SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR [603428]

1
UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

COLABORAREA DINTRE GRĂDINIȚĂ ȘI FAMILIE DIN PERSPECT IVA
DEZVOLTĂRII ABILITĂȚILOR SOCIALE ȘI EMOȚIONALE ALE
PREȘCOLARULUI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Lect.univ.dr. DANA AMALIA JUCAN
ABSOLVENTĂ:
IOANA MARIA OLTEAN

CLUJ -NAPOCA
2012

2
CUPRINS

Actualitatea și argumentarea cercetării …………………………………………………………………………..5
Capitolul I . Profilul psihologic al copilului
I.1. Dezvoltarea capacităților perceptive, de observare și de reprezentare la cop iii cu vârste
între 3 și 6/7 ani ………………………………………………………………………………….. …………………………. 6
I.2. Particularitățile limbajului la preșcolari ………………………………………………… …7
I.3. Memoria și imaginați a-aspecte caracteristici ale copilului preșcolar …………………………. ..9
I.4. Preșcolarit atea și construirea bazelor personalității ………………………. …………………………1 0
I.4.1. Influența eredității asupra de zvoltării presonalității copilului
preșcolar ……………………………………………………………………………………………. …………………………1 2
I.4.2. Impactul mediului asupra dezvoltării perso nalități i
preșcolarului 1…………. …………………………………………………………………………………………………… 13
Capitolul II. Grădinița și familia -factori importanți în dezvoltarea preșcolarului
II.1. Implicarea p ărinților în educația preș colarului din perspecitva noului
curriculum …………………………………………….. …………………………………………. …………………………1 5
II.2. Abordarea integrată a conț inuturilor învățării în grădiniță ………… …………………………1 7
II.3. Rolul familiei în educarea copilului preșcolar …………………………… ……………..2 0
II.4. Importanța climatului socio -afectiv din familie în educarea
preșcolarului ……… …………………………………………………………………………….2 3
II.5. Abordarea stilurilor parentale în educația preșcolarului ………………….. …………….. .26
II.6. Copii problem ă sau părinți problem ă……………………………………… …………………………. ….30
II.6.1. Promovarea v alori lor europene în relația grădiniță -familie ……………………….. 35

3
II.7. Forme de colaborare dintre grădiniță și familie din perspectiva parteneriatului
educațional ……………………………………………………………………………………….. …………………………3 4
Capitol ul III Dezvoltarea abilităților sociale și emoționale la copiiilor preșcolari
III.1. Standarde ale învățării sociale și emoționale ale copiilor
preșcolari ……………………………………………………………………………………….. …………………………… 37
III.2. Exemple de bună practică care asigură un climat educațional pentru educația
timpurie …………………………………………………………………………………………………………….. ………… 39
III.3. Dezvoltarea capacităților sociale și eliminarea barierelor emoționale ale copiilor
preșcolar i………………………………………………………………………………………….. …………………………4 1
III.4. Descrierea de programe educaționale care implică metode de dezv oltare a
competențelor emoționale ale preșcolarilor ……………………………………………………………………. 43

Capitolul IV Metodologia cercetării

IV.1. Scopul și obie ctivele cercetării pedagogice ………………………………….. …………………………4 6
IV.1.1 Obiective le specifice ale cercetării pedagogice …………………. …………………… ……4 6
IV.2. Ipoteza și variabilele cercetării …………………………………………………… …………………………4 6
IV.3. Eșantionare ………………………………………………………………………………. …………………………4 7
IV.3.1 Eșan tion de subiecți ……………………………………………………….. …………………………4 7
IV.3.2 Eșantion de conținut ………………………………………………………. ………………………… 49
IV.4. Descrierea metodelor și a procedurilor p edagogice………………………. ……………………….5 1
Experimentul psihopedagogic …………………………………………… ……………………….. .51
Observația ………………………………………………………………………………………………….. 52
Metoda Anchetei ………………………………………………………………………………………… 53
Metoda analizei portofoliilor/ a produ selor activității subiecților
educației ………………………………………………………………………………………………….. ……………. .54

4
Metoda cercetării documentelor curriculare și a altor documente
școlare ……………………………………………………………………………………………………………… ……..54
IV.5. Pretestul …………………………………………………………………………………………………… ………….5 5
IV.5.1. Obiectivele pretestului ……………………………………………… …………………………5 5
IV.5.2. Desfășurarea pretestului ……………………………………………….. ……………………5 5
IV.5.3. Rezultatele pretestului ……………………………………………… ………………… ………6 0
IV.5.4. Concluziile pretestului ………………………………………. …….. …………………………8 2
IV.6. Desfășurarea experimentului propriu -zis……………………………………………………………..84
IV.7. Posttest ul…………………………………………………………………………………………………………..10 0
IV.7.1. Obiective le posttestului …………………………………………… ………………………..10 0
IV.7.2. Desfășurarea post testului ………………………………………… ………………………. 100
IV.7.3. Rezultatele post testului …………………………………………… ………………………..10 1
IV.7.4 Concluziile posttestului ……………………………………………. …………….. …………12 4
Capitolul V . Analiza și inte rpretarea rezultatelor ……………………………….. ………………. …….. .126
Capitolul VI. Concluzii
VI.1. Concluziile finale ale cercet ării…………………………………………………. ………………………..1 50

Bibliografie …………………………………………………………………………………………. ………………….. …153
Anexe ………. ……………………………………………………………………………………………………….. ……….1 55

5
ACTUALITATEA ȘI ARGUMENTAREA CERCETĂRII
Prezenta lucrare abordează o anumită vârstă a pr eșcolarității și anume vârsta preșcolară
mare. Această perioadă aduce modificări în regimul de viață al copilului, el fiind nevoit să se
adapteze la cerințele și programul activității școlare. Atunci când copilul va intra în școală acesta
va trebui să se încadreze în activități comune , care solicită stăpânire de sine, autocontrol,
dezvoltare socio -emoțională. Copilului i se cere să își formeze deprinderi de comportare
civilizată, adaptare socială, să rezolve anumite sarcini care necesită perseverență, cooperare,
dezvoltarea unei motiva ții pozitive față de grădiniță, școală, muncă, dezv oltarea relațiilor copil –
copil, copil -părinte, părinte -grădiniță, copil -grădiniță din perspectiva relațiilor sociale și
emoționale.
Pornind de la programul educațional de dezvoltare socio -emoțional ă ne propunem să
realizăm la nivelul copiilor preșcolari cercetarea pedagogică privind relațiile dintre copii -copii ,
copii -grădiniță, părinți -copii , părinți -grădiniță . Proiectul a prins contur la întâlnirea pe care am
avut-o cu educatoarea , cu preșcolarii și bineînțeles cu părinții acestora.
Părinții și -au manifestat interesul pentru încheierea unui parteneriat real între grădiniță și
familie, care să conducă la preluarea de către părinți a unor practici corecte de cunoaștere și
educație a copilului. Acest obiectiv se poate realiza do ar prin conceperea relației familie –
grădiniță în dublu sens . Relația dintre părinți și copii este de multe ori una foarte dificilă și
tensionată, iar cadrele didactice din grădiniță trebuie să vină în ajutorul lor prin parteneriate și
discuții libere.
Copilul trebuie să aibă încredere în sine, în forțele proprii pentru a putea face față cu
succes tuturor provocărilor care îi ies în cale și pentru a putea face față situațiilor negative sau
pozitive cu care se confruntă. Acesta trebuie să știe cum să se comporte cu ceilalți, cum să
împartă ceea ce are cu ceilalți. Pentru o dezvoltare socială și emoțională părintele trebuie să
colaboreze cu cadrul didactic astfel încât copilul să facă față cu succes tuturor provocărilor atât la
nivel preșcolar câ t și pe viitor.

6
Capitolul I
PROFILUL PSIHOLOGIC AL PREȘCOLARULUI
1.1 Dezvoltarea capacităților perceptive, observare și de reprezentare între 3 și 6/7 ani
Despre preșcolar se afirmă că are o desc hidere perceptivă special ă asupra spectacolului
lumii, că este avid de a cunoaște, ceea ce stimulează în grad înalt dezvoltarea tuturor capacităților
sale senzoriale și face să se spună că acest studiu are o deosebită importanță pentru toate
achizițiile de mai târziu.
Percepțiile tactile devin mai fine pentru că dezvoltarea motricității permite nu doar
manipularea obiectelor, ci și pipăirea lor, iar diferențierea funcțională a celor două mâini ajută la
identificarea mai ușoară a rigozității, molici unii, netezimii suprafețelor obiectelor. Crește
posibilitatea integrării într -un tot a informațiilor tactile și copilul poate recunoaște un obiect
familiar chiar dacă doar îl pipăie. De exemplu prin jocul,,săculețul fermecat” copiii trebuie să
bage mâna în tr-un săculeț cu obiecte și trebuie să descrie și ghicească obiectul după forma
acestuia, astfel preșcolarii vor putea verbaliza mai bine însușirile tactile (Mih,V.2009).
Percepțiile vizuale dev in cele mai importante componențe ale cunoașterii sez oriale. Văzul
integrează toate celelalte informații de la alți analizatori. Copiii disting mai multe culori și le
denumesc foarte corect, diferențiază vizual forma mai fină a obiectelor , percep corect relațiile
spațiale, dispun de scheme de explorare perce ptivă pentru obiectele familiare și astfel viteza de
receptare și identificare crește. Au structuri perceptive stabilizate pentru figurile geometrice
principale ( triunghi, pătrat, rotund) și au deja mecanismele neurofuncționale ale constanțelor
perceptive aproape ca ale adultului. ( Mih,V.2009).
Percepțiile auditive progresează pe cele trei planuri principal: auz fizic, muzical,
fonematic. Preșcolarii diferențiază și mai multe sunete și zgomote naturale și le raportează corect
la sursa lor. Copiii pot ascu lta dar și interpreta linii melodic e mai simple, specifice pentru ei. Cel
mai mult se dezvoltă auzul fonematic și astfel ei pot recepționa corect mesajele verbale care vin
de la alții iar pronunția cuvintelor și propozițiile este evident îmbunătățită. Grăd inița exersează în
mod special auzul fonematic pentru a -i pregăti pe copii pentru școală. ( Mih,V.2009).

7
Pe baza acestor capacității perceptive și a creșterii rolului regulator al limbajului, la preșcolari
apare și observația ca formă superioar ă de explor are a mediul ambient. Dar la preșcolari aceasta
trebuie să fie condusă din aproape în aproape de către educatoare. Rezultatele observației se află
la baza însușirii numeroaselor cunoștințe, mai ales, despre mediul ambient, despre v iața plantelor
și a anima lelor, despre ocupațiile adulților etc.
Reprezentările care abia au apărut la antrepreșcolari devin acum componentele de bază
ale planului intern mental iar dezvoltarea lor devine o sarcină principală a grădiniței. Cele mai
importante particularități ale reprezentărilor preșcolarilor sunt următoarele:
 au o largă bază perceptivă și de aceea sunt bogate și variate,
 pentru că sunt condiționate de nivelul mental general, se pot forma numai cele ce
reflect ă obiectele și fenomenele în mod static și reflect ă mai slab mișcă rile și
transformările acestora,
 sunt puternic influențate de intervenția cuvântului în timpul formării lor ș i mai
ales de verbalizări expressive,
 cu cât copiii se întâlnesc mai frecvent cu anumite obiecte, cu atât reprezentările
lor sunt ma i bune (acestea însă cuprind totuși un nivel scăzut de generalizare )
Cu toate limitele lor reprezentările sunt im portante atât pentru realizarea celorlalte procese
cognitive cât și pentru desfășurarea unor jocuri mai variate și complexe.

1.2 Particularitățile limb ajului la preșcolari
În cursul stadiului preșcolarității se petrece o spectaculoasă dezvoltare a limbajului. Chiar
la 5 ani, unii preșcolari ne uimesc prin felul cum vorbesc: corect fonetic și gramatical și cu o
deosebită adaptabilitate în rapo rt cu situațiile de comunicare. Vocabularul activ crește către
sfârșitul stadiulu i până la 3000 -3500 de cuvinte iar cel pasiv cuprinde 700 -800 de cuvinte.
Semnificațiile cuvintelor deși încă restrânse sunt mult mai clare și mai corecte. Sensurile
figurat e ale structurilor verbale încă nu sunt înțelese. Au o mare preferință pentru diminutive. Î și
dezvoltă o atitudine importantă față de limbaj, preșcolarii dându -și seama că pot folosi limbajul
ca să comunice orice și că tot ce există în jur poartă un nume. Dacă întâlnesc obiecte sau situații

8
noi și nu știu să comunice aceștia încearcă să se facă înțeleși, dându -și seama că orice lucru din
jurul lor poartă un nume. Dacă întâlnesc obiecte sau situații noi și nu știu cuvintele
corespunzătoare nu ezită să le cre eze. Prin urmare, fără niciun fel de reținere, p reșcolarii creează
cuvinte noi. Iată câteva dintre creațiile preșcolarilor găsite de domnia sa: ,,urlăreț” adică cel ce
plânge foarte tare, ..armatist” angajat în armată, ,,însforit” legat cu sfoară, ,,banana man” prin
analogie cu ,,Superman”. (Mih,V. 2009).
Însușirea structurilor verbale se face în primul rând prin imitarea părinților și apoi prin
respectarea modelelor propuse de grădiniță. Acestea conțin o gramatică implicit și servesc pentru
păstrarea corec titudinii vorbirii proprii și pentru corectarea altora. Grădinița transmite
preșcolarilor cunoștințe și formează capacități de flexionare corectă a substantivelor după gen,
număr, caz , iar a verbelor după persoană, număr și timp. Totodată, în grădiniță est e special
antrenat auzul fonematic și se asigură însușirea elementelor grafice care vor fi necesare mai
târziu la însușirea scrisului în școală. Cu ajutorul elementelor noi de limbaj învățate la grădiniță
preșcolarul poate comunica ușor tot ceea ce dorește să transmită și poate construi propoziții mai
complexe, mai bogate. Dacă la începutul stadiului copilul poate avea un limbaj situati v
(amestecând cuvinte cu gesturi , acțiuni, onomatopee), începând cu 4,5 /5 ani îi este specific
contextual caracterizat pri n: exprimarea în cuvinte adecvate a tot ce ea ce comunică, legături
logice între propoziții și fraze, unitate general ă a discursului verbal. Atunci când povestește ceva
preșcolarul poate vorbi alternativ în locul erorilor acelor întâmplări și poa te folosi adecvat și
mijloace nonverbale de comunicare (gesturi, mimică, mișcări, intonația vocii etc.) Când se află în
dialog cu alții reușește să se adapteze particularităților interlocutorilor. Cu copiii mai mici ca el
vorbește rar, repetă și chiar utilizează ,,l imbajul mic al acestora”. Când vorbește cu cei mari v rea
să se facă înțeles și -și alege cuvintele formulând propoziții și fraze corecte.
Un alt eveniment important în acest stadiu este apariția limbajului interior. El este
precedat de așa numitul li mbaj egocentric (Mih,V. 2009). Copilul se poate afla în apropierea unei
alte perso ane, adult sau copil, el vorbește dar fără a avea intenția de a -i comunica acestuia ceva,
fără a fi preocupat ca acesta să recepționeze ce spune el și să -l înțeleagă, limbaju l interior este
deci o formă intermediară între limbajul extern propriu -zis și cel intern.

9
La vârsta p reșcolară mare c ea mai mare parte a problemelor de pronunție dispar. Pot să mai
existe, la unii copii, dificultăți de p ronunțare al lui ,,r” sau ,, s” în acest caz e ste bine să se ceară
ajutorul logopedului.
Prin urmare limbajul are o funcție foarte importantă în exprimarea a ceea ce simte
copilul, în exprimarea părerilor, a sentimentelor. Atât educatorul cât și părintele au o rol
important în ceea ce privește dezvoltarea limbajului, ei fiind principala sursă prin care
preșcolarul recepteză cuvintele, formează propoziții și fraza corecte.

1.3 Memoria și imaginația – aspecte ca racteristic e ale copilului preșcolar
Memoria contribuie la buna fun cționare a tuturor procese lor psihice iar în preșcolaritate
ea dobândește cara cteristici noi precum (Mih,V. 2009) :
 crește volumul memoriei și astfel copilul este capabil să -și însușească multe date
de experiență personală și multe cunoștințe;
 memoria verba lă este într -un evident progres, preșcolarul întipărind cu succes
multe poezii, cântece, povești, legend e, date legate de sine și de familia lui.
Informațiile memorate su nt concrete. Preșcolarul însă poate memora idei abstracte
și realități logice complexe ;
 crește timpul de păstrare de la câteva luni (5 -7 luni) la începutul stadiului , la 1 an
și mai mult la sfârșitul stadiului. Totodată începând cu 4 ani jumate se pot
constitui amintirile;
 în ceea ce privește actualizarea , aceasta se face ca recunoaștere , dar din ce în ce se
realizează mai mult ca reproducere. Preșcolarii pot să povestească logic, să redea
succesiunea evenimentelor, să pună în ordine imaginile care exprimă moment e
diferite ale unei povestiri , țin minte aproape textual felul în care se exprim ă
personajele și chiar le recunosc după felul în care se exprimă, pot interpreta roluri.
 începe să se manifeste memoria voluntară mai întâi în joc și apoi în activitățile
frontale , a cărei pondere crește progresiv. P remisele ei cele mai importante sunt:
dezvoltarea memoriei care conservă experiența personală și cunoștințele, oferind

10
material spre combinare, creșterea rolului limbajului în activitatea mental ă în
ansamblu ei. Imaginația reproductivă este antrenată în ascultarea poveștilor și
legendelor și îns ușirea unor cunoștințe. Construierea mecanismelor ei de -a lungul
stadiului se relevă foarte bine prin faptul că la 3 ani copilul cere să i spună mereu
aceiași poveste și se supără dacă părintele se abține de la forma ascultată prima
dată ( ceea ce arată că acum se formează procedeele cor espunzătoare) când crește,
la 4,5-5 ani aceste mecanisme funcționează bine și c opilul vrea mereu să asculte
altă poveste.
Copilul combină reprezentările, formate deja în viața lui de fiecare zi, așa că atunci
repovestește s -ar putea produce o modificare în cele povestite, preșcolarul în loc de ,,cuptor”
poate spune ,,aragaz ”, în loc de ,,fântână” să spună ,,chiuveta”.
Legăturile dintre imaginația și gând ire încă nu sunt stabilizate, acestea din urmă nu -și
joacă rolul regulator corespunzător. Î n aceste condiții, imaginația creatoare a preșcolarului
alunecă repede în fantastic . Cercetăril e făcute asupra produselor imaginative creatoare ale
preșcolarului au dus la următoarea concluzie: ,,Fantezia îngăduită și cu ltivată la preșcolaritate, va
genera forțele creatoare de mai târziu.”
Imaginația creatoare se manifestă la copilul preșcolar prin desen, modelaj, construcții, colaje.
Plăcerea pentru aceste activități stimulează combinațiile imaginative. Copilul c onstruiește cu
pasiune întrecându -se cu partenerul de alături. Desen ele sunt pline de spontaneitate , culorile sunt
folosite cu sinceritate, fără prejudecăți și totodată cu un interesant simț al culorii .

