Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar LUCRARE DE LICENȚĂ ABSOLVENT: MESTIC GABRIELA RALUCA COORDONATOR Conferențiar doctor,… [311188]

Licență

Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar LUCRARE DE LICENȚĂ ABSOLVENT: MESTIC GABRIELA RALUCA COORDONATOR Conferențiar doctor,… [311188]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI” CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

EXTENSIA SIGHETU MARMAȚIEI

Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

LUCRARE DE LICENȚĂ

ABSOLVENT: [anonimizat],

Cătălin Glava

SIGHETU MARMAȚIEI

2020

UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI” CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

EXTENSIA SIGHETU MARMAȚIEI

Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

MODALITĂȚI DE UTILIZARE A NOILOR TEHNOLOGII ÎN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

ABSOLVENT: [anonimizat],

Cătălin Glava

SIGHETU MARMAȚIEI

2020

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………… 5

CAPITOLUL I

EDUCAȚIA PREȘCOLARĂ ÎN CONTEXTUL LUMII CONTEMPORANE…7

Rolul educației în lumea contemporană. Pilonii educației contemporane……….7

Formarea de competențe și dezvoltarea personalității copilului în educația

timpurie……………………………………………………………………………..……. 13

Prevederi curriculare pentru educația timpurie……………………………….. .20

Particularități și condiții ale învățării la vârsta preșcolară…………………….. 26

Jocul și învățarea la preșcolari…………………………………………….…… 33

CAPITOLUL II

NOILE TEHNOLOGII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR………………. 36

2.1. Mass-media și educația contemporană………………………………………… 36

2.2. Informatizarea în educație…………………………………………………….. 43

2.3. Taxonomia noilor tehnologii informaționale și educaționale…………………. 46

2.4. Valențe și limite ale utilizării calculatorului în educație la vârste mici……….. 51

2.5. Preșcolarul și internetul…………………………………………………………. 55

CAPITOLUL III

STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND UTILIZAREA TIC

ÎN ACTIVITĂȚILE DIDACTICE LA PREȘCOLARI…………………….….. 58

3.1 Delimitarea problemei studiate………………………………………………… 58

3.2 Ipoteza cercetării……………………………………………………………….. 60

3.3 Scopul cercetării ……………………………………………………………….. 60

3.4 Obiectivele cercetării ……………………………………………………….….. 60

3.5 . Eșantionul cercetării ……………………………………………………….…. 60

3.5.a. Eșantionul de subiecți ……………………………………………….. 60

3.5.b. Eșantionul de conținut ……………………………………………… 60

3.6. Metodologia cercetării ………………………………………………………….61

3.7. Organizarea și desfășurarea cercetării ………………………………………… 63

3.7.a. Etapa inițială (constatativă) …………………………………………. 64

3.7.b. Etapa formativă a studiului experimental …………………………… 72

3.7.c. [anonimizat] ……………………………………………………….. 84

3.8. Analiza și interpretarea datelor ………………………………………………… 93

CONCLUZII …………………………………………………………………..… 100

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………. 104

ANEXE …………………………………………………………………………… 108

INTRODUCERE

Sistemele educaționale din lumea întreagă se află sub presiunea crescândă de folosire a [anonimizat] a-i pregăti pe copii și tineri pentru o societate predilect informațională. Desigur că cei mai interesați în dobândirea de competențe în folosirea eficientă a tehnologiilor informaționale din secolul 21 sunt cei tineri.

[anonimizat], de adoptare și valorificare eficientă a potențialului oferit de noile tehnologii informaționale de comunicare (TIC).

[anonimizat], trebuie să-i [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat]. În caz contrar, accesul la cantitatea uriașă de informații pe care o poate asigura calculatorul va fi utilă doar într-o mică măsură, în cele mai multe cazuri producând derută și confuzie în mintea copilului, mai ales la vârstele mici.

Se impune, deci, ca o necesitate de mare actualitate ca educarea generațiilor de azi, a celor ce vor deveni pilonii în activitățile de decizie care vizează dezvoltarea societății viitorului, să fie preocuparea primordială a învățământului și sociatății de azi, asigurându-ne astfel că vor fi capabili să se adapteze rapid la schimbări, să găsească soluții în timp optim, să diferențieze soluțiile viabie de cele eronate și să poată progresa în acțiunea de conducere și armonizare a tuturor sferelor vieții, dar și progres în planul structurii pozitive a personalității..

Referitor la tehnicile moderne de instruire, UNESCO arată că ele reprezintă a patra revoluție în dezvoltarea societății, din punct de vedere al mijloacelor de instruire și evaluare (trecerea de la educația în familie la educația în școală, adoptarea cuvântului scris ca mijloc de instruire și autoinstruire, apariția tiparului și folosirea cărții, dezvoltarea electronicii: radioul, televiziunea, calculatorul).

Studiile întreprinse pe diferite meridiane ale pământului arată că integrarea noilor tehnologii informatice și comunicaționale în practica școlară asigură performanțe supoerioare la un mare număr de elevi, în raport cu predarea tradițională. În același timp, elevii învață semnificativ mai bine cum să învețe.

Calculatorul face parte din spațiul socio-cultural al copilului, alături de televizor, cărți, reviste, afișe, firme luminoase; toate acestea „bombardează” spațiul vizual al copilului, îi influențează limbajul și comunicarea nonverbală, îl pun în situația de a găsi rapid soluții, de a se orienta și adapta la o lume în care informația circulă rapid și schimbarea este accelerată.

În acest context, alcătuirea lucrării metodico-științifice Posibilități de valorificare a noilor tehnologii în învățământul preșcolar, o considerăm o temă de mare actualitate, din păcate mai puțin abordată în învățământul preșcolar.

Consider că educatoarele au reținere în abordarea temei fie din cauză că utilizarea noilor tehnolgii în învățământul preșcolar presupune o bună dotare materială a grădiniței în acest sens, fie că ele însele nu se simt stăpâne din punct de vedere teoretic și practic în a le utiliza în procesul instructiv-educativ, la acest nivel de învățământ.

Datorită faptului că vin dintr-o grădiniță ce are dotările necesare valorificării noilor tehnologii la grupele de preșcolari, datorită pregătirii și experienței dobândite în acest domeniu și utilizării efective în activitatea cu preșcolarii a numeroase soft-uri, a calculatorului, videoproiectorului, platforme etc., consider că este momentul să valorific experiențele dobândite pentru a justifica valoarea acestor experiențe în activitatea cu preșcolarii, precum și limitele și chiar neajunsurile utilizării acestora.

Lucrarea alcătuită cuprinde experiența din ultimii ani și, în special, anul acesta din urmă, în cadrul opționalului „La joacă cu… computerul” și implicațiile asupra dezvoltării cognitive și psihice a preșcolarilor, precum și formarea unor abilități, creând premisele eficientizării și sporii calității în procesul instructiv-educativ din grădiniță.

Lucrarea de față își propune să analizeze educația preșcolară în contextul lumii contemporane, posibilitățile de utilizare a noilor tehnologii în activitățile cu preșcolarii, avantajele și dezavantajele utilizării TIC în procesul instructiv-educativ din grădiniță, precum și pericolele care-i pândesc pe copii la vârstele timpurii, odată ce au fost înarmați cu competențele necesare utilizării computerului.

Lucrarea prezintă și o cercetare asupra eficienței utilizării calculatorului de către preșcolari în cadrul activităților instructiv-educative din grădiniță, un model de opțional ce vizează familiarizarea cu elementele de bază în utilizarea calculatorului și modele de proiectare didactică a activităților cu preșcolarii.

CAPITOLUL I

A ști nu este îndeajuns; este nevoie să aplicăm.

A dori nu este suficient, trebuie să acționăm. Johann von Goethe

EDUCAȚIA PREȘCOLARĂ ÎN CONTEXTUL LUMII CONTEMPORANE

Rolul educației în lumea contemporană. Pilonii educației contemporane

Civilizația umană parcurge o perioadă agitată, determinând schimbări structurale profunde în toate domeniile vieții. Schimbările vizează lumea profesională, domeniul demografic, configurația agropolitică a lumii, schimbarea stilului de viață etc. problematica lumii contemporane are uncaracter universal și global și o cauzalitate multiplă.

Problemele multiple ale lumii contemporane, mai ales cele apărute în contextul nou al globalizării, au declanșat o mulțime de reacții, sugerând și generând proiecte de rezolvare specifică, care s-au conturat treptat în direcții de acțiune. Una dintre aceste direcții de acțiune o constituie educația ca proces de formare și sensibilizare a tinerilor și adulților pentru participarea la abordarea și soluționarea problemelor cu care omenirea va fi confruntată.

Societatea contemporană este definită în literatura de specialitate ca fiind o societate educativă. Analizele comparative ale sistemelor educaționale actuale evidențiază convergența existentă între gradul de dezvoltare socială, economică și culturală al unei societăți și viabilitatea sistemului de învatamânt pe care aceasta îl promovează. Acest fapt impune necesitatea unei cât mai bune reflectări la nivelul fenomenului educațional a schimbărilor survenite sau anticipate a surveni în sfera socio-economică și întreprinderea unor cercetări riguroase cu privire la posibilitățile de optimizare a sistemelor educaționale contemporane.

Se afirmă pe bună dreptate, că unul dintre elementele definitorii ale societății contemporane este schimbarea. Mileniul III a moștenit multe probleme sociale, economice și politice, care sunt încă departe de a-și fi găsit soluțiile (terorismul internațional, rasismul, creșterea numărului săracilor, a analfabeților și a șomerilor etc.).

Unul dintre factorii ce pot determina schimbarea este indubitabil educația, înțeleasă ca înțeleasă ca „tot”, ca experiență globală – în plan cognitiv, practic, personal și social, deoarece scopul final este să sporească calitatea vieții. Educația este o „activitate hipercomplexă, constituită dintr-un sistem de influențe conștiente, sistematice, de durată și cu caracter axiologic evident, desfășurată în baza unui proiect fundamentat pe finalități bine precizate și care vizează(auto)formarea /(auto)reformarea permanentă a personalității umane”(Venera Mihaela Cojocariu, Fundamentele pedagogiei, p. 14).

Prin caracterul său uman, educația este o acțiune ce se desfășoară în mod conștient, potrivit unor finalități stabilite în prealabil, are un sens intențional care vizează un rezultat bine conturat. În funcție de aceste finalități, sunt selecționate apoi valorile ce urmează a fi transmise, sunt alese metodele și mijloacele cele mai potrivite pentru a realiza transmisia, să asigure o organizare corespunzătoare a activității, în așa fel încât să obțină rezultatul scontat.

Concretizarea relației dintre societate și educație poate fi realizată numai pornind de la teza potrivit căreia socialul este o rezultantă a interacțiunii și conviețuirii oamenilor. În interiorul său educația ne apare ca acțiune socială care mijlocește și diversifică relațiile dintre om și societate, favorizând astfel dezvoltarea omului prin intermediul societății și a socității prin intermediul oamenilor. Numai cadrul școlar rămâne însă insuficient pentru a asigura o formare completă și continuă a personalității umane. Situațiile în care personalitatea umană poate fi modelată sunt diferite s-au identificat următoarele forme ale educației: formală, nonformală, informală (educații paralele).

Educația formală poate fi definită ca „un ansamblu de activități pedagogice, care sunt proiectate instituțional ca expresie a unei politici educaționale care stabilește finalitățile, fiind legiferate și desfășurate în cadrul unui sistem național de învățământ precis structurat, ierarhizat gradual pe stadii de vârstă, cuprinzând unități și instituții de învățământ de diferite tipuri și niveluri”(Mircea Ștefan, Lexicon pedagogic, p.104).

Educația nonformală este reprezentată de orice activitate organizată în mod sistematic, creată în afara sistemului formal și care oferă tipuri selectate de învățare copiilor și adulților.

Educația informală este un proces care durează toată viața și prin care fiecare persoană dobândește cunoștințe, deprinderi, aptitudini și înțelegere din experiențele zilnice.

Educația permanentă este definită în dicționarele de specialitate ca fiind un „ansamblu de activități pedagogice organizate, care asigură formarea pe tot parcursul vieții”( Mircea Ștefan, Lexicon pedagogic, p.110).

Urmărind menținerea și „ameliorarea calității vieții”, ea va deveni practică, utilă și eficientă, sporindu-și șansele de a găsi cele mai bune strategii de realizare. Aceasta ce va deveni temelia unei adevărate autoeducații, împletindu-se continuu cu celelalte forme de educație. Autoeducația reprezintă o componentă a educației permanente, ea asigurându-i continuarea și finalizarea. Saltul spre autoeducație se realizează în adolescență, odată cu tendința tânărului de emancipare și de afirmare a propriei personalități, la vârstele mici copilul nu este capabil încă să se autoeduce, în adevăratul înțeles al cuvântului. Autoeducația și-a demonstrat necesitatea. Numai așa se poate face față exigențelor dezvoltării sociale, economice și cultural- politice a noului mileniu în care trăim.

În condițiile unei evoluții rapide a societății și implicit a educației, multe dintre cunoștințele și practicile ce sunt valabile astăzi vor fi mâine depășite și învechite. Este de așteptat ca într-o perioadă marcată de atâtea mutații tehnologice și de apariția unor noi forme de organizare a educației și a muncii, competențele specifice să devină și ele rapid depășite. Nevoia de reactualizare, de educație și inovare continuă vor fi în creștere. Dar ceea ce este mai important este faptul că nevoile de cunoaștere și de acțiune ale societății și ale membrilor ei vor fi altele decât cele de până acum. Viitorul creează cerințe din ce în ce mai înalte.

Ca răspunsuri ale sistemelor educaționale la aceste provocări ale lumii contemporane de natură economică, politică, ecologică, sanitară etc., s-au constituit „noile educații”. Ele reflectă problematica de domeniu identificată în lumea contemporană și a cărei soluționare la pericolul potențial ori direcție optimă de desfășurare este trasată prin obiective propuse.

Într-o societate supertehnologizată ar trebui să privim noile educații nu ca dimensiuni izolate, ci în multiplele lor relații de tip sistemic și din perspectiva efectului de viitor. Capacitatea de a stăpâni tehnologiile moderne din punct de vedere intelectual, politic și social reprezintă una dintre provocările majore ale omului modern în acest secol. (Mariana Marinescu, Noile educații în societatea cunoașterii, p. 21).

Noile educații, folosind terminologia propusă de UNESCO ar fi:

– Educația ecologică;

– Educația demografică);

– Educația nutrițională;

– Educația pentru noua tehnologie și progres

– Educația față de mass-media;

– Educația pentru pace și cooperare

– Educația pentru democrație și drepturile omului;

– Educația sanitară modernă;

– Educația economică și casnică modernă;

– Educația pentru timpul liber;

– Educația pentru o nouă ordine internațională;

– Educația cu vocație internațională;

– Educația pentru o viață de calitate;

– Educația interculturală

Noile educații reprezintă „cel mai pertinent și mai util răspuns al sistemelor educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane” (George Văideanu, Educația la frontiera dintre milenii, p. 109).

Aceste educații noi dau denumirea fiecărei structuri de conținut științific, realizată ca disciplină de studiu, concepută în plan disciplinar, dar mai ales interdisciplinar, pluridisciplinar și chiar transdisciplinar, bazându-se pe contribuții ale informaticii, filosofiei, antropologiei, dar mai ales ale Științelor educației, fiind organizată în jurul celor patru piloni ai cunoașterii:

a învăța să știi, care se referă la dobândirea instrumentelor cunoașterii;

a învăța să faci (a învăța să faci bine) astfel încât individul intră în relație cu mediul ambiant;

a învăța să trăiești împreună cu alții (a conviețui) se referă la comunicare, cooperare participând la activitățile umane;

a învăța să fii, care rezultă din primele trei. (Mariana Marinescu, Noile educații în societatea cunoașterii, p. 16).

În condițiile acestei evoluții rapide a societății, inclusiv a educației, multe dintre cunoștințele și practicile valabile astăzi vor fi mâine depășite, învechite. Este de așteptat, în aceste condiții, ca într-o perioadă marcată de atâtea și atâtea mutații tehnologice și de apariția unor noi forme de organizare a educației și a muncii, competențele specifice să devină și ele rapid depășite. Nevoia de reactualizare, de educație și inovare continuă vor fi în creștere.

Lucrul cel mai important de care trebuie să fim conștienți este faptul că nevoile de cunoaștere și de acțiune ale societății și ale membrilor ei vor fi altele decât cele de până acum. Viitorul creează cerințe tot mai înalte, iar riscul de a deveni „analfabet” este extrem de mare.

Analfabeți nu sunt doar cei ce nu știu să scrie și să citească, ci și cei care au deficiențe în cunoștințele de bază, vorbindu-se de analfabetismul funcțional, iar mai nou și de cel computerial. Educația caută să contribuie la ameliorarea acestor probleme prin acțiuni specifice de prevenire ale acestora. Dintre puținele soluții găsite până acum, enumerăm:

– inovații în conceperea și desfășurarea proceselor educative;

– introducerea noilor tipuri de educație în programele școlare;

– întărirea legăturilor dintre acțiunile școlare și cele extracurriculare;

– formarea inițială și continuă a cadrelor didactice;

– conlucrarea dintre cadre didactice, elevi, părinți și responsabili de la nivel local;

– organizarea de schimburi de informații între statele europene;

– regândirea procesului de educație în vederea integrării cu succes a tinerilor în viața profesională și socială.

Educația caracteristică secolului XXI se bazează pe câteva obiective, valabile pentru toți elevii, indiferent de nivelul de vârstă:

• dobândirea unei game de abilități necesare pentru a reuși într-o lume modernă și globalizată;

• o educație personalizată, care să le permite copiilor să își atingă potențialul maxim;

• relaționarea cu comunitățile lor, personal și digital, și interacționarea cu oameni din diferite culturi;

• învățarea pe tot parcursul vieții.

Realizarea acestei viziuni necesită o transformare fundamentală în patru domenii:

Abilitățile secolului XXI, aflat în programele școlare;

Pedagogia secolului XXI, și anume predarea acestor abilități în mod eficient;

Elementul cheie al noii pedagogii, și anume, tehnologia, valorificată într-o serie de aplicații mai eficiente decât în educația tradițională;

Reforma secolului XXI, care integrează și adaptează pilonii de sisteme de înaltă performanță descrise mai sus: profesori excelenți, planuri excelente de studiu și responsabilitate pentru rezultate.

Va fi un progres atunci când se vor pune în aplicare cele patru domenii împreună. De exemplu, tehnologiile de vârf nu pot înlocui profesorii, dar îi pot sprijini, pentru ca elevii să ajungă la un nivel mai ridicat de performanță și realizări.

În mod similar, cadrele didactice nu se pot apropia de elevi fără a adopta metode de predare noi, moderne. Foarte puține sisteme de educație pot pregăti copiii și tinerii pentru o economie prosperă fără susținerea dezvoltării abilităților imperios necesare ale secolului XXI.

Multe dintre aceste programe au ca scop ca fiecare elev să obțină următoarele capacități:

Rezolvarea problemelor și luarea deciziilor;

Gândirea creativă și critică;

Colaborare, comunicare și negociere;

Curiozitate intelectuală și abilitatea de a căuta, selecta, structura și evalua informațiile.

Corespunzător educate, adică formate și practicate, arta și tehnica de a studia incită la noi confruntări, cele mai multe benefice pentru om, indiferent de vârstă, profesie, experiență ori situație de viață. Numitorul comun, cauză și scop al acestui complex și, totodată, deschis proces individual și social este personalitatea umană, cu tot ce înseamnă ea: inteligență, creaticitate, acțiune, sensibilitate etc. Înnobilată și formată de timpuriu, personaliatea autentică devine capabilă de mari fapte tocmai prin valorificarea imensului său potențial.

Nu credem că exagerăm afirmând că acum, la începutul secolului XXI, societatea și oamenii investesc prea puțin timp și resurse materiale și umane pentru atingerea competențelor de natură informativă și, mai puțin, pentru asimilarea unor metodologii și tehnologii pentru a ajunge la aceste competențe, la perfecționarea lor progresivă.

Cercetările psihopedagogice contemporane evidențiază tot mai pregnant faptul că învățarea începe încă de la naștere, iar în timpul copilăriei mici se pun bazele dezvoltării fizice și psihice ulterioare, condiție a unei evoluții favorabile în dezvoltarea personalității.

Vârstele mici sunt considerate ca temelie a construcției personalității copilului, a dezvoltării structurilor sale de adaptare creativă la existența socio-individuală.

În același timp, în primii ani de viață, se structurează instrumentele principale capacitățile de bază care facilitează învățarea școlară și nonșcolară. De aceea sunt foarte importante atât procesele de evaluare și intervenție educativă timpurie, cât și activitățile de protejare și stimulare încă din învățământul preșcolar.

Problematica învățământul preșcolar trebuie abordată cu toată atenția, dăruirea și profesionalismul celor implicați în oferirea de servicii educative de calitate. Este necesară corelarea optimă a domeniilor sănătății, nutriției și igienei, al protecției sociale cu sfera educației, o educație bazată pe dezvoltarea cognitivă, afectivă și socială a copilului, fără a se pierde din vedere, în toate demersurile întreprinse, cele trei concepte integrate și multidimensionale:

interesul superior al copilului;

starea de bine a copilului;

bucuria și plăcerea de a învăța (Curriculum pentru educație timpurie, 2017, p. 5).

Importantă „comutare de paradigmă“ la nivelul educației timpurii din ultimii ani, schimbarea din domeniul curriculumului urmărește să îmbunătățească, să reorienteze și să extindă focalizarea demersurilor educaționale destinate copiilor.

Întrucât dezvoltarea acestora este semnificativă în etapa timpurie a vieții, descoperirea, valorificarea sau ameliorarea potențialului de care dispun copiii creează premisele performanțelor lor ulterioare, prin promovarea valorilor.

O nouă „viziune și demersurile subsecvente se doresc a fi o contribuție substanțială la realizarea idealului paideic, la atingerea unor ținte pe termen lung în calitatea vieții individuale, în deplin acord cu nevoile copiilor și cu cerințele societății în care trăiesc” (Curriculum pentru educație timpurie, 2017, p. 7 ).

Educația timpurie pentru valori reprezintă un tip de educație care își asumă misiunea și responsabilitatea de a promova valori în mod explicit și eficient prin finalități clare.

1.2 Formarea de competențe și dezvoltarea personalității copilului în educația timpurie

Unul dintre principalele obiectivele prevăzute de Teoria Noilor Educații lansată de ONU este pregătirea copiilor pentru școală prin formarea competențelor și a atitudinilor. Acest proces are un caracter permanent, începând din copilăria timpurie și evoluând pe parcursul întregii vieți. Procesul influențează personalitatea și contribuie în mod direct la socializarea copilului, la formarea și dezvoltarea competențelor sale de cunoaștere, și a atitudinilor.

Pentru a putea argumenta subiectul propus în acest capitol, trebuie să lămurim și câteva noțiuni de bază ale acestuia: ce este educația timpurie, ce este personalitatea și cum se definesc în psihologie competențele, care este specificul formării competențelor va vârstele copilăriei.

Conceptul de educație timpurie este unul relativ nou, cuprinzând perioada din viața copilului cuprinsă între 0 – 6 ani și, din punct de vedere practic, focalizarea în domeniul educației timpurii în cadrul actualei politici educaționale făcându-se pe educația preșcolară.

Scopul strategiei în domeniul educației timpurii a copilului este de a-i asigura fiecărui copil dreptul la educație și dezvoltare deplină pentru a-i da posibilitatea să-și atingă potențialul maxim, în acord cu standardele europene și internaționale.

Educația timpurie, mai ales anii preșcolarității, este deosebit de importantă deoarece aceasta este o perioadă în care copiii se dezvoltă rapid și, dacă procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil și mai costisitor să compensăm aceste pierderi mai târziu. Este binecunoscut și evident faptul că alegerile făcute acum și acțiunile întreprinse de factorii educaționali (școală, familie, societate) în copilăria timpurie au o puternică și de durată influență asupra progresului individual al copilului. Acordând copilului atenția cuvenită, asigurându-i creșterea și educația, îi creăm condiții pentru a-și dezvolta o personalitate echilibrată și armonioasă.

Psihologii definesc personalitatea ca fiind ceeace desemnează acele însușiri psihice de ansamblu care ies în evidență în cadrul raportului dintre individul uman și societate.

În perioada preșcolarității, dinamica personalității depinde de mai mulți factori și decurge oarecum neuniform. Ea depinde de gradul de dezvoltare a celor trei categorii de procese psihice: cognitive, afective și reglative, aflate într-o strânsă interdependență, astfel, activității copilului preșcolar asigurându-i-se o unicitate specifică.

Dezvoltarea personalității copilului depinde de nivelul dezvoltării acelor procese ce contribuie, indirect, și la formarea competențelor de cunoaștere, și a competențelor de învățare.

În activitatea de învățare specifică activității școlare, este inclus procesul de lărgire a sferei de probleme accesibile gândirii logice. De aceea, la vârsta preșcolară, treptat, mai ales spre sfârșitul preșcolarității, este necesar să se acorde o atenție deosebită dezvoltării cognitive a copilului, dezvoltare ce se află într-o strânsă dependență de însușirea cunoștințelor noi, necesare la intrarea în clasa pregătitoare a învățământului primar.

