SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: PROF. DR. TRIFAN IRINA -MIHAELA ABSOLVENT:… [607141]

Licență

SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: PROF. DR. TRIFAN IRINA -MIHAELA ABSOLVENT:… [607141]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
PROF. DR. TRIFAN IRINA -MIHAELA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

2
UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICENȚĂ

PREDAREA INDIVIDUALIZATĂ PE BAZA CELOR PATRU
TEMPERAMENTE ÎN ȘCOALA WALDORF

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
PROF. DR. TRIFAN IRINA -MIHAELA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

3
CUPRINS
ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 6

CAPITOLUL I
ASPECTE PRIVIND CELE PATRU TEMPERAMENTE

I.1. CE SUNT TEMPERAMENTELE ………………………….. ………………………….. ……… 8
I.1.1. Definiția temperamentelor ………………………….. ………………………….. …………… 8
I.1.2. Istoria teoriei temperamentelor ………………………….. ………………………….. …….. 9
I.1.2.1. Tipologia lui Hipocrate ………………………….. ………………………….. …….. 9
I.1.2.2. Tipologia lui Pavlov ………………………….. ………………………….. …………….. 11
I.1.2.3. Tipologia lui Jung și Ey senck ………………………….. ………………………. 11
I.1.2. 4. Tipologia școlii franco -olandeze ………………………….. ………………….. 12
I.1.2. 5. Tipologia lui Rudolf Steiner ………………………….. ………………………… 13
I.2. DETERMINAREA TEMPERAMENTULUI ………………………….. ………………… 14
I.2.1. Temperamentul melancolic ………………………….. ………………………….. ………… 15
I.2.1.1. Trăsăturile fizice ale melancolicului ………………………….. …………….. 16
I.2.1.2. Melancolicul în situații sociale ………………………….. …………………….. 16
I.2.1.3. Relaționarea cu melancolicul ………………………….. ……………………….. 17
I.2.1.4. Viața interioară a melancolicului ………………………….. ………………….. 17
I.2.1.5. Îngrijirea melancolicului ………………………….. ………………………….. …. 18
I.2.1.6. Educarea melancolicului ………………………….. ………………………….. …. 18
I.2.2. Temperamentul flegmatic ………………………….. ………………………….. ………….. 20
I.2.2.1. Trăsăturile fizice ale flegmaticului ………………………….. ……………….. 21
I.2.2.2. Flegmaticul în situații sociale ………………………….. ………………………. 22
I.2.2.3. Relaționarea cu flegmaticul ………………………….. …………………………. 22
I.2.2.4. Viața interioară a flegmaticului ………………………….. ……………………. 23
I.2.2.5. Îngrijirea flegmaticului ………………………….. ………………………….. …… 23
I.2.2.6. Educarea flegmaticului ………………………….. ………………………….. …… 24
I.2.3. Temperamentul sangvinic ………………………….. ………………………….. ………….. 25
I.2.3.1. Trăsăt urile fizice ale sangvinicului ………………………….. ……………….. 25
I.2.3.2. Sangvinicul în situații sociale ………………………….. ………………………. 26
I.2.3.3. Relaționarea cu sangvinicul ………………………….. …………………………. 27
I.2.3.4 . Viața interioară a sangvinicului ………………………….. ……………………. 28
I.2.3.5. Îngrijirea sangvinicului ………………………….. ………………………….. …… 28
I.2.3.6. Educarea sangvinicului ………………………….. ………………………….. …… 29

4
I.2.4. Temperamentul coleric ………………………….. ………………………….. ………………. 30
I.2.4.1. Trăsăturile fizice ale colericului ………………………….. …………………… 30
I.2.4.2. Colericul în situații sociale ………………………….. ………………………….. 30
I.2.4.3. Relaționarea cu colericul ………………………….. ………………………….. … 31
I.2.4.4. Viața interioară a colericului ………………………….. ……………………….. 32
I.2.4.5. Îngrijirea colericului ………………………….. ………………………….. ………. 32
I.2.4.6. Educ area colericului ………………………….. ………………………….. ………. 33
I.3. CUM SĂ FII CEL MAI BUN ÎN PROPRIUL TĂU TEMPERAMENT ȘI SĂ
CAUȚI ECHILIBRUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 35

CAPITOLUL al II – lea
ROLUL TEMPERAMENTELOR ÎN PREDAREA DIN ȘCOALA WALDORF

II.1. PEDAGOGIA WALDORF ………………………….. ………………………….. ……………. 36
II.2. ARANJAREA ÎN BĂNCI ÎN FUNCȚIE DE TEMPERAMENTE ……………. 37
II.3. PREDAREA INDIVIDUALIZATĂ PE BAZA TEMPERAMENTELOR ….. 38
II.3.1. Povestea și cele patru temperamente ………………………….. ………………………. 39
II.3.2. Socotitul și temperamentele ………………………….. ………………………….. ………. 41
II.3.3. Temperamentele și universul culorilor ………………………….. …………………… 44
II.3.4. Temperamentele și desenul de forme ………………………….. ……………………… 46
II. 3.5. Muzica și temperamentele ………………………….. ………………………….. ……….. 48
II.3.6. Poezia personală ………………………….. ………………………….. ……………………… 49

CAPITOLUL al III – lea
CERCETARE A PEDAGOGICĂ

III.1. PREZENTAREA GENERALĂ A CERCETĂRII ………………………….. ………. 51
III.1.1. Prezentarea problemei cercetate ………………………….. ………………………….. … 51
III.1.2. Scopul și obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. …. 52
III.1.3. Ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. ……………………. 52
III.1.4. Variabilele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………. 53
III.2. SISTEMUL METODOLOGIC ………………………….. ………………………….. ……… 53
III.2.1. Locul de desfășurare ………………………….. ………………………….. ……………….. 53
III.2.2. Perioada de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………. 53
III.2.3. Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. …………….. 54
III.2.4. Eșantionul de subiecți ………………………….. ………………………….. ……………… 54

5
III.2.5. Eșantionul de conținut ………………………….. ………………………….. …………….. 54
III.3. ETAPELE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. …………….. 55
III.3.1. Etapa preexperimentală ………………………….. ………………………….. …………… 55
III.3.2. Etapa experimentului formativ ………………………….. ………………………….. …. 59
III.3.3. Etapa postexperimentală ………………………….. ………………………….. ………….. 64

CAPITOLUL al IV -lea
ANALIZA COMPARATIVĂ ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR CERCETĂRII

IV.1. ÎNREGISTRAREA ȘI PRELUCRAREA REZULTATELOR …………………. 65
IV.2. PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR …………………. 67
IV.3. RECOMANDĂRI ………………………….. ………………………….. …………………………. 74

CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 79
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 81
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 84

6
ARGUMENT

Lucrarea PREDAREA INDIVIDUALIZ ATĂ PE BAZA CELOR PATRU
TEMPERAMENTE ÎN SCOALA WALDORF își propune să cerceteze cele patru
temperamente umane și rolul lor în predarea din școlile Waldorf.
Importanța temei constă în faptul că
Structura lucră rii de licență PREDAREA INDIVIDUALIZTĂ PE BAZA CELOR
PATRU TEMPERAMENTE ÎN SCOALA WALDORF este echilibrată în patru capitole,
precedate de un ARGUMENT și urmate de CONCLUZII, secțiunea dedicată
BIBLIOGRAFIEI, precum și de cele 3 ANEXE.
Astfel, CAPITOLUL I, ASPECTE PRIVIND CELE PATRU
TEMPERAMENTE , prezintă noțiunea de temperament și informații legate de istoria
teoriei temperamemtelor, precum și caracteristicile specifice fiecărui temperament.
În CAPITOLUL al II -lea, ROLUL TEMPERAMENTELOR ÎN PREDAREA
DIN ȘCO ALA WALDORF , sunt descrise metodele și instrumentele utililizate de către
dascăli în pedagogia Waldorf în vederea determinării temperamentului fiecărui elev,
urmate de metodele utilizate pentru individualizarea activității de predare -învățare, în
funcție d e cele patru temperamente.
CAPITOLUL al III -lea, CERCETAREA PEDGOGICĂ , reprezintă descrierea
unui experiment pedagogic d erulat în anul școlar 2018/2019, pe un eșantion de 23 elevi ai
clasei I, alternativa Waldorf, Tîrgu -Mureș.
Pornind de la determinarea temperamentului și predarea individualizată, care au
devenit variabile independente , este formulată ipoteza cercetării -acțiune: Identificarea
temperamentului încă din primii ani de școală și aplicarea unei predări individualizate,
ținând seama de temperame ntul fiecărui elev, ajută la educarea acestora, îndeosebi la
formarea comportamentului.
Variabila dependentă , comportamentul elevilor , este atât centrul activităților
didactice derulate, cât și centrul chestionarelor și a observației sistematice. Analiz a și
interpretarea compa rativă a rezultatelor, la clasa expe rimentală , constituie ultima secvență
a Capitolului al III -lea, dedicat cercetării -acțiune.
CAPITOLUL al IV -lea al lucrării de licență, ANALIZA COMPARATIVĂ ȘI
INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂ RII desprinde rezultatele cercetării,
acordându -le semnificații teoretice, practice, științifice și metodologice, validând nu numai
ipoteza, ci și variabila independentă.

7
Lucrarea de licență „Predarea individualizată pe baza celor patru temperamente în
scoala Waldorf” se încheie cu cele 3 ANEXE, această secvență inventariind instrumente
de evaluare formativă, utile în configurarea contribuțiilor valoroase la evoluția domeniului
pedagogiei și a psihologiei .
În concluzie, astfel concepută, lucrarea de licență „Predarea individualizată pe
baza celor patru temperamente în scoala Waldorf” subliniază, prin organizarea teoretică și
cercetarea pedagogică întreprinsă, importanța temperamentelor în contextul curricula r
actual și viitor.

8
CAPITOLUL I
ASPECTE PRIVIND CELE PATRU TEMPERAMENTE

I.1. CE SUNT TEMPERAMENTELE?

„Dacă admitem fără nicio îndoială că, în general, cea mai mare enigmă pentru om
este însuși omul, atunci vedem cum, în viață, această constatare poate fi aprofundată dacă
ținem seama de ceea ce viețuiește fiecare dintre noi în momentul în care se întâlnește cu un
alt om; în realitate, fiecare om este o enigmă pentru celălalt ca și pentru sine însuși, datorită
naturii și es enței sale deosebite (Steiner, 1909, p. 6).”
Studiul temperamentelor este una dintre metodele de studiere a enigmei pe care o
reprezintă omul. Astfel, prin studierea temperamentelor, putem accepta mai ușor
diferențele dintre oameni și putem aprecia mai mul t frumusețea fiecărui individ.
Cunoașterea temperamentelor ne învață toleranța, îmbunătățește relațiile, vindecă,
accelerează dezvoltarea personală și ajută oamenii să își atingă cu mai multă ușurință
potențialul deplin.

I.1.1. Definiția temperamentului

Termenul de „temperament, temperamente. s.n” este definit în Dicționarul
Explicativ Român ca fiind „ansamblul trăsăturilor fiziologice și nervoase ale unei persoane
care determină diferențieri psihice și de comportament între indivizi, fire. Energie vitală ,
avânt, elan, impetuozitate; vioiciune – proven ind din fr. tempérament, lat. t emperamentum
(DEX, 2009) .”
Definiția curent acceptată este cea dată de psihologul și filosoful rus Sergei
Rubinstein, care precizează că „temperamentul este dimensiunea dinami co-energetică a
personalității, care se exprimă cel mai pregnant în conduită (Popescu -Neveanu, 1978, p.
705).”
Însăși formularea de mai sus ne sugerează că temperamentul se definește: a) prin
nivelul energetic al acțiunii , mod de acumulare și descăr care a energiei, (de unde atributele
energic, exploziv, rezistent, expansiv și contrarele lor) și b) prin dinamica acțiunii (rapid –
lent etc.).
Cu alte cuvinte, temperamentul nu determină calitatea manifestărilor psihice, ci
doar latura lor dinamico -energetică, nu determină conținutul, cât forma în care este expus
și exteriorizat acest conținut. Dacă cineva gândește “încet”, aceasta nu înseamnă că el

9
gândește “prost”; dacă vorbește repede, accelerat, aceasta nu înseamnă că spune ceva
interesant. Conținutul activ ității psihice și, mai ales, valoarea lui sunt date de alte
componente ale personalității (aptitudini, caracter).
Psihologul român Nicolae Mă rgineanu (1971) afirmă că „ temperamentul
caracterizează forma manifestă rilor noastre ” și, de aceea, l -a definit drept „aspectul formal
al afectivității și reactivităț ii motorii specifice unei persoane .” Temperamentul este in
psihologie baza pe care se dezvoltă toată structura personalității.
Dintre cele patru laturi ale personalității (tempe rament, aptitudini, caracter,
creativitate), temperamentul este cea care poate fi recunoscută cel mai ușor tocmai datorită
multitudinii și varietății manifestărilor sale. Urmărind mișcările pe care le efectuează
oamenii, reacțiile lor afective, felul cum vorbesc etc. putem afla o varietate de trăsături
temperamentale. Astfel, putem afla ritmul și viteza desfășurarii vieții psihice, vivacitatea
sau intensitatatea ei, particularități ale intrării sau opririi din acțiune, ale impresionabilității
sau impulsiv ităii, ale tempoului, adică ale frecvenței fenomenelor psihice într -o unitate de
timp.

1.1.2. Istoria teoriei temperamentelor

De a lungul timpului și odată cu evoluția umanității și apariția științei, oamenii au
observat ființa omenească și au încercat să sist ematizeze cunoștințele despre
temperamente. Fiecare epocă a pus accentul pe o latură a temperamentului folosind
informațiile în medicină. Abia Știința Spirituală (Steiner) face sinteza acestor elemente
vorbind pentru prima oară de determinarea spirituală a fiecărui temperament ca și despre
armonizarea și controlul temperamentelor prin conștientizare, așa cum vom vedea în
capitolul: Principiile lucrului cu temperamentele ca și de importanța lor pedagogică.
Dată fiind expresivitatea și capacitatea mare de exteriorizare a trăsăturilor
temperamentale în conduita, încă din cele mai vechi timpuri au existat încercări de
inventariere și clasificare a lor și mai ales de subordonarea lor unor tipuri, fapt care a prmis
stabilirea unor foarte dive rse si variate tipologii bazate, de fiecare dată , pe un alt criteriu de
clasificare.

I.1.2.1. Tipologia lui Hippocrate

Prima încercare de identificare și explicare a tipurilor temperamentale o datorăm
medicilor Antichității, Hippocrate și Galenus. Hippocrate, influențat și de concepția

10
cosmogonică a gânditorului
Empedocle, considera că lumea se
compune din patru elemente: aerul,
pământul, focul și apa, care, așa cum
se regăsesc în cele patru anotimpuri,
sunt prezente și în om ca umori. Ei au
socotit că predominarea în organism a
uneia dintre cele patru „umori”1
(sânge, limfă, bilă neagra și bilă
galbenă) determină temperam entul. Pe
aceasta bază ei stabilesc patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic și
coleric. În concepția lui Hipocrate nu există tipuri pure de temperament, fiecare corp fiind
constituit de cele patru elemente, doar că ponderea acestora este diferită (Mărgineanu,
1971).

Colericul e determinat de bila
galbenă , reprezintă focul cosmic și
căldura verii și este neliniștit, energic,
impetuos, uneori impulsiv și își risipește
energia. El este inegal în manifestări.
Stările afective se succed cu rapiditate.
Are tendința de dominare în grup ș i se
dăruiește cu pasiune unei idei sau cauze.

Sangvinicul este ca primăvara , instabil , determinat de dominanța sângelui și
reprezentând aerul. Este vioi, vesel, optimist și se adaptează cu ușurință la orice situație.
Fire activă, schimbă activitățile foarte des, deoarece simte permanent nevoia de ceva nou.
Trăirile afective sunt intense, d ar sentimentele sunt superficial și fluctuante. Trece cu
ușurință peste eșecuri sau decepții sentimentale și stabilește ușor contacte cu alte persoane.
Flegmaticul fiind determinat de umori (flegmă) reprezintă apa și umiditatea iernii .
Este liniștit, calm , imperturbabil, cugetat în tot ceea ce face, pare a dispune de o răbdare
fără margini. Are o putere de muncă deosebită și este foarte tenace, meticulos în tot ceea ce
face. Fire închisă, puțin comunicativă, preferă activitățile individuale.

1 fluide, lichide
Fig. I.1. – Charles le Brun, Cele patru elemente
Fig. I.2. – Charles le Brun, Cele patru temperamente

11
Melancolicul este determinat de bila neagră și reprezintă pământul , respectiv
toamna și este puțin rezistent la eforturi îndelungate. Puțin comunicativ, închis în sine,
melancolicul are dificultăți de adaptare socială. Debitul verbal este scăzut, gesticulația
redusă.

I.1.2.2. Tipologia lui Pavlov

Explicarea diferențelor temperamentale
ține, în concepția omului de știință rus Ivan
Petrovici Pavlov, de caracteristicile sistemului
nervos central.
Forța sau energia este capacitatea de
lucru a sistemului nervos și se exprimă prin
rezistența mai mare sau mai mică la excitanți
puternici sau la eventualele situații conflictuale.
Din acest punct de vedere se poate vorbi despre
sistem nervos puternic și sistem nervos slab.
Mobilitatea desemnează ușurința cu care se
trece de la excitație la inhibiție și invers, în
funcție de solicitările externe. Dacă trecerea se
realizează rapid, sistemul nervos este mobil, iar
dacă trecer ea este greoaie se poate vorbi despre sistem nervos inert. Echilibrul sistemului
nervos se referă la repartiția forței celor două procese (excitația și inhibiția). Dacă ele au
forțe aproximativ egale, se poate vorbi despre sistem nervos echilibrat. Există și un sistem
nervos neechilibrat la care predominantă este excitația.
Din combinarea acestor însușiri rezultă patru tipuri de sistem nervos:
1. tipul puternic – neechilibrat – excitabil (corelat cu temperamentul coleric)
2. tipul puternic – echilibrat – mobil (corelat cu temperamentul sangvinic)
3. tipul puternic – echilibrat – inert (corelat cu temperamentul flegmatic)
4. tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic). (Neculau et al, 2005, p . 92)

I.1.2.3. Tipologia lui Jung și Eysenck

Psihiatrul elvețian Carl Jung a constatat, pe baza unei impresionante experiențe
clinice, că, în afara unor diferențe individuale, între oameni există și deosebiri tipice. Unii
Fig. I.3. – Ilustrație a celor patru
temperamente din
“Quinta Essentia” de Leonhart Thurneisser

12
oameni sunt orientați predominant spre lumea externă și intră în categoria extr overtiților, în
timp ce alții sunt orientați predominant spre lumea interioară și aparțin categoriei
introvertiților.
Extrovertiții sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimiști, senini,
binevoitori, se înțeleg sau se ceartă cu cei din jur, dar r ămân în relație cu ei.
Introvertiții sunt firi închise, greu de pătruns, timizi, puțin comunicativi, înclinați
spre reverie și greu adaptabili.
Psihologul englez Hans Eysenck reia aceasta distincție a lui Jung, amplificând
cazuistica probatorie, dar adau gă o nouă dimensiune numită grad de nevrozism. Aceasta
exprimă stabilitatea sau instabilitatea emoțională a subiectului. Eysenck a reprezentat cele
două dimensiuni pe două axe perpendiculare, obținând tipurile:
 Coleric – extrovertit – stabil
 Sangvinic – extrovertit – instabil
 Flegmatic – introvertit – stabil
 Melancolic – introvertit – instabil
Pe care le -a asociat cu cele patru temperamente clasice (Neculau et al, 2005, p. 93 ).

I.1.2.4. Tipologia școlii franco -olandeze

Psihologii olandezi G. Heymans si E. D. Wiersman propun o tipologie a
temperamentelor mult mai nuanțată care va fi reluată și mult aprofundată de psihologii
francezi Réné Le Senne și Gaston Berger. Ei pornesc de la trei factori fundamentali:
emotivitatea, activitatea și răsunetul. Din c ombinarea lor rezultă opt tipuri temperamentale.
Emotivitatea exprimă reacțiile afective ale persoanelor în fața diferitelor
evenimente. Emotivii au tendința de a se tulbura puternic chiar și pentru lucruri mărunte.
Dimpotrivă, non -emotivii sunt aceia car e se emoționează greu și ale căror emoții nu sunt
prea violente.
Activitatea desemnează dispoziția pentru acțiune a unei persoane. Persoanele
active au o continuă dispoziție pentru acțiune, nu pot sta locului. Cele non -active
acționează parcă împotriva vo inței lor, cu efort și plângându -se continuu.
Răsunetul se referă la ecoul pe care îl au asupra noastră diferite evenimente,
impresii. Acele persoane la care evenimentele, chiar neînsemnate, au un puternic ecou sunt
numite persoane secundare. Persoanele l a care ecoul evenimentelor este mic sunt numite
persoane primare.
Ei stabilesc opt tipuri de temperament:

13
 pasionații (emotivi, activi, secundari),
 colericii (emotivi, activi, primari),
 sentimentalii (emotivi, secundari, non -activi),
 nervoșii (emotivi, non-activi, primari),
 flegmaticii (non -emotivi, activi, secundari),
 sangvinicii (non -emotivi, activi, primari),
 apaticii (non -emotivi, non -activi, secundari),
 amorfii (non -emotivi, non -activi, primari). (Neculau et al, 2005, p. 94 )

I.1.2.5. Tipologia lui Rudolf Steiner

Medicul antic grec Galenus a considerat că cele patru umori se formau în mod
natural în corpul însuși, în timp ce alți scriitori le -au atribuit o origine divină sau le -au
considerat a fi un produs al mediului și educației. Rudolf Steiner, inițiatorul metodei de
educație Waldorf, a crezut că temperamentele sunt o combinație a tuturor acestor factori.
Steiner a considerat că temperamentul es te un produs a două „curente” de ereditate și
experiență individuală divină. Primul „curent” este ceea ce moștenește o persoană de la
strămoșii săi prin genetică și natură. Al
doilea „curent” este ceea ce primește o
persoană de la natura sa individuală sau
spiritul său individual. Înțelegem astfel
cum într -un individ se colorează
mulțumită temperamentului
caracteristicile ce sunt primite prin
ereditate dintr -o serie de generații.
Temperamentul este la mijloc între
calitățile pe care le aducem cu noi ca
individ si cele pe care le primim pe linie
ereditară. Unindu -se, cele două caracteristici se colorează reciproc. Cum albastrul și
galbenul unindu -se formează verdele, așa și cele două curente în om, unindu -se formează
temperamentul. El este o interfață între cele ereditare și ceea ce s -a obținut în nucleul
nostru individual interior. Acest "tot" care se află în mijloc între linia ereditară și cea
individuală se exprimă prin cuvântul: temperament . Mediul și educația individului pot
ajuta la formarea temperamentului, dar nu pot modifica temperamentul de bază al
Fig. I.4. – Pictură clasa a II –a, întrepătrunderea
culorii albastre cu galben, formând verdele

14
individului (Riethm üller, 2005 ). Temperamentul putem spune că exprimă aproape
fizionomia individualității interioare.
Goethe, un cunoscător profund al sufletului, se exprima astfel în ceea ce privește
personalitatea sa: „Am de la tată statura, conduita serioasă în viață; de la mamă, firea
jucăușă și dorința de a povesti (Steiner, 1909, p . 12).” Referindu -se la caracteristicile
ereditare, acest mare cunoscător al oamenilor, dorește a ne indica chiar și unele calități
morale ale sale.
În sistemul de educație Waldorf există patru temperamente. Acestea corespund
celor patru temperamente care au fost studiate de vindecătorii greci, precum și de
vindecătorii și învățații din Orientul Mijlociu. Sangvin ul este neobosit precum un fluture și
adaptiv precum anotimpurile. Colericul este vibrant precum focul. Melancolicul este solid
și stabil precum pământul. Flegmaticul este precum un râu, calm și misterios, și poate
părea curgător și simplu la exterior, dar având o lume interioară bogată. Dacă lu ăm în
considerare fiecare dintre aceste fenomene naturale, nu putem spune că unul este mai
important decât altul sau că unul este mai bun decât altul. Un râu curgător este la fel de
frumos și de important ca și un fluture colorat. Pământul și focul sunt el emente la fel de
importante, fiecare cu propria sa frumusețe, putere și valoare. Cu toate acestea, atunci când
oamenii se analizează unii pe alții, întâmpină deseori dificultăți în a simți astfel despre
semenii lor.

