Specializarea : Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar [607529]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea : Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR:
Conf. univ. dr. EMANUELA ILIE

ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

METODOLOGIA PREDĂRII –
ÎNVĂȚĂRII ADJECTIVULUI
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

CUPRINS

ARGUMENT: Motivarea alegerii temei……………………………………………………………………………. 1

CAPITOLUL 1: ASPECTE TEORETICE PRIVITOARE LA ADJECTIV ÎN LIMBA
ROMÂNĂ ACTUALĂ ……………………………………………………………………….. ………………… ………3
1.1. Definiția adjectivelor ……………………………………………………….. ……………..……………. 3
1.2. Clase semantico -sintactice de adjective …………………………………… …………3
1.3. Flexiunea adjectivului ……………………………………………………………… ..4
1.4. Adjectivele variabile ………………………………………………………………………. 4
1.5. Adjectivele invariabile ……………………………………………………………… …5
1.6. Ortografia adjectivului …………… …..………………………………………………6
1.7. Gradele de intensitate ……………………………………………………………… 7
1.8. Acordul adjectivului…………………………………………………………….. …………………………8
1.9. Funcțiile sintactice ale adjectivului…………………………..…………………… … 8
1.10. Stilistica adjectivului………………………………………………………………. .9

CAPITOLUL II : ROLUL, LOCUL ȘI IMPORTANȚA ÎNSUȘIRII LIMBII ROMÂNE ÎN
CURRICULUM -UL NAȚIONAL ȘI IMPORTANȚA STUDIERII ADJECTIVULUI …10
2.1.Rolul, locul și importanța însușirii limbii române în curriculum -ul național………….. 10
2.2. Importanța studierii noțiunii de adjectiv în clasele primare…………………………. ……..14

CAPITOLUL III: METODOLOGIA PREDĂRII – ÎNVĂȚĂRII ADJECTIVULUI LA
CLASELE I – IV………………………………………………………………………………….. ………………………15
3.1 Principii didactice în formarea conceptelor gramaticale în învă țământul primar… …..16
3.2 Lecția de predare -învățare (lecția de comunicare/însușire de noi cunoștințe) a noțiunii
de adjectiv în învățământul primar……………………………………………………………….. …………………. 18
3.3 Metode tradiționale și metode moderne utilizate în pre darea adjectivului…….. ……….20

PREZENTAREA AUXILIARULUI ……………………………………………………………………………..34
CONCLUZII …………………………………………………………………………………………………………….. …35
ANEXE
– auxiliar……………………………………………………………………………………………… ………………………..37
– proiecte didactice …………………………………………………………………………………………………………48
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………………….68

1
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Gramatica este disciplina în cadrul căreia, elevii învață un ansamblu de reguli elementare,
privitoare la modificarea formei cuvintelor, îmbinarea lor în propoziție și a propozițiilor în fraze.
În învățământul primar, sarcina de bază a învățătorului o reprezintă cultivarea limbajului,
bineînțeles pe lângă aceasta antrenând și celelalte discipline în învățarea corectă a limbii. Prin
studiul gramaticii elevii înțeleg logica limbii și se deprind să folosească în mod corect și
conștient, un vocabular adecvat și o exprimare corectă, atât în scris cât și în vorbire.
Cele două părți constitutive ale gramaticii sunt: morfologia, care studiază regulile
privitoare la forma cuvintelor și modificările formal e ale cuvintelor ca părți de vorbire și sintaxa,
care studiază reguli privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în fraze. De
asemenea gramatica, luată ca disciplină școlară în clasele primare, în mod inevitabil cuprinde și
element ele de fonetică (studiază sunetele unei limbi) și vocabular (totalitatea cuvintelor folosite
într-o limbă) care sunt și ele alături de gramatică, ramuri ale științei limbii române.
În cadrul studierii gramaticii, a lucra cu unități abstracte, a stabili re guli, care se
realizează în învățământul modern atât pe cale inductivă cât și pe cale deductivă, contribuie la
dezvoltarea gândirii logice și a gândirii abstracte a elevilor. Alături de literatură, matematică și
alte disc ipline de învățământ, gramatica are un aport deosebit la trecerea gândirii elevilor din
stadiul ei concret spre o gândire abstractă. În procesul de însușire a noțiunilor și regulilor
gramaticale, elevii analizează, compară și realizează diferite operații de gândire. Dezvoltarea
gândirii gra maticale determină: formarea și îmbogățirea continuă a mijloacelor de exprimare,
conform legături stânse dintre gândire și vorbire. Scopul final fiind, așadar, de a dezvolta
exprimarea corectă orală și scrisă a elevilor.
Pe lângă formarea unor noțiuni, stu diul limbii române are rolul de a forma și priceperea
transferării acestor noțiuni în practică și deprinderea de a opera cu ele în orice situații. Deci,
formarea priceperilor și deprinderilor de limbă aduc o contribuție prețioasă la dezvoltarea
gândirii și implicit a exprimării elevilor. Însușirea conștientă și activă, încă din primele clase, a
cunoștințelor teoretice și dobândirea unor priceperi și deprinderi corespunzătoare depind într -o
foarte mare măsură de grăbirea proceselor de gândire, de stimularea și dezvoltarea capacităților
intelectuale ale școlarilor și de acțiunile practice desfășurate în acest scop.
Pentru cadrul didactic, predarea nu constituie un scop în sine, acesta concentrându -și
atenția pe elevul care învață, punându -l în situații proble mă sau dificile pentru a crea astfel,
conflicte ce trebuiesc soluționate. De asemenea selectează strategii didactice, mijloace, metode,
forme pentru a promova o învățare motivată, fără eforturi inutile, o învățare declanșatoare de

2
mulțumire și încântare, p ermițându -i elevului să -și însușească mai ușor cunoștințele, priceperile
și deprinderile.
Învățătorul devine organizatorul și îndrumătorul principal în activitățile desfășurate de
către elevi. El îi ajută pe elevi să obțină tehnicile muncii individuale. T oți elevii pot învăța și
trebuie să știe să citească, să aibă o exprimare corectă, fluentă și precisă, atât în comunicarea
verbală, cât și în cea scrisă.
Am ales această temă deoarece consider că studierea gramaticii îi conduce pe elevi atât la
dezvăluirea logicii limbii, cât și la înțelegerea frumuseții limbii noastre. De asemenea , a nu
cunoaște gramatica și regulile ei de funcționare constituie o lipsă de respect față de sine și față de
cei din jurul tău. Învățarea gramaticii se află în strânsă legătură cu practica exprimării ajutându -i
pe elevi să cunoască structura limbii noastre și lexicul ei bogat, astfel cultivându -se dragostea
pentru limba română. A cunoaște foarte bine limba română și a o folosi corect și precis constituie
nu numai o necesitate, dar și o datorie pentru toți cei ce contribuie la istoria poporului, limba
fiind una din caracteristicile esențiale și definitorii ale acestuia.
O contribuție esențială în perfecționarea limbajului fiecărui individ o aduce în cadrul
limbii române studiul adjectivului. Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care arată o însușire
a unui obiect sau a unei ființe și determină numele acestora, acordându -se cu ele în gen, număr și
caz. Cele mai des incriminate dintre încălcările regulilor gramaticale sunt „greșelile de acord”.
Frecvența încălcării regulilor de acord, este proporțională cu importanța fenomenului în
organizarea comunicării și cu complexitatea formelor lui de manifestare, dar și cu varietatea
factorilor implicați în realizarea lui. Acordul în variatele sale ipostaze se realizează la nivelul
grupului sintactic, la nivelul pr opoziției și al frazei, dar și dincolo de aceste limite și constituie
principala modalitate de asigurare a coerenței comunicării.
În învățământul nostru obligatoriu limba română constituie principalul obiect de studiu.
Limba română se învață sistematic în că din primii ani de viață ai copilului și se perfecționează
gradat în școală.
Fară însușirea corespunzătoare a limbii române nu poate fi concepută evoluția
intelectuală viitoare a școlarilor și nici tehnicile de bază ale activității intelectuale cum sunt:
cititul, scrisul și exprimarea corectă.
Ca obiect de studiu în ciclul primar, limba română are o însemnătate deosebită în
formarea elevilor, asigurând evoluția lor intelectuală, pregătirea corespunzătoare la celelalte
discipline și integrarea lor în viața socială.

3
CAPITOLUL I: ASPECTE TEORETICE PRIVITOARE LA ADJECTIV ÎN LIMBA
ROMÂNĂ ACTUALĂ

1.1 Definiția a djectivelor
„Adjectivul este clasa cuvintelor flexibile subordonate substantivului (sau unui substitut
al acestuia), acordându -se cu acesta și limitându -i extensiunea prin atribuirea unei informații
specifice.
Dependența sintactică față de substantiv se produce direct, în cadrul grupului nominal
(fată frumoasă ) sau prin intermediul unui verb, în cadrul grupului verbal ( copiii sunt/cresc mari )
și se manifestă prin repetarea informației gramaticale asociate substantivului.”1 spun autorii
Gramaticii Limbii R omâne, volumul I, Cuvântul .
Adjectivul se constituie într -o clasă de cuvinte noționale care exprimă însușiri ale unor
elemente (ființe, lucruri, fenomene ale naturii) cuvinte având categoriile gramaticale de gen,
număr și caz preluate de la substantivul determinat și categoria gramaticală a gradelor de
comparație și îndeplinind funcția sintactică specifică de atribut adjectival.
După structură, în funcție de numărul cuvintelor prin care sunt exprimate se disting:
adjective sintetice care pot fi: simple ( frumos, bun, rău, harnic etc.), compuse (gri -bleu, alb –
gălbui etc.) și adjective perifrastice, un grup de două sau mai multe cuvinte care reprezintă o
unitate de sens și care au împreună valoarea unui adjectiv (locuțiuni adjectivale): om cu judecată
– chibzuit, lucru de căpetenie – important, om cu stare – bogat etc.

1.2. Clase semantico -sintactice de adjective
Adjectivele propriu -zise pot fi clasificate, în funcție de tipul informației semantice
adăugate regentului, în calificative și categoriale .
După autorii Gramaticii Limbii Române, vol I, Cuvântul – „adjectivele calificative
exprimă caracteristici variate ale obiectelor denumite de substantive privind aspectul, greutatea,
înălțimea, gustul, temperatura, starea etc. (mare, mic, frumos, urât, stră veziu, diafan, înalt,
scund, acru, dulce, cald, febril, orgolios, tânăr, bătrân etc.). Atribuirea calității prin adjectiv
substantivului diferă de la vorbitor la vorbitor (este în mare măsură subiectivă) și ea poate fi
prezentată, de obicei, în diferite grade de intensitate, dacă sensul adjectivului este susceptibil de
evaluări ( foarte bun, dar nu foarte mort ).” 2
Adjectivele calificative exprimă proprietăți ale ființelor ( băiat- cuminte, isteț, frumos,

1Gramatica limbii române , Volumul I, Cuvântul , Editura Academiei Române, București, 2008, p. 141.
2Gramatica limbii române , Volumul I, Cuvântul , Editura Academiei Române, București, 2008, p. 142 –
143.

4
mare etc. ); pot forma perechi antonimice ( ieftin -scump, mare -mic, slab -gras); ocupă poziția de
nume predicativ ( omul este leneș, slab, bătrân ); se pot adverbializa ( vorbire clară/Ei vorbesc
clar) și substantiviza ( Copilul mofturo s s-a liniștit greu/ Mofturosul s -a liniștit greu ).
Antepunerea adjectivului este utilizată mai mult în poezie, deorece implică un grad mai
mare de sensibilitate, în exprimarea curentă ea fiind evitată: „ O tainică fantasmă ce -n zare s –
adâncește,/ Fantasma drăgălașă a verdei tinereți/ Ce fuge de răsuflul geroasei bătrâneți ”(…).
(V. Alecsandri, Dan, căpitan de plai ).
Adjectivele categoriale sunt dependente de sensul lexical al substantivelor la care se
atașează (comitet orășenesc , creație literară, remediu naturis t).
În opinia autorilor Gramaticii limbii române , Cuvântul „aceste adjective intră frecvent în
componența unor denumiri din limbajul tehnico -științific: triunghi isoscel, numitor comun, acid
acetic etc.”3
Adjectivele categoriale, spre deosebire de adjectivele calificative apar numai în
postpoziție, nu intră în relații antonimice, nu se adverbializează și nu se substantivizează
întotdeauna, de asemenea nu acceptă gradarea (foarte orășenesc , mai literară, prea naturis t).
Compatibilitatea semantică între adjectiv și substantivul determinat este obligatorie
pentru a forma un grup nominal. Adjectivul nu se poate combina cu orice substantiv, precum nici
substantivul nu se poate combina cu orice adjectiv ( feme ie blondă/cal roib , dar nu femeie
roaibă/cal blond ). Unele adjective calificative pot însoți un număr mare de substantive ( bun,
mare, rău, vechi etc. ) altele un număr restrâns.

1.3. Flexiunea adjectivului
Adjectivul este o parte de vorbire flexibilă, c are exprimă prin formele sale genul, numărul
și cazul, preluate de la regent și manifestate prin acord.
După posibilitatea sau imposibilitatea de a -și schimba forma pentru a se acorda cu
substantivul determinat, adjectivele sunt de două feluri:
– adjective variabile , cele care își schimbă forma, cu o terminație la nominativ singular
(având aceeași formă pentru genul masculin și pentru genul feminin: băiat mare/fată mare ) sau
cu două terminații la nominativ singular ( mic – mică );
– adjective invari abile, au o singură formă pentru toate categoriile gramaticale: om
(oameni, femeie, femei) cumsecade , menționăm că majoritatea adjectivelor invariabile sunt culori
(bej, gri, kaki, maro etc. ).
1.4. Adjective variabile

3Gramatica limbii române , Volumul I, Cuvântul , Editura Academiei Române, București, 2008, p. 142 –
143.

5
Această clasă reprezintă schimbările pe care le suferă forma cuvântului în raport cu
numărul formelor de gen, număr și caz și se exprimă prin desinențe, însoțite sau nu de alternanțe
fonetice.
În cadrul unei forme flexionare a adjectivului, valorile de gen, număr și caz se expri mă
solidar prin aceeași desinență (de exemplu, desinența -ă din bună indică genul feminin, numărul
singular și cazurile nominativ și acuzativ).
Adjectivul în limba română nu mai posedă, ca cel din latină genul neutru, acesta
atribuindu -se prin convenție, din nevoia acordului și cu substantivele de gen neutru.
„Flexiunea adjectivului este mai bogată decât a substantivului, căci pe lângă distincțiile
de număr și de caz adjectivul prezintă și variații de gen: masculin, feminin și neutru (o carte
bună – un scriitor bun) când însoțește un substantiv neutru, adjectivul are la singular forme
identice cu masculinul, iar la plural cu femininul (gând bun – gânduri bune ).”4
În funcție de numărul formelor flexionare , adjectivele românești variabile, neînsoțite de
articol, se repartizează în clase flexionare după numărul de forme distincte:
 clasa adjectivelor cu o formă flexionară – bej, maro, crem roz;
 clasa adjectivelor cu două forme flexionare – cuprinde un număr redus de adjective:
– adjective care nu disting genul: dulce, limpede, mare;
– adjective care nu disting numărul: greoi, rotofei, dibaci;
– adjective care nu disting genul, iar la feminin nici numărul: tenace;
– adjective cu o singură formă pentru m. sg. și pl. și f. sg. G-D și pl.: vechi -veche.
 clasa adjectivelor cu trei forme flexionare cuprinde:
– adjectivele care prezintă omonimii suplimentare repartizate după gen și număr, cum ar fi
cele care nu disting genul la plural;
– adjectivele cu rădăcina terminată în consoanele –c și –g;
– adjectivele cu femininul în –e și pluralul în –I;
– adjectivele care prezintă forme neregulate. (lumesc, lung, argintiu, nou, roșu etc.)
 clasa adjectivelor cu patru forme flexionare cuprinde adjectivele care au: o formă pentru
m. sg. (toate cazurile), una pentru f. sg. N-Ac, una pentru m. pl (toate cazurile) și una
pentru f. sg. G-D și pl (toate cazurile) frumos – frumoasă – frumoși – frumoase;

1.5. Adjective invariabile
Adjectivele invariabile sunt adjectivele care -și păstrează forma indiferent de gen, număr

4 Mioara Avram, Gramatica pentru toți , Editura Humanitas, Bucuresti, 2001, p 75.

6
și caz. Ele provin din limbi străine și sugerează culori ( gri, maro, bordo, oliv, kaki ) sau alte
caracteristici ( eficace, propice, vivace, atroce, cumsecade, aievea, feerice) .
Alte adjective invariabile provin din adverbe ( așa, asemenea ): M-a impresionat așa
întâmplare sau Așa om (oameni) nu -l (i) găsești oriunde .
Adjectivele invariabile nu pot fi articulate.
Gabriela Pană -Dindelegan în Sintaxa și semantica. Clase de cuvinte și forme gramaticale
cu dublă natură , spune că u nele adjective invariabile pot avea însă grade de intensitate „ este
foarte/ cel mai/ mișto , este cam prea cumsecade. Topica adjectivelor invariabile ca și a unor
adjective variabile, poate fi liberă ( o plăcere anume /o anume plăcere, o închipuire aievea / o
aievea închipuire ) sau fixă, fie î n postpunere față de centru ( îmbrăcăminte aparte, păpușă gigea,
roman sadea ) fie în antepunere ( asemenea oameni, așa banchet, coșcogea omul ). În vecinătatea
adjectivelor invariabile antepuse, substantivul -centru poate fi numai nearticulat ( așa om/ așa
omul , asemenea fată/ asemenea fata ) sau în variație liberă articulat/ nearticulat: coșcogea
vlăjgan(ul).”5
Structura fonetică a împrumuturilor adjectivale invariabile este variată: unele sunt
monosilabice ( bej, bleu, clos, crem, gay, gri, roz ), altele plurisi labice (ad-hoc, antișoc, corai,
franco, oliv, oranj, pepit, sexy) , multe având finala vocalică accentuată: bordo, grena, indigo,
lila, maro, pane etc.
Adjectivele compuse din două adjective invariabile sunt la rândul lor invariabile
totdeauna (avea o rochie roz -oranj ).

