fată cu ochi măslinii, prin intermediul căreia și-au însușit execuția corectă a duratelor sonore, rezultând a fi o activitate dificilă dar plăcută copiilor. (vezi Anexa 10)
Săptămâna didactică nr. 17
În cadrul acestei activități, copiii au lecturat ,,Legenda lui Dragobote”, o sărbătoare tradițional românească în care se sărbătorește iubirea. (vezi Anexa 11)
Săptămâna didactică nr. 18
A venit primăvara, iar preșcolarii grupei mijlocii s-au învrednicit în a confecționa mărțișoare populare. Aceștia au folosit fire de bumbac albe și roșii pentru a confecționa firul de mărțișor. A fost o activitate cu o încărcătură sentimentală puternică, deoarece aceștia le-au dăruit mămicilor și bunicilor, oferindu-le o surpriză minunată.
Săptămâna didactică nr. 19
În acestă săptămână, copiii au învățat cântecul popular Fetele de la Oltina în care au aflat cum se respectă tempoul, acesta fiind unul allegro ceea ce i-a stimulat pe copiii să acorde o atenție mai mare cântecului propus de opțional. (vezi Anexa 12)
Săptămâna didactică nr. 20
Activitatea următoare a constat în audierea operelor aparținând folclorului obiceiurilor de primăvară: Scaloianul și Paparuda. Copiii au aflat importanța acestor obiceiuri și cum se desfășoară. (vezi Anexa 13 și CD cu repertoriul de audiții muzicale)
Săptămâna didactică nr. 21
Audierea a continuat cu operelor aparținând folclorului obiceiurilor de vară: Drăgaica sau Sânzienele. O sărbătoare îndrăgită de copii, deoarece aceștia au ocazia de a realiza coronițe din flori și de a dansa, urmând astfel succesiunea desfășurării obiceiului. (vezi CD cu repertoriul de audiții muzicale)
Săptămâna didactică nr. 22
Activitatea din această săptămână a constat într-o vizită pe care copiii au efectuat-o la Muzeul de Artă Populară din Constanța, prilej în care aceștia au putut observa aspecte legate de arta populară, obiectele pe care le foloseau strămoșii noștri în gospodăriile lor și la muncile câmpului, dar și portul popular specific fiecărei zone a țării, cu prilejul diferitelor activități agrare sau sărbători religioase, cum ar fi: costume populare purtate la nunți, la munca câmpului , la biserică etc.
Săptămâna didactică nr. 23
Săptămâna aceasta, copiii s-au lăsat purtați pe ritmurile horei și geamparalei dobrogene, arătându-se foarte dornici de a învăța pașii specifici acestora. Au învățat să danseze atât în pereche, cât și în grupuri de câte 6 până la 12 copii. (vezi CD cu repertoriul de audiții muzicale)
Săptămâna didactică nr. 24
Activitate de observare a costumului popular, în care copiii au învățat părțile componente ale portului românesc femeiesc și bărbătesc. Pentru a fixa cunoștințele dobândite, copiii au ca sarcină de lipit motive tradiționale pe fotă și cămașă.
Săptămâna didactică nr. 25
În acestă săptămână, copiii au interpretat cântecul popular La oglindă prin care au învățat noțiunea de expresivitate în cânt și au (vezi Anexa 14)
Săptămâna didactică nr. 26
Șezătoare populară organizată de copiii grupei împreună cu părinții în care au desfășurat activități practice de olărit, de modelat și de ornare a farfuriilor, oalelor. Aceștia s-au dovedit a fi foarte pricepuți, reușind să realizeze lucrări deosebite.
Săptămâna didactică nr. 27
Activitatea de recapitulare ,,Ghicește ce am ascultat!” a constat în audiții realizate cu materiale pe care le-am folosit de-a lungul activității din cadrul opționalului. Copiii au ascultat melodii învățate sau audiate pe parcursul programului și au reușit, individual sau în grup, să răspundă la toate sarcinile.
Săptămâna didactică nr. 28
În acestă săptămână, copiii împreună cu educatoarea și părinții lor au desfășurat ,,Serbarea românilor mici cu inimi mari”, unde aceștia au prezentat toate cunoștințele dobândite în cadrul acestui opțional. (vezi Anexa 15)
8. PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR OBȚINUTE LA EVALUAREA FINALĂ
În această etapă am aplicat lotului de subiecți testarea finală care a urmărit stabilirea nivelului de dezvoltare a cunoștințelor copiilor despre tradițiile și obiceiurile folclorului muzical românesc și a deprinderilor interpretative vocale însușite pe parcursul derulării activității opționale intitulată „Românași și româncuțe”. Probele de evaluare finală au cuprins aceleași cerințe și obiective ca în etapa inițială însă conținuturile acestora au vizat cunoștințele însușite despre folclorul muzical românesc, după cum urmează:
Proba nr. 1: Să ne încălzim vocile!
Cerință: Executarea unor exerciții de respirație și de dicție.
Obiectivul urmărit: Evaluarea deprinderilor de executare a exercițiilor de respirație și dicție.
Modalitatea de aplicare a probei și de acordare a punctajului:
Copiii sunt antrenați în executarea exercițiilor de respirație prin cântarea gamei do cu structura La, la ,la, întâlnită în majoritatea cântecelor populare.
&==R==S==T==U==V==W==_==-Y==Y==_==W==V==U==T==S==R==!
La, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la.
Pentru exercițiile de dicție, copiii vor folosi versurile cântecului popular ocazional Paparuda. Exercițiul se va realiza individual și colectiv, accelerând ușor tempoul și apoi revenind la tempo-ul inițial.
&====J===I==O==F===W===[======J===I==O==F===W=====W=====.
Pa – pa – ru – dă, ru – dă Ia ieși de ne u – dă
Cu gă – lea – ta, lea – ta, Pes – te toa – tă gloa – ta.
Punctajele au fost acordate astfel:
Respirația – 10 puncte;
– nazală – 5 puncte;
– pe gură – 5 puncte.
Dicția:
– pronunțarea corectă parțială: 5 puncte
– pronunțarea corectă totală: 10 puncte.
Punctaj maxim – 20 puncte.
Proba nr. 2: Cântă un cântecel!
Cerință: Interpretarea vocală a unui cântec popular.
Obiectivul urmărit: Evaluarea deprinderilor de interpretare vocală a unui cântec popular.
Modalitatea de aplicare a probei și de acordare a punctajului:
Copiii au evoluat individual dar și în grupuri mici (câte doi, patru), pentru a se putea aprecia toate aspectele ce caracterizează o execuție corectă a interpretării vocale a unui cântec popular.
Am acordat punctajele în conformitate cu următoarele criterii:
– Execuția corectă a duratelor sonore – 4 puncte; – Expresivitate – 4 puncte;
– Interpretare melodică – 4 puncte; – Respectarea tempoului – 4 puncte.
– Corectitudinea textului – 4 puncte; Punctaj maxim – 20 puncte.
PORTUL ROMÂNESC
Tempo de horă
&=2=I===F==I==F=!=V===U+==T==S+==R=!==D==D==E==D==!=C==B==D==9=!
Mult îmi pla – ce și iu___ besc,
Și bun – di – ța ca un___ lan,__ Tra, la, la, la, la, la, la.
De – se – nat cu ac vră – jit____
&==I===F==I==F=!=V===U+==T==S+==R==!==D==D==E==D==!=C==B==D==9==!
Por – tul nos-tru ro – mâ__ nesc,_
Pi – cu – ra – tă cu măr_ gean, Tra, la, la, la, la, la, la.
Râ – de brâ – ul vă – lu – rit____
&==B==B==D==F==!=V===U+==T==S+==R==!==D==D==E==D==!=C==B==D==9==!
Al – bă i – a cu al____ ti – ță
Și cu spi – ce și cu___ flu – turi Tra, la, la, la, la, la, la.
Chiar și trais – ta, u – ne – ori,____
&==B==B==D==F==!=V===U+==T==S+==R==!==D==D==E==D==!=C==B==D==9==!
Cu ciu- curi și lă – mâ_ i – ță,
Din stră-ve – chi – le – n – ce__ pu – turi; Tra, la, la, la, la, la, la.
Par – că sca- pă – ră de___ flori__
Proba nr. 3: Arată ce am cântat!
Cerință: Executarea unor mișcări sugerate de textul unui cântec din folclorul copiilor.
Obiectivul urmărit: Evaluarea deprinderilor de interpretare vocală însoțită de acompaniament cu ajutorul mișcărilor corporale.