I.2. DETERMINAREA TEMPERAMENTULUI

“Trebuie să menționăm că nu se găsește nici un tip exclusiv, nici pur sangvinic, nici pur
coleric și că nimeni nu se regăsește și nu se recunoaște în mod absolut în nici unul din
portretele date de naturaliști .” (Boca Arsenie, 2012, p. 160)

Ce s-ar întâmpl a dacă toți ar fi la fel? Crezi că ar mai fi viața la fel de frumoasă,
captivantă și interesantă? Din diferența dintre noi se conturează frumusețea lumii. Fiecare
dintre noi e unic în felul lui și tocmai aceasta îl face mai viu, mai adevărat. Niciodată nu
știi la ce te poți aștepta de la cel de lângă tine și asta face viața interesantă, palpitantă și
ziditoare.
Teoria temperamentelor descrie modul în care o persoană acționează și
reacționează. Temperamentul este înnăscut și este compus din reacțiile emoțio nale, motrice
și cele legate de atenție. Prin temperament sunt descrise trăsăturile relativ constante ale

15
comportamentului, precum dispoziția, rezistența, pragul dincolo de care devenim iritați și
ritmul în care acționăm.
Dacă nu înțelegeai cum cineva înt r-o anumită situație poate să fie atât de liniștit și
împăcat cu sine, în timp ce altul este nervos și veșnic nemulțumit, cunoașterea
temperamentelor îți oferă cheia.
În final, deși fiecare persoană are unul sau două temperamente care o guvernează,
toate c ele patru temperamente într -o oarecare măsură există. Acest lucru face dificilă
încadrarea oamenilor, deoarece deseori se observă doar similaritățile, considerând astfel
celelalte persoane ca fiind de același tip, sau se observă doar diferențele, presupunâ nd
astfel că ceilalți sunt de tip diferit. Mai mult, poate fi dificilă încadrarea oamenilor cu
același temperament, deoarece este greu de admis existența la propria persoană a acelor
trăsături iritante care sunt evidente la ceilalți.

I.2.1. Temperamentul melancolic

„La melancolic corpul fizic, deci partea constitutivă cea mai densă a ființei
omenești, este cea care domină, stăpânește asupra celorlalte. Or, fiecare om trebuie să fie
stăpân pe corpul lui fizic așa cum trebuie să fie stăpân pe o mașină de ca re vrea să se
slujească. Dar dacă această cea mai densă parte devine la rândul ei stăpână, atunci omul
simte că nu o mai „are la mână”, că nu o mai poate mânui. Or, corpul fizic este
instrumentul pe care omul ar trebui să -l stăpânească în întregime prin in termediul părților
constitutive superioare. Când însă stăpân este corpul fizic, acesta opune rezistență față de
celelalte părți constitutive ale omului. Atunci omul nu mai poate folosi pe deplin acest
instrument, celelalte principii sunt stânjenite, luând naștere o dizarmonie între corpul fizic
și celelalte părți constitutive. Astfel, când este preponderent, sistemul fizic devine
învârtoșat. Omul nu mai poate mobiliza suficient ceea ce ar trebui să poată mobiliza. Ființa
interioară a omului devine neputinci oasă față de sistemul său fizic, simte cum i se pun
piedici.” (Steiner, 1909 , p. 39)
Persoana melancolică este guvernată de corpul fizic și are astfel o conexiune
puternică cu pământul. La fel ca și pământul, melancolicul poate fi solid și încăpățânat, dar
poate fi de asemenea de încredere și liniștitor. La fel ca și pământul, melancolicul
funcționează într -o ordine complicată care urmărește anumite reguli și conexiuni intrinseci,
dând naștere unui sistem armonios structurat.

16
I.2.1.1. Trăsăturile fizice ale melancolicului

Melancolicul poate prezenta unele
sau câteva dintre următoarele trăsături
fizice. Melancolicii sunt de regulă zvelți,
subțiri (figura I.5. – I ) și osoși. Își țin capul
aplecat și au o privire tristă, uneori tragică.
Un melancolic are deseori pielea aspră,
uscată sau rece, părul ș aten închis sau
negru. Datorită faptului că un melancolic
este guvernat de corpul fizic, poate avea un
apetit mare, o digestie lentă și urina groasă și pală. Deoarece o persoană melancolică este
foarte conștientă la nivel fizic, poate părea de asemenea că nu este
confortabilă în propriul corp, într -un anumit sen s. La mâncare,
melancolicul poate fi foarte mofturos. Deoarece melancolicul este
selectiv și pretențios, poate dura un timp până când se decide ce să
mănânce. Cu toate acestea, odată ce un melancolic s -a decis ce să
mănânce, va mânca într -un mod deliberat și organizat, deseori
nepermițând alimentelor din farfurie să se atingă.

I.2.1.2. Melancolicul în situații sociale

Melancolicul poate ajunge să fie atât de prins în ordinea complexă a mediului său
armonios și construit cu atenție, încât poate deveni dur eros sau neatractiv să invite alte
persoane în tărâmul său. Atunci când alte persoane sunt introduse în sistemul echilibrat cu
atenție, există un potențial prea mare pentru lipsă de armonie, astfel încât melancolicul este
posibil să evite astfel de situați i. Din acest motiv, melancolicii preferă să petreacă timp
singuri și nu se simt de obicei confortabili în situați aglomerate pentru perioade lungi de
timp. Deoarece descoperirea modului în care se potrivesc persoane noi în biosfera
personală a melancolicul ui este un proces complex și deseori derutant, melancolicul poate
considera că este dificil să facă cunoștință cu persoane noi și își împărtășește de obicei
gândurile intime cu persoane care sunt deja membri de încredere ai cercului său de
apropiați. În ci uda fațadei închise a melancolicului, dorește cu adevărat să exprime gânduri
și să se conecteze cu alții. Cu toate acestea, deoarece necesită un mare efort din partea sa și
Fig. I.5. – Constituția fizică a celor patru temperamente
(melancolic, sangvinic, flegmatic, coleric)
Fig. I.6. – Fizionomia melancolicului

17
deoarece lipsa de practică îl face să se simtă ciudat, melancolicul poate evita cre area
acestor conexiuni pe care le dorește atât de mult.

I.2.1.3. Relaționarea cu melancolicul

Melancolicul este foarte mândru, dar poate părea că este umil și timid, datorită
temerii sale de a fi expus în public. Un melancolic ar prefera să renunțe la aprecierea
publică decât să riște să fie umilit în vreun fel. Totuși, datorită acestui fapt, melancolicul
este destul de atașat de aprecierile private ale prietenilor și familiei.
Atunci când o persoană relaționează cu un tip melancolic, trebuie să își ami ntească
de lucrurile care sunt inerente acestui tip și să nu ia nimic prea personal. Un melancolic
apreciază ca lucrurile să fie în ordinea lor adecvată, astfel încât poate sprijini comunicarea
și înțelegerea dacă prietenii și familia fac un efort să afle ce „înseamnă” acest lucru.
Liniștea tipului melancolic este dată de cât de constante și regulate pot fi nevoile. Poate fi
foarte exigent în ceea ce privește puținele lucruri pe care le așteaptă, dar odată ce un
prieten sau un membru al familiei descoperă c are sunt aceste lucruri, este de obicei ușor ca
un melancolic să fie menținut calm și fericit. În mod ironic, deși aceste nevoi și dorințe
sunt de obicei previzibile, melancolicul nu va avea de obicei abilitatea de a comunica
aceste cerințe, astfel încât, de cele mai multe ori, cade în seama celeilalte persoane să le
discearnă prin observație și interogare atentă.

I.2.1.4. Viața interioară a melancolicului

Melancolicul este ca un alchimist – căutând mereu perfecțiunea formei, formula
perfectă și căutând m ereu să distileze forma pură din primitiv. Astfel, melancolicul se vede
pe sine ca păstrător al standardelor și gardian al tuturor lucrurilor virtuoase și sublime. Din
acest motiv melancolicul excelează în tot ceea ce presupune ritual și ceremonie. Se spun e
adesea că dacă nu ar exista melancolici pe pământ, nu ar exista calendare, agende și nici
mersul trenurilor.
Deși sistemul strict de reguli și standarde al melancolicului poate părea derutant sau
greu de respectat pentru o persoană cu alt temperament, me lancolicul are o serie de abilități
și trăsături care îi ușurează acest lucru și îl fac chiar plăcut.
Melancolicul este deseori reflectiv. În încercarea de a păstra echilibrul în viața sa,
melancolicul caută să aducă viitorul și trecutul în echilibru cu in tensitatea momentului
prezent. Poate fi deseori un vizionar în acest mod, deoarece caută corelații între

18
evenimente. Atunci când melancolicul ia o decizie, aceasta este bazată pe evaluarea
evenimentelor trecute, prezente și curente, distilată în ceea ce co nsideră a fi alegerea
ideală.

I.2.1.5. Îngrijirea melancolicului

Dacă se strigă la un melancolic, i se reproșează diverse lucruri sau dacă este tratat
cu bruschețe de orice fel, el poate deveni paralizat în efortul său de a merge mai departe
sau de a relaționa cu oamenii. Când melancolicul prezintă astfel de forme de vorbire, acest
lucru reprezintă de fapt un nivel de disconfort și nu trebuie înțeles greșit ca un lucru căruia
îi poate face față atunci când revine. Un melancolic va fi foarte recunoscăto r cuiva care îi
oferă un sfat amical cu răbdare, blândețe și înțelegere.
Un melancolic are nevoie de reamintiri blânde, deoarece nu îi place să fie expus sau
să i se spună că a greșit. Poate fi eficientă chiar și o abordare subtilă a melancolicului, prin
îndepărtarea vinei sau a criticii directe. De exemplu, dacă un melancolic este rugat să facă
ceva în casă, un lucru de care a uitat, această rugăminte poate fi mai bine primită dacă i se
spune „Am trecut prin bucătărie și am auzit toate vasele strigând – ajută-mă, ajută -mă”!
(tras cu ochiul și zâmbet) în loc de „iarăși ai uitat să golești mașina de spălat vase”.

I.2.1.6. Educarea melancolicului

Este important pentru melancolic, ca educatorul să fi fost încercat de viață, să aibă
experiență. Copilul trebuie să simtă că educatorul său (părinte ori dascăl) a îndurat la
rându -i suferințe. Acestuia trebui să i se arate în o sută de feluri, cum s -au “năpustit”
asupra persoanei care îl educă lovituril e destinului și cât de dureros l -au atins.
Melancolicul e feric it, când crește alături de un om, care are multe de spus despre
grelele încercări, prin care a trecut în viață (de exemplu bunicii). Astfel un suflet
acționează asupra altui suflet. Raportându -și compasiunea la durerea adevărată,
melancolicul se va înviora . Omul încercat de destin este o binefacere pentru copilul
melancolic.
Cel mai greu de educat, din cauza unilateralității este copilul melancolic. El se
agață cu putere de piedici. Pentru a canaliza această trăsătur ă pe calea cea bună, trebuie să
melancol ic fie abatut dinspre interior spre exterior. Nu ne putem baza pe ideea, că i -am
putea smulge din suflet mâhnirea și suferințele. Copilului cu temperament melancolic
trebuie să-i arătăm câtă suferință există în lume, și că omul poate suferi. Iar massmedia ne

19
oferă multe exemple de oameni în nevoie și suferință care au nevoie de suport financiar și
sufletesc. El are nevoie de suferințe și dureri adevărate. Părintele să -l învețe să vadă și să
înțeleagă durerea adevărată în viața exterioară cu scopul de a -l face să înțeleagă că sunt
lucruri, care îi pot aduce dureri adevărate (Eller, 2012) .
Nu încercați să -l înveseliți, să -l amuzați, să -l faceți să zburde. O ambianță
exuberantă și prea plină de bucurie îl face închis în sine. Pentru a „vindeca” un tânăr
melanc olic îl lăsăm să îndure suferința justificată (urmare a propriilor greșeli). Nu -l putem
abate de la sine însuși decât prin durerea lumii exterioare.
El trebuie distras de la propriile suferințe și mâhniri și dirijat să le consume în
contact cu piedici și obstacole reale. Ne implicăm noi în proiecte de ajutorare a celor în
nevoie, pentru ca cel mic să trăiască în proximitatea durerilor reale prin oglindirea noastră,
fără să -l afecteze. Atunci sufletul lui o va lua pe drumul bun. Îl vom ajuta să -și armonizez e
temperamentul, povestindu -i despre un animal bolnav, care suferă, despre boala prelungită
a bunicii, despre un incendiu, despre o familie săracă, despre pierderea sau deteriorarea
unui obiect strict necesar. Toate acestea îi vor trezi compasiunea. Îndepă rtându -l de
presupusele sale dureri și probleme, care de regulă sunt exagerate și făcându -l astfel să
trăiască dureri și drame autentice. Interior, ca părinte al melancolicului dezvoltăm liniște
față de necazuri, surprize, viitor, iar în exterior arătăm in teres pentru problemele altora.
Copilul melancolic lucrează cel mai bine în situații în care obiectivele și așteptările
sunt bine stabilite și clar exprimate. Este important pentru adult să aibă nu doar un sistem
clar, ci să se și asigure de faptul că copi lul melancolic înțelege acel sistem. La încurajarea
copilului melancolic în studiile sale, cel mai bine este să fie complimentat pentru abilitatea
și competența sa, mai degrabă decât pentru personalitate, entuziasm emoțional sau
creativitate. Un copil mela ncolic nu va considera că un compliment este valabil decât dacă
acesta vizează să îl recunoască și să îl evalueze conform unor criterii obiective, mai
degrabă decât opinii personale sau intuiție.
Melancolicul este metodic și sistematic în munca sa, deseor i modificând și
reverificând sau modificând până când atinge perfecțiunea. În acest proces, este posibil ca
melancolicul să rupă desene, să mototolească hârtii scrise și să șteargă paragrafe întregi
care pot părea atrăgătoare adultului sau celorlalți elevi . Acest lucru creează de obicei
nevoia în alții de a liniști melancolicul și de a -l încuraja să fie mai tolerant cu munca sa.
Conceptul de măiestrie este foarte important pentru melancolic și aceasta poate fi atinsă
numai prin procesul individual constant de a reface proiecte și lecții.
Melancolicul învață și experimentează viața prin atingere. Acest lucru înseamnă că
activitățile practice sunt un instrument educațional foarte eficient pentru melancolici.

20
Totuși, activitățile practice care implică multă rep etiție pot să nu fie adecvate. Adultul
trebuie să fie mereu atent în a observa ce sarcini repetitive sunt utile pentru melancolic și
care sunt frustrante, astfel încât să poată adapta lecțiile în mod corespunzător.
Într-un mediu educațional, melancolicul e ste cel mai încrezător atunci când simte
că toată lumea „este de aceeași parte”. O clasă care este deseori haotică poate reduce
abilitățile melancolicului de a învăța (Eller, 2012) .
Unui melancolic îi plac exercițiile logice și îi pot plăcea cel mai mult g ramatica,
matematica și proiectele științifice, totuși va beneficia de toate aspectele mediului
educațional.
Când i se cere să participe în clasă sau să producă un rezultat, melancolicul poate
fi reticent sau nervos dacă simte că se pune prea multă presiun e pe el sau că i se acordă
prea multă atenție. Melancolicul poate deveni neîndemânatic într -o astfel de situație și
poate uita cuvinte, poate face greșeli și se poate împiedica de concepte care sunt ușoare.
Este mai bine să i se acorde melancolicului timp și spațiu în care să finalizeze proiectele și
să i se permită să prezinte public astfel de proiecte atunci când consideră el că este
momentul potrivit. Alte metode mai confortabile de participare în clasă pentru melancolic
ar fi prezentarea într -un grup, r ăspunsul la întrebări ca parte a unui grup mic, prezentarea
lucrării pe peretele clasei sau un raport bazat pe întrebări și indicații clare, la care poate
completa spațiile libere.

I.2.2. Temperamentul flegmatic

„Când predomină puternicul trupul eteric sau al vieții, adică acel principiu constitutive
care reglementează înlăuntrul omului procesele de creștere și de viață, și a cărui expresie
fizică este sistemul care produce starea de bine și cea de indispoziție interioară, atunci
omul va fi înclinat să -și mențină lăuntric o stare cât mai tihnită. Trupul eteric este un trup
care duce un fel de viață interioară … Dacă deci predomină această viață interioară care se
sprijină pe sine, omul se poate simți atât de bine când totul este în rânduială în organismul
său, încât este prea puțin îndemnat să manifeste interes față de cele din jur, prea puțin
înclinat să -și dezvolte o voință puternică. Cu cât se va simți mai bine în el însuși, cu atât
mai mult va crea armonie între ființa lui lăuntrică și lumea exterioară . Când așa se petrec
lucrurile, mai ales când această stare este excesivă, atunci avem de -a face cu
temperamental flegmatic.” (Steiner, 1909 , p. 38)
Flegmaticul poate fi clasificat pe baza existenței sale interioare bogate, care este
foarte mult neînțeleas ă de lumea exterioară. Flegmaticii au fost deseori etichetați cu

21
termeni negativi precum încăpățânat, timid, nesigur, egoist, rece sau încet. Totuși, dacă
ajungem să înțelegem viața interioară pașnică pe care o au, devine clar că pentru a -i descrie
ar fi m ai potrivite cuvinte precum determinat, introvertit, reflectiv spre interior, liniștit și
curgător.

I.2.2.1. Trăsăturile fizice ale flegmaticului

Persoanele cu temperament flegmatic pot avea tendința de a avea pielea palidă,
moale și catifelată. Pielea l or poate fi mai degrabă rece și umedă, astfel că mâinile sau
picioarele le pot fi reci la atingere și pot transpira ușor sau se pot înfierbânta cu ușurință.
Din acest motiv, flegmaticul poate prefera iarna și vremea rece mai degrabă decât vara și
poate fi ușor iritat dacă nu își simte corpul la o temperatură confortabilă.
O persoană de tip flegmatic poate avea părul blond
închis sau blond, iar corpul neacoperit de păr (sau, în cazul
bărbaților, mai puțin păr decât ar avea un bărbat în mod
obișnuit). Ochii par adesea închiși pe jumătate, având o
privire somnoroasă. Flegmatic ii pot de asemenea să tindă
spre o constituție grasă sau moale a corpului (figura I.5. –
III), astfel încât pot ajunge ușor să fie supraponderali, dacă nu
au un program regulat de exerciții fizice. Multe persoane cu
temperament flegmatic sunt de fapt foart e în formă,
deoarece le place să se simtă confortabil și au descoperit că exercițiile fizice regulate sunt
singurul mod de a obține acest lucru. Un flegmatic care este conectat la nevoile sale fizice
se poate simți de fapt bolnav sau dezechilibrat dacă nu are un program de exerciții zilnice.
Această rutină poate include mersul pe bicicletă până la serviciu, o plimbare zilnică, un
înot periodic sau orice altă formă de exercițiu fizic.
Atunci când vine vremea mesei, un flegmatic este cel mai deliberat și ate nt
mâncător. Flegmaticul este de obicei ultimul care termină masa. Astfel, dacă un flegmatic
are o dietă vegetariană sau sănătoasă, se va bucura de beneficiile unui sistem digestiv în
formă, care se datorează exercițiilor fizice regulate și mestecării conș tiincioase a
alimentelor. Totuși, dacă flegmaticul are o dietă nesănătoasă sau una bogată în grăsimi și
proteine în exces, va crește cu ușurință în greutate. Datorită sistemului lor digestiv unic și a
fiziologiei lor unice, flegmaticii care își mențin o gr eutate sănătoasă pot părea de fapt că
sunt subnutriți.
Fig.I.7. – Fizionomia flegmaticului

22
I.2.2.2. Flegmaticul în situații sociale

Flegmaticul preferă să se afle la periferia evenimentelor sociale și se bucură de
compania celorlalți atât timp cât nu este în centrul atenție sau nu este for țat să
interacționeze cu oamenii din jurul său. În ciuda dorinței sale de a petrece timp singur,
flegmaticul este de fapt unul dintre cei mai buni prieteni pe care îi poate avea cineva.
Persoanelor de tip flegmatic nu le plac confruntările, sunt pașnice, l oiale și ascultători
remarcabili.
Un flegmatic nu se teme neapărat de situații sociale și nu simte neapărat o
nesiguranță să participe la astfel de situații. Este mult mai uzual pentru flegmatic să simtă
că aceste situații sociale sunt stresante și inutil e din multe puncte de vedere. Un flegmatic
bine echilibrat a învățat în timp să păstreze echilibrul dintre viața interioară și expunerea sa
socială prin participarea frecventă la evenimente sociale și menținerea unui grup obișnuit
de prieteni.
În situați s ociale, o persoană cu temperament flegmatic poate părea deseori ca fiind
necomunicativă. Flegmaticul nu consideră că este necesar să își împărtășească gândurile și
sentimentele fără a avea un motiv sau un scop întemeiat. Flegmaticul este o persoană
sensibi lă și inteligentă cu un mare respect pentru tradiție, care nu ar trebui să aibă probleme
să învețe și să respecte obiceiurile sociale.

I.2.2.3. Relaționarea cu flegmaticul

Flegmaticul are o voință de fier și se va transforma într -un zid dacă este împins
împotriva dorinței sale. Flegmaticul poate rezista schimbării și poate părea uneori leneș și
poate să nu fie cea mai interesantă persoană, dar este de cele mai multe ori amabil, își face
timp pentru prieteni și familie, este o persoană cu care te poți înț elege ușor, inofensiv, un
bun ascultător, compătimitor și răbdător. Rețineți că viața flegmaticului trebuie apreciată
pentru statornicia sa, mai degrabă decât pentru entuziasmul său sau pentru natura sa
romantică. Acest tip este deseori neapreciat deoarece nu oferă „sclipiciul” și „strălucirea”
care atrage mulți oameni, dar este de obicei apreciat de prietenii săi și de familia sa, care
știu că se pot baza întotdeauna pe el.