În contextul actual, educația timpurie de la 0 la 6 ani a impus identificarea și elaborarea unor strategii de sprijinire individuală a copilului, în funcție de ritmul specific de dezvoltare, de nevoile și interesele proprii fiecărui copil. Adaptarea grădiniței la cerințele determinate de cuprinderea copiilor sub trei ani în aceste instituții de învățământ a determinat adaptarea curriculum-ului pentru adaptarea cerințelor dezvoltării globale și individuale ale copiilor.

Procesul formării comportamentului cognitiv și a competențelor de învățare ale preșcolarilor are câteva caracteristici specifice, diferite de celelalte niveluri de învățământ. Astfel, cunoștințele transmise copiilor trebuie să aibă un suport cognitiv adecvat, deoarece dacă nu există o îmbinare a suportului afectiv cu cel cognitiv cu greu se formează competențele, iar cele formate pot fi clasificate ca necorespunzătoare.

Este important faptul că atunci când există o unitate între procesele psihice intelectuale și cele afective, când competențele formate la nivel elementar se includ în procesul psihic reglativ, ele se concretizează în existența atitudinii, la rândul său, un element fundamental în procesul educativ-instructiv. Putem afirma că atitudinea este „expresia susținerii reciproce, adecvate dintre convingere și procesul psihic reglativ – voința”.

Pentru a forma, chiar la nivel elementar, competențele de învățare, e necesară nu doar o pregătire intelectuală și afectivă a copilului, dar și o pregătire volitivă, care are ca suport o convingere adecvată, corespunzătoare care îi formează o atitudine pozitivă față de învățare, îi educă curiozitatea și dorința de a învăța, dragostea de carte, îi formează activismul.

În urma experienței la grupă, putem afirma că procesul de formare a competențelor elementare de învățare la vârsta preșcolară este un proces complicat și de lungă durată; acest proces trebuie realizat treptat, pe parcursul preșcolarității în cadrul activităților practice cu obiecte, prin joc și comunicare. Procesul de formare a competențelor la vârstele timpurii cere dezvoltarea în ansamblu a sferelor motivaționale, intelectuale, emoționale și a voluntarității. Condiția fundamentală a rezolvării cu succes a acestei probleme este parteneriatul familie-grădiniță-școală-comunitate. Realizarea eficientă a procesului de formare de competențe la preșcolari presupune cunoașterea tehnologiilor educaționale moderne de către educatoarele cu adevărat preocupate de procesul pregătirii preșcolarilor pentru școală și de către părinți.

Factorilor educaționali trebuie să le fie familiare și alte informații din acest domeniu, și anume, care ar fi cele mai comune competențe pe care un copil ce face obiectul educației timpurii ar trebui să le stăpânească. Fiecare copil se dezvoltă în ritmul său propriu si percepe lumea din jur într-o manieră personalizată, dar există anumite standarde pe care, în principiu, le ating toți copiii la un anumit nivel de vârstă. Putem vorbi chiar de un tipar al compețentelor pe care copiii ar trebui să și le formeze în anumite etape ale preșcolarității.

Prezentăm, mai jos, cele mai necesare și comune competențe pe care trebuie să le stăpânească fiecare copil la doi, trei, patru ori la cinci ani:

competențe cognitive 3. competențe sociale

competențe lingvistice 4. competențe psihomotorii.

Competențe cognitive în educația timpurie

La vârsta de 2 ani:
– să știe să se joace și să se prefacă;
– să poată selecta obiecte după formă și culoare;
– să mâzgălească;
– să găsească obiectele ascunse.

La vârsta de 3 ani:

– să înceapă să întrebe „De ce?";

– să știe să numească unele culori;

– să poată desena un cerc;

– să înțeleagă conceptele de „la fel" și „diferit".

La vârsta de 4 ani:

– să poată juca jocuri care implică în mod complex imaginația;

– să poată copia unele litere de tipar;

– să poată desena o persoană cu cel puțin 2 – 4 părți ale corpului;

– să înteleagă conceptele de „dimineață", „după-amiază" și „noapte".

La vârsta de 5 ani:

– să își folosească imaginația pentru a crea povești;
– să poată număra corect până la 10 obiecte (sau mai multe);
– să poată copia un triunghi sau alte forme geometrice;
– să înțeleagă conceptele legate de timpși ordinea secvențială.

2. Competențe lingvistice în educația timpurie

La vârsta de 2 ani:

– să aibă un vocabular de aproximativ 50 de cuvinte;

– să poată lega 2 cuvinte în mod logic;

– să folosească câteva adjective (mare, frumos, fericit etc.);

– să vorbească suficient de clar pentru a putea fi înțeles de cei din jur;

La vârsta de 3 ani:

– să aibă un vocabular de 250 – 500 de cuvinte (chiar mai mare);

– să poată forma propoziții de 3 – 4 cuvinte;

– să utilizeze pronumele personale (eu, tu, el/ea, noi, voi, ei) și căteva forme de plural;

– să-și știe spune prenumele.

La vârsta de 4 ani:

– să răspundă la întrebări simple;

– să formuleze propoziții complete;

– să folosească coresc prepozițiile (sub, în fața, alături de etc.);

– să vorbească suficient de clar pentru a putea fi înțeles și de persoane străine.

La vârsta de 5 ani:

– să înțeleagă rimele;

– să utilizeze propoziții complexe (sens și număr de cuvinte);

– să folosească timpul viitor;

– știe să își spună numele, prenumele și adresa.

Competențe sociale în educația timpurie

La vârsta de 2 ani:

– să fie conștient de propria identitate;

– poate deveni sfidator;

– dorește să se joace cu alți copii;

– începe să scadă anxietatea de separare.

La vârsta de 3 ani:

– își imită părinții și tovarășii de joacă;

– își poate schimba preferințele;

– începe să-și exprime afecțiunea deschis;

– se separă ușor de părinți.

La vârsta de 4 ani:

– cooperează cu copiii în joc;

– încearcă rezolvarea situațiilor problemă;

– poate avea un „cel mai bun prieten”;

– devine relativ independent.

La vârsta de 5 ani.

– dorește să fie ca prietenii săi;

– respectă regulile;

– înțelege diferența de gen (fete-băieți);

– dorește și încearcă să facă unele lucruri el singur.

Competențe psihofizice

La vârsta de 2 ani:

– poate merge singur și poate sta pe vârfuri;

– se cațără pe unele obiecte mai înalte și începe să alerge;

– poate construi un turn din 6 (sau mai multe) piese;

– poate scoate obiecte dintr-un coș.

La vârsta de 3 – 4 ani:

– poate urca și coborî scările, alternând picioarele;

– lovește, se cațără, aleargă și poate pedala cu tricicleta;

– poate construi un turn din 9 (sau mai multe piese);

– poate manipula obiecte mici și poate întoarce paginile unei cărți;

– poate să stea într-un picior (cel puțin 5 secunde);

– poate arunca mingea peste cap, o poate da mai departe și o poate prinde;

– se îmbracă/dezbracă singur;

– poate mânui forfecele și alte unelte.

La vârsta de 5 ani

– stă într-un picior cel puțin 10 secunde;

– sare, se leagănă și poate să se rostogolească;

– poate merge pe bicicletă și poate să înoate;

– se spală singur pe dinți și are grijă de lucruri personale.

– mânuiește uneltele de scris și rechizitele;

– așează obiectele cu care s-a jucat/a lucrat la locul lor.

În procesul de formare a personalității sale, la sfârșitul perioadei preșcolare, copilul are o experiență însușită pe parcursul celor trei ani de grădiniță (cunoștințe, deprinderi, comportamente), precum și o conturare a personalității. Perioada preșcolară reprezintă o structură de bază pentru dezvoltarea ulterioară a personalității copilului și a viitorului adult.

„Analizând dezvoltarea copilului, observăm că procesul de maturizare se manifestă pe patru mari direcții: dezvoltarea fizică, intelectuală și socială, a personalității.” (Magdalena Dumitrana, Copilul, familia, grădinița, p. 6). Aceste direcții de dezvoltare le-am prezentat succint anterior. Cunoscând însă aceste direcții de maturizare a copilului și direcțiile progresului său, sarcina educatorului – părinte ori cadru didactic – este oarecum, dacă nu ușurată, cel puțin clară: el trebuie să vină în întâmpinarea tendințelor de dezvoltare, să stimuleze și să creeze mediul propice pentru maturizarea lor.

În activitatea educativă de dezvoltare a personalității copilului, trebuie să ținem seamă de faptul că fiecare copil este o persoană în formare, iar acest lucru nu înseamnă că el trebuie luat mai puțin în considerație. Este o persoană care are sentimente, dorințe, opțiuni, opinii, înclinații. Oricum, fiecare copil este o persoană unică, specială, care se îndreaptă pas cu pas spre vârsta adultă. Comportamentele și valorile achziționate, le structurează într-un mod doar al lui, sunt cele care vor fi ale viitorului adult, doar altfel din punct de vedere calitativ.

Fiecare copil are nevoie de sfaturile, ajutorul și încurajarea adultului, asta nu înseamnă însă că un copil este mai puțin decât un adult. Tot ceeace îi poate influența pe părinți, pe membri familiei, are un efect asupra copilului. Mulți dintre cei ce se ocupă de educația copiilor de vârstă timpurie, fie ei cadre didactice ori părinți, nu consideră necesar să discute cu copiii lor despre lucruri privind deciziile adulte, considerând că „nu vor înțelege”.

Desigur, copiii nu vor înțelege deciziile ca un adult, dar vor înțelege în maniera lor proprie, conform nivelului dezvoltării lor. Mai mult, ei vor reacționa puternic din punct de vedere afectiv, iar deciziile luate de adulți în afara și deasupra copiilor, pot produce tulburări permanente în personaliatea în formare.

În procesul de formare a competențelor, de dezvoltare a personalității copilului în etapa educației timpurii, educatoarele, după opinia noastră, trebuie să își direcționeze comportamentul didactic în următoarele două direcții:

Considerarea copilului în evoluția sa specific individuală și oferirea sprijinului educațional dar și uman, în fiecare moment al dezvoltării sale;

Flexibilitatea și creativitatea în abordarea situațiilor didactice, evitarea rutinei și acționarea în direcția transformării învățământului bazat pe informație și reproducerea ei, într-un învățământ global, integrat și creativ, care stă la baza formării personalităților copiilor.

Prevederi curriculare pentru educația timpurie

Educația, formarea și îndrumarea copiilor într-un cadru formal, anterior intrării în ciclul școlar primar (clasa pregătitoare) este susținută de rezultatele obținute în urma unor cercetări realizate în domeniul psihologiei dezvoltării și asigură societății servicii care răspund nevoilor actuale ale acesteia și este asigurată de învățământul preșcolar.

În ultimele decenii, în educația preșcolară s-au remarcat influențe din domeniul teoriei curriculumului. Introducerea acestui document la nivel preșcolar reprezintă un demers nou, care a accentuat caracterul formal al educației preșcolare, dar care a avut, totodată, menirea de a fi un instrument de organizare și control al acestui segment al sistemului educațional. Nevoia existenței unui curriculum pentru instituțiile de învățământ preșcolar s-a evidențiat în aceste decenii, nu numai în țara noastră, ci și în alte numeroase țări. Se pune întrebarea dacă există un model ideal de curriculum pentru învățământul preșcolar, care să răspundă eficient atât nevoilor preșcolarilor, cât și celor ale cadrelor didactice și ale comunității.

Prevederile curriculumului național în vigoare nu sunt în întregime noi pentru sistemul preșcolar românesc. Au existat și anterior câteva programe pentru desfășurarea activităților instructiv-educative în grădiniță, modele de la care s-au păstrat o serie de elemente. Actualul curriculum pentru învățământ preșcolar românesc a fost introdus în anul 2008 și reprezintă unul dintre instrumentele reformei sistemul de învățământ românesc, apărut ca urmare a modificării politicilor educaționale ale României.

Noul Curriculum pentru educație timpurie, care este în dezbatere publică, urmând a intra în curând în vigoare, aduce o viziune îmbunătățită asupra educației pentru acest segment de vârstă, înglobată în conținutul programei, în Metodologia de aplicare a planului de învățământ pentru educația timpurie, în scrisori metodice și recomandări, în ghiduri și îndrumătoare metodice avizate de Ministerul Educației Naționale, constituind un demers complex, care valorifică experiența reușite în domeniul educației timpurii din țara noastră. Cum este firesc, referirile noastre vor fi despre acesta din urmă, de mai mare actualitate.

„Curriculumul pentru educație timpurie reflectă o concepție curriculară îmbunătățită, unitară și coerentă, având ca referință competențele-cheie care determină profilul de formare a elevului de mai târziu, definite la nivel european și statuate de Legea educației naționale nr. 1/2011 și crearea premiselor necesare formării acestora încă de la vârste foarte mici.” (Curriculum pentru educația timpurie, 2018, p. 8).

Dintre înnoirile prezente, cea mai semnificativă o reprezintă compatibilizarea documentelor curriculare elaborate în cadrul reformei cu rezultatele cercetărilor pedagogice și cu tendințele de practică educațională de pe plan internațional.

„Consecința directă pe termen lung va fi formarea unei culturi curriculare, exprimate în practici educaționale cu accent pe mai multe aspecte și dimensiuni:

plasarea procesului învățării în centrul demersurilor instituției de învățământ – creșei, grădiniței, altor instituții, important fiind nu ceea ce profesorul „a predat”, ci ceea ce copilul a acumulat/a învățat;

orientarea procesului învățării spre formarea de capacități și atitudini, dezvoltarea competențelor proprii creativității și rezolvării de probleme;

flexibilizarea ofertei de învățare care nu promovează o educație unică, uniformă, ci una adaptată pentru fiecare copil, în funcție de caracteristicile și nevoile individuale;

adaptarea conținuturilor învățării la realitatea cotidiană, precum și la preocupările, interesele, înclinațiile și aptitudinile copilului;

introducerea unor noi modalități de selectare și de organizare a obiectivelor și a conținuturilor, pe baza principiilor „nu cât, ci cum”, „nu mult, ci bine”. Important este nu doar ce anume, ci cum învață copilul, prin ce mijloace, cât de bine, când și la ce îl ajută ce a învățat;

posibilitatea și recomandarea realizării unor parcursuri școlare individualizate, motivante pentru copii, orientate spre adaptare, integrare, sprijin și dezvoltare dar și spre inovație și creativitate;

valorizarea abordărilor integrate și reconsiderarea principiului învățării centrate pe copil;

asigurarea continuității în interiorul aceluiași ciclu curricular, de la naștere la 6 ani;

proiectarea Curriculumului pentru educația timpurie pornind de la noua concepție curriculară pentru educație timpurie, care pregătește, prin demersuri specifice, formarea competențelor de mai târziu (ca ansamblu de cunoștințe, abilități și atitudini);

promovarea evaluării după aceleași principii cu cel ale proiectării, ca parte a procesului de reformă curriculară în învățământul preuniversitar și valorificarea contextelor formale, nonformale și informale de învățare; o promovarea oportunităților oferite de resursele educaționale deschise, oferite de comunități și de tehnologii

crearea interdependenței dintre disciplinele școlare (din clasa pregătitoare și clasele I și a II-a) și tipurile de activități de învățare din educația timpurie;

crearea premiselor pentru formarea competențelor și a competențelor-cheie;

adaptarea copilului la dinamica vieții cotidiene.” (Curriculum pentru educația timpurie, 2018, p. 8)

Noul curriculum pentru educație timpurie se caracterizează prin:

adaptabilitate – curriculumul promovează o adaptare la caracteristicile copilului de astăzi, exponent al unei noi generații, cea a „omului,tehnologizat”

extensie – curriculumul angrenează copiii cu vârste de la naștere la 6 ani, prin experiențe de învățare, în cât mai multe domenii experiențiale, din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de învățare;

echilibru – asigură abordarea fiecărui domeniu (de cunoaștere, experiențial, de competență), atât în relație cu celelalte, cât și cu programul de studiu ca întreg;

relevanță – este adecvat atât nevoilor prezente, cât și celor de perspectivă ale copiilor antepreșcolari și preșcolari

diferențiere – permite dezvoltarea și manifestarea unor caracteristici individuale, chiar la copii de aceeași vârstă;

progresie și continuitate – permite trecerea optimă de la un nivel de studiu la altul, de la un ciclu de învățământ la altul, de la o instituție de învățământ la alta.

Conceptul de dezvoltare a copilului include și vectorul interacțiunii. Din primele clipe ale vieții, copilul interacționează cu oamenii și cu lucrurile din jur. De la naștere, un copil care se simte iubit, în siguranță, aprobat în ceea ce face, tratat cu grijă, răbdare și atenție atunci cînd este sănătos sau bolnav, un copil care nu este pedepsit sau ignorat, un copil care are parte de jocuri și comunicare, va avea dorința de a învăța, de a-și dezvolta capacitățile, de a răspunde părinților, comunității și societății cu aporturi importante, materiale și spirituale.

Domeniile de dezvoltare sunt diviziuni convenționale, necesare din rațiuni pedagogice, pentru asigurarea dezvoltării plenare, complexe, ca și pentru observarea evoluției copilului.

Între toate domeniile există dependențe și interdependențe, astfel că fiecare achiziție dintr-un domeniu influențează semnificativ progresele copilului în celelalte domenii.

Domeniile de dezvoltare prevăzute de Curriculum pentru educație timpurie

DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI PERSONALE – cuprinde o gamă largă de deprinderi și abilități (de la mișcări largi, cum sunt săritul, alergarea, până la mișcări fine de tipul realizării desenelor sau modelarea), dar și coordonarea, dezvoltarea senzorială, alături de cunoștințe și practici referitoare la îngrijire și igienă personală, nutriție, practici de menținerea sănătății și securității personale.

DEZVOLTAREA SOCIO-EMOȚIONALĂ – vizează debutul vieții sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili și menține interacțiuni cu adulți și copii. Interacțiunile sociale mediază modul în care copiii se privesc pe ei înșiși și lumea din jur. Dezvoltarea emoțională vizează îndeosebi capacitatea copiilor de a-și percepe și exprima emoțiile, de a înțelege și răspunde emoțiilor celorlalți, precum și dezvoltarea conceptului de sine, crucial pentru acest domeniu. În strânsă corelație cu conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre sine a copilului, care influențează decisiv procesul de învățare. Cele două subdomenii sunt strâns interdependente.

CAPACITĂȚI ȘI ATITUDINI ÎN ÎNVĂȚARE – se referă la modul în care copilul se implică într-o activitate de învățare, modul în care abordează sarcinile și contextele de învățare, precum și la atitudinea sa în interacțiunea cu mediul și persoanele din jur, în afara deprinderilor și abilităților menționate în cadrul celorlalte domenii de dezvoltare.

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ȘI PREMISELE CITIRII ȘI SCRIERII – vizează dezvoltarea limbajului (sub aspectele vocabularului, gramaticii, sintaxei, dar și a înțelegerii semnificației), a comunicării (cuprinzând abilități de ascultare, comunicare orală și scrisă, nonverbală și verbală) și preachizițiile pentru scris-citit și însoțește dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii.

DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ȘI CUNOAȘTEREA LUMII – a fost definită în termenii abilității copilului de a înțelege relațiile dintre obiecte, fenomene, evenimente și persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice, domeniul incluzând ablitățile de gîndire logică și rezolvare de probleme, cunoștințe elementare matematice ale copilului și cele referitoare la lume și mediul înconjurător.

Curriculum pentru educația timpurie (copii de la naștere la 6 ani) – 2018 valorizează competența ca referențial major al finalităților educaționale și personalizează aplicarea conceptului de competență, pentru perioada educației timpurii. Acest curriculum ține cont de nivelurile de dezvoltare ale copiilor, fiind proiectat pe unități de competențe și elemente de competență formulate pe domenii de dezvoltare, ca premise ale competențelor generale și specifice urmărite în învățământul primar, gimnazial și liceal.

Unitățile de competențe și Elementele de competență din prezentul curriculum sunt definite pe domenii de dezvoltare și sunt urmărite de cadrul didactic pe toată durata parcurgerii programului educațional din cadrul unităților de educație timpurie (creșă și grădiniță).

Se poate realiza o corespondență funcțională între conceptele curriculare cu care operează curriculumul pentru educația timpurie și cele ale curriculumului pentru învățământul primar, gimnazial și liceal, astfel:

– unitățile de competență corespund competențelor generale;

– elementele de competență corespund competențelor specifice;

Obiectivele operaționale se derivă din elementele de competență, care, la rândul lor se derivă din unitățile de competență (așa cum obiectivele operaționale, la celelalte niveluri de învățământ, se derivă din competențele specifice, iar acestea din competențele generale).

Obiectivele operaționale sunt finalități educaționale, cu nivel redus de generalitate, care concretizează/ detaliază elementele de competență și care descriu intenții pedagogice, rezultate așteptate la finele activităților didactice, respectiv schimbări comportamentale ale preșcolarilor.

Formularea obiectivelor operaționale în termeni de comportament este justificată și necesară, întrucât comportamentele pot fi observate direct, analizate, grupate, clasificate și evaluate în mod obiectiv.

Domeniile experiențiale pot fi corelate cu ariile curriculare din curriculumul celorlalte niveluri de învățământ. În descriptivul lor se regăsesc atitudini și valori. Acest tip de curriculum vizează o abordare mai generoasă și mai complexă a educației, prin crearea unor conexiuni între domeniile dezvoltării și obiectivele învățării, între domeniile dezvoltării și evoluția personalității copilului în ansamblu, ceea ce conduce la o abordare integrată a actului învățării și la diminuarea sau chiar la eliminarea intervențiilor fragmentate, simpliste, monodisciplinare.

Planul de învățământ pentru educația timpurie este documentul școlar elaborat de Ministerul Educației Naționale, are caracter unic și obligatoriu pentru fiecare nivel de vârstă și tip de instituție de educație specifică copilăriei timpurii. Documentul se prezintă sub formă schematică, cuprinzând toate activitățile de învățare pentru fiecare grupă și nivel de vârstă, numărul de ore aferente săptămânal fiecărei categorii de activități, pentru a putea asigura tuturor copiilor din toate unitățile antepreșcolare și preșcolare de stat și particulare din țară, acces la același tip de educație și șanse egale în dezvoltare și învățare.

Programul anual de studiu și pentru nivelul antepreșcolar și pentru nivelul preșcolar se va organiza în jurul a șase mari teme (teme de integrare curriculară)

Cine sunt/ suntem?

Când, cum și de ce se întâmplă?

Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?

Cum planificăm/ organizăm o activitate?

Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?

Ce și cum vreau să fiu?

Tipurile de activități desfășurate cu copiii vor viza socializarea copilului (comunicare, familiarizare, integrare, colaborare, cooperare, negociere, luarea deciziilor în comun etc.), obținerea treptată a unei autonomii personale, precum și pregătirea pentru viața socială (parte a acesteia fiind și pregătirea pentru școală).

Particularități și condiții ale învățării la vârsta preșcolară

Vârsta cuprinsă între 3 și 6 ani este definită metaforic „vârsta descoperirii realității externe” (Osterrieth, Paul A, Introducere în psihologia copilului, p. 86), „vârsta micului faun” (Debesse, Maurice, Etapele educației, p. 59), „vârsta grației” (Glava, A., Glava, C., Introducere în pedagogia preșcolară, p. 13).

Prin intrarea copiilor în grădiniță, ei sunt integrați într-un sistem unitar de învățământ care urmărește îndeplinirea unor obiective științific stabilite, ce descind din scopul învățământului în actuala etapă și din necesitatea de a respecta particularitățile psihofizice ale copiilor. Grădinița are menirea să-i pregătească pe preșcolari pentru activitatea de învățare, să le ofere experiențe de învățare care să le ușureze integrarea în activitatea școlară.

Acesta este motivul pentru care grădinița de copii a căpătat funcția de verigă inițială a sistemului de învățământ, de formator și modelator al personalității în devenire.

Considerată din ce în ce mai mult ca un segment important al educației permanente a omului, în educația copiilor preșcolari se aplică nuanțat un ansamblu de principii pedagogice și didactice în proiectarea și desfășurarea activităților formative din grădiniță.

Noile reglementări legislative privind organizarea educației timpurii descriu câteva principii generale ce trebuie avute permanent în vedere în procesul de educare a copiilor preșcolari și care reprezintă esențializări ale normativității pedagogice:

principiul educației globale și individualizate;

principiul asigurării integrale a drepturilor copilului;

principiul asigurării serviciilor sociale pentru copiii aflați în situații speciale;

principiul cooperării cu familia și cu comunitatea locală;

principiul asigurării respectului față de copil.

La nivelul grădiniței activitatea instructiv-educativă are caracter organizat, sistemic, fiind subordonată obiectivelor ce vizează formarea personalității. Se diferențiază de activitatea din familie, dar se deosebește și de lecție, fiind mai flexibilă, adecvată celor mici. Alegerea formelor de activitate are în vedere gradul de autonomie a copilului și nivelul de socializare.