1.6. Ortografia adjectivului
Specific organizării grupului nominal și caracterizând totdeauna substantivul regent în
asociere cu adjectivul, articolul enclitic se atașează, în limba română, primului component al
grupării: bunicul bun [substantiv + articol + adjectiv] sau bunul bunic [adjectiv + articol +
substantiv] .
Conform autorilor Gramaticii limbii române6 „articolul enclitic se atașează adjectivului
atunci când acesta precedă substantivul și nu este precedat, la rândul lui, de un determinant
adjectiv pronominal: bunul părinte , dar acest bun părinte, părintele bun.”
Excepție fac adjectivele care preced un substantiv articulat enclitic, precum întreg –
întreg universu/ întregul univers . Se permite și asocierea cu un substantiv articulat definit pentru
adjectivele invariabile coșcogea și ditai: coșcogeamite găliganul, ditamai namilă. Adjectivele

5 Gabriela Pană -Dindelegan, Sintaxa și semantica. Clase de cuvinte și forme gramaticale cu dublă natură ,
1992, p. 76.
6 Gramatica limbii române , Volumul I, Cuvântul , Editura Academiei Române, București, 2008, p. 153

7
terminate la masculin sg. nearticulat în –iu (plumburiu, cenușiu, argintiu ) se scriu la plura l
nearticulat cu doi –i (norii plumburii, cenușii, argintii ), iar la plural articulat cu trei –i
(plumburiii, cenușiii, argintiii nori ).
Adjectivele feminine terminate la nominativ singular nearticulat în –ie se scriu la genitiv
și dativ plural articulat cu doi –i, atunci când adjectivele sunt așezate înaintea substantivului
(minge roșie, roșiilor mingi).

1.7. Gradele de intensitate
Categoria intensității, numită tradițional categoria comparației, reprezintă în grupul
nominal, particularitatea specifică a adjectivului față de substantiv și pronume și privește
semantic adjectivul, iar în grupul verbal, adverbul.
În cazul adjectivului, dintre mărcile gradelor de intensitate numai formantul cel (din
structura cel mai + adjectiv ) este variabil în raport cu genul, numărul și cazul ( omul cel mai bun,
omului celui mai bun etc.), celelalte sunt invariabile.
În limba română în afara categoriilor de gen, de număr și de caz, impuse prin acord,
adjectivul prezintă, în raport cu substantivul, o categorie p roprie, cea a gradelor de intensitate:
 gradul pozitiv : scump
 gradul comparativ – de egalitate : la fel de scump, tot atât de scump
– de inferioritate: – într-un grad superior: mai scump
– într-un grad inferior: mai puțin scump
 grad ul superlativ – relativ – de superioritate: cel mai scump
– de inferioritate: cel mai puțin scump
– absolut: foarte scump
Gradul superlativ absolut poate fi realizat și prin alte mijloace expresive, dintre care cele
mai frecvente în limba română actuală sunt:
– folosirea unor adverbe de tipul: grozav/extraordinar/nemaipomenit de scump ;
– folosirea unor substantive (sintetice sau perifrastice): scump foc, scump de mama focului
etc.;
– folosirea unor substantive în cadru l unor comparații: scump ca aurul ;
– repetarea adjectivului: scump – scump ;
– lungirea unui sunet (consoană sau vocală) din componența adjectivului: scuuump ;
– folosirea unui enunț exclamativ: ce scump! ;
– prefixarea neologică: super -/hiper -/ultra -/mega -/…/scump ;
– asocierea cu diminutive: scump – scumpicel etc.
O serie de adjective nu prezintă categoria gramaticală a gradelor de comparație , deoarece

8
fie conțin deja în radical ideea de comparativ ( anterior, ulterior, superior, inferior etc.) sau de
superlativ ( suprem, extrem, minim, maxim, optim ), fie exprimă însușiri care nu pot fi comparate:
complet, întreg, etern, viu, mort, rotund, unic, strămoșesc, perfect etc.

1.8. Acordul adjectivului
În calitate de component al grupului nominal, adjectivul apare totde auna ca adjunct și
niciodată în calitate de centru, fapt ce -l deosebește de substantiv.
Adjectivul poate determina:
a) unul sau mai multe substantive : Agenția închiriază camere și apartamente mobilate.
Uneori dependența adjectivului de un substantiv sau de mai multe este ambiguă. Acest
lucru se întâmplă în situația unui adjectiv atașat la un grup de substantive coordonate: Avea
rochia dintr -o mătase în dungi și zigzaguri colorate.
Aceluiași substanti v i se pot asocia uneori mai multe adjective coordonate: Bunica avea
mâinile albe, moi și catifelate . În astfel de situații fiecare adjectiv se raportează la substantivul –
centru, de aceea ordinea adjectivelor este liberă. Putem spune mâinile albe, moi și catifelate sau
mâinile catifelate, moi și albe.
b) un substitut Două mai îndrăznețe s -au dus la concurs .
Dintre substitutele adjectivului, pronumele personal nu poate fi determinat de adjectiv (el
frumos, frumosul el) cu excepția situației când adjectivul postpus este precedat de cel. Numai tu
cel deștept poți face una ca asta .

1.9. Funcțiile sintactice a le adjectivului
Conform lui Corneliu Dimitriu în Tratat de gramatică a limbii române, Morfologia „ în
calitate de parte de vorbire unitară, întotdeauna noțională, adjectivul îndeplinește, de asemenea,
întotdeauna funcție sintactică. Spre deosebire de substantiv, însă, la care funcția sintactică este în
dependență de categoria gramaticală a cazului, la adjectiv funcția sintactică nu depinde nici de
formele pentru caz, număr sau gen, nici de categoria gramaticală a comparației. Ceea ce impune
funcțiile s intactice ale adjectivului este raportul sintactic – de subordonare ori de inerență – pe
care această parte de vorbire îl contractează, în context, cu alte părți de vorbire .”7
Adjectivele se află prin excelență în raport de subordonare față de un nume (su bstantiv,
pronume sau numeral întrebuințate substantival) pe lângă care îndeplinesc funcția sintactică
specifică de atribut adjectival : Cireșele rumene așteptau să fie culese.

7 Corneliu Dimitriu, Tratat de gramatică a limbii române, Morfologia, Editura Institutul European,
1999, p.222.

9
În afara acestei funcții specifice, adjectivul poate îndeplini și altele nespe cifice, frecvente
fiind:
– nume predicativ , pe care adjectivul o îndeplinește atunci când, prin intermediul unui
verb copulativ, intră în raport de inerență cu un nume – subiect. Merele erau rotunde și
proaspete.
– complement indirect : Din galbenă , s-a făcut roșie.
– complement circumstanțial de timp : O cunoșteam de mică.
– circumstanțial de mod: L-am găsit mai mult mort, decât viu.
– circumstanțial de cauză : Neatentă , fetița s -a împiedicat de trepte.
– circumstanțial de relație: De frumoasă era frumoasă, dar nu știa să se îmbrace.
– complement circumstanțial concesiv : Chiar bolnav , tot a plecat la munte.

1.10. Stilistica adjectivului
Exprimând însușiri ale obiectelor (culori, forme, dimensiuni, calități etc.) adjectivul este
unul dintre principalele mijloace de prezentare artistică a realității prin cuvinte. Adjectivul, ca
mijloc de exprimare artistică, este folosit de obicei în descri eri și poate avea rol de epitet al
sunstantivului și al verbului. Epitetele prin care se atribuie fenomenelor însușiri omenești au o
valoare stilistică mai bogată, deoarece ele contribuie și la personificarea obiectelor. De asemenea
în interiorul unor comp arații sau metafore descoperim deseori epitete care au rolul de a nuanța
mai pregnant stări, trăiri și acțiuni.
Vom selecta un fragment din textul lui Vasile Alecsandri „ Dan, căpitan de plai” pentru
exemplificare :
„Bătrânul Dan trăiește ca șoimul singuratic (epitet+comparație)
În peștera de stâncă, pe -un munte păduratic,
…………………………………………………………….
Vechi pustnic , rămas singur din timpul său afară,
Ca pe un gol de munte o stâncă solitară , (comparație+epitet)
Dincolo din morminte el trist acum privește
O tainică fantasmă ce -n zare s -adâncește, (metaforă+epitet)
Fantasma drăgălașă a verdei tinereți
Ce fuge de răsuflul geroasei bătrâneți , (personificare+epitet)
Și zice: « Timpul rece apasă -umărul meu (epitet)
Și cât m -afund în zile, tot simt că e mai greu!
O! lege -a nimicirii, o! lege nemiloasă ! (epitet)
Când, când s -a toci oare a vremii lungă coasă !» (metaforă)

10
Apoi el pleacă fruntea și cade în visare,
Iar munții, albi ca dânsul, se-nclină -n depărtare.” (personificare+comparație+epitet)
Adjectivele din textul de mai sus au fost folosite cu sens figurat. Cu ajutorul lor, scrii torul
a realizat și a transmis și cititorilor portretul fizic și moral al personajului principal. Fericita
îmbinare a epitetului cu comparația, a metaforei cu personificarea conferă fragmentului un
puternic conținut emoțional.

CAPITOLUL II : ROLUL ȘI LOCUL ÎNSUȘIRII LIMBII ROMÂNE ÎN CURRICULUM
NAȚIONAL. IMPORTANȚA STUDIERII LIMBII ROMÂNE ÎN CLASELE PR IMARE

Funcțiile și obiectivele generale ale ciclului primar se realizează în foarte mare măsură,
prin Disciplina Comunicare în limba română/Limba și literatura română, care deține ponderea în
planul de învățământ. Orele de limba română îi inițiază pe elevi cu aspecte privind limba scrisă și
ortografia, cu însușirea corectă a aspectului oral al limbii materne.
Ținând seama de particularitățile psihice ale elevilor de vârstă școlară mică, volumul de
cunoștințe din programă este repartizat pe clase, în a șa fel încât elevii să -și poată însuși pe rând
noțiunile gramaticale și să -și dezvolte deprinderea de a le folosi corect în exprimarea orală și
scrisă.
Pentru acest capitol am folosit ca resurse bibliografice următoarele cărți: Limbă și
comunicare – persp ective didactice – aplicații pentru învățământul primar, Angelica Hobjilă;
Limba și literatura română în școala primară. Perspective complementare. Alina Pamfil;
Didactica limbii și literaturii române, Emanuela Ilie; Didactica disciplinei Limba și literatu ra
română în învățământul primar , Molan Vasile; Didactica limbii și literaturii române pentru
învățământul primar , M. Norel precum și Programele Școlare pentru Disciplina Limba și
literatura română , Mini sterul Educației și Cercetării, Consiliul Național pe ntru Cirriculum.

2.1. Rolul, locul și importanța însușirii limbii române în curriculum național
Prin curriculum, după cum afirmă Constantin Cucoș, se înțelege: în sens larg „ansamblul
proceselor educative și al experiențelor de învățare prin care trece elevul pe durata parcursului
său școlar", iar în sens restrâns un „ansamblu al acelor documente școlare de tip reglator, în
cadrul cărora se consemnează datele esențiale privind procesele educative și experiențele de
învățare pe care școala le oferă elevul ui”.
Curriculum -ul de limba română pentru învățământul primar insistă asupra dezvoltării
competențelor elementare de comunicare orală și scrisă a copiilor, precum și structurarea unui
sistem de atitudini care vor încuraja studiul limbii române și vor forma elev ilor deprinderi de

11
comunicare, dezvoltând armonios personalitatea școlarilor sub aspect atitudinal și
comportamental.
Disciplina Comunicare în limba română/Limba și literatura română a ocupat și ocupă un
loc important, chiar privilegiat, între disciplinel e din planul de învățământ pentru clasele I – a
IV-a, fiind pe prima poziție în toate planurile de învățământ din România. Pentru ciclul primar
sunt în vigoare, pentru disciplina Comunicare în limba română/Limba și literatura română
programele din 2013, pe ntru clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II -a și programele din 2014,
pentru clasa a III -a și clasa a IV -a. Analiza ponderii orelor de limba și literatura română față de
celelalte discipline din planul – cadru de învățământ pentru clasele primare eviden țiază faptul că
această disciplină are alocată aproximativ o treime din numărul total al orelor (5 ore la clasa
pregătitoare, 7 ore la clasa I, 6 ore la clasa a II -a, 5 ore la clasa a III -a, 5 ore la clasa a IV -a).
Remarcăm numărul mai mare de ore alocat d isciplinei Comunicare în limba română, în ciclul
achizițiilor fundamentale (clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II -a) deoarece familiarizarea
școlarilor mici cu disciplina este foarte importantă. De exemplu, părțile de vorbire care se
studiază în perioa da gramaticală (clasele a III -a și a IV -a) se constituie în conținuturi implicite în
clasele pregătitoare, clasa I și clasa a II -a (neprevăzute în programe, fiind utilizate doar la nivel
de exemplificare și de exersare a utilizării lor corecte în context) .
Rolul profesorului în învățământ ul primar este hotărâtor în formarea personalității
elevilor. În opinia Marianei Norel „profesorul, în predarea -învățarea limbii și literaturii române,
trebuie să -și propună formarea unor elevi cu o cultură comunicațională și literară de bază,
capabili să comunice și să interacționeze cu semenii, să -și utilizeze în mod eficient și creativ
capacitățile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viața cotidiană.”
În clasele I – a IV-a, importanța limbii române este covârșitoare, prin aceasta se
urmărește cultivarea limbajului oral și scris al elevilor, cunoașterea și folosirea corectă a limbii,
învățarea unor tehnici de bază ale activității intelectuale (cititul, scrisul, exprimare a corectă).
După didacticienii limbii române f uncțiile principale funcții ale limbii române sunt:
– funcția instrumentală care se realizează în toate compartimentele limbii române (citit,
scris, citire, comunicare) și presupune însușirea unor tehnici ale m uncii intelectuale
folosind cartea ca sursă de informare și formare;
– funcția informațională presupune pătrunderea în mod organizat în unele taine ale realității
înconjurătoare. Elevii depășind astfel sfera manualelor școlare, pătrunzând în lumea
fascinantă a cărților, făcând cunoștință cu întregul conținut informațional al textelor pe
care le citesc;
– funcția formativ -educativă care presupune o solicitare și exersa re susținută a capacităților
intelectuale ale elevilor .