23
I.2.2.4. Viața interioară a flegmaticului

O persoană cu temperament flegmatic este atentă, cugetată, precaută și sensibilă în
luarea deciziilor. Copilul flegmatic va sta timp de săptămâni observând o persoană înainte
de a decide să devină prieteni. Datorită acestei precauții, greșelile pot fi deosebit de
traumatice pentru adultul sa u copilul cu temperament flegmatic. Deoarece este foarte atent
să nu facă prea multe greșeli, nu are multă practică în gestionarea greșelilor și nu
recunoaște neapărat faptul că greșelile sunt o parte importantă a procesului de învățare. În
plus, deoarece un flegmatic este obișnuit să urmeze un proces decizional lent și stabil, este
de obicei foarte persistent și nu renunță repede.
Flegmaticul este motivat de dorința sa de a păstra viața exact așa cum se întâmplă
în mod natural, lucru care îi convine de minune. Deși flegmaticul nu este motivat de
ambiție, poate fi de fapt foarte creativ și are multe gânduri și idei care ar putea deveni de
succes.
Educația, cunoștințele și informațiile sunt hrana minții avide a flegmaticului.
Bibliotecile, internetul, tele viziunea, ziarele și alte forme de tehnologii sau instrumente
informatice reprezintă bufetul de vis al flegmaticului. Flegmaticul caută cunoștințe pentru
același motiv pentru care alți oameni mănâncă – pentru că are nevoie de ele și îi plac.

I.2.2.5. Îngr ijirea flegmaticului

Flegmaticul este educat prin reasigurare, spațiu acordat pentru a fi singur,
acceptare, respect, sinceritate, amabilitate, hrană gătită în casă, mâncare bună, conversații
interesante, cărți, oportunități intelectuale, îmbrățișări, ati ngeri blânde și exercițiu fizic.
Trebuie să evităm să fim prea critici cu un flegmatic, deoarece acest lucru îi va dăuna
încrederii sale și echilibrului său interior și va avea nevoie de mult mai mult timp pentru a –
și recupera încrederea decât persoanele c u alte temperamente.
Unui flegmatic îi poate dăuna dacă se strigă sau se zbiară la el, îl pot afecta
discuțiile aprinse, mâncarea conservată sau mâncarea nesănătoasă, produsele lactate, statul
pentru o perioadă îndelungată, zgomotul sau activitatea într -un astfel de mediu, muzica la
volum tare sau orice acțiune bruscă sau neașteptată. Este de asemenea important să notăm
că orice îl afectează pe flegmatic necesită timp îndelungat să se vindece fără asistență
exterioară, astfel încât flegmaticilor le este foa rte benefică fitoterapia, aromaterapia și
terapia florală Bach, precum și un sistem puternic de suport emoțional sub forma unor
prieteni buni, stabili, și membri ai familiei pe care se poate baza.

24
I.2.2.6. Educarea flegmaticului

Participarea la activitate a și obiectul interesului altora e pârghia trezirii interesului
copilului flegmatic. Copilul flegmatic este dezinteresat de lumea exterioară și ar fi greșit să
încercăm să -l „zgâlțâim”. El se simte foarte bine cu el însuși, iar prin educație nu -i vom
trezi interesul pentru ceea ce este în jur. Dacă pentru orice copil e bine să aibă tovarăși de
joacă, pentru flegmatic e necesar și foarte indicat (Eller, 2012) .
Pe flegmatic nu -l interesează niciodată nimic și de aceea trebuie pus în relație cu
interesele celorlalți copii și numai astfel putem să -i trezim interesul. Deși copilul flegmatic
este apatic exterior și interior trebuie să ne apropiem de el dezvoltând int erior atenție,
simțire, interes. Aceste sentimente îl vor stimula pe copil.
Dar nu exteriorizați interesul dumneavoastră pentru el, ci încercați să păreți
indiferent. Interior trebuie să fiți plini de empatie pentru el, în exterior indiferent. Copilul
nu trebuie să găsească în dumneavoastră reflectarea propriei naturi.
Flegmaticul nu are ambiție interioară spre a competent, ci mai degrabă o dorință
interioară de a acumula cunoștințe. Din acest motiv este deseori interesat în lucrări
educaționale, dar nu si mte nevoia să finalizeze repede sarcini educaționale sau să continue
multe dintre acestea în mai mare adâncime. Pentru flegmatic, motivul cunoașterii este
procesul și nu produsul. Această înțelepciune ar putea fi în folosul multora dintre celelalte
tempera mente dacă ar avea înclinarea de a învăța din exemplul flegmaticului. Totuși, acest
aspect al temperamentului flegmaticului îl poate de asemenea împiedica să învețe lucrurile
pe care trebuie să le învețe.
Un flegmatic va fi un elev mulțumit, dar numai dacă este motivat de surse
exterioare. În educarea copilului flegmatic trebuie să ne asigurăm că îi oferim copilului
motivație exterioară constantă sub formă de jocuri, competiții cooperative, provocări, teme,
termene limită și alte metode. Un adult trebuie să dea flegmaticului timp să absoarbă și să
exploreze conceptele. Această abilitate de a reflecta asupra unui subiect este o îndemânare
ce nu trebuie reprimată în schimbul abilității de a finaliza o temă sau un test, rapid și fără
înțelegere. Trebuie să real izăm că flegmaticul învață prin exemplu și observare, mai mult
decât orice, și deseori poate părea detașat sau derutat atunci când este de fapt în plin proces
de absorbție a informației. Piesa finală a puzzle -ului înțelegerii poate intra la locul său
după zile sau săptămâni de observare și repetiție, astfel încât un flegmatic poate părea că
nu pricepe și apoi, în decurs de o zi, pare să înțeleagă pe deplin conceptul. Cel mai bun
adult pentru flegmatic este cel care are încredere în abilitatea flegmaticului de a observa,
de a urma exemple și de a folosi instrumentul timpului (Eller, 2012) .

25
I.2.3. Temperamentul sangvinic

„Când într -un om predomină trupul astral, expresia fizică a acestuia o vom afla în
funcțiile sistemului nervos, care este instrumental fluct uantei vieți de senzații. Iar ceea ce
desfășoară trupul astral este viața în gânduri și imagini. Om ul dotat cu un temperament
sangv inic va fi înclinat să trăiască în senzații și sentimente fluctuante, în imaginile vieții
sale de reprezentare (Steiner, 1909 , p. 35).”
Venind din acest tărâm astral al experienței, sangvin ul este, după cum o sugerează
și elementul corespondent „aer”, foa rte asemănător unui zefir. Sangv inul este guvernat de
sistemul său nervos și răspunde la senzațiile din jurul său. Din acest m otiv, un sangvin
neancorat poate sări de la o impresie la alta sau de la o experiență la alta, precum un fluture
în căutarea celui mai delicios nectar al unei flori. Totuș i, un sangv in ancorat are abilitatea
de a răspunde la ritmurile mediului său înconjur ător într -un mod uimitor de intuitiv și își
poate crea propriul ritm de sincopă în cadrul acestuia, ceea ce pentru alții reprezintă o serie
de acțiuni dezorganizate. Acest ritm unic poate fi descris mai exact în termenii unei
persoane care „are sezoane”, m ai degrabă decât o persoană care „trăiește în senzații și
sentimente amplificate”.

I.2.3.1. Trăsăturile fizice ale sangv inului

O persoană cu temperament sangv in poate avea vene mai mari decât majoritatea
oamenilor, vene mai vizibile, sau vene care par mai „pline”. Pielea sa poate fi roșie sau
îmbujorată sau se poate îmbujora foarte ușor atunci când persoana este jenată sau când se
implică într -o activitate fizi că intensă. Sangv inul poate experimenta dificultăți de respirație
din cauza anxietății, efortului, alergiilor sau din alte motive. Tinde de asemenea să aibă o
urină mai închisă la culoare decât celelalte temperamente. Acest lucru poate fi atribuit în
parte faptului că sangvin ul nu simte deseori setea. Un sangv in poate fi inconștient de
corpul fizic sau poate uita să mănânce, poate uita să bea și poate chiar uita să meargă la
baie sau să doarmă. În ciuda relației deficitare cu mesajele pe care i le transmite corpul, un
sangv in iubește mâncarea și are o digestie rapidă și ușoară. Deseori are un scaun regulat și
suferă rareori de constipație. În mod tipic, un sangvin „mănâncă tot ce vede” și iubește
experiența mâncării. Totuși, poate deveni cu ușurință distras de tot zgomotul, toate
posibilitățile de alegere și senzațiile dintr -un restaurant și îi poate fi greu să se concentreze
sau să facă o alegere din meniu. După un timp, un adult sangvin poate lua decizia de a
mânca pur și simplu același lucru de fiecare dat ă când merge la restaurant, pentru a evita

26
această provocare. Totuși, nu este caracteristic sangvin ului să mănânce mereu același
lucru; iubește varietatea și senzațiile pe care i le provoacă texturile, temperaturile și
gusturile mâncărurilor. Mâncarea este o aventură, la fel ca orice altceva în viață.
Un sangvin poate avea, de asemenea, unele dintre
următoarele caracteristici fizice: ten înroșit, piele netedă, piele
fermă, piele umedă și caldă, părul șaten închis sau blond, un
corp păros, statură medie și o constituție musculară, sau o
statură înaltă cu o constituție medie (figura I.5. – II). Un
sangvin are deseori o față expresivă și ochii „strălucitori”. Poate
avea părul creț sau ondulat, mai degrabă decât păr drept . Este
de obicei sprinten și grațios, dar uneori poate părea
neîndemânatic atunci când este în dezechilibru sau când este
supărat.

I.2.3.2. Sangvinul în situații sociale

Sangvin ul este de obicei calm și poate părea chiar îndrăzneț sau obraznic ca și
comportament. Îi place să se exprime în fața unui grup și în place să fie ascultat. Un
sangvin poate adopta orice formă de exprimare publică, inclusiv discursuri publice,
jurnalism, r ețele sociale online sau bloguri.
Sangvin ul iubește să participe la activități de grup, dar de obicei dorește să conducă
grupul. Vede alți oameni ca fiind surse de inspirație; totuși, uneori consideră situațiile
sociale ca fiind exagerat de stimulante și d erutante, astfel încât are nevoie să se retragă sau
să fie singur. Din acest motiv, preferă să conducă activitățile, astfel încât să mențină mai
mult control asupra momentului și locului la/în care au loc activitățile. Sangvin ul este de
fapt cel mai adapti v dintre cele patru temperamente și poate avea uneori trăsături
cameleonice. Datorită acestui fapt, dacă întâlnim un sangvin și nu îl cunoaștem bine, putem
fi păcăliți să credem că este o persoană melancolică, flegmatică sau colerică. În funcție de
sezonul în care se află sangvin ul în ziua respectivă, în funcție de persoana cu care vorbește
și în funcție de mediu, poate manifesta trăsături ale oricăruia dintre temperamente. Totuși,
acesta este lucrul care îl face pe sangvin , în general, să fie foarte plăcut . Nu este insistent
cu ideile sau planurile sale și poate fi ușor de acord cu dorințele altora.
Sangvin ul se împrietenește ușor, dar poate considera provocator să jongleze cu mai
multe de câteva prietenii strânse și va tinde să aibă mulți prieteni ocazion ali și/sau doar
puțini prieteni apropriați. Un sangvin nu se va simți de obicei confortabil ca făcând parte Fig .I.9. – Fizionomia sangvinicului

27
dintr -un grup mare sau dintr -o familie extinsă în care trebuie jonglate în mod curent o
mulțime de relații.
Sangvin ul este foarte săritor cu vecinii și prietenii și este mereu dispus să vină în
ajutor. Cu toate acestea, deoarece personalitatea sa poate părea frivolă, este posibil ca
oamenii să nu ia în serios o astfel de generozitate și să creadă că totul este doar „de fațadă”.
Din contră, sangvin ul este unul dintre cele mai darnice temperamente. Deoarece nu simte
un atașament puternic față de tărâmul fizic, inclusiv propriul corp, i se pare deseori ușor să
se dăruiască pe sine, bani și obiecte. Dacă i se spune că este generos sau săritor, poate fi
sincer derutat.
Cei care au un copil sangvin vor observa că se poate supăra ușor, dar la fel de
repede uită că a fost supărat și de obicei nu ține ranchiună. Acest lucru poate fi foarte
derutant pentru sangvin în interacțiunea cu alte temperamente, deoarece p oate presupune
că toată lumea are aceeași capacitate de adaptare. Un sangvin se poate certa dimineața și
apoi să fie nedumerit dacă persoana cu care s -a certat este în continuare supărată seara.
Până atunci, este posibil să nici nu își mai aducă aminte că s-au certat.

I.2.3.3 . Relaționarea cu sangvinul

Un sangvin urăște indicațiile și corecțiile, considerându -le o invadare a sferei
private. A -i spune unui sangvin ce să facă, fără invitație, este ca și cum ai bate la ușa cuiva
la ora cinci dimineața. Pentru a -i spune ceva unui sangvin , scrieți acel lucru sau
menționați -l în treacăt și nu încercați să primiți un răspuns imediat. Va înregistra ce s -a
spus, va „îndosa ria” acel lucru și, atunci când va fi gata, îl va „asculta” mai târziu.
Pe măsură ce un sangvin învață mai mult despre temperamentul sangvin , este mai
capabil să își controleze emoțiile în loc să fie controlat de emoții. Dacă este înconjurat de
oameni grij ulii, iubitori, prieteni, locuri și alimente, se va dezvolta și va deveni din ce în ce
mai echilibrat.
Un sangvin este cel mai neînțeles tip, din cauza sezoanelor sale. Un sangvin are
nevoie de un ghid – cu alte cuvinte de un grădinar și de soare. Are nevo ie de o cale
spirituală în viață (lumina soarelui) și de cineva (grădinarul) care să îl îngrijească și să îl
ghideze în creșterea sa, pentru a se asigura că primește nutrienții adecvați. Creșterea unui
sangvin devine nedisciplinată și necontrolată fără un „grădinar” și va muri fără „soare”.

28
I.2.3.4. Viața interioară a sangvinului

Sangvin ul este foarte conștient de mediul său. Are abilitatea de a se adapta la orice
cultură sau situație dacă dorește acest lucru – și deseori o face. Un sangvin are o poftă și o
curiozitate pentru toate lucrurile din viață și îi place să învețe despre alte culturi, alți
oameni și alte locuri.
Un sangvin este de obicei rapid și hotărât în mișcare și emană adesea multă energie
și vitalitate. Un sangvin dezechilibra t poate trece de la o activitate la următoarea într -o
succesiune rapidă și poate da dovadă de perseverență redusă. O persoană cu temperament
sangvin extrem, mai ales un copil care este la vârsta sangvin ă a vieții, poate părea
superficial și incapabil sau n edispus să pătrundă adâncimea conceptelor, a situațiilor
sociale și a problemelor.
Datorită tendinței de a aborda superficial multe lucruri, sangvin ul are abilitatea de a vedea
similarități și corespondențe între sisteme și poate vedea adesea lucruri pe ca re alții nu le
pot vedea. Un sangvin are abilitatea de a reuni oameni și concepte în moduri unice care nu
ar fi posibile dacă ar petrece prea mult timp gândindu -se la profunzimea lor.
Sangvin ul este un optimist și vede partea bună în cazul celor mai multe lucruri.
Pentru sangvin paharul este întotdeauna pe jumătate plin. Din acest motiv, un sangvin
poate fi foarte încrezător și poate presupune că ceea ce își imaginează și ceea ce își dorește
se va împlini întotdeauna. Poate fi dezamăgit atunci când acest l ucru nu se întâmplă.

I.2.3.5. Îngrijirea sangvinului

Folosind analogia plantei ca și ghid pentru sangvin , ne putem gândi cu ușurință la
modurile în care poate fi îngrijit cel mai bine. De ce are nevoie o plantă pentru a crește? Ce
va omorî o plantă și ce îi va împiedica creșterea? Ce o va face să înflorească și să rodească
și ce provoacă muguri nedezvoltați? Sunt multe analogii care pot fi făcute. Experiențe
precum mutatul pot fi dăunătoare sangvin ului, deoarece astfel este forțat să prindă rădăcini
în pă mânt nou. Acest lucru va încetini dezvoltarea unei persoane sangvin e, deși în unele
cazuri poate de asemenea întări persoana și poate provoca creșterea unei noi „specii”, mai
puternice.
Un alt lucru care este dăunător sangvin ului este să fie închis. O pers oană sangvin ă
urăște să fie închisă înăuntru, primăvara și vara. Are nevoie să simtă că rădăcinile sale au
loc să crească în jos și că frunzele și ramurile au loc să crească în sus. Perioade de „secetă”
(fiind neglijat ca și copil) sau perioade de „inundaț ii” (fiind răsfățat ca și copil) pot fi la fel

29
de dăunătoare pentru un sangvin . Cea mai fericită plantă este cea pentru care totul în viața
sa este regulat și consecvent. Sangvin ului fericit îi place să fie udat la aceeași oră în fiecare
zi și să primească tot soarele, toată apa, hrana și atenția la intervale regulate, stabile.

I.2.3.6. Educarea sangvinului

Cheia educării sangvinicului e iubirea pentru o personalitate. Vom folosi aceasta
pentru a -l mobiliza în dezvoltarea calităților sale și atenuarea de fectelor. De ex. putem
spune unui sangvinic pasionat de istorie: Mihai Viteazul ori Cristofor Columb, n -ar fi făcut
niciodată așa ceva!
Are nevoie să dobândească abilitatea de a se concentra și de a -și planifica timpul,
să fie mai organizat.
Cu un copil sangvinic părintele trebuie să fie serios, seriozitatea interioară
oferindu -i caracterizări pertinente ale lumii exterioare și acționând spre echilibrarea
viețuirilor sangvinice.
Nu vom construi pe ce n -are copilul, ci pe ceea ce are. Vom construi armonia
folosind mobilitatea lui. Îl lăsăm să se comporte sangvinic, îi hrănim trăsăturile sangvinice
pentru că forța sangvinicului, când devine unilaterală se lasă captivată de lucruri
imposibile. Părintele trebuie să -i înțeleagă temperamentu l și să -i aducă în sfera atenției cât
mai multe lucruri posibile. Astfel potențialul său sangvinic va fi dezamorsat. Altfel spus se
va sătura el însuși să alerge din floare în floare…
Un sangvin este de obicei văzut ca fiind talentat într -un anume fel, deo arece este
singurul tip care produce rezultate fără vreun efort. În mod natural, face bine atât de multe
lucruri. Din acest motiv este deseori invidiat de colegi. De asemenea, se poate simți
vinovat și conștient de sine pentru faptul că este atât de abil, fără a trebui să lucreze la acest
lucru. Un sangvin nu trebuie de obicei să meargă la școală pentru a învăța să citească sau
să scrie, sau să învețe orice. Sangvin ul învață în mod natural din cărți și din lumea din jurul
său. Totuși, ar trebui profitat de școală ca o experiență de ancorare și ca o ocazie de a
practica echilibrul și aptitudinile sociale. Cea mai bună școală pentru un sangvin ar fi una
care cuprinde toate unghiurile educației (lucru manual, muzică, partea spirituală, mentală și
socială) și nu doar aspectele academice ale educației. Accentuarea doar a aspectului
academic creează dezechilibru în sangvin . Acest lucru va fi evidențiat prin fluctuații ale
dispoziției, depresii sau probleme sociale (Eller, 2012) .

30
I.2.4. Temperamentul coleric

„Tem peramentul coleric se manifestă într -un sânge cu pulsații puternice; elementul
de forță din om devine vizibil prin influența deosebită pe care o exercită asupra sângelui
său. La omul la care Eul, în plan spiritual, și sângele – în planul fizic – sunt deose bit de
active, vedem cum forța interioară menține trupul viguros și puternic. De asemenea, în
relația cu lumea exterioară, forța Eului tinde să se impună; este consecința unui asemenea
Eu. Colericul apare astfel drept omul care vrea să -și impună Eul în toa te împrejurimile.
Întreg caracterul agresiv al colericului, tot ce este în raport cu natura sa foarte voluntară,
este legată de circulația sângelui (Steiner, 1909 , p. 34).”
Colericul este faimos pentru ego -ul său puternic și asertiv. Uneori, colericul este
descris ca agresiv, egotist, lacom, zgomotos, iritant și/sau egoist. Totuși, pentru cei care
înțeleg motivațiile interioare reale ale colericului, aceste cuvinte sunt transformate.
Colericul este de fapt asertiv, are respect de sine, este intenționat, făr ă limite, vibrant,
entuziast și determinat.

I.2.4.1. Trăsăturile fizice ale colericului

Colericul poate prezenta unele dintre trăsăturile exterioare
tipice ale temperamentului coleric sau poate prezenta doar câteva
dintre aceste trăsături. Un coleric clasic va avea un corp îndesat, o
statură mică sau medie (figura I.5. – IV)., ochii enregici, activi,
adânciți în orbite și/sau o structură osoasă proeminentă, gât gros,
pielea gălbuie , caldă și uscată, părul șaten închis sau roșcat, un corp
foarte păros . Aceste manifestă o tendință spre dureri de cap, are un
puls rapid și p uternic, o digestie hip eractivă, urina de culoare
portocalie și scaune uscate sau galbene . Aceste trăsături pot
deveni mai mult sau mai puțin observabile pe măsură ce
colericul fluctuează între stările echilibrate și cele mai extreme ale temperamentului său.

I.2.4.2. Colericul în situații sociale

Colericul se simte foarte confortabil în situații sociale și, de obicei, le caută. Atunci
când este în preajma oamenilor, colericul este de obicei animat, entuziast și plin de viață.
Colericii sunt deseori „sufletul petrecerii” sau motivatorul în relație s au în clasă. Deși Fig .I.10 – Fizionomia colericului

31
energia lor poate crea dizarmonie sau disconfort pentru unele persoane în situații sociale,
colericul este fără îndoială scânteia care menține lucrurile interesante.
Colericii au o abilitate uimitoare de a ști ce gândesc și simt alții. Co lericul pur și
simplu știe ce se întâmplă în jurul său, ca și cum acest lucru ar fi scris clar pe fiecare
perete, obiect sau persoană din încăpere. Din acest motiv, un coleric poate avea abilitatea
de a ști ce să facă sau să spună în situații sociale, poat e avea un foarte bun simț al modei și
tendințelor și poate fi exagerat de preocupat de modul în care se prezintă în situații sociale.
Colericului îi place contactul fizic și intimitatea cu persoanele din jurul său. Cu toate
acestea, de multe ori, prietenii sau membrii familiei vor simți că spațiul le este invadat de
către coleric, care nu are el însuși probleme legate de spațiu. Observând un coleric, putem
remarca faptul că, aproape întotdeauna, va primi cu bucurie o îmbrățișare, rareori va spune
cuiva să i asă din încăpere și este de obicei deschis la întreruperi de orice fel, atât timp cât
acestea implică interacțiune socială. Dacă însă aceleași reguli sunt aplicate persoanelor din
jurul său, le poate crea sentimente de iritare și disconfort. În cuvinte sim ple, ușa colericului
este întotdeauna deschisă și poate presupune că se întâmplă la fel pentru toată lumea.
Un coleric este întotdeauna fericit să își împărtășească cele mai intime sentimente
și dorințe și îi este greu să își ascundă sentimentele. Este pos ibil ca un coleric să nu
realizeze că nu este întotdeauna potrivit să împărtășească aceste emoții sau că împărtășirea
lor poate face ca oamenii să se simtă incomod sau răniți. Deoarece colericul este
întotdeauna deschis să asculte pasiunile altora din juru l său, el presupune că și ceilalți au
aceeași capacitate. Totuși, acest lucru nu înseamnă că colericul este insensibil. Dimpotrivă,
colericul dă dovadă de o incredibilă compasiune și empatie și este foarte abordabil și poate
fi rănit ușor sau poate simți c u ușurință durerea altcuiva. Deoarece pare să fie imun la
limite, este posibil ca ceilalți să nu realizeze faptul că este atât de sensibil și pot răni
colericul, în mod neintenționat.
Colericul consideră mâncatul ca fiind doar o funcție a vieții și este în totdeauna
nerăbdător să ajungă la următoarea întâlnire socială sau activitate creatoare. Bineînțeles,
colericul va vorbi de asemenea în timp ce mănâncă și îi poate fi greu să respecte regula de
a „mesteca cu gura închisă”.