1.4 Preșcolaritea și construirea bazelor personalității
O componentă impo rtantă a pe rsonalității este temperamentul care se manifestă încă din
primul an de viață , dar cele semnificative și care au caracteristică umană apar în preșcolaritate.
Premisele dezvoltării personalității se află în toate progresele pe care le -a înregistr at copilul în
cogniție, afectivitate, voință. Factorii care au cea mai mare importanță pentru formarea
personalității sunt: noua etapă de maturizare neurofuncțională, stimulări bogate și variate , relații
mai complexe cu familia, jocul , influențele sistema tice organizate și de durată exercitate de
grădiniță, atracția și interrelațio narea cu cei de aceeași vârstă aceastea manifesând următoarele

11
componente ale personalității:
 manifestarea inițială a aptitudinilor la cei care au premise native specifice ca:
a) receptivitatea deosebită față de anumite categorii de stimuli,
b) praguri senzoriale scăzute,
c) atracție evidentă spre activități în legătură cu care vor apărea aptitudini,
Domeniile de manifestare sunt: desen, muzică, coregrafie, gimnastică, limbi străine, copii i
supradotați pot obține deja rezultate semnificative, în această perioadă.
 dezvoltarea bazelor caracterului se realizează sub influe nța preponderată a
familiei (,, cei șapte ani de acasă”) și a grădiniței. S -a constatat că premisele pent ru
formarea caracte rului sunt: constuirea reglajelor voluntare, cristalizarea
sentimentelor fundamentale mai ales față de părinți, dezvoltarea capacităților de a
fi receptivi la cerințele acestora și la modelele pe care ei le oferă, dezvoltarea
conștiinței morale primare. ( Mih,V. ,2009)
Prin urmare, sub influența acestor factori se formează premisele pentru însușiri
caracteriale. Astfel copiii care cresc într -o familie caracterizată prin armonie, dragoste și respect
reciproc, își formează cu ușurință cum ar fi: încrederea în sine, inițiativă, independență, respect
de sine și de alții. Din contră, copiii care nu sunt iubiți și acceptați de părinți și sunt total
dominați de aceștia se vor caracteriza prin: pasivitate, lipsă de curaj și de independență,
dificultate în relaționare cu alții etc.
Cristalizarea conștiinței morale primare a fost cer cetată de psihologul elvețian Piaget , J
(1968) care a relevat următoarele particularități:
 este o morală pentru că rezultă din interiorizarea simplă a cerințelor și a modelelor
comport amentale parentale,
 se întemeiază pe dragostea copiilor pentru părinții lor și pe autoritatea acestora
este concretă, adică se implică în situațiile reale de viață ale copilului ș i presupune
o înțelegere a normelor morale în concordanță cu dezvoltarea c ognitiv ă a
preșcolarului. P entru copil , a fi bun înseamnă, de exemplu ,,a mânca tot de pe
masă”,
 chiar de la 3 ani preșc olarul începe să fie atent la di ferențele dintre fetițe și băieți

12
și tinde să-și clarifice apartenența lui la sex afirmând hotărât și cu convin gerea că:
,,eu sunt băiețel” sau ,,eu sunt fetiță”. Se recunoaște bine în oglindă și în
fotografii, își știe numele, prenumele, vârsta și al cui este, unde este locuința,
care-i sunt jucăriile, îmbrăcămintea, etc.
 este receptiv la aprecierile la adresa sa ale părinților și ale educatoarei , le
interiorizează și motivează pe baza lor, calităților pe care crede că le are,
 începe să se schițeze o imagine de sine care este mai evidentă către 6 ani și care
are următoarele planuri principale: eul fizic (însușiri corporale și fiziologice), eul
spiritual (unele însușiri cum ar fi că este isteț, îndrăzneț etc.), eul social ( cam ce
loc ocupă printre cei de vârsta lui).
Chiar dacă structura personalității se află abia în fazele de început ea dă noi caracteristici
comp ortamentelor copilului adică le orientează mai bine, le reglează adecvat cu împrejurările, le
face mai eficiente, le susțin mai bine din punct de vedere energetic. Toate acestea reprezintă alte
aspecte ale pregătirii copilului pentru următoarele stadii pe care le va parcurge.

1.4.1 Influența eredității asupra dezvoltării personalității copilului preșcolar

Ereditatea este ,, acea însușire fundamentală a materiei vii, care se referă la transmiterea
de la o generație la alta, sub forma codului genetic, a mesajelor de specificitate ale speciei,
grupului și individului." ( Bocoș, M., Jucan, D. 2008).
Din cadrul predispozițiilor native fac parte trei categorii de ,,caractere":
 Genotipul care ,,reprezintă totalitatea proprietăților ereditare ale unui organism,
zestrea sa ereditare " (Bocoș,M.,Jucan,D . 2008). Genotipul conț ine elemente ale speciei
umane (bipedismul, conformația corporală) sau elemente variabile în interiorul speciei
( culoarea ochilor, a părului etc.)
 Fenotipul reprezintă ,,disponibilitățile transmi se, devenind manifestate datorită
poziției dominante a genei cu care sunt corelate" ( Bocoș,M.,Jucan, D. 2008). Fenotipul
poate reprezenta cea mai importante parte a eredității deoarece el reprezintă totalitatea
caracteristicilor unui individ, ca rezultat al interacțiunii genotipului cu mediul .

13
Potențialul de formare este preponderent de natură psihică și are o dimensiune generală,
incluzând abilitățile de gândire, capacitățile de asimilare de modele și str ategii, de achiziționare
de limbaje de specialitat e etc.
Ereditatea este un factor necesar pentru dezvoltarea preșcolar ului, aceasta acționează
mai puternic la vârstele timpurii, în cazul formării unor procese și funcții psihice mai apropiate
de cele ale animalelor, așa cum sunt cele senzoriale, percepti ve, motrice, contribuie chiar la
dezvoltarea personalității. Copiii tind să -și copiază părinții în ceea ce privește gesturile pe care
aceștia le fac, copiază unele comportamente, de acolo vine și vorba ,,Semeni cu maică -ta sau cu
taicăt -o”. (Bocoș,M., Juca n, D. 2008)
Chiar dacă ereditatea este un factor necesar, ea nu este suficientă în dezvolatare a
personalității preșcolarului. U n alt factor care influențează de zvoltarea personalității copilului
este mediul .

1.4.2 Impactul mediului asupra dezvoltării personal ității preșcolarului

Predispozițiile ereditare reprezintă fundația pe care se construiește personalitatea
împreună cu mediul care are și el aportul lui.
Mediul reprezintă cadrul în care individul se naște, trăiește și se dezvoltă referindu -se la
totalita tea elementelor externe cu care individul interacționează direct sau indirect, stabilind
interrelații pe parcursul dezvoltării sale. (Bocoș,M., Jucan, D. 2008).
Factorii de mediu care influențează dezvoltarea copilului și a omului în același timp sunt:
 factorii de mediu interni, respectiv factorii naturali, biologici
 factorii de mediu externi, reprezentați de factorii mediului fizic și socio –
uman
Acțiunea mediului este foarte importantă în dezvoltarea copilului începând de la vârste
mici, această dezvoltare este mediată de unele caracteristici proprii comunității umane, cum ar fi:
nivelul de trai, gradul de cultură, gradul de civilizație . Toate elementele care țin de mediu sunt
foarte importante deoarece atunci când intri înt r-o grădiniță sau școală observăm diferențele
dintre copii după felul cum se comportă. Influențele factorilor de mediu sunt resimțite în cadrul
activităților desfășurate de ființa umană, fie în sens pozitiv, fie în sens negativ. Foarte important

14
este și felul în care copilul reacționează la factorii de mediu, cum se adaptează la el. Un copil
poate să i se transmită genetic o aptitudine pe care părinții o dețin și chiar i se asigură un mediu
propice pentru a se putea dezvolta aceea aptitudine, în acest sens este mai mult probabil că acel
copil va deprinde cu ușurință aptitudinea respectivă. Unii copii care au de exemplu o aptitudine
motrică vor fi capabili să și -o dezvolte în mediul sportiv, oferindu -i-se chiar șansa de a -și depăși
limitele și de a beneficia de unele programe educaționale p ersonalizate.
Fiecare copil are șansa de a se dezvolta , dar această dezvoltare depinde foarte mult de familia în
care acest copil crește, se dezvoltă, de factorii de mediu care influențează dezvoltarea lui.
Cei doi factori ereditatea și mediul sunt indisp ensabili în dezvoltarea personalității unui copil,
ceea ce i se transmite genetic este în strânsă legătură cu ceea ce îl înconjoară pe copil. Un copil
poate fi foarte bine înzestrat din punct de vedere intelectual dar dacă nu are o familie care să îl
îndru me înspre a -și folosi capacitățile intelectuale în sens pozitiv acestea se pot atrofia. In cazul
unui copil care este mai puțin înzestrat intelectual dar are o familie care să -l îndrume, șansele de
a-și dezvolta capacitățile intelectuale sunt mari însă în unele cazuri poate exista voință dar dacă
nu există și un pic de intelect este în zadar deoarece , acel copil puțin probabil să fie capabil să -și
depășească limitele.

15
CAPITOLUL II
GRĂDINIȚA ȘI FAMILIA FACTORI IMPORTANȚI ÎN DEZVOLTAREA
PREȘCOLA RULUI

2.1 Implicarea părinților în educația preșcolarului din perspectiva noului curriculum

Diferitele studii științifice referitoare la efectele educație i timpuri preșcolare au scos în
evidență următoarele elemente importante legate de aceasta . Aceasta are un efect pozitiv asupra
abilităților copilului și asupra viitoarei sale cariere școlare , are efecte pozitive asupra viitoarei
integrări sociale a le adolescentului și adultului, pentru o dezvoltare socio -emoțională optimă este
importantă și mărimea gru pei. Educația timpurie are influență asupra formării și supervizării
personalului asupra dezvoltării copiilor, asupra implicării active a familiilor în educație și în
promovarea participării lor la diferite activități , s-au putut identifica multe relații pozitive între
frecventarea grădiniței și a comportamentelor centrate pe sarcină, asupra dezvolt ării socio –
emoțională, a motivației și a atitudinile pozitive față de învățare.
Curriculum pentru învățământul preșcolar prezintă o abordare sistematică, în ved erea
asigurării conti nuității în interiorul aceluiaș i ciclu curricular, interdependența dintre disciplinele
școlare și tipurile de activități de învățare din învățământul preșcolar. Curriculum pentru
preșcolari este împărțit pe domenii experiențiale care s e îmbină cu domeniile tradițion ale de
dezvoltare a copilului ( domeniul psihomotric, domeniul limbajului, domeniul socio -emoțional,
domeniul cognitiv). Domeniile experiențiale cu care se va opera în învățământul preșcolar sunt :
(Glava, A., Glava C. 2002)
 Domeniul estetic și creativ – acesta presupune acope rirea abilităților de a
răspunde emoțional și intelectual la experiențe perceptive, sensibilitatea față de
diferitele niveluri de manifestare a calității,
 Domeniul om și societate –acesta include omul, mod ul lui de viață, relațiile cu alți
oameni , relațiile cu mediul social ca și modalități în care acțiunile umane
influențează evenimentele,
 Domeniul limbă și comunicare –acest domeniu acoperă stăpânirea exprimării o rale
și scrise, ca și abilitate de a înțeleg e comunicarea verbală și scrisă,

16
 Domeniul științe – include atât abordarea domeniului mtematic prin intermediul
experiențelor practice cât și înțel egerea naturii , ca fiind modificabilă de ființele
umane cu care se află în interacțiune, practice cât și înțe legerea naturii, ca fiind
modificabilă de ființele umane cu care se află în interacțiune,
 Domeniul psiho -motric – acest domeniu acoperă coordonarea și controlul
mișcărilor corporale, mobilitatea generală și rezistența fizică, abilitățile mo torii și
manipul area de finețe ca și elemente de cunoaștere, legate mai ales de anatomia și
fiziologia omului.
În elaborarea noului curriculum se prefigurează patru mari tendințe de schimbare: pe
diversificarea strategiilor de predare – învățare –evaluare ( accentul se pu ne pe me todele activ –
participative, joc , evaluare), mediul educațional să permită dezvoltarea liberă a copilului, rolul
familiei este acela de partener în procesul intructiv -educativ, părinții ar trebui să participe activ la
educația copilului lor desfășur ată în grădiniță, participarea familiei se referă la o participare reală
în cadrul activităților din grădiniță alături de copilul lor, noul curr iculum promovând conceptul
de dezvoltare globală a copilului .
Domeniile experiențială sunt instrumente de atinge re a acestor obiective și, în același timp,
instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului , ele indicând deprinderi, capacități, abili tăți,
conținuri specifice domeniilor de dezvoltare (Glava, A., Glava C. 2002): :
 DOMENIUL Dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală
 DOMENIUL Dezvoltarea socio -emoțională
 DOMENIUL Dezvoltarea limbajului și a comunicării
 DOMENIUL Dezvoltarea cognitivă
 DOMENIUL Capacități și atitudini în învățare
Pe lângă consolidarea achizițiilor emoționale și sociale în grădiniță ace stea trebuie
consolidate și acasă cu ajutorul părinților. Programul de dezvoltare socio -emoțională ,,Da, P oți!”
cuprinde și un model pentru părinți oferind astfel posibilitate educatorilor de a le prezenta într -o
manieră mai ușoară procesul de dezvoltare ș i optimizare social ă și emoțională utilizat în
grădiniță. Li se descriu părinților cinci abilități: încredere, perseverență, organizare, înțelegere și
rezistență , dar li se oferă și modalități prin care pot continua acasă educarea și învățarea lor.
Abilit ățile sociale și emoționale au un rol esențial pentru obținerea succesului șc olar și a unei

17
stări de bine a preșcolarilor, dizabili tățile sociale și emoționale asociindu -se cu rezultatele
negative pe plan școlar și personal.
Educatorul trebuie să stabileas că o relație de colaborare eficientă cu părinții, colaborarea
eficientă dintre educator și familie este esențială pent ru stabilirea unei strategii co mune în
educarea copiilor. Majoritatea interacțiunilor se produc în timpul ședințelor, dar timpul pentru a
discuta cu aceștia este foarte scurt și este indicat ca educatorul să -și facă timp să discute cu
aceștia, nu trebuie să aștepte să cheme părintele la grădiniță pentru a discuta doar atunci când
copilul nu face ceva bine sau întâmpină unele probleme. Pe lân gă eventualele probleme
prezentate părinților, t rebuie să se precizeze și progresele realizate de copil sau educatorul poate
să povestească părintelui o întâmplare amuzantă în care acesta a fost implicat. Parteneriatul
educator -părinte presupune o relație bazată pe munca în echipă, este o relație de reciprocitate
bazată pe respect, pe drepturi și obligații egale. Este foarte important ca educatorul să nu aștepte
mult timp până să informeze părintele în legătură cu unele comportamente problematice ale
copiil or lor și să încerce să găsească o modalilate de a -l ajuta împreună. În aceste situații t rebuie
criticat comportamentul copilului și nu copilul în sine deoarece se pot produce confuzii și
interpretări prin care părinții s -ar putea simți ofensați , și se poa te ridica un zid între părinte și
educator. Soluțiile pe care le găsesc trebuie să fie cât mai pragmatic, să se realizeze un plan
comun de recompensare a comportamentului indezirabile, atât educatorul cât și părintele trebuie
să fie conștienți că rezultate le nu pot apărea peste noapte, și că este nevoie de răbdare.
Monitorizarea progreselor copilului se poate face împreună cu părintele ținându -l mereu la curent
cu ceea ce se întâmplă în viața copilului lui .