12
Competențele, prezente în programele pentru disciplina Limba și literatura română/
Comunicare în limba română, la care fiecare cadru didactic trebuie să se raporteze pentru fiecare
activitate pe care -și propune să o realizeze, sunt:
– competențele generale – au un grad mare de generalitate, fiind avute în vedere la un
anumit nivel de școlaritate, pe parcursul mai multor ani de studiu, vizând formarea
anumitor capacități, specifice unei discipline;
– competențe specifice – acestea sunt subordonate competențelor generale, fiind asociate
fiecărui an de studiu. Fiecărei competențe generale îi corespund, pentru fiecare clasă,
anumite competențe specifice, într -o evoluție logică, în acord cu ritmul de dezvo ltare a
copilului de vârstă școlară mică.
Conținuturile din lista de mai jos constituie mijloace pentru dezvoltarea competențelor de
comunicare, respectiv baza de operare prin care se structurează competențele.
Domenii de conținut Clasa a III -a Clasa a IV -a
Funcții ale limbii
(acte de vorbire) – descrierea (de obiecte,
ființe din universul imediat)
– relatarea unei acțiuni/
întâmplări cunoscute (trăite,
vizionate, citite)
– oferirea de informații
(referitoare la universul
apropiat)
– solicitarea de informații
(referitoare la universul
apropiat)
– cererea simplă familiară,
cerere politicoasă
– prezentarea (de persoane,
de cărți, a unor activități)
– inițierea unui schimb
verbal – descrierea (de personaje
imaginare, de film/ carte)
– relatarea unei întâmplări
imaginate
– oferirea de informații
referitoare la universul
școlii sau extrașcolar
– formularea de solicitări
formale și informale
– prezentarea (unor
rezultate/ proiecte)
– inițierea și menținerea
unui schimb verbal

13

Domeniul limba română este concretizat în programele în vigoare (2013, 2014) în
conținuturi explicite și implicite astfel:
– nivelul fonetic/ fonologic
sunetul și litera ( corespondența dintre ele); vocalele și consoanele; sunetele limbii române;
articularea vocalelor și a consoanelor; literele mari și mici ale alfabetului; silaba; despărțirea
cuvintelor în silabe; alfabetul; scrierea cu majusculă; scrierea corectă a cuvintelor care conțin
grupurile de litere: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi ; scrierea corectă a cuvintelor care: conțin
consoana m înainte de p sau b; scrierea corectă a cuvintelor care conțin diftongi, a celor care
conțin â și î; folosirea ortogramelor ; scrierea și pronunțarea cuvintelor care încep cu e (pronume
personale, verbul a fi); scrierea și pronunțarea cuvintelor care cuprind diftongi; scrierea și
pronunțarea cuvintelor care conțin vocale în hiat ; intonarea propozițiilor enunțiative și
interogative; i ntonarea propozi ției exclamative; semnele de punctuație: punctul, semnul Textul – textul pentru lectură are
minimum 450 cuvinte
– textul literar: cu precădere
narativ; fragmente descriptive
scurte; poezii scurte adecvate
nivelului de vârstă
– text de informare și funcțional:
afiș, fluturaș, tabel sau alt tip de
organizator grafic, carte poștală,
invitație; în funcție de dotări –
email – textul pentru lectură are
minimum 800 cuvinte
– text literar narativ; text
descriptiv de tip portret; poezii
scurte adecvate nivelului de
vârstă
– text de informare și funcțional:
afiș, tabele, diagramă Venn sau
orice alt tip de organizator grafic
adecvat vârstei, hartă și plan
simplu de oraș/ traseu turistic
etc., carte poștală, invitație; în
funcție de dotări – mesaj text și
email
Variabilitatea
limbii și a
comunicării în
contexte diferite – intuirea claselor
morfologice – substantiv,
adjectiv calificativ,
pronume personal, verb
– intuirea numărului, a
genului – intuirea persoanei, a timpului
– intuirea relațiilor simple dintre
cuvinte: subiect – predicat

14
întrebării, semnul exclamării, linia de dialog, două puncte, virgula, ghilimelele, punctele de
suspensie etc.;
– nivelul lexical -semantic
lexicul; cuvântul (grup de sunete asociat cu un înțeles); utilizarea cuvintelor noi în
contexte adecvate; sinonime; antoni me; omonime; acestora li se adaugă, la nivel de actualizare:
elemente din masa vocabularului (regionalisme, arhaisme, termeni de specialitate, neologisme,
argou, jargon), mijloace interne (derivarea cu diferite tipuri de prefixe și/ sau sufixe,
compunerea, conversiunea) și externe de îmbogățire a vocabularului, alte relații semantice
(alături de sinonimie, antonimie și omonimie) – paronimia, polisemia etc.;
– nivelul morfologic
cuvântul – parte de vorbire; verbul; persoana și numărul; timpul: prezent, trecut (toate
formele), viitor (forma literară); probleme de ortografie a anumitor părți de vorbire; substantivul:
genul; numărul; pronumele: p ronumele personal ; numărul; persoana; genul; pronumele personal
de politețe; numeralul; adjectivul : acordul adjectivulu i în gen și număr cu substantivul pe care îl
determină; poziția adjectivului față de substantiv în propoziție; acestora li se adaugă celelalte
categorii gramaticale (cazul, gradele de comparație, diateza, modul) ale părților de vorbire studiate;
– nivelul si ntactic
sintaxa propoziției – propoziția; p ropoziția simplă și cea dezvoltată; propoziția
enunțiativă, afirmativă, negativă; predicatul verbal; subiectul; s ubiectul simplu și subiectul
multiplu; acordul predicatului cu subiectul; părțile secundare de prop oziție etc.;
– nivelul stilistic
valorile stilistice ale părților de vorbire studiate, sensul figurat al cuvintelor (figuri de stil
– epitet, personificare, comparație, enumerație, repetiție etc. – fără terminologie), stiluri
funcționale (stilul conversație i, stilul beletristic, cel științific etc.) – toate acestea la nivel de
actualizare deoarece nu se regăsesc în programă drept conținuturi de sine stătătoare etc.

2.2. Importanța studierii limbii române în clasele primare
În școala primară studiul limbii are mai ales un scop practic, fiind vorba în primul rând
de învățarea vorbirii și scrierii corecte. Trăsătura esențială a gramaticii constă în faptul că ea
operează cu noțiuni abstracte, folosește acele elemente comune care stau la baza modificării
cuvintelor și a îmbinării lor în propoziții și construiește din ele reguli gramaticale.
Formarea și dezvoltarea gândirii gramaticale determină formarea, dezvoltarea și
îmbogățirea continuă a mijloacelor de exprimare, potrivit le găturii dintre gândire și vorbire.
Scopul final fiind, așadar, de a dezvolta exprimarea corectă orală și scrisă a elevilor.

15
Exprimarea corectă înseamnă folosirea corectă a formelor gramaticale și pronunțarea
corectă și în conformitate cu normele fonetice a limbii române. Prin lecțiile de limba română
copiii se deprind cu consecvența și coerența vorbirii. Studierea gramaticii contribuie totodată și
la activizarea vocabularului pasiv.
Studierea limbii române în școală prezintă o importanță deosebită, pentr u că însușirea
corectă a acesteia de către elevi devine condiția de bază în vederea realizării obiectivului
fundamental al învățământului de cultură generală, și anume formarea omului în perspectiva
integrării lui rapide în societate. Astfel, limba română contribuie la cultivarea relațiilor
interumane eficiente pe diverse planuri de activitate.
Ciclul primar reprezintă treapta stabilă a învățământului și dispune de metode didactice
care fac trecerea de la programele moderne, elaborate pe obiecte informațio nale și formaționale
la practica didactică, oferind posibilitatea fiecărui învățător să -și aleagă propria metodă, ținând
seama de experiența proprie și de posibilitățile copiilor.
Limba română este inima întregului învățământ, deoarece pe cunoașterea ei s e sprijină
însușirea tuturor cunoștințelor care fac din om un membru folositor societății. Limba română
constituie pentru oameni modul caracteristic de reflectare a realității și principalul mijloc de
comunicare. De aceea limba poate fi considerată unul d intre cei mai importanți factori de
dezvoltare spiriruală și progres social.
Predarea limbii române reprezintǎ un drum lung si favorabil acțiunii de dezvoltare a
vorbirii corecte a elevilor. Aceastǎ acțiune nu poate fi sporadicǎ ci trebuie sǎ fie permanen t
prevǎzutǎ în toate activitǎțile elevilor și sǎ se desfǎșoare organizat, sistematic si metodic, în
fiecare dintre compartimentele disciplinei.

CAPITOLUL III: METODOLOGIA PREDĂRII – ÎNVĂȚĂRII ADJECTIVULUI
LA CLASELE I – IV

Didactica tradițională , pune accent pe transmiterea cunoștințelor și pe memorarea
acestora, fără a ține cont de o însușire conștientă și activă din partea elevilor , în predarea
noțiunilor gramaticale .
Didactica modernă , propune învățarea activă de informații prin însușirea de noțiuni prin
comunicare și colaborare, prin crearea de situații de învățare centrate pe dorința de cooperare a
elevilor și pe implicarea lor directă și activă.
Gramatica este un domeniu cu noțiuni , reguli și definiții, care se însușesc conștient în
vederea unei exprimări corecte. În acest sens, elevii trebuie stimulați perman ent pe parcursul

16
lecțiilor de limbă română . Școlarii trebuie puși în situația de a face eforturi intelectuale pentru
dobândirea cunoștințelor, ceea ce duce la dezvoltarea atenției, spiritul ui de observație, a
memori ei și a gândirii logic e precum și operațiile acestora.
În general, în predarea categoriilor gramaticale, profesorii de limba și literatura română
utilizează într -o pondere destul de mare metodele tradiționale, considerând că cele moderne pot
fi utilizate mai mult la lecțiile de literatură. De aceea, vom valorifica câteva astfel de metode , ce
pot fi adaptate și utilizate în cadrul lecțiilor ce vizează noțiuni le de limbă .
În acest sens , am consultat ca resurse bibliografice următoarele lucrări didactice : Limbă
și comunicare – perspective didactice – aplicații pentru învățământul primar, Angelica Hobjilă;
Limba și literatura română în școala primară. Perspective complementare, Alina Pamfil;
Didactica limbii și literaturii române, Emanuela Ilie; Metodica predării limbii române în
învățământul primar, Corneliu Crăciun; Didactica limbii și li teraturii române în învățământul
primar, Ioan Șerdean , Psihopedagogie, Constantin Cucoș .
În procesul instructiv educativ , învățătorul , dar în egală măsură și elevii, acționează prin
intermediul metodelor de predare – învățare.
Însușirea unor cunoștințe noi poate deveni mai dificilă sau mai ușoară pentru elevi, în
funcție de metodele valorificate . Aplicându -se metode diferite, activ – participative se obțin
diferențe importante în pregătirea elevilor. În același timp exersarea funcțiilor intelectuale este
condiționată nu numai de conținuturile date, ci și de forma și metodele utilizate, în care acestea
sunt aduse la cunoștința copiilor.

3.1. Principii didactice în formarea conceptelor gramaticale în învățământul primar
Principiile didactice exprimă cerințe logice, cu caracter general și normativ, ce privesc
esența procesului de învățământ. Ele au un caracter general care derivă din fundamentele lor
psihopedagogice de vârstă, exprimând esența procesului didactic. Caracter ul normativ al
principiilor didactice constă în funcția lor orientativă și reglatoare.
Învățătorul găsește în ele ideile îndrumătoare în vederea organizării activităților
instructiv -educative care conduc la realizarea obiectivelor educaționale.
Orele de limba și literatura română se organizează prin documentări și structurări ale
informațiilor dobândite, iar desfășurarea lor presupune respectarea unor reguli. Acestea se
constituie în principii didactice, care stau la baza activității de predare și de îns ușire a
cunoștințelor de către elevi.
În opinia lui Constantin Moise în Psihopedagogie pentru examenele de definitivat și
grade didactice, Ediția a III -a, Constantin Cucoș, Polirom, Iași, 2009 principiile didactice sunt

17
normele generale care fundamentează teoria și practica educativă, orientând conceperea,
organizarea și derularea procesului de învățământ. Astfel c adrul didactic implicat în predarea
limbii și literaturii române la oricare nivel, de la grupele de preșcolari și până la clasele de liceu,
trebuie să țină cont de următoarele principii fundamentale:
1. Principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor
Acest principiu susține ideea că elevul tebuie solicitat să participe direct, activ și
conștient la actul transmiterii învățăturii, să înțeleagă în momentul predării în clasă din dialogul
cu dascălul și apoi să -și însușească cunoștințele logic, nu mecanic. Acest mod de învățare logică
trebuie să se imprime copilului de la primele lecții din grădiniță, unde nu trebuie să fi e încurajată
memorarea mecanică, iar în clasele primare învățarea literelor și a operațiilor aritmetice să se
facă pe baza unor exemple concrete, pornind de la cele mai cunoscute obiecte și ființe.
Activitatea colectivă va fi îmbinată cu cea individuală, s olicitată de modul diferit de percepere a
fiecărui elev. Recurgerea la situații problematice, pe care elevii să le rezolve, poate conduce la
dezvoltarea unei gândiri creatoare la elevii claselor primare.
2. Principiul sistematizării și continuității cunoștinț elor
Desemnează structurarea materiei de studiu în unități metodice. Secvențele de cunoștințe
esențiale se cer ordonate într -o succesiune logică, ordonată în funcție de vârstă și de capacitatea
de înțelegere. Cunoștințele se pot reordona în timp, complet îndu-se cu alte elemente noi. Abia
când toate aspectele pa rțiale au fost însușite de elevi se pot realiza sintezele finale, care să
definitiveze imaginea fiecărei părți de vorbire și de propoziție.
3. Principiul accesibilității cunoștințelor
Acest principiu urmărește, în mod special, elevul ca individ și se bazează pe valorificarea
capacității intelectuale, afective, voluntare și acționale ale copiilor în scopul realizării unei
învățări gradate, de la cunoscut la necunoscut, de la simplu la complex. Învățare a se orientează
după ciclurile de dezvoltare psihologică a elevilor, care în anii grădiniței și în cei ai claselor
primare își fundamentează numai elementele de bază ale cunoașterii, pe care se vor edifica mai
apoi cunoștințele profunde.
Procesul învățăr ii include două etape de la transmitere la asimilare de cunoștințe. De la
grădiniță la școala primară, copilul face primele eforturi de selecție și de generalizare, abia mai
târziu elevul va exersa trecere a de la raționamentul logic la cel judecat din punc t de vedere
gramatical.
4. Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor
Prevede asigurarea unor deprinderi, priceperi și cunoștințe temeinice, de lungă durată , pe
fondul experienței cognitive acumulate în timp. Preșcolarul și mai apoi școlarul va putea să

18
reproducă cu fidelitate la mare distanță în timp atât cuvinte, cât și poezii sau cântece, cifre și
operațiuni aritmetice, care vor deveni o bază a formației sale intelectuale.
5. Principiul respectării particularităților de vârstă și individuale
Valorifică aptitudinile și înclinațiile fiecărui elev în parte, deoarece în funcție de acestea
se vor fixa sarcinile instructiv educative . Cadrul didactic va trebui să depisteze de la bun început
nivelul de dezvoltare intelectuală al elevului .
După caz se pot utiliza fișele de lucru individualizate, în care să se stabilească stadiul de
evoluție al elevului, precum și strategiile de recuperare pentru elevii rămași în urmă la
învățătură, pentru care urmea ză a se organiza consultații, cât și stadiul de dezvoltare privind
elevii avansați.