I.2.4.3. Relaționarea cu coleri cul

Prietenii și rudele trebuie să înțeleagă că persoana colerică conține un element
puternic de foc și poate fi înclinată să îi „ardă” pe cei din jur. Totuși, orice prejudiciu
provocat de această intensitate este complet neintenționat. Deoarece este libe r în a dărui,

32
foarte entuziast și generos, colericul nu simte că le cere prea mult altora. Ceea ce este
posibil să nu realizeze colericul este că ceilalți, neavând același element de foc, nu au
pasiunea arzătoare și energia colericului și sunt de fapt inca pabili să dăruiască ceea ce
poate dărui colericul.
Colericul are de asemenea nevoie să înțeleagă faptul că cerințele pe care le impune
prietenilor săi și membrilor familiei sale pot fi prea mult pentru aceștia. Deoarece atunci
când colericul cere prea mult și este mereu dezamăgit, va fi rănit și trist și se va retrage. În
schimb, trebuie să aștepte mai puțin de la persoanele din jurul său și să caute împlinire din
partea societății ca întreg.
Atunci când vorbim cu un coleric, trebuie să reținem că el este c ucerit de explicarea
calmă a motivelor, dar devine dur și încăpățânat la comenzi dure. În plus, un copil coleric
poate de fapt să devină foarte temător și anxios dacă primește comenzi dure și poate deveni
insistent sau poate să caute cu disperare atenția.

I.2.4.4. Viața interioară a colericului

Colericul este plin de pasiune și este rareori mulțumit cu orice lucru obișnuit, ci
trebuie să creeze situații în care totul este extraordinar. Un coleric este cel mai fericit atunci
când lucrurile sunt extraordinare, deoarece pentru el aceasta este o stare normală de
existență.
Colericului îi place să fie atrăgător și charismatic și va cultiva talente și trăsături
despre care consideră că îi vor aduce mai multă recunoaștere. Colericul trăiește în aici și
acum și nu se îngrijorează prea des în legătură cu viitorul și nu se gândește la trecut, de
aceea poate schimba rapid între cele două stări de a fi materialist și caritabil.
Mai presus de toate, colericul se bucură de plăcerile simțurilor sale. Colericulu i îi
place contactul fizic cu alte persoane, gustul mâncării, senzația vântului în păr, căldura
soarelui pe piele, pietrele prețioase strălucitoare, pietrele tari și reci, păturile moi, cățelușii
calzi și iepurașii blănoși. Totul în viață este mai bogat at unci când este însoțit de o senzație
plăcută; iar amintirile, pentru coleric, sunt deseori ambalate în amintirea unor anumite
senzații fizice.

I.2.4.5. Îngrijirea colericului

Colericul are nevoie de mult contact fizic și de interacțiuni cu alți oameni. C el mai
probabil, o persoană nu va fi capabilă să îi satisfacă aceste nevoi. De aceea, unui coleric

33
trebuie să îi fie asigurată o rețea socială adecvată, precum și ocazia de a fi apropiat cu
diverși membri ai familiei și prieteni. Copilul coleric va fi dese ori cel care cere să doarmă
noaptea cu adulții și pare că nu este dispus să doarmă în propriul pat. Unui copil coleric îi
va plăcea să doarmă peste noapte la prieteni și membri ai familiei extinse. Aceste activități
pot părea frivole unui străin, dar sunt esențiale pentru dezvoltarea copilului coleric.
Un coleric are mare nevoie să își exploreze viziunile și trebuie să i se ofere
instrumentele necesare pentru a putea face acest lucru. Un coleric poate avea nevoie de un
set suplimentar de creioane colorate, de plimbări suplimentare în pădure, de povești
suplimentare înainte de culcare sau de orice unelte care să -l încurajeze să își extindă
imaginația.

I.2.4.6. Educarea colericului

Cheia educării colericului este venerația. În educația copilului coleric se f olosește
o cale ocolită și anume respectul și stima pentru o autoritate. E vorba de fapt de cultivarea
respectului și admirației pentru capacitățile părintelui. Acestea se obțin arătându -i că
suntem în stare să biruim greutățile și obstacolele, pe care el însă nu le poate învinge.
Esențial este să aibă încredere, să creadă că părintele înțelege problemele lui. Copilul nu
trebuie să observe vreo nesiguranță și să fie totdeauna convins că noi stăpânim situația.
Altfel educatorul pierde cursa.
Când educăm un copil coleric, trebuie să -i dezvoltăm puternicele sale forțe
interioare și să -l facem să cunoască greutățile vieții exterioare. Când manifestările sale
devin excesive, trebuie să -i oferim situații greu de biruit, așa încât el să devină atent la
greutățile vieții. Îi punem în cale situații, care i se opun pentru că are nevoie să se
confrunte cu greutăți și împotriviri. Să nu -i facem viața ușoară! Îi creăm “greutăți”, dându -i
sarcini dificile, pentru ca temperamentul său să nu dea înapoi și să se manifeste to cmai în
fața greutăților, și să se manifeste deplin pentru învingerea greșelilor (Eller, 2012) .
Copilul coleric trebuie să învețe să lupte cu lumea exterioară ca urmare a unor
necesități lăuntrice. Îi creăm o atmosferă propice manifestării temperamentului său
vulcanic. Bătaia nu -l dezvață pe coleric să fie coleric. Va trebui să -i propuneți situații, care
cer efort și fapte, care justifică manifestarea temperamentului său și prilejuiește
recunoașterea valorii sale.
E util să aibă de învins dificultăți cauz ate de lucruri mărunte, de fleacuri pentru,
care însă va cheltui o forță enormă, efort, prin care temperamentul coleric se va manifesta

34

deosebit, iar energia va fi cheltuită benefic pentru el și colectiv. Astfel copilul coleric
va învăța să respecte putere a forțelor ce i se opun.
Cu acest tip de copil, vei reuși numai dacă vei fi interior indiferent (nu ne enervăm
niciodată), trebuie să -i privești manifestările cu sânge rece. În timpul manifestărilor sale
“temperamentale” trebuie să fiți „flegmatic”, adică imperturbabil.
Colericul are nevoie de spațiu în care să se miște și de oameni cu care să
interacționeze în timp ce învață, deoarece acest lucru îmbogățește experiența de învățare.
Dacă un coleric este învățat acasă, poate beneficia de excursii de studiu la o cafenea,
bibliotecă sau în altă locație publică. Dacă un coleric este la școală, are nevoie să fie într -o
clasă în care mișcarea frecventă este permisă și poate chiar încurajată. Dacă un coleric
învață online, poate este nevoie să se implice în discuț ii live și să iasă cu calculatorul din
casă sau în locații publice, pentru a rămâne captivat de studiile sale (Eller, 2012) .

Tabelul nr. I.1. Tabelul temperamentelor

35
I.3. CUM SĂ FII CEL MAI BUN ÎN PROPRIUL TĂU TEMPERAMENT
ȘI SĂ CAUȚI ECHILIBRUL

Partea finală a cunoașterii temperamentului unei persoane este căutarea
echilibrului. Dacă o persoană își cunoaște temperamentul, acea persoană poate căuta să -l
echilibreze. Obiectivul final este ca fiecare persoană să învețe cum poate f i cea mai bună
versiune sa a în propriul său temperament și să se echilibreze în toate temperamentele, în
așa măsură încât să poată fi greu pentru cineva să spună repede ce temperament este.
Există numeroase opțiuni de echilibrare a unui temperament. O met odă este aceea de a
oferi temperamentelor substanța fizică care le echilibrează. În multe circumstanțe, lucrul
potrivit sau cel mai ușor pentru echilibrare ar fi oferirea elementului opus. De exemplu,
colericul fiind fierbinte și uscat, ar beneficia de fru cte care sunt reci și/sau umede. Un alt
exemplu ar fi folosirea înotului ca mod de echilibrare a temperamentului coleric fierbinte și
uscat.
O a doua metodă de echilibrare a temperamentului unei persoane este oferirea
fiecărei persoane un suport pentru tem peramentul său. Prin oferirea de doze mici din
propriul său temperament, acest lucru realizează două lucruri. Primul este prin permiterea
acelei persoane să experimenteze suportul de care are nevoie, astfel încât să nu se
răzvrătească și să nu găsească, ev entual, moduri mai distructive de a îndeplini acele nevoi.
De exemplu, un flegmatic căruia îi place să se afle în zona sa de confort, caută deseori să
„stea acasă” sau să „fie singur”. Dacă persoanei nu îi sunt permise doze din acest lucru, va
căuta să -și împlinească nevoile în alte moduri. O persoană poate pretinde că este bolnavă
pentru a sta acasă sau se poate înfuria și trânti ușa pentru a fi singură sau se poate retrage în
alte moduri.
Al doilea beneficiu al oferirii de „doze” din temperamentul propriu al persoanei
este că atunci când aceste doze vin din afară, acest lucru poate fi un catalizator eficient
pentru schimbare sau echilibru. De exemplu, dacă un coleric insistă și se plânge pentru
ceva ce dorește și nu încetează să ceară acel lucru, uneori es te la fel de eficient să le
răspundem cu același răspuns „iarăși și iarăși”. Astfel, de exemplu, poate să repete „Vreau
ciocolată, ACUM!” Dar dacă cealaltă persoană, la rândul său, răspunde iarăși și iarăși
același lucru, „Poți să mănânci ciocolată după de îți termini cina, dragul meu”, atunci
colericul are o șansă să experimenteze doze mici din propriul său temperament. Astfel,
experimentând aceste doze mici din temperamentul său „iarăși și iarăși”, există ceva
intuitiv în persoană care îi spune că „nu mer ge așa” și persoana este capabilă să se
echilibreze mai eficient (Eller, 2012) .

36
CAPITOLUL al II- lea
ROLUL TEMPERAMENTELOR ÎN PREDAREA DIN ȘCOALA WALDORF

II.1. PEDAGOGIA WALDORF

Pedagogia Waldorf folosește observarea temperamentelor în legătură cu alte
categorii ca o metodă care permite educatorului o intrare multifațetată în dispozițiile
sufletești de bază ale copiilor. Drept urmare, determinarea temperamentelor nu este un
scop în sine, ci are o funcție practică: oferă posibilitatea de a aborda copiii în mod diferit în
clasă. În acest sens, cunoașterea temperamentelor poate deveni un instrument eficient, dar
numai dacă merge dincolo de simpla categorisire a temperamentelor.
Observând modul în care copiii se implică în clasă, modul în care reacționează l a
anumite întrebări, comportamentul lor în cadrul grupului și așa mai departe, vom descoperi
tot mai multe trăsături caracteristice precum talentele sale pentru matematică, pentru
muzică, pentru mișcare; vom observa de asemenea dispozițiile și obiceiurile specifice, sau
motivele și interesele, care deosebesc un copil de altul. Pe scurt: are loc o bogăție de
impresii, care trebuie organizate în scopul orientării; acest lucru trebuie făcut, pur și
simplu, pentru a putea gestiona viața de zi cu zi în clasă. Re flectând în continuare asupra
acestor impresii, profesorul își va forma din diversele detalii o imagine complexă a
copilului; experimentăm astfel cum părțile diferite ale mozaicului dezvăluie treptat un
model. Începem să ne conturăm adevărata ființă a copi lului; apare o indicație cu privire la
ce este acel lucru care îi dă fiecărui copil o amprentă particulară.
Pe parcursul săptămânilor sau lunilor, poate chiar a anilor, observăm o anumită
stabilitate în anumite moduri de comportament, care se țes într -un m odel. În alte cazuri,
poate că schimbarea este mai aparentă. Astfel, asistăm la un proces de dezvoltare în care
pot fi deosebite două orientări: una bazată pe comparația cu alți copii din clasă, iar cealaltă
semnalizează schimbările în cadrul dezvoltării p ersonale. O condiție preliminară pentru o
astfel de procedură de observare este deschiderea necondiționată, care nu trebuie
confundată cu naivitatea.
În primele luni ale activității școlare dascălul este preocupat de observarea copiilor
în vederea identificării celor patru temperamente în rândul acestora. Educația nu își
propune egalizarea temperamentelor, ci plasarea lor pe făgașul bun, armonizarea lor prin
mijloace artistice și de conștientizare.

37
II.2. ARANJAREA ÎN BĂNCI ÎN FUNCȚIE DE TEMPERAME NTE

După ce s -a identifi cat la fiecare copil temperamentul predominant, dascălul va
împărți clasa în patru grupe: grupa colericilor, grupa sangvinicilor, grupa flegmaticilor și
grupa melancolicilor. Este de dorit ca această schimbare a locurilor în bănci să se realizeze
treptat.
Steiner (1919) recomandă ca împărțirea pe grupe să se facă în felul următor: grupa
flegmaticilor să aibă drept pol opus grupa colericilor, iar între ele să stea celelalte grupe,
grupa melancolicilor și cea a sangvinicilor (figura II.1).

Fig. II.1 Aranjarea grupelor temperamentale în clasă

Această aranjare are un scop absolut precis. În calitate de dascăl acesta trebuie să
devină conștient de faptul că este cu totul altceva când arată copiilor un obiect pe care
trebuie să -l privească, decât atunci când transmite o judecată asupra lui. Când emite o
judecată atunci se adresează grupei melancolicilor, iar când arată ceva ce urmează s ă
acționeze asupra simțurilor, atunci se adresează cu deosebită atenție grupei sangvinicilor.
Este necesar ca dascălul să ajungă la iscusința de a se adres a cu observațiile și cuvintele
sale mereu altor grupe. Datorită acestui fapt, ceea ce -i lipsește unei a dintre grupe va fi
compensat de grupa cealaltă. Prin aceasta copiii se completează între ei, învață unul de la
celalalt, își îndreaptă interesul unul spre celălalt, în aceste două grupe.
Steiner (1919, p. 23) recomanda în cadrul seminarilor pe care le su sținea, ca
dascălii să urmărească ca „acest mod de a trata diferite predispoziții temperamentale să
devină în predare un fel de obișnuiță.” Prin urmare un dascăl trebuie să știe cum se
manifestă în copil temperamentul respectiv și cum trebuie să -l trateze acel temperament.
Educarea copiilor se face prin ceea ce face dascălul în sânul colectivului de copii,
însă există o a doua componentă care acționează, și anume influența copiilor unora asupra grupa
melancolicilor
grupa
sangvini cilor grupa
flegmaticilor grupa
coleri cilor

38
celorlalți. Cu alte cuvinte, așezând copiii cu predispoziții as emănătoare să stea unii lângă
alții, acestea nu se intensifică reciproc, ci se elimină una pe cealaltă.
Când copiii flegmatici au ca vecini niște copii flegmatici aceștia ajung în cele din
urmă să se plictisească așa de tare încât însuși flegmatismul lor începe să se excite și
ajungem să -l stimulăm pe flegmatic prin faptul că se află lângă alți colegi flegmatici.
Când copiii melancolici stau împreună, ei au atunci niște vecini melancolici, astfel
încât aceleași temperamente se fracă unele de altele. Copilu l melancolic vede cum se
frământă celălalt copil în legătură cu o mie de lucruri posibile. El observă atunci acest
lucru și la sine însuși și vederea celuilalt copil exercită o acțiune salutară asupra naturii
proprii a copilului melancolic.
Copiii sangvini ci, când sunt puși alături de alți copii sangvinici pe care îi văd
dărind de la o impresie la alta, astfel încât îi interesează când un lucru, când altul, atunci
vor să -i îndepărteze din jurul lor. Perceptând la alții însușirile pe care le au ei înșiși, ac ești
copii ajung să -și dea seama că există ceva superficial în temperamentul lor sangvinic.
Iar colericii, când îi punem împreună, se încaieră unii cu alții, ceea ce îi vindecă,
într-un anumit sens, de temperamentul lor coleric; căci vânătăile pe care le c apătă au un
efect foarte benefic asupra temperamentului coleric.
Oferim flegmaticului mult, mult flegmatism, colericului mult, mult colerism,
sangvinicului mult, mult sangvinism, melancolicului multă, multă melancolie.
Temperamentele diferite preiau unul d e la altul o stare de spirit și conștientizează prin
viețuire directă că nu sunt juste propriile manifestări, estompându -le singur, instinctiv.
Metoda cea mai nepotrivită de a lichida deficiențele unui temperament este aceea de a
cultiva în copil însușiril e diametral opuse.
Este benefic ca fiecare temperament să fie pus în situații care să fie duse “ad
absurdum”, ceea ce va declanșa reacții contrare, venite din interiorul copilului, motivații
constructive (Vasilescu, 2014).

II.3. PREDAREA INDIVIDUALIZATĂ PE BAZA TEMPERAMENTELOR

În cadrul celui de -al cincelea seminar desfășurat în august 1919 la Stuttgart,
Steiner a spus că „dat fiind faptul că noi (dascălii) vrem să ne desfășurăm activitatea
școlară orientându -ne spre individualitatea fiecărui copil, e ju st să acordăm o mai mare
importanță bazei temperamentale. Bineînțeles că, dacă avem o clasă, nu putem
individualiza, făcând aplicații la fiecare copil în parte. Dar veți individualiza mult prin
faptul că aveți, pe de -o parte, să zicem, copiii flegmatici și copiii melancolici, și, pe de altă

39
parte, copiii sangvinici și copiii colerici, și că îi faceți să participe în mod viu la procesul
predării când pe unii – adresându -vă grupei unuia dintre temperamente, când pe ceilalți –
adresându -vă, la răspunsuri, cele ilalte grupe – spunându -i uneia din grupe un lucru,
celeilate, alt lucru. Prin aceasta individualizarea se face de la sine.”
Dar pentru a individualiza corect, în așa fel încât individualitatea particulară a
copilului să poată fi condusă prin educație, est e necesar să ne fi cucerit printr -o cunoaștere
deosebită a spiritului posibilitatea de a vedea ceea ce nu poate fi văzut drept caz particular
al unei legi generale, ci care determină legea din contemplarea cazului.

II.3.1. Poveste a și cele patru temperamente

„Povestea ne permite să conferim o ordine experienței, să găsim un tipar în
evenimente, să descoperim un sens în neclaritate și să împărțim ordinea, tiparul și sensul
acesteia. Prin poveste ne amintim, înțelegem, instruim, distr ăm, celebrăm. Gama de
experiențe umane și de reacții intelectuale, emoționale și spirituale este cuprinsă în
poveste. Poveștile conțin și ne dezvăluie credințele, temerile, speranțele și cunoașterea pe
care o avem despre lume” (Murray, 1996).
Fiecare cla să dintr -o școală elementară (clasa pregătitoare – cl a VIII -a) de tip
Waldorf are propria temă narativă. În clasa pregătitoare și clasa I se spun basme. În clasa a
II-a, copiii aud fabule, legende cu animale și chiar și povești despre sfinți și fiare, cum ar fi
Sfântul Francisc și lupul din Gubbio, care afirmă compasiunea față de animale. În clasa a
III-a se spun povești despre Geneză, iar în clasa a patra, miturile nordice (mituri din cultura
locală).
Povestea este prezentă în fiecare zi în școala Waldo rf, indiferent de epoca
(materie) la care sunt copiii, deoarece această este integrată în programa școlară, fiind
folosit ca o metodă de predare consacrată, care se mulează perfect pe modul în care învață
copiii.
Atunci când povestim fle gmaticului vorbi m rar, insistând pe detalii, subliniind
senzații diverse, precizând amănuntele, subtilitățile, culoarea gustul, mirosul, etc., care să -i
hrănească, diversifice și nuanțeze trăirile și senzațiile, să -l lege de ce este în jur, să -l
îndemne la activitate inte rioară și exterioară.
Când povestim flegmaticului facem pauze în mijlocul propoziției pentru ca
fantezia copilului să lucreze. Stimulăm astfel nașterea curiozității la pasajele importante,
pentru ca ei să anticipeze ce urmează, să -și zugrăvească interior imaginea, lucru pe care
copilul flegmatic nu îl face în mod obișnuit.

40
Ex: Împărăteasa [pauză] era [pauză] foarte frumoasă [pauză], dar [pauză] era [pauză]
mai puțin bună.

Fragment care hrănește/ameliorează temperamentul flegmatic , preluat din cartea
„Identificarea, cunoaștere și armonizarea temperamentelor ” (Vasilescu, 2014) :
„A fost o dată într -o parte îndepărtată de lume, la poalele Munților Albaștri o
așezare unde oamenii trăiau în tihnă, mânându -și turmele pe văile apelor de argint, pe
câmpiile în verzitede de pe pripoarele munților. Mânre erau livezile doldora de roade,
mândre lanurile cu grâne, mândre turmele cu oi cu lâna albă ca omătul, dar mai mândră era
Sorina …” (fragment din „Miron și Sorina”, de C. Gruia).

Când povestim melancolicului, nu atât prin tonul vocii, cât prin conținut,
subliniem zbuciumul sufletesc, suferințele eroului/a personajului, piedicile peste care
trebuie să treacă, tragismul unor situații sau destine. Dintr -o poveste acesta va reține
episoadele în care eroii suferă, sunt pedepsiți sau pe punctul de a muri.

Fragment care hrănește/ameliorează temperamentul melancolic, preluat din cartea
„Identificarea, cunoaștere și armonizarea temperamentelor ” (Vasilescu, 2014) :
„Toate erau cum erau, pe toate le înțelegea, că le -a adus și le -a luat vremea.
Înțelegea să piardă copilăria și tinerețea, să se facă carnea pe el pastramă, dar să moară nu!
Pentru ce adunase el atâtea bunuri, mânca așa bine, își făcuse gospodărie de -i merse vestea
… ca să moară acum să se risipească toate acum!? Să nu se mai știe că în satul cutare a trăit
un Toader Brebănoc?” (fragment din „Povestea brebenelului”)

Dacă povestim sangvinicului, o facem plini de voioșie și deschidere sufletească,
exprimând curiozitate și interes pentru ce este în jur. Adu cem în povestire un văl de mister
și anticipăm ce urmează, prin diferite expresii: vom afla la timpul potrivit … vom vedea mai
târziu … misterul va fi dezvăluit … dar prințul nu știa ce -l așteaptă …, pentru că
sangvinicul este interesat numai de ce urmează.

Fragment care hrănește/ameliorează temperamentul sangvinic, preluat din cartea
„Identificarea, cunoaștere și armonizarea temperamentelor ” (Vasilescu, 2014) :
„Pasărea de argint bătu din arip i și într -o clipă veniră atâtea păsări încât nu mai
încăpeau în copaci, mii și mii de păsări. Păsările zburară și nu după mult timp se întoarseră
fiecare cu câte o ramură uscată în cioc, cât ai clipi aruncară povara jos, în jurul lupoaicei,

41
făcând un țarc de crengi mare și înalt ca un zid. Lupoaica sări speriată din culcuș,
încercând să rupă mormanele de crengi cu dinții. Dar câte te -ai șterge la ochi veniră alte
păsări cu tăciuni aprinși în cioc. Lăsară tăciunii peste vreascuri. Vreascurile se aprinseseră
de jur împrejur, căci toate păsările începură să facă vânt cu aripile. Pe loc lupoaica fu
învăluită de flăcări mari ce se aruncau asupra ei ca niște limbi de balaur …” (fragment din
„Nuielușa de alun”, de C. Gruia).

Colericului îi povestim cu ochi str ălucitori, plini de pasiune, folosind multe verbe.
Prin tonul vocii redăm mișcarea, schimbarea, tensiunea și suspansul. Este imperioasă
prezența unor eroi curajoși, plini de voință, intransigenți, pe care copiii colerici să -i
venereze.