2.2 Abordarea integrată a conținutului învățării în grădiniță

Se recomandă o oarecare detașare a vieții școlii de viața reală , și a formării acesteia într –
un cadru închis, ficțional și de naturat, recomandându -se o păstrare a unei legături dintre
experiențele de învățare formală și viața reală as tfel se poate realiza o apropiere dintre învățare a
școlară mai art ificială și învățarea naturală. Prelcolarului ttrebuie să i se asigure un minim de
produse ale învățării școlare care să fie apropiate de probleme le realității în care copilul trăiește.
Integrarea conținuturilor disciplinelor de studiu este considerată una dintre soluții le de dezvoltare

18
a curriculumului care asigură o punere în practică a multor probleme întâlnite în viața
preșcolarului . (Integrarea curriculară reprezintă o strategie de proiectare ș i predare a
curriculumului ce presupune crearea unei conexiuni semnificative, relevante, între domeniile de
cunoaștere și de dezvoltare, teme sau competențe în vederea construirii unei viziuni holistice și
interactive asupra lumii reale )(Bocoș,M., Jucan, D .2008).
Integrare a curriculară presupune ancorarea învățării în contexte reale de viață și aplicarea
lor în diferite contexte educaționale. Aceasta este justificată de factori i intinseci ai procesului de
cunoaștere și de învățare (privind specificul cunoaș terii științifice/ de natură episemologică,
privind specificul învățării ca acțiune umană/ de natură psihologică) , precum și factori i exteriori
ai procesului de învățare ( de natură socială, va lorizarea informației și a învățării, de natură
pedagogică). Se folosește tot mai des integrarea tematică a conținuturilor diferitelor domenii de
cunoaștere. Integrar ea curriculară include o variet ate de manifestări didactice, de ipoteze ale
acesteia.
Categoriile de activități de învățare prezente în curriculum pentru preșcolari sunt:
Activități pe domenii de învățare ( care pot fi activități integrate sau pe discipline), Jocuri și
activități alese și Activități de dezvoltare personală (Glava, A., Glava C. 2002):
a. Activități le pe domenii experiențiale sunt activități int egrate sau desfășurate pe discipline
cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcție de temele mari propuse de
curriculum, precum și de nivelul de vârstă și de nevoile și interesele copiilor din grupă.
Se pot desfășura maxim 5 și minimum 3 activit ăți integrate pe săptămână indiferent de
nivelul de vârstă. Educatoarea poate planific a activități de sine stătătoare , pe discipl ine
sau activități integrate iar ordinea în care se desfășoară activitățile este la liberă alegere.
b. Jocuri le și activități le di dactice alese vin în ajutorul copiilor, facilizând socializarea în
mod progresiv, inițiază copilul în cuno așterea lumii fizice, a mediului social și cultural de
care aparțin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit și scris. Jocurile și activitățile
didactie s e desfășoară în grupuri mici, în perechi sau chiar individual. Acestea s e
realizează în timpul unei zile , dsfășurându -se în jur de vreo două, trei etape de jocuri.
Mediul educațional este foarte important , de el depinde reușita desfășurării jocului și a
altor activități . Spațiul este organizat pe centre: Bibliotecă , Colțul căsuței/ Joc de rol,
Constr ucții, Stiință, Arte, Nisip și A pă și altele , iar materialele trebuie alese în funcție de

19
tema săptămânii sau de tema proiectului aflat în derulare.
c. Activitățile de dezvoltare personală includ rutinele, tranzițiile și activitățile din perioada
după -amiezii ( pentru grupele de program prelungit sau săptămânal), inclusiv activitățile
opționale.
 Rutinele sunt activitățile reper după care se derulează într eaga activitate a zilei ,
ele înglobând activități d e tipul: sosirea copilului, întâ lnirea de dimineață, micul
dejun, igiena , somnul, gustările, plecarea, acestea se repetă zilnic la intervale
aproximativ stabile cu aproape aceleași conținuturi . La întâlnir ea de dimineață
accentul va cădea pe : Autocunoaștere, Dezoltarea abilităților de comunicare,
Managementul învățării prin joc, Dezvoltarea empatiei, Luarea deciziilor,
Medierea conflictelor
 Tranzițiile sunt activități de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de
rutină la alte tipuri/ categorii de activități de învățare, de la o activitate de învățare
la alta, în diverse momente ale zilei .
 Activitățile opționale sunt alese de către părinți din oferta prezentată de unitatea
de învățământ, poate fi realizată de către edu catoare sau de către un profesor
specialist.
 Activități desfășurate în perioada după -amiezii acestea sunt corelate cu tema
săptămânii/ tema proiectului și cu celelalte activități din programul zilei .
Progra ma activităților din grădini ță cuprinde 6 teme mari integratoare anuale: ,,Cine
sunt/suntem? ” , ,,Când/cum și de ce se întâmplă? ”, ,,Cum este/ a fost și va fi aici pe pământ ?”,
,,Cine și cum planifică/ organizează o activitate?”, ,,Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”,
,,Ce și cum vreau să fiu?”. De exemplu tema proiectului ,, Munci specifice anotimpului toamna”
poate fi cuprinsă la tema anuală ,, Când/cum și de ce se întâmplă?”, dar aceasta poate fi inclusă și
în cadrul temei anuale ,,Ce și cum vreau să fiu?”. Tema proiectului ,, Obiceiuri și tradiții de
iarnă”, poate fi inclusă fie în tema anuală ,,Când/cum și de ce se întâmplă?” dar și în tema anuală
,,Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”
Oricare dintre cele șase teme integratoare poate fi aplicată doar că trebuie respectată o anumită
particularitățile de vârstă, abilitățile individului de a relaționare socială.

20
2.3 Rolul familiei în educarea copilului preșcolar

Pentru copil, familia co nturează primul său univers afectiv și social. Trăsăturile și
coordon atele personalității s e cristalizează în raport cu modelul și natura situațională trăită în
mod direct, nemijlocit, de copil, în mediul familial , iar atitudinile părinților au consecințe
durabile asu pra personalității în formarea acestora. În general, cei doi părinți, deși impl icați egal
în procesul de educație, dețin roluri diferite. Mama asigură căldura afectivă, iar tatăl reprezintă
autoritatea. Mama are o ,,funcție interioară”, pe când tatăl are ,,o funcție exterioară”, prima
referindu -se la atmosfera intrafamilială ș i la as igurarea securității af ective, iar cea de -a doua, la
comunicarea socio -familială și respectarea normelor. Ambii asigurând sentimentul de con fort și
securitate. Părinții sunt răspunzători de situația copilului în cadrul familiei, de optimizarea vieții
de fa milie, îmbinând sau încercând să îmbine cele două aspecte: atitudinea afectuoasă a mamei
cu autoritatea sau exigența rațională a tatălui. Î n sens contrar, o viață de familie în care nu există
mari diferențe de opinii în ce ea ce privește creșterea și educar ea copilului, în care nu există
unitate de cerințe și consecvență în atitudini, o viață de familie frământată de tensiuni, lipsită de
afecțiune, cu conflicte ce pot genera acte de opoziție sau chiar violență, va duce inevitabil la
reacț ii de inadaptare, fr ustări, stări de de zechilibru afectiv al copilului. (Benga,O. ,2001). Într-un
astfel de mediu apar și se dezvoltă situații conflictuale care vor afecta atmosfera afectivă a
grupului familial și comunicarea dintre membrii ei.
În familie se constituie senti mentul de apartenență socială ( la grădiniță doar e pus la
încercare), pentru că familia este în primul rând o instituție socială fundamentală, este un grup
social în care membrii sunt legați prin anumite relații biologice, dar și psihomorale economice și
juridice, răspunzând unul pentru altul în fața societății. Viața copilului în familie sintetizează
într-o manieră particulară aspectele sociale. Caracteristicile vieții în cadrul familiei sunt date atât
de structura rela țiilor ce se constituie la nivelul său, cât mai ales, de valorile pe care se
întemeiază aceste relații și pe care le promovează. De exemplu, dacă în familie există un climat
bazat pe inegalitate între membrii ei, acest fenomen se repercutează negativ și asupra influențelor
educative ale familie i, distorsionându -le sensul, astfel încât între societate și familie pot apărea
uneori contradicții și discordanțe din punct de vedere al finalităților și cerințelor educative, stilul
specific cel mai des întâlnit în astfel de situații este cel autoritaris t în care sunt valorizate

21
supunerea și respectul excesiv. Părinții nu negociază reguli și nici treburi casnice, ei cred într -o
ierarhie familială strictă, cu tatăl -deobicei în vârf, mama -subordonată acestuia, iar copilul pe
ultimul loc. Dereglarea climatul familial generează stări tensionale, blocaje sau disfunc ții ale
comunicării între părinți și copii, stări de insatisfacție, comportamente regresive, timiditatea
excesivă sau ostilitate.
Importante efecte negative provoacă și permisivitate sau toleranța ex cesivă. Ele
generează o relativă destructurare a relațiilor de familie, fiind însoțită de o slăbire considerabilă a
potențialului educativ al mediului familial. Ca și autoritatea excesivă, permisivitatea se
concretizează în incapacitatea părinților de a se raporta adecvat la copii.
Am prezentat aceste două aspecte negative ale climatului familial, generate de stilul
parental autoritarist excesiv și cel permisiv excesiv și specifice familiilor în care relațiile nu se
bazau pe egalitatea rolurilor, pentru a e videnția faptul că autoritarismul și tolerența excesivă sunt
elemente -cheie în generarea unui anumit tip de climat familial.
În societatea actuală însă, în familie se doresc relații la baza cărora stau respectul,
egalitate, toleranță și un climat familial cu valențe educative superioare. Ultimii ani au adus chiar
o nouă percepție în privința influenței pe care o are familia asupra formării personalității, care
este chiar mai mare decât s -a considerat. Așa cum am spus, azi, familiile sunt sisteme sociale
dinamice, care au legi, comportamente și reguli structurale. Cele mai importante reguli ale
familiei sunt cele care determină o anumită filozofie de viață: valoarea acordată vieții
individului, în raport cu bunurile materiale, m odul de a -i privi pe ceilalți ( ca și prieteni, ca și
competitori), căile acceptate de afirmare în societate și de procurare a celor necesare traiului.
Viața în familie, valorile care sunt respectate și deci experiențele pe care copilul le realizează în
colectivul familial depind așadar în felul în care părinții își exercită rolul de educator. Pentru
copii, părintele, adultul din grupul familial reprezintă sursa securității și încurajării în fața
oricărei situații noi, neobișnuite. Apropiindu -se de sufletul copiilor, pătrunzând în felul p ropriu
de a simți și de gândi al acestora, părintele devine confidentul și sfătuitorul propriului copil.
Imaginea oferită de părinte copilului oscilează ade sea însă valori extreme: de la imaginea unei
persoane atrăgătoare, care constituie un factor de stim ulare al activităților constructive de ordin
intelectual și social, la imaginea unei persoane ursuze, excesiv de autoritare, care prin
intermediul numeroaselor interdicții impuse cop ilului reprezintă un factor de frânare a en ergiilor

22
juvenile (este ceea ce numim criza morală a familiei de azi).
Relația educativă părinte -copil este direct influențată de pretențiile manifestate față de copii,
acestea nu trebuie să -i plaseze pe copii într -un rol cu prea mult constrângeri și foarte puține
situații de a se desfă șura libe r, activ, opțional, cu inițiative proprii. Atribuțiile influențea ză
pozitiv personalitatea umană , numai atunci când ele oferă individului posibilități reale de
afirmare, când angajează originalitatea și individualitatea acestuia.
Considerăm că act ivitatea educativă în familie ar trebui să urmărească într -o mai mare
măsura adaptarea și totodată raționalizarea exigențelor, a cerințelor familiale la posibilitățile de
înțelegere ale copiilor.
Cerințele familia le, respectiv obligațiile, regul ile, preten țiile, normele, exigențele ce
impun copilului, sunt multiple și se exercită asupra lui pe două căi: solicitare și interdicție.
Natura și gradul solicitării sau interdicției trebuie puse de acord cu interesele copilului în scopul
realizării pe de o parte a echilibrului extern între copil și mediul fam ilial ( ceea ce înseamnă și o
schimbare a comportamentului său), și de o altă parte a echilibrului intern.
,,Exigența rațională” înțeleasă în emiterea unor reguli de către adult , reprezintă o condiție
necesară, fără a f i însă suficientă, în realizare la un nivel optim a comunicării umane în cadrul
familiei, căci, deși părintele manifestă această exigență, totuși măsurile sale educative nu -și vor
atinge pe deplin scopurile, dacă nu se vor desfășura într -un climat afectiv de înțelegere și
încredere reciprocă. Nevoia de răspuns afectiv din partea celor din jur, adică nevoia de a fi
stimat, prețuit, respectat de semeni ca și nevoia de ,,autoafirmare” reprezintă trebuințe
fundamentale ale copilului , care îi asi gură ech ilibrul fizic și moral, acea siguranță și l iniște
interioară condiționează aderarea sinceră a vieții de familie. Independența de gândire și acțiune
se formează prin intermediul aprecierii și acordării atenției, a judecăților de valoare a adulților,
iar apr ecierile reflect ă aptitunile, capacitățile acestuia. Copilul este deosebit de sensibil la
aprecierile făcute în legătură cu posibilitățile sale intelectuale, la situațiile în care nu ar putea fi
prețuit și stimat, lăudat și apreciat. Insuccesul, în general , face să slăbească combativitatea,
tenecitatea în muncă, provoacă descurajare și stres. Aprecierile părinților se resfrâng în conștiința
și conduita copilului, motiv pentru care părintele trebuie să se ferească de a face aprecieri sumare
și rigide sau de a da calificative categorice.
Părinții trebuie să înțeleagă, de asemenea, că laudele nu sunt niciodată prea multe, dacă e

23
vorba de stimularea a copilului. Lauda generează simțul valorii și al demnității și e datoria lor de
părinți să încurajeze înflorirea a cestui sentiment. Uneori chiar, e bine de a percepe nuanțele
subtile ale personalității unice a copiilor lor de a -i lăuda pentru calitățile pe care vor să le
încurajeze, pe măsură ce ele se fac simțite. Prin intermediul laudelor, aprecierilor, se insuflă n oi
valori, prin care se contracarează valorile orientale spre consum .

2.4. Importanța climatului socio -afectiv din familie în educarea preșcolarului

Familia se află printre factorii educativi ai copilului , părinții acționează educativ asupra
copilului toată perioada cât acesta este membru al familiei, chiar și după ce o părăsește ( prin
căsătorie), prin sfaturi, îndemnuri, susțineri etc.
Rolul de educatori care li se atribuie părinților își află temeiul în însăși etimologia
cuvântului ,,educație”, care în limba latină înseamnă ,,hrănire”, ,,creștere”, ,,formare”. Așadar ,
întrucât părinții realizează toate aceste valențe ale educației devin și ei educatori. Fără îndoială că
și familia contribuie la educarea integral ă a copiilor, realizând toate component ele educației
(intelectuală , fizică, morală, tehnică), grădinița și apoi școala dispune de un cadru special și de
un personal specializat în acest scop; familia nu dispune de asemenea mijloace. Rolul familiei
este acela de a creea copilului condițiile nec esare și un climat adecvat jocului, st udiului
individual și odihnei. Î ntre componentele educației există una în care familia are rolul primordial:
acestea fiind educația morală. Acest tip de educație nu se realizează în fami lie prin lecții sau
conferințe, ci pr in atmosfera creeată și prin ex emplul personal al părinților ( și al celorlalți
membri ai familiei).
Valori morale precum cinstea, omenia, sinceritatea , demnitatea, hărnicia, spiritu l
adevărului și al dreptății au ca ,, manuale” însăși persoana părinț ilor, iar ca ,,lecții”
comportamentul lor de fi ecare zi. Prin acestea se așază ,, fundamentul” educației morale fără de
care grădinița, școala sau liceul nu vor putea construi edificiul educației morale .
Carențele competenței părinților în domeniul educație i, pot fi compensate și prin climatul afectiv
care există în familie și care nu poate fi întâlnit în niciuna din instituțiile de învățământ. Uneori,
apar în familie și problem e de educație care depășesc posibilităț ile acesteia de a le realiza, î n
aceste ca zuri, părinții se vor adresa educatorilor de profesie.

24
Comunicarea dintre școală, grădiniță și p ărinți este foarte importantă. Î n relația cu
grădinița, părintele parcurge șapte etape:
 părintele care ,,învață” , adică se informează asupra modului de conducer e și de
organizare a procesului inst ructiv -educativ;
 părintele ca ajutor, adică sprijină grădinița, școala în realizarea activităților
extrașcolare;
 părintele ca suporter al imag inii pozitive despre grădiniță -școală, promovează în
familie și în comunitate o atitudine pozitivă față de aceasta;
 părintele ca sursă de informație complementară despre grădiniță -școală, furnizează
informații despre comportamentul elevilor în familie, în s copul de a-i sprijini pe
educa tori să fie sensibili la diferențele individual e;
 părintele ca sursă e ducațională, întărește copiilor propriile interese cognitive, pasiuni,
evenimente profesionale și experiențe de viață devenind astfel o sursă semnificativă
de îmbogățire a ocaziilor de învățare
 părintele ca profesor, oferă cadre de r eferință sau raportare valorică a copiilor săi
 părintele ca inițiator a s chimbărilor în grădiniță, ceea ce înseamnă c unoaștere,
analizează activitatea acestora și le solicită adaptarea nevoilor de dezvoltare
individuală a copiilor .
Părinții copiilor de vâr stă preșcolară au observat că întreaga responsabilitate socială față de buna
creștere și dezvoltare a copiilor poate fi formulată printr -o singură formă de acțiune: să asigure
copiilor nu numai condițiile materiale ale dezvoltării psihofizice, ci și bazele trainice ale
educației moral -civice.
În autoritatea părinților nu este niciun ton ,,autoritar” , nici ordine sau dispoziții date
copiilor și nici sancțiuni (mergând în mod greșit cu efecte complet nefavorabile, până la bătaie),
ci este o stare de fapt, o i erarhizare în grupul familial, care începe cu ,,ascultarea” cerută de
părinți și sfârșește cu ,,înțelegerea” dorită de copii. De modul în care părinții știu să folosească
autoritatea cu care sunt înzestrați, depinde ascultarea din partea copiilor lor. Unii părinți, de
exemplu, pentru o abatere măruntă pe care o săvârșesc copiii lor , îi pedepsesc cu o severitate
foarte aspră și, dimpotrivă, pentru o abatere gravă, îi sancționează mult mai blând sau deloc.
Cultivarea la copilul mic a dragostei față de bine, de adevăr și de frumos își are o condiție

25
generală: să se desfășoare adaptat vârstei, ca un sistem referențial și nu cu un scop al educației.
Acestea au nevoie mai ales de acțiune și nu de verbalism, de activitate și nu de dialog, de
descoperire a virtuțil or de către copil și nu de oferire a acestora de către părinți .
Este cunoscută forța modelato are a exemplului pe care părinț i, prin propria lor persoană îi
oferă copilului. Atitudinea lor de responsabilitate și exigență în îndeplinir ea tuturor îndatoriri lor
socio -profesionale, abordarea revoluționară a realității și efortul neîntrerupt de pregăt ire poli tică
și ideologică se va transforma prin această forță modelatoare asupra copiilor.
Preșcolarul mic ( dar nu numai el) trăiește sub imperiul unei acute nece sități de cunoaștere,
concretizată pr in atât de frecventul ,, De ce?” care îl adres ează cu precădere părinților. A
răspunde acestui ,, De ce?” al copiilor cu răbdare și cu rigurozitate răspunsului clar, exact și
convingător formulat, la nivelul posibilită ților de înțelegere al copilului, constituie calea justă de
cultivare a preciziei și a exactității în gândirea celor mici.
Unitatea între părinți este prioritară ca modalitate de consolare a autorității ambilor părinți și a
fiecăruia în parte și a folosiri i eficiente a autorității.
In famili ile în care există mai mulți frați, părinții trebuie să facă în așa fel încât aceștia să
nu simtă diferențe de afecțiune, care în viitor îi vor duce la formarea diferențelor complexe de
inferioritate. O greș eală des întâ lnită în compotamentul părinților, bine inteționați de altfel constă
tocmai în extragerea acelor diferențieri pe linia preocupărilor și intereselor specifice băieților și
fetelor. Fetițele, mai ales când sunt mici, sunt înconjurate cu un exces de grijă și alintări, ceea ce
poate genera și întreține răsfățul și egocentrismul. Părinții trebuie, pe de o parte, în aceste cazuri,
să-și tempereze excesul de afecțiune față de fetiță, iar pe de altă parte, să -i dovedească aceeași
simpatie băiatului ,, mai mare” det ronat din drepturile sale de mic.
Cumpărarea jucăriilor ,, în dublet” , rămâne discutabilă, în schimb părinții trebuie să se
orienteze mai ales spre cumpărarea acestor jucării, obiecte a căror utilizare presupune
înțelegerea, cooperare ș i participare oarecum egală din partea ambilor.
La fel de nerecomandabil apare și obiectivismul fals, manifestat de unii părinți în administrarea
sancțiunilor. Astfel, pentr u stricarea jucăriilor, spargerea unui obiect, refuzul de a dormi etc. cel
mai mare primește o sancțiun e mai aspră, tocmai fiindcă ,,e mai mare”, în timp ce răsfățatul
mezin trece ,,neobservat”. Acest lucru poate perturba foarte serios relațiile socio -afective între
frați. (Benga,O.,2001).