3.2. Lecția de predare -învățare (lecția de comunicare/însușire de noi cunoștințe) a noțiunii
de adjectiv în învățământul primar
Lecția este forma fundamentală de organizare a procesului de învățământ în care se
desfășoară activitatea elevilor sub conducerea cadrului didactic într -o unitate de timp delimitată.
„Lecția ca principală formă de organizare a activității și nucleu al deme rsului instructiv -educativ
clasic, presupune o concepție unitară, coerentă, logică asupra modalității de abordare, la o
anumită clasă, într -un anumit moment din structura anului școlar, a uneia sau mai multor unități
de conținut.” 8
În opinia Angelicăi Ho bjilă. indiferent de formularea terminologică pentru care se
optează: lecția de predare -învățare, lecția de transmitere/ descoperire de noi conținuturi, lecția
de formare de priceperi și deprinderi, lecția cu dominantă de abordare de noi conținuturi,
aceasta se construiește în jurul secvenței centrale, de dirijare a învățării sau a formării de
priceperi și deprinderi.
Din perspectiva pedagogilor, utilizarea acestui tip de lecție prersupune respectarea
următoarelor etape:
 momentul organizatoric , organizarea colectivului de elevi : restabilirea ordinii, prezența,
pregătirea celor necesare pentru desfășurarea activității – manual, caiete, planșe, fișe de
lucru, instrumente de scris etc. ;
 reactualizarea cunoștințelor asimilate anterior a unității/ uni tăților de conținut
abordate în lecția precedentă /lecțiilor precedente : verificarea temei pe care au avut -o

8 Limbă și comunicare -perspective didactice – Aplicații pentru învățământul primar , Angelica Hobjilă,
Editura Universității ”A.I. Cuza” Iași – 2016

19
elevii de realizat acasă, discutarea anumitor elemente ale acesteia, precum și a unor
cunoștințe anterioare asimilate de elevi, necesare noii învăț ări;
 captarea atenției : pregătirea psihologică a elevilor pentru receptarea optimă a noilor
conținuturi, valorificarea unui element: imagine, ghicitoare, povestire, înregistrare
audio/video, joc, obiect etc., care să atragă atenția elevilor și să faciliteze trecerea către
transmiterea noilor conținuturi și să mențină atenția el evilor pe tot parcursul lecției ;
 comunicarea titlului lecției și a pricipalelor coordonate ale acesteia : li se va spune
elevilor, de exemplu, că în lecția respectivă își vor îmbogăți cunoștințele despre adjectiv,
astfel încât să folosească în mod corect, atunci când vorbesc sau scriu; pe parcursul
lecției, ei vor trebui să descopere însușiri ale unor substantive în texte, să completeze
diferite enunțuri cu adjective potrivite etc.;
 dirijarea învățării : îndrumarea elevilor în procesul de descoperire/ asimilare a noilor
conținuturi. Putem porni de la un material simplu și accesibil, în care adjectivele – incluse
în propoziții – să exprime însușiri ușor sesizabile (dimensiune, formă, culoare) ale unor
obiecte cunoscute de către elevi : A nins cu fulgi mari și pufoși . S-a așternut un covor
moale peste natur ă. Copacii au căciulițe albe și sclipitoare. Apoi introducem propoziții
în care să se demonstreze că ființele se deosebesc și după alte însușiri. Copilul îndrăzneț
și curios a fost felicitat . După ce elevii au identificat adjectivele din propozițiile date,
specificăm că aceste adjective arată tot îns ușiri, dar însușiri sufletești;
 fixarea noului conținut : valorificarea cunoștințelor asimilate în contexte diferite
(exerciții de identificare a adjectivelor dintr -un text dat, alcătuirea de enunțuri etc .);
 obținerea performanței , feedback -ul este forma de verificare a măsurii în care au reușit
elevii să asimileze noile conținuturi și se poate concretiza, de exemplu, în rezolvarea și în
discutarea, de către elevi, într -un interval de timp dat, a unor sarcini de pe fișa de lucru,
cum ar fi: identificarea de adjective din enunțuri date, analiza morfologică a acestora,
formularea de enunțuri cu adjective care au forme speciale de gen. Astfel elevii
constatând că există adjective ca: dulce, cuminte, repede, mare, subțire, rece și altele care
își schimbă forma numai după număr (cuminte -cuminți) și că, prin urmare, aceste
adjective au atât la singular cât și la plural numai cât e o formă pentru toate genurile );
 asigurarea retenției și a transferului (constă într -o discuție despre ceea ce s -a învățat în
lecție și prin formularea temei pentru acasă )
Fiecare dintre secvențele enumerate poate avea concretizări diferite, de la caz la caz, în
funcție de unitatea de conținut abordată și de celelalte variabile ale situație i de comunicare

20
didactică (un anumit tip de strategie didactică, resurse temporale sau materiale disponibile,
caracteristicil e resursei umane implicate etc. ).

3.3. Metode tradiționale și metode moderne utilizate în predarea adjectivului
Abordarea orei de limba română din perspectiva reformelor din învățământul românesc
nu presupune renunțarea totală la lecția tradițională și / sau folosire a exclusiv a metodelor
moderne. I deală în acest sens este îmbinarea clasicului cu modernul deoarece este greșită
percepția potrivit căreia tot ce este clasic este mai bun, însă la fel de greșită este teoria potrivit
căreia orice inovație adusă în lecție o transformă într -o activitate superioară. Alegerea metodelor
adecvate reprezintă elementul esențial în elaborarea strategiei didactice.
De-a lungul timpului pedagogii au folosit numeroase criterii de clasificare a metodelor
didactice, clasificarea cea mai cunoscută fiind cea în: metode tradiționale și metode moderne,
activ – participative.
Comunicarea tradițională în cadrul lecției se bazează exclusiv pe transmiterea de
cunoștințe de către profesor, pe receptare și imitare de către elev. Acest model de comunicare are
la bază ideea că anumite cunoștințe și informații nu trebuie descoperite de elev, ci se transmit și i
se comunică elevului prin intermediul limbajului .
În învățământul tradițional profesorul este centrul de greutate al activității didactice.
Rolul lui este acela de a emite informații pe care elevul, ce stă pasiv în bancă, trebuie să le
noteze în caiet. A doua zi elevul preia rolul de emițător al acelorași informații către profesor –
acum receptorul propriului mesaj emis.
Cu toate acestea, explicația, spre exemplu, este o metodă tradițională, necesară în
predarea noțiunilor de limba română deoarece atu nci când elevii întâmpină anumite probleme în
întelegera unor noțiuni, explicațiile date de către profesor sunt salvatoare, iar exercițiul
(indiferent ce tipuri de itemi folosim) este absolut necesar p entru înțelegerea unei noțiuni.
Faptul că elevul posedă numeroase cunoștințe reprezintă un lucru bun, dar nu suficient,
deoarece elevul nu trebuie doar să știe, ci trebuie să aplice ceea ce știe. Ideal este să existe un
echilibru în toate.
Metodele moderne, activ -participative, accentue ază formarea și dezvoltarea structurilor
cognitive de asimilare și prelucrare a cunoștințelor , urmărind dezvoltarea unor deprinderi și
transformarea elevilor în buni practicieni astfel încât să fie capabili să se exprime și să aplice
ceea ce a învățat.
Învățământul actual, axat pe dezvoltarea de competențe, promovează metodele de
învățare active, care solicită mecanismele gândirii și ale imaginației. Astfel, profesorul trebuie să

21
fie partenerul elevilor în organi zarea unor situații favorabile învățării. El nu mai este unica sursă
de informare în timpul orei, ci este persoana care dirijează și ghidează procesul de predare –
învățare, oferind fiecărui elev ocazia să se dezvolte. Metodele moderne de predare -învățare sunt
preferate atât de profesor , cât și de elevi , deoarece acestea activează capacitatea de a pune
întrebă ri și de a construi răspunsuri și dezvolt ă gândir ea critică și a creat ivitatea .
Prin metode le activ -participative înțelegem orice situație prin care elevii sunt
transformați în subiecți activi , cop articipanți la propria formare.
Demersurile instructiv – educative, aparent restrictive în plan metodologic, a elementelor
morfologice de construcție a comunicării implică metode diverse, procedee și tehnici
valorificabile în perioada pregramaticală, dar mai ales în cea gramaticală, dint re acestea
enumerăm: exercițiul, învățarea prin descoperire, explicația, demonstrația, algoritmizarea,
conversația, analiza morfologică, jocul didactic, Știu – Doresc să știu – Am învățat, Diagrama
Venn, Explozi a stelară (Starburst), Cubul, Brainstorming e tc.
 EXERCIȚIUL: este o metodă didactică bazată pe realizarea în mod repetat și conștient
a unor acțiuni (operații mintale sau motrice) în vederea asimilării sau fixării unor cunoștințe,
dobândirii și dezvoltării unor deprinderi . Această metodă reușește să se mențină în atenția
teoreticienilor (C. Cucoș, C. Moise, E. Seghedin) și p oate fi valorificat ă atât în ciclul achizițiilor
fundamentale, cât și în etapa pregramaticală, fără folosirea terminologiei de specialitate.
Valorificarea exercițiului presupune pa rcurgerea anumitor etape: explicarea sarcinii de lucru
(instrucția verbală); demonstrarea acesteia (de către cadrul didactic sau de către un elev instruit
în prealabil de către cadrul didactic); desfășurarea propriu -zisă a acțiunii de către elevi; întărire a
și (auto)controlul operației realizate.
Exercițiul constă în efectuarea unor aplicații orale sau scrise în legătură cu cunoștințele
teoretice dobândite. Metoda menține treaz interesul și sporește spiritul de independență, cu atat
mai mult cu cat exerciț iile se prezintă într -o varietate de forme. Aceste exerciții vor fi gradate,
încadrându -se în acumulările anterioare, iar de fiecare dată vor prezenta un plus de noutate, chiar
dacă vizează același scop.
Exercițiile trebuie să îndeplinească anumite condiții: să aiba caracter aplicativ; să
prezinte interes pentru elevi; să ceară efort de gâ ndire din partea elevilor, dar să nu depășească
puterea lor de ințelegere; să fie corect formulate și aplicate suficien t; să nu fie pre a numeroase
pentru a nu -i supraî ncărca pe elevi; să fie gradate și chiar individualizate; să fie controlate și
cercetate la timp; să aibă un rol educativ și să nu plictisească elevii.
Tipuri de exerciții ce pot fi valorificate în etapa gramaticală:
– exerciții de identificare a adjectivului în enunțuri sau texte date ;

22
– exerciții de completare a unor texte lacunare cu formele potrivite ale adjectivelor trecute
în paranteze, reflectând acordul acestora cu substantivele determinate;
– exerciții de recunoaștere a adjectivelor dint r-un text, sublinierea acestora;
– exerciții de modificare a formei adjectivului prin raportare la anumite categorii
gramaticale și realizarea acordului cu substantivul pe care îl determină;
– compuneri gramaticale cu materia l lingvistic dat ;
– compuneri gramaticale libere, pe o temă la alegere, în care să fie f olosite cât mai multe
adjective.
 ÎNVĂȚAREA PRIN DESCOPERIRE : după didacticienii limbii și literaturii române ,
este metoda didactică ce constă în punerea elevului în ipostaza de a identifica, printr -un sistem
propriu de instrumente și tehnici de lucru format pe parcursul școlarității, anumite conținuturi.
Această metodă valorifică, în comparație cu transmiterea simplă de cunoști nțe,
capacitatea elevului de a (re)desco peri conținuturi asociate unei anumite discipline de studiu,
formându -i în același timp, un sistem de tehnici de muncă intelectuală pe care le va putea
valorifica în perspectivă, în procesul autoinstruirii:
– prelucrarea informațiilor după un anumit criteri u;
– sistematizarea unor conținuturi noi sau resistematizarea unor conținuturi actualizate pe
baza analizei unor elemente concrete;
– parcurgerea unui demers logic în descoperirea anumitor conținuturi;
– consultarea de dicționare, lucrări de specialitate;
– fișarea textelor citite – fișe de citat, rezumative, de caracterizare a personajelor, cu
observații personale etc.;
– valorificarea fișelor în rezolvarea anumitor sarcini de învățare etc.
Metoda învățării prin descoperire capătă forță în condițiile valorif icării acesteia în situații
diferite de comunicare didactică.
Exemple:
– formele unor adjective invariabile versus variabile: Mihaelei îi place culoarea roz: are
rochiță roz, fular roz, mînuși roz, pantofi roz… Dar dacă le -ar avea pe unele maro sau gri, pe
altele albe sau roșii?
Cuvinte –însușiri cu o singură formă Cuvinte –însușiri cu mai multe forme
roz alb, alba, albi, albe
maro roșu, roșie, roșii
gri

23

 PROBLEMATIZAREA : are avantajul că poate fi ușor adaptată la diferite lecții, etape
ale lecț iei sau la diverse forme ale muncii școlarului. Pentru a dobândi un caracter problematizat,
o temă trebuie să trezească o reacție de surpriză, de mirare, chiar de uimire. Dată fiind
complexitatea metodei, pedagogii identifică în activitatea elevului patru momente: perceperea
problemei; studierea și restructurarea datelor problemei; cautarea soluțiilor posibile; obținerea
rezultatului final.
Învățarea prin descoperire se desfășoara într -un cadru problematizat, fiind de fapt o
continuare a problematizării prin care ele vii sunt puși să descopere adevă rul, refăcând drumul
elaborării cunoștințelor prin activitate proprie independentă. Această formă de învățare a apărut
din necesitatea de a -l pune pe elev în ipostaza de subiect al cunoașterii științifice. Pentr u
exemplificare amintim: descoperirea soluției unui rebus, soluțiile unor ghi citori, întrebări vizând
anumite conținuturi subsumate nivelului morfologic al limbii române: Ce este adjectivul? Dă
două exemple de adjective care exprimă stări sufletești etc.
 FIȘELE DE MUNCĂ INDEPENDENTĂ
În concepția unui invățământ de calitate, modern, formativ, un rol important îl au
metodele, tehnicile și procedeele de studiu.
Munca independentă este o formă de bază, esențială și actuală a învățării. Locul și rolul
său in procesul învățării limbii, se justifică prin valențele ei multiple, incontestabile. Ea continuă,
întregește, completează, reactualizează, fixează, concretizează și finalizează cunoștințele și
deprinderile legate de lecție, manual sau alt instrument de lucr u al elevului. Se poate spune că
munca independentă respectă toate principiile didactice .
Dezvoltâ nd capacități intelectuale de investigare, munca independentă consolidează
atitudinile pozitive față de învățătură, îi dezvoltă elevului calități și trăsătu ri de personalitate ca:
perseverența, conștiinciozitatea, corectitudinea, capacitățile de autocontrol și îl deprind cu lucrul
bine făcut. În funcție de scopul lor, putem elabora și aplica urmă toarele tipuri de fișe: fișe
folosite î n predare; fișe de fixare și consolidare a cunoștințelor; fișe de greșeli tipice sau lacune
desprinse din lucrări de control sau teste de evaluare; fișe de teme î n clasă sa u acasă, pe unități
de invățare etc.
Prin munca independentă are loc odată cu transferul de cunoștințe, un t ransfer de metode,
tehnici și procedee de muncă de la profesor la elev, aceștia căutând să -și însușească în mod
independent cunoștințe prin căutare, descoperire și redescoperire astfel elevul își în sușește
disciplina de a studia.
Fișele folosite în predar e, au ca scop stimularea gândirii elevilor pentru înțelegerea

24
materiei noi, pregătesc terenul înțelegerii noilor cunoștințe, pe baza celor vechi, precum și
motivarea lor.
 ANALIZA MORFOLOGICĂ: urmărind un anumit algoritm, în ciclul primar pot fi
valorificate toate variantele analizei morfologice:
– Analiza morfologică parțială – se indică un singur element din caracterizarea părții de
vorbire ( de exemplu: felul adjectivului, substantivul pe care -l însoțește adjectivul etc.);
– Analiza morfologică integrală – implică actualizarea tuturor cunoștințelor elevilor
despre adjectiv asimilate până la momentul respectiv;
– Analiza morfologică asociată celei sintactice – presupune în plus indicarea funcției
sintactice îndeplinită de adjectiv.
 JOCUL DIDACTIC: este o metodă activ – participativă ce se concretizează într -o
anumită structură, guvernată de anumite reguli, corespunzătoare anumitor finalități și care
valorifică capacitatea elevilor de a se implica în propria formare în proc esul de descoperire de
noi cunoștințe.
Este una dintre cele mai eficiente metode de învățământ. Jocul educă voința, rezistența și
capacitatea de a respecta anumite convenții. Jocul învață elevul ce înseamnă apartenența la un
grup, spiritul de echipă, responsabilitatea față de ceilalți. Jocul didactic la limba română poate fi
valorificat atât în etapa gramaticală, abordarea unităților morfologice de conținut, cât și în etapa
pregramaticală. Exemple d e jocuri didactice:
 Pop corn cu adjective și substantive (acordul adjectivului cu substantivul)
Într-o cutie de pop -corn așezăm bucăți de hârtie mototolită care să semene cu floricelele
de porum b. Pe bucăț i de hârtie galbenă „ floricele cu unt” vom scrie șase substantive la genuri și
numere diferite , iar pe bucăți de hârtie albă „ floricele cu sare” vom scrie adjective. Elevii vor
primi fișe cu imaginea unei cutii de pop -corn, pe care se află șase floricele, iar pe cutie vor fi
scrise cuvintele cheie ale lecției: adjectiv, substantiv, acord,
gen, număr.
Copiii care extrag floricele galbene vor
scrie cuvântul și vor preciza: genul, numărul,
felul substantivului extras. Următoarea sarcină
este pentru copiii care au extras adjective, iar
aceștia trebuie să observe cu atenție
substantivele extrase anterior și să
atașeze însușirea extrasă substantivului p otrivit.