Modalitatea de aplicare a probei și de acordare a punctajului:
Proba vizează evaluarea capacității de coordonare a mișcărilor cu textul și melodia cântecului din folclorul copiilor. Am solicitat copiilor să identifice și să execute mișcările sugerate de textul cântecului Bat din palme, cântec demonstrat de propunător. În timpul fiecărei mișcări aferente versului, copiii sunt solicitați să marcheze structura ritmică a strofei prin bătăi din palme, bătăi din picioare, rotiri sau deplasări în față și în spate.
Pentru fiecare mișcare identificată și executată corect (în concordanță cu discursul muzical) am acordat 5 puncte.
– executarea corectă parțială a mișcărilor sugerate de text – 2,5 puncte/ fiecare categorie de mișcări;
– executarea corectă totală a mișcărilor sugerate de text – 5 puncte/ fiecare categorie de mișcări
Punctaj maxim – 20 puncte.
BAT DIN PALME
Moderato
&=2=F==E==D==C=!=F==F==V==!=F==E==D==C=!=F==F==V==!
1. Bat din pal-me: clap,clap,clap Din pi – cioa – re trap,trap,trap,
&=(==B==D==F==F==!==B==D==V==!=F==E==D==C=!=B==B==R=)
Ne-n-vâr-tim, ne ră – su – cim Și la ho – ră noi por – nim.
Proba nr. 4: Acompaniază cântecul!
Cerință: Interpretarea vocală a unui cântec popular cu acompaniamentul instrumentelor de percuție.
Obiectivul urmărit: Evaluarea deprinderilor de interpretare vocală a unui cântec popular cu acompaniamentul instrumentelor de percuție.
Modalitatea de aplicare a probei și de acordare a punctajului:
Proba se va aplica individual. Se repetă cântecul învățat cu întreaga grupă. Fiecare copil va fi solicitat să acompanieze interpretarea vocală a colegilor cu ajutorul instrumentelor de percuție: tobița (acompaniament pe strofă) și tamburina (acompaniament pe refren).
S-a evaluat capacitatea de sincronizare a acompaniamentului instrumental cu ritmica piesei audiate. Fiecare secțiune a cântecului a fost punctată astfel:
– strofa 1 – 5 puncte; – strofa a doua – 5 puncte;
– refren – 5 puncte; – refren – 5 puncte.
Punctajul maxim al probei a fost de 20 puncte.
SUNT ROMÂN
Muzica: G. Breazul; N. Saxu
=&=2==I==F==D==B==!==C==D==E+==F==!==T==C==B=!==V¶==9==)==B²===9=!
Sunt ro-mân ro – mân voi – nic Tra, la, la, la, la.
Ro – mâ- ni- a-i ța – ra mea Tra, la, la, la, la.
=&(=D==D==C==B==!==D==E==F+==E==!==T==C==B==!==F+==F==:==)==R==:=.
Și n-am fri – că de ni – mic Tra, la, la, la, la.
Drag mi-e să tră – iesc în ea Tra, la, la, la, la.
Proba nr. 5: Hai la horă!
Cerință: Executarea pașilor de horă învățați.
Obiectivul urmărit: Evaluarea deprinderilor de executare a pașilor de horă stabiliți, însoțiți de interpretare vocală.
Modalitatea de aplicare a probei și de acordare a punctajului:
Proba a evaluat nivelul de dezvoltare a deprinderilor ritmice de a executa mișcări pe muzică. Cântecul ales – Alunelul – pe melodie de joc popular românesc permitea evaluarea deprinderilor de a executa pași de dans pe muzică.
Copiii au fost antrenați, pe grupuri (8 copii), la executarea pașilor de dans specifici. Punctajele s-au acordat astfel:
10 puncte pentru corectitudinea mișcărilor;
10 puncte pentru sincronizarea pașilor cu discursul muzical.
Punctajul maxim al probei a fost de 20 puncte.
ALUNELUL
Vioi
&=¨2==I==ØH===I===J==!=I==¨H==G===F===!==U==V==!
1. A – lu – ne – lul, a – lu – ne – lul, Hai la
2. A – lu – ne – lul, a – lu – ne – lul, Sus săl –
&=¨=W====:====!==I==ØH===I==J==!==I==¨H==G===F==!
joc Să ne fi – e, să ne fi – e,
tați Și la stân-ga și la dreap-ta
&=¨=U==T==!==S==:==)(==U==,U==W=!=V==V!=U==,U==W=!
cu no – roc. Ci – ne___ ho – ră o să ___
hai – deți frați. Ci – ne___ no ju – ca de___
&=¨=Y%===Y==!=U===,U==W=!==V==V=!==V==T==!==S+==S==)
joa – ce Ma – re, ___ ma – re, se va fa – ce.
fel _____ Să ră – mâ – nă mi – ti – tel. ___
Tabel 3.3: Tabel cu prezentarea rezultatelor obținute de preșcolari la evaluarea finală
REZULTATELE OBȚINUTE LA PROBA NR. 1
La proba de evaluare a nivelului de dezvoltare a deprinderilor de respirație și dicție au fost înregistrate progrese remarcabile în executarea acestora. Majoritatea copiilor supuși experimentului execută cu ușurință exercițiile de respirație și dicție, observându-se astfel progresul acestora de la evaluarea inițială. Rezultatele se prezintă astfel:
20 puncte – 2 copii;
15 puncte – 18 copii;
10 puncte – 7 copii ;
5 puncte – 3 copii.
Rezultatele obținute au fost bune – 66%, un rezultat bun, fiind o probă nu foarte ușoară.
Graficul rezultatelor copiilor la această probă se prezintă astfel:
Fig. 3.11: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 1
REZULTATELE OBȚINUTE LA PROBA NR. 2
Proba de evaluare a deprinderilor de interpretare vocală a unui cântec a urmărit progresul înregistrat în execuția corectă a duratelor sonore, interpretarea melodică, respectarea tempoului, corectitudinea textului și expresivitatea unui cântec popular. Rezultatele obținute la această probă au fost următoarele:
20 puncte – 4 copii;
15 puncte – 16 copii;
10 puncte – 8 copii;
5 puncte – 2 copii.
Procentajul a fost de 68% fiind un rezultat bun. Acest lucru indică faptul că preșcolarii au înregistrat un progres notabil a deprinderii de interpretare vocală față de rezultatele evaluării inițiale. Graficul rezultatelor se prezintă astfel:
Fig. 3.12: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 2
REZULTATELE OBȚINUTE LA PROBA NR. 3
La probă de interpretare vocală însoțită de acompaniament cu ajutorul mișcărilor corporale s-a urmărit progresul privind acompanierea ritmică prin diverse variante de bătai din palme sugerate de textul cântecului popular. Am sesizat faptul că preșcolarii manifestă entuziasm și plăcere în rezolvarea sarcinii date. Rezultatele obținute se prezintă astfel:
20 puncte – 9 copii;
15 puncte – 18 copii;
10 puncte – 3 copii;
5 puncte – 0 copii.
Procentajul obținut la această probă a fost de 81%, dovada faptului că la această probă s-a înregistrat cel mai mare progres în executarea sarcinii.
Graficul rezultatelor copiilor la această probă se prezintă astfel:
Fig. 3.13: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 3
REZULTATELE OBȚINUTE LA PROBA NR. 4
Proba de determinare a progresului deprinderilor de interpretare vocală însoțită de acompaniament cu ajutorul instrumentelor de percuție a urmărit nivelul atins a capacității de sincronizare a acompaniamentului instrumental cu ritmica piesei populare audiate.
Copiii au avut ca sarcină interpretarea vocală a unui cântec popular cu acompaniere ritmică realizată cu ajutorul tobiței tobița și a tamburinei ca și instrumente de percuție. Rezultatele obținute la această probă au fost următoarele:
20 puncte – 2 copii;
15 puncte – 11 copii;
10 puncte – 12 copii;
5 puncte – 5 copii.
Procentajul de 58%, realizat la această probă, prezintă progresul cel mai mic înregistrat de la evaluarea inițială până la evaluarea finală, demonstrând faptul că deprinderea de interpretare vocală însoțită de acompaniament cu ajutorul instrumentelor de percuție este mai greu de însușit și executat în rândul preșcolarilor cu vârste cuprinse între 3 și 5 ani.
Graficul rezultatelor obținute de copii la această probă se prezintă astfel:
Fig. 3.14: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr.4
REZULTATELE OBȚINUTE LA PROBA NR. 5
La această probă preșcolarii au avut de executat corect pașii de horă stabiliți, însoțiți de interpretare vocală. Sarcina copiilor a fost de a executa și sincroniza corect pașii de dans învățați pe o melodia populară. În urma aplicării acestei probe rezultatele au fost următoarele:
20 puncte – 4 copii;
15 puncte – 20 copii;
10 puncte – 6 copii;
5 puncte – 0 copii.