26
Depășind diferențele de vârstă, temperament, formație profesi onală, grupul familial poate să
constituie așadar prima ,,școală” a interrelațiilor veritabile pe care frații încă din primul lor an
viață trebuie să le desprindă și să le dezvolte continuu. Pe aceste fundamente solide, grădinița și
apoi școala urmează a c lădi ef icient opera fragilă de integrare socială adecvată copiilor.
( Mih,V.,2009)

2.5 Abordarea stilurilor parentale în educația preșcolarului

Meseria de părinte este în același timp cea mai dificilă și cea mai ușoară meserie din
lume. Este d eosebit de greu să reziști tot timpul ritmului antrenant impus de copilul tău, de a
avea răbdare să răspunzi adecvat la întrebări ,,puerile”, de a reuși să vezi lumea prin ochii lui. Pe
de altă parte este foarte ușor când vii acasă de la serviciu, să ordon i câteva sarcini copilului, să -l
pedepsești cu la cea mai mică greșeală, iar după câțiva a ni să exclami cu mândrie: ,,Vezi, acela
este copilul meu! Datorită mie a ajuns așa”.
Responsabilitatea care cade pe umerii familiei este una imensă. Părintele este mo delul pe care
copilul îl urmează, el îi oferă acestuia condiții de viață, securitatea afectivă, educație de bază etc.
Practic, de modul în care părintele își îndeplinește ,,rolul” depinde viitorul copilului.
Familiile se deosebesc între ele prin ceea ce ps ihopedahogii numesc ,, formula specifică” dată de
numărul și vârsta membrilor ce o alcătuiesc, de starea economică și culturală, de gradul de
coeziune a membrilor săi, de prezența ambilor părinți s au de absența unuia dintre ei. Î n creșterea
copiilor famili a reprezintă ,,trinitatea”, în care el constituie ființa cea mai mică, învățând să
cunoască adulții, să -i imite și să răspundă solicitărilor acestora.

Familiile pot fi clasificate:
 După modul de organizare :
1. Familii bine organizate: în care copilul se buc ură de existența ambilor părinți. Acești
copii pot să -și manifeste neîngrădit sentimentele față de ambii părinți . În aceste tipuri de
famili în care există o înțelegere între părinți dezvoltarea personalității copilului este
pozitivă.
Educarea copilului în familie este o problemă de autoeducare a părinților. Nu întâmplător se

27
spune că pentru a -i conduce pe alții trebuie să înveți să te conduci pe tine însăși. Acest pricipiu
este valabil și în statornicia relațiilor interpersonale dintre părinți și copii.
2. Familii dezorganizate: în care prin numeroase le certuri și insulte, părinții sfârșesc prin a
se despărți, copilul nu va avea niciodată nostalgia casei părintești.
Acest tip de familie duce la dificultăți și la greșeli de educație care pot duce la o insuficie ntă
socializare sau la o socializare discordantă a minorilor. Dezorganizarea familiei este un factor
cauzal al delicvenței juvenile în proporție de 50% când este vorba de dezorganizarea familiei
prin divorț.
Familiile dezorganizate și decăzute sunt în acel ași timp familii dificile, în care viața normală de
familie este perturbată. Acest gen de familii creează starea de inadaptare a copilului, favorizând
tulburări de comportament, descompunere morală, viciu și delicvență.
Toate acestea duc la consecințe ne gative asupra copilului cum ar fi: tulburări de comportament,
tulburări de caracter, comportament delicvent, furt, fuga de acasă, delicvența.
 După modul de viață :
S.F. Cerber ( 1965 și 1971) propune o tipologie complexată a tipurilor de familii, după modu l
(stilul) de viață.
3. Tipul familiei obișnuite cu conflicte, caracterizat bineînțeles prin frecvența conflictelor
între rude, vecini. Conflictul este oricând potențial și atmosfera de tensiune este prezentă
continuu. Cu toate acestea copilul ajun ge rar la disoluții , după trecerea crizei totul reintră în
normal. Unii psihiatrii sugerează în acest sens existența unei trebuințe profunde a soților de a
lupta unul împotriva celuilalt.
4. Tipul familiei devitalizate actualizează problema discrepanț ei dintre primii ani de
conviețuire și cei care urmează. Specific acestui tip de familie este faptul că relația de armonie,
comunicare și iubire se devitalizează treptat, ajungând să contrasteze sens ibil cu imaginea
primilor ani ( partenerii petrec mai puți n timp împreună, interesele și activitățile sunt mai puțin
împărțite decât la început). Lipsa de vibrație a dimensiunii emoționale face ca relația să devină
un ,,vid dureros”. Cu toate acestea se ajunge relativ rar la desfacerea că sătoriei, de cele mai mul te
partenerii complăcându -se în această atmosferă de indiferență, care are asupra copilului o
influență negativă.
5. Tipul familiei pasiv -cordiale are mai multe puncte commune cu tipul familiei

28
devitalizate, cu deosebire că pasivitate caracterizată încă de la începutul relației. Uneori
ajungerea într -un astfel de mod de viață se face deliberat, intenționat : este vorba de persoane a
căror interese și energii creative sunt direcționate în alte sensuri decât parteneritatea ( bărbații
dedicați exclusiv c arierei lor, iar femeile preocupate exclusiv de copii), care fie că nu pot, fie că
nu vreau să se investească emoțional și creativ complet în relația bărbat -femeie.
6. Tipul familiei vitale se bazează pe o relație empatică între parteneri, care dev ine esențială
în viața lor. Prezența partenerului este indispensabil pentru sentimentele de satisfacție pe care le
asigură acesta. Indici ul că relația este vitală derivată din sentimentul de satisfacție pare să le
asigure aceasta. Satisfacția centrală a pa rtenerilor unui astfel de cuplu este de a trăi unul prin
celălalt (dominând interesul). Partenerii acestui tip de mariaj se deosebesc fundamental de cei
,,obișnuiți cu conflicte”, prin faptul că atunci când apar, dezacorduri le sunt probleme le
importan te pentru ei și pentru relația lor. In relația vitală dezacordurile nu ajung la conflicte, în
timp ce în celelalte cazuri pare a funcționa o regulă după care niciun conflict nu trebuie rezolvat
cu adevărat ( soțul sau soția nu recunoaște niciodată că celăla lt are dreptate). Acest tip de familii
duce la formarea unei personalități puternice a copilului și o integrare corectă în societate.
7. Tipul familiei bazate pe relația totală este asemănătoare cu relația vitală, cu adăugirea că
punctele de maturi tate sunt mai numeroase, toate problemele importante ale vieții sunt clar
împărțite. Este cazul familiilor în care soțul conviețuiește de peste 30 de ani cu soția sa care îi
este prietenă, soție, parteneră, între ei există puține zone de tensiune, alteori prin cedarea unuia
sau altuia dintre soți, problema principală nefiind ,,ci ne are dreptate” ci ,,cum poate fi soluționată
problema” fără a strica relația.
Toate aceste stiluri de viață familială pot suferi modificări în decursul anilor. Atitudinea
educativă de părinți este esențială în formarea personalității copilului.
In procesul educați ei întâlnim mai multe stiluri de educare ale părinților:
 Stilul autoritar : se referă la acei părinți care privează d reptul copilului de a lua unele
decizii, care pretind o supunere strictă a copiilor asupra hotărârilor sale, acestea fiind
de cele mai multe ori exagerate. Copilul care beneficiază de acest tip de educație va
deveni rigid, inflexibil, conformist și incapabil de autoapreciere.
 Stilul autocratit : se ref eră la acei părinți care iau toate deciziile, manifestă o
atitudine de respingere a opiniilor și dorințelor ce vin din partea copiilor. Sunt foarte

29
restrictive, în special cu adolescenții. Acest copil va fi cuprins de furie și rigoare, fie
de o loialitate excesivă pentru părinți și nu numai.
 Stilul hiperprotector : acest tip este specific părinților care încearcă să disimuleze
problemele și să pară că în familia lor nu există nicio problemă, deși realitatea este
alta, iar atmosfera tensionată se revarsă asup ra copiilor. Astfel, în sufletul copiilor
apare sentimentul de teamă față de adult
 Stilul ignorator -neglijent : acest stil este abordat de părinții care își lasă copiii
nesupravegheați, fiind lăsați să facă ce vor. Acești copii nu sunt controlați la teme,
stau prea mult la televizor, nu mănâncă regulat , nu respectă orele de somn etc.
Climatul educativ este constituit din totalitatea reacțiilor afective ( emoții, dispoziții, atitudini,
sentimente etc.) a emițătorului și receptorul. Din punct de vedere psiholo gic ambianța este cea
care conferă o semnificație specific umană comunicării, stările afective al e emițătorului și
receptorului, având un puternic rol motivațional. Ele au un rol primordial în realizarea
obiectivelor propuse. O ambianță educativă în care d omină optimismul, buna dispoziție,
încrederea reciprocă se răsfrâng în mod pozitiv asupra întregii acțiuni educaționale.
Copiii care trăiesc într -un climat ,,complicat”, din fragedă copilărie sunt adesea înzestrați cu simț
critic și se dovedesc capabil i de reflecții raționale. Cum familia își ia în general foarte în serios
misiunea cultural ă, ei sunt buni elevi, serioși și muncitori cu o tendință, poate, spre pedanterie.
Aici este vorba de rezultate favorabile. Uneori când ,,complicațiile” din familie disim ulează
atitudini de fugă și conflicte cu adevărat foarte importante între toți membrii săi, ea sfârsește prin
a forma ființe sofisticate și neproductive care vor da totdeauna înapoi în fața acțiunii și își vor
distruge în mod sistematic propriile încercări ca și pe cele ale celorlalți.
Viața copilului în familie este alcătuită dintr -o mulțime de întâmplări mărunte, pe care
deobicei părintele uită imediat, sau dacă l -au amuzat le povestește râzând prietenilor.
Formarea personalității este un proces complex ș i îndelungat, iar familia este primul și cel
mai important factor care contribuie la formarea și dezvoltarea acestuia

30
2.6 Copii problemă sau părinți problemă

Copiii sunt diferiți unii de alți chiar și în cadrul familiei fiecare copil este unic și are pr opria
personalitate, fiind diferit de frații și surorile sale, diferența începe chiar de la naștere: fie care are
comportamente specifice în ceea ce privește hrana, somnul, are reacții proprii.
Datoria părintelui este de a respecta individualitatea copilulu i chiar d in momentul în care s -a
născut. Dacă părintele respectă, acceptă, înțelege comportamentele bebelușului legate de
mâncare, schimbările de dispoziție, temperametul bebelușului, va putea înțelege și respecta mai
ușor individualitatea copilului așa se manifestă ea în etapele de vârstă ulterioare. Toți copiii trec
prin aceleași stadii de dezvoltare, doar că o fac în chip specific. Aceste stadii includ schimbări
esențiale în primii cinci de viață, este evident, de exemplu, că la 3 ani copilul se deosebeș te
enorm de ceea ce va fi pe la 7 -8 ani. (Mih,V.,2009)
Copilul pe măsură ce se maturizează, devine din ce în ce mai independent, începe să aibă
propriul său bagaj de cunoștințe, atitudini, valori și credințe. In dezvoltarea copilului este
esențială concepț ia copilului despre sine: felul în care se evaluează și se valorizează.
Copiii mici își exprimă sentimentele ( bucuriile, geloziile, timiditatea) în mod liber, unii plâng
ușor, pe măsură ce ei încep să înțeleagă regulile din jur și încep să ia în considerar e opiniile
celorlalți, se conformează regulilor.
Intre al treilea și al șaselea an de viață, copilul învață să își experime ori să -și reprime
sentimentele. Până la aproximativ 3 ani, pentru copil este deosebit de important să fie lăsat să -și
exprime emoții le în mod liber, în loc să -și reprime sentimentele. Există situații în care un copil
este chiar îndrumat de părintele său să treacă peste o situație în care el simte furie fără să și -o
exprime iar această furie poate răbufni în momentul în care părintele n u mai este lângă el,
ajungând poate chiar la violență fizică sau să păstreze multă vreme resentimente. Copilului
trebuie să i se permită exprimarea sentimentelor, atât cele pozitive cât ș i cele negative, este
nevoie de asemenea ca și părinții să înțeleagă c u adevărat sentimentele copilului. (Mih,V.,2009)
A lucra în învățământ implică multă resp onsabilitate și ef ort din partea cadrelor abilitate.
Persoanele care sunt în afara sistemului înțeleg prea puțin eforturile care sunt făcute de către
cadrele didactice nu doar în clasă dar și în afara orelor de program.

31
De-a lungul anilor au avut loc schimbări în comportamentele copiilor, nu a tuturora dar a
marii majorități. O întrebare frecventă pe care multe persoane și -o adresează este aceea ,, Unde
sunt copiii cum inți și respectuoși de altă dată?”.
Acum copiii au ,,personalitate”, sunt experți în mânuirea calculatorului, în special a
jocurilor violente , un fenomen frecvent întâlnit în rândul copiilor preșcolari și cei din
învățământul primar, aceștia știu toate pr ogramele de desene animate ( care din păcate în ziua de
astăzi marea majoritate sunt pline de violență și prea puțin mai au copii ce învăța din ele ). Unor a
li se poate spune că sunt copii năzdrăvani , alții sunt numiți așa -zișii hiperactivi care de -a lungul
timpului vor crește și o dată cu ei vor crește și problemele create de aceștia.
Copilul hiperactiv nu mai este vorbărețul, cel care nu are stare , care până la urmă se liniștea, ci
cel care tot mereu pune la încercare atât nervii celui care stă la catedră cât și nervii colegilor .
Pe lângă acestea se adaugă și nemulțumirile constante ale părinților față de eșecurile și
comportamentele copiilor iar de obicei vina cade pe educatoare, pe bunici, pe bone.
Au fost desfășurate mai multe testări pentru a se da seama care este aportul familiei în
probl emele apărute la copii, s-au aplicat chestionare atât părinților cât și bunicilor aflându -se date
importante despre familie, despre modul în care se desfășoară o zi din viața copilului acasă. S -au
realizat discu ții cu părinții și cu bunicii iar dacă s -a sezizat vreo problem ă s-a încercat rezolvarea
lor sau atenționarea, cu tact, înspre evitarea unor probleme. Copii provin din toate mediile și s -au
comportat absolut normal până la 3 -4 ani, nu au problem e psihice s au antecedente ereditare cu
abatere la normal. Unii dintre acești copii , însă, au fost diagnosticaț i de către specialiști cu
ADHD . S-a încercat o sintetizare a acestora să se evidențieze eventualele ,,rădăcini” care stau îi
la baza problemelor lor :
 Proven eau din familii cu venturi mari și foarte mari
 De regulă, erau singuri la părinți
 Orele de somn erau haotice și/ sau insuficiente
 Indiferent de comportamentul copilului de acasă sau de la grădiniță, familia nu -i
refuza niciun capriciu
Pe lângă enumerare a de mai sus există și o enumerare a comportamentelor părinților a cestor
copii:
 De obicei se jenează să vină la ședințe și abordează educatoarea în momente nu

32
tocmai potrivite, uneori impun ședințe speciale pentru ei în zile și la ore în care
educatoarea are altceva de făcut sau este în timpul liber ,
 Își arată nemulțumirea față de celălalt părinte sau pe bunici, pe bone ei nefiind
niciodată vinovați ,
 Acasă copii i au doar programe TV și stau pe calculator și nu sunt încurajați să -și
exerseze creativitatea, abil itățile manuale, să facă gimnastică ,
 Programele TV se vizionează haotic, nimeni nu controlează la ce se uită copiii,
aceștia sunt lăsați la orice fel de desene animate inclusiv la programe promovând
violența ori utilizează un limbaj inadecvat ,
 La calculato r se joacă cele mai moderne jocuri, prea puțini mai vizionează
programe educative, care sunt vizionate foarte puțin în comparativ cu jocurile pe
calculator ,
 Tatăl nu se implică prea mult sau chiar deloc în educarea copilului, dar este
convins că de vină es te mama și că educația copilului lor este doar de obligația
mamei nu și a lui .
S-au enumerat și câteva greșeli pe care le poate face educatoarea față de părinți:
 Să creadă că poate rezolva singură problema copilului hiperactiv ,
 Să nu discearnă diferența di ntre un copil mai energic ori răsfățat și un hiperactiv ,
 Să nu ceară ajutorul familiei copilului, colegilor și specialiștilor ,
 Să nu sfătuiască părinții să se prezinte cu copilul pentru o evaluare și la psiholog .
De asemenea, o educatoare poate să facă gre șeli și față e micuțul ,,hiperactiv ”:
 Să-l sancționeze non -stop, nedepistându -i problema ,
 Să se poarte când prea aspru, când prea blând la același comportament al
copilului, creându -i o stare de confuzie ,
 Să se sperie de amenițările părinților care blameaz ă educatoarea pentru eșecurile
copilului, și să lase copilul să facă ce vrea, lipsindu -l poate de singura sursă de
echilibru care-l poate ajuta în acel moment ,
Pentru a se evita aceste impedimente în dezvoltarea optimă a copilului se recomandă lucrul în
echipă: educatoare, părinți și psihologi ,să se intervină cât mai devreme pentru a se ameliora ce
se mai poate face .