Fragment care hrăne ște/ameliorează temperamentul coleric, preluat din cartea
„Identificarea, cunoaștere și armonizarea temperamentelor ” (Vasilescu, 2014) :
„Abia isprăvise vorba și buzduganul, izbind în ușă și în masă, se puse în cui.
Prâslea întrebă ce putere are zmeul și îi spuse că aruncă buzduganul cale de trei conace.
Atunci el îl aruncă și mai departe, lovindu -l în piept. Zmeul turburat de mânie se intoarse
numaidecât acasă.
– Cine este acela care a cutezat să calce hotarele mele și să intre în casa mea?
– Eu! Zise Prâslea .
– Dacă ești tu, am să te pedepsesc amar pentru nesocotința ta …
– Cu ajutorul lui Dumnezeu voi găsi eu ac de cojocul tău …
Atunci se învoiră să se ia la luptă dreaptă și se luară, și se luptară, zi de vară,
până -n seară” (fragment din „Prâslea cel voin ic și merele de aur”, de P. Ispirescu).

II.3.2. Socotitul și temperamentele

Introducerea celor patru operații – adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea –
se face simultan în școala Waldorf, fiind considerate un întreg. Acestea sunt prezentate ca
fiind patru personaje care aparțin împreună, dar sunt diferite în felul lor. Ele pot fi patru
frați sau patru surori sau patru ajutoare al e regelui, arătând astfel inter relația dintre cele
patru oper ații (făcând același lucru în diferite moduri).
Povestirile pe care dascălul le face despre fiecare personaj trebuie să respecte
principiile de a folosi "imaginea umană" și de a fi povestiri morale care încurajează
îngrijirea și împărțirea , în schimbul lăc omiei. Fiecare personaj poate fi modelat pe unul din

42
cele patru temperamente, astfel încât diferitele tipuri de copii din clasă să fie toate
recunoscute:
 adunarea : face referire la flegmatici , care calculează lent și metodic și cărora le face
plăcere să ad une și să depoziteze;
 scăderea: face referire la melancolici , care cunosc suferința și care se îngrijesc
întotdeauna de cei care se confruntă cu dificultăți; le place să d ăruiască
lucrurile, făcându -i astfel pe alții fericiți;
 înmulțirea : face referire la sangvinici , cărora le face plăcere să socotească rapid și
ușor, bucurându -se de numere mari ;
 împărțirea : face referire la colerici , cărora le place să preia controlul și să stabilească
ordinea în situații, împărțind lucrurile în mod egal (puternic simț al
justiției ), și abordând sarcinile cu energie enormă ; le plac sarcinile mari și
dificile.
La cursul principal, din prima zi a epocii de socotit, cele patru caractere pot fi
introduse într -un mod general, fără a menționa încă semnul fiecăruia (+, -, x, ÷). E le ar
putea fi introduse în modul în care sunt legate (de exemplu, patru frați, surori sau copii ai
aceleiași familii sau patru ajutoare ale regelui), menționând care sunt numele lor și
descriind pe fiecare în parte, în funcție de ceea ce iubește fiecare s ă facă. Fiecare dascăl își
poate alege propriile nume și poate crea o poveste care vine din interior și care va fi
potrivită clasei sale de elevi: de exemplu, lui Pavel Plus îi place să aibă grijă de casă și de
tot ce se află în ea, lui Mihai Minus îi plac e să fie singur și să aibă pace și liniște, având
astfel timp să se gândească, Matei Multi iubește să facă trucuri în fața altora, cum ar fi
roata și tumbe, iar lui David Divide îi place să organizeze lucrurile în mod corespunzător,
împărțind altora sarcin i.
Rudolf Steiner a remarcat că introducerea simultană a tuturor celor patru
operațiuni are două avantaje semnificative (Van Alphen, nd) :
– este un mod economic de predare. Copiii au nevoie de mai puțin timp pentru a
înțelege diferitele operațiuni, deoarece văd imediat interrelațiile dintre toate cele
patru operațiuni din povestirile lor.
– ea generează o energie extraordinară și vitalitate copiilor, deoarece operațiunile
sunt legate de viața reală (cele patru tipuri de ființe umane, rezolvâ fiecare în felul
său situația în care se regăsește).
Pentru a înțelege cât mai bine cum se predau operațiile aritmetice pe baza
temperamentelor în școala Waldorf, Rudolf Steiner (1919) oferă dascălilor un exemplu
practic, care va fi prezentat în continuare. Aducem la oră niște boabe de fasole sau o

43
grămăjoară de bobițe de soc. Presupunând că copiii știu deja să numere, un copil numără,
ajunge la 27, iar învățătorul spune „27 este suma” (deoarece în școala Waldorf se pleacă de
la sumă, nu de la termenii adunării). Această s umă va fi împărțită acum în părți sau
grămăjoare, în termenii adunării. O grămăjoară de bobițe de soc, să zicem de 12, o altă
grămăjoară, să zicem de 7, apoi una, să zicem de 3 și încă una, să zicem de 5. Bobițele de
soc fiind astfel epuizate: 27=12+7+3+5. Astfel îi facem pe copii să trăiască procesul
socotirii sumei 27. Acum vom solicita să facă acest lucru câțiva copii care sunt pronunțat
flegmatici. Conștientizâm treptat că acest mod de a aduna este deosebit de potrivit pentru
flegmatici. Apoi vom chema, dat fiind faptul că procesul poate fi urmărit în sens invers,
niște copii colerici care vor amesteca din nou bobițele de soc, dar în așa fel încât să avem
acest aranjament: 5 și cu 3 și cu 7 și cu 12 fac împreună 27. Așadar, copilul coleric
parcurge proc esul invers. Adunarea este în mod deosebit operația aritmetică a copiilor
flegmatici.
Acum se va alege un copil din grupa melancolicilor. Acesta va trebui să numere
bobițele de soc dintr -o grămăjoară. El obține, să zicem 8. Atunci dascălul îi spune că nu
vrea ca în grămăjoară să fie 8 bobițe, ci numai 3. Câte bobițe de soc trebuie să punem
deoparte, ca să obținem numai 3? În acest caz va trebui să luăm din grămăjoară 5 bobițe.
Scăderea de acest fel este în special operația aritmetică a copiilor melancolici . Chemăm
acum un copil sangvinic, întrebându -l ce am pus deoparte. Iar acesta va răspunde, că dacă
ia 5 bobițe din 8, vor rămâne 3. Astfel copilul sangvinic va face operația inversă. Prin
urmare scăderea – dar făcută așa cum am prezentat -o mai sus – este p otrivită „cu
predilecție”, pentru copiii melancolici.
Acum ne adresăm grupei sangvinicilor. Punem iarăși pe masă un număr de bobițe
de soc, având grijă ca socoteala să iasă fără rest. Copilul va număra 56 de bobițe de soc.
Învățătorul îi va spune elevului , că are 8 bobițe de soc și că ar vrea să știe câte grupe a câte
8 bobițe sunt în grămăjoara de 56 de bobițe. Înmulțirea duce la împărțire. Copilul va obține
7. Acum dascălul se va adresa unui copil melancolic solicitându -i să afle câte grupe de 7
bobițe s unt conținute în cele 56. Vom cere întotdeauna ca operațiunea inversă să fie
executată de temperamentul diametral opus.
Colericului îi punem în față mai întâi împărțirea, de la mic la mare, Pornind de la
o grămăjoară de 8 bobițe îl întrebăm în ce număr se află 8 de 7 ori. El va trebui să afle în
56 (într -o grămăjoară de 56 de bobițe). Apoi îl punem pe copilul flegmatic să facă
operațiunea inversă, împărțirea obișnuită. Pentru copilul coleric, aplicăm în același fel
împărțirea, căci sub această formă, ea es te în special operația aritmetică a copiilor colerici.

44
În acest fel, făcând tot mereu așa, ajungem tocmai ca cele patru operații aritmetice
să poată fi folosite la educarea celor patru temperamente: adunarea e înrudită cu
flegmaticul, scăderea cu melancol icul, înmulțirea cu sangvinicul, împărțirea, întoarcerea la
împărțitor, cu colericul.
E deosebit de important să nu -i plictisim pe copii, făcând timp de o jumătate de an
numai adunări, apoi numai scăderi ș.a.m.d., ci să luăm pe rând aceste patru operații
aritmetice, într -un ritm nu prea lent, pe cât posibil una după alta, iar apoi să le exersăm pe
toate patru. În acest fel copiii vor învăța socotitul nu conform cu orarul obișnuit, ci
însușindu -și aproape simultan, prin exerciții, aceste patru operații. Astf el copiii vor putea
să împletească lucrurile între ele. Împărțirea e înrudită cu scăderea, iar înmulțirea, nu este,
de fapt, decât o adunare repetată. Așă că putem schimba, punându -l, de pildă, pe copilul
coleric să învețe scăderea.

II.3.3. Temperamentele și universul culorilor

Lucrul cu culoarea dă frâu liber imaginației, celor mai diverse dispoziții ale
noastre într -un mod foarte pașnic și armonios, dezvăluie trăiri și chiar secrete. Pentru
copiii, care au o viață sufletească foarte boga tă și o imaginație debordantă, lucrul cu
pensulele, ceracolor și crete colorate, ar trebui să fie modalitatea ideală de a -și desfășura
sincer emoțiile și de a se elibera de tensiunea interioară. Culoare, când copiii sunt lăsați în
voia lor, ne dezvăluie at ât viața lor interioară cât și temperamentul lor și este un bun
instrument de cunoaștere a copilului.
Desenul și culoarea sunt cheia pentru adevărata înțelegere a temperamentului și
armonizarea constelației temperamentale a copilului. Temperamentul este exprimat în
tablouri prin alegerea și compunerea culorilor, prin întindere suprafețelor, prin realizarea
formei și prin abordarea muncii de către copil. Nu există o rețetă gata preparată. Cu toate
acestea, există îndrumări care să -l ajute pe dascăl să caut e și să cerceteze.
Copilul coleric este înclinat să folosească culori puternice, formând zone, care nu
se opun mereu în contrast. Dacă i se cere să picteze ceva liber, fără o temă anume, colericul
își va acoperi toată foaia cu pete imense de roșu, dramat ice și agresive. Dinamica interioară
iese în evidență. Persoana flegmatică este stăpânul tranzițiilor de culoare. Utilizarea
culorilor poate fi și în acest caz puternică. Unitatea picturii se evidențiază. Copilul
melancolic acordă de obicei foarte multă al tenție culorilor. Opera lui este, de obicei, puțin
uscată și foarte definită, neexistând o curgere de la o culoare la alta. Culorile mai puternice
sunt uneori prezente ca plumb pe hârtie. La polul opus se află copilul sangvinic a cărui

45
lucrare se carcateri zează prin mobilitatea formei culorii și a gestului. Pot apărea nuanțe de
culoare surprinzătoare. El tinde spre prea umed, neformat. Scopul lui este să termine
repede pentru a se năpusti de îndată la altă foaie (Bruin & Lichthart, 1994).
Niciun copil nu are un temperament exclusiv, dar de multe ori unul domină. Un
pedagog bun însă nu etichetează un copil. El cântărește și echilibrează, observă din nou și
are discuții cu el și ceilalți colegi. Există momente în toată educația atunci când expresiile
de tem perament ajung în prim plan. Lecția de pictură este un astfel de moment, pentru că
acolo copiii se dezvăluie în mod natural prin culoare și formă.
Pentru a trăi culoarea cât mai intens și cu maxim câștig sufletesc se renunță la
formă și se fac numai exer ciții de culoare, utilizând tehnica ud pe ud, în care copilul poate
obține cu ușurință o infinitate de nunațe.
Armonizarea și chiar terapia constă în a învăța și exersa cât mai mult timp, să
întinzi culoarea pe toată foaia, să asculți ce spune culoarea ș i nu doar ceea ce vrei tu, ce
este în intreiorul tău.
În pedagogia Waldorf se folosesc anumite culoriîn fiecare an școlar pentru pereții
clasei, în tehnica numită lazurare, și anume roz la grădiniță pentru ca micuții să se simtă
protejați, roz palid în c lasa pregătitoare și clasa I, galben banan în clasa a II -a, etc.
J. W. Goethe a fost pe lângă
scriitor și filosof și om de știință. Acesta
a scris o lucrare foarte importantă
intitulată „Teoria culorilor” în care a
definit cele șase culori complementare.
Goethe merge mai departe și dezvoltă
această roată a culorilor, ia r împreună cu
Schiller realizează în 1798/9 o diagramă
mai complexă, în care ilustrează
doisprezece culori, cărora le atribuie
ocupații umane sau trăsături de caracter,
grupate în cele patru temperamente:

 coleric (roșu / portocaliu / galbe n): tirani, eroi , aventurieri;
 sangvinic (galben / verde / turcoaz): hedoniști, amanți, poeți;
 flegamtic (turcoaz / albastru / violet): oratori, istorici, profesori;
 melancolic (violet / magenta / roșu): filos ofi, pedanți (pedagogi) , conducători .
(https://poetryandcolour.com/about/ )
Fig.II.2. – J.W. Goethe , Roata (roza) temperamentelor

46

II.3.4. Temperamentele și desenul de forme

La desen dascălul va căuta să trezească simțul lăuntric al formelor. Doar în
această privință se va putea face individualizarea. Se poate face deosebire între faptul că
luăm niște forme mai mult liniare sau unele mai mișcate, că desenăm forme mai simple,
ușor de cuprins cu privirea, sau altele cu multe detalii. Va trebui să reflectăm mai mult în
ce fel vrem să lucrăm cu un copil sau altul, în funcție de temperament.
Copiii flegmatici emană o liniște împăcuitoare. Ei se simt puțin îndemnați să -și
exteriorizeze sentimentele prin reacții spontane. Ei așteaptă să vadă ce se petrece în jurul
lor. La acest tip de personalitate pericolul de a fierbe în suc propriu este la fel de mare cu
cel de a visa cu ochii deschiși. Din asta se naște în cazuri extreme apatia, care poate merge
până la dezinteres. La acești copii trebuie mereu stimulate reacții de trezire în precepțiile
senzoriale, de exemplu să fie atenți la zgomotele neașteptate și să exerseze să privească cu
atenție formele.
Forma pentru copii flegma tici se construiește în trei pași. Mai întâi se desenează
linia cercului care include o suprafață interioară liberă (figura II.3a.). În al doilea pas
acestui spațiu liber i se dă o structură prin patru linii curbe (figura II.3b.). Astfel se găsește
centrul , care este rezultatul activității. Forma inclusă poate lua naștere prin mai multe
feluri: ca de exemplu în figura II.3d. sau 3e, de unde reies variante interesante de lucru
(Kranich et al, 2015).
De fapt surpriza se regăsește în cel de -al treilea pas: circumferința cercului se
șterge. Avem acuma în fața ochilor o structură clară din patru părți (figura II.3c.)
„Copilul flegmatic poate fi scos din flegmatismul său prin faptul că -l punem să
deseneze și să șteargă (Steiner, 1919, p. 51).

Copiii melancolici sunt liniștiți și par adesea nepăsători. Dacă privești mai cu
atenție observi că ei sunt mult preocupați cu propria persoană sau devin atenți intensiv. De
aceea te poți ușor înșela cu privire la participarea lor la predare. Interesul lor trebu ie Fig. II.3a. Fig. II.3b. Fig. II.3c. Fig. II.3d. Fig. II.3e.
Fig. II.3 . Desen de forme pentru flegmatic

47

condus către exterior, de exemplu prin observarea detaliată a unui lucru din diferite părți.
Despre acesta ei pot apoi să se gândească, să compare și să decidă.
Forma de bază a acestui exercițiu (figura II.4a.) este ordonată în jurul unui centru.
Ea arată un echilibru mobil între forma interioară și liniile înconjurătoare. Figura interioară
se balansează către exterior și linia exterioară apasă cu vârful ei pe centru (figura II.4b.).
Pentru contraformă se va desena a doua oară. Nu este o formă ușoară ș i necesită câteva
antrenamente.
Mai întâi forma a inițială este hașurată (figura II.4c.), după care contraforma (figura
II.4d.). Ceea ce este hașurat în c rămâne gol la d.

„Astfel, imaginația se pune în mișcare și predispoziția copilului melancolic spre
izolare este deviată căt re exterior” (Steiner, 1919, p . 62).
În clasă copii sangvinici ies în evidență ca veseli și plini de viață. Firea lor se
deschide repede, ei sunt prietenoși și demni de încredere. Ei se entuziasmează ușor pentru
tot ce este nou, rapid o impresie își produce efectul. Numai că interesul nu zăbovește mult
asupra unui lucru, el trece rapid de la o percepție la următoarea .
La desen copilul sangvinic are o mână ușoară, liniile sale sunt delicate și frumos
conturate (figura II.5a.). Face repetări rapid, fără a se corecta substanțial. Prin urmare,
Steiner (1919, p. 61) recomandă „să folosim la copilul sangvinic forme mai com plicate, cu
mai multe detalii, punându -se mai mult accentul pe repetare, pe o repetare cu variațiuni.”
(figura II.5b.)
La toate variațiunile pentru temperamentul sangvinic ar trebui să se accentuaze pe
elementele de bază ale acestei forme:
– mișcări oscila nte în sus și în jos într -o direcție continuă;
– repetări ritmice;
– schimbare conștientă de direcție;
– întreruperi în cronologie ritmică, fără repetare la nesfârșit. Fig. II.4a. Fig. II.4b. Fig. II.4c. Fig. II.4d.
Fig. II.4 . Desen de forme pentru melancolic

48

Astfel, copilul este determinat să exerseze conștient eforturi de voință (Kranich et
al, 2015).

În desenele copiilor colerici se vede mult din tensiunea și puterea de exprimare
care zace în ei. Ei mânuiesc însă adesea creionul cu o asemenea energie încât finețurile
formei se pot pierde ușor.
Pentru această grupă Rudolf Steiner nu face vreo specificare pentru formă. Gestul
de bază al mișcării interioare este însă ușor de identificat la copilul coleric. El se simte
mereu ca punct central și r elațiile cu mediul înconjurător sunt, mai mult sau mai puțin
intense, dar întotdeauna activ receptate. În limbajul formelor asta înseamnă după o expresie
a lui Rudolf Steiner „puterea interioară se impinge către exterior”. Plecând de la puterea
existentă f orma se va construe începând de la mijloc (figura II.6.).

Concluzionând, se poate spune că la unilateralități puternice ale temperamentelor
relația cu mediul înconjurător este perturbată în mod deosebit. Lăsând copilul să deseneze
într-un anumit fel îi influențăm relația sa cu mediul înconjurător (Steiner, 1920).

II. 3.5. Muzica și temperamentele

Într-un număr al revistei Educational Leadership (Conducerea Educațională),
Norman Weinberger (1998, p. 36), profesor de psihologie scria „ muzica poate facilita Fig. II.5a. Desen de forme pentru sangvinic
Fig. II.5b. Desen de forme pentru sangvinic
Fig. II.6. Desen de forme coleric

49
achiziția lingvistică, îndemânarea la citire și dezvoltarea intelectuală generală, poate
favoriza atitudinile pozitive și poate reduce absente ismul în gimnaziu și liceu, poate
îmbunătăți creativitatea și promova dezvoltarea socială, ajustarea presonalității și respectul
de sine”. Muzica este una dintre numeroasele materii predate în școlile waldorf, care
unifică în mod eficient tendința polariz ată a copiilor de a fi ori expresivi din punct de
vedere artistic, ori logici și matematici.
Flegmaticul are nevoie de armonică și pian, ca și hrănire a temperamentului și de
cântatul în cor pentru antrenarea atenției față de ceilalți și exersarea sentimen tului că face
parte dintr -un întreg, o comunitate. Îi vom oferi acasă muzică de pian .
Sangvinicul îi sunt caracteristice instrumentele de suflat și melodia, orchestra ca
întreg. Cântatul în orchestră, integrarea într -o astfel de măreață realizare îl hrăneș te și
armonitează pe sangvinic, în timp ce cântatul solo îl ajută să viețuiască și să exerseze
precizia, lucrul terminat, responsabilitatea. Î i vom oferi a casă muzică interpretată de
orchestră .
Colericul se simte “acasă” în percuție și tobă pentru că au fo rță. Ritmul și
instrumentele solo răspund constructiv nevoilor sale sufletesc -spirit uale de activitate
intensă și lea dership. Îi vom oferi acasă muzică interpretată de instrumentele de percurț ie.
Melancolicului i se potrivesc instrumentele cu coarde, care mângâie sufletește, ori
traduc zbuciumul sufletesc. Contrapunctul și teoria, care trebuie tratate mai mult
intelectual, răspund nevoii sale de siguranță. Cântatul solo îl ajută să exerseze curajul și
determinarea să viețuiască bucuria de a dărui. Îi vom o feri a casă muzică interpretată de
instrumente cu coarde.

II.3.6. Poezia personală

În școlile Waldorf există o tradiție, ca elevi i din clasele I -VII (sau VIII) să
primească o „poezie personală”, cu scopul de a -i însoți pe perioada unui an școlar. La
finalul fiecărei clasei învățătoarea caută sau scrie personal pentru fiecare elev câte o poezie
personală, pe care o atașează carcateri zării de final de an. Aceste poezii sunt foarte
individuale și nu pot fi transferate altui copil , fiind concepute/căutate pentru un anume
elev.
Un dascăl care s -a preocupat de persoana fiecărui copil din clasa sa și cunoaște
capacitățile și greutățile ace stora, știe care sunt „gânduri călăuzitoare” de care are nevoie
fiecare pentru dezvoltarea sa viitoare. Astfel, învățătorul consideră ca fiind necesar să -i

50
pregătească fiecărui copil o astfel de zicere călăuzitoare, care ține cont de individualitatea
și temperamentul acestuia.
O astfel de poezie trebuie să păstreze un echilibru între acel ceva, față de care
copilul are deja o relație, de care se poate „lega” și de ceva mai înalt, viitor, pe care îl
percepe intuitiv, pe care poate îl va înțelege pe deplin d oar mult mai târziu (Titmann,
1994).
Aceste poezii își ating scopul propus, doar dacă se lucrează cu ele zilnic, atât la
școală cât și acasă. Nu este suficientă rostirea rapidă a acestora, ci este necesar ca ele să fie
exersate mereu, fiind astfel interior izate de către copii.

51
CAPITOLUL al III -lea
CERCETAREA PEDAGOGICĂ CU TEMA: „PREDAREA INDIVIDUALIZATĂ
PE BAZA CELOR PATRU TEMPERAMENTE ÎN ȘCOALA WALDORF”

„În arta educației și instruirii, noi trebuie să învățăm să observăm și să înțelegem toate
subtilitățile legate de aceste tendințe ale copilului spre un temperament sau altul, să
înțelegem, de asemenea, cum trebuie să -l tratăm pe copil, în funcție de înclinația lui spre
un anumit temperament” (Steiner, 1922, pag 267).