Procentajul la această probă a fost de 73%, ceea ce arată ca nivelul copiilor a crescut semnificat de la proba aplicată la evaluarea inițială.
Graficul rezultatelor înregistrate de copii se prezintă astfel:
Fig. 3.15: Diagrama areolară cu rezultatele obținute la Proba nr. 5
Fig. 3.16: Histograma cu punctajul obținut la probele de evaluare finală
Fig. 3.17: Histograma cu procentajul obținut la probele de evaluare finală
Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor cercetării
După colectarea și măsurarea datelor cercetării am trecut la prelucrarea cantitativă, în vederea efectuării unor evaluări și interpretări calitative, privitoare la desfășurarea acțiunii experimentale și randamentul obținut.
Pentru o mai clară evidențiere a rezultatelor cercetării, am decurs la prezentarea comparativă a rezultatelor obținute la cele două testări (evaluarea inițială și evaluarea finală).
Rezultatele sunt reprezentate în tabelul următor:
Tabel 3.4: Tabel cu rezultatele obținute la cele două evaluări: inițială și finală
Pentru o mai bună evidențiere a progresului înregistrat la probele de evaluare a deprinderilor muzicale vizate, voi prezenta histograma următoare ce arată comparativ procentele obținute la cele cinci probe desfășurate în cadrul celor două evaluări – inițială și finală de către lotul de subiecți.
Fig. 3.18: Histograma cu rezultatele obținute la cele două evaluări – inițială și finală
După cum se poate observa, preșcolarii au atins, la sfârșitul anului școlar (grupei mijlocii), performanțe superioare celor pe care le-au înregistrat la începutul anului școlar.
Rezultatele cele mai semnificative s-au obținut la proba de interpretare vocală însoțită de acompaniament cu ajutorul mișcărilor corporale (81%), rezultate ce dovedesc că deși proba este una dificilă, în urma demersului parcurs, copiii au fost capabili să asocieze mișcarea cu ritmul melodiei.
Rezultatele cu cel mai scăzut progres s-au înregistrat la proba de interpretare vocală însoțită de acompaniament cu ajutorul instrumentelor de percuție (58%), dar cu evoluție semnificativă față de evaluarea inițială.
Se poate remarca faptul ca la toate categoriile de deprinderi interpretative vocale s-au înregistrat progrese semnificative, după cum urmează:
REZULTATELE OBȚINUTE LA PROBA NR. 1
Se remarcă nivelul de dezvoltare în ceea ce privește capacitatea de executare a exercițiilor de respirație și de dicție. Acestea au fost memorate si reproduse în general cu lejeritate, fără a se înregistra dificultăți în reproducerea și emisia sunetelor întâlnite în text.
Copiii care au întâmpinat dificultăți la evaluarea inițială și-au îmbunătățit simțitor capacitatea de a executa exercițiile de respirație și dicție de-a lungul demersului didactic.
Procentajul obținut la nivelul probei nr.1 a fost de 66 %, cu 13% mai mult față de rezultatele obținute anterior la evaluarea inițială. Este proba care a înregistrat cele mai bune rezultate la această evaluare.
Fig. 3.19: Diagrama areolară cu media procentelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală la Proba nr. 1
Următorul tabel prezintă frecvența punctajelor acumulate de copii la proba nr. 1. la cele două testări, în care se poate vedea absența sau scăderea numărului de copii la punctajul minim și creșterea numărului de copii către punctajul maxim.
Tabel 3.5: Tabel cu frecvența rezultatelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală la Proba nr. 1
Fig. 3.20: Histograma cu media procentelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală la Proba nr.1
Este evidentă deplasarea spre dreapta a curbei de distribuție a rezultatelor și totodată o înălțime diferită ce indică o evoluție progresivă și precisă a rezultatelor obținute la cele două evaluări.
REZULTATELE OBȚINUTE LA PROBA NR. 2
Făcând comparație cu proba similară a evaluării inițiale, rezultatele înregistrate s-au dovedit net superioare. Am constatat progrese semnificative realizate de toți copiii, ceea ce confirmă valoarea și eficiența demersului didactic derulat în direcția deprinderii de interpretare vocală.
Evoluția este evidențiată de procentajul probei – 68 % care se situează cu 11 procente peste procentajul probei similare din cadrul evaluării inițiale. Rezultatele obținute se regăsesc în tabelul cu frecvența punctajelor.
Fig. 3.21: Diagrama areolară cu media procentelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală la Proba nr. 2
Tabel 3.6: Tabel cu frecvența rezultatelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală la Proba nr. 1
Fig. 3.22: Histograma cu media procentelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală la Proba nr.2
REZULTATELE OBȚINUTE LA PROBA NR. 3
Proba de evaluare a deprinderilor de interpretare vocală însoțită de acompaniament cu ajutorul mișcărilor corporale a dovedit faptul că s-au înregistrat progrese și în formarea acestor deprinderi.
Astfel, copiii s-au perfecționat și au depășit o serie de dificultăți de percepere a ritmului manifestat prin nesincronizări între mișcare și ritmul melodiei, pe care le întâmpinau la evaluarea inițială.
Acest lucru s-a datorat și atenției pe care am acordat-o pe parcursul activităților de educație muzicală la alegerea unor jocuri și exerciții didactice eficiente specifice temei. De asemenea, am sesizat îmbunătățirea memoriei auditive a copiilor.
Punctajul realizat mi-a confirmat valoarea și eficienta demersului didactic derulat în direcția formării capacității de interpretare vocală însoțită de acompaniament cu ajutorul mișcărilor corporale.
Procentajul obținut la această probă a fost de 81 %, cu 12% mai mult decât la evaluarea inițială. Vizualizarea rezultatelor se prezintă astfel:
Fig. 3.23: Diagrama areolară cu media procentelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală la Proba nr. 3
Tabel 3.7: Tabel cu frecvența rezultatelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală la Proba nr. 3
Fig. 3.24: Histograma cu media procentelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală la Proba nr. 3
REZULTATELE OBȚINUTE LA PROBA NR. 4
La această proba rezultatele obținute au evidențiat nivelul deprinderilor de interpretare vocală însoțită de acompaniament cu ajutorul instrumentelor de percuție. Îmbucurător este faptul că s-a înregistrat o evoluție progresivă a copiilor, deoarece s-a dovedit a fi cea mai grea probă la care aceștia au fost supuși, ceea ce confirmă eficiența demersului didactic în această direcție. Procentajul obținut este de 58%, cu 11 procente mai mult față de rezultatul înregistrat la evaluarea inițială. Rezultatelor se prezintă astfel:
Fig. 3.25: Diagrama areolară cu media procentelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală la Proba nr. 4
Tabel 3.8: Tabel cu frecvența rezultatelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală la Proba nr. 4
Fig. 3.26: Histograma cu media procentelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală la Proba nr. 4
REZULTATELE OBȚINUTE LA PROBA NR. 5
În urma aplicării acestei probe am remarcat că din cei 30 de copii evaluați, 4 au obținut punctaj maxim, majoritatea situându-se între 10 și 15 puncte, ceea ce face ca progresul copiilor față de evaluarea inițială să fie unul evident. Un aport deosebit în formarea deprinderilor de executare a pașilor de horă însoțiți de interpretare vocală l-au avut jocurile muzicale variate desfășurate pe parcursul experimentului. Copiii au fost implicați în variante diferite de dansuri populare: individual, în perechi, în grupuri de 6, 8 membri.
Punctajul obținut este de 73 %, ceea ce evidențiază un progres de 8% față de evaluarea inițială. Rezultatelor arată astfel:
Fig. 3.27: Diagrama areolară cu media procentelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală la Proba nr. 5
Tabel 3.9: Tabel cu frecvența rezultatelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală la Proba nr. 5
Fig. 3.28: Histograma cu media procentelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală la Proba nr. 5
Pentru a evidenția nivelul individual de dezvoltare a deprinderilor interpretative vocale, în continuare, voi prezenta punctajele totale individuale acumulate:
Tabel 3.10: Tabel cu nivelul individual de dezvoltare a deprinderilor interpretative vocale
Prelucrarea acestor punctaje individuale prin gruparea acestora în funcție de amplitudinea scării de notare (10-19; 20-29; 30-39; 40-49; 50-59; 60-69; 70-79; 80-89; 90-100) și a frecvenței s-a concretizat în următoarea histogramă ce plasează pe ordonată frecvența, în cifre absolute (de jos în sus), iar pe abcisă intervalele de măsurare, în ordine crescătoare (de la stânga la dreapta) accentuând, sintetic, rezultatele totale ale cercetării. Se poate constata o deplasare spre dreapta a curbei de distribuție a rezultatelor și, totodată, o înălțime diferențiată ce arată o grupare a subiecților în intervalul 60-69 puncte la evaluarea inițială, iar la evaluarea finală în intervalul de 70-79 puncte.