33
Este nevoie de multă răbdare și înțelegere din partea tuturor pentru a se putea rezolva
toate probleme le cu care se confruntă toți cei implic ați și este nevoie de implicarea fiecăruia
pentru a -l ajuta pe copilul cu probleme. (Glava,A.,Pocol, M., 2009)

2.6.1 Promovarea valorilor europene în relația grădiniță -familie

Una din abordările moderne privind instituția școlară este cea a școlii de schise,
prietenoase, în care copilul /preșcolarul se simte bine, este atras de activitățile școlare, îi sunt
valorificate înclinațiile și talentele. Modelele educaționale actuale pun în centru copilul și
trebuințele sale, nevoile de dezvoltare și în acest s cop participă numeroși factori, între care cu o
importanță semnificativă sunt școala/grădinița și familia. Poate mai importantă pentru
dezvoltarea armonioasă a copilului este colaborarea între cei doi agenți educogeni: familia și
instituția educațională. (Glava,A.,Pocol, M., 2009)
Majoritatea situațiilor, familia și grădinița colaborează foarte strâns pentru a asigura prin
eforturi comune o educație de bună calitate. Sunt numeroase însă și cazurile în care familia
acționează unerori contrar direcțiilor cont urate de grădiniță, uneori din lipsă de informare, alteori
din nepriceperi ori dezinteres. In loc să întărească și să dezvolte achizițiile din grădiniță în
termeni comportamentali ori de cunoștințe părinții destructurează prin atitudinea lor, ceea ce
educa toarea construiește zi de zi. De ac eea se impune o comunicare cont inuă și de calitate între
cadrele didactice și părinți privind progresele sau dificultățile întâmpinate de copii, aspectele
asupra cărora este necesar să se insiste prin exerciții ori prin e xemple pozitive și încurajări.
Comunicarea și deschiderea din ambele părți pentru a sprijini dezvoltarea și buna educație a
copilului, aduc beneficii pe termen lung în dezvoltarea personalității acestuia .
În vederea construirii și dezvoltării unor relații de comunicare sănătoase între grădiniță și
familie, o serie de inițiative , luând forma unor proiecte concrete de formare a părinților, au fost
derulate la nivel național și local.
Scopul educației și al informației preventive are în vedere realizarea unei bune relații
între părinți și copil, prev enirea unor greșeli de educație și a consecințelor manifestate în
comportamentelul copilului, însușirea de către părinți a abilităților de bază prin care pot influența
comportamentul copilului, evidențierea unor pro cese eficiente de educație constatând în atenția

34
pozitivă din partea părinților.
Evoluția rapidă a vieții sociale de astăzi, modificarea statului familiei, atribuțiile crescute
ale femeii fac ca rolul grădiniței să fie pregnant nu numai în ceea ce privește educația copiilor ci
și a părinților. Grădinița, fiind puntea de legătură cu familia, are și menirea de a asigura părinților
asistență de specialitate, informându -se asupra etapelor de evoluție a copiilor și venind în
sprijinul celor ce întâmpină dificult ăți în înțelegerea rolului de părinți și în îndeplinirea cu succes
a educării copiilor.
Inițierea părinților în educarea și instituirea copiilor se poate concretiza în discuții libere
cu părinții, consultații, participării ale acestora la unele activități din grădiniță etc.

2.7 Forme de colaborare dintre grădiniță și familie și îmbunătățirea ei din perspectiva
parteneriatului educațional

Programele de educație timpurie din toată lumea definesc parteneriatul cu părinții drept un
principiu fundamental al orga nizării și funți onării instituției preșcolare. (Glava,A.,Pocol, M.,
2009).
Obiectivul principal al colaborării grădiniței cu familia constă în confruntarea unității de
acțiune a celor doi factori educaționali, finalitatea a cărei îndeplinire este condițio nată de unitatea
de concepții și exigențe , de o bună cunoștere reciprocă și de e atitudine pozitivă . Acest obiectiv
se poate realiza doar prin conceperea relației grădiniță -familie în dublu sens. Este vorba pe de -o
parte de preocuparea educatoarei de a cun oaște mediul familial al copilului , de a ține cont de
experiența de viață și învățare acumulată de copil în familie , iar pe de altă parte de demersurile
de implicare a părinților în activitatea educațională a grădiniței, atât că parteneri în procesele de
instruire și formare, cât și participanți în programele de educare a părinților.
Pentru o intervenție oportună a educatoarei acesta trebuie să cunoască condițiile vieții în familia
copilului: condițiile de igienă asigurate, regimul alimentar, programul de somn, programul de
distracție și plimbare în aer liber, gradul de implicare a copiilor în activitățile gospodărești,
implicarea părinților cu valori informative precum lectura rea poveștilor, frecventarea cu copiii a
teatrelor de păpuși etc, atmosfera emoți onală a familiei, concepția părinților despre grădiniță și
sarcinile acesteia. Observațiile asupra acestor aspecte sunt posibile prin vizitare a familiei de către

35
educatoare care, pe măsura apropierii de familie poate interveni cu sugestii și sfaturi menite să
optimizeze mediul de dezvoltare al copilului. Vizitele în familia copilului sunt un prilej de
discuție a educatoarei cu părinții într -un context informal, situație ce face ca dialogul să fie mai
relaxat și personalizat . Vizitarea grădiniței de către pă rinți este un prilej de familiarizare a
acestora cu obie ctivele activității instructiv -formative oferite de documentele curriculare și
formulate de către educatoare . Asistența părinților la un ele activități ale grădiniței ( șezători,
vizite, excursii, activ ități comune și alese, expoziții cu lucrări ale copiilor) și implicarea acestora
în organizarea, desfășurarea și evaluarea lor le permite o mai bună cunoaștere a particularităților
propriilor copii, a dificultăților pe care aceștia le în tâmpină în activită țile comune, a
comportamentelor dezvoltate de copil în relația cu covârstnicii și cu alți adulți. Probleme le
curente ale copiilor, precum și realizarea acestora trebuie însă aduse la cunoștința părinților prin
modalități de comunicare operativa educatoarei cu aceștia: corespondență, telefoane,
comunicarea la începutul sau sfârșitul programul zilnic.
Cel de -al doilea plan de colaborare a grădiniței cu familia implică informarea teoretică a
părinților în problemele de psihopedagogie preșcolară. Cadrul în ca re educatoarea poate face
acest lucru este asigurat de program e și/ sau colective cu teme precum: ,, Cum ne jucăm cu copiii
noștri”, ,, Cum putem contribui la dezvoltarea limbajului copiilor ”. Părinții pot colabora cu
educatoarele și alți specialiști în rea lizarea unor planuri individuale de educație a propriilor copii
care să vizeze depășirea dificultăților acestor a în diverse arii de dezvoltare, sau, după caz,
accelerarea dezvoltării, dacă potențialul copilului o permite.
Un alt prilej de informare teoret ică a părinților îl reprezintă întâlnirile într -un cadru mai
larg, ședințele cu părinții trebuie organizat pe diferite teme și desfășurate de educatoare, și alți
specialiști ( medic, logoped, psiholog) și uneori de părinții înșiși. Exemple de teme care pot fi
abordate în cadrul lectoratelor cu părin ții:,,Cum vorbește copilul meu”, ,, Cei șapte ani de acasă ”,
,, O zi din viața copilului meu”, ,,Televizorul și copilul”, ,,Computerul –prieten sau dușman?”.
În practica educațională, relația părinților cu grădin ița primește și alte obiectivări. Alte
modalități de implicare a părinților în activitatea grădiniței ar fi întreținerea și repararea
mobilierului, alcătuirea de material didactic, asigurarea de sponsorizări, organizarea și
desfășurarea împreună cu copiii și/ sau personalul grădiniței a unor acțiuni în comunitate : vizite
la case de bătrâni, activități desfășurate la centrele de plasament, case de copii etc.

36
Parteneriatul pe care trebuie să -l prezentăm cu părinții în scopul dezvoltării armonioase și
eficie nte a copiilor, transformă relația instit ută de grădiniță cu aceștia într-un aspect import ant al
procesului educațional. In cadrul acestui parteneriat rolul coordonator îi revine educatoarei
deoarece aceasta este pregătită și calificată pentru o asemenea activitatea dar acest lucru trebuie
făcut cu tact, pentru că părinții să nu se simtă marginalizați sau subestimați .
Un rol deosebit îl are familia în domeniul educației morale, adică expresia exterioară a
acesteia, comporta mentul. Comportamentul elevat ( cetățenesc, civilizat, moral) nu apare de la
sine, ci numai în măsura în care părinții se preocupă de formarea lui. A ceasta nu se poate face, în
familie, prin cursuri și conferințe, ci prin modelul pe care îl oferă copiilor, care se vor st rădui să -i
imite. A cest comportament al părinților face parte din structura autorității pe care trebuie să o
aibă în fața propriilor copii .(Bocoș,M., Jucan, D.2008).
Sprijinul acordat părinților vizează trei direcții de acțiune:
 Sprijinul emoțional ( a le da părinților ocaz ia de exprimare a emoțiilor, fără critică
sau condamnare) ,
 Sprijinul informațional ( a le da părinților ocazia de a înțelege propria situație și
cea a educației copilului lor) ,
 Sprijinul instrumental ( a le oferi mijloace, tehnici de rezolvare a problemelo r care
țin de educația copilului) .
În acest scop este necesar un dialog între cadrele didactice și părinți. Din perspectiva unei analize
sistematice, educația părinților apare ca o dimensiune a educației permanente și, desigur, a
educației adulților

37
Capitolul III
DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR SOCIALE ȘI EMOȚIONALE LA
COPIII PREȘCOLARI

3.1 Standarde ale învățării sociale și emoționale

Relațiile dintre educatori și copii care se bazează pe respect și încredere întâmpină mai
puține dificultăți în menț inerea disciplinei și educatorii reușesc să atragă cu ușurință copiii în
ativitățile de la grupă. O relație de atașament securizată are influențe pozitive asupra copiilor
proveniți din medii familiale cu probleme, felul în care educatorul se comportă cu co pilul îl
poatea ajuta pe acesta să treacă peste unele lipsuri pe care le are în familie și îi ajută să se
integreze mai ușor din punct de vedere social. Educatorul trebuie să țină cont de faptul că
interacționează cu copii proveniți din medii familiale dif erite. Pentru a se putea lucra cât mai
ușor este nevoie de implicarea activă a educatorului în dezvoltarea relațiilor pozitive cu aceștia.
Copiii trebuie să se simtă în siguranță,să simtă că pot avea încredere în educator și astfel se
creează o relație de colaborare bazată pe încredere. (Glava, A., Pocol, M., 2009),
Pentru a se dezvolta această relație educatorul trebuie să depună un minim de efort pentru
a-l cunoaște pe copil și pentru a -i fi mai ușor să interacționeze cu copilul. Este bine ca educatorul
să încerce să observe care sunt activitățile sau jucăriile preferate, care sunt abilitățile bine
dezvoltate sau care mai trebuie îmbunătățite. Interesul pe care educatorul îl are față de aceste
lucruri nu vor trece neobservate de către copil. Este foarte imp ortant să se cunoască familia
copilului, să se țină cont de unele evenimente relevante sau situații. Educatorul poate să
folosească o parte din timpul alocat activităților libere pentru a încuraja copiii să vorbească, să se
exprime, acest lucru îi va ajuta să-și dezvolte vocabularul, permit copiilor să stabilească relații de
prietenie. Mesajele non -verbale sunt sunt foarte importante în ceea ce privește construirea și
consolidarea relațiilor educator -copil. Folosirea îmbrățișărilor, a zâmbetului, a laudelor este
foarte utilă în consolidarea acestei relații. Jocul mai poate fi folosit , educatorul poate participa ,
acesta oferă posibilitatea copiilor să exploreze mediul, să găsească la jocurile copiilor, acesta
plansându -se pe picior de egalitate ajutându -i pe copii să găsească soluții la situații problemă , să
își exprime emoțiile și în plus li se câștigă încrederea. Este important ca educatorul să le permită

38
copiilor dirijarea jocului, să îi lase să ia decizii singuri și să gândească.
Educatorul poate să folose ască descrieri ale activităților în care este implicat copilul,
astfel copilul este încurajat dar în același timp se discută și despre emoțiile pe care le trăiește
acesta dezvoltându -se vocabularul și li se oferă feedback despre activitățile lui. Este indi cat să se
manifeste entuziasm față de jocul copiilor, să se ofere laude și încurajări. Mediul în care copilul
își desfășoară activitatea trebuie să fie spațioase, trebuie să se pună la dispoziție cât mai multe
obiecte: creioane colorate pentru desen, cubur i pentru construcții, se pot crea sectoare prin care
copiii să se familiarizeze cu anumite teme, acestea pot fi organizate înainte de sosirea copiilor
pentru a se asigura continuitate activităților. Acesta trebuie să pună la punct o serie de strategii
de reglare emoțională pentru a facilita dezvoltarea abilităților de rezolvare de probleme, dar și
menținerea și dezvoltarea relațiilor de prietenie. Scopul principal al educatorului este acela de a
dezvolta abilitatea de a gestiona în mod adecvat reacțiile de furie care se manifestă diferit. Există
câțiva factori care influențează modul în care copiii achiziționează reglarea emoțională precum:
nivelul de maturare a substratului neurologic, temperamentul, socializarea. La primii doi factori
este mai greu de inte rvenit dar la al treilea se poate intervenii pentru a se realiza unele ajustări
sau modificări. Consecvența este esențială pentru eficiența oricărei modalități de intervenție.
Organizarea mediului prin stabilirea rutinelor, a regulilor și a limitelor oferă copilului
posibilitatea de a controla succesiunea evenimentelor și de a dobândi sentimentul de siguranță iar
odată ce mediul extern este controlabil, copiii își dezvoltă treptat capacitatea de a face față cu
succes situațiilor cu î ncărcătură emoțională ne gativă. (Glava,A.,Pocol, M., 2009).
Educabilul poate ușura acest proces prin exprimarea sentimentelor, a propriilor emoții și
a modului în care puteți face față acelor emoții, să se încurajeze copiii să vorbească despre
emoțiile lor, să își exprime stările , educatorul îi poate învăța pe copiii să manifeste
comportamente adecvate față de reacțiile emoționale indiferent de valența acestora. Pentru a
evita situațiile în care copiii au reacții emoționale extrem de intense există câteva semnale de
avertizare: faza de avertizare, faza a doua ( copilul devine agitat, manifestă schimbări bruște de
despoziț ie emoțională), faza a treia ( reacți i de retragere), faza a patra ( copilul se liniș tește).
Acesta poate folos i tehnica monologul ui pozitiv (să respire adânc atunc i când se simt nervoși, să
se gândească la jucă ria preferată, la prietenii care îl plac, să se încurajeze (,,Data vitoare o să mă
descurc mai bine”) sau tehnica ,,broscuței țestoase”, copiii pot fi implicați în găsirea de soluții la

39
problemele lor, este bi ne să se laude eforturile copiilor pentru a -și regla emoțiile. (Glava, A.,
Pocol, M., 2009).

3.2 Exemple de bună practică care pot asigura un climat educațional pentru educația
timpurie

Este foarte important pentru o dezvoltare socio -emoțională optimă să se asigure unele
condiții pentru preșcolari. Mediul educațional are un impact asupra învățării și dezvoltării
copiilor, iar rolul educatoarei este acela de a asigura un mediu în care fiecare copil să se dezvolte
și să învețe în funcție de nevoile, interes ele sale. Mediul fizic trebuie să fie plăcut și să îi ajute pe
copii să s simtă în siguranță, mediul fizic să fie securizat, eliminând pericolul colțurilor ascuțite,
să li se asigure un spațiu individua l unde să -și păstreze lucrurile personale . Spațiul fiz ic trebuie
să faciliteze utilizarea diverselor forme de lucru: individual, grup mic, mare, în perechi.
Educatoarea trebuie să țină cont de tot ceea ce ține de sala în care își desfășoară activitatea, să fie
spații amenajate pe centre. Să se promoveze învățarea activă și independent,materialele să
trezească interesul de cunoaștere al preșcolarilor,educatoarea trebuie să personalizeze mediul
fizic, să fie prietenos pentru copii pentru ca aceștia să vină cu drag la grădiniță. Preșcolarii
trebui e să fie implicați în activitățile propuse de către cadrul didactic în așa fel se menține o
ordine în sala de grupă. Pot fi folosite câteva artificii strategice care determină o mobilizare a
atenției din partea copiilor: controlul vocii, contactul vizual, organizarea timpului în sarcină.
Pentru o cât mai bună desfășurare a activităților grupei s -au instituit câteva reguli simple
dar utile care facilitează învățarea și să minimizeze situațiile problematice. Copiii încă de mici
trebuie să se familiarizeze cu reguli din diferite context sociale. Pentru a nu se creea probleme în
ceea ce privește respectarea unei reguli adultul trebuie să îi repete permanent copilului regula.
Regulile trebuie transmise clar, regulile să fie simple, reamintite și revizuite periodi c. Este bine
ca și copiii să fie implicați în stabilirea unor reguli deoarece există o probabilitate mai mare de a
fi respectate regulile dacă aceștia au contribuit la stabilirea lor. Regulile să fie formulate simplu,
să fie în jur de 5 -7 reguli, să fie fo rmulate în termini pozitivi, educatoarea să le explice
necesitatea și utilitatea lor, să fie prezentate verbal și vizual , este foarte bine ca acestea să fie
comunicate părinților iar educatoarea să respecte regulile pentru a da un exemplu pozitiv

40
copiilor. Copiii trebuie să știe clar care reguli trebuie respectate și care nu, acestea trebuie să fie
stabilite înainte nu atunci când le încalcă să afle despre existența lor. Pe lângă stabilirea regulilor
copiii trebuie să știe și care sunt consecințele actelor lor dacă nu respect regulile.
(Glava,A.,Pocol, M., 2009).
Modul de aplicare al regulilor este cel care asigură disciplina în clasă și nu regula în sine,
pe lângă folosirea acestor reguli trebuie să se monitorizeze frecvent comportamentul copiilor și
felul în care reacți onează la respectarea/nerespectarea regulilor.
Disciplinarea preșcolarilor se poate realiza prin manage mentul problemelor disciplinare .
Primul pas este acel de a identifica cele trei componente ale unui comportament: antecendetele
compor tamentului, comportamentul propriu -zis și consecințele comportamentului. Educatoare
trebuie să aibă în minte mai multe întrebări pentru a putea determina ce anume declanșează
comportamentul, cine este copilul care îl declanșează, locul în care apare, dacă acel
comportament este frecvent sau nu. Modelele de disciplinare sunt specificate după următoarele
trei categorii de situații: când copilul învață un comportament nou, când se dorește consolidarea
unui comportament sau cân d copilul nu este motivat, deci ,, nu vrea” să adopte un anumit
comportament. Educatori i folosesc foarte mult recompensele ca și sisteme de nerepetare a
comportamentelor ( acestea pot fi materiale, sociale și activitățile preferate ale preșcolarilor).
Aceste recompense pot avea succes sau po t fi eșecuri depinde de copil. Putem fi siguri de efectul
pe care îl au recompense le doar după ce o aplicăm și ob servăm efectul pe care l -a avut.
Pe lângă recompensele disciplinare educatorul poate să controleze mediul care
influențează modul de manifestar e a comportamentului, deoarece unele comportamente apar într –
un anumit mediu sau în prezența anumitor persoane. Aplicarea metodei controlului mediul se
realizează prin: identificarea comportamentului care se dorește a fi stimulat, să se observe mediul
în care apare, să se reproducă cât mai bine situația din acel mediu și să se recompenseze
comportamentul.
O altă metodă ar fi extincția ( ignorarea). Aceasta înseamnă ignorarea unui comportament,
pentru aplicarea corectă a acestei me tode trebuie să se țină cont de unele recomandări : să se
aleagă un singur comportament -țintă care se dorește a fi modificat, elimiarea recompenselor când
apare acel comportament, să fie aplicată în mod consecvent, să se utilizeze extincția în paralel cu
tehnicile de stimulare a compo rtamentului dorit .Un alt mod ar fi exclus ( Time -out-ul) prin care

41
copiii sunt trimiși să stea într -un loc izolat față de ceilalți (un colț fără jucării, fără televizor, fără
pericole potețiale), această metodă poate fi folosită doar pentru anumite comport amente,
specifice. Se mai poate folosi și pedepsirea copilului care poate ajută la îmbunătățirea
comportamentelor , un exemplu ar fi confiscarea unui lucru care îi place copilului dar această
pedeapsă trebuie aplicată imediat după ce s -a constatat fapta, iar pedeapsa trebuie să se
potrivească cu fapta și este nevoie de o oarecare consecvență pentru a nu deruta copilul în ceea
ce trebuie să facă. (Glava,A.,Pocol, M., 2009).