25
De exemplu, s -au extras substantivele: zăpadă, munți, copil, mama, prieten și haină.
Copilul care a extras ”floricele sărate” are pe bilet ”cuvântul ”blândă”, acesta va fi așezat
lângă substantivul ”mamă”. Cu ajutorul acestui joc se va realiza c oncluzia lecției referitoare
la acordul adjectivului cu substantivul pe care îl determină.
 Ruleta timpului
Profesorul prezintă elevilor o ruletă în ale cărei căsuțe sunt trecute numere (care se
vor transforma în punctaj, în cazul unui răspuns corect) și cuvinte (adjective). Elevii vor fi
organizați în echipe cu un număr egal de membri și vor trebui să învârtă, p e rând, ruleta și să
formulize un enunț cu elementul din căsuță. Restul elevilor vor semnala cu palate cu fețe
vesele sau triste, dacă enunțul este corect sau nu.
În cazul răspunsului corect echipa primește punctajul din căsuță (este importantă
construcț ia corectă a enunțului, astfel încât acesta să fie logic). La finalul jocului, se
calculează punctajul obținut de către fiecare echipă și se realizează clasamentul.
 Învârte agrafa – Spinner Game : acest joc facilitează învățarea.
Pentru acest joc avem ne voie de o fișă, de un creion și o agrafă de birou. Așezăm
agrafa cu un capăt în cerculețul de la mijlocul discului. Pu nem vârful creionului în agrafă și
învârtim agrafa. Vedem unde se oprește agrafa. Căutăm în tabel adjectivul potrivit
substantivului din c erc. Colorăm ambele cuvinte, substantiv și adjectiv, cu aceeași culoare.
Putem găsi și câte două adjective pentru același substantiv.

26
 DIAGRAMA VENN
Metoda poate fi folosit ă cu succes atât într -o lecție de comunicare de noi cunoștințe,
cât și într -o lecție de consolidare și sistematizare a cunoștințelor. Metoda presupune
compararea de către elevi a doua elemente: părți de vorbire (substantivul și adjectivul).
Metoda apare re prezentată grafic sub forma a două cercuri care se intersectează. Datele
despre fiecare problemă pusă în discuție se notează în câte un cerc astfel: în primul cerc se
notează elementele specifice primei probleme – substantivul (nume de lucru, ființă, fenom en
al naturii), în al doilea elementele celei de -a doua – adjectivul (însușire a unui lucru, a unei
ființe, a unui fenomen al naturii). În spațiul comun celor două cercuri se notează elementele
comune celor două probleme / teme discutate (categoriile grama ticale de gen și număr).
 METODA BRAINSTORMINGULUI :
Metoda asaltului de idei, este aplicabilă elevi lor claselor a III -a și a IV -a și constă în
divergența gândirii în sensul propunerii unor soluții, emiterii unor idei, în legătură cu
problema lansată, orice formă critică sau de discuție fiind exclusă.
Prin folosirea acestei metode didacticienii menționează că se provoacă participarea
activă a el evilor, se dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situații, de a le analiza, de a lua
decizii în ceea ce privește alegerea soluțiilor optime și se exersează atitudinea creativă și
exprimarea personalității.
De asemenea, utilizarea brainstorming -ului îmbu nătățește dezvolta rea relațiilor
interpersonale, vom constata că persoanele din jur pot fi bune, valoroase și chiar importante.
În practica didactică , metod a brainstormingului presupune respectarea următoarelor
etape :
– alegerea temei și se anun țarea sarcin ii de lucru;
– solicitarea exprimării într -un mod câ t mai rapid, în enunțuri scurte și concrete, fără
cenzură, a tuturor ideilor – chiar trăznite, neobișnuite, absurde, dar legate de
rezolvarea unei situații – problemă care a fost conturată anterior. Se pot face asociații
în legătură cu afirmațiile celorlalți, se pot prelua, completa sau transforma ideile din
grup, fără referiri critice. În acest caz funcționează principiul „ cantitatea generează
calitatea”;
– înregistrarea enunțurilor în scris, pe tablă, flipch art, video, reportofon etc.;
– se lasă timpul necesar pentru „așezarea ideilor emise și recepționate”;
– pe rând se discută ideile emise, iar grupul găsește criterii de grupare a acestora pe
categorii, simboluri, cuvinte cheie, imagini ca re reprezintă posibile criterii;
– grupul se împarte în subgrupuri pentru dezbatere , în funcție de ideile notate . În

27
această etapă are loc analiza critică, evaluarea, argumentarea și contraargumentarea
ideilor emise anterior. Se selectează ideile originale și cele mai apr opiate de soluții
posibile pentru problema pusă în discuție. Se discută liber, spontan, riscur ile și
contradicțiile care apar;
– se afișează ideile re zultate de la fiecare subgrup, în forme câ t mai variate și originale:
cuvinte, propoziții, imagini, desene, cî ntece, colaje, joc de rol, pentru a fi cunoscute
de către toți participanții.
Așa cum recomandă Emanuela Ilie, pentru eficiența metodei putem să o îmbinăm cu
metoda ciorchinele. Exemplificare:
Printr -un brainstorming , pot fi reactualizate noțiunile îns ușite anterior despre adjectiv.
Elevii vor fi ajutați cu întrebări, astfel încât răspunsurile date să fie corecte. Noțiunile
teoretice vor fi trecute într -o schemă, pe tablă, alcătuindu -se un ciorchine. Elevii vor nota pe
caiete și s e va avea în vedere: definiția adjectivului; clasificarea acestuia; categoriile
gramaticale; funcțiile sintactice; obținerea adjectivelor; topica; nivelul stilistic; observații
precum și un m oment ortografic .
Elevii v or lucra pe grupe, fiec are grupă având sarcini diferite. Exercițiile propuse
vizează identificarea noțiunilor teoretice, pe care le vor nota în ciorchine.
Ca produs, la sfârșit, vor avea de prezentat posterele realizate.
 ȘTIU – DORESC SĂ ȘTIU – AM ÎNVĂȚAT:
Aceast ă metodă didactică, după cum amintește Emanuela Ilie, este propusă pentru
prima dată de pedagogul Donna Ogle în 1986. Metoda pornește de la premisa că ar trebui
luate în considerare cunoștințele anterioare ale elevului atunci când se predau noi informații.
Este o strategie prin care elevii conștientizează ceea ce știu, ceea ce nu știu sau nu
sunt siguri că știu și ar dori să învețe, și ceea ce au învățat la sfârșitul orei.
Metoda constă în completarea unei fișe de lucru, prin activități de grup sau
individuale.
Aplicarea modelului Știu/ Vreau să știu/ Am învățat presupune parcurgerea a trei
pași:
1. accesarea cunoștințelor anterioare (ȘTIU);
2. determinarea a ceea ce elevii doresc să învețe (VREAU SĂ ȘTIU);
3. reactualizarea a ceea ce au învățat (AM ÎNVĂȚAT) .
Etapa Știu poate fi folosită în prima parte a unei lecții – actualizarea vechilor cunostințe
și implică două nivele ale accesării cunoștințelor anterioare: un brainstorming cu rol de

28
anticipare și o activitate de categorizare. A ne gândi la ceea ce știm ne ajută să ne îndreptăm
atenția asupra a ceea ce nu știm.
Etapa Vreau să știu presu pune formularea unor întrebări care apar prin evidențier ea
punctelor de vedere diferite, apărute ca rezultat al brainstormingului sau categorizărilor.
Etapa Am învățat se realizează în scris, de fiecare elev în parte, fie pe parcursul
lecției, fie la sfârșitul acesteia. Dacă la rubrica Vreau să știu elevii au ridicat mai multe
probleme, completarea acestei rubrici se poate face după fiecare fragment semnificativ.
Elevilor li se cere să bifeze întrebările la care au găsit răspuns, iar pentru cele rămase cu
răspuns parțial li se dau explicații suplimentare.
Această metodă activează elevii, îi face conștienți de procesul învățarii și le oferă
posibilitatea de a -și verifica n ivelul cunoștintelor.
Putem aplica această metodă la clasa a IV -a, după ce am făcut în prealabil actualizarea
cunoștințelor din clasa a III -a.
Etape ale metodei și exemple:
– Accesarea cunoștințelor anterioare: elevii primesc o fișă de lucru pe care sunt trecute
următoarele propoziții:
Alin este un băiat civilizat.
În grădină am un cireș neroditor.
Motanul bătrân prinde șoricei.
Fulgii argintii dansează în aer.
Raze aurii încălzesc pământul.
Se cere elevilor să sublinieze adjectivele, să spună ce substantive însoțesc și să le
analizeze precizându -le genul și numărul. Elevii completează rubrica Știu.
– Determinarea a ceea ce elevii doresc să învețe. Elevilor li se cere să sc himbe poziția
adjectivului din al treilea enunț ”motanul bătrân” – ”bătrânul motan” și sunt
provocați să răpundă la î ntrebările:
Ce observați că s -a întâmplat cu adjectivul bătrân?
Analizați cuvântul ”bâtrânul”?
– Elevii sunt întrebați ce ar dori să înveț e despre adjectiv, sunt enunțate obiectivele
lecției apoi elevii completează rubrica Vreau să știu .
– Completarea rubricii Am învățat se face pe parcursul orei după fiecare etapă a lecției,
când elevii descoperă răspunsul la întrebările din rubrica Vreau să știu, dar și la
sfărșitul orei, după realizarea transferului de cunoștințe.

29
Știu Vreau să știu Am învățat
Adjectivul este partea de
vorbire care exprimă însușiri
ale ființelor, ale lucrurilor,
ale fenomenelor naturii.
Categoriile gramaticale ale
adjectivului sunt aceleași cu
ale substantivului pe care îl
însoțește. Ce fel de parte de vorbire este
adjectivul?
De ce și -a schimbat forma în
exemplul dat?
Are adjectivul alte categorii
gramaticale?
Adjectivul este o parte
de vorbire flexibilă.
Are aceleași categorii
gramaticale cu ale
substantivului pe care –
l însoțeș te.

 METODA R.A.I. (RĂSPUNDE -ARUNCĂ -ÎNTREABĂ):
Este o metodă ce poate fi utilizată în lecțiile de fixare a cunoștințelor, dar și în lecțiile
de predare în etapa de realizare a feedbackului printr -un joc didactic.
Se poate folosi o minge ușoară. Elevul care aruncă mingea trebuie să formuleze o
întrebare din lecția predată (Ce este adjectivul? ) elevului care o prinde. Cel care prinde
mingea răspunde la întrebare (adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însușiri
ale unor elemente (ființe, lucruri, fenomene ale naturii) cuvinte având categoriile
gramaticale de gen, număr și caz preluate de la substantivul determinat ) apoi o aruncă mai
departe altui c oleg, punând o nouă întrebare (Spune -mi o propoziție în care adjectivul să
exprime o însușire a anotimpului în care ne aflăm .). Elevul care nu știe răspunsul iese din
joc, la fel și cel care nu formulează corect o întrebare, o repetă sau nu cunoaște răspun sul
propriei întreb ări.
 CIORCHINELE:
Este o tehnică de predare -învățare care încurajează elevii să gândească liber stimulând
realizarea unor asociații de idei noi .
Obiectivul aplicării acestei metode este adăugarea de noi informații la volumul de
cunoștințe acumulate de către elevi. Poate fi utilizată în activitățile de învățare, de fixare a
cunoștințelor precum și la evaluarea unei unități de învățare sau a unei păr ți de vorbire. Se
poate utiliza fie individual, fie în grup. Este bine ca tema propusă să fie familiară elevilor,
mai ales atunci când ciorchinele se utilizează individual.
Etapele metodei:
– se notează un cuvânt sau o propoziție în mijloc ul tablei sau a l colii de hârtie;

30
– elevii notează toate ideile, sintagmele sau cunoștințele legate de cuvântul/tema dată,
trasând linii între elementul central și elementele adăugate;
– fiecare element poate avea, la rândul lui, unul sau mai multe elemente ce derivă din
el;
– finalul activității este dat fie de epuizarea ideilor, fie de limita de timp acordată.
Această metodă poate fi utilizată cu succes la toate clasele, gradul de complexitate al
acesteia se organizează în funcție de nivelul de cunoștințe al elevilor în ceea ce privește tema
data și de particularitățile de vârstă ale acestora.
Această metodă poate fi folosită la clasa a IV -a pentru a verifica nivelul cunoștințelor
(despre adjectiv) însușite de elevi. Aceștia, grupați câte patru, vor primi o fișa cu un ciorchi ne
completat parțial și vor avea la dispoziție cinci minut e pentru a -l completa integral, după care
se verifică împreună cu clasa modul în care aceștia au rezolvat sarcina de lucru.
 CUBUL:
Așa cum amintește Emanuela Ilie în Didactica limbii și literaturii române , această
metodă este recomandată de pedagogii formați în spiritul programului de stimulare a gândirii
critice și p oate fi valorificat ă în etapa de fixare a conținuturilor subsumate nivelului
morfologic al limbii române și presupune ca el evii să rezolve frontal sau pe grupe, sarcinile
de lucru aferente fiecăreia dintre fețele cubului: argumentează, descrie, analizează, asociază,
aplică, compară. De exemplu:
– Argumentează: Alcătuiți propoziții cu următoarele substantive :
iarnă păsări școlar
învățătoare foc sanie
Transcrie ți propozițiile adăugând însușiri potrivite p entru substantivele respective.
Argumentați că adjectivul înfrumusețează și îmbogățește exprimarea .
– Descrie: Găsiți substantivele cărora li se potrivesc următoarele însușiri:
aurii, arămii, înalți – ________________________
curată, cristalină, răcoritoare – ________________
arzător, rotund, bucuros – ____________________
noi, colorate, interesante – ___________________
– Analizează: Găsește adjectivele potrivite pentru substantivele de mai jos și trece apoi
substantivele împreună cu adjectivele la numărul plural, precizând genul
substantivului determinat.