Tabel 3.11: Tabel cu frecvența punctajelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală
Fig. 3.29: Curba lui Gauss cu frecvența punctajelor obținute la cele două evaluări – inițială și finală
Este evidentă deplasarea spre dreapta a curbei de distribuție a rezultatelor și totodată o înălțime diferită ce indică o evoluție progresivă și precisă a rezultatelor obținute la cele două evaluări din cadrul experimentului nostru.
CONCLUZII
Ca artă, muzica ii ajută pe copii să descopere frumosul din natură, să-l perceapă și să-l înțeleagă. Ea joacă un rol important în fiecare etapă a vârstelor umane, dar mai cu seama în anii copilăriei. Ea răspunde nevoilor copiilor de: exprimare, comunicare, afectivitate, frumos, integrare socială și definire a propriei identități.
Scopul educației muzicale constă în dezvoltarea gustului estetic al tuturor copiilor, indiferent de aptitudinile lor muzicale, mai mult sau mai puțin evoluate, precum și formarea culturii generale, care să le asigure dezvoltarea dragostei pentru frumosul din natură și respectul pentru tradițiile și obiceiurile folclorului muzical românesc.
În cadrul acestui experiment am putut constata impactul acestora asupra copiilor: sunt mai antrenați, mai activi și curioși în aflarea cunoștințelor noi și exersarea lor, se înlătură crisparea, iar activitățile devin mai plăcute.
În urma evaluării initiale la care au fost supuși copiii și a interpretării rezultatelor am putut observa nivelul deprinderilor interpretative vocale ale copiilor în acel moment, dificultățile și lacunele cu care se confruntau, fapt care mi-a îndrumat pașii în desfășurarea experimentului.
Prin intermediul prezentei cercetări consider că am realizat obiectivele propuse:
Fundamentarea teoretică a temei prin prezentarea etapelor specifice implementării curriculumului la decizia școlii;
Prezentarea categoriilor folclorice și a creațiilor muzicale naționale integrate acestora;
Proiectarea opționalului ,,Românași și româncuțe” pentru preșcolarii de 3-5 ani;
Selecționarea creațiilor muzicale destinate interpretării și audiției;
Conceperea unui set de probe de evaluare a nivelului de dezvoltare a deprinderilor interpretative vocale la preșcolari.
Grație unei relații eficace între mijloacele didactice muzicale, a metodelor și procedeelor utilizate, precum și a unei strânse corespondențe cu obiectivele și conținutul activităților de formare a deprinderilor interpretative vocale, demersul didactic din cadrul opționalului ,,Românași și româncuțe” întreprins de mine a condus la optimizarea rezultatelor obținute în planul formării și dezvoltării deprinderilor interpretative vocale și a cunoștințelor referitoare la tradițiile și obiceiurile folclorului muzical românesc la vârsta preșcolară, fapt ce confirmă ipoteza propusă.
Am sesizat cu bucurie schimbarea atitudinii copiilor față de folclorul muzical românesc: au devenit mai atenți și pretențioși în selecționarea muzicii, ceea ce îmi confirmă faptul că au dobândit capacitatea de a aprecia valorile artistice, îmbogățindu-și cunoștințele referitoare la instrumente muzicale și chiar s-au acompaniat singuri folosind instrumente și jucării muzicale, și-au format deprinderi de a se mișca cât mai bine în ritmul muzicii populare etc.
Consider că performanțele interpretative vocale ale copiilor grupei se vor dezvolta vizibil pe viitor, deoarece prin contactul direct cu muzica am reușit să le insuflu dragostea și interesul pentru această minunată artă.
BIBLIOGRAFIE
Volume:
Alexandru, T., 1978, Folcloristică, Organologie, Muzicologie, Editura Muzicală, București;
Bîrlea, Ov., 1981, Folclorul românesc, I, Editura Minerva, București;
Bocoș, M, Jucan, D., 2017, Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia curriculumului, ed. a III- a, Editura Paralela 45, București;
Bocoș, M,
Bontaș, I., 2007, Tratat de pedagogie, Editura Bic All, București;
Brăiloiu, C., 1967, Folclorul muzical, în Opere I, Editura Muzicală, București;
Căprioară, D., Neacșu, I., 2016, Repere în metodologia cercetării educaționale, Editura Sitech, Craiova;
Comișel, E., 1967, Folclorul muzical, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Constandache, M., 2008, Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar – teorie și practică, Editura Ex Ponto, Constanța;
Cristea, S., 2002, Dicționar de pedagogie, Editura Litera Educațional, Chișinău;
Cucoș, C., 2002, Pedagogie, ed. a II- a, Editura Polirom, București;
Florea, A.,1985, Din Dobrogea – culegere de folclor, Casa Corpului Didactic, Constanța;
Ganciu, M., 2013, Tradiții și dansuri populare specificezonelor etnografice, Editura Universității din București;
Ghinoiu, I., 2008, Mica Enciclopedie de Tradiții Românești, Editura Agora, București;
Glava, A., Glava, C., 2002, Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia Educațional, Cluj-Napoca;
Jinga, I., Istrate, E., 2006, Manual de pedagogie, Editura Bic All, București;
Mateiaș, Al., 2003, Pegagogie pentru învățământul preprimar, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Mihalașcu, D., 2014, Curriculum, Instruire, Evaluare, ed. a III- a, Editura Ex Ponto, Constanța;
Modoran, M., 2017, Didactica educației muzicale în învățământul preșcolar și primar, Editura Sitech, Craiova;
Modoran, M., 2015, Educația muzicală în viziunea pedagogiei generale românești interbelice, Editura Sitech, Craiova;
Modoran, M., 2015, Sistemul Național de Educație muzicală în perioada interbelică, Editura Sitech, Craiova;
Munteanu, C., Munteanu, E. N., 2009, Ghid pentru învățământul preșcolar, Editura Polirom, București;
Nicola, I., 2003, Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, București;
Nicola, I., Farcaș, D., 1992, Teoria Educației și noțiuni de cercetare pedagogică, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Oprea, Gh., Agapie, L.,1983, Folclor muzical românesc, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Roșianu, N., 1981, Eseuri despre folclor, Editura Univers, București;
Sim. Fl., M., 2001, Sărbătorile la români I, II, III, Editura Grai și suflet – Cultura națională, București;
Tomșa, Gh., 2006, Psihopedagogie preșcolară și școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București;
Tomșa, Gh., Oprescu, N., 2007, Bazele teoretice ale psihopedagogiei preșcolare, Editura V&I Integral, București;
Ungureanu, D., 1999, Educație și curriculum, Editura Eurostampa, Timișoara;
Vaida, S., Vaida, Ș., 2007, Dicționar școlar muzical, Editura Dacia educațional, Cluj-Napoca;
Zavelea, E., 2003, Îndrumător metodic pentru activitatea de educație muzicală, destinat educatoarelor, învățătorilor și institutorilor, Editura Ex Ponto, Constanța;
Zoicaș, L. T., 1987, Pedagogia muzicii și valorile folclorului, Editura Muzicală, București.
Pagini web:
https://www.academia.edu/35262145/Universitatea_Ovidius_din_Constan%C5%A3a_Facultatea_de_Arte_Specializarea_Pedagogie_Muzical%C4%83, accesat la 06.02.2019);
http://scoalaenescu.ro/site/wpcontent/uploads/2018/03/Subiecte_Legenda_lui_Dragobete_Creatie_literara.pdf, accesat la 12.02.2019);
Lect. univ. dr. Otilia Pop-Miculi https://docplayer.net/53950262-Curs-de-folclor-muzical.html, accesat la 20.03.2019);
ANEXE
Anexa 1
Fișa de avizare a opționalului ,,Românași și româncuțe”
Anexa 2
Exerciții de cultură vocală
Exerciții de respirație:
– „Oftatul (offfff!)” – înainte de inspirație se scoate aerul din plămâni, apoi se inspiră profund și se expiră tot aerul în ritm relativ lent;
– „Stingeți toate lumânările de pe tort” – inspirație puternică și expirație forțată, prin scoaterea a tot aerul din plămâni;
– „Suflăm să răcim ceaiul fierbinte!” – inspirație lungă, profundă și expirație controlată, cu buzele apropiate;
– „Ne încălzim mâinile înghețate de ger!” – inspirație lungă și expirarea lentă a aerului cald;
– „Bătaia vântului (vâjjjj!!!)” – inspirație profundă și expirarea lungă, însoțită de sunetul scos de vânt;
– Joc didactic muzical: „ Ce frumos miroase floarea!” – mimarea gestului de a duce la nas o floare, inspirație lungă, profundă, controlare cu expirarea aerului în timpul rostirii propoziției „Ce frumos miroase floarea!” – de trei ori.