Concepția modernă despre „învățarea” în grădiniță capătă un sens larg fiind îndreptată nu numai spre acumularea de cunoștințe ci este concepută ca o activitate legată strâns de latura psiho-socială a copilului sprijinindu-se pe structura concretă a gândirii acestuia.

În grădiniță se realizează atât o învățare spontană, dar și o învățare dirijată, mai ales prin conținutul activităților pe domenii experiențiale, a activităților și jocurilor alese, a activităților opționale, adică pe calea acelor modalități, care anunță și pregătesc copilul pentru lecția din școală, pentru trecerea treptată de la joc la activitatea de învățare școlară.

Este de la sine înțeles că pregătirea pentru școală nu înseamnă a forța artificial ritmurile dezvoltării psihice și a-i impune preșcolarului un rol impropriu elev. Este adevărat că și preșcolarul învață, la fel ca și școlarul, dar important este cum învață pentru a-și valorifica la maximum potențialul intelectual și forțele creatoare la toate nivelele de vârstă din preșcolaritate (cele trei grupe de vârstă).

În grădiniță, toate activitățile care se desfășoară împreună cu copiii reprezintă experiențe de învățare pentru copil, desfășurate sub formă de activități integrate, adică centrate pe anumite obiective și conținuturi. Ele sunt înlănțuite cu momente de rutină sau tranziție, ce consolidează deprinderi, abilități care contribuie la autonomia copilului, conviețuirea socială, sănătatea, igiena și protecția lui și completate cu activități opționale și activități educative extracurriculare.

Curriculum pentru învățământul preșcolar formulează obiective cadru și de referință pe domenii experiențiale ce țin cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare.

DOMENIUL Dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală

DOMENIUL Dezvoltarea socio- emoțională

DOMENIUL Dezvoltarea limbajului și a comunicării

DOMENIUL Dezvoltarea cognitivă

DOMENIUL Capacități și atitudini în învățare

Domeniile experiențiale devin instrumente de atingere a acestor obiective și, în același timp, instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului, în contextul în care ele indică deprinderi, capacități, abilități, conținuturi specifice domeniilor de dezvoltare.

Activitățile fundamentale din grădiniță sunt: Jocul; Explorarea; Experimentarea.

Copiii acumulează prin aceste trei tipuri de activități experiențe cu semnificație pentru dezvoltarea lor și le satisface nevoile specifice vârstei. Ei încearcă să cucerească lumea din jur acționând pe cele trei căi.

Pentru copil, aproape orice activitate este joc, prin joc el anticipând conduitele superioare. Pentru copil „jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții. Jocul este sintagma, atmosfera în care ființa sa psihologică poate să respire și, în consecință, poate să acționeze” Jocul, în contextul atașamentului securizant oferit de adulți, oferă copiilor bogăția, stimularea și activitatea fizică de care au nevoie pentru dezvoltarea creierului pentru învățarea viitoare. Prin joc, copilul:

– se concentrează asupra acțiunii, devine atent și interesat;

– primește informații suficiente și corecte despre mediul înconjurător;

– își formează priceperea de a observa;

– își formează deprinderi de exprimare corectă;

– învață să opereze cu mulțimile;

– desfășoară o activitate în sensul identității personale, urmează cerințele și determinările de bază ale ființei sale;

– rezolvă probleme de viață din mediul înconjurător fizic și social;

– experimentează posibilități de adaptare, de a deveni mai flexibil în gândire și în rezolvarea problemelor;

– creează soluții diferite, exprimă experiențele lor în simboluri, ceea ce îl va ajuta să gândească mai puțin abstractizat;

– comunică cu ceilalți și/sau cu sine, se exprimă plastic, învață semnele nonverbale;

– folosește obiectele din jurul lui în scopul pentru care sunt create;

– devine creativ în ceea ce privește utilitatea obiectelor.

La vârsta preșcolară, jocul este procesul natural prin care copiii învață și se dezvoltă. Învățarea reprezintă un proces evolutiv, de esență informativ-formativă, constând în dobândirea (însușirea, stocarea, prelucrarea și valorizarea internă) de către ființa umană – într-o manieră activă, explorativă – a experienței de viață.

Jocul este, de fapt, munca copilului, dar și un instrument prin care copilul acționează și exteriorizează sentimente și idei interioare,

Atunci când se joacă, copilul pune în mișcare toată capacitatea sa de a stăpâni și influența realitatea. Jocul „activitate prin care copilul se dezvoltă, dar acest lucru este dependent de libera sa alegere, de motivația intrinsecă, de orientarea către proces și implicarea participării active” (E. Vrășmaș, Educația copilului preșcolar, p. 23 ) .

Învățarea prin joc se bazează pe următoarele:

– experiența personală a copilului; acțiunile acestuia sunt îndreptate spre a descoperi, înțelege și transforma elementele din realitate;

– să existe concordanță între nevoile de acțiune, de joc ale copilului și condițiile oferite de realitate;

– materiale variate și adaptate vârstei;

– relațiile sociale dintre copii și dintre copii și adult;

– respectarea identității și unicității fiecărui copil (în joc intervenția de multe ori este indirectă prin crearea condițiilor, stimularea acțiunii și întărire pozitivă) ;

– valorizarea procesului jocului și mai puțin a produsului (copilul acționează în stilul și ritmul său, acțiunile din timpul jocului sunt mai importante decât produsul jocului);

– mediu stimulativ (ținând cont de particularitățile și nevoile copilului de dezvoltare).

Copilul preșcolar are nevoie de timp zilnic pentru joc, de un spațiu corespunzător și de obiecte (jucării, materiale, truse) necesare inițierii și desfășurării jocului. Din acest motiv, spațiul grădiniței este amenajat pe centre de interes, sala de grupă devenind un cadru adecvat situațiilor de învățare. Prin amenajarea adecată a acestor centre, se oferă copilului ocazia să se simtă bine, stimulându-i-se interesul și invitându-l la învățare prin descoperire și explorare. Sala de grupă îi oferă fiecărui copil, în funcție de interesele sale, posibilități de acțiune și experiențe.

Educatoarea poate să urmărească: de-a ce se joacă, cu ce se joacă, cu cine se joacă. Copilul alege centrul în funcție de stimulul pe care-l reprezintă obiectele ce se află acolo și care îi satisfac lui nevoia de exprimare a experienței trăite. Având în vedere setul de interese și aspirații ale copilului, nevoile acestuia, sala de grupă poate fi delimitată în mai multe centre de interes: Alfabetizare, Știință, Arte, Construcții, Joc de rol, Nisip și apă, al căror generic poate fi ales de către educatoare în funcție de imaginația sa, chiar de sugestiile copiilor. Criteriul principal care stă la baza amenajării unei săli de grupă este, de fapt, spiritul critic al copilului. Ambianța în care copilul își trăiește direct experiența de viață trebuie să pregătească un climat socio-afectiv, punând preșcolarul în fața mai multor posibilități dintre care el trebuie să aleagă, să decidă ceea ce i se potrivește.

Un spațiu educațional ofertant, înseamnă un mediu care oferă copilului posibilitatea de a experimenta bucuria de a învăța timpuriu, un mediu ce oferă libertatea de a explora, alimentează, deci, motorul bucuriei de a învăța care, la rîndul ei, conduce la construirea comunităților orientate spre a învăța, comunități ce dobîndesc capacitatea internă de a-și identifica și rezolva problemele și de a progresa, avand ca scop calitatea vieții fiecărui copil, în toată complexitatea sa.

Bucuria de a învăța provine din experiențe personale de succes și jocul este cel care oferă copilului posibilitatea de a experimenta bucuria de a învăța de timpuriu, în condițiile în care o sarcină de învățare converge cu nevoile și interesele actorului învățării, copilul preșcolar.

Ce anume putem face pentru a trezi interesul pentru învățare la copiii preșcolari este o întrebare al cărui răspuns îl caută permanent orice educatoare. Experiența acumulată ne îndreptățește să afirmăm că acest lucru este posibil, dacă urmărim să respectăm câteva condiții de bază, în vederea stimulării motivației pentru învățare a preșcolarilor.

Se știe că toți copiii au o curiozitate înnăscută; le place să exploreze și să descopere permanent lucruri noi. Acestea sunt cele două elemente cheie în procesul lor de învățare. Dacă explorarea pe care o fac le aduce sentimente de bucurie, dacă curiozitatea lor este satisfacută , dorința de a retrăi aceleași sentimente îi vor determina să își continue explorarea și să-și dorească să descopere în continuare lucruri noi.

Așa cum am afirmat mai sus, lucrul cel mai interesant și atractiv pentru copii, la această varstă este să se joace. Așadar, pentru a le trezi și menține interesul pentru învățare, interesul pentru cunoaștere, trebuie să le propunem mereu jocuri și activități din care învață lucruri noi.

Este, de asemenea știut faptul că preșcolarii adresează numeroase întrebări despre lumea înconjuarătoare și vor să afle cele mai diferite lucruri. Pornind de la întrebările lor, putem să le oferim mai multe informații interesante despre subiectele care îi interesează. Este mult mai ușor și eficient să pornim de la preocupările lor pentru a le trezi interesul pentru cunoaștere decât de la ce ne-am dori noi să cunoască. De exemplu, dacă este fascinat de univers, de aștri, dar noi dorim să învățăm despre dinozauri, vom alege ca temă de studiu cosmosul (Cum este, a fost și va fi pe pământ?), amânând studiul temei despre formele de viață din trecutul îndepărtat al omenirii (Cum este, a fost și va fi pe pământ?), după ce copiii și-au satisfăcut curiozitatea privind subiectul dorit de ei.

Modul de proiectare didactică actual, sub forma proiectelor tematice, este, în acest sens, deosebit de eficient. Proiectul îi implică pe copii în conducerea investigației în mediul imediat asupra fenomenelor și evenimentelor despre care doresc să învețe mai mult. Deosebit din punct de vedere al respectării rutei individuale a învățării și a ritmului propriu, este faptul că proiectul poate fi dus la bun sfârșit de un grup mic de copii, de întreaga grupă sau, ocazional, de un singur copil. Subiectele proiectelor tematice sunt adesea alese de copii din sfera celor care îi interesează. Proiectul tematic este „o modalitate de învățare prin acțiune, o metodă interactivă amplă și un instrument de evaluare complexă, prin care se formează omul independent, practic și creativ” (Dulamă, Maria, Eliza, Metodologii didactice activizante).

În prezentarea informațiilor este nevoie să apelăm la cât mai multe modalități de prezentare a acestora. De exemplu filme, jocuri educative, imagini diverse, activități practice realizate împreună. Dacă dorim să studiem fulgii de nea, vom viziona poate prezentări power point, vom „citi” imagini din cărți și reviste ilustrate, dar nimic nu va înlocui observarea în natură, cu ajutorul lupei a fulgilor de nea, activitate continuată apoi cu una practică, de creere a fulgilor de zăpadă din hârtie, prin tehnica origami etc.

Utilizarea metodelor activizante, modernizarea celor tradiționale, au și ele o mare însemnătate la implicarea copiilor în activitate și, implicit, la propria lor formare.

Un aspect important este acela de a găsi utilitate practică cunoștințelor însușite ori obiectelor confecționate de copii, povestindu-le despre cum va fi produsul final sau ce va reuși să facă după ce va termina de învățat și este foarte important să fie apreciate eforturile copiilor atunci când obține rezultate bune și nu numai atunci.

Educatoarea trebuie să afișeze o atitudine pozitivă față de copii în momentele în care îi învață ceva, să fie dispusă să nu continuie o activitate dacă ei s-au plictisit și să îi ajute pe copii să descopere că a învăța lucruri noi este distractiv.

Pentru a crea situații de învățare atractive care să conducă la îmbunătățirea puterii de înțelegere a copilului și la cultivarea dorinței acestuia de a învăța – fără efort, fără constrângeri, în ritmul și la parametrii solicitați – în vederea asigurării șansei de succes personal, educatoarea trebuie să cunoască sufletul copilului. Numai astfel ea poate descoperi instrumentele pedagogice capabile să transforme sala de grupă într-o oază și nu într-o sursă de stres.

O combinație eficientă între instrumente și modalitățile de organizare a activității în grădiniță poate conduce la cultivarea dorinței de a învăța. Trebuie să avem în vedere că motivația învățării la preșcolari se bazează pe dimensiunea extrinsecă.

Participarea activă a copiilor, bazată pe experiențe plăcute le dezvoltă stima de sine, starea de bine în mediul educațional, dar și bucuria de a învăța.

Educatoarea este aceea care poate crea și oferi ocazii favorabile pentru a trezi în copii plăcerea de a învăța, ținând cont de faptul că emoțiile pozitive influențează puternic performanța copiilor.

În efortul de determinare a calității rezultatelor și a progresului obținut de copiii preșcolari, educatorele au la dispoziție un arsenal de metode și instrumente care să sprijine bucuria de a învăța, pornind de la ideea că acest fapt constitue fundamentul pe care se construiește succesul educațional.

Copilul preșcolar rămâne în centrul procesului didactic și al demersurilor educative și în jurul lui vor sta actorii principali, respectiv: educatoarele, părintele și comunitatea.

O dimensiune la fel de importanată este EUL, implicarea și efortul personal al copilului, fără de care nu putem vorbi de atingerea potențialului maxim propriu. Această dimensiune necesită o atenție deosebită din partea cadrului didactic și a părinților, pentru că ea nu este un atribut înnăscut.

Bucuria de a învăța este un joc cu mai mulți cîstigători, ce poate produce schimbări esențiale în educație, creșterea calității serviciilor de educație, învățarea de-a lungul întregii vieți și, implicit, bunăstarea individului.

În final, trebuie să ne reamintim de ce este important să îi implicăm activ pe copii atunci când dorim să îi învețăm ceva, mai ales cunoscând particularitățile lor de vârstă, faptul că gândirea preșcolarilor are un caracter concret – intuitiv:

„Spune-mi și am să uit. Arată-mi și s-ar putea să-mi amintesc. Implică-mă și voi înțelege” (Confucius).

Jocul și învățarea la preșcolari

Lumea copilului este într-o continuă schimbare, iar o dată cu ea și preocupările acestuia, el trebuie să învețe să facă față noilor stimulări, să se adapteze unor situații noi, oamenilor și lucrurilor noi. Acestea vin prin experiență, și cum se poate dobândi la o vârstă timpurie experiența dacă nu prin activitatea specifică vârstei, jocul.

În viața copilului jocul este o activitate deosebit de atrăgătoare care evoluează între ficțiunea pură și realitatea muncii (M. Debesse, Etapele educație) și ne ajută să cunoaștem mai bine înclinațiile copilului, fiind cel mai bun turn de observație de unde putem avea o vedere de ansamblu asupra dezvoltării copilului. Jocul ne permite să urmărim copilul sub toate aspectele dezvoltării sale, în întreaga sa complexitate: cognitiv, motor, afectiv, social, moral. Prin joc, copilul pune în acțiune posibilitățile care decurg din structura sa particulară; traduce în fapte potențele virtuale care apar succesiv la suprafața ființei sale, le asimilează și le dezvoltă, le îmbină și le complică, își coordonează ființa și îi dă vigoare.

Asociația Internațională pentru Dreptul Copilului de a se juca a prezentat importanța jocului în procesul educației, afirmând că:

– jocul are un rol important pe întregul parcurs al procesului de educație;

– jocul spontan dezvoltă copilul;

– climatul natural, cultural, interpersonal trebuie îmbunătățit și extins pentru a încuraja jocul;

– interacțiunile copil-adult în activitățile de joc sunt o componentă importantă a procesului învățării.

Jocul este activitatea fundamentală a copilului pe care se sprijină toate categoriile de activități de învățare. El influențează întreaga conduită și prefigurează personalitatea în plină formare a acestuia.

Cercetările psihologice au scos în evidență numeroase elemente psihice care se formează prin intermediul jocului. Jocul apelează la capacitatea copilului de a lucra cu simboluri, semne ce sunt atribuite obiectelor, acțiunilor și faptelor ce desemnează altceva decât sunt acestea în realitate. El operează cu reprezentări în care investește și afectivitate și rațiune, nu este un proces simplu de percepție.

Esența jocului este concentrată în procesul de reflectare și transformare în plan imaginar a realității concrete, proces prin care devine posibilă și plăcută pătrunderea copilului într-o realitate complexă, pe care o cunoaște activ. Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea sa. Acesta contribuie la eliberarea și extinderea eului, asigurând satisfacerea unei game foarte largi de trebuințe, de la trebuințe cognitive de explorare la cele de valorificare a potențialului de care dispune, de la trebuințe perceptorii și motorii, la trebuințe de autoexprimare în plan comportamental, totul în raport cu ansamblul vieții mintale și al adaptării intelectuale. La vârsta educației timpurii, jocul este printre puținele modalități de socializare a copilului. El deschide în fața „candidatului la umanitate” nu doar universul activității, ci și universul destul de variat al relațiilor interpersonale. Jocul oferă copilului posibilitatea de a-și apropia realitatea încojurătoare, de a-și însuși funcția socială a obiectelor, de a se integra și de a coopera eficient cu cei din jur.

Întrucât învățarea ludică se realizează într-o atmosferă plăcută, relaxantă și într-o manieră firească, de multe ori educabilii au impresia că „doar” se joacă, neconștientizând faptul că o astfel de atmosferă impulsionează și potențează procesele de învățare și atingerea finalităților educaționale. Efortul pe care îl presupune învățarea „admite elemente ludice și, mai mult, sporește în eficiență când integrează în ansamblul modurilor de lucru și învățare prin joc. Principiul educației permanente a subliniat actualitatea tezei rolului formativ și stimulativ al satisfacțiilor spirituale și al învățării prin joc” (Bocoș, M.-D. (coord.), 2017).

Studiile efectuate la vârstele timpurii au arătat caracteristicile comune ale copiilor în ceea ce privește procesul de învățare prin joc. Pentru fiecare caracteristică a învățării la aceste vârste corespund o serie de cerințe ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea condițiilor unei dezvoltări optimale. După J. Piaget, există următoarele caracteristici și cerințe față de învățarea prin joc la copilul preșcolar (Ecaterina Vrășmaș, Educație timpurie, pp. 212 – 213):

– copilul are propria sa manieră de a percepe lumea – această caracteristică impune ca nevoie fundamentală confruntarea copilului și cu alte moduri și maniere de percepție, cum sunt cele ale adultului și ale egalilor lui;

– copilul are nevoia permanentă de a comunica și verbaliza în activitățile și gândurile sale. Fiecare copil trebuie să fie sprijinit să verbalizeze și astfel să elaboreze idei asupra lumii, să asculte, să acționeze, să se miște, să deseneze, să construiască și să se exprime grafic;

– copilul este curios și are nevoie să manipuleze obiectele din jurul său. De aceea este nevoie să i se antreneze simțurile pentru a explora obiectele, situațiile și relațiile apropiate;

– preșcolarul percepe lucrurile fie global, fie parțial și nu este încă în stare să surprindă toate relațiile dintre ele. Această caracteristică cere ca învățarea să se axeze pe stabilirea legăturilor dintre lucruri, și să i se ofere copilului experiențe de tip integrat;

– copilul acționează adesea fără a gândi la consecințele faptelor sale. Cerința față de programele educative va fi să i se ofere posibilitatea copilului să gândească asupra urmărilor acțiunilor sale și să fie sprijinit în a lua decizii;

– preșcolarul are nevoie să persevereze în acțiunile sale, până la obținerea unor rezultate satisfăcătoare. În învățare este nevoie de comunicare cu ceilalți. Rolul adultului este de a-i se pune întrebări, dar și de-al lăsa să gândească singur răspunsurile și să învețe să răspundă. Copilul are nevoie să-și exprime ideile prin cât mai multe și variate moduri;

– copilul preșcolar caută maniere anumite de reper pentru a înțelege realitatea. De aceea el are nevoie să compare, să clasifice, să ordoneze obiectele și situațiile, să clarifice;

– orice copil are nevoie de siguranță și încredere în sine. Să se simtă bine în „pielea sa”. Iată de ce este nevoie ca el să se cunoască pe sine și să fie valorizat. Mediul securizat și pozitiv, tolerant și valorizator furnizează copilului ocaziile de a alege riscurile deciziilor sale;

– copilul are nevoie, cu precădere de reușită. Aceasta cere ca dezvoltarea lui să fie asigurată într-un sistem de activități potrivite nivelului său și care să-l stimuleze.

La vârsta preșcolară jocul nu este unica formă de activitate în procesul căreia se realizează dezvoltarea psihică a copilului. Activitatea care întregește și desăvârșește funcția educativă a jocului este capacitatea de învățare de tip preșcolară. În funcție de nivelul de dezvoltare psihică a preșcolarilor, procesul de învățare prezintă anumite particularități. Aceste particularități sunt rezultatul legăturilor funcționale ce se elaborează între joc și învățare.

Jocul și învățarea sunt forme de activitate sub influența cărora copilul preșcolar se formează și se dezvoltă. Între aceste forme există o strânsă legătură. La diferite etape ale vârstei preșcolare, relațiile reciproce dintre joc și învățare îmbracă forme caracteristice. Învățarea și jocul sunt în același timp factori importanți în dezvoltarea psihică. La vârsta preșcolară, activitatea de învățare dirijată nu se poate realiza direct decât cu sprijinul jocului, ea conținând elemente ludice pentru a se înscrie printre activitățile și ocupațiile preferate ale copiilor și nu se poate realiza în mod strict, ci independent numai sub prezența și îndrumarea educatoarei, pas cu pas.

CAPITOLUL II

NOILE TEHNOLOGII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Marele motor zgomotos al schimbării este tehnologia.

Alvin Toffler

2.1. Mass-media și educația contemporană

Termenul mass-media este o expresie ce provine din limba engleză, care a fost preluată și în limba română, având traducerea și semnificația de „medii (de comunicare) de masă”. În limbajul uzual și chiar în unele lucrări de specialitate, mass-media sunt considerate sinonime cu noțiunile de comunicare de masă și mijloace de comunicare în masă.

Media cuprinde toate sursele de informație publică care ajung la un număr foarte mare de persoane: televiziune, radio, Internet, New Media, presa scrisă etc. După Yves Lavoine, care a urmărit diverse accepții pe care le are conceptul „media” afirmă că acest concept se referă, simultan, la lucruri diferite:

o anumită tehnică sau un ansamblu de tehnici de producere a mesajelor și de fabricare a suporturilor manevrabile – lucru care implică un timp de transport sau transmiterea instantanee a mesajelor printr-un anumit canal către un terminal (receptor, monitor);

un ansamblu de mesaje create cu ajutorul acestei tehnici;

ansamblul tuturor organizațiilor care produc sau tratează aceste mesaje

(Lavoine, Yves, Le langage des médias, p. 34-35).

Conceptul de comunicare de masă definește formele de comunicare în care mesajele, cu caracter public, se adresează unei audiențe largi, în mod indirect și în mod unilateral, pentru aceasta folosindu-se o anumită tehnologie de difuzare. Acest caracter unilateral este diminuat tot mai mult prin încercarea de a realiza o relație de interacțiune între cele două părți prin realizarea unui feed-back. Conceptul sociologic de masă denumește un anumit mod de agregare a indivizilor (grupul, publicul, mulțimea), adică un conglomerat de oameni care nici nu se cunosc între ei, nu sunt în relații de proximitate spațială, nu comunică, nu au valori sau scopuri comune, sunt consumatorii aceluiași produs cultural, distribuit prin tehnologii moderne. Conceptul de societate de masă este important în înțelegerea modului de formare a primelor teorii despre sistemul mass-media, astăzi, însă, transformările intervenite în societatea contemporană, noile configurații teoretice îi evidențiază caracterul desuet.

Cele mai cunoscute și utilizate mijloace de informare sunt presa scrisă, televiziunea și radioul. Acestea ocupă primele locuri ca popularitate, pentru că informația se transmite ușor fiecărui individ. Din păcate, acestea sunt și în principalele mijloace de dezinformare, deoarece informația eronată ajunge repede și ușor la indivizi.

În procesul de comunicare participă întotdeauna, interacționând, trei componente: emițător, canal și receptor. Există în orice act comunicațional și alte elemente auxiliare, cum sunt contextul, zgomotele, codul utilizat, tipul de relație care există între sursă și receptor.

E

S R

Schema influențelor trilaterale

E-emițător

R-receptor

S-societate

Fig.1. Schema influențelor trilaterale

În general, comunicarea umană se construiește pe baza celor două tipuri de relații:

directe: comunicarea se realizează între două sau mai multe persoane, aflate în poziții de proximitate (de obicei spațială); în actul comunicării ele interacționează, altfel spus, se influențează reciproc. Acest tip de comunicare poartă numele de comunicare interpersonală.

indirecte: comunicarea este mediată de un suport mai mult sau mai puțin complex din punct de vedere tehnologic (scrisoarea, telefonul, calculatorul) sau de un bun produs de un ansamblu de instituții, specialiști și dotări tehnologice (cărțile, filmele, ziarele, radioul, televiziunea, Internetul).