III.1. PRE ZENTAREA GENERALĂ A CERCETĂRII

III.1.1. Prezentarea problemei cercetate

Există în mod clar o relație între temperamente și rezultatele școlare: notele sunt
categoric influențate de modul în care profesorul evaluează copiii și comportamentul lor în
școală , susține Zetner (1998) în lucrarea sa The Rediscovery of the Temperament .
Cercetătorii Thomas și Chess (1977) au remarcat de timpuriu faptul că profesorii
tind să subestimeze inteligența copiilor „care se încălzesc mai greu” – o caracterizare a
temperame ntului – în timp ce inteligența copiilor care sunt ușor de abordat și adaptabili a
fost în mod sistematic supraestimată, lucru care la rândul său a influențat așteptările
profesorilor și a dat naștere unei diferențe măsurabile în performanța copiilor. Un a mplu
proiect de cercetare a ajuns chiar la concluzia uimitoare că anumite variabile în
temperamente, cum sunt nivelul de activitate, vigoarea și faptul de a fi ușor distras, au fost
factori de prognozare mai buni pentru note de 1 -5 decât inteligența. De fa pt, s-au dovedit a
fi de cinci ori mai precise decât coeficientul de inteligență!
De asemenea, ar trebui să ne atragă atenția faptul că, în cadrul aceluiaș proiect de
cercetare, profesorii, fiind întrebați cum ar fi un „elev ideal”, au enumerat caracteri stici
care țin de categoria de temperament: perseverent și focusat pe sarcina de rezolvat. Elevii
hiperactivi și ușor de distras sunt considerați a fi mai puțin preferabili. Atunci când copiii
au aceste trăsături particulare – pot fi ușor distrași, sunt (h iper)activi și au un nivel scăzut
de atenție – aceste trăsături vor avea un impact negativ măsurabil asupra „absorbției de
informații și a productivității în clasă”. Productivitatea întregii școli este afectată (Zentner,
1998).
Trebuie remarcat faptul că Zentner trage concluziile din aceste fapte și propune o
provocare. Conform lui Zentner (1998, pag 124), ar fi important ca „profesorii să învețe să

52
distingă diferențele de temperament în elevii lor, să dezvolte forme diferențiate de instruire
și tratare a copiilor în conformitate cu temperamentele și să evite evaluările eronate ce
rezultă din desconsiderarea temperamentelor. Este cel mai probabil ca cele trei
caracteristici temperamentale – hiperactivitatea, ușurința de a fi distras și rezistența redusă
– să ducă la rezultate slabe la școală. Acest fapt face să fie rezonabilă detectarea timpurie a
acestor caracteristici temperamentale, astfel încât să poată fi oferită o instruire specializată,
preventivă, în primul an de școală.” Aceasta este o provocare car e a fost abordată până
acum numai în școlile Waldorf.

III.1.2. Scopul și obiectivele cercetării

Cercetarea -acțiune „ Predarea individualizată pe baza celor patru temperamente în
școala Waldorf ” a pornit de la premisa că comportamentul elevilor, precum și rezultatele
școlare ale acestora sunt în strânsă legătură cu temperamentele umane.
Scopul cercetării a fost investigarea tipurilor temperamentale, cu aplicație asupra
predării individualizate în clasa I, dintr -o școală Waldorf din România.
Obiectivele cercetării sunt:
 Utilizarea unor metode și tehnici adecvate de determinare obiectivă a
temperamentului elevilor implicați în cercetare;
 Identificarea tipului temperamental al fiecărui elev;
 Observarea și evaluarea comportamentală a câte unui elev aparținân d fiecărui tip
temperamental;
 Aplicarea unor metode de instruire individualizată în diferite arii curiculare;
 Analiza comportamentală a subiecților după aplicarea metodelor de instruire
individualizată;

III.1.3. Ipoteza cercetării

Ipoteza de lucru în pr oiectarea și desfășurarea cercetării experimentale este
următoarea:
Identificarea temperamentului încă din primii ani de școală și aplicarea unei
predări individualizate, ținând seama de temperamentul fiecărui elev, ajută la
educarea acestora, îndeosebi la formarea comportamentului.

53
Temperamentele dispun atât de însușiri pozitive, cât și de însușiri negative. De
aceea, problema care se pune în practică nu este aceea a schimbării tipului de temperament,
adica a înlocuirii unuia cu altul. Acest lucru nu e ste posibil, chiar dacă am dori noi să -l
facem, întrucât structura temperamentală a individului este, în linii mari, înnăscută. Ceea
ce se cere este de a cunoaște cât mai corect trăsăturile temperamentale ale fiecarui individ
și de a ține seama de ele, atâ t în relaționarea directă cu fiecare ins, cât și în alegerea
influențelor educative pentru a le ameliora într -o direcție sau alta. Educarea colericului și
sangvinicului pe direcția stăpânirii, a reținerii unor reacții, iar a flegmaticului și
melancolicului pe cea a amplificării gradului lor de mobilitate și adaptabilitate la nou
atrage după sine creșterea productivității muncii lor.

III.1.4. Variabilele cercetării

Variabilele independente sunt:

Variabila dependentă este :

III. 2. SISTEMUL METODOLOGIC

Strategia concretă din timpul cercetării propriu -zise (Mușata Bocoș, 2003, p. 45)
presupune prezentarea detaliilor referitoare la modul de acțiune, astfel:

III.2.1. Locul de desfășurare: clasa I, altenativa Waldorf din cadrul Școlii Gimnaziale
„Nicolae Bălcescu” din Tîrgu -Mureș.

III.2.2. Perioada de cercetare: semestrul I și semestrul al II -lea din anul școlar
2018/2019.

 Determinarea tipului temperamental al fiecărui elev;
 Predarea individualizată, ținând cont de trăsăturile temperamentale ale acestora;
 Comportamentul elevilor;

54
III.2.3. Metodologia cercetării

Metodologia de cercetare este formată din metodele cunoscute pentru astfel de
intervenții pedagogice:

Instrumentele de cercetare, prelucrare și măsurare a datelor sunt:

III.2.4. Eșantionul de subiecți

Eșantionul este compus din 23 de elevi (băieți și fete) din clasa I, alternativa
Waldorf. (tabelul nr. III.1)
Nivelul de pregătire al colectivului a fost omogen din punctul de vedere al
posibilităților intelectuale și al particularităților mediului familial de apartenență. Școlarii
din această clasă sunt copii inteligenți, existând unii copii cu probleme de comportament și
tulburări de atenție. Copiii provin din familii bine organizate, care le oferă condițiile
necesare desfășurării actului învățării. În cadrul experimentului am operat cu un si ngur
eșantion la clasa I. Grupul experimental a fost însă urmărit pe întreg parcursul evoluției lui
în cele trei etape, comparându -se la final rezultatele obținute în etapa finală cu cea inițială.

Tabelul nr. III.1. Eșantionul de subiecți

Clasa Sexul
Vârsta
Total copii Feminin Masculin
I 11 12 7-8 ani 23

III.2.5. Eșantionul de conținut

În vederea investigării temei propuse, întregul material de predare a fost conceput
urmărind armonizarea celor patru temperamente. Începând de la predarea literelor, la
introducerea opeațiilor matematice și efectuarea de calcule cu acestea, până la alegere a
basmelor de povestit, la formele desenate în epoca de desenul formelor, la culorile alese  Metoda observației sistematice;
 Metoda anchetei;
 Metoda experimentului didactic;
 Fișele de observație;
 Chestionarele;
 Instrumentele de prelucrare a rezultatelor;

55
pentru ora de pictură ș.a.m.d., toate aceste conținuturi au fost atent selectate pentru a
desfășura o predare individualizată pe baza temperamentelor umane.

III.3. ETAPELE CERCETĂRII

III.3.1. Etapa preexperimentală

Pentru etapa preexperimentală ne -am propus realizarea următoarelor obiective:
 determinarea temperamentului fiecărui copil din eșantionul de subiecți, prin observarea
obiectivă a acestora (aspect fizic, gesturi, relaționarea cu ceilalți, comunicarea,
activitatea școlară, etc);
 alegerea câte unui subiect reprezentativ pentru fiecare tip de temperament (eșantioane
independente), în scopul monitorizării acestora pe parcursul cercertării pedagogice;
 aplicarea unui chestionar învățătoarei pentru a determina comportamentul celor patru
subiecți atât înainte de desfășurarea etapei experiment, cât și după.
În pedagogia Waldorf observarea copilului joacă un rol foarte important în
activitatea didactică. Dascălul est e în permanență preocupat să observe atent și detaliat,
complet detașat de eventuale judecăți sau teorii, fiecare elev din clasa sa. Această
observare individuală se concretizează în o lucrare scrisă pentru fiecare elev din clasă, care
conține următoarele aspecte:
1. informații legate de corpul fizic (cap, chip – fizionomie și mimică –, gât, trunchi,
spate, abdomen, mâini – forma și gestica –, membre inferioare, etc.);
2. informații legate de rutine și ritmuri (hrana, eliminarea, somnul, adaptarea la mediu,
reacția la schimbările de temperatură, etc.);
3. informații legate de trăiri și stări sufletești desfășurate în domeniile cognitiv, afectiv
și volitiv (râsul, plânsul, zâmbetul, rostirea, cântecul, forțe de gândire sau motive
de acțiune, etc.);
4. informații legate de întâmplările și situațiile de viață în care este implicat copilul
(felul în care interacționează cu familia, prietenii, colegii și adulții din mediul său,
îmbrăcămitea, felul de a merge, etc.).
Stan (2018) propune o listă de intrebări ajutătoare, care să-l ghideze pe dascăl în
observarea elevului, pentru a determina temperamentul acestuia:
 Ce fel de atenție manifestă?
 Care sunt particularitățile de vorbire (vorbește mult sau puțin, fluent sau
incoerent, repezit sau liniștit, tare sau încet)?

56
 Care este capacitatea de muncă pe parcursul zilei (mare la început, scăzută la
sfârșit; constantă; mare, dar cu oscilații; redusă la început și mare la sfârșit)?
 Cum sunt caietele scrise (ordonate; neglijente)?
 În ce mod reacționează când nu a făcut ceva bine și est e mustrat (este stăpânit,
nepăsător; încearcă să se justifice, să ceară scuze, să protesteze sau tace)?
 Cum se manifestă în relațiile cu colegii (este retras, sociabil, susceptibil)?
 Cum participă la activități (este activ, pasiv, indiferent)?
 Cum recțione ază la semnalul de intrare în clasă după recreație (intră la timp,
întârzie fără a avea remușcări)?
 Cum își pregătește temele?
Nu există un instrument clar descris în pedagogia Waldorf, pe care să -l aplice
dascălul pe parcursul observației. Acesta are libe rtatea de a -și construi propriul instrument,
important fiind însă punctarea tuturor celor patru informații menționate anterior.
Lipsa notării performanței școlare în școlile Waldorf prin calificative sau note, face
ca observarea elevilor să capete un rol c entral în activitatea didactică. În primii doi ani de
școală ajută dascălul la determinarea temperametului elevului, iar apoi la monitorizarea
evoluției comportamentale. Această observare, împreună cu caracterizarea de final de an,
sunt cele două instrumen te de evaluare utilizate în pedagogia Waldorf.
În cadrul acestei cercetări am ales ca și instrument pentru metoda observației
copilului o fișă/grilă de observare elaborată de către profesorul Ioan Radu. Plecând de la
premisa că putem găsi în activitatea și în viața cotidiană situații relevante pentru a
determina un tip temperamental căruia ii aparține o persoană, acesta a identificat situații –
test pentru a pune în evidență particularități sau diferențe individuale ușor de clasificat. De
exemplu, o situație tipică de așteptare, o situație competițională, o activitate cuprinzând un
element imprevizibil și de dificultate (de pildă, un traseu mai greu de excursie), o sarcină
de reprezentare a colectivului într -o confruntare (de opinii) sau în fața autorității et c.
Potrivit profesorului Radu (1993) „asemenea situații cuprind indicii de
temperament pe care le putem sistematiza prin condensarea experienței într -o grilă de
observare a comportamentului (tabelul III.2), arătând în dreptul faptelor de conduită
ipotezele plauzibile cu privire la categoria prezumtivă de temperament. Se notează cu
“XX” clasificarea, respectiv ipoteza cea mai plauzibilă, și cu “X” încadrarea doar
plauzibilă în studierea unui caz sau altul. Un asemenea document este susceptibil de
îmbunătățir e continuă. Prin însumări pe coloane decidem asupra apartenenței la un anumit
tip sau altul. Preocuparea de cuantificare este aici minimă.”

57
Tabelul nr. III.2. Grilă de observare a comportamentului (Ioan Radu, 1993, p.18 )

FAPTE DE CONDUITĂ TEMPERAMENT

COLERIC
SANGVINIC
FLEGMATIC
MELANCOLI
C
Dorește să fie primul care încearcă, îi place parcă să înfrunte
necunoscutul X XX
Se decide greu pentru acțiune, are gesturi șovăielnice X XX
Își pierde răbdarea așteptând să -i vină rândul, se agită XX X
Este vădit emoționat înainte de probe X XX
Precipitat în acțiune, se corectează cu viteza actului reflex,
execuția lipsită de acuratețe îndeosebi spre sfârșit XX
Execută activitatea în ritm lent, dar cu destulă acuratețe XX X
Reacții verbale abundente, se îndeamnă pe sine (“haide!”, “nu te
lăsa!”, “acuma -i acum!”) X XX
Reacții motorii abundente, devine nervos când greșește, apar
violențe verbale, plusul de energie se descarcă cu fiecare act XX
Execută activitatea/proba în tăcere, gesturile și cuvintele sunt
aproape absente XX XX
Execută proba cu încordare nervoasă, mobilizarea excesivă în
raport cu sarcina; tensiunea, plusul de energie se descarcă la
încheierea acțiunii XX
Tendința de supraevaluare proprie și subestimare a sarcinii XX X
Tendința de supraestimare a sarcinii, dar de subapreciere
personală XX
În caz de eșec nu se dă bătut, persistă, reia proba/activitatea de la
capăt încurajându -se; duce la bun sfârșit sarcina XX X
În caz de eșec se pierde, are nevoie de încurajare pentru a relua
lucrul XX
Cu fiecare succes exclamă de bucurie, bate din palme X XX
Rămâne indiferent la reușită, schițează doar un zâmbet XX X
Abandonează la primul eșec, se închide în sine și “se blochează”
total XX
Abandonează când eșecurile se acumulează XX X
Tăcut în momentele critice (dificile) prezintă reacții vegetative,
dă semne de oboseală XX
Derută emoțională sub presiunea timpului X XX
După terminarea lucrului relatează colorat cele petrecute X XX
Eșecul produce un “halo afectiv” de durată XX

Nume……………………………….
Vârsta……………………………….
Gen………………………………….

58
În urma aplicării metodei observației s -a stabilit pentru fiecare elev din clasa I
tipul temperamental dominant, și anume:

Tabelul nr. III.3. Temperamentul eșantionului de subiecți
COLERIC SANGVINIC FLEGMATIC MELANCOLIC
fete băieți fete băieți fete băieți fete băieți
2 5 5 5 1 1 3 1
7 10 2 4
23

Pentru experimentul formativ s -a ales câte un copil reprezentativ pentru fiecare tip
temperamental:
 cu temperament dominant coleric: C.L.G. (inițialele numelui și prenumelui)
 cu temperament dominant sangvinic: S.P.R.
 cu temperament dominant flegmatic: B.P.A.
 cu temperament dominant melancolic: M. L.
În vederea colectării datelor și a determinării efectului introducerii variabilei
dependente asupra comportamentului elevilor, s -a utilizat metoda anchetei, aplicându -se un
chestionar învățătoarei clasei.
„Chestionarul despre comportamentul copiilor” (Rothbart et al., 2001) având
denumirea în limba engleză „Children’s Behavior Questionnaire” (CBQ) este instrumentul
utilizat cel mai frecvent pentru evaluarea temperamentului la copiii cu vârste cuprinse între
3 și 7 ani (Putnam & Stifter, 2008). La începutul cercetării pedagogice majoritatea elevilor
cuprinși în eșantionul de subiecți avea vârsta de 7 ani, prin urmare am considerat că acest
chestionar poate fi aplicat, ch iar dacă vârsta este la limită sau puțin depășită.
CBQ se bazează pe viziunea cuprinzătoare a temperamentului ca diferențe
individuale bazate în mod natural pe reactivitate, afectare și autoreglementare, influențate
de ereditate și experiență (Rothbart & Derryberry, 1981).
În cercetarea de față a m ales aplicarea variantei foarte scurte (CBQ -VSF) a acestui
chestionar elaborat de către Putnam & Rothbart (2006). Această variantă conține 36 de
itemi, extrași din CBQ -SF (varianta scurtă), care la rândul lui conține 94 de itemi, iar
chestionarul standar d CBQ conține 195 de itemi.
Analizele factorilor CBQ au identificat în mod consecvent trei trăsături generale de
temperament (Kochanska et al., 1994), și anume:

59
 entuziasm/extraversiune (Surgency / Extraversion – SE), care implică tendința de
a acționa cu un comportament impulsiv și activ, care include un efect pozitiv. Aici
sunt incluși factori precum nivelul de activitate (activity level), satisfacție intensă
(high -intensity pleasure), impulsivitate (impulsivity) și timiditate (shyness);
 influența negativ ă (Negative Affect – NA), referindu -se la predispoziția de a
experimenta sentimente negative precum și dificultatea de a fi liniștit. Se urmăresc
factori precum furie (anger), discomfort (discomfort), frică (fear), tristețe (sadness)
și abilitatea de a se liniști (soothability).
 străpânire de sine (Effortful Control – EC), care implică autoreglementarea,
inclusiv reglementarea voluntară a atenției și comportamentului (Rothbart et al.,
2001). Ne referim aici la factori precum concentrarea atenției (attention focusing),
control reprimat (inhibitory control), satisfație redusă (low-intensity pleasure) și
senzitivitate perceptuală (perceptual sensitivity).
CBQ -VSF a fost aplicat învățătoarei în data de 25 octombrie 2018, aceasta
completând câteun chestionar pent ru cei patru subiecți aleși.

III.3.2. Etapa experimentului formativ

După determinarea temperamentului fiecărui elev s -a trecut la desfășurarea
experimentului formativ. Acesta a fost integrat organic în procesul instructiv -formativ,
asigurându -se Planul -Cadru, obiectivele cadru și de referință din Programa activită ților
instructiv -educative prevăzute pentru clasa I, alternativa educațională Waldorf.
Primul pas a fost gruparea copiilor după cele patru temperamente și
reașezarea acestora în bănci. A ceastă reorganizare nu s -a făcut de la o zi la alta, ci de -a
lungul a patru săptămâni. În data de 05 noiembrie 2018 după vacanța de o săptămână s -a
făcut prima etapă a rearanjării elevilor, și anume au fost așezați în primele bănci
sangvinicii, care erau c ei mai numeroși. Surpinzător a fost faptul, că o mare parte dintre
acesști elevi aveau deja locul aici și înainte de rearanjare, deoarece erau mai neatenți în
timpul orelor. Apoi în următoarea săptămână au fost asezați colericii în partea stângă. În
partea din spate au fost așezați melancolicii, în săptămâna a treia, iar în partea dreaptă
grupa flegmaticilor, cu o săptămână mai târziu (vezi fig. 1.II). Scopul grupării copiilor
după temperamente este „șlefuirea” reciprocă, după cum am descris în capitolul al II-lea al
acestei lucrări.
Experimentul formativ s -a desfășurat pe o perioadă de șase luni, până aproape la
încheierea anului școlar 2018/2019. În această perioadă s -au desfășurat activități instructiv –

60
educative care au scos la iveală și au cultivat dint r-un temperament tocmai ce are mai bun,
evitând combaterea acestora sau considerarea lor ca fiind defecte. Potrivit lui Vasilescu
(2014, pag 115) „ca educator trebuie să exersezi pentru a putea exterioriza toate cele patru
temperamente, căci cel mai import ant este să nu acționezi împotriva temperamentului, ci
împreună cu el, să nu încerci să -l înlături sau să -l înfrângi, ci să te străduiești să mergi
alături de el și să -l armonizezi cu delicatețe.”
Următorul pas a fost căutarea de „poezii personale” care s ă se potrivească
fiecărui elev din clasă. Aceste poezii bine alese conțin „gânduri călăuzitoare” care îi
însoțesc pe elevi pe tot parcursul anului școlar cu scopul de a -i ajuta în formarea și
dezvoltarea lor viitoare. Fiecare elev își rostește poezia o dat ă pe săptămână în partea
ritmică de la începutul cursului de bază. Regula este, ca fiecare elev să o rostească în acea
zi a săptămânii, în care s -a născut. Cei care s -au născut sâmbăta, o rostesc împreună cu
elevii de vineri, iar cei care sunt născuți dumi nica o rostesc împreună cu elevii născuți
lunea . Mai jos sunt poeziile personale ale celor patru subiecți aleși pentru această cercetare:
Poezie personală C.L.G. (coleric):
„Cănd cineva din neștiință
Auzi că spune o prostie
Tu nu tăcea, nici râde, spune -i
Cu multă grijă, fă -l să știe.” (autor necunoscut)
Poezie personală S.P.R. (sangvinic):
„Ploaia vorbelor e bună
Numai dacă poate face,
Să-ncolțească gânduri sfinte
de iubire și de pace.” (autor necunoscut)
Poezie personală B.P.A. (flegmatic):
„Nu te-ntinde la prea multe
nici când faci și nici când spui
cloșca cu prea multe ouă nu va scoate niciun pui!
Ci cuprinde mai puține, câte poți purta -mpreună
decât zece treburi rele, e mai bine una bună.”
Poezie personală M. L. (melancolic):
„Prietenia -i ca o floare
Și poate rezista în timp,
De are apă și mult soare,
Trăiește -n orice anotimp.” (autor necunoscut)

61
La aria curriculară Limbă și Comunicare s-a pus accentul mult pe povestire și
basm. Basmele sunt considerate a fiind un dar pentru elevii de clasa I, dar pe care îl
primesc zilnic, fie în cadrul cursului de bază sau la finalul zilei. Sunt multe povești care
hrănesc și armonizează toate cele patru temperamente. Recomandate sunt basmele de frații
Grimm, Petre Ispirescu, Ion Pop -Reteganu, basme din popo r și altele.
Este de preferat ca în toate poveștile să existe pasaje în care să se regăsească fiecare
tip temperamenal, însă sunt zile în care poate dascălul simte că ar trebui să spună o poveste
adresată special unui copil și atunci va căuta sau va invent a o poveste cu tâlc, cu ajutorul
căreia copilul își va da singur seama de ce a avut un comportament neadecvat.
Steiner propune ca și model o poveste, care include pasaje pentru toate cele trei
temperamente:
„Odată se iscă între animale dorința de a avea u n rege și ele se adunară pentru a -l
alege. Era mare îmbulzeală. În aer se auzeau fâlfâiri vesele, împărăția pământului se
zguduia de pași, iarba se vălurea tainic, iar prin apa răcoroasă peștii înotau liniștiți.
(Pasaj coleric cu taur și leu)
Mai întâi sări în cercul animalelor taurul cel sălbatic. Copitele lui ridicară
vârtejuri de praf înecăcios. Pământul se zgudui. Semeț el se propti pe picioarele din față,
își aplecă grumazul puternic spre pământ, își arătă coarnele ascuțite:
– Eu sunt cel m ai tare. Eu sunt regele! izbucni el puternic și privi amenințător în
jur.
Leul se ridică maiestuos, întinzându -se încet, își scutură coama, lovi cu coada și își
făcu auzită vocea puternică într -un răget prelung, care îți îngheța sângele în vine.
Animalele se ghemuiră tremurând, iar taurul se retrase fornăind nemulțumit.
(Pasaj melancolic cu bufniță și șarpe)
Bătrâna bufniță clătină agale din cap, își deschise și -și închise ochii ei mari de mai
multe ori la rând.
– Asta este o treabă teribil de grea! N -ar trebui să fie rege cel mai înțelept dintre
noi?
Cu toții se cufundară în gânduri, întorcând lucrurile pe toate părțile. Deodată
tăcerea fu străbătută de șuieratul șarpelui:
– Eu șșșștiu tot, eu ssssunt regele! Chiar nu vedeți coronița mea? Șșșsss!
(Pasaj flegmatic cu balenă)
Dar șarpele nici nu fu băgat în seamă căci tot mai puternic fremătau valurile mării,
iar balena ridicându -se maiestuoasă pe un val spuse:
– Eu sunt cea mai mare dintre toți, eu sunt stăpâna și regele vostru!