Exerciții de dicție (fiecare exercițiu se va pronunța mai întâi rar, apoi din ce în ce mai rapid – ritmul poate fi accelerat de trei-patru ori):
– Muzica îmi place mult – Trenul pleacă de la gară
Și s-o cânt și s-o ascult, Și străbate-ntreaga țară,
La, la, la, la, la, la, la, Tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu,
La, la, la, la, la, la, la. Tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu.
Exerciții ritmice, cu tactare pe silabe cu durate egale de un timp (versurile se vor rosti pe silabe, marcând fiecare silabă cu o bătaie în masă):
– „Jos, sus, noi toți tactăm,
Ritmul bun să îl păstrăm.” – „Vrăbiuța se dă uța,
– ” Mergem unul după altul Uța, uța, cu crenguța.”
Și păstrăm cu grijă pasul.”
Exerciții de intonație și de omogenizarea vocilor:
– pe vocale (vocalize): a, e, i, o, u;
– pe silabe deschise: ma, me, ta, tu, le, li;
– pe silabe închise: tic, poc, bum, lir, dim.
Anexa 3
Instrumentele muzicale ale unei orchestre de muzică populară – fișă de lucru
Proba nr. 1 (30 puncte)
Numește instrumentul!
Proba nr. 2 (30 puncte)
Recunoaște instrumentul în urma audiției și colorează-l!
Proba nr. 3 (30 puncte)
Unește punctele și află ce instrument muzical este! Cântă un cântec despre acest instrument!
* 10 puncte din oficiu
Anexa 4
Versurile cântecului Mi-o zis mama că mi-o da
Mi-o zis mama că mi-o da
Mi-o zis mama că mi-o da, Văleleu, văleleu,
Zestre când m-oi mărita, Văleu, văleu, văleleu.
Douăzeci de perne mari, Văleleu, văleleu,
Toate pline cu țânțari, Văleu, văleu, văleleu.
Douăzeci de perne mici, Văleleu, văleleu,
Toate pline cu furnici, Văleu, văleu, văleleu.
Douăzeci de perne moi, Văleleu, văleleu,
Toate pline cu gunoi, Văleu, văleu, văleleu.
Douăzeci de poloboace, Văleleu, văleleu,
Făr' de fund și făr' de doage, Văleu, văleu, văleleu.
Două rațe crăcănate, Văleleu, văleleu,
Astea cică-s vaci cu lapte, Văleu, văleu, văleleu.
Anexa 5
Ghicitori, proverbe, numărători și zicători
Ghicitori:
– Ce trece prin vamă și nu se bagă în seamă? (vântul)
– Am o capră înhămată de coadă și mereu innoadă. (acul)
– Am un copac cu 12 crengi, în fiecare creangă sunt patru cuiburi, în fiecare cuib sunt sapte ouă? (anul)
– Am un copac cu patru crăci: una înverzește, una rodește, una vestejește și una stă uscată. (anotimpurile)
– Cine aleargă și nu obosește, și natura o-nverzește? (apa)
– Coarne are, drac nu e;/ Barbă are, popă nu e./ Ghiciți copii ce e? (capra)
– Am o casă cu patru uși/ Pe una intru și pe trei ies deodată. (cămașa)
– Am o fetișoară/ Cu rochiță roșioară/ Cand începe a se dezbrăca/ Toți încep a lăcrima. (ceapa)
– Vine moșul pe cărare și-și duce casa-n spinare. (melcul)
– Burdușel umflat, umblă noaptea pe sub pat. (ploșnița)
– Cine arde și nu scoate fum? (soarele)
Numărători:
– Șade barza pe cuibar/ Și numără ouăle.
Câte unu, câte două,/ Câte trei, câte patru,
Câte cinci, câte șase,/ Câte șapte, câte opt, / Câte nouă, câte zece.
– Într-un copăcel,/ Stă un gândăcel.
Și numără unu, doi,/ Ieși afară dintre noi.
– Ieși soare din-nchisoare,/ Că mâine e sărbătoare/ Și-ncălzește oase goale.
– Luci, soare luci,/ Că-ți dă baba nuci,
Nuci și cu alune,/ Care sunt mai bune.
– Lună, lună nouă/ Taie pâinea-n două/ Și ne dă și nouă.
Ție jumătate,/ La vară bucate,/ La toți sănătate.
Proverbe:
– Bate șeaua să priceapă iapa.
– Brânză bună în burduf de câine.
– Câinele moare de drum lung și nebunul de grija altora.
– Cine seamănă vânt culege furtună.
– Copilul când e mic, nu te lasă să dormi. Când e mare nu te lasă să trăiești.
– Cine s-a fript cu borșul suflă în iaurt.
– Cine se face oaie, îl mănâncă lupii.
– Cioara din mană n-o da pe cea de pe gard.
– De popă, nu scapi nici la groapă.
– Ce are în gușă și în căpușă.
– Călătorului îi șade bine cu drumul.
– Cine fură azi un ac, mâine fură un gânsac.
– Cine râde la urmă, râde mai bine.
– Când pisica nu e acasă, soarecii joacă pe masă.
– Gura păcătosului, adevăr grăiește.
– Hoț neprins, negustor cinstit.
– Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima.
Mai bine sărac si cinstit, decât bogat si hulit.
– Nici usturoiu n-a mâncat, nici gura nu-i pute.
– Nu căuta acul în carul cu fân.
– Ochii care nu se văd, se uită.
– Prostul taie pomul, ca să-i mănânce poamele.
Zicători:
– A dat în mintea copiilor.
– Are stea în frunte.
– A sărit din lac în puț.
– A făcut-o de oaie.
– A căzut ca musca în lapte.
– A tunat de i-a adunat.
– Dă bir cu fugiții.
– E bun de pus la rană.
– Femeia frumoasă e pagubă la casă.
– Fuge ca dracul de tămâie.
– Nu te juca cu focul.
Anexa 6
Doina populară
Anexa 7
Program de serbare Iarna-i timp de colindat
Copiii sunt colindătorii ce vin la urat.
Ȋn timp ce colindătorii fac zgomot cu clopoțeii unul dintre aceștia anunță venirea lor:
Colindător:
Oare ce se aude?
Vin colindătorii!
Toți:
Primiți colindători?
Colind: Bună dimineața la Moș Ajun!
Bună dimineața la Moș Ajun
Ne dați ori nu ne dați
Ne dați ori nu ne dați
Ne dați, ne dați.
Am venit și noi odată
La mulți ani cu sănătate
Și la anul iar venim
Sănătoși să vă găsim.
Bună dimineața la Moș Ajun!
Colindător:
Bună seara, gospodari!
Cu colaci din cei mai mari.
Bună seara tuturor,
Celor ce stați în pridvor!
Noi pe-aici am mai umblat,
Dar pe voi nu v-am urat:
Sănătate vă dorim,
In anul cel întâlnim.
La mulți ani si fericire,
Casa plină de iubire,
Punga plină de mulți bani,
Să trăiți și la mulți ani!
Colindător:
Nu e noapte mai frumoasă
Cum e noaptea de Crăciun,
Când coboară printre oameni
Domnul milostiv și bun.
Toate clopotele sună
Și anunță vestea bună:
Azi începe mântuirea
Pentru toată omenirea.
Colindător:
În noaptea sfântă de Crăciun,
Pe drumul nins de lună,
Trei magi călări, cu suflet bun,
Aleargă împreună.
De unde vin? Cum se numesc?
Ce doruri îi frământă?
Spre-o iesle ei călătoresc
Și cerurile cântă.
Și cântă-n inimile lor
Aprinsă bucuria:
Azi, s-a născut un Salvator!
Azi s-a născut Mesia!
Colindător:
Când s-a născut pruncul drag
Ȋn iesle din lemn de brad,
Bucurie s-a făcut
Ȋn cer și pe pământ!
Ȋngerii venind cântau,
Păstorașii fluierau,
Crai din depărtări veneau,
Daruri scumpe aduceau.
Și oamenii aduceau
Din bunurile ce aveau:
Haine, jucării, mâncare
Puneau Maicii la picioare.
Colind: Astăzi s-a născut Hristos
Astăzi s-a născut Hristos
Messia, chip luminos
Lăudați și cântați
Și vă bucurați!
Mititel, înfășățel
În scutec de bumbăcel
Lăudați și cântați
Și vă bucurați!