Indiferent de caracteristicile tehnice, de modul de funcționare și de intențiile ori atitudinile oamenilor care comunică, actul de mediere (adică fixarea informațiilor pe un suport oarecare) permite:

sporirea capacităților de înmagazinare a datelor;

amplificarea audienței unor mesaje;

creșterea vitezei de transmitere a mesajelor, la distanțe din ce în ce mai mari (Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass-media, p. 14).

La rândul ei, comunicarea mediată se referă la două tipuri de relații și anume:

comunicarea mediată tehnologic în care sunt legate grupuri umane puțin numeroase;

comunicarea de masă prin intermediul căreia sunt legate conglomerate sociale uriașe.

Mijloacele electronice de informare sunt într-o continuă dezvoltare. Pentru rapiditatea transmiterii informației către individ și pentru o mobilitate cât mai mare a aparatelor, pentru ca individul sa nu fie niciodată privat de accesul la informatie, se caută continuu cele mai rapide și eficiente mijloace de transmitere a informației. O metodă din ce în ce mai răspândită de a fi informat este accesarea rețelei de Internet, prin intermediul unui terminal, cum ar fi computerul, telefonul mobil etc.

Mass-media are, cu certitudine, sau un impact pozitiv sau unul negativ asupra individului, acest lucru depinde de alegerea acestuia. Cu cât individul deține mai mult controlul asupra informației, cu atât impactul mass-mediei asupra lui este mai puțin negativ.

Specialiștii în Stiințele Comunicării au studiat impactul mass-media asupra indivizilor, acesta fiind de neepuizat prin interdisciplinaritatea și prin evoluția sa continuă. Supranumite „a patra putere în stat", mass- media sunt în societatea modernă, un fel de centru gravitațional în raport cu care se poziționează celelalte segmente ale societății contemporane. Nu de puține ori acțiuni mediatice au influențat ori chiar au schimbat decizii la nivel înalt, sau au atras atenția asupra unor neconcordanțe între lege și diverse acțiuni ale celor ce ne conduc destinele.

La ora actuală, în peisajul comunicării de masă, pe lângă tipurile „tradiționale” de media au apărut și s-au impus forme noi de comunicare, așa numitele „noile media”. Aceste tipuri de media combină unele elemente textuale și grafice (până de curând caracteristice doar presei scrise) cu imagini în mișcare și sunet (specifice audiovizualului până nu de multă vreme), cu imagini de sinteză și cu uimitoare facilități tehnologice asigurate de calculatoare performante, determinând apariția unor produse care, prin părțile componenete sunt similare celor din mass-media clasice, însă prin modul lor de asamblare și prin utilizarea lor interactivă sunt total diferite. Noile media sunt numite în mod generic, multimedia. Prin combinarea industriilor mass-media născându-se sistemele „on-line”.

Este de netăgăduit faptul că presa răspunde unor nevoi și aspirații ale indivizilor colectivităților – fiind modelată de solicitările sau de așteptările acestora și, simultan, aceasta exercită numeroase influențe asupra vieții sociale, transformând acțiunile unor indivizi și grupuri. Pornind de la aceste constatări, psihologi, filozofi, sociologi, politicieni au cercetat locul pe care îl ocupă mass-media în viața socială, ce legături se nasc între diferite instituții, grupuri sau persoane și mass-media, ce forță au aceste interacțiuni și care este importanța presei în procesul de transformare a structurilor economice, politice, sociale sau economice.

Această relație între mass-media și societate se poate aprecia în termeni de consecințe globale (funcțiile mass-media), de influențe precise (efectele mass-media), ori de misiuni generale atribuite acestor sisteme (rolurile mass-media).

Funcția de informare a mass-media, de exemplu, poate fi tradusă prin sintagme diferite:

a. ca urmare a activității mass-media, publicul este informat – funcție;

b. mas-media are misiunea de a informa publicul – rol;

c. prin informațiile distribuite, mass-media influențează gândirea și comportamentul publicului – efect.

Se poate afirma însă cu certitudine că între rol (misiune, derivată dintr-un proiect global,lalimita dintr-o filosofie social-politică), funcție (consecință, conturată în urma corelării dintre nevoile societății și oferta mass-media) și efect (forma de influențare, datorată unei acțiuni determinate a mass-media, distanța conceptuală este mai mult decât evidentă. Cercetările dedicate funcțiilor mass-media au dus la identificarea unor funcții variate.

Funcția de informare a mass-media se referă la nevoia indivizilor și grupurilor de a controla mediul înconjurător: oamenii evaluează, pe baza informațiilor pe care le primesc de prin mass-media, importanța evenimentelor care se petrec și care ar putea să îi afecteze direct, anticipează tendințele vieții economice, sociale, politice, culturale și pot lua decizii în cunoștință de cauză.

Din avalanșa de mesaje care pătrund zilnic în casele noastre, doar o parte dintre ele oferă informații de utilitate imediată (prognoza meteo, prețuri, manifestări culturale, evoluția monedei naționale, promoții, transport în comun etc.).

O parte dintre aceste informații se referă la diverse fapte și procese ce sunt mai puțin apropiate de mediul nostru imediat (descoperiri din univers, accidente catastrofale pe planeta noastră, rezultate sportive, realizări medicale, culturale la nivel planetar etc.), acestea nu ne influențează viața zilnică, dar ne formează un repertoriu cultural specific, care se adaugă reprezentărilor simbolice și sistemelor de valori pe care le-am dobândit prin alte canale, ori în urma altor experiențe. Toate acestea contribuie la crearea acelei concepții despre lume pe care se vor întemeia ulterior deciziile cotidiene ale indivizilor.

Funcția de interpretare

Se poate spune că o știre nu este doar o sumă de informații, ci este o viziune, cultural determinată, asupra unei informații. Conținutul unei știri sintetizează informațiile respective și semnificațiile atribuite acestora, concomitent cu faptele, știrea oferă și interpretarea acestora. Cea mai importantă, poate, formă de interpretare constă chiar în decizia de a face publică sau a ignora o informație.

Omul are nevoie care lumea înconjurătoare să îi fie prezentată ordonat și coerent, având un anumit sens și ordonată după o anume ierarhie. Astfel, pornind de la aceste clasificări și interpretări, poate lua cu mai multă ușurință deciziipentru existența sa zilnică.

Între factorii care îi „ordonează” viața (familie, prieteni, politicieni, profesori, preoți), reprezentanții mass-media tind să ocupe din ce în ce mai mult locul cel mai important.

„Jurnaliștii sunt adesea și în mod esențial mediatori, vulgarizatori ai cunoștințelor și faptelor altor persoane. Și aceasta,în condițiile în care actualitatea are ceva bastard în ea: noul apare în durere și în dezordine. Jurnalistul vrea să aducă ordine, să claseze, să ierarhizeze, să lege, să relativizeze, să analizezeși chiar să explice.”

Funcția de legătură

În calitate de consumatori mass-media, oamnenii sunt legați între ei prin numeroase și nevăzute fire, deoarece ajung să împărtășească treptat, ca urmare a expunerii lor la aceleași mesaje, aceleași valori, să aibă aceleași reprezentări culturale, să gândească asemănător, să aibă cunoștințe aproape identice, generate de idei, povești ori diferite simboluri analoage.

Mass-media oferă informații, idei comune, propunând subiecte de discuții și dialog comun unor oameni aflați la distanțe foarte mari, cu preocupări foarte diverse, oameni care nu sunt apropiați din nici un punct de vedere, nici spațial, nici național, nici religios ori cultural, legându-i într-un fel de comunicare pe care o putem numi informațională.

Mass-media este, fără îndoială, o „creatoare de public”, dezvoltând rețele sociale, mult mai ample și mai active decât sunt cele uzuale.

Mass-media este aceea care face ca oamenii să împărtășească de multe ori aceleași valori, să se dedice acelorași scopuri, făcând astfel parte dintr-o comunitate umană imensă în comparație cu cea în care își duce existența de zi cu zi.

Mulți cercetători din domeniul comunicării consideră că această funcție, de a crea public, ar fi cea mai importantă dintre toate funcțiile mas-media, prin faptul că se crează o comunitate imaginară, o comunitate care împărtășește aceeași preocupare, aceea de a fi în contact cu mass-media și prin aceasta, cu alte multe milioane de oameni, nelegați între ei din alte mecanisme sociale, economice ori de altă natură.

Funcția de culturalizare

O dată cu apariția mass-media și creșterea influenței lor, o mare parte din valorile și modelele culturale au început să fie transmise de acestea, contribuindu-se totodată la formarea gândirii și a comportamentului consumatorilor de mass-media. Prin conținuturile distribuite de mass-media s-au impus treptat o serie de norme de comportament care au fost general acceptate, fiind denumite „convenții tacite” ale societății.

Mass-media are puterea de a oferi modele de comportament, aflându-se tocmai din această cauză într-o permanentă poziție ambivalentă: li se cere să exercite acțiuni educative neutre, fiind în același timp apreciate pentru persuasiunea lor, pentru puterea de a influența diferite medii cum ar fi cel economic ori ori politic. Cu toate minusurile sale, mass-media rămân un factor de transmitere a valorilor culturale, de realizare a stabilității sociale și de păstrare a structurilor culturale.

Funcția de divertisment

Produsele mass-media contribuie la satisfacerea nevoii de relaxare, de evadare din cotidian a consumatorilor. Studiile efectuate arată că tot mai mulți oameni utilizează mass-media ca principal furnizor de divertisment, de ocupare a timpului alocat activităților de relaxare și odihnă. Consumul de divertisment ajută din plin la refacerea după oboseala din timpul zilei, al săptămânii, ajutând individul să se refugieze într-o altă lume, una imaginară.

Se pare că în ultimii ani, resursele generoase ale mass-media (în principal televiziunea) au condus chiar la amplificarea funcției de divertisment, în detrimentul celei culturale. Acest lucru nu este foarte bine apreciat, considerându-se că este o mare pierdere pentru transmiterea valorilor culturale fundamentale, considerându-se că din rațiuni comerciale aceste produse de divertisment au fost privilegiate.

Mass-media modernă din zilele noastre, dominată și ea de legile pieței, abundă în divertisment iar problema este faptul că sunt oferite chiar și lucruri serioase sub formă de divertisment, sub o formă spectaculară. Elita intelectualității critică cu tărie această inclinație a mass-media, acuzând-o de înlocuirea ori, mai rău, distrugerea culturii majore și înlocuirea cu o cultură minoră, populară. Puterea politică critică, de asemenea, tendința mass-media de a vulgariza unele teme civice, ori de a transforma confruntările politicienilor în spectacole politice. Oricum, din amestecul ce ni se oferă permanent de către mass-media se naște cultura nouă a lumii contemporane.

Între educație și sistemul mass-media există deja de mai multă vreme legături indisolubile, care s-au întărit continuu în ultimii ani, odată cu dezvoltarea rețelelor informatice. Interacțiunile dintre cele două domenii constituie o preocupare pentru pedagogi, și nu doar pentru ei, deoarece impactul comunicării de masă asupra personalității umane nu poate fi în nici un caz ignorat. În condițiile diversificării nevoilor educative în lumea modernă, mass-media pot reprezenta veritabile resurse ale învățării. Importanta mass-mediei, ca factor care contribuie la educarea atât a tinerilor, cât și a adulților, este unanim recunoscută. Mass-media formează al patrulea mediu constant de viață al copilului, alături de cel familial, de cel școlar și de anturajul obișnuit (Ioan Cerghit, Mass-media și educația tineretului școlar, p. 39).

Mass-media nu se substituie școlii, iar influența sa este complexă, reprezentând un element fundamental în relația dintre om și mediul înconjurător.

Aportul educativ al mass-media se realizează prin transmiterea de informații, impunerea de valori, atitudini, modele comportamentale, având, astfel, un rol deosebit în constituirea codului socio-cultural al subiectului.

Educația modernă, adaptată realității sociale, nu poate face abstracție de noile caracteristici ale vieții socio-culturale. Mediul în care cresc și se formează copiii este, în tot mai mare măsură, determinat de influențele pe care le exercită mass-media.

Numărul tot mai mare al mijloacelor de comunicare de masă din viața culturală contemporană, frecvența cu care intervin acestea în ritmul vieții cotidiene, participarea lor efectivă în procesul de formare a personalității individului au cauzat importante mutații în structura mediului educațional.

Marea curiozitate și dorința de cunoaștere a copilului nu mai este satisfăcută doar în cadrul restrâns al clasei sau în cadrul experiențelor extrașcolare din fiecare zi, iar mass-media sunt o fereastră larg deschisă spre lume.

Comunicarea de masă se constituie într-un mediu educațional extrem de dinamic, care a dobândit o pondere însemnată în procesul de formare a individului. Prin varietatea și bogăția mesajelor informaționale, având un conținut complex și accesibilitate sporită, mass-media au o puternică forță de modelare a personalității umane, contribuind cu succes la socializarea indivizilor. Repercusiunile comunicării mediatice asupra personalității elevilor nu pot fi trecute în nici un caz cu vederea.

Mass-media educă transmițând informații, impunând valori, atitudini, modele comportamentale și, în acest fel, contribuind la constituirea codului socio-cultural al elevului.

Prin asumarea funcției educative, mass-media nu se substituie școlii, cum s-a crezut adeseori, ci doar se alătură acesteia în efortul de educare a tinerei generații. Informațiile și experiențele accesibile datorită mijloacelor de comunicare de masă pot fi valorificate în realizarea obiectivelor instructiv-educative pe care școala și le propune.

Acționând convergent, școala și mass-media se constituie într-un sistem de educație cuprinzător și eficace, apt să satisfacă exigențe formative pe care societatea contemporană le impune membrilor săi.

Educația prin mass-media se alătură căilor tradiționale de modelare a personalității umane, oferind noi posibilități de formare și dezvoltare. Pentru a avea rezultatele dorite, influențele specifice exercitate asupra elevilor trebuie corelate cu celelalte categorii de influențe și integrate într-un context educațional mai larg.

2.2. Informatizarea în educație

Informatizarea în educație este determinată de mai mulți factori: dinamica foarte mare a informației, necesitatea învățării rapide, nevoia de a eficientiza costurile, oportunitatea de a avea acces flexibil la învățare de-a lungul întregii vieți. Dezvoltarea sistemelor moderne de învățământ este determinată de evoluția culturii societății informaționale, ce se caracterizează printr-un proces cumulativ de globalizare și de universalizare a produselor cunoașterii (științifice, tehnologice, cultural – artistice etc.) și a unor modele existențiale, legitimate pe diferite circuite macrocomunitare, susținute economic și politic, care generează șanse, dar, deopotrivă, și riscuri pedagogice vizibile și invizibile.

Informatizarea educației are o dublă dimensiune:

a) socială – reflectată la nivelul construcției sistemelor moderne de învățământ;

b) psihologică – implicată în valorificarea noilor tehnologii în proiectarea și realizarea procesului de învățământ.

Sinteza pedagogică a celor două dimensiuni răspunde cerințelor paradigmei curriculumului, afirmate în contextul culturii societății postmoderne, bazată pe cunoaștere. Aceasta impune un anumit model de construcție a sistemului de învățământ și de proiectare a instruirii în cadrul procesului de învățământ. Informatizarea învățământului evidențiază resursele pedagogice angajate la nivel de politică a educației prin:

• Valorificarea noilor tehnologii în direcția procesării, esențializării și amplificării activității intelectuale la parametrii de eficiență individuală și socială;

• Dezvoltarea unui sistem de autoinstruire eficientă, (auto)perfectabil în diferite condiții și situații de timp și spațiu;

• Promovarea unei educații / instruiri individualizate în contextul (auto)evaluării formative / continue a rezultatelor acțiunii didactice / educative care reflectă calitatea corelației funcțional-structurale dintre subiectul și obiectul educației;

• Stimularea creativității „actorilor educației” în condiții de productivitate inventivă-inovatoare și de procesualitate optimă în raport cu posibilitățile maxime ale fiecărei personalități implicate în activitatea didactică / educativă;

• Antrenarea tuturor dimensiunilor educației (intelectuală-morală-tehnologică-estetică-fizică) în contextul unor acțiuni de instruire formală-nonformală-informală, integrate / integrabile în sensul educației permanente

Practica informatizării învățământului presupune valorificarea calculatorului în sens larg, „în vederea realizării scopurilor educației”(Gilbert De Landsheere, Dictionnaire de l’évaluation de la recherche en éducation, p. 109).

Această perspectivă teleologică depășește viziunea didacticistă care evidențiază avantajele tehnice ale instruirii asistate de calculator – metodă care, față de instruirea programată, oferă posibilitatea urmăriri elevului pas cu pas în activitatea de învățare. Aceasta formă de educație, cu ajutorul instrumentelor informatice își propune să formeze personalități capabile să gestioneze corect și adecvat mesajele mediatice, capabile să decripteze operativ sensurile diferitelor informații în consonanță cu valorile adevărului, dreptății, frumuseții etc.

Evaluarea potențialului educativ al noilor tehnologii utilizate în învățământ și a efectelor pe care le au influențele exercitate asupra personalității umane este necesară, pentru a înțelege cum pot completa experiențele cognitive și afective dobândite pe această cale conținutul învățării realizate în școală, familie sau alte instituții sociale.

Ceea ce schimbă fundamental în noile ipostaze ale educației este raportul față de cunoaștere. Aceasta nu mai este o entitate dată, definitivă, statică, fixă, sigură și unică, ci devine o realitate permeabilă, deschisă, fugitivă, dilematică, plurală (Cucoș, Constantin, Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării, p. 22).

În raportul coordonat de Glen M. Farrel încă din anul 2001, al Commonwealth of Learning, sunt surprinse principalele tendințe ale educației virtuale, prin informatizarea acesteia, fiind exprimate în următoarele trăsături:

Extensia ocaziilor de realizare a educației virtuale, adică prezența tot mai multor instanțe educative ce vizează formarea inițială, de bază ori continuă, prin structuri complementare, care se înscriu în sfera virtuală;

Conversiunea rețelelor și tehnologiilor de informare și comunicare în instanțe cu scop educativ, ce presupune prezența unei industrii specializate de dispozitive, programe și structuri digitale ce au funcționalități explicit educative, gândite pentru maximalizarea dimensiunilor educative;

Inventarea și promovarea de noi obiecte pedagogice, care susțin ori sunt livrate prin intermediul rețelelor educației virtuale, având un grad înalt de transferabilitate, devenind funcționale în circumstanțe culturale diferite și convertind conținuturi curriculare multiple.

Formarea unei culturi pedagogice de susținere și consiliere a celor ce se formează în rețelele virtuale sau on-line, această diversitate de proceduri și metode, de natură psihopedagogică, fiind redimensionat în concordanță cu noile realități.

Dezvoltarea, testarea și implementarea de noi modele organzaționale și de gestionare a învățării sub impactul noilor tehnologii – ceea ce presupune renovarea sau înlocuirea structurilor vechi cu instanțe sau instituții noi, profilate pe cunoașterea virtuală;

Asigurarea controlului calității prin degajarea unor formule clare de acreditare, de urmărire și validare a parcursurilor virtuale de formare se realizează prin normative legislative, deontologice și didactice, ce orientează axiologic realizarea educației.

În sprijinul educației intervin noile tehnologii ale societății informaționale – tehnologia informației și comunicațiilor. Metodele învățământului tradițional nu pot face față avalanșei de cunoștințe și acestei dispersii accentuate a calificărilor, meseriilor și domeniilor de activitate, care devin tot mai specializate, dar în mod paradoxal tot mai interconectate.

În acest context, toate instituțiile de învățământ, indiferent de nivelul lor, trebuie să-și adapteze metodele și practicile clasice și să găsească metode și procedee didactice noi care să permită formarea elevilor cu aptitudini adecvate contextului actual: autonomie, flexibilitate, capacitate de cooperare și dialog. Școala trebuie să găsească mijloace de a stimula și favoriza autoinstruirea și de a păstra echilibrul între „individualism” și „socializare”, pregătind copilul pentru un nou stil de viață și de instruire: învățarea continuă. Evoluția omului depinde de capacitatea sa de a învăța, de a se recalifica permanent, chiar de a uita ce a învățat cândva și de a se instrui cu totul altfel în viitorul nu prea îndepărtat.

Învățarea permanentă se află printre obiectivele actuale ale școlii, alături de învățarea învățării și autonomizarea axiologică a persoanei (a ști să selecționezi, să semnifici, să explorezi etc.). Aceste obiective sunt favorizate de introducerea pe scară tot mai largă a noilor tehnologii în educație, aceasta având ca și consecințe schimbarile survenite în teoriile învățării sau în politicile școlare, curriculum școlar, arsenalul metodic, dimensiunea formării cadrelor didactice. Însuși procesul învățării se reconfigurează cu o serie de priorități:

A învăța să înveți și a utiliza aceastăcomponentă pe parcursul întregii vieți;

A învăța să experimentezi, să corectezi erorile și să rezolvi problemele;

A învăța să faci față la o masă informațională enormă, a da dovadă de spirit critic și de competență valorizatoare;

A învăța să concretizezi principiul schimbării și să trăiești într-un mediu ce se modifică fără încetare;

A învăța să cooperezi cu alții în realizarea unor sarcini intelectuale cu finalitate colectivă. (Cucoș, Constantin, Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării, p. 63)

2.3. Taxonomia noilor tehnologii informaționale și educaționale

Ca urmare a imperativelor tehnice și economice ale societății actuale, modernitatea școlii a devenit intim legată de angajamentul ei pe termen lung și, nicidecum. o adaptare sistemică de efecte la modă. De aceea, cine nu va adopta operativ acest cadraj tehnologic și normativ, se va izola de înfățișarea nouă a sistemului, ajungând la desființare și excluziune.

Considerăm că se impun, de la început, câteva precizări conceptuale pentru a nu face confuzii între noile tehnologii de informare și comunicare și noile tehnologii educaționale.

Noile tehnologii de informare și de comunicare (NTIC) se referă la marile ansambluri informatice, precum:

calculatoarele personale și elementele periferice corespunzătoare;

programele configurate cu care sunt dotate calculatoarele personale;

rețelele de telecomunicații și teleinformatice (rețele de flux înalt, rețele telefonice, rețele de fibră optică, rețele de sateliți);

sistemele și instrumentele multimedia (televiziune, video, CD-uri);

sistemele de tip internet și intranet (mesagerie electronică, platforme Web, instrumente FTP);

alte echipamente și dispozitive noi, produse și existente pe piață.

Noile tehnologii educaționale (NTE) desemnează ipostazele aplicațiilor NTIC în educație, în procesele de formare în general, producția și difuziunea de info-cunoaștere. Acestea sunt adaptări ale unor instrumente și programe la specificitatea demersurilor pedagogice, eventual prezente pe componente (proceduri de predare-învățare, dispozitive și logici de fixare, de recapitulare, de evaluare, de validare etc.).

Atunci când alăturăm cele două concepte: educație și noile tehnologii informaționale (NTIC) putem vorbi, în principal, despre trei tipuri de abordări existente în acest moment în realitatea educațională:

Educația despre noile tehnologii – care se referă la introducerea unor module/discipline/cursuri despre calculator și INTERNET în programele de formare a cadrelor didactic sau în curriculum-ul școlar;

Educația cu ajutorul noilor tehnologii – adică acele experiențe de învățare-predare-evaluare care se derulează în mod clasic, dar utilizează o serie de noi tenologii ca elemente de inovare. Aceasta înseamnă utilizarea unor aplicații pe calculator în clasă, la utilizarea INTERNET-ului ca resursă didactică sau la orice tehnologii ce sprijină procesul didactic.

Educația prin noile tehnologii – adică educația care se realizează efectiv utilizând noile tehnologii, cum ar fi învățarea online, învățarea care se derulează exclusiv pe o platformă virtuală de învățare sau la învățarea care are loc exclusiv cu ajutorul noilor tehnologii mobile (Platformă AEL, Iphone, Ipod, tablete, telefoane etc.)

Software educațional poate fi orice produs digital, în orice format ce poate fi utilizat pe orice calculator și reprezintă un subiect, o temă, o problemă, un experiment, o lecție, fiind o alternativă ori un complement la metodele educaționale tradiționale.

Softul educațional reprezintă orice produs software în orice format (exe sau nu) ce poate fi utilizat pe orice calculator și care reprezintă un subiect, o temă, un experiment, o lecție, un curs etc., fiind o alternativă sau unica soluție față de metodele educaționale tradiționale.

Softul educațional este proiectat fie conținând propria strategie didactică, fie ca un moment dintr-un set de strategii posibile, din care educatoarea poate alege; prin urmare, nu orice produs multimedia cu conținut educațional poate fi utizat ca soft educațional. Pentru a putea fi utilizate corect, este important să se evidențieze tipurile de soft educațional.

O clasificare a soft-urilor educaționale după funcția pedagogică specifică pe care o pot îndeplini în cadrul unui proces de instruire sunt:

prezentare de noi cunoștințe;

simulare (prezentare de modele ale unor fenomene reale);

exersare;

testare;

dezvoltare a unor capacități sau aptitudini;

jocuri educative.

Soft-urile de exersare (Drill-and-Practice) intervin ca un supliment al lecției din clasă, realizând exersarea individuală necesară însușirii unor date, proceduri, tehnici sau formării unor deprinderi specifice; ele îl ajută pe profesor să realizeze activitățile de exersare, permițând fiecărui elev să lucreze în ritm propriu și sa aibă aprecierea corectitudinii răspunsului dat.