3.3 Dezvoltarea capacităților so ciale și eliminarea barierelor e moționale ale copiilo r
preșcolari

Educatorii trebuie să fie foarte atenți atunci când vine vorba despre acordarea unui minim
de ajutor preșcolarilor care întâmpină dificultăți în exprimarea sentimentelor. De cele mai multe
ori educatorii sunt atenți și îi încurajează pe acei copii care se comportă adecvat și fac față cu
ușurință sarcinilor de învățare dar acordă și o deosebită atenție și comportamentelor inadecvate.
Pentru a se putea descuraja comportamentele indezirabile este nevoie să le încurajăm pe cele
adecvate. Lauda es te privită ca și o întărire socială a comportamentelor adecvate, ea este folosită
în special pentru încuraja comportamentele adecvate.
Educatorul trebuie să fie atent atunci când acordă aceste laude deoarece dacă unii copii
primesc selectiv atenția dumneav oastră atunci ceilalți vor sesiza acest lucr u și se vor simți
nedreptățiți. (Glava,A.,Pocol, M., 2009).
Laudele mai ajută și la formarea stimei de sine a copiilor iar multe studii au arătat faptul
că acei copii care dezvoltă în timp sentimentul de î ncredere în sine și motivația intrinsecă au
primit frecvent încurajări din partea educatorilor și părinților, copii care provin din medii în care
au fost expuși la critici excesive sau la pedepse corporale, au probleme în acceptarea laudelor.
Există câteva moduri prin care laudele pot fi eficientizate: lăudarea comportamentului copilului
( pentru ca lauda să aibă impact este nevoie să fiți specifici și să lăudaț i comportamentul pe care
doriți să-l întăriți), manifestarea entuziasmului (impactul laudelor asupra comportamentului
copiilor este mult mai mare dacă lauda este transmisă pe un ton vesel, însoțit de un zâmbet și
contact vizual), trebuie încurajate eforturile copiilor de a progresa, a nu se aștepta perfecțiunea

42
( laudele trebuie folosite și at unci când se observă un progres din partea unui copil într -o anumită
situație deoarece dacă acel copil nu primește feedback atunci străduința și perseverența acestuia
se vor diminua), lăudarea copilului imedi at după comportamentul adecvat, utiliz area laude lor
non-contingente ( acestea sunt folosite în special pentru a se crea o legătură de acceptare
necondiționată între educator și copii).
Pe lângă laude se poate folosi și un sistem de recompense, în principal utilizarea
recompenselor materiale, care sunt ex trem de utile pentru a ajuta copii să învețe o serie de
comportamente . Acest sistem de recompense pot fi utilizate: individual sau la nivelul întregii
grupe pentru achiziționarea unui comportament sau menționarea u nui comportament. Treptat
recomp ensele mat eriale sunt înlocuite cu lauda . Recompensele se uitilizează numai pentru
încurajarea comportamentelor adecvate. Acestea trebuie administrate în funcție de vârstă, trebuie
să se țină cont de nivelul de dezvoltare, este indicat să se monitorizeze anumite com portamente
iar educatorul trebuie să decidă care comportamente trebuie recompensate sau nu pentru a nu se
crea un haos și pentru a se putea controla administrarea întăririlor, trebuie să se pună accent pe
comportamentele adecvate nu pe cele inadecvate, rec ompensa trebuie administrată după
manifestarea comportamentului adecvat,nu înainte ( recompensa nu este un mijloc de a genera
comportamentul dorit), educatorul poate implica copiii în administrarea recompenselor .
Recompensele pot fi aplicate fie întregului grup de copii dar uneori acestea pot fi aplicate
unui copil pentru un anumit comportament săvârșit de acesta. Educatorul trebuie să identifice ce
fel de recompense să utilizeze ținând cont de vârsta copiilor, de ierarhia valorică a acestora, dacă
aceste r ecompense sunt aplicate întregului grup, educatorul trebuie să stabilească anumite limite
în ceea ce privește recompensele pe care le puteți oferi și este foarte important ca educatorul să
se țină de promisiune căci dacă nu acesta își va pierde credibilita tea.
Chiar dacă recompensa este individuală sau de grup, trebuie să se înceapă prin stabilirea
comportamentului vizat și a recompenselor pentru fiecare comportament în parte. Recompensele
să fie cât mai clare iar cu cât copilul adună mai multe recompense s imbolice, cu atât recompensa
materială va fi mai valoroasă.
Ceea ce trebuie să reținem în administrarea recompenselor este faptul că atunci când acestea
sunt administrate trebuie să se țină cont de vârsta copilului, să se precizeze comportamentul pe
care dorim să -l recompensăm, iar acesta trebuie să fie cel adecvat nu inadecvat, recompensele

43
trebuie să fie cât mai variate. (Glava,A.,Pocol, M., 2009).

3.4 Descrierea de programe educaționale care implică metode de dezvoltare și eliminare a
barierelor e moționale ale preșcolarilor

Din dorința de a se obține cât mai multe rezultate pozitive în ceea ce privește dezvoltarea
abilităților sociale și emoționale ale copiilor s -au elaborat diferite programe care să vină în
sprijin ul educatoarelor.
Programul educațional ,,Da, Poți!” (You can do it! ) vine în ajutorul cadrelor didactice
pentru a -i ajuta pe copii, oferă instrumentele necesare atât școlilor, cât și familiilor pentru a -i
ajuta pe copii să -și dezvolte abilitățile sociale și emoționale și să prevină apa riția dizabilităților
sociale și emoționale.
Acest program de educație timpurie este implementat cu succes în Australia dar se
utilizează în grădinițele din Anglia,Statele Unite ale Americii, Franța și Italia.
Una dintre premisele acestui program îl reprez intă interacțiunea dintre adult și copil care
determină nivelul dezvoltării abilităților sociale și emoționale ale copiilor. Dezvolatarea acestui
program are la bază urmă toarele teorii: practicile educaționale și filosofia educațională derivate
din teoria lui Vîgotski ( Vîgotski ,1962,1978), care consideră că etapa preșcolară este momentul în
care începe dezvoltarea capacităților copiilor de a reflecta asupra modului în care gândesc, își
monitorizează, ghidează prop riul comportament ( Berk și Winsler, 1995 ). Reglarea
comportamentului copiilor din punctul de vedere a lui Vîgotski (Vîgotski ,1962,1978), se
bazează pe internalizarea treptată a limbajului adultului sub forma limbaj ului intern și a gândirii.
Program ul ,,Da, P oți!” se bazează foarte mult pe utiliza rea de către părinți și profesori a unor
cuvinte -cheie precum încredere, persevereță, organizare, înțelegere, rezistență. Utilizarea acestui
limbaj îi ajută pe copii să manifeste un comportament social, emoțional compentent.
Următoarea teorie pe care se b azează acest program este teoria lui Albert Ellis (1994 ),
(Ellis și Bernard, 1983) care prin utilizarea unui limbaj adecvat nivelului de dezvoltare al
copiilor, programul î i familiarizează pe cei mici cu : acceptarea de sine, toleranță mare la frustrare
și acceptarea necondiț ionată a celorlați. Teoria lui Albert Bandura ( 1986, 1997) vorbește despre
importanța manifestării autoeficacității a oamenilor indiferent de vârstă pentru a avea suuces

44
atunci când se angajează în sarcini noi ori se confruntă cu situaț ii dificile. Programul are scopul
de a-i ajuta pe copii să -și dezvolte încrederea în sine. Seligman ( 1975) își propune să îi învățăm
pe copii să fie optimiști deoarece o gândire optimistă contribuie la ameliorarea dizabilităților
socio -emoționale. Weiner/ Rotter susțin că acei copii care atribuie succesul într -o măsură mai
mare propriului efort și nu factorilor externi au o mai mare motivație intrinsecă. (Glava, A.,
Pocol, M., 2009).
Programul de dezvoltare socio -emoțională ,, Da,Poți!” are patru componete: o fișă de
evaluare a dezvoltării sociale și emoționale a copiilor care permite educatoarelor să evalueze
nivelul de dezvoltare socio -emoțională a unui copil , o programă educațională cuprinde 5 module
corespunzătoare celor cinci fundamente socio -emoționale : încrederea, perseverența, organizarea,
înțelegerea și rezustențe , practici le educaționale care sunt: a)definirea operaționlă a abilităților
socio -emoționale în termenii unor comportamente concrete și observabile, b)feedback
comportamental specific, c)pre darea explicită, d)prezentarea unor exemple și contraexemple,
e)învățarea explicită a autoverbalizării pozitive și o componentă de educație a părinților .
M. Bernard ( Bernard , M., 2004) a realizat o analiză a deprinderilor emoționale și sociale
ale preșcolarilor, aceste competențe sunt:
Increderea care înseamnă a ști că pot să reușesc în multe domenii la grădiniță. Presupune că nu
îmi e frică să fac greșeli sau să încerc ceva nou. Obiceiurile mentale car e construiesc încrederea
includ:
 accepta rea necondiționată de sine – a nu avea o părere negativă despre sine când se
întâmplă lucruri rele ,
 asumarea riscurilor – a încerca a fi mai bun, fără să-ți propui ca totul să fie perfect, să
nu-ți fie frică să face greșeli ,
 a fi independent – a ști că, deși este important să fii plăcut și aprobat, nu poți mulțumi pe
toată lumea.
Este important să susții ceea ce crezi, chiar dacă alții nu sunt de acord.
Perseverența presupune a încerca din greu și a nu renunța ușor când realizezi sarcini școlare
pe care le consideri prea dificile sau plictisitoare. Comportamentul perseverent implică a
continua să realizezi sarcini chiar și atunci când acestea sunt foarte dificile, a nu fi distras de
colegi, a verifica sarcinile și de a vedea dacă sunt greșili. Obi ceiurile mentale care contribuie la

45
dezvoltarea perseverenței sunt:
 pot să reușesc – a considera că vei avea succes în realizarea sarcinilor decât insucces
 a depune efort – a considera că vei avea performanțe cu atât mai bune cu cât vei
depune mai mult efor t și că succesul nu este determinat de factori externi, ci de factori
interni
 a lucra din greu – a considera că, pentru a obține rezultate satisfăcătoare pe termen
lung, uneori trebuie să faci lucruri neplăcute pe termen scurt
Programul ,,Da,Poți!” introd uce copiilor 5 personaje ( regăsite sub forma unor păpuși):
Ioana cea Î ncrezătoare, Petre cel P erseverent, Ovidiu cel Organizat, Irina cea Înțelegătoare și
Radu cel R ezistent. Deasemenea fiecare perso naj are un cântec pe care copiii îl pot cânta pentru
a-și consolida achizițiile.
Dezvoltarea optimă a abilităților sociale și emoționale ale copiilor contribuie la obținerea
unor rezultate positive, spre deosebire de dizabilitățile sociale și emoționale care duc la obținerea
unor rezultate negative.
Pentru parte a de cercetare ne vom inspira din programul ,,Da,poți! ”, și vom pune
accent ul pe dezvoltarea socio -emoțională pentru formare a încrederii copilului în plus vom aplica
această tehnică folosindu -mă de personajul Ioana cea Increzătoare (care este reprezentată sub
forma unei păpuși) și deasemenea voi cerceta perseverența preșcolarului folosindu -mă și de
personajul Petre cel Perseverent. Cele două personaje plus fișele de lucru pentru copii sunt
materiale ajutătoare din acest program și cu ajutorul lor sper ăm să realizăm un progres în
dezvoltarea socio -emoțională a preșcolarului.

46
Capitolul IV
CERCETARE PRIVIND COLABORAREA DINTRE GRĂDINIȚĂ ȘI
FAMILIE DIN PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII ABILITĂȚILOR
SOCIALE ȘI EMOȚIONALE ALE PREȘCOLARULUI

4.1. Scopul și obiectivele c ercetării
În cadrul acestei cercetări dorim să evidențiem factorii care influențează colaborarea dintre
grădiniță și familie din perspectiva dezvoltării abilităților sociale și emoționale ale preșcolarului.

4.1.1 Obiective le specifice ale cercetări i pedagogice
 Formarea unor compete nțe socio -emoționale ale copiilor preșcolari .
 Creșterea randamentului școlar al preșcolarilor .
 Identificarea și derularea unor activități de sprijinire a părinților pentru dezvoltarea
socio -emoțională a copilului preșcolar .
 Creșterea nivelului de implicare activă a părinților în activitățile grădiniței .

4.2 Ipoteza cercetării

Aplicarea unui program socio -emoțional centrat pe potențarea relației familie –
grădiniță, îmbunătățește progresul școlar, contribuie la dezv oltarea competențelor socio –
emoționale ale preșcolarilor și determină optimizarea nivelului de implicare activă a
părinților acestora.

47

Variabila independentă
 Implementarea programul ui de dezvoltare socio -emoțională centrat pe potențarea
relației fa milie -grădiniță .

Variabilele depende nte
 Îmbunătățirea progresul ui școlar .
 Dezvoltarea competențelor socio -emoționale ale preșcolarilor .
 Nivelul de implic are activă a părinților.

Tipul cercetării : practic -aplicativ ă

4.3 Eșantionare

4.3.1 Eșanti on de subiecți
Eșantion ul de subiecț i a fost format d in 20 de copii ai grupei mijlocii,,Grupa Mămăruțelor”, a
Grădiniței cu P.N și P.P. Apahida , grupa având un efectiv de 30 de copii dintre care 12 fete și 8
băieți.

.
Fig.1 Distributia preșcolarilor în funcție de gen

48

Eșantionul de părinți a fost format din 20 de părinți dintre care 13 femei și 7 bărbați.

Fig.2 Distribuția părinților în funcție de gen

Preșcolarii grupei mijoloci prezintă o dezvoltare psihică normal ă, nu prezintă tulburări
grave de comportament. Aceștia provin din familii organizate în majoritatea cazurilor există î nsă
și cazuri de familii dezorganizate.
În patru dintre familii s -au întâlnit c onflicte, neînțelegeri, scandaruri în familie, acestea
fiind cauzate de lipsa de interes pentru copil din partea unui părinte sau din partea ambilor părinți
iar o altă cauză est e consumul de băuturi alcoolice.
Majoritatea copiilor nu beneficiază de camera lor personală, familia are locuință cu o
cameră sau cel mult două camere, 50% dintre ei locuiesc în apartamente, iar 45% dintre ei la
case, 5% dintre ei locuiesc în case moder ne cu mai mult de două camere.
Etnia copiilor din această grupă este română.
Unul dintre copii are ambii părinți care nu lucrează, 10% dintre mămici sunt casnice, iar restul
părinților sunt angajați sau au afaceri proprii.
În ceea ce privește părinții aces tei grupe se poate menționa un prim aspect legat de
situația materială a familiei, astfel că majoritatea părinților pot asigura copilului resursele
necesare pentru a -i oferi copilului în proporție de 95% o educație bună și foarte bună . De
educația copii lor se ocupă în egală măsură ambii părinți (60%), dar există și familii în care în

49
mod special de copil se ocupă mama (30%) și bunicii (4%) de educația copiilor .
Puțini părinți participă însă cu copiii la activitățile extrașcolare, dar îmbucurător este
faptul că majoritatea familiilor acestor copii se ocupă zilnic în mod special de educația lor, astfel
munca desfășurată de educatoare în grădiniță este continuată de părinți și acasă. Familiile
copiilor creează în general climatul favorabil bunei creșteri și edu cații.

4.3.2 Eșantion de conținut

Planificarea activităților programului ,, Da,Poți!”

Săptămâna Modulul Secțiunea Planuri de activitate
26-30.09 .2011 Încrederea Să vorbim încrezător Activitatea 3
Cântecul Ioanei cea
Încrezătoare
Activitatea 4
Recapitulare și practică
individuală
3-7.10.2011 Încrederea Ioana cea încrezătoare
e în acțiune Activitatea 1
Discuții introductive +
Detectivii încrederii
10-14.10.2011 Încrederea Ioana cea încrezătoare
e în acțiune

Oricine poate avea
încredere Activitatea 3
Recapitulare și practică
individuală
Activitate 1
Discuții introductive + Joc de

50
rol ,,De-a Încrederea”
17-21.10.2011 Încrederea Oricine poate avea
încredere Activitatea 2
Discuții
24-28.10.2011 Încrederea Să vorbim încrezător Activitatea 1+2
Activități de consolidare a
abilităților dobândite pe
modul încredere prin activități
curriculare și extracurriculare
31-4.11.2011 Perseverența Bună, Persevere nță! Activitatea 1
Discuții introductive
7.11.11.2011 Perseverența Bună, Perseverență! Activitatea 3
Educatoarea modelează
comportamentul perseverent
și non -perseverent
19-23.12.2011 Perseverența Oricine poate fi
perseverent Activitatea 1
Discuții introductive+Vizita
16-20.01.2012 Perseverența Oricine poate fi
perseverent Activitatea 2
Discutarea întrebărilor – Petre
cel Perseverent dorește să știe

4.4 Descrirea metodelor și a procedurilor pedagog ice

Pentru colectarea datelor am folosit următoarele metode de cercetare : experimentul,
observația, metoda anchetei folosind ca și instrument specific c hestionarul, pentru a avea o

51
imagine cât mai acurată asupra modului în care copilului preșcolar se dez voltă socio -emoțional
atât în familie cât și la grădiniță .