Vântul bate, nu-l răzbate
Neaua ninge, nu-l atinge
Lăudați și cântați
Și vă bucurați!
Și de-acum, până-n vecie
Mila Domnului să fie
Lăudați și cântați
Și vă bucurați!
Colindător:
Este seara de Ajun,
Noaptea Sfântă, minunată ,
Dinainte de Crăciun,
De copii mult așteptată .
Brăduțul l-am cumpărat.
Ba l-am și împodobit.
Cu globuri l-am colorat,
Cu beteală l-am gătit.
Colind: Domn, domn să-nălțăm
Am plecat să colindăm
Domn, Domn să-nălțăm
Și boierii nu-s acasă
Domn, Domn să-nălțăm. –bis
Au plecat la vânătoare
Domn, Domn să-nălțăm
Să vâneze căprioare
Domn, Domn să-nălțăm. – bis
Căprioare n-au vânat
Domn, Domn să-nălțăm
Ci-au vânat un iepuraș
Domn, Domn să-nălțăm. – bis
Să facă din blana lui
Domn, Domn să-nălțăm
Mândru veșmânt Domnului.
Domn, Domn să-nălțăm. – bis
Gazdă să rămâi cu bine
Pân’la anul care vine.
Domn, Domn să-nălțăm. – bis
Colindător:
Anul vechi s-a înserat,
Anul nou s-a luminat
Și ne-am gătit de urat.
Și-a fost vreme mai demult,
Iar noi nu ne-am priceput.
Că suntem atât de mici,
Că abia pocnim din bici.
Bici din fire de mătasă,
Bine v-am găsit acasă!
Bici cu vârf de busuioc,
Sănătate și noroc!
Ia mai mânati, măi! Hăi! Hăi!
Colindător:
Aho, aho, copii si frați!
Stați puțin și nu plecați,
Lângă noi v-alăturați,
Și cuvântul mi-ascultați:
Mâine anul se înnoiește,
Plugușorul se pornește
Și începe a ura,
Pe la case a colinda.
Iarna-i grea,
Omătu-i mare.
Semne bune anul are,
Semne bune de belșug
Pentru brazda de sub plug.
Plugușor cu patru boi.
Mânați măi! Hăi! Hăi!
Colindător:
Aho, aho,
Cu Anul Nou
Căci găina n-are ou,
Nici cocoșul n-are gușă
I-a mai dă un ban, mătușă
Și mai dă câte-un colac
Că de nu m-așez în prag
Mânați măi …
Roată, roată, măi flăcăi
Să se-audă-n șapte văi
Și sunați din zurgălăi
Și pocniți din bice, măi
Și bateți din bețe, măi
Sunați măi …
Colindător:
În seara lui Vasile Sfântu’
Mi-a furat căciula vântu’
Și mi-o duse sub fereastră
Chiar la casa dumneavoastră.
Și venind după căciulă
Să vă spun o urătură
Mânați măi flăcăi!
Și sunați din zurgălăi,
Să se-audă-n șapte văi!
Hăi, hăi, hăi!
Colindător:
Găzduță, de nu ne crezi
Ieși afară de ne vezi!
Nu ieși cu mâna goală,
Ci cu covrigei în poală!
Mâine anul se-noiește
Anul vechi ne părăsește.
Cum e din bătrâni lăsat
Urăm s-aveți rod bogat.
Să aveți belșug în toate
Grâu, secară și bucate
Și prin pod și prin cămară,
Și prin tindă și afară.
Să vă fie casa-casă,
Pâine și colaci pe masă,
S-aveți pruncii sănătoși,
Să crească mari și frumoși,
Dar să fie și cuminți,
Să asculte de părinți!
Mânați măi…
Colindător:
Să trăiți, să înfloriți,
Ȋn an nou voioși să fiți!
Câte paie pe casă,
Atâți galbeni pe masă.
Câte pietre la fântână,
Atâtea oale cu smântănă.
Anul nou cu sănătate,
Care pline cu bucate.
Rămâi gazdă sănătoasă,
Și la anul tot voioasă!
Colindător:
Sorcova vesela,
Să trăiți, să înfloriți,
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii!
Să fiți tari ca piatra
Și iuți ca săgeata,
Harnici ca albina,
Ageri ca lumina.
Viață lungă,
Bani în pungă
Tot anul să vă ajungă!
La anul și la mulți ani!
Colind: Steaua sus răsare
Steaua sus răsare
Ca o taină mare
Steaua strălucește
Și lumii vestește
Că astăzi Curata
Prea nevinovata
Fecioara Maria
Naște pe Messia.
Colindător:
Asta-i capră de la munte,
Cu steluță albă-n frunte.
Asta-i capră de la stână,
Bună de lapte și lână.
Asta-i capră din oraș,
Hrănită cu arpacaș.
Capra mea e din Banat,
Șapte mii pe ea am dat.
Capra mea e din Suceava,
Nu dă laptele degeaba.
Tu căpriță cu mărgele,
Pune capul la podele.
Colindător:
Tu căpriță cu hurmuz,
Ia ridică capul sus
Vine capra din pădure,
C-a fost la cules de mure.
Hai căpriță după mine,
Nu mă face de rușine.
Căprița când se-nvârtește
Nicidecum nu obosește.
Hai căpriță să jucăm
Cu toții să ne bucurăm,
Și la anul care vine
Să ne întâlnim cu bine.
Colindător:
Ia, vă rog, vă rog frumos,
Sî faceți un pic de loc
Să intre și ursu-n joc.
Floricică trei scaieți,
A venit ursul băieți!
Floricică pălămidă,
Am venit cu ursu-n tindă.
Mă primiți, nu mă primiți,
Eu cu ursul am venit.
Joacă bine urs bătrân,
Că la iarnă ți-oi da fân,
Și la vară și-oi da iarbă,
Să te faci băiat de treabă!
Colindător:
Joacă bine măi Martine,
Că-ți dau pâne cu măsline.
Aruncă-te Nicolai
Pe ciomagu care-l ai,
Și te-aruncă cât mai sus,
Să sameni a pui de urs.
Haida, haida, haida-nă,
Bâta-i pe spinarea ta.
Acum jocu-am terminat
Și la toți noi v-am urat
Ca un urs fiți în putere
Și la suflet ca de miere.
Colindător:
Dragă mama, dragă tata,
După datini de-altă dată,
Eu v-aduc urări de bine
Pentru anul care vine.
Eu vă rog să-mi dați crezare,
C-am crescut cu-n an mai mare,
Și să știți, de-acum-nainte
Am să fiu și mai cuminte.
Să trăiți și să
munciți,
Sănătoși și fericiți,
Și la fel de dragi să-mi fiți.
Colindător:
Primenește-ti gazdă casa,
Umple vadra, pune masa,
Fă potecă prin gradină
Și-n pridvor ține lumină,
Că venim de multișor,
Drumul nu ne-a fost ușor,
Tot prin viscol, tot prin gloată ,
Ziua toată, noaptea toată ,
Gerul iernii ne-a pătruns,
Dar de-ajuns tot am ajuns,
Să-ți cântam, să-ți colindăm,
Vestea Nașterii să – ți dăm.
Colindător:.
S-aveți zile tot senine,
Și la anul care vine
Să le petreceți cu bine.
S-aveți zile îndelungate,
La mulți ani cu sănătate!
Ia mai mânați măi! Hăi! Hăi!
Anexa 8
Versurile cântecului Cântec dobrogean
Cântec dobrogean
Doina Ioneț
Foaie verde măghiran, măghiran, lai, la,la, la lai, la,
Drag mi-e jocul dobrogean, dobrogean, lai, la,la, la lai, la – bis
Cum se joacă-n satul meu, lai, la,la, la lai, la,
Doar de-o fată și-un flăcău, lai, la,la, la lai, la.
Joacă-mă, bădiță, bade,bădișor, lai, la,la, la lai, la
Nu mă călca bade dragă, pe picior, lai, la,la, la lai, la. – bis
Joacă-mă bădiță așa, lai, la,la, la lai, la.
Ca la noi în Dobrogea, lai, la,la, la lai, la.
Anexa 9
Balade populare
Anexa 10
Versurile cântecului Fată cu ochi măslinii
Fată cu ochi măslinii
Fată cu ochi măslinii,
Mândră dobrogeană,
Nu te duce la izvor,
Singură codană! – bis
Că de câte ori te văd,
Mândră dobrogeană,
Inima îmi arde-n piept,
Cum arde o rană. – bis
Fată cu ochi măslinii,
Floare din câmpie,
Tu ești prima dintre fete,
Care-mi place mie! – bis
Vino, fii mireasa mea,
Să-ți pun val de lună,
Vino, roua de pe flori,
S-o bem împreună! – bis
Anexa 11
Legenda lui Dragobete
Legenda lui Dragobete
de Floarea Cărbune
De veacuri, tradițiile neamului nostru s-au păstrat în memoria poporului, împletindu-se în diverse povești, cântece și legende. Unele s-au transmis pe cale orală, altele au fost sculptate în stânci, aducând mărturie, peste veacuri, despre acest popor harnic, curajos și iubăreț.