31
minge _________________ ; floare ________________ ; castel ________________;
carte _________________; vreme _________________; ceas _________________;
telefon ________________ ; dulap____________ ______; oraș __________________
– Asociază : Asociază substant ivului adjectivul corespunzător :
SUBSTANTIVE ADJECTIVE
copil Rotunda
vulpe Albastră
Frunze șireată
minge Cristalină
cicoare veștedă
apă Cuminte
– Aplică : Îmbogățește enunțurile următoare cu cât mai multe adjective. Observă apoi
diferența.
Fulgii coboară într -un dans pe pământ.
Zăpada a acoperit grădina.
Vântul șuieră printre copaci.
– Compară : Compară și potrivește adjectivele cu înțeles opus:
tânăr – – urât
leneș – – dușmănos
rău – – bătrân
frumos – – bun
bucuros – – harnic
prietenos – – întunecat
luminos – – trist
mincinos – – sincer
 TEHNICA 6 – 3 – 5
Această tehnică se concretizează într -o activitate organizată pe grupe de câte 6 elevi,
care au la dispoziție maxim 5 minute pentru a rezolva, succesiv, 3 sarcini de lucru parcurgând
următoarele etape:
– se împarte clasa în grupe de câte 6 elevi;
– pe o foaie de lucru împărțită în 3 coloane sau pe 3 fișe diferite, elevii vor scrie
soluțiile următoar elor sarcini:

32
Formulează un enunț în care substantivul pădure să fie la numărul plural, iar
adjectivul întunecat să fie la genul feminin .
Transformă substantivul v eselie în adjectiv și adjectivul blând în substantiv.
Alcătuiește enunțuri cu acestea.
Scrieți la plural următoarele construcții „măr roșu” și „urs cafeniu” apoi schimbați
locul adjectivului față de substantiv.
– Foile vor trece de la stânga la dreapta, pentru fiecare dintre cei șase participanți, care
vor nota răspunsurile posibile și vor oferi feed back, până ajung din nou la primul
participant;
– Analiza soluțiilor frontal, la nivelul fiecăriei grupe și reținerea celor corecte.
Această metodă se poate concretiza, după cum recomandă Angelica Hobjilă în Limbă
și comunicare – perspective didactice – aplicații pentru învățământul primar și Emanuela Ilie
în Didactica limbii și literaturii române, în secvențele de fixare a noțiunilor morfologice.
 MOZAICUL ( JIGSAW)
În Didactica limbii și literaturii române , Emanuela Ilie spune despre aceasta metodă
că este bazată pe conceptul de învățare în echipă și presupune împărțirea clasei de elevi în
echipe, grupe de lucru, în cadrul cărora fiecare participant primește sarcini de studiu în care
trebuie să devină expert , pentru ca mai apoi să poată împărtăși celorlalți coechipieri ceea ce a
studiat. Etapele ce trebuiesc respectate în cadrul acestei metode sunt:
– pregătirea materialului de lucru (sarcină ce revine integral profesorului);
– organizarea colectivului în grupe, echipe de învățare de câte 3 -4 elevi, fiecare elev
primind numere de la 1 la 3/4 și au sarcini de studiu independente. Elevii trebuie să
devină experți în această subtemă ;
– constituirea grupurilor de experți. Toți cei care au numărul 1 se adună într -un grup,
toți cei care au numărul 2 în alt grup etc. Profesorul explică faptul că grupurile
formate din cei cu numerele 1, 2, 3 și 4 se vor numi de acum grupuri de "experți".
Sarcina lor este să învețe b ine materialul prezentat în secțiunea din lecție care le
revine. Ei trebuie să discute informațiile de pe fișa de învățare, apoi să hotărască
modul în care o pot prezenta, pentru că urmează să se întoarcă la grupul din care au
plecat pentru a transmite noi le cunoștințe celorlalți colegi ;
– După ce grupele de experți au studiat materialul, fiecare elev se întoarce la grupul său
inițial și predă celorlalți conținutul pregătit. Dacă rămân nelămuriți în continuare , pot
adresa întrebarea întregului grup de experț i în acea secțiune. Dacă persistă dubiile,
atunci problema va fi lămurită de profesor.

33
Profesorul monitorizează predarea, pentru a fi sigur că informația este transmisă
corect și că poate servi ca punct de plecare pentru diverse întrebări, stimulează cooperarea,
asigură implicarea și participarea tuturor membrilor.
Putem folosi această metodă în predarea temei Acordul adjectivului cu substantivul .
Experții 1
1. Adaugă câte două adjective fiecărui substantiv:
iarnă _________________________
nea __________________________
grădină _______________________
flori _________________________
2. Completează proverbele cu adjective potrivite:
Vorba ________ mult aduce.
Omul ______________își cumpără vara sanie și iarna car.
Pisica ______________ zgârie rău.
Paza ______________ trece primejdia ________________.

Experții 2
1. Trece următoarele adjective de la genul feminin la genul masculin :
frumoasă (__________) blânde (__________) ușoară (____________)
harnice (___________) albastră (__________) lungă (____________)
2. Alcătuiește propoziții folosind următoarele adjective la numărul plural:
plumburiu, pustiu, azuriu, ruginiu

Experții 3
1. Alcătuiește propoziții cu grupurile de cuvinte : veste îmbucurătoare, moment
impresionant, copil ambițios, clădire impunătoare.
______________________________________________
______________________________________________
______________________________________________
____________________________ __________________
2. Inversează locul părților de vorbire în perechile:
copiii mari → __________________ razele argintii → __________________
colegei dragi→__________________ licărire fulgerătoare→__________________

34
Experții 4
1. Găsiți substantivele din care s -au format adjectivele:
înveselit ________ îmbătrânit ________ îmbujorat ________
înverzit ________ înfricoșători ________ îngrijorat ________ victorios ________
2. Treceți la numărul plural substantivele însoțite de adjective :
livadă înmiresmată __________________
mingea galbenă __________________
argintiul fulg __________________
noua colegă __________________
însorita primavera __________________
Pentru a evalua modul în care elevii au asimilat noile cunoștințe și deprinderi, le
cerem să alcătuiască individual o compunere cu titlul „La săniuș ” folosind adjectivele:
argintie, îmbujorați, moi, călduroase, ude, cenușie, pufoasă și veseli și să sublini eze
substantivele pe care le determină.

PREZENTAREA AUXILIARULUI

Consultând literatura de specialitate, pentru ca lucrarea de față să fie în conformitate
cu cerințele unei investigații științifice am fost preocupată de conceperea unui auxiliar , care
să vină în ajutorul învățătorului în munca sa de predare învățare, dar și în munca elevilor
deoarece este nevoie de mult exercițiu, în forme atractive și variate, care să trezească
interesul copiilor, să -i atragă, să -i preocupe și să -i stimuleze în corectarea și explicarea
scrierii.
Desfășurarea unor lecții suple și variate, asigură activității o notă de diversitate, de
creație, atât de necesară pentru stimularea gândirii elevilor și dinamizării lor. Îmbinarea
activității învățătorului cu diferite f orme ale muncii independente în clasă , se impune din ce
în ce mai mult ca cerință a unei învățări productive.
De asemenea, acest auxiliar în munca la clasă oferă posibilitatea concentrării
conținutului, individualizării și sporirii activității de muncă in dependentă, tratării diferențiate
în grup, facilitând astfel dezvoltarea fiecărui elev în ritm propriu în concordanță cu
obiectivele învățământului contemporan.
Auxiliarul propus, facilitează descoperirea elevilor care întâmpină greutăți,
descoperirea cunoștințelor care sunt mai dificile pentru ei, revenirea asupra elementelor de
dificultate , dar și stimularea elevilor dotați prin elemente de mai mare dificultate care solicită

35
gândirea creatoare și aplicarea la un nivel mai înalt a cunoștințelor asimila te. Prin exercițiile
gramaticale elevii aplică în practică cunoștințe teoretice de limbă , care devin durabile și
operaț ionale. În cadrul lecțiilor de predare învățare/ formare de priceperi și deprinderi, mai
ales în partea finală, când se face fixarea cun oștințelor sunt folosite exercițiile gramaticale,
dar în egală măsură sunt folosite în toate tipurile de lecții.
În ansamblu, auxiliarul urmărește prin exercițiile gramaticale formarea deprinderilor
de exprimare corectă sub aspectul formei și al logicii co nstrucției sintactice. Exerciț iile
reprezintă o activitate atractiv ă, cultivând și educând în același timp exprimarea orala și
scrisă .
Învățarea gramaticii este în strânsă legătură cu practica exprimă rii și îi ajută pe elevi
să cunoască structura limbii noastre . În studierea gramaticii există dificultăți datorită
caracterului abstract al cunoștințelor pentru această vârstă, astfel că metodele active
participative oferă elevilor posibilitatea de a dobândi cunoștinț e prin ei însiși și prin studiu
activ.

CONCLUZII

Studierea adjectivului, ca parte de vorbire flexibilă care exprimă însușiri ale unor
elemente (ființe, lucruri, fenomene ale naturii) cuvinte având categoriile gramaticale de gen,
număr și caz preluate de la substantivul determinat, cunoaște o direcție nou ă o dată cu noul
model comunicativ -funcțional centrat pe competența de comunicare.
Demersul didactic în abordarea noțiunilor de limbă în ceea ce privește adjectivul se
axează pe cunoașterea și utilizarea corectă a formelor adjectivale, a metodelor activ
participative și nu neapărat pe analiza gramaticală .
Metodele active contribuie la crearea, dezvoltarea și cultivarea motivației învățării.
Formarea și dezvoltarea motivației presupune participarea conștientă și activă a elevului la
procesul de însușire a cunoștințelor.
Sensibilizarea față de noile cunoștințe se produce în urma descoperirii personale, prin
experiență, a fenomenului de limbă dacă elevul a fost interesat sau atras într -un mod plăcut de
către cadrul didactic.
Metodele active contribuie nu numai la s porirea randamentului școlar, ci și la o mai
bună folosire a timpului în școală, precum și la o stimulare generală a elevilor în activitatea
instructiv -educativă.

36
În măsura în care elevul se obișnuiește cu un mod de lucru independent , care îi
stimulează capacitatea de gândire, creativitatea, responsabilitatea pentru propria pregătire,
această lucrare , în care am prezentat metodele și procedeele de predare învățare poate fi utilă
atât pentru profesor cât și pentru elevii din ciclul primar.
Între noile orientări din domeniul practicilor educaționale se situează și cea privind
dezvoltarea gândirii critice a elevilor, prin folosirea metodelor și tehnicilor activ –
participative, metode care potențează funcționalitatea minții și stimulează capacit atea ei de
explorare și descoperire.
Strategiile, metodele și tehnicile utilizate în activitatea didactică promovează
învățarea prin cooperare și col aborare. Învățând să colaboreze cu ce din apropierea lor în
rezolvarea problemelor, elevii constată că scopurile personale ale fiecăruia pot fi realizate
într-o muncă în echipă , iar succesul grupului depinde de contribuția fiecărui membru al său.

37

AUXILIAR

SĂ EXERSĂM!
CU ADJECTIVUL NE JUCĂM!

38
Subliniați adjectivele din textul următor:
”Dar iată ceva care -o mira mai presus de toate: un omuleț mic de tot, alb și străveziu
ca sticla, stătea pe o floare înaltă cât degetul; el avea pe cap o coroană de aur și la umeri aripi
strălucitoare.”
(Hans Christian Andersen – ”Degețica ”)
Scrieți la plural următoarele substantive și adjective, apoi schimbați locul
adjectivului față de substantiv.
lac străveziu –
urs cafeniu –
nor fumuriu – măr dulce –
glas blând –
creion colorat –
Treceți la numărul plural grupurile de substantive și adjective:
copil cuminte –
trandafir roșu –
vază rotundă – fulg pufos –
prieten bun –
frunză ruginie –
Găsiți substantive potrivite pentru adjectivele:
blândă …………………………………………….. des ……………………………………….
strălucitoare…………………………………….. frumoasă……………………………….
rotund …………………………………………… mare……………………………………..
Transcrieți propozițiile următoare scriind forma potrivită a adjectivelor din
paranteză: Noi am cumpărat o mașină (argintiu).
Iepurașul (fricoși) se ascunde în pădure.
În curte se aud glasuri (blând) de copii.
Găsiți adjective cu sens contrar:
modest – ageră –
uriaș – obosit –

39
Analizați cuvintele subliniate din text:
”Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare,
Și pe -ntinderea pustie , fără urme, fără drum,
Se văd satele pierdute sub clăbuci albi de fum.” (”Iarna ” – Vasile Alecsandri)
Subliniați adjectivele din text și analizați trei dintre ele:
”Pe prispă torcea o fată frumoasă. Haina albă și lungă părea un nor de raze și
umbre, iar părul auriu al ei era împletit în cozi lungi. Degetele ei ca de ceară albă
torceau un fir de matase subțire și strălucitoare.”
Scrieți câte două adjective potrivite pentru sub stantivele date:
copac :………………………………. elev : ………………………………
alee : ……………………………… cățel :………………………………
glas : ……………………………… omăt : ………………………………
Treceți următoarele perechi de substantive – adjective la numărul plural:
Ex. fulg argintiu – fulgi argintii
melodie duioasă – întunecata noapte –
inel auriu – blânda bunică –
exercițiu dificil – verdea câmpie –
Subliniați adjectivele. Indicați cu o săgeată substantivele însoțite:
a) ,,Părul galben ca aurul cel mai frumos cădea pe umerii ei albi și rotunzi, și din ochii
ei albaștri și mari curgeau șiroaie de margaritare apoase pe o fața mai albă ca argintiul crin”
b) Steluțele argintii se așază peste pământul amorțit. Casele poartă căciuli albe și
pufoase. Azor cel sprinten țopăie înaintea lui Mihai și a Anei.
Potriviți:
Cu bucățele (mic) se prind pești (mare).

40
Buturuga (mic) răstoarnă carul (mari).
Prietenul (adevărați) la nevoie se cunoaște.
Descrieți în maxim cinci rânduri jucăria preferată, folosind cât mai multe
adjective . Subliniați -le!
Subliniați cu două linii adjectivele și cu o linie substantivele determinate din
propozițiile următoare:
Am văzut iarăși întinsele zăvoaie de sălcii cenușii.
În spatele grădinii bunicilor curge un izvor limpede și rece.
Mihaela juca în câmpie un joc ciudat și încâlcit.
Analizați adjectivele din textul următor:
“Pădurile mari, întunecate, îl adăposteau sub bolțile lor tăinuite. O lină suflare de vânt
adie peste grânele coapte.”
Despărțiți în silabe adjectivele din prima coloană:
Adjectivele Adjectivele despărțite în silabe
fantastică
gingaș
năzdrăvan
abrupt
sârguincios
Găsiți cuvinte cu sens opus adjectivelor:
cinstit nevinovat curat

bolnav vechi obraznic
Uniți prin săgeți fiecare expresie cu adjectivul (adjectivele) potrivit(e):
om cu judecată darnic/bogat

41
om cu stare important/principal
om cu dare de mână chibzuit
lucru de căpetenie josnic/netrebnic
om de nimic aleși
oameni cu cap bogat/înstărit
oameni pe sprânceană înțelepți
Încercuiți adjectivele din textul de mai jos :
”În lungul câmpiei arse, pustii, se înalță doar un sin gur pâlc de salcii ce ocrotesc, sub
umbra deasă a crengilor despletite, un izvor din care și ele își sug viața. Izvorul curge subțire,
întinzând în față, ca pe o năframă, o baltămică, pe care, uneori, o împunge, ca un ac de aur,
câte o rază de soare.” ( Din lumea celor care nu cuvântă, Musafirul – Emil Gârleanu )
Faceți acordul între adjectivele din paranteze și substantivele ale căror însușiri le
arată :
În zarea _____________ (îndepărtat) se zăreau ____________ (înalt) munți. La
poalele lor se întindeau păduri___________ (verde) de brazi ___________ (semeț). Sub
razele ____________ (arzător) ale soarelui sclipea apa________________ (cristalini) a
______ ________ (albastră) lac, reflectând lumina ___________ (orbitor) a cerului de vară.
Schimbați locul adjectivului, punându -l înaintea substantivului:
– prăjitura dulce
– ochi căprui
– bradul măreț
– frunzele ruginii
– cireașa rumenă
Analizați substantivele și adjectivele din propoziția :
În livada parfumată, Alin se joacă cu ieduții jucăuși.
Alcătuiți propoziții cu ajutorul adjectivelor : caraghios, morocănos, șireată, zglobie,
ambițioasă, gingaș.

42
Joc – „Ne-am amestecat!” Din amestecul de lit ere obțineți adjective:
E C L U D – _________________________
N A F S T A C Ă I T – _________________
S O I R C F – ________________________
M S O F U R – _______________________
E S D – _____________________________
N U T D O R – _______________________
Transformați substantivele în adjective și rețineți deosebirea!

SUBSTANTIVE ADJECTIVE
1. atenție
2. frumusețe
3. întunecime
4. cristal
5. castan
6. curaj
7. frică
1. atent____________
_2.__________________
_3.__________________
_4.__________________
_5.__________________
_6.__________________
_7. __________________
Subliniază adjectivele din textul de mai jos:
Stejarul bătrân și rămuros își întinde crengile groase împodobite cu frunze crestate.
Ici, colo, câte un plop mlădios își tremură frunzele foșnitoare. Poiana din pădure este
împodobită cu flori frumoase, multicolore. Păsările gureșe ciripesc voioase și gâzele
minuscule cu aripioarele străvezii desenează în aerul ușor linii nevăzute.
Schimbă forma adjectivelor din paranteze pentru a realiza legătura după înțeles
cu substantivele:
a) Copacii _______________ (verde) străjuiesc aleile _________________ (pustie).
b) Barca ________________ (albastre) plutește pe lacul __________ _____ (liniștiți).
c) Munții ________________ (înalt) veghează depărtările _______________ (cenușiu).