Experimentul psihopedagogic

Experimentul propriu -zis, constă practic, în testarea/ verificarea ipotezei/ presupunerii
formulate de către cercetător. Deci scopul experimentului este acela de a co nfirma sau infirma
ipoteza cercetării ( în ambele variante înregistrându -se un spor de cunoștințe) și, eventual, de a
sugera alte întrebări sau ipoteze. (Bocoș M., 2007)
Cercetătorul dorind să implice părinții, copiii și educatoarea în programul ,,Da,poți! ” care se
axează pe dezvoltarea socio -emoțională a copilului.
Experimentul presupune modificarea intenționată a condițiilor de apariție și desfășurare a
fenomenelor. Condițiile sunt supuse unor variații sistematice, controlate, datele experimentelor
fiind înregistrate cu obiectivitate. Acesta este ,,o observație provocată” întrucât presupune
producerea sau schimbarea deliberată a fenomenelor educaționale în vederea audierii lor
aprofundate în condiții favorabile și a identificării , observării, cuantificător ii și evaluării
factorilor care le influențează sau le determină.
Într-un e xperiment -interviu, în principal su nt două categorii de variabile: variabile
independente și variabile dependente. Variabilele independente reprezintă factori i experimentali
control ați sau manipulați de către cercetător, respectiv modificările pe care acesta le -a introdus
pentru a studia efectele pe care ele le produc. Variabilele independente se introduc numai la
eșantioanele experimentale și se urmăresc sistematic efectele iar la eșantioanele de control
procesul educațional decurge în condiții obișnuite.
Orice experiment presupune efectuarea unor observații prealabile. Constatările obținute
în urma observațiilor ne pot sugera intervențiile sau inovațiile care urmează să le inițiem.
Experimentul parcurge trei faze:
 etapa preexperimentală : se studiază condițiile de desfășurare, se stabilește
modificarea care se va introduce ( factor experimental) și se precizează strategia
aplicării lui
 etapa experimentală : constă în desfășurarea prop riu-zisă a experimentului

52
 etapa postexperimentală : se înregist rează și se măsoară rezultatele

Observația

Ca metodă de colectare de date în cercetările pedagogice (Bocoș M., 2007 ) observația constă
în urmărirea intenționată, metodică și sistematică a unu i fenomen sau a unui complex de
fenomene educaționale, dintr -o anumită perspectivă, în condiții obișnuite de existență și
desfășurare, fără nicio intervenție din partea cercetătorului, în scopul înțelegerii expli cării și
ameliorării lor. Observarea se poat e realiza atât într -un cadru organizat cât și în unul neorganizat.
Cadrul organizat al preșcolarului îl întâlnim în grădiniță. Aici preșcolarul poate fi observat la
activități și la jocurile liber -creative.
Observând preșcolarul la activități obținem infor mații asupra volumului de cunoștințe pe care
le posedă asupra eventualelor lacune ale acestora, precum și a celor privitoare la n ivelul
proceselor lor psihice (spiritul de observație, capacitatea perceptivă, de reprezentare, de
imaginare, de memorare de gâ ndire, de vorbire) , se obțin informații referitoare la relația
copil -părinte, copil -copil , aceste date ajutând la identificarea problemelor care se ivesc în
dezvoltarea socio -emoțională a preșcolarului . Tot activitățile oferă informații asupra inte reselor
și aptitudinilor preșcolarului asupra atitudinlor lor față de procesul de învățare, față de colegi,
față de educatoare, față de sine și de viitorul lor. Aceste cunoștințe se pot completa prin
conținutul unor activități de joc bine concepute. Apelar ea la unele dezbateri educative ax ate pe
studiu de caz, permite o eficientă mobilizare a copiilor pe plan formativ și autoformativ.
În afara activităților și jocurilor, preșcolarul poate fi observat într -un cadru organizat și
neorganizat. Îi putem observa comportamentul și atitudinea la diferite manifestări cultural –
artistice și sportive, în vizite organizate cu grupa, în excursii, cu ocazia vizitelor efectuate la
domiciliul preșcolarului și orice alte împrejurări în care se exprimă pozitiv sau negativ care ajută
la identificarea posibilelor situații negative în ceea c privește dezvoltarea socio -emoționale .
Observația oferă un volum mare de informații. Acestea trebuie să fie consemnate deoarece
volumul mare de cunoștințe obținute poate ridica dificultăți în reținerea lui. Deobicei se folosește
o așa numită grilă de observare iar datele de cele mai multe ori sunt trecute și prelucrate în fișele
de observație ale educatoarei.

53
Este important ca aceste informații să fie actualizate în funcție de cum își exprimă p ersoana
individualitatea sa.

Metoda A nchetei
Metoda anchetei ( Bocoș M., 2007 ) este o cercetare de tip interactiv care presupune un
schimb direct de informații între cercetător și subieții supuși investigației. Se culeg date în
legătură cu anumite fenome ne, situații și manifestări. Cercetătorul este acela care proiectează
concepte, formulează și adresează o serie de întrebări stimușându -i pe subiecții investigați să
răspundă și culegând astfel de informații despre persoanele și comportamentele acestora.
Instrumentul specific utilizat în anchetă este chestionarul.
Chestionarul reprezintă un instrument des utilizat în cercetările pedagogice. Acesta
include deobicei două părți:
 Partea introductivă – în cadrul căreia se motivează subiecților necesitatea aplică rii
chestionarului, realizându -se și o sumară integrare/ contextualizare a acestui
instrument în ansamblul cercetării , se evidențiază avantajele generale și specifice ale
anchetei respective, se precizează într -o manieră sintetică și compresivă, scopul și
obiectivele cercetării, se precizează cine a inițiat cercetarea și ancheta și în ce scop, se
fac precizările și recomandările necesare referitoare la modul de completare a
chestionarului, insistându -se asupra importanței sincerității și onestității cu care se
dau răspunsurile.
 Întrebările propriu -zise: chestionarele pot include de la două -trei întrebări la două -trei
sute, în funcție de obiectul cercetării, tipul cercetării, finalitatea propusă, tehnica de
anchetă, felul întrebărilor, să se delimiteze clar ș i detaliat problema de cercetat.
Întrebările existente în chestionare se referă atât la întrebări propriu -zise, cât și la afirmații în
felul în care corespondentul trebuie să -și manifeste acordul sau dezacordul, la propoziții în care
să completeze unul sau mai multe cuvinte. Suita întrebărilor se stabilește după criterii
metodologice, logice și psihologice.
La fel ca și metodele mai sus menționate chestionarul ajută cercetătorul să identifice
eventualele problemele care se ivesc în relația preșcolarului cu ceilalți copii, în relația părinte –
copil, părinte -grădiniță și copil – grădiniță.

54
Metoda analizei portofoliilor/ a produselor activității subiecților educației

Aceasta presupune analiza, în termeni de produs, dar și de proces ( Bocoș M., 2007),
ținându -se cont de parametri, stabiliți în comcordanță cu scopul iși obiectivele cercetării, a
datelor oferite de componentele portofoliului celor care învață. Trebuie să se realizeze cercetări
procese – produse:
 Procesul de căutare, informare, documentare, cercet are,testare, colectare, prelucrare și
interpretare a datelor, adică întreaga înlănțuire de acțiuni teoretice și aplicative care
precedă elaborarea produsului
 Produsul final care poate fi intelectual sau material
Această metodă furnizează informații prețioa se referitoare la competențele sale disciplinare și
transversa le ale subiectul investigat (B ocoș M., 2007). Produsele activității subiectului sunt:
proiecte, referate, fișe de lucru, desene, caiete de notițe, modele materiale. Analiza portofoliilor
subiecț ilor oferă date în legătură cu anumite trăsături, aspecte și atribute distinctive ale acestora,
acestea pot deasemenea să anticipeze modalități concrete de formare și modelare a personalității
subiecților, precum și modalități de intervenție în vederea producerii unor manifestări
comportamentale dorite și a evitării unor manifestări comportamentale nedorite. ( Bocoș M.,
2007).

Metoda cercetării documentelor curriculare și a altor documente școlare

Metoda aceasta presupune analiza, din perspectiva anumito r parametri, stabiliți în concrdanță
cu scopul și obiectivele cercetării, a datelor oferite de ( Bocoș M., 2007) :
 Documentele curriculare oficiale: Curriculum Național pentru învățământul obligatoriu,
Cadru de referință , Planurile -cadru de învățământul pen tru clasele I -XII/ XIII,
Programele școlare, Ghidurile și materialele suport
 Diferite documente școlare care permit colectarea de date concrete referitoarela
activitatea cadrelor didactice și a subiecților învățării.

În cadrul cercetării noastre documentu l curricular la care facem referire este ,,Un curriculum

55
preșcolar pentru dezvoltarea socio -emoțională ”, vârsta 4 -7 ani ( Michael E. Bernard) și
materialul auxiliar ,,Caietul Evaluare” pentru 3 -5 ani, editura Diana .

4.5 Pretestul

4.5.1 Obiective le prete stului :
 Înregistrarea rezultatelor .
 Identificarea nivelului de dezvoltare al competențelor socio -emoționale ale preșcolarilor .
 Identificarea nivelului de implicare a părinților în educarea preșcolarului și în relaționarea
cu grădinița .

4.5.2 Desfăș urare a pretestului :

În cadrul pretestului au fost luate în considerare doar datele colectate de la 20 de copii din
grupa mijlocie deoarece doar aceștia au avut o mai mare frecvență la grădiniță.
Preșcolari i au fost observați în cadrul activităților desfășurat e în sala de grupă prin examinarea
fișelor de lucru și a materialului auxiliar,,Caietul Evaluare” la începutul lunii septembrie.
Pentru a identifica progresul ș colar al copiilor am utilizat fiș ă lucru pentru matematică,
fișe de lucru pentru Cunoașterea med iului și Educarea limbajului din ,,Caietul Evaluare” cu
cuprinzând urmtoarele exerciții (vezi anexa 1,2,3 ):
La matematică s-a utilizat o fișă de evaluare realizată de educatoarea grupei, aceasta a
vizat consolidarea cifrei cinci . In primul exercițiu copii i au avut de colorat atâtea imag ini cât le
indică cifra: sunt desenate 5 steluțe din care trebuiau colorate 3, cinci oameni de zăpadă și
trebuiau coloarați 2 oameni de zăpadă, cinci bomboane din care trebuiau colorate 4 bomboane,
cinci brazi din care trebu iau colorați tot cinci brazi, cinci clopoței din care trebuiau colorați doar
1 clopoțel.
La cel de -al doilea exercițiu de pe fișa de matematică aceștia trebuiau să coloreze căsuța
care arată cifra corectă, pe fișă sunt desenate patru nuci și s ub ele apar cifrele trei, patru, cinci și

56
lângă nuci sunt desenate cinci banane și sub ele scrise cifrele trei, patru și cinci.
În cel de -al treilea exercițiu aceștia trebuiau să coloreze cu roșu primul obiect, cu galben pe al
treilea și cu verde pe al cin cilea, pe fișă sunt desenate cinci lumânări.
La ultimul exercițiu preșcolarii trebuiau să coloreze atâtea buline câți oameni sunt în fiecare
vagon și să taie oamenii care sunt în plus. În primul vagon sunt 3 oameni iar în cel de -al doilea 2
oameni.
Pentru Cunoașterea mediului și Educarea limbajului s -a utilizat pentru colectarea datelor
materialul auxiliar ,,Colecția Evaluare ” pentru 3 -5 ani, editura Diana.
Fișa pentru Cunoașterea mediului are ca temă ,,Animalele și hrana lor”, pe fișă sunt
desenate anim ale domestice și sălbatice: un cățel, un cocoș, o vacă, un iepure, o vulpe și sub ele
într-un chenar este desenată hrana acestora: oase, iarbă, pește, morcov, un vas cu grăunțe.
Sarcinile copiilor sunt: de a lipi câte o bulină roșie pe fiecare animal domes tic și să coloreze
fiecare animal sălbatic și de a unii cu o linie fiecare animal cu hrana corespunzătoare.
Fișa pentru Educarea limbajului are ca temă ,,Adjectivul ”, pe fișă sunt desenate două
case, în stânga este desenată o casă mare și în dreapta o cas ă mai mică, iar lângă căsuțe sunt
desenate două flori, una mare desenată lângă casa cea mare, iar o floare mică desenată lângă casa
cea mică. Pe lângă cele două case sunt desenați în fiecare colț de jos câte doi copii, un băiat și o
fată și lângă ei sunt d esenate câte o minge, într -o parte sunt doi copii triști și o minge mică, în
celălalt colț doi copii veseli și o minge mare. Copiii trebuie să spună cum este casa din stânga,
cum este casa din dreapta, cum este este floarea dn dreapta, cum este floarea din stânga, trebuie
să coloreze copiii veseli și să încercuiască copiii triști.
Identifica rea nivelul competenț elor socio -emoționale dezvoltate de copiii din grupa
Mămăruțelor a fost realizat și printr -o grilă de o bservaț ie ( vezi anexa 4) în care am urmărit
preșcolarul în relație cu colegii lui, felul în care interacționează cu aceștia , cu educatoarea, cu
familia , cum reacționează acesta atunci când are de realizat diferite sarcini în cadrul activităților
cu colegii sau singur .
Primu l indicator observațional al grilei de observație vizează felul în care copilul
reacționează când este lăsat în grădiniță de aparținăt or, dacă acesta reacționează ușor, este fericit
că vine la grădiniță, reacționează relativ ușor adică este bucuros că vine la grădiniță dar se
desparte un pic mai greu de persoana care îl aduce la grădiniță sau reacționează foarte greu,

57
plânge isteric, nu dorește să renunțe la persoana care îl aduce.
Indicatorul observațional următor al grilei de observații face referire la felul în care
copilul își exprimă nevoile și sentimentele lui, dacă îi este foarte ușor sau ușor să spună ce -și
dorește , cum se simte chiar dacă este trist, dacă știe cum să -și exteriorizeze sentimentele sau dacă
își exprimă nevoile și sentimentele greu, este închis, nu dorește ca nimeni să știe cum se simte
sau pur și simplu nu dorește să vorbească cu cineva despre ceea ce simte.
Cel de -al treilea indicator observațional vizează interacțiunea copilului cu colegii, felul în
care el se raportează la ceilalți dacă este foarte încrez ător sau încrezător în tot ceea ce face, în
sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească sau dimpotrivă este timid, nu discută cu ceilalți, este
retras nu îi place foarte mult să socializeze, să iasă în evidență.
Indicatorul observațional următor face ref erire la interacțiunea copilului cu educatoarea,
dacă deasemenea este foarte încrezător sau încrezător atunci când acesta are de rezolvat o
sarcină, dacă este deschis față de educatoare și are încredere în ea pentru a -i împărtăși anumite
trăiri ale acestui a sau dacă din contră este timid, refuză comunicarea, se ascunde de educatoare,
nu are încredere în ea.
Al cincilea indicator observațional vizează siguranța pe care o resimte copilul atunci când
este la grădiniță și dacă acesta are un sentiment de încrede re în el, dacă copilul se obișnuiește cu
tot ceea ce îl înconjoară.
Următorul i ndicator observaționel se referă la felul în care copilul se adaptează sarcinilor
propuse de educatoare, dacă acesta se adaptează foarte greu sau greu, nu face față cerințelor, este
copleșit de multitudinea de exerciții care trebuie rezolvate, dacă se impacinetează atunci când are
de realizat o sarcină sau dimpotrivă se adaptează ușor sau foarte ușor sarcinilor, este chiar
încântat de sarcinile care trebuie realizate.
Al șaptele a indicator observațional se referă dacă copilul își duce sarcinile până la final
foarte greu sau greu, aceste vede sarcina ca fiind o corvoadă, se simte depășit de ceea ce are de
făcut sau aceste își duce sarcinile până la final ușor sau foarte ușor, acce ptând provocările, fiind
încântat de ceea ce trebuie să facă, așteptând cu nerăbdare să rezolve sarcinile.
Indicatorul observaționa l următor vizează felul în care copilul reacționează la elementul
de noutate, dacă reacționează foarte greu sau greu, copilul nu se poate obișnui cu noul, este
irascibil atunci când trebuie să încerce ceva nou , nu poate ieși din cercul lui obișnuit sau

58
dimpotrivă reacționeaz ușor, chiar foarte ușor, este încântat atunci când trebuie să facă ceva nou,
așteaptă cu nerăbdare sarcin i și provocări noi.
Penultimul i ndicator observațional face referire la felul în care copilul reacținează la
provocările în grupul de colegi, dacă acesta este reticient, nu vrea să facă parte dintr -un grup iar
atunci când face parte nu dorește să participe la activitățile propuse de educatoare sau
reacționează bine, are unele rețineri în ceea ce privește munca în comun cu ceilalți colegi dar
comunică cu aceștia, lucrează cu aceștia, sau reacționează foarte bine, este deschis provocărilor,
este fericit atunc i când se întâlnește cu vreo provocare.
Ultimul i ndicator observaționa l al grilei de observație face referire la felul în care copilul
își ajută colegii să fie persevenți, dacă acesta nu reacționează deloc, nu este interesat de ce fac
ceilalți este preocup at doar de propria persoană sau își ignoră colegii, nu le acordă atenție deloc
sau dimpotrivă îi încurajează, dacă observă un coleg care dorește să renunțe de la rezolvarea unei
sarcini îl ajută.