62
Apoi respirând, pufni cu p utere o coloană de apă până în tăriile cerului și în
uimirea generală, se îndepărtă plutind plină de demnitate.
(Pasaj sangvinic cu animale mici și păsări)
Acum veni rândul animalelor mici să se învioreze și să iasă în față. Șoriceii
începură să danseze, veverița să țopăie, nevăstuica să alerge în sus și în jos. Țânțarii
bâzâiau, gândacii murmurau, fluturii colorați făceau ghimbușlucuri prin aer. Iar păsările?
Era un ciripit, o pălăvrăgeală și o veselie! Își strigau una alteia:
– Cine zboară cel mai sus acela va fi rege! Cine zboară cel mai sus acela va fi
rege!”
De asemenea introducerea literelor poate fi folosită pentru a viețui, hrăni și
armoniza temperamentele. La anumite litere un anume temperament este hrănit, în timp ce
restul copiilor pot să -și armonizeze temperamentu l dominant, prin hrănirea părții din
constelația proprie, care corespunde respectivului temperament.
De exemplu, întroducerea literei „C” va fi însoțită de imaginea unui cavaler curajos
cu un cal năzdrvan. Acest cavaler va îmbrăca caracteristici colerice, precum curajul,
vitejia, îndrăzneala, brațele puternice, pasul apăsat, ochii strălucitor, paloșul fermecat cu
care luptă împotriva căpcăunului, având desigur pe el o mantie roșie. Această secve nță este
povestită într -o manieră hotărâtă cu o tonalitate colerică.
Introducerea literei „R” se va face cu ajutorul imaginii roții/râului, moment
savurat nespus de copilul sangvinic. Sunetul R va fi rostit în diverse moduri: tare și încet,
înalt și prof und, scurt și lung, etc. realizând un joc. De asemenea se pot folosi și frământări
de limbă, precum „ Repede râul rece se rostogolește, rare ramuri răsfrânte rupând.”
Copilul flegmatic va putea savura îndelung sunete precum „M” și „N”. Rostirea și
scrierea acestor litere va fi o mare plăcere pentru flegmatic. Frământările de limbă joacă și
ele un rol important în armonizarea temperamentelor: „Meșter morar, macină meiul,
mâine mama mea va face mucenici!”
Sunetele ca „P” și „T” îl hrănesc și armonizează pe c opilul melancolic. În cazul
melancolicului se poate lucra și prin înțelesul cuvintelor: participare, suferință, tămăduire,
iubire, mângâiere, etc. „În turnul tău, Tămădui torule, tainic tună tunetul” este un exemplu
de frământare de limbă pentru litera T.
La aria curriculară Matematică și Științe ale naturii s-au introdus cele patru
operații matematice cu ajutorul unei povești. În această poveste apăre pe rând câte un pitic.
Prima dată a venit piticul verde (simbolizează temperamentul flegmatic), care stăt ea
cu brațele deschise, simbolizând semnul plus. Caracteristica principală a acestuia este că
iubește ordinea și nu poate vedea lucrurile despărțite (operația de adunare).

63
Apoi apare piticul roșu (simbolizează temperamentul coleric), care are doi nasturi
roșii la haină, simbolizând semnul împărțirii. Caracteristica principală a piticului roșu este
că iubește dreptatea, iar cu spiritul său de conducător împarte totul cu dreptate (operația de
împărțire).
Al treilea pitic este piticul galben (simbolizează tem peramentul sangvinic). Acesta
stă într -o poziție magică, cu mâinile și picioarele despărțite pregătit să sară, simbolizând
semnul înmulțirii. Acest pitic este bucuros de tot ce se întâmplă și îi place să cuprindă tot.
Când vede un săculeț vrea mai multe, i ar cu ajutorul săriurii sale magice, sărind peste
săculeț produce mai multe, înmulțindu -le (operația de înmulțire).

Fig.III.1 – Piticii socotitori desenați în caiet Fig.III.2 – Socoteli la tablă

Piticul albastru (simbolizează temperamentul melancolic) apare și el apoi. Gurița
acestui pitic nu este prea veselă (semnul minus), deoarce în timp ce târa după el un săculeț
cu pietre prețioase, acesta s -a tăiat îmtr -o poatră ascuțită, iar din sac au început să cadă
pietrele (operația de scădere).
La urmă apare mărețul rege, care însă nu are puteri transformatoare ca și piticii.
Acesta este îmbrăcat într -o mantie mov și umblă cu brațele întinse (semnul egal) pentru a -i
ajuta pe pitici să măsoare.
Pornind de la această poveste, de la caracteristicile și culoarea reprezentativă
fiecărui pitic se realizează exerciții cu cele patru operații matematice. Semnele operațiilor
se notează de fiecare dată cu culoarea corespunzătoare, atât la tablă cât și în c aiete. Mai
mult, în clasă există mantii în cele patru culori (fără mov), pe care copiii pot sa și le aleagă,
să ia din coș castane și să -i teste puterea. Apoi copiii desenează în caiete ceea ce au
experimentat.

64
La celelalte arii curriculare s -a urmărit de asemenea utilizarea unor metode care să
țină cont de temperametul elevilor (vezi capitolul al II -lea). Atitudinea dascălului în toată
această perioadă a trebuit să fie foarte flexibilă, și anume:
 față de flegmatici a trebuit să apară absent în aparență, î nsă să participe interior cu
intensitate;
 colericilor le -a arătat o implicare exterioară, dar a rămas perfect liniștit în interior;
 cu sangvinicii a sărit de la o impresie la alta, fiind însă ferm și răbdător, centrat pe
munca sa în interior și exterior;
 melancolicilor le -a arătat că știe ce înseamnă suferința, dar și că aceasta poate fi
depășită cu curaj și umor.
Dascălul folosește povestea, informația, culoarea, desenul formelor și muzica
alături de iubire, încredere în potențialul fiecăruia și fără a ave a așteptări pentru a influența
facultățile de voință, de simțire și de gândire a copiilor. Tot materialul de predare poate fi
conceput urmărind armonizarea temperamentelor. Scopul este acela de a construi pe ceea
ce avem, fără a cultiva în copil calități o puse, prin folosirea trăsăturile specifice fiecărui
temperament: la sangvinic cu mobilitatea, la coleric cu voința, la melancolic cu durerea și
compasiunea, iar la flegmatic cu participarea la preocupările altora.

III.3.3. Etapa postexperimentală

Spre fi nalul semestrului al II -lea, după șase luni de la prima aplicare a
chestionarului am aplicat dinnou a chestionarului de comportament învățătoarei pentru a
putea sesiza efectele variabilei independente introduse.
Rezultatele obținute s -au folosit la testare a iopotezei de cercetare prin:
 efectuarea de comparații între răspunsurile date de către învățătoare în urma
aplicării chestionarului despre comportamentul copilului în luna octombrie 2018 și
mai 2019, la toți cei patru subiecți;
 efectuarea de comparații î ntre cele trei trăsături generale ale temperamentului, și
anume entuziasm/extraversiune, influența negativă și străpânire de sine
măsurate prin aplicarea chestionarului în octombrie 2018 și apoi după șase luni în
mai 2019.
 analiza și autoanaliza procesului didactic din perioada experimentului formativ.

65
CAPITOLUL al IV -lea
ANALIZA COMPARATIVĂ A REZULTATELOR CERCETĂRII

IV.1. ÎNREGISTRAREA ȘI PRELUCRAREA REZULTATELOR

Cei 36 de itemi ai CBQ -VSF sunt evaluați pe o scală de tip Likert de la 1 (extrem
de falsă pentru acest copil) la 7 (extrem de adevărată pentru acest copil), plus o opțiune de
răspuns „Nu se aplică” atunci când profesorul nu l -a văzut niciodată pe copil în situația
descrisă.
Procedura de notare a răspunsurilot este următoarea:
Valoarea pe scală pentru cele trei caracteristici (entuziasm/extraversiune, influența
negativă și străpânire de sine) reprezintă valoarea medie a tuturor itemilor din scală
aplicabili copilului în ultimele 6 luni, după cum a fost apreciat de către profesor. Dacă
profe sorul a omis un item sau dacă acesta a selectat opțiunea de răspuns "Nu se aplică"
pentru un item, acesta nu primește valoare numerică și nu este inclus în valoarea pe scală.
Valorile se calculează prin următoarea metodă:
 Se însumează valorile pentru itemii care primesc un răspuns numeric (nu se includ
itemii marcați "nu se aplică" sau itemii care nu au primit răspuns). De exemplu, având o
sumă de 50 pentru o scală de 12 itemi, cu un item care nu primește răspuns, doi itemi
marcați "nu se aplică" și 9 itemi care primesc un răspuns numeric, suma de 50 va fi
împărțită la 9 rezultând o medie de 5,56 pentru valoarea pe scală.
 Itemii indicați cu un R pe lista itemilor de mai jos (vezi tabelele nr. III.4, III.5. și
III.6.), ordonați după scală, primesc o valo are inversă. Înainte de a le folosi pentru a calcula
valoarea pe scală, acestea trebuie inversate. Acest lucru se face prin scăderea răspunsului
numeric dat de profesor din 8. Prin urmare, răspunsul unui profesor la 7 devine 1, 6 devine
2, 5 devine 3, 4 ră mâne 4, 3 devine 5, 2 devine 6 și 1 devine 7.
Există itemi care sunt marcați cu R, iar calculul valorii pe scală se face după cum
urmează:
CALCUL cbq13R = 8 – cbq13. CALCUL cbq26R = 8 – cbq26.
CALCUL cbq19R = 8 – cbq19. CALCUL cbq29R = 8 – cbq29.
CALC UL cbq20R = 8 – cbq20. CALCUL cbq31R = 8 – cbq31.
CALCUL cbq22R = 8 – cbq22. CALCUL cbq34R = 8 – cbq34.

Valoarea pe scală pentru cele trei caracteristici se calculează ca media aritmetică a
tuturor itemilor, care măsoară acest comportament, și anum e:

66
CALCUL ENTUZIASM = MEDIA (cbq1, cbq4, cbq7, cbq10, cbq13r, cbq16,
cbq19r, cbq22r, cbq25, cbq28, cbq31r, cbq34r).
CALCUL INFLUENȚĂ NEG = MEDIA (cbq2, cbq5, cbq8, cbq11, cbq14, cbq17,
cbq20r, cbq23, cbq26r, cbq29r, cbq32, cbq35).
CALCUL STĂPÂNIRE SINE = MEDIA (cbq3, cbq6, cbq9, cbq12, cbq15, cbq18,
cbq21, cbq24, cbq27, cbq30, cbq33, cbq36).
Itemii sunt grupați în funcție de cele trei caracteristici temperamentale, după cum
urmează:

Tabelul nr. IV.1. Itemi care măsoară caracteristica „ entuziasm”
Nr.
item Conținut item
1 Pare întotdeauna grăbit să meargă dintr -un loc în altul.
4 Îi place să alunece pe tobogan de la mare înălțime sau să facă alte activități
îndrăznețe/riscante.
7 Adesea se „aruncă” (nu are răbdare) în situații noi.
10 Pare să se simtă în largul său în prezența aproape a oricărei persoane.
13R Preferă activitățile liniștite în locul jocurilor foarte active.
16 Când se dă pe leagăn îi place să se dea cât mai tare și să se ridice cât mai sus.
19R Îi ia mult timp până să se aventureze în noi situații.
22R Uneori este timid chiar și în preajma persoanelor pe care le cunoaște de mult timp
25 Este plin de energie, chiar și în timpuri liniștite.
28 Îi plac jocurile violente și gălăgioase.
31R Se hotărăște încet și fără grabă ce să facă în continuare.
34R Uneori întoarce spatele rușinat noilor cunoștințe.

Tabelul nr. IV.2. Itemi care măsoară caracteristica „ influență negativă”
Nr.
item Conținut item
2 Se enervează atunci când este împiedicat să facă ceea ce dorește.
5 Se supără dacă se taie puțin sau se lovește ușor.
8 Se întristează dacă nu se îndeplinesc planurile (pentru un eveniment sau o
activitatea specială).
11 Îi este frică când aude vorbindu -se de „omul negru”, de hoți, sau de alte persoane
care reprezintă o amenințare.
14 Când este supărat, rămâne așa timp de zece minute sau chiar mai mult.
17 Pare deprimat/mâhnit când nu reușește să ducă până la sfârșit o sarcină.
20R Foarte rar se plânge atunci când e răcit.
23 Este foarte greu de liniștit/calmat atunci când se supără.
26R Nu îi este frică de întuneric.
29R Nu este foarte supărat când se taie puțin sau se lovește ușor
32 Se enervează atunci când nu găsește jucăria cu care dorește să se joace
35 Se supără atunci când prietenii se pregătesc să plece din clasă

67
Tabelul nr. IV.3. Itemi care măsoară caracteristica „stăpânire de sine”
Nr.
item Conținut item
3 Se concentrează foarte tare atunci când desenează sau colorează.
6 Se pregătește pentru activități noi sau schimbări ale rutinelor, asigurându -se că va
avea tot ceea ce îi va fi necesar.
9 Îi place să i se cânte.
12 Observă dacă alții poartă haine noi.
15 Atunci când construiește sau pune ceva laolaltă, devine foarte implicat în ceea ce
face și lucrează perioade îndelungate de timp.
18 Respectă bine instrucțiunile sau regulile.
21 Îi plac sunetele cuvintelor, de exemplu cele din poeziile pentru copii.
24 Își dă seama imediat când este ceva nou în clasă.
27 Uneori e „furat” de o carte cu poze și o privește timp îndelungat.
30 Se apropie încet și precaut de locurile despre care i s -a spus că sunt periculoase.
33 Îi plac activitățile ritmice și lente, precum legănatul.
36 Face observații dacă cineva (profesor, coleg) și -a schimbat înfățiș area.

IV.2. PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

În urma procedurii de notare a răspunsurilor și al calcului valorii pe scală pentru
cele trei caracteristici vor rezulta valori între 1 și 7.
În cazul primei caracteristicii „entuziasm” o valoare apropiată de 7 semnifică un
comportament implusiv și activ. Copilul manifestă un nivel ridicat al activității și
acționează de cele mai multe ori din impulsivitate. Se avântă în situații noi fără a sta pe
gânduri sau a cântări dacă este bine sau nu. Este m ereu plin de energie, fiind atras de jocuri
active și activități îndrăznețe, unoeri chiar riscante. În același timp este însă și o persoană
sociabilă, care se simte în largul său în orice mediu și nu este timid.
În continuare sunt prezentate rezultatele celor patru subiecți, cu privire la
caracterista „entuzisam” și modificările care au avut loc de -a lungul celor 6 luni, perioadă
în care s -a desfășurat experimentul.

Graficul nr. III.1. Caracteristica „entuzisam” măsurată pentru subiectul C.L.G .
4.83 4.58
1.002.003.004.005.006.007.00
oct 2018Entuziasm C.L.G.
Entuziasm
mai 2019

68
Privind graficul nr. III.1. putem observa, că în luna octombrie 2018, înainte de
începerea experimentului valoarea de scală măsurată pentru subiectul C.L.G. era de 4.83.
Elevul manifesta un comportament foarte agitat și impulsiv, specific temperamentului
coleric. În urma adaptării predării în funcție de tipurile temperamentale, valoarea a mai
scăzut ușor, ilustrând o domolire a comportamentului său impulsiv.

Graficul nr. III.2. Caracteristica „entuzisam” măsurată pentru subiectul S:P.R.
Analizând graficul pentru subiectul cu temperamentul dominant sangvinic, putem
observa că valorile sale sunt mai mari, și anume în luna octombrie s -a măsurat o valoare de
scală de 5, din maxim 7. Acest rezultat confirmă faptul că S.P.R. este un sangvinic.
Comportamentul său energic, dinamic și extrovertit a condus la superficialitate, la trecerea
foarte ușor de la o activitate la alta și la a nu duce la bun sfârșit ceea ce începe. Reducerea
valorii, demonstreză faptul că temperamentul său începe să se se ci zeleze și să se
armonizeze.

Graficul nr. III.3. Caracteristica „entuzisam” măsurată pentru subiectul B.P.A.
În cazul subiectului melancolic putem observa o creștere a valorii, de la 3.17 în luna
octombrie la 3.42 în luna mai. Această creștere este binevenită în cazul lui B.P.A.,
5.00 4.75
1.002.003.004.005.006.007.00
oct 2018Entuziasm S.P.R.
Entuziasm
3.173.42
1.002.003.004.005.006.007.00
oct 2018Entuziasm B.P.A.
Entuziasmmai 2019
mai 2019

69
deoarece constatăm o ușoară ieșire din flegmatismul său. Cu alte cuvinte, acesta devine
mai sociabil și mai implicat în activități. Reușește să rezolve sarcinile în timp m ai scurt, la
fel de prudent și chibzuit. Începe încet să -și arate trăirile și emoțiile, având încă rețineri.

Graficul nr. III.4. Caracteristica „entuzisam” măsurată pentru subiectul M.L.

Privind garficul pentru cel de -al patrulea subiect ob servăm că nu există nicio
schimbare a valorii acestei caracteristici. Temperamentul melancolic are tendința de a se
închide în sine, fiind mai dificil să ajungi la el. Practica a arătat că este temperamentul cel
mai greu de educat, deoarce el se simte cel mai bine în singurătate, neîmpărtășind nimănui
propriile gânduri. Scopul învățătoarei este să îl facă pe M.L. să se deschidă către lume și să
aibă încredere în el.
A doua carcateristică „influența negativă” măsoară predispoziția copilului de a
experimenta sentimente negative. Cu cât valoarea de scală se apropie de valoarea maximă
7, cu atât copilul manifestă un comportament agitat și nervos. Acești copii sunt foarte
irascibili, supărându -se foarte repede dacă nu reușesc să facă ceea ce -și doresc sau dacă nu
găsesc obiectul căutat. După ce se supără sau se enervează sunt foarte greu de liniștit,
râmânând timp îndelung în această stare. Se plâng și se supără când sunt puțin răciți sau
când se lovesc ușor.
Urmează prezentarea valorilor pentru caracteristica „in fluența negativă” rezultate în
urma aplicării chestionarului pentru cei patru subiecți.
3.33 3.33
1.002.003.004.005.006.007.00
oct 2018Entuziasm M.L.
Entuziasm
mai 2019

70

Graficul nr. III.5. Caracteristica „influența negativă” măsurată pentru subiectul C.L.G.

Privind graficul nr. III.5. putem observa, că în luna octombrie 2018 valoarea de
scală a caracteristicii „influența negativă” a înregistrat o valoare de 3.67. De -a lungul celor
șase luni, această valoare a înregistrat o scădere destul de mare, ajungând la valoarea de 3.
Acest lucru arată faptul că C.L.G. reușește să ev ite mai ușor o ceartă sau dispută cu un
coleg. Am remarcat de -a lungul experimentului o schimbare destul de mare în
comportamentul lui C.L.G. Nu exista zi în care să nu fie implicat în dispute cu colegii, pe
care tocmai el le isca. Încăpățânarea și irascib ilitatea erau factorii care jucau un rol
important și decisiv în aceste situații. Acum aceste dispute sunt tot mai rare, iar copilul
reușește să își domolească aceste ieșiri agresive și să -și țină sub control furia.

Graficul nr. III.6. Caract eristica „influența negativă” măsurată pentru subiectul S:P.R.

Graficul nr. III.6. ne prezintă valorile măsurate ale caracteristicii „influența
negativa” pentru subiectul S.P.R. Și în cazul acesta, la fel ca și la caracteristica anterioară,
valorile măsur ate sunt destul de mari. În octombrie 2018 s -a înregistrat o valoare de 5, iar
în mai 2019, aceasta s -a redus ajungând la 4.50. În cazul lui S.P.R. nu vorbim despre furie
3.67
3.00
1.002.003.004.005.006.007.00
oct 2018Influență negativă C.L.G.
Influență negativă
5.00
4.50
1.002.003.004.005.006.007.00
oct 2018Influență negativă S.P.R.
Influență negativămai 2019
mai 2019

71
și agresivitate, când ne referim la această caracteristică, ci mai mult la abilitatea de a se
liniști. Pe cât de plin de energie și vesel este, pe atât de tare se supără când nu i se
îndeplinesc planurile sau când se lovește ușor. În acele momente este greu de calmat și
liniștit. Acum, după cum arată și valorile, acest lucru se îmbunătățeș te treptat, S.P.R.
reușind să -și păstreze calmul în tot mai multe situații, fără a se mai agita așa de tare. Mai
este însă mult de lucru la armonizarea acestui comportament.

Graficul nr. III.7. Caracteristica „influența negativă” măsurată pen tru subiectul B.P.A.
B.P.A. este calm și răbdător, având stăpânire de sine. Nu se supără și își controlează
cu ușurință pornirile. Din acest motiv valorile sunt foarte scăzute, iar modificări aproape
insesizabile. B.P.A. nu manifestă predispoziții de a ex perimenta sentimente negative și nici
nu are dificultăți în a se liniști.

Graficul nr. III.8. Caracteristica „influența negativă” măsurată pentru subiectul M.L.
În cazul melancolicului M.L. avem valori mai mari în cazul „influenței negative”,
deoarece aceasta a fost influențată de factori precum tristețea, supărarea și sensibilitatea la
2.67
2.50
1.002.003.004.005.006.007.00
oct 2018Influență negativă B.P.A.
Influență negativă
4.67
4.17
1.002.003.004.005.006.007.00
oct 2018Influență negativă M.L.
Influență negativămai 2019
mai 2019

72
durere. Este însă important de constatat faptul că această valoare a scăzut 0. 50, ajungând în
luna mai la 4.17, ceea ce ne demostrează un progres realizat de către acest copil. M.L.
începe încet, dar sigur, să iasă din carapacea sa și să nu -și mai plângă de milă.
Nu în cele din urmă, referindu -ne la caracteristica temperamentală „st ăpânirea de
sine”, cu cât valoarea pe scală a acesteia se apropie de maximul 7, înseamnă că acest copil
este foarte echilibrat din punct de vedere comportamental, reușind să se autocontroleze. De
asemenea este foarte atent la detalii și la ceea ce se întâm plă în jurul său. Poate să se
concentreze la activitățile pe care le desfășoară, fiind de multe ori aborbit timp îndelungat
de acea activitate. Este bine organizat și se conformează regulilor și instrucțiunilor.
Graficele următoare vor prezenta valorile de scală rezultate pentru caracteristica
„stăpânirea de sine” pentru cei patru subiecți.

Graficul nr. III.9. Caracteristica „stăpânirea de sine” măsurată pentru subiectul C.L.G.

Această creștere de 1.09 a valorii măsurate pentru C.L.G. este extrem de
îmbucurătoare, deoarece ne arată o armonizare a comportamentului său coleric. Acesta
reușește să se autocontroleze și să se concentreze la activitățile pe care le desfășoară. Pe
lângă hotărâre și voință, o persoană colerică trebuie să fie bine or ganizată pentru a -și putea
atinge țelurile propuse. C.L.G. duce la bun sfârșit sarcinile pe care le primește, însă doar
atunci când are chef. Este un întreprinzător, care nu renunță ușor la ideile sale și reușește să
mobilizeze și alte persoane, forțând ad esea nota.
4.085.17
1.002.003.004.005.006.007.00
oct 2018Stăpânire de sine C.L.G.
Stăpânire de sine
mai 2019

73

Graficul nr. III.10. Caracteristica „stăpânirea de sine” măsurată pentru subiectul S:P.R.