Soft-urile interactive pentru predarea de noi cunoștințe creează un dialog (asemănător dialogului profesor-elev) între elev și programul (mediul) respectiv. Interacțiunea poate fi controlată de computer (dialog tutorial) sau de elev (dialog de investigare). Termenul generic de tutor desemnează softul în care „drumul” elevului este controlat integral de computer. De obicei, un tutor preia una din funcțiile profesorului, fiind construit pentru a-l conduce pe elev, pas cu pas, în însușirea unor noi cunoștințe sau formarea unor deprinderi după o strategie stabilită de proiectantul softului. Dacă un tutor îl obligă pe elev să urmeze un anumit drum în învățare, softul de investigare folosește o altă strategie: elevului nu i se prezintă informațiile deja structurate (calea de parcurs), ci un mediu de unde elevul poate să-și extragă toate informațiile (atât cele declarative, cât și cele procedurale) necesare pentru rezolvarea sarcinii propuse sau pentru alt scop, pe baza unui set de reguli. În acest fel, calea parcursă depinde în mare măsură de cel care învăță (atât de nivelul lui de cunoștințe, cât și de caracteristicile stilului de învățare). În ultimii ani se proiectează și se experimentează medii de învățare cu o interacțiune extrem de complexă, bazată pe utilizarea inteligenței artificiale; demersul este cunoscut sub numele de „instruire inteligentă asistată de calculator”.

Soft-urile de simulare permit reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real, prin intermediul unui model cu comportament analog. Prin Învățare asistată de calculator lucrul cu modelul se oferă posibilitatea modificării unor parametri și observării modului cum se schimbă comportamentul sistemului.

Soft-urile pentru testarea cunoștințelor reprezintă, poate, gama cea mai variată, întrucât specificitatea lor depinde de mai mulți factori: momentul testării, scopul testării, tipologia interacțiunii (feed-back imediat sau nu) – aceste soft-uri apar uneori independente, alteori făcând parte integrantă dintr-un mediu de instruire complex.

Soft-urile sub forma unui joc educativ urmăresc atingerea unui scop, prin aplicarea inteligentă a unui set de reguli și îl implică pe elev într-un proces de rezolvare de probleme. De obicei se realizează o simulare a unui fenomen real, oferindu-i elevului diverse modalități de a influența atingerea scopului.

Desigur, se pot adăuga unele ipostaze multimedia ce pot dezvolta expresii mult mai complexe, integrând staticul cu dinamicul, sunetul și vizualul, bidimensionaliatea, tridimensionalitatea etc.

Este important ca educatorul să poată diferenția un soft educațional de un soft utilitar sau de un soft de prezentare (tematic). Toate pot fi utilizate în demersul instruirii, dar numai softul educațional cuprinde în el și o strategie pedagogică (concretizată în sarcinile de lucru) care determină modul de interacțiune a elevului cu programul: această interacțiune, a cărei specificitate este determinată de obiectivele urmărite, produce învățarea.

În cazul utilizării unui soft de prezentare (tematic) – care cuprinde informația, uneori extrem de interesant structurată, pentru descrierea unui domeniu, fenomen, eveniment etc. – profesorul este cel care decide modul în care elevii vor utiliza informația respectivă.

Softul educațional se poate folosi în grădiniță în orice moment al zilei. În cadrul Activităților libere alese: la Centrul Bibliotecă prin folosirea tastelor pentru a-și scrie numele sau diferite cuvinte, cu litere mari de tipar; listarea unor fișe de lucru, sortarea și denumirea unor imagini în funcție de tema în studiu a săptămânii ori a proiectului, reactualizarea unor poezii învățate; la Centrul Artă, se pot realiza diferite desene în programul Paint, combinarea culorilor primare și colorarea unor imagini, vizionarea unor tablouri ale unor pictori renumiți etc.; La Centrul Știință se pot realiza jocuri-labirint, jocuri logico-matematice, puzzle, etc.; Pentru Întâlnirea de dimineață completarea calendarului naturii se poate face pe calculator, se pot audia diverse istorioare, realizarea gimnasticii de înviorare se poate face pe muzică, etc.; în cadrul programului recreativ se pot viziona desene animate, povești, se pot realiza concursuri interactive de ghicitori. În cadrul activităților pe domenii experiențiale, calculatorul și softurile educaționale, pot fi un mijloc excelent de captare a atenției, de învățare prin descoperire și de evaluare în funcție de maniera de proiectare a demersului didactic al fiecărei educatoare.

A stăpâni noile tehnologii a devenit o chestiune de securitate individuală, de progres individual sau colectiv și, de aceea, școala suportă și ea unele reconfigurări, în conformitate cu o ecologie comunicațională pe care modernitatea actuală o reclamă. Multiplicarea tehnicilor de informare și comunicare obligă școala la o pluralizare a modalităților didactice de învățare.

Școala românească s-a conectat la standarde europene în ceea ce privește utilizarea noilor tehnologii în activitatea didactică cu elevii, la toate nivelurile de învățământ. Problema cea mai importantă este depistarea și dezvoltarea acelor aplicații ale informaticii în învățământ, care să-și probeze superioritatea față de practicile tradiționale.

Societatea cunoașterii, în era neocapitalistă, obligă la o puternică conectivitate între individ și comunități. Cunoașterea fiind dinamică, contactele trebuie să aibă același ritm. Capacitatea de a găsi informația este noua însușire specifică educatului mileniului III.

2.4. Valențe și limite ale utilizării calculatorului în educație la vârste mici

„Scopul educației preșcolare nu e atât de a preda copilului cunoștinețe specifice, cât de a-l ajuta să își îndrepte eforturile și să construiască un sistem de căi și de conexiuni care nu va cere să fie reconstruit mai târziu” (Siegfried & Tereza Engelmann, Dați copilului vostru o inteligență superioară, Centrul pentru Educație și Dezvoltarea Creativității, p. 39).

Noile tehnologii facilitează comunicarea și deschid noi perspective educaționale. Prin intermediul calculatorului și al rețelelor virtuale oricare dintre noi putem intra în legătură cu alte persoane, cu alte moduri de gândire și percepție a lucrurilor.

Avansul tehnologiei informaționale schimbă radical modul nostru de viață, de comunicare cu ceilalți, de recepționare a informațiilor. A intrat deja în obișnuința zilnică utilizarea calculatorului pentru comunicare, învățare și instruire.

Trăim într-o perioadă în care tehnologia a avansat foarte mult și informațiile le putem culege foarte ușor folosind motoare de căutare (Google, de exemplu) printr-un singur click. Acest lucru are numeroase părți pozitive, dar și destul de multe negative în educația copiilor. Tocmai din acest motiv dorim să analizăm valențele formative ale utilizării noilor tehnologii la vârstele mici și care sunt pericolele la care copiii sunt expuși din cauza exceselor de utilizare a tehnologiilor actuale, ce ar trebui să ia în considerare educatorii dar și părinții acestor copii.

Utilizarea noilor tehnologii în activitatea didactică cu preșcolarii reprezintă o cale de instruire eficientă tocmai în direcția sugerată de citatul de mai sus. Prin utilizarea calculatorului, procesul de predare-învățare-evaluare capătă noi dimensiuni și caracteristici, permite transmiterea de noi cunoștințe și sugerează semnificațiile acestora. Valențele pedagogice ale calculatorului sunt date, pe de o parte, de calitatea acestor softuri, iar pe de altă parte, de modul integrării lui în procesul instruirii, în derularea secvențială a lecției.

În planul dezvoltării personalității copiilor, influența calculatorului este benefică deoarece, are efecte pozitive în planul stimulării intelectuale și psiho-motorii prin varietatea și multitudinea cerințelor pe care copilul le poate rezolva în timp limitat.

Învățarea asistată de calculator o folosim în două ipostaze:

a. când utilizăm calculatorul ca mijloc demonstrativ în fața copiilor pentru: a ilustra un element din natură, a intui imaginea unor simboluri (cifre, litere, semne de circulație), a ilustra o situație problematică, a derula un șir de imagini, etc;

b. când copilul este utilizatorul, el comunică direct cu acesta prin intermediul tastaturii, folosind literele, cifrele și tastele de comandă.

Strategiile de predare-învățare folosite pot sprijini și stimula procesele învățării active. Cunoașterea este un drum ce se deschide pe măsură ce înaintăm. Procesul de învățare devine mai interesant și mai plăcut prin intermediul calculatorului. Imaginile viu colorate, însoțite de texte sugestive, permit dezvoltarea limbajului și a vocabularului celor mici. Bagajul de cunoștințe generale crește, pornind de la noțiuni simple, cum ar fi culorile și ajungând până la cunoașterea de poezii, cântece, precum și a unor proverbe și zicători. Noțiunile elementare, cum ar fi animale domestice și sălbatice, anotimpuri, meserii etc, încep să aibă înțeles de la vârste fragede, dându-le astfel posibilitatea să le învețe mult mai ușor.

Experiențele cognitive și de exprimare care îi introduc pe copii în lumea oferită de programele multimedia trebuie să fie în concordanță cu mediul educațional din care provin ei. Prin aceste activități, oferim copiilor șanse egale la educație, indiferent de mediul în care cresc și se dezvoltă, oferindu-le astfel șanse egale de formare.

Utilizarea calculatorului în educația preșcolarilor permite transmiterea și asimilarea noilor cunoștințe într-un mod depsebit de atractiv pentru copii. Procesul de educație devine mult mai eficient, copiii învață jucându-se, sunt puși în situația de găsi repede soluții și de a lua decizii pentru rezolvarea problemelor. Calculatorul este un mijloc de instruire care ține atenția copilului activă pe tot parcursul activității de învățare.

Folosirea calculatorului în grădiniță constituie o modalitate de creștere a calității predării și învățării. Operarea pe calculator reprezintă o nouă strategie de lucru a profesorului pentru învățământ preșcolar cu copiii, prezintă importante valențe formative și informative, este un nou mod de instruire.

Prin intermediul computerului se oferă copiilor justificări și ilustrări ale proceselor și conceptelor abstracte, ale fenomenelor neobservate sau greu observabile.

Alături de mijloacele didactice clasice, calculatorul este un instrument didactic ce poate fi folosit în scopul eficientizării tuturor activităților din grădiniță. Interesului copiilor se menține pe tot parcursul activităților, folosind acest mijloc didactic.

În literatura de specialitate se disting două moduri, nu neapărat exclusive, de intervenție a computerului în instruire:

1. direct – când computerul îndeplinește principal sarcină a profesorului (predarea);

2. indirect – computerul funcționează ca manager al instruirii.

Intervenția directă a computerului se poate face printr-un soft educațional și este descrisă de termenul Instruire Asistată de Calculator (IAC). Intervenția indirectă constă în utilizarea computerului pentru controlul și planificarea instruirii, în care calculatorul preia o parte din sarcinile profesorului: prezintă elevului obiectivele de atins și părțile componente ale lecției; atribuie sarcini de lucru specifice din manual; atribuie secvențe IAC pentru diverse teme; administrează teme pentru a determina progresul elevului în raport cu obiectivele stabilite; înregistrează rezultatele obținute la teste; prescrie, în funcție de rezultatele la un test diagnostic, ce secvență va studia în continuare un anumit elev.

Referitor la integrarea calculatorului în procesul didactic, trebuie menționat faptul că este vorba de modul în care informațiile și sarcinile de lucru cuprinse în soft se articulează cu celelalte secvențe ale instruirii și răspund unor obiective urmărite de către cadrul didactic.

Introducerea calculatorului în grădiniță nu trebuie să constituie un scop în sine, ci o modalitate de creștere a calității, a eficienței învățării și predării. Folosirea calculatorului reprezintă o nouă strategie de lucru a educatoarei și a copiilor, un nou mod de concepere a instruirii și învățării, care îmbogățește sistemul activităților didactice pe care aceștia le desfășoară și prezintă importante valențe formative și informative. Lecțiile însoțite de texte sugestive și de imagini viu colorate și expresive, care permit dezvoltarea limbajului si a vocabularului, pot fi cu ușurință asimilate de cei mici. Aceste lecții se referă la noțiunile de bază, care orice copil trebuie să le cunoască. Pe măsură ce este parcurs, bagajul de cunoștințe generale crește pornind de la noțiuni simple, cum ar fi culorile, și ajungând până la cunoașterea de poezioare, cântecele etc., noțiunile elementare (animale, anotimpuri, litere și cifre, familie etc.) încep să aibă înțeles de la vârste fragede, copiilor dându-le astfel posibilitatea nu numai să le învețe, ci să se familiarizeze cu calculatorul și, în mod special, cu lucrul cu mouse-ul.

Prezentăm în continuare avantajele, dezavantajele și pericole prin utilizarea calculatorului în activitățile didactice ale preșcolarilor, sub forma unei analize SWOT.

Tabel 1. Analiza Swot – utilizarea calculatorului în activitățile din gradiniță

Fără a pleda pentru folosirea exagerată a timpului pe care îl petrece copilul în grădiniță în fața computerului, trebuie să remarcăm faptul că „a doua alfabetizare” trebuie să înceapă de la vârstele timpurii, utilizarea calculatorului la vârsta preșcolară este posibilă și utilă.

Copiii societății noastre trebuie să se înscrie în tendința generală spre învățarea permanentă și educatoarele sunt primii dascăli care construind o legătură afectivă în relația educat-educator pot să atingă acele resorturi ale personalității copiilor care să-i „poarte” din lumea jocului, ca activitate specifică acestei vârste, spre cea a jocului prin care copilul nu numai că dobândește cunoștințe, dar și „învață să învețe”.

2.5. Preșcolarul și internetul

Avem cu toții ocazia să vedem în jurul nostru copii de vârstă antepreșcolară chiar, care utilizează frecvent telefonul părinților ori tableta. De multe ori asistăm la adevărate crize de isterie din partea copiilor fiindcă li s-au luat telefonul ori tableta în timp ce urmăreau desene animate ori se jucau vreun joc preferat. Considerăm că nu e vina copiilor, ci vina părinților care le oferă aceste gadget-uri mult prea timpuriu, fie din dorința de a dovedi cât de precoce sunt copiii lor, fie pentru a le ocupa timpul „în mod util”, după cum consideră ei. Punându-le copiilor la dispoziție tehnologia de la o vârsă timpurie, îi privăm de experiențe importante, deoarece ei au nevoie să pipăie, să guste, să experimenteze, să se miște și să experimenteze.

Înaintea expunerii copiilor la tehnologie, este important să ne răspundem la întrebarea ce se întâmplă pentru el atunci când este conectat la tehnologie? Copiii mici nu pot face încă diferența dintre virtual și real, iar la vârsta preșcolară au o capacitate limitată în a înțelege informația de pe Internet și de a distinge eventualele pericole și capcane. La această vârstă, părinții trebuie să-și ajute copiii să găsească material potrivit pentru ei. Copiii nu văd diferența dintre a fi pe Internet și a se juca sau desena pe computerul lor.

Pe de altă parte, calculatorul, ca și televizorul de altfel, constituie un important factor de stres pentru creierul uman. Imaginea de pe ecranul monitorului, printr-o acțiune de natură hipnotică, împinge creierul într-o stare electrică de tip alfa, subminând, concomitent, ritmul cerebral beta ce caracterizează procesele gândirii logice și analitice, în general, gândirea activă.

În momentul în care utilizăm calculatorul pentru un proces ce solicită gândirea, creierul trebuie să facă un efort mult mai mare decât în mod obișnuit, pentru a putea birui inerția hipnotică în care îl introduc imaginile de pe ecran. Pe de o parte, vizionarea generează unde alfa și, pe de altă parte, gândirea activă solicită unde beta. Aceasta face ca, atunci când ne aflăm cu ochii lipiți de ecran, procesul gândirii să fie mult îngreunat, desfășurându-se cu un consum mult mai mare de energie nervoasă și cu riscul epuizării mult mai rapide a creierului.

Academia Americană de Pediatrie recomandă ca până la doi ani, copiii să nu fie lăsați să se uite la televizor, iar după această vârstă, pe toată perioada vârstei școlare, să li se limiteze timpul vizionării (cumulat televizor, video sau calculator) la una, cel mult două ore pe zi.

Unii autori susțin ca măcar până la 5-6 ani, când se încheie prima etapă esențială în dezvoltarea creierului, copiii să fie ținuti departe de televizor și de calculator.

Specialiști în domeniul psihopedagogiei și pediatriei spun că abia după vârsta de 6 ani este în regulă să îi permitem copilului să aibă acces la tehnologie, însă nu trebuie să pierdem din vedere motivele pentru care am luat decizia de a introduce dispozitive media în viața lui. Se pot stabili în familie reguli pentru utilizarea computerului la această vârstă. Timpul petrecut pe computer trebuie limitat, din motive de sănătate și este de preferat ca preșcolarii să stea împreună cu un adult atunci când folosesc Internetul.

Accesul la Internet pentru preșcolari ar trebui să fie limitat la site-uri cunoscute dinainte. Copiii la un nivel avansat pot folosi site-urile cunoscute din meniul de Favorite din navigatorul de Internet, iar cea mai sigură soluție este de a crea un mediu de lucru personalizat pentru copii, cu accesul restricționat la anumite site-uri.

Evoluția Internetului și a tehnologiilor multimedia a permis publicarea unui volum foarte mare de informații pe Internet care sunt considerate periculoase pentru copii, deoarece pot afecta dezvoltarea lor morală și socială. Astfel de site-uri publică conținut ce promovează pornografia, violența etc. Deoarece Internetul a fost gândit ca o rețea liberă de comunicare, este foarte dificil să împiedici un copil care știe deja să folosească un calculator să acceseze aceste site-uri, fără o serie de măsuri tehnice, mai puțin în unitățile de învățământ, cât mai ales în familiile din care provin copiii. Principalele motive ale acestei stări, exceptând faptul că aceste site-uri există și sunt la îndemâna copiilor, sunt legate de:

nivelul de cunoștințe și educația părinților cu privire la utilizarea calculatorului;

o atitudine nepotrivită a părinților (de când i-am luat computer, este așa de cuminte, stă toată ziua la el în cameră și se joacă), problema fiind generată de faptul că părintele nu se interesează ce face copilul cu acel computer, ei nu mai interacționează în timpul liber;

atitudinea greșită a părinților care refuză să caute o soluție, preferând să dea vina pe alții (grădiniță, școală, furnizori de internet etc.);

o educație greșită dată de părinți ori chiar de școală.

Accesat și utilizat cu chibzuință, Internet-ul are și părți pozitive în ceea ce privește educația copiilor la vârstele timpurii, cum ar fi: jocurile educative și constructive, informații dinamice și pe înțelesul copiilor, posibilitatea de a repeta cântecele învățate la grădiniță etc.

Internetul nu e un mediul nociv, doar dacă este folosit cu măsură. O oră petrecută în fața calculatorului, în care copilul fredonează cântecele preferate sau vizualizează un filmuleț educativ, nu poate face rău nimănui. Totul stă însă în măsura timpului!

CAPITOLUL III

STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND UTILIZAREA TIC ÎN ACTIVITĂȚILE DIDACTICE LA PREȘCOLARI

3.1 Delimitarea problemei studiate

„Nu mă tem de calculatoare. Mă tem de lipsa acestora.”

Isaac Asimov

Secolul XXI a debutat cu un progres remarcabil în domeniul (micro/nano) tehnologiei, care inevitabil a dus la modificarea activității indivizilor. Telefoanele performante, calculatoarele, softuri, electrocasnice și alte tipuri de produse tehnologice au ca principal scop ușurarea activității zilnice a oamenilor. În ultimii ani, în țara noastră, s-a observat o creștere în utilizarea produselor de tehnologia informațiilor chiar și în rândul preșcolarilor, producând reacții pro sau contra.

Produsele de tehnologia informației și comunicării (TIC) și utilizarea acestora în cadrul activității preșcolarilor într-un mod dezorganizat și neplanificat nu trebuie confundată cu educația tehnologică, care este acea dimensiune a educației ce contribuie la formarea și dezvoltarea personalității prin aplicarea rațională a cunoștințelor științifice în diferite.

Scopul educației tehnologice este reprezentat de formarea capacităților intelectuale, a disponibilităților afective și a abilităților practice prin specificul vieții cotidiene. Activitățile umane curente, casnice, de comunicare, de transmitere de imagini, informare, deplasare rapidă etc. sunt supuse tehnicizării. Pentru a putea utiliza adecvat suporturilor tehnice, persoana trebuie să fie inițiată/instruită, iar acest proces, credem, este posibil încă de la vârstele timpurii.

În rândul tinerilor părinți a devenit o „modă” în a oferi copiilor produse tehnologice, diverse gadget-uri, iar mulți dintre aceștia consideră suficientă compania unui astfel de produs, fără a urmări pericolele la care copiii lor pot fi expuși, în primul rând prin faptul că nu sunt instruiți cum să le utilizeze, obținându-se uneori efecte adverse.

Considerăm că alături de abordarea interdisciplinară a conținuturilor învățării la vârsta preșcolară, învățarea asistată de calculator, utilizarea TIC este o strategie modernă nu numai accesibilă copiilor dar și necesară. Utilizarea calculatorului și a altor mijloace moderne în procesul de învățământ devine o necesitate în condițiile dezvoltării accelerate a tehnologiei informației. La vârsta preșcolară, calculatorul este perceput pe rând, ca o jucărie, o unealtă, o resursă de informații. A intrat în obișnuință utilizarea calculatorului pentru comunicare, informare, instruire pentru adulți, tineri și chiar pentru copii.

Tocmai pentru a feri copilul de utilizarea necorespunzătoare a TIC, pentru a realiza sarcina educației și formării bazate pe noile tehnologii ale informației și comunicării, adică aceea de a substitui o parte din structurile actuale cu un spectru de performanțe, în întâmpinarea schimbărilor inerente ce au loc în cultură și civilizație, este necesară familiarizarea timpurie a copiilor cu calculatorul, softurile educaționale, internetul etc.

De asemenea, chiar dacă pentru preșcolarul de 5-6 ani cele mai benefice experiențe sunt cele directe cu obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare, folosind cât mai mulți analizatori, se constată că folosind calculatorul ei își dezvoltă un alt stil cognitiv care, se pare, este la fel de eficient ca învățarea prin contactul direct cu lumea înconjurătoare, pentru că îl îndreaptă spre independență, îi dezvoltă creativitatea tehnică, cultura vizuală, îl pune în situația de a învăța prin efort propriu.

Desfășurarea unui opțional de educație tehnologică – inițierea în utilizarea calculatorului, la grupa mare, considerăm că este oportună și utilă, am spune chiar necesară, în condițiile societății moderne. Atât cunoașterea modului de utilizare a calculatorului, cunoașterea gadgeturilor, utilizarea softurilor educaționale pentru copiii preșcolari, cât și cunoașterea facilităților dar și pericolelor de pe internet sunt necesare copiilor.

În studiul de față ne propunem să evaluăm nivelul de cunoștințe și priceperi al preșcolarilor privind folosirea calculatorului, gradul de cunoaștere a tehnologiei moderne, stăpânirea abilităților de a utiliza softuri educaționale, cunoașterea modului de accesare a internetului, precum și măsurile de protecție față de pericolele ce-i pândesc pe copii prin accesarea diferitelor site-uri de pe internet. Vom desfășura opționalului „La joacă cu… computerul”, la grupa mare și vom prezenta concluziile desprinse după evaluarea nivelului la care au ajuns preșcolarii în domeniul utilizării tehnologiilor moderne de informare și comunicare, ca urmare a celor 32 de activități desfășurate din acest an școlar.

Considerăm că, oricum, nu-i putem feri pe copii de atracția ce o exercită calculatorul asupra lor, că modernizarea activității de învățare presupune intrarea computerului în viața lor, de aceea apreciem că este mult mai eficient ca acest prim contact cu calculatorul să se facă sub supraveghere calificată, încercând să arătăm copiilor atât beneficiile cât și pericolele folosirii excesive a calculatorului, telefonului, tabletei etc. în viața lor de fiecare zi.

3.2 Ipoteza cercetării: Dacă preșcolarii beneficiază de o orientare de calitate încă la vârstele timpurii în privința utilizării unui calculator, ei vor avea șansa de a pătrunde în lumea din ce în ce mai complexă a informației, dar și de a beneficia de satisfacția folosirii aceastei informații în folosul lor.

3.3 Scopul cercetării

Eficientizarea procesului instructiv-educativ și creșterea performanțelor copiilor preșcolari prin implementarea TIC în educația preșcolarilor și inițierea acestora în folosirea calculatorului de la vârstele timpurii prin curriculum-ul la decizia școlii.

3.4 Obiectivele cercetării

O1. Stabilirea nivelului inițial de pregătire al preșcolarilor prin teste inițiale;

O2. Cunoașterea de către preșcolari a principalelor componente ale calculatorului și a gadget-urilor utile în activitățile din grădiniță;

O3. Exersarea deprinderilor de folosire a calculatorului prin activități specifice;

O4. Evidențierea schimbărilor produse după desfășurarea activităților din cadrul opționalului de inițiere în utilizarea calculatorului și accesare a internetului.