43
Alege și evidențiază din substantivele care pot avea însușirile precizate:
albă, rece, strălucitoare creta zăpada păpușa
rotund, gustos, hrănitor acvariul banana mărul
albastră, nesfârșită, adâncă marea clasa pădurea
Scrie o compunere de 10 -12 rânduri despre mama ta. Folosește cel puțin 10
adjective pentru a -i prezenta însușirile fizice și sufletești. Încheie compunerea cu o
urare pe care dorești să i -o adresezi cu ocazia zilei de 8 Martie.
Analizați adjectivele din textul următor:
,,Dacii erau oameni trupeși, bine legați, de statură potrivi tă. Purtau părul lung, lăsat în
plete pe umeri și pe spate, retezat în dreptul frunții, barba mare și stufoasă.”
Alcătuiți două enunțuri în care cuvântul „bătrân” să fie:
a) substantiv : ________________________________________________________
b) adjectiv: _________________________________________________________
Subliniază în următoarele proverbe cuvintele care arată însușiri:
,,Pe un cap bun stă bine și căciula ruptă.”
,,Când latr ă un câine bătrân, ieși afară.”
,,O oaie râioasă strică toată turma.”
,,Paza bună trece primejdia rea.”
,,Vorba dulce mult aduce.”
,,Prietenul bun la nevoie se cunoaște.”
,,La lauda mare să nu te duci cu carul și nici cu sacul gol.”
,,Un măr putred strică o grămadă de mere frumoase.”

44
Exprimarea este mai frumoasă dacă folosim (soluția pe vertical colorată)

1. EXISTĂ ÎNTRE SUBSTANTIV ȘI ADJECTIV
2. VORBA………………MULT ADUCE
3. CONTRAR LUI ,,FRICOS”
4. SUBSTANTIVUL ARE DOUĂ ………………….
5. ARATĂ CE FACE SUBIECTUL
6. PARTE PRINCIPALĂ DE PROPOZIȚIE
7. PROPOZIȚIE DOAR CU SUBIECT ȘI PREDICAT
8. DENUMEȘTE FENOMENE ALE NATURII
9. ADJECTIVUL SE ACORDĂ ÎN ……………….ȘI NUMĂR CU SUBSTANTIVUL
Schimbați numărul adjectivelor din casete!

zglobiu

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
împodobită albă
tăcute
bătrâne

45
Puneți în locul punctelor adjectivele potrivite:
Apa ………………………….. a mării mângâie nisipul…………………….. . Pe plaja
………………. strălucesc scoici ……………………. . Valurile ……………………. se l ovesc și de
stâncile ……………….. . Soarele ……………… se îndreaptă spre apus. Pescarii………….. …….se
întorc la mal.
Să ne jucăm!
a) Transformă substantivele b) Transformă adjectivele
în adjective! în substantive!

Realizați acordul adjectivului din paranteză cu substantivul pe care îl însoțește:
Iarna cea (lungi) și(geros) a trecut.
Ghioceii (imaculat) și -au arătat căpșoarele (gingașe).
Gâzele (amorțit) ies la lumina soarelui.
Copiii (vesel) se bucură de venirea (vesela) prim ăveri.
Încercuiți forma corectă a adjectivului din fiecare enunț:
Copiii zglobii / zglobiii se joacă în curtea școlii.
Suriii/ surii nori au acoperit cerul.
Pustile / pustiile păduri își așteaptă cântăreții.
A fost un an înbelșugat / îmbelșugat.
Aceste lucruri sunt de neînțeles / neânțeles.
Afară s -a înnoptat / înoptat.
Colega mea este conștincioasă / conștiincioasă.
veselie ee:::::::eeeeeeeeeee
tristețe eeeeee::::::eeeeeee
frumusețe eeeeeee :::eeeee
boboc eeeeeeeeeee

inteligent eeeeeeeeeeeee
blând eeeeeeeeeeeeeeeee
împădurit eeeeeeeeeeeeee
înflorită eeeeeeeeeeeeeee

46
Întocmiți schemele în linie pentru următoarele enunțuri:
Caprele încǎpǎțânate trec râul adânc.
Cumplita iarnă cerne norii pufo și.
Rescrieți propoziția următoare trecând toate adjectivele la numărul plural:
Din grădina înflorită a bunicii, pătrunde pe geamul deschis o mireasmă îmbătătoare.
Transformați substantivele,, nor,” ,,negură,” ,,nod” în adjective și alcătuiți cu ele
câte o propoziție dezvoltată.
Găsiți adjective opuse ca înțeles următoarelor cuvinte:
scund, întunecat, supărat, mic, dulce, negru, grijuliu, neserios, calm.

47

48
PROIECT DIDACTIC
Data:
Propunător:
Clasa : a III-a
Aria curriculară : limbă și comunicare
Disciplina : limba și literatura română
Unitatea de învățare : Copilăria
Conținutul învățării : adjectivul
Tipul lecției : comunicare – însușire de noi de cunoștințe
Scopul lecției :
– recunoașterea, în texte diferite, a elementelor de construcție a comunicări i, a
părților de vorbire studiate și realizarea acordurilor gramaticale în enunțurile redactate.
Competențe specifice
1.1. Extragerea unor informații de detaliu dintr -un text informativ sau literar accesibil
1.4. Manifestarea curiozității față de diverse tipuri de mesaje în contexte familiare
2.4. Participarea la interacțiuni pentru găsirea de soluții la probleme
3.5. Sesizarea unor regularități ale limbii pe baza textului citit
Obiectivele operaționale – pe parcursul lecției, elevii vor fi capabili:
O1:- să citească corect, conștient, cursiv și expresiv un text dat;
O2:- să rezolve diverse exerciții de identificare a substantivelor și a adjectivelor realizând
acordul acestora;
O3: – să extragă definiția adjectivului prin exemple concrete descoperite în timpul activității;
O4:- să folosească adjectivele în exprimare, în scopul precizării și nuanțării comunicării, în
diferite poziții în cadrul propoziției;
O5: – să stabilească relații de colaborare în timpu l lucrului în echipă în vederea realizării
sarcinilor primite;
Metode, procedee, tehnici: conversația, explicația, exercițiul, munca independentă,
problematizarea, jocul didactic, lucrul cu manualul
Mijloace de învățământ: manual, planșe, fișe de lucru, r ebusuri, imagini
Forme de organizare a activității: – frontal, individual, în perechi
Resurse: temporale: 50 min
umane: __ elevi

49
Bibliografie:
– Angelica Hobjilă, Didactica limbii și literaturii române pentru ciclul primar, în Pedagogia
învățământului primar și preșcolar, Învățământ la distanță anul III, sem I, Editura
Universității ”A.I Cuza” Iași 2017;
– Angelica Hobjilă, Limbă și comunicare – perspective didactice Aplicații pentru
învățământul primar, Editura Universității „Alexandru I oan Cuza”, Iași – 2016
– Emanuela Ilie, Didactica limbii și literaturii române, Editura Polirom 2014
– Ioan Ședrean, „Metodica predării limbii române la clasele I -IV”, București, editura
Didactică și Pedagogică, 1995
– M.E.N., Limba și literatura română, Manual pentru clasa a III -a, Grupul Editorial Art, 2014,
Cleopatra Mihăilescu și Tudora Pițilă ;
– Programa școlară pentru disciplina LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ – clasele a III -a
și a IV -a aprobată prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 5003/02.12.2014 ;

50
DEMERSUL DIDACTIC
Nr.
crt
.
Momentele lecției
Conținut instructiv – educativ Strategii didactice
Evaluare Metode și
procedee Mijloace
didactice Forme de
organizare
1.

2.

Moment
organizatoric

Reactualizarea
cunoștințelor

-pregătirea elevilor pentru lecții;
-pregătirea manualelor, a obiectelor necesare;
-asigurarea condițiilor necesare bunei desfășurări a
lecției.
Controlul cantitativ și calitativ al temei se
face în timpul în care elevii lucrează individual
fișele de lucru (Anexa 1 )
Se va citi lecția Vizită, apoi se vor face precieri
cu privire la efectuarea temei. Se vor extrage din
teme cât mai multe cuvinte care denumesc
însușiri.
Reactualizarea cunoștințelor referitoare la
părțile de vorbire învățate
– Ce părți de vorbire am studiat?
– Ce este substantivul?
– De câte feluri sunt substantivele?
– Definiți substantivul comun, propriu.
– Ce pot arăta celelalte cuvinte care nu sunt
substantive? Conversația

Ciorchinele

Fișe de
lucru

Anexa 1

frontal

în perechi

frontal

Pe parcursul orei
se va evalua
capacitatea
elevilor:
– de a citi corect,
conștient, cursiv
și expresiv un
text,
– de a reda
propriile păreri ,
-de a găsi
însușiri pentru
substantive date,
– de a formula
răspunsuri
corecte la
întrebările
primite;

51

3.

4.

5.

Captarea și
orientarea atenției

Anunțarea
subiectului și a
obiectivelor
operaționale

Dirijarea învățării

– Se vor expune fișele rezolvate. Se vor extrage
cuvintele care denumesc însușiri.
– Se va completa frontal pe o planșă rebusul
didactic din Anexa 2, cu ajutorul elevilor în timp
ce elevii compltează pe fișele lor lucrând în grup.

Elevii sunt anunțați că astăzi vom învăța despre o
nouă parte de vorbire numită adjectiv. La sfârșitul
lecției vor trebui să definească corect adjectivul,
să recunoască adjectivele dintr -un text, să
folosească corect adjectivele în vorbire.
Descopăr tabla pe care se află scris următorul
text, care se află și pe fișa de exerciții pe care
fiecare elev o prim ește (Anexa 3):
„Într -o dimineață frumoasă, un elev harnic și
silitor mergea la școală. Era nerăbdător să ajungă
în clasa curată și primitoare. La matematică
socotea cu bețișoarele lui mici și colorate. Lângă
el, în banca înaltă, stătea un copil blond. ”
Rog elevii:
– să citească textul și purtăm împreună o
conversație scurtă cu privire la conținutul
textului; Conversația
Explicația

Rebusul
didactic

Explicația

Conversația

Jocul di-
dactic

Planșă cu
rebusul:
Adjectivul

Imagini

(Anexa 3):

Fișe de lu –
cru cu
exerciții
diverse

Manualul
frontal

în grup

frontal

individual

frontal
– de a citi
cerințele
rebusului
formulând
răspunsuri;

-capacitatea
elevilor de a
găsi dtr -un text
dat cuvintele
care exprimă
însușiri ale
ființelor,
lucrurilor,
fenomenelor
naturii.

-capacitatea
elevilor de a
selecta și
recunoaște

52

– să sublinieze cuvintele care exprimă însușiri.
– să arate, prin săgeți, substantivele a căror
însușire o exprimă;
– să grupeze substantivele găsite după ceea ce
exprimă, însoțindu -le cu cuvintele care le arată
însușirea, astfel:
 ființe: elev harnic și silitor
copil blond
 lucruri: clasa curată și primitoare
banca înaltă
bețișoarele mici și colorate
 fenomene ale naturii:
dimineață frumoasă
– Cu ajutorul elevilor se stabilește că cele
nouă cuvinte subliniate în text exprimă însușiri
ale ființelor, lucrurilor și ale fenomenelor naturii.
– Pentru că aceste cuvinte se folosesc în
vorbire, ce sunt ele? (Părți de vorbire.)
– Cum am spus la început că se numesc
aceste cuvinte? (Adjective.)
– Deci, cum am putea defini adjectivul?
ADJECTIVUL
– Se va scrie titlul pe tablă, iar elevii scriu în conversatia
euristică

Exercițiul

Explicația

Conversația

Conversația
euristică

Tabla
Caietele
elevilor

Fișe de
lucru cu
frontal

individual

frontal

frontal

individual adjectivele din
diverse exerciții.

-capacitatea
elevilor de a
formula
răspunsuri
corecte din
punct de vedere
gramatical

-capacitatea
elevilor de a
extrage definiția
adjectivului cu
ajutorul
exercițiilor și a
textului suport
dat pe fișa de
lucru;

-capacitatea

53

caiete;
Definiție:
Adjectivul este partea de vorbire care arată
însușiri ale ființelor, lucrurilor, fenomenelor ale
naturii.
– se evidențiază faptul că adjectivele arată însușiri
care se pot referi la: culoare, formă, mărime, gust,
miros etc.
Se citeșt e o data textul fără adjective.
– Ce ați observat? Cum este al doilea text?
– Care este rolul adjectivelor în vorbire?
Cu ajutorul elevilor se ajunge la concluzia că:
Adjectivele îmbogățesc și înfrumusețează
exprimarea.
-Se vor rezolvă exerciții din manu al.
1. Găsiți câte trei adjective pentru fiecare însușire
dată:
Culoare formă mărime gust miros alte
însușiri.
verde pătrată înalt dulce parfumat
harnic
………. …….. …….. …….. …… ……..
………..

Conversația

Explicația

Exercițiul
gramatical

exerciții
propuse
spre
rezolvare

Fișe de lu –
cru

Fișe de lu –
cru

frontal

frontal

elevilor de a
înlocui unele
expresii date cu
adjective
potrivite,

54

6.

Obținerea
performanței
Exercițiul 2 se va lucra la tablă și în caietele
elevilor. Se va insista pe faptul că adjectivul poate
ocupa diferite poziții în cadrul propoziției și față
de substantiv.
– li se cere elevilor să inverseze poziția
adjectivului față de substantivele date, dar și
substantivele față de adjective.
Se va rezolva ex. 2 în care se vor înlocui unele
expresii cu adjective potrivite:
Completați versurile! (jocul antonimelor)
Muntele înalt din zare, /De nu -i mic, e cel mai ……
Norul pufos ce s-a dus , /De nu -i jos e tot mai …..
Iar zăpada dalbă, dalbă , / De nu -i neagră este ….
Ursul greu merge la pas , /De nu -i slab, e foarte … .

Se va lucra fișa de lucru Anexa 4, care cuprinde
o serie de exerciții de recunoaștere a substntivelor
și a adjectivelor, exerciții de completare a spațiilor
libere cu adjective potrivite și exerciții de aflare a
cât mai multor adjective potrivite unor substantive
reprezentate în imagini ( plante, ființe, fenomene
ale naturii).

Explicația
Exercițiul

Conversația

Exercițiul

Anexa 4.

individual

frontal

frontal

-capacitatea
elevilor de a
rezolva
independent
exercițiile din
fișa de lucru
din Anexa 4.

55

7.

8.

Fixarea
cunoștințelor

Încheierea
activității și tema
pentru acasă Se va rezolva oral exercițiul:
Completați expresiile cu adjectivele potrivite:

…………………..ca racul; ………………. ca varul;
……………….. …. ca smoala; …………………ca
pelinul; ………………… ca piatra;
……………… ca mierea;
– Ce ați învățat astazi?
– Ce este adjectivul?
– Cum v -ați simțit într -un cuvânt pe
parcursul activității?
– Se citesc elevilo r versurile despre adjectiv
(Anexa 5.);
– aprecierea activității;
– notarea elevilor și acordarea de calificative
– tema pentru acasă

Exercițiul
Munca
indepen –
dentă

Exercițiul
de
completare

Conversația
Aprecierea
verbală

Explicația

Anexa 5

Poezia ad –
jectivului individual

frontal

frontal

-capacitatea
elevilor de a
rezolva oral
exerciții, de a
exprima proprile
emoții în
legătură cu
modul în care s –
au simțit pe
parcursul
activității.

56
Anexa 1

1. Găsește cât mai multe cuvinte care exprimă însușiri ce se potrivesc lui Ionel . Scrie aceste
cuvinte în căsuțele libere!

2. Alege dintre cuvintele găsite cel puțin două și completează propoziția de mai jos:
Ionel este un băiat ________ și ___________ care nu știe să se comporte frumos cu
musafirii.

IONEL

57
Anexa 2

 Completând corect rândurile orizontale ale rebusului, veți afla cum se numesc
cuvintele care arată însușiri.
A
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
B
1. Nu e dulce ci, dimpotrivă, e ……………………..
2. jilav sau …………………………..
3. Viteaz sau ………………………..
4. Nu e mic ci, dimpotrivă, e …………………
5. Nu e vorbăreț ci, dimpotrivă, e …………………………….
6. ascuns sau ………………………..
7. Negrul și …………………….. sunt nonculori
8. Din galben și albastru obținem …………………………

Citiți cuvântul din verticala A -B. Deci, cum se numesc cuvintele care exprimă însușiri ?