Bătrânii spuneau că Dragobete era feciorul unei preafrumoase femei, Dochia, despre care se credea că ar fi fost fiica lui Decebal, și… că însuși Traian, împăratul romanilor, ar fi dorit-o de soție. Cine o vedea, cu părul bălai împletit în două cozi ce-i atârnau pe spate, cu ochii precum seninul cerului, cu obrazul alb ca marmura și cu buzele roșii cu miresme de frăguțe, rămânea înmărmurit de frumusețea ei. Fata locuia într-o colibă la poalele muntelui și avea o turmă de mioare pe care o ducea, zilnic, la păscut, în poienile cu iarbă fragedă.
Într-una din zile, vrăjită de culorile delicate ale florilor și de miresmele lor îmbătătoare, a înnoptat pe malul lacului din care își adăpa mioarele. Era o noapte cu lună plină, și Dochia a adormit pe un pat de flori, surâzând în somn. Pe la miezul nopții, când fata dormea dusă, din adâncul muntelui s-a ridicat un nor de ceață, care a acoperit lumina lunii, și a învăluit într-o tandră îmbrățișare, trupul fecioarei adormite…
A doua zi, când a deschis ochii, soarele era la amiază. Trezită ca dintr-un somn lung, a privit împrejurul ei, și totul i se părea schimbat. Pe buze mai purta încă… mireasma delicată a unui sărut. Neștiind ce-i cu ea, s-a privit în oglinda lacului, iar pădurea a început a fremăta, și un glas duios de fluier se auzea în depărtări..
Viața și-a continuat cursul normal, dar Dochia nu știa ce se întâmplă cu trupul ei, care se schimba… din zi în zi.
La nouă luni de la întâmplarea cu Ceața, pe 24 Februarie, a venit pe lume Dragobete. Ursitoare și nașe i-au fost patru zâne: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Fiecare dintre ele i-au adus în dar ceea ce au crezut că-i mai frumos și mai util în viață.
Primăvara i-a semănat în inimă Iubirea, dăruindu-i prospețimea florilor și Tinerețea fără bătrânețe. Vara nu s-a lăsat mai prejos, și i-a dăruit copilului căldura iubirii, împlinirea dragostei și dulceața fructelor. Zâna Toamnă i-a adus în dar un fluier care să-i țină de urât, dar care să-i și înveselească pe oameni cu cântecele lui. În sfârșit, nașa Iarnă i-a țesut un strai alb cu sclipiri de diamante. Ca cingătoare, i-a dăruit un brâu roșu… cusut cu mărgăritare. Straiul era astfel conceput… încât creștea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat.
Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru ca noaptea și ochii verzi precum iarba mătăsoasă de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar sărutul îi frigea ca jarul. Era un flăcău vesel ce cânta din fluier și iubea fetele, care îl priveau ca pe un zeu. Fecioarele, care îl întâlneau și îi simțeau privirea vrăjită, uneori chiar sărutul de foc, se jurau că el venise de pe alt tărâm. Tot bătrânii spuneau că ar fi fost o scânteie de adevăr în cele afirmate de fete. Pentru că nimeni nu știa cine îi este tată, se zvonea că ar fi fost zămislit de chiar Duhul Muntelui, în timpul împreunării cu Dochia, când acesta s-a transformat în ceață…
Adevărul este că, o perioadă de timp, nimeni nu l-a mai zărit pe fecior, și nici nu i-a mai auzit cântecul fluierului.
Însă, în creierul muntelui, într-o peșteră pe ai cărei pereți creșteau „flori de piatră" în buchete albe, albastre, cenușii, roz și violet, trăia un bătrân înțelept.
Pe când păștea oițele în poiana în care fusese zămislit, băiatul s-a pomenit față în față cu acest înțelept, care i-a spus pe nume și l-a îndemnat să-l urmeze. Înmărmurit de surpriză, Dragobete l-a urmat fără a spune o vorbă. Devenindu-i ucenic, el a deprins învățătura tainică de a citi în Cartea secretă a Naturii.
Astfel, recunoștea plantele de leac, știa a vorbi cu păsările, înțelegea semnele magice ale pădurii, nemaifiindu-i frică de fiarele sălbatice.
Când a revenit în lume, oamenii l-au primit cu brațele deschise. Mai mult ca oricând trezea iubirea în inima fetelor. Călătorea cu viteza gândului și se înfățișa acolo unde era chemat… Bărbații îl îndrăgeau și ei. Nimeni nu cunoștea motivul care-i făcea pe bărbați să-l placă și să nu fie geloși pe el. Asta, până într-o zi, când un bătrân a dezvăluit secretul: pe vremea când era flăcău, în seara de 23 februarie, Dragobete li se arăta în vis feciorilor de însurat… și-i învăța secretele iubirii. Totul se făcea sub jurământ… Bătrânul a rupt tăcerea, întrucât, având peste 100 de ani, se considera a nu se mai afla sub jurământ.
Legenda spune că, după sute de ani de viețuire pe pământ, timp în care oamenii acestor meleaguri învățaseră a iubi, iar învățătura se transmitea din tată în fiu, și de la mamă la fiică, Spiritul Muntelui și-a chemat copilul la pieptul lui. La cererea Tatălui, el a fost transformat într-o plantă magică, numită Năvalnic. Astfel, Dragobete, zis și Năvalnic, doarme în „carnea" tatălui, renăscând în fiecare primăvară…
Și în mileniul 3, unele fete, chiar și femei ale acestui popor, mai cred încă în puterea magică a Năvalnicului. Ele poartă în sân o punguță de mătase în care țin Năvalnic. E un semn de prețuire și de aducere aminte a celui care a fost Dragobete, Zeul Iubirii la români.
Vă întrebați ce s-a întâmplat cu Dochia? Răutăcioșii spun că ar fi devenit o babă rea și încăpățânată.
Ei mai spun că, în luna Martie, ar fi îmbrăcat nouă cojoace și a urcat cu oile pe munte. Pentru că era cald, ea a început a-și da cojoacele jos, rând pe rând, iar într-o noapte geroasă s-a transformat în stană de piatră, împreună cu turma sa.
Alții, mai înțelepți, susțin că Dochia s-a dus la iubitul său, Muntele Ceahlău, și i-a cerut acestuia s-o transforme în stană de piatră… ca să fie veșnic împreună… Eu îi cred pe aceștia!
Anexa 12
Versurile cântecului Fetele de la Oltina
Fetele de la Oltina
Elena Roizen
Foaie verde ca aluna,
Fetele de la Oltina,
La-lai-la-la-la-la-la-lai-la
Frumoase-s toate de-o seamă,
Parcă-s făcute de-o mamă,
La-lai-la-la-la-la-la-lai-la
Maică, Dobrogea le este
Colț de țară ca-n poveste. – bis
La Oltina, într-o căsuță,
Am crescut eu de micuță
La-lai-la-la-la-la-la-lai-la
Într-o casă de țărani,
Oameni harnici, gospodari
La-lai-la-la-la-la-la-lai-la
Români înfrățiți cu glia,
Care știu ce-i omenia. – bis
Foaie verde ca aluna,
Asta-i sârba din Oltina
La-lai-la-la-la-la-la-lai-la
Și se joacă pe săltate
În Dobrogea, pe la sate.
La-lai-la-la-la-la-la-lai-la
C-ăsta-i joc de veselie
Cine-i dobrogean îl știe
Asta-i sârba sârbelor
Jocul dobrogenilor.
Anexa 13
Folclorul obiceiurilor de primăvară: Scaloianul și Paparuda
Anexa 14
Versurile cântecului La oglindă
La oglindă
Azi am să-ncrestez în grindă
Jos din cui acum, oglindă!
Mama-i dusă-n sat! Cu dorul
Azi e singur puișorul,
Și-am închis ușa la tindă
Cu zăvorul.
Iată-mă! Tot eu cea veche!
Ochii? hai, ce mai pereche!
Și ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Și la ureche
Uite-o floare.
Asta-s eu! Și sunt voinică!
Cine-a zis că eu sunt mică?
Uite, zău, acum iau seama
Că-mi stă bine-n cap năframa
Și ce fată frumusică
Are mama!
Anexa 15
Program de serbare Români mici cu inimi mari
1. Frunză verde de cicoare,
Vă poftim la șezătoare!