3.5 . Eșantionul cercetării

3.5.a. Eșantionul de subiecți

Studiul s-a derulat pe parcursul anului scolar 2018-2019 și a avut un eșantion de subiecți alcătuit din 24 de copii (13 baieti si 11 fete), din grupa mare a Grădiniței cu program prelungit Step by Step Baia Mare. Cei 24 de copii au vârsta între 5 ani – 5 ani și jumătate. Prezența a fost de aproximativ 90% zilnic (probleme de sănătate minore).

3.5.b. Eșantionul de conținut

Cunoașterea componentele externă a calculatorului și a altor instrumente IT;

Cunoașterea icoanelor, tastelor importante și a sensului termenilor noi;

Recunașterea și denumirea principalelor gadgeturi actuale;

Selectarea unei anumite aplicații (Word, Paint) și folosirea lor;

Cunoașterea și folosirea de software: Piticlic, Rafa-Girafa etc. în învățare;

Modalități de accesare a internetului și motoare de căutare;

3.6. Metodologia cercetării

Ca plan de acțiune ordonată în vederea atingerii scopului propus, strategia studiului experimental presupune parcurgerea următoarelor etape:

documentarea;

stabilirea scopului și a obiectivelor;

formularea ipotezelor de lucru;

alegerea și precizarea metodelor, mijloacelor subiectelor;

specificarea condițiilor în care se va efectua cercetarea;

stabilirea modalităților de prelucrare și interpretare a datelor și validarea.

· Metode de cercetare:

Metoda observației

Ca metodă de cercetare, observația constă în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale individului și a contextului situațional al comportamentului.

Observația este considerată, de cele mai multe ori ca fiind prima și cea mai simplă metodă de cercetare. Deși frecventă, o astfel de apreciere trădează o anumită imprudență.

Specialiștii în domeniul notează, mai echilibrat și ponderat că: “Modalitățile fundamentale ale investigației faptelor sunt observația și experimentul; aceste două operații nu se pot ierarhiza după importanță nici după vreo succesiune univocă fiind complemetare și intervenind alternativ în procesul real al cunoașterii” (Popescu Neveanu, 1995, p.16). Observația s-a realizat în condițiile obișnuite de viață și activitate ale subiecților, în cadrul programului de grădiniță, în timpul activităților opționale.

Chestionarul

În esență, chestionarul se prezintă sub forma unui șir de întrebări adresate (oral sau în scris) unui anumit număr de respondenți. El este administrat, de regulă, de operatorii anchetei (educatoare, în cazul nostru), existând și situații când este autoadministrat (cazul anchetelor prin poștă sau prin e-mail). Chiar dacă nu există tipare general valabile, în conceperea chestionarelor se impun respectate anumite reguli.

Proiectarea și elaborarea unui chestionar impun luarea unor decizii cu privire la natura, forma și structura sa, la întrebările pe care le conține, la modul de redactare și de testare, la validarea întrebărilor etc.

Analiza produselor activității

Este una dintre cele mai folosite metode în psihologia copilului și psihologia școlară. Orice produs realizat de copil poate deveni obiect de investigatie psihologică. Prin aplicarea acestei metode obținem date cu privire la: capacitățile psihice de care dispun copiii (coerența planului mental, forța imaginației,amploarea intereselor, calitatea cunoștintelor, deprinderilor, priceperilor și aptitudinilor etc), stilul realizării (personal sau comun, obișnuit), nivelul dotării (înalt, mediu, slab), progresele realizate în învățare. Pentru cercetători, o mare importanță o are fixarea unor criterii după care să evalueze produsele activității.

Cele mai semnificative sunt: corectitudinea-incorectitudinea; originalitatea-banalitatea; complexitatea-simplitatea; expresivitatea-nonexpresivitatea produselor.

Experimentul

Cea mai importantă metodă de cercetare constă în modificarea condițiilor de apariție și desfășurare a unui fenomen pedagogic. Experimentul rezidă în producerea sau schimbarea intenționată a activităților sau proceselor educaționale cu scopul de a observa, măsura și evalua factorii care generează apariția fenomenului și care îl influențează. În contextul obișnuit al activității didactice, experimentul pedagogic, înseamnă o inovație, o modalitate nouă, menită să optimizeze procesul educațional, deoarece acesta se organizează pentru a proba sau testa ipoteza (ideea ) propusă. Intervenția cercetătorului se întemeiază pe presupunerea (ipoteza) că inovația ne va conduce la obținera unui randament mai bun în urma desfășurării acțiunii respective. Experimentarea pedagogică se desfășoară, de regulă, în trei etape: o primă etapă cu caracter de constatare, urmează o fază fundamentală care cuprinde experimentul propriu-zis și apoi o etapă finală de control. Experimentarea pe teme educative este destul de dificilă tocmai datorită faptului că nu se poate separa exact variabila principală și efectele ei, care sunt întotdeauna într-un context mai larg.

Ca metodă de investigație știintifică, experimentul pedagogic l-am utilizat în vederea depistării nivelului de cunoștințe și deprinderi de care dispun copiii din grupa de lucru, în ceea ce privește utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ.

Intervenția stimulativă pe care am organizat-o la nivelul grupei și-a fixat ca obiectiv principal depistarea nivelului de cunoștințe despre calculator, gadgeturi și accesarea internetului și înarmarea copiilor cu abilitățile de bază pentru utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ din grădiniță și nu numai.

3.7. Organizarea și desfășurarea cercetării

Etapele cercetării:

– etapa inițială s-a desfășurat în primele 2 săptămâni ale anului școlar 2018-2019, în perioada evaluării inițiale: 10 – 21 septembrie 2018.

Rezultatele obținute la probele inițiale au furnizat informații despre nivelul la care se află preșcolarii la începutul anului școlar în ceea ce privește cunoașterea și utilizarea calculatorului și a altor tehnologii de informare și comunicare moderne. Aceste probe au fost un instrument important al cercetării noastre, valorificat în etapele următoare.

– etapa formativă s-a desfășurat în perioada octombrie 2018 – 31 mai 2019.

În urma centralizării datelor furnizate de testele inițiale, am proiectat o serie de activități în cadrul unui opțional de inițiere în utilizarea calculatorului, care răspund solicitării noului curriculum, conform căreia la nivelul educației timpurii din ultimii ani, prezenta schimbare din domeniul curriculumului urmărește să îmbunătățească, să reorienteze și să extindă focalizarea demersurilor educaționale destinate copiilor. Întrucât dezvoltarea acestora este semnificativă în etapa timpurie a vieții, descoperirea, valorificarea sau ameliorarea potențialului de care dispun copiii creează premisele performanțelor lor ulterioare. Astfel, noua viziune și demersurile subsecvente se doresc a fi o contribuție substanțială la realizarea idealului paideic, la atingerea unor ținte pe termen lung în calitatea vieții.

Cunoscând nivelul grupei de preșcolari, dar și interesul manifestat pentru lumea calculatorului și gadgeturilor, am considerat oportun să încercăm să transformăm acest „prieten de joacă” al copiilor într-un instrument util de cunoaștere și învățare.

În această perioadă s-au măsurat cunoștințele preșcolarilor prin observări efectuate în timpul activităților asupra comportamentelor acestora și asupra rezultatelor, chestionare aplicate și evaluarea produselor obținute în urma activităților (utilizarea calculatorului, rularea de softuri educaționale etc.).

– etapa finală sau post-test s-a desfășurat în luna iunie 2019.

După aplicarea testelor inițiale și finale, am centralizat datele furnizate de acestea în tabele centralizatoare analitice și sintetice, care au facilitat sesizarea eventualelor lacune, a eficienței mai mari sau mai reduse a strategiilor alese, inițierea unor programe de compensare sau dezvoltare specifice și, mai ales, am încercat să facem o evaluare a oportunității introducerii unui opțional TIC în grădiniță, la grupa mare.

3.7.a. Etapa inițială (constatativă)

În prima etapă a studiului experimental, desfășurat pe perioada a două săptămâni, am evaluat cunoștințele copiilor despre componentele calculatorului, laptopului, existanța unor deprinderi de utilizare a acestora, cunoașterea denumirii și a domeniului de utilizare a diferitelor gadgeturi, precum și modalitatea de accesare a internetului, a rolului acestuia în viața lor și a pericolelor ce se ascund în utilizarea greșită a acestuia (prin accesarea de site-uri periculoase). Astfel, am conceput un set de cinci probe, bazate pe observare, chestionar, probă practică (rulare soft educațional), după cum urmează:

„Cine sunt și ce pot să fac pentru tine?” – cunoașterea componentelor unui calculator și a algoritmilor de pornire/oprire;

„Să facem cunoștință cu musafirii!” – recunoașterea și denumirea unui număr de 10 gadget-uri (tabletă, telefon mobil, boxe, căști, stație radio Walkie Talkie, cameră foto, camera video, telecomandă, mini drona, smartwach), a domeniului de utilizare;

„Partenerul meu de joacă” – rularea unui joc pe calculator (la alegere);

„Cum se accesează internetul?” – modalități de accesare a site-urilor (prin comandă manuală și comandă vocală);

„Internetul: prietenul sau inamicul copiilor?” – chestionar referitor la avntajele și dezavantajele utilizării internetului.

Facem precizarea că pentru a obține rezultate cât mai corecte, pentru a nu se influența copiii unii pe alții, probele s-au desfășurat cu grupuri de 2-3 copii.

Proba 1: „Cine sunt și ce pot să fac pentru tine?” (punctaj maxim: 25 puncte)

La această probă, copiii, individual, au avut de îndeplinit următoarele sarcini:

Să denumească părțile componente ale unui calculator (unitate centrală, tastatură, monitor, mouse, cabluri) – punctaj maxim 5 puncte: un punct/fiecare componentă denumită;

Să enumere cel puțin trei activități pe care le putem desfășura cu ajutorul calculatorului (scris, desenat, jocuri, audiții, vizionare CD-uri, conversații pe rețele de socializare etc.) – punctaj maxim 10 puncte: 2 puncte/fiecare activitate numită;

Să execute operațiile de deschidere/închidere a unui calculator și recunoașterea principalelor pictograme (iconițe) de pe desktop (word, internet, pornit/oprit, coș de reciclare, folder etc.– punctaj maxim 10 puncte: 5/operația închis-deschis, 5/denumirea pictogramelor (1 punct pentru fiecare).

Am convenit să convertim aceste puncte în următoarele calificative:

0 – 5 puncte – comportament absent;

6 – 15 puncte – comportament în dezvoltare;

16 – 25 puncte – comportament însușit.

Tabel 2. Rezultatele obținute la proba nr. 1, în etapa pre-test

În urma centralizării rezultatelor, se constată că există 3 copiii cu comportamente absente, 17 copii cu comportament în dezvoltare și 4 copii cu comportament însușit.

Proba 2: „Să facem cunoștință cu musafirii!

Se prezintă copiilor gadget-urile, cerându-le să le denumească și să spună la ce se poate folosi fiecare: tabletă, telefon mobil, boxe, căști, stație radio Walkie Talkie, cameră foto, camera video, telecomandă, mini drona, smartwach. Proba se desfășoară individual. Pentru fiecare din cele 10 obiecte, se acordă 1 punct/denumire și 1 punct/cunoașterea utilității, maxim de 20 de puncte. S-a obținut următorul punctaj și calificative:

Tabel 3. Rezultatele obținute la proba nr. 2, etapa pre-test

Am apreciat că vor fi atribuite calificativele astfel:

0 – 5 puncte – comportament absent; 6 – 12 puncte – comportament în dezvoltare;

13 – 20 puncte – comportament însușit.

Centralizarea rezultatelor, ne arată următoarea situație, privind comportamentele urmărite la această probă: în grupa de preșcolari există 3 copiii cu comportamente absente, 18 copii cu comportament în dezvoltare și 3 copii cu comportament însușit.

Proba 3: „Partenerul meu de joacă”

La această probă, copiii sunt invitați să-și aleagă un joc din cele existente, pe CD-uri, dacă știu să facă acest lucru, și să-l deruleze. Punctajul maxim este de 10 puncte și se stabilește după itemii:

10 puncte: alege și rulează jocul până la finalizarea lui;

5 puncte: alege și rulează jocul dar nu-l poate finaliza;

0 puncte nu știe să ruleze un joc pe calculator.

La terminarea probei, desfășurată pe parcursul a 5 zile, pentru a avea toți copiii timp suficient de lucru, s-a constatat următoarea situație:

8 copii finalizează jocul obținând un punctaj de 10 puncte, fiind apreciați ca având comportament însușit (CÎ); 12 copii nu reușesc să ducă jocul până la sfârșit, obținând 5 puncte, având comportament în dezvoltare (CD); 4 copii nu știu cum se rulează un joc pe calculator, nu cunosc niciunul, în aceste cazuri apreciem că preșcolarii respectivi au comportament absent.

Tabel 4. Rezultatele obținute la proba nr. 3, etapa pre-test

Proba 4: „Cum se accesează internetul?”

Această probă se desfășoară spre sfârșitul etapei constatative, fiecare copil având posibilitatea să acceseze internetul, sub supravegherea educatoarei, pe laptop sau telefon, prin una sau două căi:

Comandă scrisă pe motor de căutare; b. Comandă vocală (dacă cunosc acest mod).

Pentru fiecare din cele două variante, copiii obțin câte 15 puncte, în total 30 puncte.

S-au obținut următoarele rezultate la acestă probă în etapa constatativă: 2 copii au obținut 30 de puncte, având comportamentele însușite, 12 copii au obținut 15 puncte, având comportament în dezvoltare, iar un număr de 10 copii nu știu să acceseze în niciun mod internetul, având, prin urmare o puncte și comportament absent.

Tabel 5. Rezultatele obținute la proba nr. 4, etapa pre-test

Proba 5: „Internetul: prietenul sau inamicul copiilor?”- chestionar

Această probă a constat în chestionarea orală a copiilor asupra beneficiilor și pericolelor pe care le întâlnesc pe internet, dar și prin utilizarea excesivă a calculatorului, laptopului, telefonului, tabletei.

Am folosit următoarele 5 întrebări:

La ce crezi că ne folosește internetul?

Pentru ce crezi că pot copiii accesa internetul?

Ce pericole crezi că există, pentru copii, pe internet?

Cu ce gadgeturi te lasă părinții să te joci acasă?

Îți petreci timpul liber cu tableta/telefonul/calculatorul sau te joci cu jucării?

Pentru această probă am apreciat că se vor puncta doar primele trei întrebări ale chestionarului, celelalte fiind edificatoare mai mult pentru comportamentul mai mult sau mai puțin adecvat al părinților, aspect care este, de asemenea interesant pentru cercetarea noastră. Se apreciază cu maxim 15 puncte proba/5 puncte pentru fiecare răspuns ce conține cel puțin un răspuns adecvat. S-au obținut următoarele rezultate:

Tabel 6. Rezultatele obținute la proba nr. 5, etapa pre-test

Dintre răspunsurile oferite de copii în cadrul acestei probe exemplificăm câteva, considerându-le sugestive pentru vârsta copiilor cărora au fost adresate:

Întrebarea nr. 1

„Să vedem cum este în altă țară”

„Să vedem filme împreună cu mama”

„Să vedem animale care nu sunt la grădina zoologică”

„Să vedem fotografii cu alți copii”

„Să vedem cum se formează norii și ploaia, curcubeul”

„Să facem cumpărături”

Întrebarea nr. 2

„Să caute jocuri noi și să se joace”

„Să asculte cântecele învățate la grădiniță”

„Să asculte povești pentru copii”

„Să știe lucruri noi și să le spună la grădiniță”

„Să deseneze și să coloreze”

„Să vorbească cu bunica, în Italia”

„Să vadă desene animate”

Întrebarea nr. 3

„Putem greși și să cheltuim banii părinților pe cumpărături”

„Să afle hoții unde locuim”

„Să ne găsească hoții de copii”

Pentru ultimele întrebări, am obținut următoarele răspunsuri:

Tabel nr. 7 cu situația răspunsurilor la întrebarea „Cu ce gadgeturi te lasă părinții să te joci acasă?” în etapa pre-test

Tabel nr. 8 cu situația răspunsurilor la întrebarea „Îți petreci timpul liber cu tableta/telefonul/calculatorul sau te joci cu jucării?” în etapa pre-test

Prezentăm și ilustrarea grafică a rezultatelor obținute în etapa pre-experimentală, la cele cinci probe la care au fost supuși toți cei 24 de copii din grupa experimentală.

Grafic nr. 1

Grafic nr. 2

Grafic nr. 3

Grafic nr. 4

Grafic nr. 5

Grafic nr. 6 –Cu ce gadgeturi te lasă părinții să te joci acasă?

Grafic nr. 7 – Îți petreci timpul liber cu tableta/telefonul/calculatorul sau te joci cu jucării?

3.7.b. Etapa formativă a studiului experimental

Pe parcursul anului școlar 2018 – 2019, după perioada evaluărilor inițiale, când s-a efectuat și evaluarea constatativă a studiului nostru experimental, s-a desfășurat cu cei 24 de preșcolari ai grupei mari Step by Step opționalul de inițiere în utilizarea calculatorului și familiarizare cu gadgeturile accesibile preșcolarilor de grupă mare.

Facem precizarea că în afara celor 4 activități dedicate evaluării competențelor copiilor (2 de evaluare inițială și 2 de evaluare finală), s-au desfășurat un număr de 28 de activități în cadrul opționalului, sub îndrumarea educatoarei. Unele dintre activități (10) au fost desfășurate cu sprijinul sau în prezența unor părinți ai copiilor din grupă, cu pregătire în domeniul informaticii. De asemenea, facem precizarea că, deși activitățile opționalului s-au desfășurat în Centru de Documentare și Informare al grădiniței noastre, dotat corespunzător pentru aceste activități, în sala de grupă, la Centrul Alfabetizare, copiii au avut acces la două calculatoare, în etapa jocurilor și activităților didactice alese, copiii au avut ocazia de a-și consolida cunoștințele și a-și exersa deprinderile însușite în cadrul activităților opționalului, sub conducerea educatoarei ori a ajutorului de educatoare.

Ca urmare a discuțiilor purtate cu copiii și a observărilor făcute, am sesizat faptul că aceștia au exersat ceea ce și-au însușit în cadrul opționalului și acasă, sub supravegherea părinților lor, lucru vizibil în progresul pe care l-au înregistrat.

Am încercat să găsim un generic sugestiv și atractiv pentru fiecare temă propusă copiilor în activitățile opționalului și desfășurarea lor exclusiv sub formă de joc, menținând permanent viu interesul copiilor și am căutat ca, de fiecare dată, toți copiii să aibă acces la calculator, laptop ori alte instrumente utilizate în activități. Am căutat să alternăm activitățile dedicate utilizării unor software pentru preșcolari produse de Infomedia (PitiClic), foarte atractive penru copii, cu activități de familiarizare și exersare a unor deprinderi de utilizare a componentelor calculatorului, laptop-ului, a unor gadgeturi, cu cunoașterea semnificațiilor tastelor, iconițelor și cu lansarea unor programe.

Am utilizat în perioada etapei formative numeroase mijloace didactice care completează în mod fericit calculatorul în procesul instructiv-educativ: aparat foto, boxe audio, videoproiector, ecran pentru proiecție, tabletă, telefon, stație radio Walkie Talkie, imprimantă, Software: Piticlic, Rafa-Girafa, Edu, Infomedia etc. (ANEXA 1)

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.1 VIȘEU DE SUS

PROGRAMĂ DE OPȚIONAL

GRUPA MARE

AN ȘCOLAR 2018-2019

„La joacă cu… computerul”

PROF. ȊNV. PREȘCOLAR

GABRIELA RALUCA MESTIC

ARGUMENT

Analfabetul secolului al XXI-lea va fi cel care nu va ști să lucreze la un calculator. Programa de opțional alcătuită pentru grupa mare de preșcolari își propune să deschidă copilului drumul spre „a treia alfabetizare”, beneficiind de sprijinul unor adulți cu tangențe în domeniul educațional și informatic.

Deși pare un lucru complicat chiar și pentru mulți adulți, utilizarea calculatorului nu presupune decât aplicarea unor algoritmi bine definiți. Din acest motiv, creatorii de software sunt preocupați tot mai mult de nevoile copilului și de relația lui cu calculatorul, în vederea obținerii unei învățări interactive și stimulative. Calculatorul este pentru copil partenerul ideal de joc, iar învățarea la calculator are un caracter interactiv, axându-se pe dialogul dintre mașină și cel care învață.

Introducerea unor astfel de activități opționale răspunde interesului crescut al copiilor pentru activități informatizate, ele contribuind la dezvoltarea încrederii în forțele proprii, asigurând o libertate mai mare oferită copilului, capacităților sale de expresie. Majoritatea copiilor au cunoștințe minime privind utilizarea calculatorului dispunând acasă de calculator și de o gamă variată de jocuri. Din discuțiile purtate atât cu copiii cât și cu părinții am constatat că nu toate aceste jocuri corespund specificului vârstei și nu au valențe educative.

În grădinița noastră, alături de celelalte mijloace didactice, putem utiliza și calculatorul, acesta fiind un instrument didactic, în scopul eficientizării tuturor activităților de la grupă.

Opționalul se adresează tuturor copiilor de grupa mare, indiferent de mediul educațional din care provin, încercând să ofer dreptul copiilor la șanse egale de educație.

Curriculum-ul preșcolar prevede stimularea copilului în perceperea, cunoașterea și stăpânirea mediului apropiat, printre finalitățile învățământului preșcolar numărându-se și îmbogățirea capacității copilului de a interacționa cu mediul, de a-l cunoaște și de a-l învăța prin explorări, experimente și exerciții. Calculatorul oferă o abordare interdisciplinară a tuturor domeniilor de cunoaștere.

CATEGORII DE ACTIVITĂȚI IMPLICATE:

-Tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC)

– Domeniul Știință (Cunoașterea mediului și Activități matematice)

– Domeniul Educarea limbajului

NIVELUL DE VȂRSTĂ: Grupa mare (5-6 ani)

NUMĂR DE ORE PE SĂPTĂMȂNĂ: o activitate de 30 – 40 minute

DURATĂ: 1 an școlar

RESURSE UMANE: educatoarea grupei, preșcolarii grupei, părinții

RESURSE MATERIALE:

– Calculatoar cu toate componentele externe: monitor, mouse, tastatură, unitate centrală; Imprimantă, Laptop, Tablete, Telefoane, Videoproiector

– Software: Piticlic, Logico, Rafa-Girafa, Edu, Infomedia etc.

REZULTATE MĂSURABILE: expoziții, fotografii-album, un afiș al proiectului, mesaje;

EVALUARE PROIECT: Expoziții, poster proiect, album foto

VALORIFICAREA PROIECTULUI: Rezultatele obținute de copii în urma participării la activitățile opționalului, vor fi prezentate în cadrul Comisiei metodice a educatoarelor și vor face obiectul unui studiu experimental pentru întocmirea unei lucrări metodico-științifice.

BUGETUL PROIECTULUI: Surse proprii, sponsorizări

A. DIMENSIUNI

Dezvoltarea interesului pentru cunoașterea și utilizarea calculatorului;

Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător prin utilizarea calculatorului;

Utilizarea unui limbaj informatic adecvat în prezentarea unor fenomene din natură și din mediul înconjurător.

B. EXEMPLE DE COMPORTAMENT ȘI EXEMPLE DE

ACTIVITATI DE ÎNVĂȚARE

OC 1. Dezvoltarea interesului pentru cunoașterea și utilizarea calculatorului

OC 2. Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător prin utilizarea calculatorului.

OC 3. Utilizarea unui limbaj informatic adecvat în prezentarea unor fenomene din natură și din mediul înconjurător

OC 4. Accesarea și utilizarea internetului cu ajutorul motoarelor de căutare

C. CONȚINUTURILE ÎNVĂȚĂRII

Cunoașterea componentele externă a calculatorului;

Cunoașterea icoanelor și tastelor importante;

Cunoașterea sensului termenilor noi;

Selectarea și folosirea unei anumite aplicații (Word, Paint);

Cunoașterea și utilizarea adecvată a gadget-urilor;

Cunoașterea și folosirea de software: Piticlic, Rafa-Girafa;

Accesarea și utilizarea internetului;

Pericolele accesării internetului de către copiii preșcolari.

D. MODALITĂȚI DE EVALUARE

Probe practice: labirinturi, desene, editarea unui cuvânt scurt, rezolvarea unor calcule matematice, puzzle, probleme ilustrate, jocuri-exerciții interactive de ordonare, logică, experimente practice de utilizare a gadget-urilor, desen etc.