Privind graficul nr. III.9. putem observa, că ambele valori sunt semnificativ de
mari, ceea ce denotă o stăpânire de sine a subiectului S.P.R. Acesta are un spirit al
observației foarte bine dezvoltat, observând mereu schimbări ale vestimentației și ale
aspectului persoanelor cu care relaționează, precum și schimbări care au avut loc în sala de
clasă. Este foarte interesant de remarcat fap tul, că de unele activități este abosrbit în
totalitate, fiind concentrat timp îndelungat, însă în alte situații nu reușește să rămână
concetrat pe sarcina pe care a primit -o având tendința să sară de la o activitate la alta, fără a
duce la bun sfârșit nic iuna. Trebuie lucrat încă pe partea cu respectarea regulilor și a
instrucțiunilor, precum și la concetrarea atenției pe lucruri mai utile în dezvoltarea sa
viitoare.

Graficul nr. III.11. Caracteristica „stăpânirea de sine” măsurată pentru su biectul B.P.A.

Potrivit teoriei, flegmaticul este temperamentul care este cel mai stâpân de sine, îi
place oridinea și acuratețea. În cazul de față B.P.A. manifestată un comportament
5.33 5.42
1.002.003.004.005.006.007.00
oct 2018Stăpânire de sine S.P.R..
Stăpânire de sine
4.004.92
1.002.003.004.005.006.007.00
oct 2018Stăpânire de sine B.P.A.
Stăpânire de sinemai 2019
mai 2019

74
nepăsător și superficial au condus la valori mai mici ale acestei carac teristici. Acesta nu
remarcă niciodată schimbările care au loc în jurul său, fiind total indiferent. În schimb
respectă cu strictețe regulile și instrucțiunile. Nu este niciodată grăbit iar timpul pentru el
este nelimitat. Rabdarea și așteptarea sunt carac teristici care îl definesc foarte bine pe
B.P.A.

Graficul nr. III.12. Caracteristica „stăpânirea de sine” măsurată pentru subiectul M.L.

Timiditatea și însingurarea îl fac pe melancolic un bun observator a celor ce se
întâmplă în jurul său. Acest spirit de observație bine dezvoltat a condus la așa valori mari a
caracteristicii „stăpânire de sine”. M.L. este un copil foarte prudent, care se apropie încet și
precaut de locurile periculoase. Respectă cu sființenie regulile și instrucțiunile pe care le
primește, tocmai pentru a nu greși. Este o persoană docilă, care își apără comfortul. Îi place
să i se cânte, să asculte povești și poezii rostite frumos, precum și activități lente și ritmice,
precum legănatul.
În concluzie rezultatele sunt mulțu mitoare, progresu l fiind clar vizibil la cei patru
subiecți. Același proges însă se poate constata și la restul copiilor din clasă. P rin urmare
este recomandabil să se continue cu predarea individualizată pe baza celor patru
temperamente. Educarea elevilor și comportamentul acestora este în strânsă legătură cu
cele patru temperamente.

IV.3. RECOMANDĂRI

Este foarte important ca educarea copilului, ținând cont de temperamentul său, să
aibă loc și în afara școlii. În continuare sunt câteva practici zilnice care ajută la
armonizarea fiecărui temperament și pentru a influența facultățile de voință, de simțire și
5.085.75
1.002.003.004.005.006.007.00
oct 2018Stăpânire de sine M.L.
Stăpânire de sine
mai 2019

75
de gândire. Aceste practici sunt propuse de către Burns (2010) în lucrarea sa despre
temperamente și relațiile dintre adult și copil:

Practici zilnice pentru melancolic:
 Claritatea comunicării – Melancolicul trebuie să aibă o practică zilnică de
comunicare verbală în mod clar, cu persoane de la școală și de acasă. Dacă acest
exercițiu este realizat cu atenție, el poate stimula mai multă încredere în melancolic
și poate crea legături mai puternice între el ș i colegii săi de clasă, de prieteni și de
familie. Obiectivul acestei practici este de a asigura faptul că nevoile și dorințele
melancolicului sunt comunicate clar și periodic celor din jurul său.
 Respectul pentru alte temperamente – Melancolicul trebuie încurajat să vadă
frumusețea în alte temperamente și alte puncte de vedere. Cu copii, acest lucru
poate fi realizat prin povești, cu concentrare pe povești care aruncă o lumină
favorabil ă sau eroică asupra persoanelor cu alte temperamente sau fabule din care
melancolicul învață lecții. Fabulele și poveștile care au o morală precum „ia în
considerare înțelepciunea altora”, „nu îți pune ochelari de cal”, „fii atent să nu te
blochezi în ruti nă” sau „nu te bloca în trecut sau în viitor” sunt perfecte pentru
copilul cu temperament melancolic.
 Cererea de ajutor – Melancolicul trebuie să își facă o practică zilnică din a cere
ajutor. În clasă este util pentru el să lucreze împreună cu un partener care are
abilități din care poate învăța, precum și să lucreze cu persoane pe care le poate el
ajuta. Deoarece melancolicul este atât de capabil, deseori poate fi elevul pe care se
bazează ceilalți pentru ajutor. Totuși, este important ca melancolicul să aibă și el pe
cineva pe cine să se poată baza.
 Practicarea vizualizării greșelilor și a soluțiilor – Melancolicul va profita de pe
urma procesului de vizualizare a greșelilor și a soluțiilor, astfel încât poate învăța că
acest proces nu este dureros și nu trebuie evitat. La școală, rezolvarea de probleme
fictive, mistere și enigme sunt o practică sănătoasă pentru melancolic.
Experimentele științifice destinate să creeze ordine din haos sunt de asemenea
benefice pentru melancolic. Tricotatul este și el o pra ctică benefică, deoarece
melancolicul poate învăța să rezolve probleme la un nivel de bază, precum ce să
faci când ți -a scăpat un ochi sau cum să repari o gaură.
 Găsirea frumuseții în haos – Melancolicul va profita de pe urma practicilor care îi
permit să exploreze frumusețea din haos. Studiile de artă modernă și alte forme de
artă bazate pe această temă ar trebuie să fie o experiență esențială în educația

76
melancolicului. Muzica sau versurile cu ritmuri neobișnuite sau versurile care se
accelerează sau înc etinesc sunt benefice pentru experiența melancolicului cu
muzica.
 Suport spiritual – Melancolicul va beneficia de pe urma participării regulate la
grupuri de rugăciune, întâlniri religioase sau întruniri spirituale. Dacă acest lucru nu
este posibil sau nu face parte din cultura sa, i -ar putea fi benefic și să aibă aproape
de pat o carte inspirațională sau să citească în fiecare seară dintr -o astfel de carte –
orice de la „Puterea prezentului” de Eckhart Tolle, la poezii de Rumi sau la Biblie.

Practici zilnice pentru flegmatic :
 Exprimarea de sine – Pentru a obține doze sănătoase de exprimare de sine zilnică,
flegmaticul ar trebui să deseneze, să picteze, să scrie, să cânte cu vocea sau la un
instrument, să lucreze în grădină, sau să efectueze alte activi tăți care îi permit să se
exprime într -un mod vizual sau auditiv cu care pot relaționa ceilalți.
 Aventurarea în afara zonei de confort – În general, flegmaticul tinde spre obiceiuri,
modele și limite. Un flegmatic trebuie să își facă o practică zilnică din a se aventura
afară din zona de confort pe care și -a creat -o și să facă câte un lucru nou în fiecare
zi, sau cel puțin în fiecare săptămână.
 Exprimarea nevoilor – Flegmaticul preferă să mențină pacea decât să își exprime
nevoi. Un copil sau un adult flegm atic poate evita să ceară ceea ce dorește,
deoarece simte prea mult perspectiva ca cealaltă persoană să spună „nu” ca o
dizarmonie, iar flegmaticul consideră dizarmonia ca fiind dureroasă. Flegmaticul
trebuie să înțeleagă că va rămâne armonios nu prin evit area acestor exprimări.
 Finalizarea proiectelor – Un flegmatic va avea întotdeauna mai multe idei care se
concretizează, datorită vieții sale interioare vii și creative. Flegmaticul trebuie să
mențină o practică zilnică de finalizare a proiectelor, chiar d acă aceste proiecte sunt
mici. Unele idei pentru practica zilnică includ asamblarea unui puzzle sau a unei
machete, terminarea unei povești sau a unui desen, repararea unui lucru în casă,
curățenie într -o cameră, finalizarea unei teme sau terminarea unei c ărți.
 Învățarea de a se simți confortabil cu intuiția – Flegmaticul trebuie să mențină o
practică zilnică de a -și folosi intuiția, astfel încât să devină confortabil cu alte
metode decizionale care pot duce la realizarea unui număr mai mare din visurile
sale.

77
Practici zilnice pentru sangvin
 Pauze – Atunci când sangvinul simte că nivelul furiei sau anxietății sale crește, ar
trebui să ia o pauză. Pentru un adult, acest lucru ar putea fi pur și simplu să se scuze
pentru a merge la baie sau să bea apă. Un copil ar putea explica celorlalți că „ia o
pauz ă”.
 Practicarea așteptării pentru lucruri – Când sangvinul dorește să cumpere ceva sau
să participe la conversație, ar trebui să practice așteptarea. Dacă dorește să cumpere
o cămașă, ar trebui să aștepte mai întâi câteva zile. Dacă sangvinul dorește să
vorbească, ar trebui să lase mai întâi persoana care vorbește să termine de vorbit.
 Sport – Tipul sangvin are multă energie în exces, care pare interminabilă atunci
când o folosește pentru sine și pentru cei din jur. Un sangvin trebuie să facă sport
pentru a -și menține nivelele de energie într -o curgere uniformă și pentru a -și păstra
organele în echilibru.
 Recitarea de afirmații – Un sangvin are nevoie să își reamintească în mod constant
toate trăsăturile pozitive pe care le are, prin repetarea zilnică de afi rmații.
 Practicarea unui hobby – Tipul sangvin are o mare nevoie de dezvoltare personală
și este foarte intens. Un sangvin are nevoie de ceva în care să își folosească energia
și intensitatea, altceva decât prietenii și familia.
 Atingere – Un sangvin are n evoie regulată de atingere sub formă de masaj,
reflexologie, tratament facial și chiar îmbrățișări. Aceasta pentru a înmuia tensiunea
naturală care este în mușchii săi și în sistemul său și pentru a se obișnui să simtă
relaxarea.

Practici zilnice pentru c oleric
 Meditația asupra lucrurilor simple din viață – Copilul coleric are nevoie să învețe
să se concentreze pe lucruri care nu sunt extraordinare și stimulante, precum
plimbări în natură, petrecerea de timp periodic cu familia, îngrijirea regulată a unui
animal de companie, crearea de jucării sau unelte proprii și alte activități care
încurajează meditația asupra simplității.
 Răbdare – Un coleric trebuie să învețe răbdarea, așteptând ca lucrurile să se
întâmple. Un mod de a sprijini acest lucru este acela de a crea un program pentru
unele dintre alimentele sau activitățile preferate ale colericului (de exemplu,
înghețată numai marțea și vinerea). Un alt mod de a practica răbdarea este acela de
a avea un cont de economii. Mai mult, implicarea colericului în proiecte pe termen

78
lung precum și în cele pe termen scurt pe care le îndrăgește, este o altă modalitate
bună de a practica răbdarea.
 Simțirea limitelor – Colericul trebuie să învețe să simtă limitele altora, astfel încât
să nu le încalce prea mult (jocul n umit „Câmp minat”).

Câmp minat – În acest joc, creați un parcurs ușor cu obstacole, pe podeaua unei
camere sau în aer liber. Colericul, alternativ cu partenerul său, trebuie să conducă
cealaltă persoană prin labirint. Persoana care este condusă trebuie să fie legată la
ochi. Acest joc ajută colericul să fie mai conștient de spațiu. De asemenea, jocul îl
ajută pe coleric să experimenteze problemele pe care cealaltă persoană le poate
avea cu spațiul. Dacă exercițiul este discutat ulterior de către cei doi pa rticipanți,
atunci este un instrument de învățare și mai eficient.

 A dărui – deoarece un coleric are o abilitate limitată de a dărui, are de asemenea și
o abilitate limitată de a cere ceea ce are nevoie. Este important pentru coleric să
practice săptămâna l dăruirea de timp, obiecte proprii și bani.
 Umilința – Colericul are o foarte mare încredere în sine și este conștient de propria
vitalitate și valoare. Totuși, colericul are nevoie să își dezvolte și abilitatea de a -i
vedea pe ceilalți în aceeași lumină. Un coleric trebuie să interacționeze cu oamenii
pe care îi respectă, trebuie să citească biografii și trebuie să i se spună povești cu
eroi și sfinți de când este în clasa a doua și până în clasele mai mari.

79
CONCLUZII

Organizată în patru capitole distincte, CAPITOLUL I, Aspecte privind cele trei
temperamente , CAPITOLUL AL II -LEA , Rolul tempermentelor în pedarea din
școala Waldorf, CAPITOLUL AL III -LEA , Cercetarea pedagogică , CAPITOLUL
AL IV-lea, Analiza comparativă și interpretarea rezultatelor cercetării , lucrarea de
licență se fundamentează atât pe o cercetare -acțiune subordonată temelor menționate chiar
din titlu, cât și pe contribuții teoretice și științifice de impact asupra teoriei
temperamentelor și a predării in dividualizate.
Lucrarea de față contribuie la clarificarea problematicii teoretice , care susține faptul
că nedistingerea diferențelor temperamentale și lipsa unei instruiri și tratări individualizate
a copiilor în conformitate cu temperamentele, conduce l a evaluări eronate ale
comportamentelor elevilor, precum și la dificultăți în relaționarea cu aceștia.
Capitolele din lucrare consacrate temei argumentării inițiază demersul teoretic de la
definirea termenului temperament.
Sistemul de activități creat, cu aplicabilitate extinsă și verificată, poate fi
implementat cu succes în alte școli Waldorf, dar și în școlile tradiționale.
Conform ipotezei formulate, variabilele independen te, detreminarea
temperamentului și predarea individualizată, prin inte rmediul cărora s-a intervenit în
experimen t, au eficientizat relaționarea dascăl -elev. De asemenea, temperamentul elevul ui
s-a echilibrat și armonizat influențând poz itiv comportamentul acestuia. Astfel, ipoteza
cercetării a fost validată .
În concluzie , cadrele didactice trebuie să ia în considerație faptul că personalitatea
este un si stem, că dinam ica ei este fundamental influențată de educație , astfel încât unele
trăsă turi considerate negative pot fi corelate sau direcț ionate pozitiv. De aceea m etodele de
educație utilizate în pedagogia Waldorf clădesc pe ceea ce posedă copilul, nu pe ceea ce îi
lipsește. De exemplu, colericii, datorită forței sistemului nervos și predominantei excitației,
sunt capabili de iniț iative îndrăznețe ș i pot deveni organizator i ene rgici.
Observarea temperamentelor necesită un exercițiu repetat și mai ales trebuie făcută
în permanență cu dragoste și niciodată defavorabilă. Vom descopri astfel în permanență
ceva nou, aflând că fenomenele de bază sunt trăite de fiecare cu o color atură individuală,
nu în mod stereotip. Vom realiza de asemenea, cât de divers se pot schimba cele patru
prototipuri temperamentale propriu -zise.

80
Dascălul, care joacă împreuncă cu părintele un rol foarte important în educarea
comportamentului copilului trebuie să aibă în vedere următoarele principii pedagogice
propuse de către Steiner (1909) , care au la bază tipurile temperamentale:
 sanguinicul va evolua bine când va crește condus de o mână puternică, de cineva care
îi poate dovedi, din afară, un caracter ferm, față de care el poate dezvolta o iubire
personală. Iubirea față de o personalitate este lucrul cel m ai potrivit pentru un
sanguinic,
 pentru coleric nu simpla iubire, ci și respectul și prețuirea pentru ceea ce poate realiza
o personalitate este c el mai puternic factor educativ ;
 melancolicul se poate socoti fericit când poate crește sub mâna unui om care a avut un
destin greu, aspru. El cr ește bine nu când este atașat de o personalitate, nu când
apreciază și respectă calitățile unei personalități, ci atunci când poate dezvolta
compasiune pentru suferințele și loviturile dureroase ale unui destin greu;
 flegmaticul se dezvoltă bine când îi s târnim înclinarea spre interesele altor persoane,
când se poate entuziasma pentru interesele altora.
Prin urmare , cunoașterea particularităților temperamentale este importantă pentru
activitatea didactică astfel încât dascălul să utilizeze instruirea individulizată și să-și
adapteze stilul de predare la diversitatea elevilor , conducând astfel la educarea
comportamentului acestora.

81
BIBLIOGRAFIE

 Boca, A. (2012). Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Tinerii, Familia și copiii
născuți în lanțuri , Despre temperamente și influența lor asupra caracterului, Editura
Credința strămoșească, pag 160 -166.
 Bocoș, M. (2003), Cercetarea pedagogică. Suporturi teoretice și metodologice ,
Editura Casa Cărții de Știință, Cluj -Napoca .
 Bocoș, M., (2007), Teoria și practica cercetării pedagogice , Editura Casa Cărții de
Știință, Cluj -Napoca.
 Bocoș, M., Catalano, H., (coord.), (2008), Pedagogia învățământului primar și
preșcolar . Cercetări -acțiune, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca.
 Bruin, D., Lichthart, A. (1994). Painting in Waldorf Education, Editura The
Association of Waldorf Schools of North America, USA.
 Eller, H. (2012). Die vier Temperamente. Anregungen für die Pedagogik , Editura
Freies Geistesleben, Stuttgart.
 Kochanska, G., Devet, K., Goldman, M., Murray, K., & Putnam, S. P. (1994).
Maternal reports of conscience development and temperament in young -children.
Child Development, 65(3), 852 -868.
 Kranich, E.M., Jünemann, M., Berthold -Andrae, H., Bühler, E., Schubert, E. (2015).
Formenzeichnen. Die Entwicklung des Formensinns in der Erziehung, Editura Freies
Geistesleben, Stuttgart, pag 98 -128.
 Lipps, P. (1998). Temperamente und P ädagogik. Eine Darstellung f ür den Unterricht
an der Waldorfschule , Editura Freies Geistesleben , Stuttgart.
 Mărgineanu, N. (1971). Psihologie și literatură, Editura Dacia, Cluj -Napoca.
 Murray, D. (1996). Crafting a life in essay, story, poem. Portsmouth, NH: Heinemann.
 Neculau, A . (2005) . Psihologie, Manual pentru clasa a X-a, Editura Polirom,
Bucure ști.
 Petrash, J. (2018). Să înțelegem educația Waldorf. O privire din interior, Editura
Litera, București.
 Popescu -Neveanu, P. (1978). Dicționar de psihologie, Editura Albatros, Bucureș ti,
pag. 705 -706.
 Putnam, S. P., & Stifter, C. A. (2008). Reactivity and regulation: The impact of mary
rothbart on the study of temperament. Infant and Child Development, 17(4), 311 -320.

82
 Putnam, S. P., & Rothbart, M. K. (2006). Development of short and very short forms
of the children's behavior questionnaire. Journal of Personality Assessment, 87(1),
102-112.
 Riethm üller, W. (2005 ). The current debate about temperaments, Research Bulletin,
Vol.10 #2, Research Institute for Waldorf Education .
 Rothbart, M.K., & Derryberry, D. (1981). Development of individual differences in
temperament. In M.E. Lamb & A. L. Brown (Eds.), Advances in developmental
psychology (Vol.1, pp.37 -86). Hillsdale, NJ: Erlbaum.
 Rothbart, M. K., Ahadi, S. A., Hershey, K. L., & Fisher, P. (2001). Investigations of
temperament at three to seven years: The children's behavior questionnaire . Child
Development, 72(5), 1394 -1408.
 Schuberth, E. (n.d.). Începutul predării matematicii la școlile Waldorf, Structură, baze
teoretice ale specialității și puncte de vedere antropologice, Editura Freies
Geistesleben, Mannheim, pag 25 -33.
 Schubert, E. (2012). Der Anfangsunterricht in der Mathematik. Aufbau und fachliche
Grundlagen, Editura Freies Geistesleben, Stuttgart.
 Stan, N. (2018). Educație pentru cultură, Temperamentul – latura dinamico –
energetică a personalității, Revista Didactica Pro, Nr. 4 -5 (110 -111), Chișinău, pag.
30-34.
 Steiner, R. (1909) . Cele patru temperamente . Despre temperamentele omenești Berlin,
martie 1909, Editura Univers Enciclopedic & Triade, București .
 Steiner, R. (1920 ). Articole asupra or gnizării tripartiției, a organismului social și a
problemelor contemporane, Editura Triade, Cluj -Napoca.
 Steiner, R. (1919). Discuții cu profesorii ținute la Stuttgart, 21 august – 6 septembrie
1919, cu ocazia întemeierii Școlii Libere Waldorf, Editura Univers Enciclopedic &
Triade, București .
 Steiner, R. (1921). Dezvoltarea sănătoasă a ființei umane, O introducere în pedagogia
și didactica antroposofică, Curs de Crăciun pentru profesori, Dornach, 23 decembrie
1921 – 7 ianuarie 1922), Editura Univers Enciclopedic & Triade, București .
 DEX (2009) . Dicționarul explicativ al limbii române , ediția a II -a revăzută și adăugită,
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Io rdan – Alexandru Rosetti”,
Editura Univers Enciclopedic, București.
 Tittmann, M. (1994). Zarter Keim die Scholle bricht. Zeugnisspr üche für die Klassen
1-8, Editura Freies Geistesleben, Stuttgart.

83
 Van Alphen, P. (n.d.). The Waldorf approach to matematics teaching in grades 1 & 2,
Editura Zukunftsstiftung Entwicklungshilfe, Bochum, pag. 65 -66.
 Vasilescu, I. (2014). Identificarea, cunoașterea și armonizarea temperamentelor,
Editura Creanga Fermencată, București.
 Weinberger , N.M. (1998). The music in our minds, Educational Leadership 56 (3), pag
36-40.
 Zentner, M.R. (1998). Die Wiederentdeckung des Temperaments , Frankfurt am Main
 https://anthrowiki.at/Vier_Temperamente (sursă foto)

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: PROF. DR. TRIFAN IRINA -MIHAELA ABSOLVENT:… [607141] (ID: 607141)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: PROF. DR. TRIFAN IRINA -MIHAELA ABSOLVENT:… [607141]

Copyright Notice

(Arial, SIZE 28, Bold) [625057]

Metodologia cercet ării în educa ție fizică și sport Ioan Turcu 2 CUPRINS UNITATEA DE ÎNV ĂȚARE NR. 1 Noțiuni specifice disciplinei 6 Știința (defini… [606717]

CAPITOLUL II – TRATAMENTUL BOLII PARKINSON TRATAMENT FARMACOLOGIC TRATAMENT NEFARMACOLOGIC Dieta Recuperare medicală TRATAMENT CHIRURGICAL Tratament… [626930]

Programa Admitere Inv. Vocational [622411]

Licenta Generator Eolian De Tip Darrieus2 [306328]

I. NOȚIUNI DE CALCUL VECTORIAL . OPERAȚII CU VECTORI 2.1. Noțiuni de calcul vectorial Mărimile fizice pot fi :  mărimi scalare (scalari ), complet… [613546]

Copyright Notice

Similar Posts