Să cântăm și să jucăm,
Cu toți să ne bucurăm.
2. Bună ziuă, oameni dragi!
Am venit la șezătoare.
Și-am venit cu voie bună
Să petrecem împreună.
Orice zi de șezătoare
E un fel de sărbătoare.
Când oamenii se adună
Și muncesc cu voie bună.
Treaba lor cu toți și-o fac,
Dar nici din gură nu tac.
Basme, glume, ghicitori,
Le spun pe la șezători.
3. Iată-mă, sunt românaș,
Tata zice că-s fecior,
Iară mama puișor.
Mă îmbracă, mă gătește
Uite-așa pe românește:
Cu opinci, cu zurgălăi,
Cum stă bine la flăcăi
Și căciula pe-o ureche,
Ca să le fiu drag la fete.
4. Iată-mă, sunt româncuță!
Cam micuță, dar drăguță.
În picioare-am opincuță
Și la brâu port tricolor,
În cap, năframă cu flori.
Poale mândre c-ale mele,
Mititele, frumușele,
Spuneți, care fată mare
Se fălește că le are?
5. Mă cunoaște orișicine
Sunt român și-mi șade bine.
Tata tare se fălește
Mama mândră mai este
Mă îmbracă, mă gătește
Uite-așa cămașa-mi țese
Și așa mă duc la horă
Să-i aduc măicuței noră.
6. Și-acum, o strigătură ca-n șezători,
Să meargă lucrul mai cu spor!
Fata care nu muncește,
Toată ziua trândăvește!
Pune capu-n perna mare,
Si tot cere de mâncare!
Maghiran crescut în iarbă,
Să iubești omul de treabă!
Maghiran crescut în fân,
Să iubești omul bătrân.
7. Am venit la șezătoare
Să vă spun o ghicitoare:
Cine ziua nu stă-n loc
8. Odihnă n-are deloc,
De muncă nu se ferește,
Are tot ce-i trebuiește!
TOȚI:- Este omul harnic.
9. Vă mai spun o ghicitoare: / Mă ascultați?
Toată ziua lenevește
Și de muncă se ferește.
Și se plânge-n gura mare
Când foamea îi dă târcoale.
TOȚI:-Este omul leneș.
10. De când mama m-a făcut,
Mie jocul mi-a plăcut.
Frunză verde și-o lalea,
Mai cântați-ne ceva!
Cântec: Fetele de la Oltina
Foaie verde ca aluna,
Fetele de la Oltina
La-lai-la-la-la-la-la-lai-la
Frumoase-s toate de-o seamă
Parcă-s făcute de-o mamă
La-lai-la-la-la-la-la-lai-la
Maică, Dobrogea le este
Colț de țară ca-n poveste. – bis
La Oltina, -ntr-o căsuță,
Am crescut eu de micuță
La-lai-la-la-la-la-la-lai-la
Într-o casă de țărani
Oameni harnici, gospodari
La-lai-la-la-la-la-la-lai-la
Români înfrățiți cu glia
Care știu ce-i omenia. – bis
Foaie verde ca aluna,
Asta-i sârba din Oltina
La-lai-la-la-la-la-la-lai-la
Și se joacă pe săltate
În Dobrogea, pe la sate
La-lai-la-la-la-la-la-lai-la
C-ăsta-i joc de veselie
Cine-i dobrogean îl știe
C-asta-i sârba sârbelor,
Jocul dobrogenilor
11. Fată: Badea-i om de omenie,
Se cunoaște dintr- o mie,
Când vine în șezătoare
Cu cămașa albă floare.
12. Fată: Badea, numai cizme are
Și se ține boier mare.
De-ar avea și ițari noi,
Nici n-ar mai vorbi cu noi.
13. Fată: Frunză verde de secară,
Bade, dă-mi și mie-o scară,
Să mă sui la nasul tău,
Că-l ridici în sus mereu.
14. Fată: Am un bade cât un ied
Secerând prin iarbă-l pierd
Trag nădejde că va crește
Când va prinde vulpea pește!
15. Băiat: E frumoasă și voinică
Și de lucru nu-i e frică,
E fată de omenie
Așa cum îmi place mie.
16. Bă
iat: Fata mamei lăudată
De trei luni nepieptănată
Când o iei la pieptănat,
Nici grebla nu intră-n cap.
17. Băiat: Fata mamei jucăușă
Cu gunoiul după ușă
Toată ziua la oglindă
Și gunoiul până-n grindă.
18. Ia mai lăsați cearta,
Să vă spun niște proverbe.
Omul bun se cunoaște după faptă,
ca pomul după roadă.
D-apoi omul inimos, e ca un pom frumos.
Și omul neînvățat, e ca un bou încălțat.
Iar cel învățat are stea în frunte.
19. Vorba lungă-i sărăcie,
Iar tăcerea – avuție.
Înțeleptul se gândește,
Iar nebunul se grăbește;
Dar noi nu putem tăcea,
Vorbim pentru a lucra!
Munca și cu graiul bun
Sunt argint curat, vă spun!
20. Când mă prind cu mândra-n joc,
Din călcâie iese foc.
Iese foc și sar scântei
Că eu joc de dragul ei.
Cântec: Cântec dobrogean
Foaie verde măghiran, măghiran,
Drag mi-e jocul dobrogean, dobrogean.
Cum se joacă-n satul meu,
Doar de-o fată și-un flăcău.
Joacă-mă, bădiță, bade,bădișor,
Nu mă călca bade dragă, pe picior.
Joacă-mă bădiță așa,
Ca la noi în Dobrogea.
21. Frunzuliță grâu mărunt,
Vreau o glumă să ascult!
Licuriciului hoinar
I s-a stins un felinar;
Se-nțelege evident:
Avea pană de curent.
22. Țânțaru-n amiaza mare
Lâncezea cu burta-n soare
Că pe el tăiai și lemne
N-avea pană, avea lene.
23. – Unde stai?/ – Pe drum!
– Cum te cheamă?/ – Nu știu cum!
– Cum te-mpușcă?/ – C-o gălușcă!
– Cum te taie?/ – C-o păstaie!
24. – Bună ziua, mătușică!
Lapte acru-n putinică!
Ce mai este nou prin sat?
L-am avut, dar l-am vărsat!
Mătușică, ești cam surdă?
N-are baba, n-are urdă?
25. Pe cel deal îndelungat
Fuge domnul Mălai cald
Și cu doamna Mămăligă,
Amândoi într-o tiligă!
Stai, Mălaie nu te duce
Că te scald în lapte dulce!
Cântec: Mi-am făcut bundiță nouă
Mi-am făcut bundita noua, măi frunzuliță,
Dacă ninge, dacă plouă, eu am bundiță.
Mă mândresc acum la lume, și-arăt bundița,
Am făcut-o eu anume, pentru bădița.
Și de-o să-i placă tare, bundița nouă,
Mi-o da o sărutare, poate și două. – bis
De vreo două luni încoace, mi-o spus la horă,
Că și maicăsii i-ar place, să-i fiu eu noră.
În bundița asta mică și cu broboadă,
Mă gândeam ca nevestică, cum o să-mi imi șadă.
Bundița mea e nouă, și bine-mi pare,
Uită-ne pe-amândouă, gătite, tare. – bis
26. Doi ochi și numai o gură
Ți-a făcut buna natură
Multe, multe să privești
Dar puține să vorbești.
27. Măi, dar bun mai ești de gură,
Ia mai zi o strigătură!
Drag îmi e în sat să joc
Cu feciorii la un loc.
Bătrânește, uite-așa
Bate talpa la podea!
28. Roată, roată și iar roată
Ca pâinea coaptă în vatră,
Ține hora n-o lăsa,
Românește, uite-așa!
29. Când aud de șezătoare
Joc țărâna în picioare;
Când aud de zi de lucru
Mi se-ngreunează trupul!
30. Bate pasul, măi băiete,
Nu mai sta lângă perete,
Ia fata și-o învârtește
Și o joacă românește!
31. Foaie verde, bob năut,
Timpul iute a trecut,
Am jucat și am cântat,
Tare ne-am mai bucurat!
32. Foaie verde, trei granate,
Vă dea Domnul sănătate,
Mult noroc și spor în toate!
Foaie verde, mărgărit,
Șezătoarea am sfârșit.
La sfârșit de sezătoare
Să facem o horă mare!
TOȚI: Asta-i horă strămoșească
Cine-o joacă să trăiască!
Asta-i hora horelor,
Dragostea feciorilor,
Bucuria fetelor!
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR Lucrare metodico-științifică pentru obținerea gradului didactic I Coordonator științific,… [302466] (ID: 302466)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.