BIBLIOGRAFIE:

*** “Curriculum pentru educația timpurie, 2017”

S. Urs, F. Sgar, “Prietenul meu calculatorul” în “Educația în anul 2002”

Joyce Nielsen, „Word 7 pentru Windows 95 în 460 imagini” –Ed. Teora, 1999

Jane Calabria, Dorothy Burke –„Windows 95 6-în-1” –Ed. Teora, 1999

“Utilizarea TIC pentru activități educaționale”-Ghid pentru profesori, 2013

L. Verstraete-Didactica Publishing House, “A cui a fost ideea geniala?”, 2010

Ioana Petrone , “Comportamente sociale ale prescolarilor formate in interactiune cu calculatorul”,

Colecția de reviste: „Noroceii”, „Să ne jucăm pe calculator”, „Andrei”

Matei, Sorin, Inițiere în utilizarea calculatoarelor-Ed. ARVES, 2003

Șova, Siminica, Activități opționale din grădiniță, Ed AS’S, Bacău, 2000.

PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR

Prezentăm câteva exemple de conținuturi ale activităților desfășurate în cadrul opționalului, pe care le considerăm sugestive pentru tematica propusă și care fac parte din suportul de curs pentru acest opțional în ANEXA 2.

3.7.c. Etapa post-test

Această etapă s-a desfășurat în luna iunie 2019, perioada în care am aplicat testele de evaluare finală pentru preșcolarii grupei mari Step by Step. Astfel, am reluat setul de cinci probe, păstrând obiectivele și găsind generice sugestive, adecvate momentului:

1. „Cine sunt și ce poți să faci cu ajutorul meu?” – cunoașterea părților și componentelor unui calculator și a algoritmilor de pornire/oprire;

2. „Mai știi cine sunt eu?” – recunoașterea și denumirea unui număr de 10 gadget-uri (tabletă, telefon mobil, boxe, căști, stație radio Walkie Talkie, cameră foto, camera video, telecomandă, mini drona, smartwach), a domeniului de utilizare a acestora;

3. „Ne jucăm împreună!” – rularea unui joc pe calculator (la alegere).

4. „Știu să găsesc pe internet ce doresc eu” – modalități de accesare a site-urilor (prin comandă manuală și comandă vocală);

5. „Internetul e prietenul meu, dacă sunt atent” – chestionar referitor la avntajele și dezavantajele utilizării internetului.

Facem precizarea că pentru a obține rezultate cât mai corecte, pentru a nu se influența copiii unii pe alții, probele s-au desfășurat și de această dată cu grupuri de 1-2-3 copii în cabinetul de documentare și informare al grădiniței, în funcție de probă.

Proba 1: Cine sunt și ce poți să faci cu ajutorul meu?” (punctaj maxim: 25 puncte)

La această probă, copiii, individual, au avut de îndeplinit următoarele sarcini:

Să denumească părțile componente ale unui calculator (unitate centrală, tastatură, monitor, mouse, cabluri) – punctaj maxim 5 puncte: un punct/fiecare componentă denumită;

Să enumere cel puțin trei activități pe care le putem desfășura cu ajutorul calculatorului (scris, desenat, jocuri, audiții, vizionare CD-uri, conversații pe rețele de socializare etc.) – punctaj maxim 10 puncte: 2 puncte/fiecare activitate numită;

Să execute operațiile de deschidere/închidere a unui calculator și recunoașterea principalelor pictograme (iconițe) de pe desktop (word, internet, pornit/oprit, coș de reciclare, folder etc.– punctaj maxim 10 puncte: 5/operația închis-deschis, 5/denumirea pictogramelor (1 punct pentru fiecare).

Am convenit să convertim aceste puncte în următoarele calificative:

0 – 5 puncte – comportament absent; 6 – 15 puncte – comportament în dezvoltare;

16 – 25 puncte – comportament însușit.

Tabel 9. Rezultatele obținute la proba nr. 1, în etapa post-test

În urma centralizării rezultatelor, se constată că nu mai există nici un copil cu comportamente absente, 5 copii cu comportament în dezvoltare și 19 copii cu comportament însușit.

Proba 2: „Mai știi cine sunt eu?”

Se prezintă din nou copiilor toate cele 10 gadget-uri, cerându-le să le denumească și să spună la ce se poate folosi fiecare: tabletă, telefon mobil, boxe, căști, stație radio Walkie Talkie, cameră foto, camera video, telecomandă, mini drona, smartwach. Pentru fiecare din cele 10 obiecte, se acordă 1 punct/denumire și 1 punct/cunoașterea utilității, copiii putând obține un maxim de 20 de puncte. S-a obținut următorul punctaj și calificative:

Tabel 10. Rezultatele obținute la proba nr. 2, etapa post-test

Am apreciat că vor fi atribuite calificativele astfel:

0 – 5 puncte – comportament absent; 6 – 12 puncte – comportament în dezvoltare;

13 – 20 puncte – comportament însușit.

Centralizarea rezultatelor, ne arată următoarea situație, privind comportamentele urmărite la această probă: în grupa de preșcolari nu există copii cu comportamente absente, 4 copii cu comportament în dezvoltare și 20 de copii au comportament însușit.

Proba 3: „„Ne jucăm împreună!”

La această probă, copiii sunt invitați să-și aleagă un joc din cele existente, de pe colecția de CD-uri și să-l deruleze. Punctajul maxim este de 10 puncte:

10 puncte: alege și rulează jocul până la finalizarea lui;

5 puncte: alege și rulează jocul dar nu-l poate finaliza;

0 puncte: nu știe să ruleze un joc pe calculator.

La terminarea probei, desfășurată pe parcursul a 5 zile, pentru a avea toți copiii timp suficient de lucru, s-a constatat următoarea situație:

Tabel 11. Rezultatele obținute la proba nr. 3, etapa post-test

15 copii finalizează jocul obținând un punctaj de 10 puncte, fiind apreciați ca având comportament însușit (CÎ); 7 copii nu reușesc să ducă jocul până la sfârșit, obținând 5 puncte, având comportament în dezvoltare (CD);

2 copii nu știu cum se rulează un joc pe calculator, nu cunosc niciunul, în aceste cazuri apreciem că preșcolarii respectivi au comportament absent.

Proba 4: „Știu să găsesc pe internet ce doresc eu”

În cadrul acestei probe, fiecare copil are ocazia să acceseze internetul, sub supravegherea educatoarei, pe laptop sau telefon, prin una sau două căi:

Comandă scrisă pe motor de căutare;

Comandă vocală (dacă cunosc acest mod).

Pentru fiecare din cele două variante, copiii obțin câte 15 puncte, în total 30 puncte.

S-au obținut următoarele rezultate la acestă probă în etapa constatativă: 11 copii au obținut 30 de puncte, având comportamentele însușite, 18 copii au obținut 15 puncte, având comportament în dezvoltare, iar un număr de 4 copii nu știu să acceseze în niciun mod internetul, având, prin urmare 0 puncte și comportament absent.

Tabel 12. Rezultatele obținute la proba nr. 4, etapa post-test

Proba 5: „Internetul e prietenul meu, dacă sunt atent” – chestionar

Această probă a constat în chestionarea orală a copiilor asupra beneficiilor și pericolelor pe care le întâlnesc pe internet, dar și prin utilizarea excesivă a calculatorului, laptopului, telefonului, tabletei. Am folosit următoarele 5 întrebări:

La ce crezi că ne folosește internetul?

Pentru ce crezi că pot copiii accesa internetul?

Ce pericole crezi că există, pentru copii, pe internet?

Cu ce gadgeturi te lasă părinții să te joci acasă?

Îți petreci timpul liber cu tableta/telefonul/calculatorul sau te joci cu jucării?

Pentru această probă am apreciat că se vor puncta doar primele trei întrebări ale chestionarului, celelalte fiind edificatoare mai mult pentru comportamentul mai mult sau mai puțin adecvat al părinților, aspect care este, de asemenea interesant pentru cercetarea noastră. Se apreciază cu maxim 15 puncte proba/5 puncte pentru fiecare răspuns ce conține cel puțin un răspuns adecvat. S-au obținut următoarele rezultate:

Tabel 13. Rezultatele obținute la proba nr. 5, etapa post-test

Dintre răspunsurile oferite de copii în cadrul acestei probe exemplificăm câteva, considerându-le sugestive pentru vârsta copiilor cărora au fost adresate și ca urmare a parcurgerii opționalului „La joacă cu … computerul”:

Întrebarea nr. 1

„Să învățăm mai ușor cântece și poezii”

„Să scriem frumos”

„Să desenăm frumos și să colorăm”

„Să facem puzzle”

„Să ne jucăm jocuri frumoase penru copii isteți”

Întrebarea nr. 2

„Să vedem ce se petrece în alte orașe și țări”

„Să căutăm niște jocuri noi pentru copii”

„Să știe lucruri noi la activitățile de la grădiniță”

„Să deseneze și să coloreze”

„Să fie buni școlari”

Întrebarea nr. 3

„Să ne punem în pericol familia, să vină să ne caute oameni necunoscuți”

„Să stricăm calculatorul sau telefonul”

„Să ne sperie oameni răi și periculoși”

„Să vedem lucruri care nu trebuie să le vadă copiii”

„Să stăm prea mult pe internet și să ne îmbolnăvim”

„Să greșim și părinții să trebuiască să dea mulți bani”

Pentru ultimele întrebări, am obținut următoarele răspunsuri:

Tabel nr. 14 cu rezultatele la întrebarea „Cu ce gadgeturi te lasă părinții să te joci acasă?”, în etapa post-test

Tabel nr. 15 cu rezultatele la întrebarea „Îți petreci timpul liber cu tableta/telefonul/calculatorul sau te joci cu jucării?” în etapa post-test

Prezentăm ilustrarea grafică a rezultatelor obținute la grupa experimentală, în etapa post-experimentală, la cele cinci probe la care au fost supuși cei 24 de copii.

Grafic nr. 8

Grafic nr. 9

Grafic nr. 10

Grafic nr. 11

Grafic nr. 12

Grafic nr. 13 Cu ce gadgeturi te lasă părinții să te joci acasă?

Grafic nr. 14 Îți petreci timpul liber cu tableta/telefonul/calculatorul sau te joci cu jucării?

3.8. Analiza și interpretarea datelor

Prezentăm în continuare, comparativ, rezultatele, obținute în urma experimentului, pentru fiecare din cele cinci probe desfășurate în etapa pre-test și post-test, cu copiii grupei mari Step by Step (grupa experimentală).

Proba nr. 1 – Cunoașterea părților și componentelor unui calculator și a algoritmilor de pornire/oprire

Diagrama nr. 1.

Rezultatele obținute la proba nr. 1 în etapa pre-test

Diagrama nr. 2.

Rezultatele obținute la proba nr. 1 în etapa post-test

Analizarea rezultatelor ne conduce la sesizarea următorului aspect: toți copiii din grupă și-au însușit, ca urmare a parcurgerii acestui opțional, noțiuni referitoare la părțile unui calculator, la algoritmii de pornire/oprire a acestuia. Dacă în etapa pre-experimentală exista un procent de 12,5% cu un comportament absent, 75% cu comportament în dezvoltare și 12,5% cu comportament însușit, în etapa post-experimentală se constată existența unui procent de 83% a copiilor cu comportament însușit și 17% copii cu comportament în dezvoltare, rezultatele fiind de-a dreptul spectaculoase, ținând seamă de vârsta copiilor (5-6 ani).

Proba nr. 2 – Recunoașterea și denumirea gadgeturi-lor

Diagrama nr.3.

Rezultatele obținute la proba nr. 2 în etapa pre-test

Diagrama nr. 4.

Rezultatele obținute la proba nr. 2 în etapa post-test

În ceea ce privește recunoașterea și denumirea gadget-urilor, observăm, de asemenea, că în urma parcurgerii acestui opțional de către preșcolari, diferențele sunt spectaculoase. Astfel, de la un procent de 33% de copii cu comportament însușit, în etapa pre-experimentală, s-a ajuns la un procent de 83% copii cu comportament însușit.

La copiii cu comportament în dezvoltare se observă o scădere a procentului de la 75%, în etapa pre-experimentală, la 17% în etapa post-experimentală. În etapa post-experimentală sesizăm, de asemenea, că nu mai există copii cu comportament absent.

Proba nr. 3 – Utilizarea unui soft educațional (joc)

Diagrama nr. 5.

Rezultatele obținute la proba nr. 3 în etapa pre-test

Diagrama nr. 6.

Rezultatele obținute la proba nr. 3 în etapa post-test

Și la această probă sesizăm o schimbare consistentă a comportamentelor copiilor. Astfel, dacă în etapa pre-experimentală s-a înregistrat un procent 33% copii cu comportament însușit, în etapa post-experimentală se înregistrază un procent de 62,5%.

Dacă în etapa pre-experimentală exista un procent de 50% copii cu comportament în dezvoltare, în etapa post-experimentală procentul a scăzut la 29%. Numărul copiilor cu comportament absent a scăzut de la 4 la 2 copii, de la 16%, la 8%.

Proba nr. 4 – Accesarea internetului de către copii

Diagrama nr. 7.

Rezultatele obținute la proba nr. 4 în etapa pre-test

Diagrama nr. 8

Rezultatele obținute la proba nr. 4 în etapa post-test

Ca urmare a antrenamentului formativ desfășurat în cadrul opționalului de inițiere în utilizarea calculatorului, procentele s-au modificat semnificativ în ceea ce privește însușirea comportamentelor referitoare la modalitățile de accesare a internetului și utilizarea motoarelor de căutare. De la procentul de 8,33% copii cu comportament însușit, s-a ajuns la un procent de 45.83%, în etapa post-experimentală.

În ceea ce privește prezența unor comportamente în dezvoltare, sesizăm o creștere de la 50%, până la un procent de 75%, în etapa post-experimentală. Numărul copiilor cu comportament absent a scăzut de la 41%, în etapa pre-experimentală, la doar16% în etapa post-experimentală.

Proba nr. 5 – Cunoașterea avantajelor și pericolelor utilizării internetului pentru copiii preșcolari

Deoarece la această probă există probabilitatea ca preșcolarii să răspundă fie corect, fie incorect, la primele trei întrebări care fac obiectul reprezentării noastre, vom ilustra comparativ fiecare dintre ele în etapa pre-experimentală și post-experimentală.

Graficul nr. 15

Graficul nr. 16

La proba nr. 5, analizând primele trei întrebări și răspunsurile copiilor, observăm o mai bună cunoaștere de către aceștia a locului și importanței internetului în activitatea de învățare și comunicare, dar și o conștientizare a pericolelor ce îi pândesc pe copiii prin accesarea necontrolată de adulți și excesivă a internetului. Dacă în etapa pre-experimentală, la întrebarea Cu ce gadgeturi te lasă părinții să te joci acasă au menționat folosirea acasă a laptopului, tabletei și a unor gadget-uri un număr de 19 copii, 5 dintre ei petrecându-și timpul cu jucăriile ori în aer liber, în etapa post-experimentală, numărul copiilor ce utilizează în jocurile lor de acasă aceste tehnologii nu s-a modificat, numărul rămânând constant și, de asemenea, copiii ce au făcut aceste afirmații, precizând însă că și aceștia și-ar dori să se “joace pe tabletă”, dar nu sunt lăsați de părinți.

La întrebarea Îți petreci timpul liber cu tableta/telefonul/calculatorul sau te joci cu jucării? au menționat asemenea “jucării” un număr de 13 copii, în etapa post-experimentală numărul acestora crescând la 17 copii, ceeace arată un număr crescut de copii interesați de noile tehnologii, o creștere cu un procent de 16%, într-un timp relativ scurt.

În urma observațiilor făcute pe parcursul experimentului, a rezultatelor obținute de copii la testele sumative și testele finale din anul școlar parcurs, se poate observa dorința copiilor de a căuta informații noi, pe diverse teme, folosind tenologiile de informare și comunicare al căror mod de folosire au început să-l deslușească. Ilustrarea grafică a rezultatelor experimentului nostru ne îndreptățesc să facem afirmația că utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ din grădiniță, a altor mijloace și tehnologii moderne de informare și comunicare este și utilă și posibilă, în măsura în care unitățile de învățământ preșcolar sunt suficient de bine dotate.Ușurința cu care preșcolarii ,,absorb”noile tehnologii pare uimitoare. Elementele de joc pe care softul le conține sunt provocatoare, stârnesc curiozitatea, mențin atenția un timp mai îndelungat și dezvoltă fantezia copiilor, oferindu-le în același timp și o motivație intrinsecă, deosebit de importantă pentru îmbunătățirea performanțelor în activitățile cu conținut matematic, cunoașterea mediului, educarea limbajului, educație plastică etc.

În opinia noastră, ariile curriculare care beneficiază în cea mai mare măsură de „virtuțile” informatizării, prin folosirea softurilor educaționale ori a tehnologiilor de cunoaștere informatice, sunt: Limbă și comunicare; Științe (cunoașterea mediului și matematică); Arte. Se poate observa că activitățile acestor arii curriculare folosesc oportunitățile de vizualizare, de organizare grafică, de reprezentare oferite de noua tehnologie. Atrăgând copilul în jocuri non-violente, atractive, care dezvoltă gândirea logică, spiritul de observație, personalitatea acestora va avea numai de câștigat. (ANEXA 3)

Am observat, pe parcursul experimentului, mai ales în etapa formativă, că preșcolarii prezintă aptitudini pentru a folosi tehnologiile informatice de cunoaștere, mai ales softurile educaționale, a căror mod de rulare îl înțeleg aproape instinctiv. Pornind de la ideea lui Seneca, „nu pentru școală, ci pentru viață învățăm,” aș putea afirma că pentru copiii preșcolari, grădinița se legitimează nu prin ceea ce face între pereții ei, ci prin rezultatele obținute de preșcolari în activitatea următoare. În acest sens, mi-am îndreptat atenția asupra factorilor care influențează motivația preșcolarului către învățare și necesitatea de a-l situa în centrul activității de învățare și de formare a propriei personalități. Pentru ca învățarea să fie eficientă, sunt de părere că fiecare copil trebuie să preia controlul asupra propriei învățări și să o administreze. Cu ajutorul mijloacelor și tehnologiilor moderne, a softurilor educaționale etc., copilul nu „toceste”, ci este ajutat să înteleagă.

Considerăm că introducerea calculatorului în grădiniță nu trebuie să constituie un scop în sine, ci o modalitate de creștere a calității, a eficienței învățării și predării. Folosirea calculatorului reprezintă o nouă strategie de lucru a educatoarei și a copiilor, un nou mod de concepere a instruirii și învățării, care îmbogățește sistemul activităților didactice pe care aceștia le desfășoară și prezintă importante valențe formative și informative. Analizând rezultatele consemnate în cadrul experimentului nostru, pe baza observațiilor făcute asupra activității copiilor în această perioadă, a produselor activității copiilor din grupa mare (produse virtuale și tipărite), constatăm un progres deosebit de mare în cunoașterea noilor tehnologii de informare și comunicare (TIC).

O altă constatare care se desprinde este că preșcolarii sunt capabili să transforme aceste “jucării” tehnologice în instrumente de învățare și că înțeleg că jucându-se, ei își pot însuși comportaente utile în activitatea de învățare ce le va folosi în activitatea de școlari, dar și mai departe în viața de adulți, chiar să-și aleagă o meserie.

Apreciam că experimentul nostru, respectând toate rigorile unui experiment pedagogic, și-a atins scopul propus, confirmând ipoteza emisă la începerea studiului experimental.

CONCLUZII

Lucrarea metodico-științifică intitulată MODALITĂȚI DE VALORIFICARE A NOILOR TEHNOLOGII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR, întocmită în perioada 2018– 2019, pe baza unei documentări de specialitate, abordează o temă destul de controversată.

Numeroși specialiști, cadre didactice și, mai ales, părinți, consideră noile tehnologii un pericol major, iar introducerea copilului de vârstă timpurie în lumea calculatorului, a tehnologiilor moderne în general, o mare greșeală. Acest lucru m-a determinat să aleg această temă, simțind nevoia de a elucida cât mai multe aspecte ale acestei dileme.

Se spune în prezent că analfabetul secolului al XXI-lea va fi cel care nu va ști să lucreze la un calculator. Opționalul desfășurat în etapa formativă a experimentului nostru își propune să deschidă copilului drumul spre “a treia alfabetizare”, beneficiind de sprijinul unor adulți cu tangențe în domeniul educațional și informatic. Oricum, transformările economico- sociale pe plan mondial si internațional impun utilizarea pe scară largă a calculatorului, care astăzi reprezintă pentru omenire, ceea ce acum cinci secole a reprezentat invenția tiparului.

Prima parte a lucrării, primele două capitole, sunt dedicate prezentării aspectelor teoretice ale problemei studiate.

În primul capitol am abordat educația preșcolară în contextul lumii contemporane, cu referiri la rolul educației în lumea contemporană și pilonii educației contemporane, nevoia formării de competențe încă din perioada educației timpurii, dar și cele mai importante particularități ale învățării la vârsta preșcolară, bazate pe activitatea fundamentală a copilului: jocul. Am prezentat, de asemenea, prevederile curriculare pentru educația timpurie, așa cum sunt ele prevăzute în documentele oficiale cele mai recente.

Al doilea capitol este dedicat prezentării noilor tehnologii ce pot fi utilizate în învățământul preșcolar, atât de educatoare pentru a facilita procesul de învățare, cât și de copiii de grupă mare în vederea formării de deprinderi de utilizare a acestora în procesul cunoașterii.

În acest sens, am abordat locul și rolul mass-media în lumea contemporană, argumentând și nevoia informatizării învățământului, de la prima sa treaptă. Am prezentat o taxonomie a noilor tehnologii informaționale și educaționale, precum și valențele și limitele utilizării calculatorului în educația la vârstele mici, realizând, în acest sens, o analiză SWOT.

Am prezentat, tot în acest capitol, “relația” preșcolarului cu internetul, apreciind că necunoașterea aspectelor legate de accesarea internetului, s-ar putea nu numai să nu-l protejeze de eminente pericole, dar să-i aducă chiar deservicii ulterioare, expunându-l, mai degrabă, unor pericole cauzate de lipsa informațiilor ce-l pot ajuta să se protejeze.

Studiul experimental privind utilizarea tehnologiilor de informare și comunicare în activitățile didactice la preșcolari, este prezentat în capitolul al treilea al lucrării.

Considerăm că în urma desfășurării studiului experimental în care au fost antrenați 24 de preșcolari din grupa mare, ipoteza potrivit căreia dacă preșcolarii beneficiază de o orientare de calitate încă la vârstele timpurii în privința utilizării unui calculator, ei vor avea șansa de a pătrunde în lumea din ce în ce mai complexă a informației, dar și de a beneficia de satisfacția folosirii aceastei informații în folosul lor a fost confirmată, așa cum speram.

Prezentăm, în continuare câteva dintre concluziile desprinse în urma realizării acestui studiu experimental.

Deși pare un lucru complicat chiar și pentru mulți adulți, utilizarea calculatorului nu presupune decât aplicarea unor algoritmi bine definiți. Din acest motiv, nevoile copilului și relația lui cu calculatorul, în vederea obținerii unei învățări interactive și stimulative în același timp, a devenit pe parcursul opționalului tot mai facilă și eficientă.

Calculatorul este pentru copil partenerul ideal de joc, iar învățarea la calculator are un caracter interactiv, axându-se pe dialogul dintre mașină și cel care învață. În plus, introducerea calculatorului în proiectarea, desfășurarea și evaluarea activităților din grădiniță oferă noi posibilități de structurare a informației.

Progresiv, a crescut și capacitatea copiilor de a vehicula softuri tot mai complexe, de la stocarea și reluarea informației, pentru învățarea de tip algoritmic, până la rezolvarea euristică de probleme și chiar creație.

Pentru inițierea copiilor în lumea informaticii, pentru învățarea elementară la anumite vârste și situații tipice este utilizat calculatorul, ca unic mijloc de învățământ. Învățarea complexă, rezolvarea de situații problematice și individualizarea eficientă au impus utilizarea altor mijloace pentru a-i familiariza pe copii cu operarea cu ele, aplicarea în situații variate, combinarea, cercetarea, învățarea explorativă, simularea de modele.

Rolul educatorului este de a-și crea competențe de utilizare a tehnologiei și de a selecta cu discernământ programele adresate copiilor.

Având în vedere faptul că posesia unui calculator nu este întotdeauna la îndemâna tuturor familiilor, grădinița ar trebui să asigure accesul preșcolarilor la utilizarea acestuia, formându-le abilitățile necesare.

Deși cercetările asupra efectelor utilizării calculatorului sunt încă ambigue, totuși au fost evidențiate unele consecințe pozitive și negative. Computerul mai face încă obiectul unor dispute legate de avantajele introducerii lui în toate aspectele existenței și de ideea potrivit căreia ar putea fi un factor dezumanizator. Folosirea calculatorului și în învățământul preșcolar are unele avantaje dar și dezavantaje, desigur.

Utilizarea calculatorului reprezintă un mijloc de învățare preferat de copii pentru faptul că le apare animat, viu și este interactiv, le stimulează interesul, curiozitatea, dar mai ales independența în rezolvarea sarcinilor și în căutarea soluțiilor.

Jocul pe calculator permite minții și mâinii ,,să se joace’’ până la găsirea soluției, creând din instinct și imaginație, sau uneori din simpla plăcere ludică, dezvoltând perspicacitatea, creativitatea, gândirea logică, puterea de concentrare, îndemânarea.