58
Anexa 3
FIȘĂ DE LUCRU
ADJECTIVUL

1. Citiți cu atenție textul următor:
„Într -o dimineață frumoasă, un elev harnic și silitor mergea la școală. Era nerăbdător să
ajungă în clasa curată și primitoare. La matematică socotea cu bețișoarele lui mici și colorate.
Lângă el, în banca înaltă, stătea un copil blond. ”
2. Găsiți cuvintele care exprimă însușiri și grupați după ceea ce exprimă, însoțindu –
le cu cuvintele ca re le arată însușirea :
ființe: ……………. ………………………
lucruri: …………………………………………
fenomene ale naturii: …………………………………………
3. Schimbați poziția adjectivului față de su bstantivul pe care îl însoțește:
elevul silitor – silitorul elev norul cenușiu -……………………………..
clasa curată – ………………….. cutia rotundă -……………………………..
4. Completati provebele cu adjectivele potrivite din coloana alăturată:
Acul …………..haine ………… coase.
(ce fel de?) (ce fel de?) (scumpe, bună, mare, mic)
Corabia…………..fără cârmă …………..se scufundă.
(ce fel de?) (ce fel de?)
Definiție: _______________________________________________ .
Adjectivul este partea de vorbire care arată însușiri ale ființelor, lucrurilor,
fenomenelor ale naturii.
Anexa 4
FIȘĂ DE LUCRU
1. Subliniază în text substantivele cu o linie și adjectivele cu două linii :
Haina bătrânului vrăjitor se prefăcuse într -o mantie lungă de catifea albastră, iar bâta din
mâna lui, într -o nuielușă neagră, cu o steluță aurie în vârf .
2. Redă sensul fiecărei expresii printr -un adjectiv:
mort de foame = …………………… ……….
ruptă din soare = ……………………………
poleit cu aur = ……………………………….
ochi și urechi = ………………………………
foc și pară = ……. ………………………….

59
3. Tăiați forma incorectă a adjectivelor din enunțurile următoare:
Ghiocelul alb/albi își înalță lujerul gingaș/gingașe. În vârful lui strălucește floarea
curate/curată ca neaua. Petalele înmiresmate/ înmiresmată se deschid și o rază aurii/aurie de
soare le mângâie. Cu glas vesel/ vesele, ghiocelul a început să -și trezească vecinii.
4. Scrieți însușiri ale substantivului sugerat de imaginea următoare:

Anexa 5
POEZIA ADJECTIVULUI

Sunt adjectivul , cuvântul care are
Mărime, formă, gust și culoare.
Sunt ghiocelul argintat
Pe câmpul împrimăvărat;
Laleaua roșie mai sunt
Și-ntinsul , verdele pământ
Sunt norul alb și trecător
Și soarele strălucitor ;
Rotundul măr, gustos , din pom,
Cules de înțeleptul om. Am strai ales, de sărbători;
Pe unde trec eu semăn flori;
Chiar SUBSTANTIVU L, frate -meu,
Mă cheamă să -l ajut mereu.
Și nu lipsesc din adunare,
Ca să împart la fiecare.
O însușire, două, trei …
Sunt bun și darnic , dragii mei!
Isteț , dorit și inventiv ,
Sunt renumitul: ADJECTIV

60
PROIECT DIDACTIC
Data:
Clasa: a -III-a
Propunător:
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Limba și literatura română
Unitatea de invatare: În lumea sunetelor și a culorilor
Subiectul: Adjectivul
Tipul lecției : predare -învățare
Competențe specifice
1.1. Extragerea unor informații de detaliu dintr -un text informativ sau literar accesibil
1.4. Manifestarea curiozității față de diverse tipuri de mesaje în contexte familiare
2.4. Participarea la interacțiuni pentru găsirea de soluții la probleme
3.5. Sesizarea unor regularități ale limbii pe baza textului citit
Obiectivele operaționale – pe parcursul lecției, elevii vor fi capabili:
O1: să identifice adjectivele dintr -un text dat;
O2: să definească adjectivul;
O3: să găsească adjective potrivite subst antivelor date;
O4: să alcătuiască propoziții cu adjective date;
O5: să completeze cu adjectivele potrivite un text lacunar.
STRATEGII DIDACTICE:
Metode si procedee: conversația euristică, ciorchinele, explicația, exercițiul ,
problematizarea, munca independentă.
Mijloace de învățământ : manual, caietele elevilor, fișe de lucru, planșe
Forme de organizare : frontal, individual.
Resurse: temporale: 50 min
umane: __elevi
Bibliografie:
– Angelica Hobjilă, Didactica l imbii și literaturii române pentru ciclul primar, în Pedagogia
învățământului primar și preșcolar, Învățământ la distanță anul III, sem I, Editura Universității
”A.I Cuza” Iași 2017;
– Angelica Hobjilă, Limbă și comunicare – perspective didactice Aplicații pentru învățământul
primar, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași – 2016
– Emanuela Ilie, Didactica limbii și literaturii române, Editura Polirom 2014

61
– Ioan Ședrean, „Metodica predării limbii române la clasele I -IV”, București, editura Didactică și
Pedagogică, 1995
– M.E.N., Mirela Mihăescu, Ștefan Pacearcă – Limba și literatura română – Editura Intuitext,
2014 ;
– Programa școlară pentru disciplina LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ – clasele a III-a și a
IV-a aprobată prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 5003/02.12.2014 ;

62

Momentele
lecției
Conținut instructiv – educativ Strategii didactice Evaluare
Metode si
procedee Mijloace de
învățământ Forme de
organizare
1.Moment
organizatoric

2.Verificarea
temei și
reactualiza –
rea cunoștin –
țelor

3.Captarea
atenției
Pregătirea materialelor necesare pentru buna
desfășurare a lecției.

Se verifică tema din punct de vedere cantitativ, timp
în care elevii rezolvă fișa nr. 1.
Se verifică apoi tema calitativ prin citirea de către 2 –
3 elevi a temei , după care se verifică rezolvarea
sarcinilor de pe fișa nr. 1.(anexa 1)
Se verifică noțiunile însușite în lecțiile anterioare
referitoare la substantiv.
-Ce este substantivul?
-Câte numere are substantivul?(exemplifică)
-Care sunt genurile substantivului? ?(exemplifică)

Se prezintă o planșă cu un fulg de nea și se cere elevilor
să găsească cât mai multe însușiri potrivite
substantivului ,,fulg ”. Conversația

Explicația
Conversația

Ciorchinele

Fișa nr. 1

Planșă
Frontal

Frontal
Individual

Frontal
Capacitatea de
organizare a
elevilor

Capacitatea de
a rezolva
corect fișa

Capacitatea de
a defini
substantivul

Capacitatea de
a găsi cât mai
multe însușiri

63
4.Anunțarea
temei și a
obiectivelor

5.Dirijarea
învățării

Se anunță tema activității si obiectivele urmărite într -o
manieră accesibilă elevilor.

Se scrie pe tablă și pe caiete titlul: ,, Adjectivul ”
Se descoperă planșa pe care se află următorul text:
,, Într -o dimineață frumoasă , un ieduț harnic și silitor
mergea la școală. Era elev ascultător. La matematică
socotea pe cornițele lui mici și ascuțite. Lângă el în
bancă, era un ied mic, fricos și leneș . ”
Se cere elevilor să sublinieze cu o linie su bstantivele din
text și cu două linii cuvintele care exprimă însușirile
substantivelor.
Se grupează substantivele găsite după ceea ce exprimă
ele apoi se scriu cuvintele care arată însușirile acestora.
ființe: -ieduț harnic și ascultător;
-elev ascultător;
-ied mic, fricos și leneș;
lucruri: -cornițele mici și ascuțite;
fenomene ale naturii: -dimineață frumoasă.
Cu ajutorul elevilor se stabilește că acele cuvinte care
sunt subliniate în text cu două linii exprimă însușiri ale Explicația

Conversația

Conversatia
Problematizarea

Tabla

Caietul
Planșa text

Frontal

Frontal

Individual

Capacitatea de
receptare a
unui mesaj oral

Capacitatea de
a citi un text la
prima vedere

Capacitatea de
identifica
însușirile
substantivelor

Capacitatea de
a defini
adjectivul

64

adjectivul iar elevii notează în caiete definiția.
Partea de vorbire care exprimă însușiri ale ființelor,
lucrurilor, fenomenelor naturii se numește adjectiv.
Se repetă definiția de către 2 -3 elevi.
Se cere elevilor să spună care sunt adjectiv ele din
text, apoi vor da exemple de alte adjective .
Se rezolvă exercițiile de pe fișa de lucru(anexa 2).
1. Găsește adjective potrivite pentru substantivele:
zăpadă –
flori –
minge –
elev –
noapte –
2.Alcătuiți propoziții cu adjectivele care au înțeles opus
cuvintelor: rece, înalt, mare, veseli.
Prezint elevilor cea de -a doua planșă cu următorul
text:
,, Într -o dimineață, un ieduț mergea la școală. La
matematică socotea pe cornițele lui. Lângă el în bancă ,
era un ied.”
Cer elevilor să citească cu atenție textul de pe planșă
și să spună ce diferență este între acest text și textul

Munca
independentă

Tabla
Caietul

Fișă de
lucru

Frontal

Individual

Individual

Frontal

Capacitatea de
a găsi
adjectivele
potrivite

Capacitatea d e
a alcătui
propoziții cu
cuvinte date

Capacitatea de
a rezolva
exercițiile

Capacitatea de
înțelegere a
unui mesaj oral

65

6. Fixarea
cunoștințelor

7. Încheierea
activității anterior.
Deducem astfel că adjectivele au rolul de a îmbogăți
și înfrumuseța vorbirea.
Se rezolvă exercițiile de pe fișa nr.2( anexa 3)

Se fac aprecieri generale și individuale asupra modului
de desfășurare a lecției.
Tema pentru acasă.
Se dau indicații asupra modului de rezolvare a temei. Munca
independentă

Explicația

Explicația Fișă de
lucru

66
ANEXA 1
FIȘA NR. 1
1. Încercuiți substantivele :
stea, a cânta, băiat, cerc, șapte, oa ie, floare, inteligent, ploaie.
2. Subliniați substantivele din propozițiile următoare și grupați -le in fun cție de
numărul substantivului:
În grădină au înflorit crizanteme multicolore.
Elevii din clasa noastră plantează pomi și flori.
Ploaia rece bate în geam .

SINGULAR PLURAL

ANEXA 2
FIȘA NR. 2
1. Găsește adjective potrivite pentru substantivele:
zăpadă –
flori –
minge –
elev –
noapte –
2. Alcătuiți propoziții cu adjectivele care au înțeles opus cuvintelor: rece, înalt, mare,
veseli.
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
____________________ _________________________ __________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________

67
ANEXA 3
FIȘA NR. 3
1. Subliniați adjectivele din textul următor:
,,Sub cetina verde , puiul sprinten de că prioară, cu blana catife lată și cu picioarele subțiri,
adormi mângâiat de vântul călduț.”
2. Unește prin săgeți substantivele cu adjectivele corespunzătoare:
-soare -poznaș, frumos, naiv;
-câmpie -cald, luminos, prietenos;
-iarbă -semeț, înalt, abrupt;
-copil – întinsă, netedă, roditoare;
-munte -fragedă, mătăsoasă, verde
3. Alege din paranteze adjectivele potrivite și scrie -le în spațiile libere:
În pădurea _______________________ am văzut o căprioară __________________.
Avea ochii _______________,urechile ______________________ și blana __________ ___ și
____________________.
( umbroasă, moale, catifelată, ascuțite, blînzi, sprintenă )

68
BIBLIOGRAFIE
▪ Gramatica limbii române, vol I, Cuvântul, Editura Academiei Române, București, 2008
▪ Gramatica limbii române,vol II, Enunțul., Editura Academiei Române, București , 2005
▪ Gramatica Academiei , Vol I, București
▪ Gramatica pentru toți, Mioara Avram, Editura Humanitas, București, 2001
▪ Gramatica de bază a limbii române, Ioan Coteanu, Editura București, 1990
▪ Gramatica practică a limbii române , Ștefania Popescu, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1983
▪ Sintaxa și semantica. Clase de cuvinte și forme gramaticale cu dublă natură, Gabriela
Pană -Dindelegan, 1999
▪ Limba româ nă contemporană, Iorgu Iordan, Editura Didactică și Pedagogică, 1978
▪ Asupra categoriei comparației în limba română, Maria Manoliu, 1962
▪ Aspecte controversate ale categoriei comparației, Gh. D. Trandafir, Limba română, 1977
▪ Structura stilistică a limbii române, Dumitru Irimia, 1986
▪ Despre catego ria comparației în limba română, Marina Rădulescu, 1981
▪ Tratat de gramatică a limbii române, Morfologia, Corneliu Dimitriu, Editura Institutului
European, Iași, 1999
▪ Sintaxa limbii rom âne. Probleme și interpretări, Valeria Guțu –Romalo, Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1979
▪ Tratat de lingvistică generală, București, Editura Academiei, 1971
▪ Metodica predării limbii române în învățământul primar, Corneliu Crăciun, Editura
Emilia, Deva, 2009
▪ Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar, Ioan Șerdean, Corint,
București, 2002
▪ Didactica limbii și literaturii române pentru ciclul primar , în Pedagogia Învățământului
Primar și Preșcolar, Învățământ la distanță, anul III, semestrul I , Iași, Editura
Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2018, Angelica Hobjilă
▪ Didactica limbii și literaturii române, Emanuela Ilie, Polirom, Iași, 2014
▪ Limbă și comunicare – perspective didactice – aplicații pentru învățământul primar,
Angelica Hobjilă, Editura Universității ”A.I. Cuza”, Iași, 2016
▪ Limba și literatura română în școala primară. Perspective complementare. Alina Pamfil,
Editura Paralela 45, 2009
▪ Didactica disciplinei „Limba și literatura română” în învățământul primar , Mola n
Vasile, București, Editura Miniped, 2010

69
▪ Didactica limbii și literaturii române pentru învățământul primar , M. Norel , București,
Editura Art, 2010
▪ Psihopedagogie pentru examenele de definitivat și grade didactice, Ediția a III -a,
Constantin Cucoș, Polirom, Iași, 2009
▪ Programa școlară pentru disciplina Comunicare în limba română/ Limba și literatura
română, clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II -a, București, 2013
▪ Programa școlară pentru disciplina Limba și literatura română. clasele a III-a și a IV -a,
București, 2014
▪ Manuale digitale, edu.ro
▪ Site – https://emalascoala.ro/ (pentru spinner game)

70
Anexa 1

Avizat,
Îndrumător Lucrare de Licență
Titlul: Metod ologia predării învățării adjectivului în învățământul primar
Numele și prenumele : Conf. Univ. Dr. Emanuela Ilie
Data _________ Semnătura _______________

DECLARAȚIE privind originalitatea conținutului lucrării de
licență/diplomă/disertație/absolvire

Subsemntatul(a) LUPAȘCU IRINA IOANA (CĂS. BANTUȘ) cu domiciliul în
municipiul Botoșani , strada Prieteniei nr11 sc. B etaj 5 apartament 21, județul Botoșani născut(ă) la
data de 04.02.1977 identificat /ă prin CNP 2770204070013 absolvent(a) al(a) Universității
„Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Științe ale Educației specializarea Pedagogia
Învățământului Primar și Preșcolar , promoția 2015 -2018 declar pe propria răspundere, cunoscând
consecințele falsului în declarații în sensul art. 326 din Noul Cod Penal și dispozițiile Legii
Educației Naționale nr. 1/2011 art.143 al. 4 si 5 referitoare la plagiat, că lucrarea de licență cu
titlul: „Metod ologia predării învățării adjectivului în învățământul primar ” elaborată sub
îndrumarea dl. / d-na Conf. Univ. Dr. Emanuela Ilie , pe care urmează să o susțin ă în fața
comisiei este originală, îmi aparține și îmi asum conținutul său în întregime.
De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de
licență/diplomă/disertație/absolvire să fie verific ată prin orice modalitate legală pentru
confirmarea originalității, consimțind inclusiv la introducerea conținutului său într -o bază de date
în acest scop.
Am luat la cunoștință despre faptul că este interzisă comercializarea de lucrări științifice
in ved erea facilitării fasificării de către cumpărător a calității de autor al unei lucrări de licență,
de diploma sau de disertație și în acest sens, declar pe proprie răspundere că lucrarea de față nu a
fost copiată ci reprezintă rodul cercetării pe care am în treprins -o.

Dată azi, ………………………… Semnătură student …………………………