Desigur, jocul pe calculator permite petrecerea timpului liber într-un mod plăcut și util, copiii benficiind și de aparatură ușor de folosit. Trebuie însă luate în considerare și dezavantajele, chiar pericolele utilizării calculatorului de către copiii de vârstă timpurie.

Din punct de vedere medical, lucrul la calculator implică o poziție statică, solicitând coloana vertebrală și generând poziții defectuoase și, având în vedere vârsta fragedă a copiilor, poate afecta vederea acestora.

Calculatorul dezvoltă și încurajează violența prin unele jocuri, putând duce la așa numită ,,singurătate computerizată” și, în final, la izolarea individului, deoarece nu favorizează relațiile sociale, putând conduce la îngrădirea și limitarea afectivității copiilor. Din păcate, poate crea chiar dependență. Această “uzină gigant” de cunoaștere, exploatată excesiv provoacă pierderea unor aspecte din lumea basmelor, poveștilor, a jocurilor în aer liber, atât de necesare preșcolarului.

Oricum, calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic, ci pentru a veni tocmai în sprijinul predării, evaluării, ajutându-l astfel să-și îndeplinească mai bine funcția sa didactică fundamentală. La gradiniță calculatorul este utilizat ca un partener de joc, mai târziu intervenind competența și performanța, însă familiarizarea cu instrumentele TIC considerăm că este posibilă și necesară încă din grădiniță.

Utilizarea softurilor educaționale în activitățile din grădiniță s-a dovedit a fi un instrument de învățare eficient care determină apariția unor modificări semnificative în achiziția cunoștințelor și în atitudinea față de învățare a copiilor preșcolari.

Chiar dacă pentru copilul de 5 – 6 ani cele mai benefice experiențe sunt cele directe cu obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare, folosind cât mai mulți analizatori, mai ales experiențele din natură, se constată că folosind calculatorul ei își dezvoltă un alt stil cognitiv care se pare este la fel de eficient ca învățarea prin contactul direct cu lumea înconjurătoare, pentru că îl îndreaptă spre independență, îi dezvoltă creativitatea tehnică, cultura vizuală, îl introduce într-un climat de autodepășire, de competitivitate, punându-l în situația de a învăța prin propriul lui efort.

BIBLIOGRAFIE

Bocoș, Mușata, Dacia (2008), Teoria curriculumului. Elemente conceptuale și metodologice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca

Bocoș, Mușata, Dacia (2013), Instruirea interactivă. Repere axiologice și metodologice, Editura Polirom, Iași

Bocoș, M.-D. (coord.), Răduț-Taciu, R., Stan, C. (2017), Dicționar Praxiologic de Pedagogie. Volumul III: I-L, Editura Paralela 45, Pitești

Cerghit, Ioan (1972), Mass-media și educația tineretului școlar, Editura Didactică și Pedagogică, București

Cioflica, Smaranda-Maria, Iliescu, Bogdan (2003), Prietenul meu, calculatorul, (Ghid de utilizare pentru preșcolari), Ed. Tehno-Art, Petroșani

Cojocariu, Venera, Mihaela, (2008), Fundamentele pedagogiei, EdituraV&I Integral, București

Coman, Mihai (1999), Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Iași

Cucoș, Constantin (1998), Psihopedagogie, Editura Polirom, Iași

Cucoș, Constantin (2006), Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării, Editura Polirom, Iași

Debesse, Maurice (1981), Etapele educației, Editura Didactică și Pedagogică, București

Delors, Jaques, coord. (2000), Comoara lăuntrică, Editura Polirom, Iași

Dulamă, Maria, Eliza (2008), Metodologii didactice activizante, Editura Clusium, Cluj-Napoca

Dumitrana, Magdalena (2000), Copilul, familia, grădinița, Editura

Compania, București

Engelman, Siegfried & Tereza (1992), Dați copilului vostru o inteligență superioară, © Centrul pentru Educație și Dezvoltarea Creativității

Glava, Adina, Glava, Cătălin (2002), Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia, Cluj Napoca

Gheorghe, Virgiliu și colab. (2007), Efectele micului ecran asupra minții copilului, Editura Prodomos, București

Joița, Elena (2003), Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Editura Arves, Craiova

Lavoine, Yves (1997), Le langage des médias, Presses Universitaires de Grenoble

Lica, Ovidiu, Ionel și colab. (2005), Prietenul meu, calculatorul, Editura AIUS, Craiova

Manolescu, Marin (2004), Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar. Teorie și practică, Editura Credis

Manual de utilizare AEL-Siveco București, 2006

Marinescu, Mariana (2013), Noile educații în societatea cunoașterii, Editura

Pro Universitaria, București

Matei, Sorin, Panait, Mirela (2003), Inițiere în utilizarea calculatoarelor, Editura ARVES, Craiova

MECT (2008), Curriculum pentru învățământul preșcolar

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI TINERETULUI, Unitatea de Management al Proiectelor pentru Învățământul Preuniversitar (2008), Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani

Neacșu, Ioan (1990), Metode și tehnici de învățare eficientă, Editura Militara, București

Nielsen, Joyce (1999), Word 7 pentru Windows 95 în 460 imagini, Editura Teora

Oprea, Crenguța, Lăcrămioara (2007), Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, București

Ordean, Grațian (2001), Primii pași în lumea calculatoarelor, Editura Sigma Plus, Deva

Osterrieth, Paul A. (1976), Introducere în psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București

Paul-Popescu-Neveanu (1995), Psihologie-manual-pentru-clasa-a-X-a- Editura Didactică și Pedagogică, București

Răduț-Taciu, Ramona, Bocoș, M.-D., Chiș, O. (coord.) (2015), Tratat de management educațional pentru învățământul primar și preșcolar, Editura Paralela 45, Pitești

Revista de pedagogie, nr. 1-2 (1994), Informatizarea învățământului, Institutul de Stiinte ale Educatiei

Șchiopu, Ursula, (1978), Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor, Editura Didactică și Pedagogică, București

Șova, Siminica(coord) (2000), Activități opționale din grădiniță, Editura AS’S, Bacău

Ștefan, Mircea, (2006), Lexicon pedagogic, Editura Aramis, București

TEHNE- Centrul pentru Inovare în Educație. Impactul formativ al utilizării AEL în educație. București, 2004

Toader, Alexandru, Dan (1995), Psihologia schimbării și educația. Polarități și accente ale procesului educațional, Editura Didactică și Pedagogică, București

Tomșa, Gheorghe (2005), Psihopedagogie preșcolară și școlară, Ministerul Educației și Cercetării, București

Urs, Silvia, Sgar, Florina (2002), “Prietenul meu – calculatorul” în Educația în anul 2002

Văideanu, George, (1988), Educația la frontiera dintre milenii, Editura Politică, București

Vrășmaș, Ecaterina (1999), Educația copilului preșcolar, Editura Pro Humanitate, București

Vrășmaș, Ecaterina (2014), Educație timpurie, Editura Arlequin București

*** Colecția de reviste: „Noroceii”, „Să ne jucăm pe calculator”, „Andrei”

*** Curriculum pentru învățământul preșcolar 3/6/7 ani, MECT

***GHID DE BUNE PRACTICI PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE A COPIILOR ÎNTRE3-6 / 7 ANI (2008), MECT

*** Utilizarea TIC pentru activitățti educaționale – Ghid pentru profesori, București

RESURSE WEB

Tehnologii informaționale în grădiniță: avantaje și dezavantaje

Noile tehnologii pentru educatia prescolarilor

http://utilizareacalculatoruluiingradinita.blogspot.ro/

http://www.tehne.ro/resurse/TEHNE_Impact_formativ_AEL_2005.pdf

www soft4kids.ro (InfoMedia Pro București)

www. unibuc. ro/eBooks/informatica.htm, U.B., site-ul oficial.

ANEXA 1

ASPECTE DIN ACTIVITĂȚILE DESFĂȘURATE ÎN CADRUL OPȚIONALULUI „La joacă cu… computerul”

Să facem cunoștință cu calculatorul!

Vizionăm desene animate cu fluturi

Jucării interesante: tableta și telefonul!

Cu tableta adusă de acasă și căștile ca să nu deranjăm colegii!

Știu la ce folosește telefonul și smartfonul

Să vă fac o poză?

Ghicește ce ascult! (mima)

Ce cuvânt minunat! Eu l-am scris!

Învățăm despre stele, pe internet

Am desenat frumos?

Acesta este desenul meu. Sunt mândră de el!

Urare de ziua ta, mămico!

E rândul meu să mă joc cu pirații!

Vizionăm diapozitive. Sunt imagini cu noi, în excursie!

Împreună la activitatea opțională: copiii, laptopul și doamna educatoare

ANEXA NR. 2

TEMA 1: Mă prezint, sunt computerul!

Unitatea centrală – este “motorul” care face să funcționeze toate componentele calculatorului, reprezintă „creierul” sistemului de calcul. Aici se găsesc toate informațiile care îl fac să funcționeze.

Monitorul – se aseamănă cu un televizor. Are un ecran pe care sunt afișate toate informațiile de analizat.

Tastatura – componentă care are mai multe taste cu litere, cifre, semne de punctuație și simboluri.

Mouse-ul – este o componentă care dacă o mișcăm face să apară pe ecran o săgeată, numită cursor. Vom apăsa butonul din stânga, apăsând cu degetul arătător.

Imprimanta – este un dispozitiv cu ajutorul căruia obținem copii ale unor lucrări ralizate la calculator.

Căștile – reprezintă dispozitivul care permite utilizatorului să asculte în mod privat, individual, muzică sau alte programe care rulează;

Boxele – sunt dispozitive auxiliare care sunt de obicei stereo, adică pereche, una pentru canalul stâng și a doua pentru canalul drept. Ca aspect au formă de prismă cu baza un dreptunghi. Una din cele două boxe are prevăzut în partea din jos un buton Power, prin intermediul căruia pornim/oprim boxele. Lângă acesta se află o rotiță de volum, iar între acestea două se află o intrare pentru căști.

Aplicație: exerciții de formare a deprinderii de utilizare a mouse-ului, căștilor, boxelor, tastaturii.

TEMA 2: Monitorul și mouse-ul

(pornirea și oprirea calculatorului)

Pornirea calculatorului:

Pașii care trebuie urmați sunt:

– apăsăm la unitatea centrală butonul de pornire/oprire (On/Off);

– apăsăm la monitor butonul de pornire/oprire (On/Off). Se aprinde un led;

– la apariția pe ecran a unor imagini/ iconuri, vom putea accesa jocuri și diverse programe.

Oprirea calculatorului:

Pașii care trebuie urmați sunt:

1. Facem click pe Start în partea de jos, stânga, a ecranului;

2. Pe lista afișată facem click pe comanda Shut Down;

3. Ecranul se va închide la culoare și apar o serie de opțiuni, din care vom selecta comanda Shut Down;

4. La apariția unei ferestre pe ecran, dăm click pe Ok.

Aplicație: exerciții de formare a deprinderii de pornire și oprire a calculatorului.

TEMA 6: Hai să desenăm și să colorăm!

Paint este unul dintre cele mai simple programe pe care îl putem utiliza pentru crearea de desene, fiind accesibil preșcolarilor. Lansarea programului se poate efectua din fereastra Start – All Programs, sau prin crearea unui shortcut pe desktop.

Programul are o interfață deosebit de accesibilă și plăcută copiilor:

Caseta cu instrumente, denumite unelte, se află în partea stângă a ferestrei. Opțiunile disponibile sunt:

o Selectarea formei (Free-form select) – realizează selectarea pe o suprafață neregulată sau rectangulară;

o Radiera (Eraser/Color eraser) – poate fi mărită sau micșorată și realizează ștergerea unei porțiuni din desen;

o Alege culoarea (Pick color) – ajută la selectarea unei culori pe care o vom folosi;

o Creionul (Pencil) – ne ajută să desenăm pe ecran, asemeni unui creion pe foaia de hârtie;

o Spray (Airbrush) – face posibilă pulverizarea culorii într-un desen;

o Linia (Line) – instrument ce trasează linii drepte de grosimi diferite;

o Dreptunghiul (Rectangle) – unealtă cu care realizăm dreptunghiuri sau pătrate;

o Ovalul (Ellipse) – se pot desena ovale și cercuri, de mărimi diferite;

o Selectare (Select);

o Umplere de culoare (Fill with color) – umple cu o culoare selectată o zonă închisă;

o Lupa (Magnifier) – mărește o parte din desen pentru a o vedea mai de aproape;

o Pensula (Brush) – se poate mări sau micșora, având aspect de pensulă;

o Textul (Text) – presupune scrierea de text cu anumite caracteristici (tip, mărime, stil);

o Linia curbă (Curve) – unealtă cu ajutorul căreia putem trasa linii curbe;

o Dreptunghiul rotunjit (Rounded rectangle) – realizează dreptunghiuri cu colțuri rotunjite.

Paleta de culori se află în partea de jos a ferestrei. Pătrățelele suprapuse din partea stângă ne indică ce culoare. Executăm click stânga pe culoarea cu care dorim să lucrăm.

TEMA 9: Hai să învățăm să scriem!

Deschiderea programului Word o vom face punând cursorul mouse-ului pe iconița acestuia. Acesta este un mod simplu de a deschide un program. Se va deschide o fereastră, care arată ca o coală de hârtie, pe care vom scrie ceea ce dorim.

În partea de sus a paginii se află o bară cu semne – instrumentele de lucru, pe care le vom folosi când scriem, pentru ca textul nostru să arate cât mai frumos.

Închiderea programului o vom realiza ducându-ne ușor cu cursorul mouse-ului pe butonul X, care se află în colțul din dreapta sus și executăm un clic stânga.

Salvarea documentului. Dacă după deschiderea documentului am scris ceva, programul nu se va închide, ci va apărea o fereastră în care suntem întrebați dacă salvăm sau nu documentul. Apăsarea lui YES conduce la salvarea documentului, iar apăsarea lui NO presupune închiderea documentului, fără a salva modificările făcute.

– SĂ SCRIEM CIFRE – pentru a putea scrie cifre, activăm prin apăsare tasta Num Lock, care va face posibilă ca la apăsarea cifrelor situate în partea dreaptă a tastaturii să fie scrise cifrele corespunzătoare.

Între caractere se pune spațiu cu ajutorul tastei Space Bar sau folosim virgula.

Exerciții de scriere a cifrelor învățate: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10.

– SĂ SCRIEM LITERE MARI ȘI CUVINTE CU MAJUSCULE – pentru a realiza scrierea cu litere mari, vom activa prin apăsare tasta Caps Lock, care va determina aprinderea unui mic led pe tasta respectivă. Tastele se apasă ușor și scurt.

Exerciții de scriere a unor cuvinte simple: AS, OM, UN, LAC, NAS, CAL, MAMA, PARA etc.

– SĂ SCRIEM ÎN CULORI – Selectăm culoarea dorită, apoi literele vor fi scrise în culoarea respectivă.

Exerciții de scriere a unor litere, cifre și cuvinte folosind diverse culori.

Aplicație: – Scrieți numele vostru cu litere de tipar și albastre.

– Scrieți numele mamei, al tatălui, al bunicului, al bunicii, folosind diverse culori.

– Scrieți cifrele: 8, 2, 10, 4, 7, 1, 9 etc.

TEMA 23: Telefoane, ceasuri inteligente

Telefonul inteligent (smartphone-ul) – este un telefon mobil care dispune de funcții multiple, spre deosebire de un telefon obișnuit.

Ceasul inteligent – este un ceas de mână computerizat, având funcții suplimentare, pe lângă măsurarea timpului. Acesta este practic un calculator portabil.

Dispune de numeroase funcții, precum radio, telefon, cameră foto-video, termometru, navigație GPS.

Aplicație: Vom realiza o demonstrație în fața grupei, arătând copiilor aceste mici dispozitive spectaculoase, care pot îndeplini numeroase funcții.

TEMA 27: Cu internetul ne jucăm și lucruri bune învățăm

Conexiunea la internet poate fi realizată prin mai multe moduri:

– prin linie telefonică fixă;

– prin conectarea la rețeaua de cablu TV;

– prin intermediul unui stick special pentru conectarea la internet (rețeaua de telefonie mobilă).

Internetul permite accesarea unui „depozit” uriaș de informații. Pentru copii, utile sunt videoclipurile muzicale pentru copii, documentarele despre diverse aspecte ale realității (animale, plante, om, fenomene ale naturii etc.), poveștile și poeziile care pot fi vizionate/audiate aici. Părinții și cadrele didactice sunt cei care selectează atent conținuturile ce pot fi vizionate în mod sigur de către copii.

Aplicație: Vom accesa materiale pentru copii, folosind internetul (cântece, povești).

ANEXA 3

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

TEMA ANUALĂ : „Când, cum și de ce se întâmplă ?”

TEMA PROIECTULUI: „Forme și culori din jurul meu”

TEMA ZILEI : ,, În lumea formelor geometrice”

FORMA DE REALIZARE : Activitate integrată

TIPUL DE ACTIVITATE : Consolidare și verificare de priceperi și deprinderi

ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE IMPLICATE :

Activități de dezvoltare personală

Activități pe domenii experiențiale: Domeniul Știință și Domeniul Om și Societate

Activitate opțională (La joacă cu prietenul meu calculatorul)

Jocuri și activități alese

SCOP :

Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical, sintactic prin activități de recunoaștere, denumire, construire și utilizare a formelor geometrice, precum și consolidarea unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare motrică

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

Să denumească forme geometrice (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi) și să le utilizeze în lucrări practice;

Să construiască prin asamblare, îmbinare modele din realitatea înconjurătoare din materialele puse la dispoziție;

Să manifeste spirit cooperant în activitățile de grup și să colaboreze creativ și eficient pentru a realiza tema data;

Să deseneze cu ajutorul calculatorului în Paintbrush.

ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE:

ACTIVITATI DE DEZVOLTARE PERSONALA:

Întâlnirea de dimineață: “În lumea formelor geometrice”

Rutine: Primirea copiilor, servitul mesei, mersul la toaletă

Tranziții: Cântec: ”Culorile se ceartă”; Poezii: ”Casa”, ”Cum să faci un curcubeu?”

JOCURI ȘI ACTIVITATI ALESE

ARTĂ : “ Ne jucăm și colorăm”

JOC DE MASĂ: ”Alege și potrivește” (metoda blazonului)

CONSTRUCȚII : “Constructorii”

JOC DE ÎNTRECERE : ”Constructorii inventivi”

ACTIVITATI PE DOMENII EXPERIENȚIALE

1. DȘ (activitate matematică) „Decoram coifuri pentru serbare” – joc didactic

2. DOS (activitate practică) ” DECORĂM COSTUMUL BROSCUȚEI – OACHI”

Să denumească materialele de lucru specifice activităților practice;

Să lipească forme geometrice de diferite culori pe costumul Broscuței Oachi;

Să execute individual tema dată;

Să manifeste stabilitate și perseverență în activitate.

3. Activitate opțională: Desen liber în Paintbrush – figuri geometrice

STRATEGIA DIDACTICĂ:

Metode și procedee : conversația, explicația, surpriza, exercitiul, jocul, munca în echipă și individual, întrecerea, metode active: Blazonul, Cubul, Turul galeriei.

Mijloace de învățământ: Tabla interactivă, soft educational, creioane colorate, hârtie glasată decupată, lipici, siluete Broscuta, șervețele, panou pentru realizarea expoziției, planșe pentru jocul de masă, seturi construcții: Rotodisc și cuburi din lemn, 2 cercuri mari de sârmă, CD, recompense.

Forme de organizare: frontal, individual, pe echipe

BIBLIOGRAFIE :

M.E.C.T,, Curriculum pentru învățământul preșcolar 3 – 6/7 ani”, septembrie 2008 , București ;

M. Lespezeanu -,,Tradițional și modern în învățământul preșcolar” –O metodică a activităților instructiv-educative, Ed. S. C. Omfal Esențial S.R.L.,București, 2007;

V. Preda, M. Pletea, F. Grama, A. Cocoș, D. Oprea, M. Călin, – „Ghid pentru proiecte tematice” , Ed. Humanitas Educațional, București 2005;

Revista “ Invatamantul prescolar “ nr 1-2 / 2009

Curriculum pentru invatamantul prescolar , ed . Didactica Publishing House , Bucuresti , 2009

SCENARIUL ZILEI

Activitatea zilei începe cu întâlnirea de dimineață.

Salutul : Salutul meu adresat copiilor este : „ Bună dimineața, dragi copii, bine ați venit la grădiniță !” iar copiii când se salută își dau din mână în mână o floare și se adresează următorului copil cu expresia “Bună dimineața, …!”, salutul curgând firesc de la o margine la alta a semicercului într-o atmosferă de relaxare și bună dispoziție.

Calendarul Naturii – prin intermediul unei conversații voi stabili, împreună cu copiii vremea de afară, caracteristicile zilei respective, și anotimpul în care ne aflăm.

Activitatea de grup- se va realiza printr-un moment de înviorare pe melodia ”Bună dimineața!”

Noutatea zilei – activitate opțională (vom desena pe calculator forme geometrice)

Voi capta atenția copiilor prin utilizarea unui film de animație. Preșcolarii vor face cunoștintă cu niște personaje tare drăguțe: Ariciul – Țepi , Veverița – Vivi , Broasca – Oachi , Albina – Zumzi ,vor asculta povestea lor și vor desena forme geometrice cu ajutorul mouse-ului, în programul Paintbrush, care să reprezinte coif (triunghi), balon (cerc), steguleț (dreptunghi).

Anunțarea temei și a obiectivelor o voi face sub formă de poveste și le spun copiilor că astăzi îl vom ajuta doar pe unul din cei patru prieteni, desfășurând jocul ”Decorăm coifuri pentru serbare”. Va trebui să identificam jetoanele cu diferite formele geometrice, să le alegem pe cele mici, să le găsim pe cele care nu se potrivesc.

Pentru reactualizarea cunoștințelor voi folosi metoda activă Cubul, copiii vor veni pe rând și vor rostogoli cubul, denumind forma geometrică de pe fața acestuia, iar pe urmă vor asocia acea formă cu un obiect din lumea înconjurătoare, răspunzând la întrebarea: ”Cu ce seamănă?”

În cadrul etapei de dirijare a învățării se desfășoară jocul didactic matematic cu titlul

Regulile jocului:

Pentru fiecare răspuns corect copilul va fi aplaudat

Dacă un copil nu poate da răspunsul corect, poate fi ajutat de un alt coleg.

Elemente de joc:

Surpriza; Aplauzele; Lucrul cu tabla interactivă;

Desfășurarea jocului:

Jocul se va desfășura cu ajutorul tablei interactive.

Varianta 1:

Lipește pe coif jetoanele cu forma de cerc și pătrat.

Lipește pe coif jetoanele cu forma de cerc și triunghi.

Lipește pe coif jetoanele cu forma de triunghi și pătrat

Varianta 2

Lipește pe coif cercurile mari.

Lipește pe coif pătratele mici.

Lipește pe coif triunghiurile mijlocii.

Varianta 3:

Găsește jetoanele care nu se potrivesc.

Tranziție – cântecul ”Culorile se ceartă

Aceștia, ajunși la Copacul Dorințelor, fac cunoștință cu un nou personaj, Domnul Bu care de zeci de ani îngrijește copacul. Acesta îi informează că dorințele sunt îndeplinite de Copacul magic numai în cadrul unei festivități anuale, la care participă toate animalele pădurii. Din păcate anul acesta petrecerea nu se mai organizează. Cei patru prieteni se oferă să se ocupe de organizarea festivității, urmând instrucțiunile Bufniței. Fiecare dintre ei va rezolva activități aferente unei discipline, sub îndrumarea personajului nou întâlnit. La final, primesc un obiect cu care au operat în cadrul jocului (diferit în funcție de lecție: coif, balon, steguleț etc.)

Pentru că nu o să reușim să îi ajutăm pe toți în cursul zilei de astăzi, eu m-am gândit sa începem cu Broasca – Oachi desfășurând la matematica jocul ”Decorăm coifuri pentru serbare”. Va trebui să identificăm jetoanele cu diferite formele geometrice, să le alegem doar pe cele mari, mici, să găsim formele geometrice care nu se potrivesc.

Urmează activitatea de abilități practice, „Decorăm costumul Broscuței – Oachi ”, unde copiii vor lipi pe siluetele broscuței forme geometrice din hârtie glasată de diferite culori.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar LUCRARE DE LICENȚĂ ABSOLVENT: MESTIC GABRIELA RALUCA COORDONATOR Conferențiar doctor,… [311188] (ID: 311188)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar LUCRARE DE LICENȚĂ ABSOLVENT: MESTIC GABRIELA RALUCA COORDONATOR Conferențiar doctor,… [311188]

Copyright Notice

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________… [305874]

Recunoas terea semnelor de circulat ie [609361]

CERCETĂRI PRIVIND INCIDENȚA UNOR TULPINI BACTERIENE CU REZISTENȚĂ LA ANTIBIOTICE IZOLATE DE LA PACIENȚI CU INFECȚIE DE TRACT URINAR [305764]

Mijloace de învățământ [621527]

Murariu V. Maria -Daniela [629409]

Tötösy de Zepetnek, Steven. [613795]

Copyright Notice

Similar Posts