Tot în această etapă s -a aplicat un che stionar părințil or (vezi anexa 5 ) punându -se
accentul pe identificarea opiniilor acestora legate de relația copil -părinte, părinte -grădiniță,
grădiniță -copil. Chestionarul a fost aplicat la începutul anului școlar 2011 -2012, în luna
septembrie, unui eșantion de 20 de pări nți.
Prima întrebare a chestionarului a vizat modul în care părinții apreciază relaționarea ș i
comunicarea cu copilul lor , dacă aceștia consideră că au o relație foarte bună sau bună cu copilul
lor, adică aceștia își ascultă copilul când acesta vorbește, î ncercă să îl înțeleagă atunci când
acesta întâmpină o problemă.
Următorea întrebare a chestionarului se referă la persoana care este responsabil ă pentr u
educația copilului , dacă părinții sau bunicii sunt singurii responsabili, dacă doar grădinița este
responsabilă sau dacă grădinița și familia trebuie să colaboreze pentru a ajuta copilul să se
dezvolte socio -emoțional în condiții optime.
Întrebarea următo are face referire relaț ia dintre părinte -copil, dacă aceasta este una foarte
bună sau bună sau dacă mai trebuie îmbunătățită, trebuie lucrat la consolidarea ei sau este o
relație deficitară , în care copil ul și părintele nu se înțeleg, există mereu certuri între aceștia.
În continuare următo area întrebare a chestionarului vizează relația părinte -grădiniță care

59
deasemenea poate fi una foarte bună sau bună, unde părinții și grădinița colaborează, își
comunică eventualele probleme ale copilului sau aceasta poate fi o relație deficitară care în cele
mai multe cazuri nu există sau există doar ocazi onal sau mai rău aceasta nu există deloc.
Următoarea întrebare a chestionarului se referă la cât de frecvent își încurajează părinții
copii atunci când aceștia duc o sarcină la bun sfârșit sau dacă dimpotrivă aceștia uită să își
încurajeze copilul atunci când acesta realiz ează ceva sau nu consideră că este necesar să facă
acest lucru.
A șaptea întrebare a acestui chestiona r se referă la răbdarea pe care o are sau nu o are
părintele atunci când acesta trebui să își asculte copilul, când acesta îi povestește ce a făcut în
ziua respectivă la grădiniță, dacă părintele este interesat de ceea ce îi spune copilul.
În co ntinuare întrebarea următo are dorește evidențieze faptul atenția excesivă pe care
părinții o acordă reacțiilor negative ale copilului atunci când acesta are de reali zat o sar cină,
aceste reacții negative nefiind benefice dezvoltării sociale și emoționale ale copilului deoarece
dacă acesta nu este încurajat poate renunța ușor la sarcina respectivă.
Următo area întrebare vizează felul în care părintele își încurajează co pilul să vorbească
tare atunci când adresează o întrebare sau dacă părintele nu acordă un atenție acestui aspect care
poate să -l ajute pe copil să se dezvolte din punct de vedere socio -emoțional.
Întrebarea ce urmează face referire la recompensele pe care părinții le oferă copiilor sau
dacă aceștia oferă recompense atunci când copilul duce la bun sfârșit o sarcină, cât de des îi oferă
recompense sau dacă nu îi oferă recompense niciodată.
În continuare prin următoarea întrebare dorim să aflăm ce fel de recom pense oferă
părintele copilulul său, dacă acestea sunt laude sau recompense materiale.
Întrebarea următoare face referire la cât de des trebuie părintele să -i repete copilului
efortul pe care trebuie să -l depună acesta atunci când are de dus la bun sfârșit o sarcină pentru ca
acesta să aibă succes.
Prin următor ea întrebare dorim să sublinem dacă părintele își recompensează copilul dacă
acesta se reapucă de o sarcină care necesită efort pentru a fi terminată.
Ultim a întrebare dorește să evidențieze faptul că părintele își încurajează sau nu copilul
când acestă se reapucă de o sarcină neplăcută din propria inițiativă, fără a se plânge.

60
4.5.3 Rezultatele pretestului
Pentru a identifica progresul școalar am aplicat fișe de lucru și am analizat ,,Caietul
Evaluare” al preșcolarilor . În privința rezultatelor aestora apreciem faptul că, la matematică
rezultatele primului exercițiu sunt următoarele : 6 dintre copii nu au colorat corect imaginile cât
indica cifra , 3 copii au colorat prea puț ine imagini, 4 copii au c olorat prea multe imagini , 4 dintre
ei au colorat doar jumătate din imagini iar 3 copii au colorat corect . Pentru cel de -a doilea
exercițiu rezultatele sunt următoarele: 10 dintre copii nu au reușit să coloreze cifra corectă , 3
dintre copii au reușit să co loreze cifrele corect, iar 7 copii au colorat mai multe cifre decât era
nevoie. În privința celui de -al treilea exercițiu rezultatele indică faptul că 9 dintre copii au
încurcat culorile cu care trebuiau aceștia să coloreze lumânările (nu au știut culorile ), 7 dintre
copii nu au înțeles cerința și au colorat lumânările una după alta , doar 4 dintre copii au reușit să
rezolve exercițiul corect. Rezultatele ultimului exercițiu indică faptul că : 11 dintre copii nu au
știut să coloreze atâtea buline câți oameni erau în vagon, 6 copii nu au știut să taie bulinele care
erau în plus, 3 dintre copii au reușit să rezolve corect exercițiile .
Pentru Cunoașterea mediului am analizat ,,Caietul Evaluare” al copiilor iar rezultatele
pentru primul exercițiu sunt următoarele :13 copii nu au făcut diferența între animalele domestice
și cele sălbatice, doar 7 copii au știut să facă diferența dintre animale. Pentru cel de -al doilea
exercițiu rezultatele sunt următoarele: 14 copii au avut probleme atunci când au trebuit să
unească animalele domestice și sălbatice cu mâncarea specifică fiecăreia, 6 dintre copii nu au
avut probleme la acest exercițiu au reușit să rezolve exercițiul.
În ceea ce privește exercițiile pentru Educarea limbajului: 13 dintre copii să spună care
este partea dreaptă și partea stângă doar 7 dintre copii au știut să facă diferența între case ( mai
mare -mai mic), același lucru s -a întâmplat și cu florile care erau lângă case. Rezultatele celui de –
al doilea exercițiu sunt următoarele: 17 dintre ei au știut să colo reze copiii veseli și să
încercuiască copiii triști, doar 3 dintre ei nu și -au dat seama din imagini care copii sunt triști și
care sunt veseli.
Interpretarea rezultatelor fișei de matematică și a fișelor din ,,Caietului Evaluare ”
În privința primului exercițiu de pe fișa de matematică rezultatele sunt următoarele: 50 %

61
dintre copii nu au colorat corect imaginile cât indicau cifra, 15 % au colorat mai puț ine imagini
decât era nevoie, 20 % dintre copii au colorat mai mult e imagini decât era nevoie și 15 % di ntre
copii au colorat corect câte imagini indica cifra.

Fig.3 Colorează atâtea imagini cât îți indică cifra .
Rezultatele acestui exercițiu (vezi fig.3) pun în evidenț ă faptul că preșcolarii au
comp ortamente în dezvoltare, doar 15 % dintre copii au reușit să coloreze câte imagini in dica
cifra corectă, faptul că 35 % dintre copii au colorat mai multe imagini sau mai puține imagini
decât t rebuiau și 50% nu au colorat co rect indică faptul că preșcolarii nu au dezvoltată noțiunea
cifrei 5.
Rezultatele următorului exercițiu sunt: 50% di ntre copii nu au reușit să coloreze căsuța
corect cum indica cifra , 15% dintre copii au colorat mai multe c ăsuțe decât era nevoie , 35%
dintre copii au colorat corect căsuțele.

62

Fig.4 Colorează căsuța care arată cifra corectă .
Faptul că rezultatele indică valori scăzute 50% privind colorarea căsuței corecte după
cum in dică fig.4 evidențiază comportamentul în dezvoltare pe care îl au copii și deasemenea
necunoașterea cifrei 5.
Rezultatele exercițiului 3 arată că: 35% nu au înțeles cerința exercițiului, 45% au încurat
culorile doar 20% dintre copii au reușit să rezolve ex ercițiul.

Fig. 5 Colorează cu roșu, primul obiect, cu galben pe al treilea și cu verde pe al cincilea.

63
Faptul că 45% dintre preșcolari (vezi fig.5 ) au încurcat culorile ceea ce î nseamnă că
aceștia la grupa mijlocie nu cunosc culorile sau nu stăpânesc diferențele dintre culori este un
lucru îngrijorător , 35% dintre preșcolari nu au înțeles cerința exercițiului , doar 20% dintre copii
au reușit să rezolve exercițiul din aceste pro centaje reiese faptul că comportamentele copiilor
sunt în dezvoltare.
Rezultatele ultimului exercițiu de pe fișa de matematică indică faptul că 55% dintre copii
nu au știut să coloreze atâtea buline câți oameni sunt în vagon, 33% dintre copii nu au șt iut să
taie bulinele care erau în plus, 15% dintre copii au reușit să rezolve corect exercițiul.

Fig.6 Colorează atâtea buline câți oameni sunt în fiecare vagon. Taie ce este în plus.
Faptul că 55% dintre copii nu au știut să rezolve exercițiul și 30% nu au știut să taie
bulinele care erau în plus ne indică faptul că preșcolari nu au consolidate deprinderile
matematice iar comportamentele lor sunt în dezvoltare.

Rezultatele după analiz area fișei de C unoașterea mediului din ,,Caietul Evaluare” al

64
copiilor sunt următoarele:

Pentru primul exercițiu rezultatele sunt următoarele: 65% dintre copii nu au făcut
diferența dintre animalele domestice și cele sălbatice doar 35% dintre aceștia au r eușit să facă
diferența.

Fig.7 Lipește o bulină roșie pe fiecare animal domestic și colorează fiecare animal sălbatic .

Din rezultatele acestui exercițiu (vezi fig.7) reiese faptul că preșcolarii au comportamente
în dezvoltare, este un lucru destul de îngrijorător că 65% dintre copii nu știu să facă diferența
dintre animalele domestic și cele sălbatice.

Rezultatele celui de-al doilea exercițiu arată că 70% dintre copii nu știut să unească
animalul cu hrana specfică, doar 30 % dintre aceștia au reușit să facă acest lucru.

65

Fig.8 Unește cu o linie fiecare animal cu hrana coresp unzătoare.
Din rezultatele acestui exercițiu (vezi fig.8) realizăm faptul că preșc olarii grupei mijloc ii
au competențe slab dezvoltate, trebuie să se lucreze cu aceștia pentru a avea comportamente
atinse specific e nivelului de vârstă.
S-au evaluat și rezulatele colectate pentru Educarea limbajul din ,,Caietul Evaluare”
pentru a avea o i magine cât mai clară asupra competențelor pe care le au preșcolarii ace stei
grupe.

În ceea ce privește primul exercițiu rezultatele sunt următoarele: 65% dintre copii nu au
știut să facă diferența dintre partea dreaptă și cea stângă, 35% dintre preșcolari au știut să
realizeze diferența de mărime dintre case și flori.

66

Fig.9 Spune care este casa din stânga, spune care este casa din dreapta, spune cum este floarea
din dreapta, spune cum este floare a din stânga.
Din rezultatele acestui exercițiu (vezi fig.9) reiese faptul că preșcol arii au comportamente
în dezvol tare și trebuie să se lucreze cu aceștia în ceea ce privește dezvoltarea și consolid area
acestor comportamente .
Cel de-al doilea exercițiu n e indică faptul că 85% dintre copii au știut să coloreze copiii
veseli și să -i încercuiască pe cei triști doar un procentaj mic de 15% nu știut .

Fig.10 Colorează copiii veseli, încercuiește copiii triști!

67
Rezultatele acestui e xercițiu (vezi fig.10) sunt îmbucurătoare deoarece 85% dintre copiii
au știut să coloreze copiii veseli și să -i încercuiască pe cei triști, doar un procentaj mic de 15%
dintre copii nu și -au dat seama cum se rezolvă exercițiul educatoarea poate interveni c u explicații
mai clare.
Interpretarea grilei de observație
Cu ajutorul indicatorilor observaționali cuprinși în grila de observație am identificat
nivelul de dezvoltare al comportamentelor socio -emoționale ale preșcolarilor.
Cu privire la primul i ndicator observațional al grilei de observație privind reacția
copilului atunci când acesta este lăsat în grădiniță de către aparținător rezultatele au fost
următoarele: 10% d intre copii reacționează ușor, 15 % reacționează relativ ușor , 35%
reacționează foarte gre u, 15 % reacționează destul de greu și tot 25 % reacționează greu.

Fig.11 Reacția copilul când este lăsat în grădiniță de aparținător .
Faptul că preșcolarii reacționează ușor 10% și foarte ușor 15% (vezi fig.11) este un lucru
foarte bun, acești a se bucură atunci când vin la grădiniță, știu că la sfârșitul zilei părintele va veni
să-l ducă acasă, mai sunt și unii dintre ei care plâng dar după ce încep activit ățile se opresc. Din
procentajul t otal de 75% reiese că unii copii se despart destul de greu, greu sau chiar foarte greu
de persoana care îl aduce la grădiniță acesta lucru ne demonstrează faptul că majorității
preșcolarilor este frică să rămână la grădiniță, plâng isteric și sunt agitați .
Cel de -al doilea indicator observațional face referire la felul în care preșcolarul își
exprimă nevoile și sentimentele iar rezultatele sunt următoarele: 10% foarte greu, 75% își

68
expri mă sentimentele și nevoile greu iar 15% ușor.

Fig.12 Copilul își exprimă nevoile și sentimentele .

Un număr destul de mare dintre preșcolari 75% (vezi fig.12) , nu știu cum să -și exprime
nevoile sau ceea ce simt, copii nu știu cum să ceară ceva atunci cân d au nevoi sau cum să -și
exprime tristețea, bu curia. Mai sunt însă și cop ii, 25% , care știu cum să se exprime atunci când
au nevoie de ceva sau când ceva îi bucură sau îi întristează.

Următorul i ndicator observațional face referire la interacțiunea copil ului cu colegii săi de
grădiniță iar rezultatele arat ă că: 65 % sunt timizi atunci cân d interacționează cu colegii, 30 %
dintre copii sunt încrezăto ri, 5% sunt foarte încrezători.

Fig.13 Copilul interacționează copilul cu colegii de grădiniță .
Conform rezultat elor acestui i ndicator observațional (vezi fig.13) un total de 30 % dintre
copii sunt încrezători sau foarte încrezători atunci când interacționează cu colegii lor, în diferite
activități, ei au încredere în forțele proprii și ceea ce pot face, însă un procentaj mai mare de 65 %

69
ne arată că unii dintre copii sunt timizi atunci când trebuie să interacționeze cu colegii lor, nu vor
să se angajeze în rezolvarea de sarcini.
Indicator ul observațional următor referitor la felul în care copilul interacționează cu
educatoarea are următoarele rezultatele : 65% dintre preșcolari sunt timizi, 30 % dintre ei se simt
încrez ători, 5 % dintre aceștia sunt foarte încrezători atunci când interacțione ază cu educatoarea.

Fig.14 Copilul interacționează cu educatoarea .
Faptul că un total de 35% dintre preșcolari (vezi fig.14) se simt încrezători sau foarte
încrezători atunci când interacționează cu educatoarea este un lucru îmbucurător , înseamnă că
mulți dintre copii au încredere în ei atunci când realizează o sarcină, când doresc să -i comunice
educatoarei, sunt deschiși cu aceasta. Există însă 60 % dintre copii care sunt timizi at unci când
trebuie să interacționeze cu educatoarea, au o oarecare reținere față de aceasta, nu se simt în
largul lor atunci când trebuie să o întrebe ceva.
Următorul i ndicator observațional face referire la sentimentul de siguranță pe care îl are
sau nu co pilul în grădiniță și dacă acesta are un sentiment de încredere atunci când intră pe
porțile grădiniței iar rezultatele sunt următoarele: 30% se simt în siguranță atunci când intră în
grădiniță ș i au un sentiment de încredere, 70% dintre copii nu se simt în siguranță atunci când
intră în grădiniță.

70

Fig.15 Copilul se simte în siguranță în grădiniță și are un sentiment de încredere în el .
Rezultatele acestui indicator observațional sunt foarte îngrijorătoare deoarece 70% dintre
copii nu se simt în siguranță atunci când intră în grădiniță, frica că vor fi lăsați în grădiniță de
către părinți le scade foarte mult încrederea în sine, doar 30% dintre ei se simt în siguranță și sunt
încrezăto ri atunci când intră în grădiniță, aceștia au dat dovadă de o mai mare încredere în forțele
proprii și în ei.
Indicatorul observ ațional următor face referire la felul în care copilul se adaptează
sarcinilor de învățare propuse de educatoare rezultatele sun t următoarele: 1 0% dintre copii se
adaptează foarte greu, 70% dintre aceștia se adaptează greu iar 20 % se adaptează ușor.

Fig.16 Copilul se adaptează sarcinilor de învățare propuse d e educatoare .
Rezultatele acestui i ndicator observațional (vezi fig.16) pun în evidență faptul că doar
20% dintre copii se adaptează ușor, restul de 80% dintre copii se adaptează greu sau foarte greu

71
ceea ce este un fapt îngrijorător , acești copii nu ascul tă sarcinile pe care trebuie să le realizeze,
nu duc la bun sfârșit ceea ce trebuie să facă, se dau bătuți repede sau nu sunt interesați de ceea ce
trebuie să facă și se angajează în alte activități.
Următorul i ndicator observațional face referire la f aptul dacă preșcolarul își duce la bun sfârșit
sarcinile iar rezult atele observației sunt următoar ele: 20 % dintre copii își duc sarcinil e foarte rar
până la sfârșit, 55 % dintre ei și le duc rar, 20% dintre ei își d uc sarcinile la bun sfârșit des.

Fig.17 Copilul își duce sarcinile la bun sfârșit .
Faptul că un procentaj total de 80% (vezi fig.17) dintre preșcolari nu își duc sarcinile la
bun sfârșit este un lucru îngrijorător, deoarece din aceste rezultate reiese în evidență faptul că
preșcolarii nu sunt perseverenți în sarcinile pe care trebuie să le realizeze, renunț ă ușor. Doar
20% dintre își duc sarcinile la bun sfârșit des și foarte des ceea ce este nesemnificativ comparativ
cu rez ultatele negative înregistrate mai sus.
Referitor la indicatorul observațional privind felul în care copilul reacționează la
elementul de noutate 60% dintre copii reacționează greu, 5% reacționează foarte greu, 25 %
dintre copii reactionează ușor și 10% foa rte ușor.

72

Fig.18 Copilul reacționează la elementul de noutate .
Faptul că 60 % dintre copii reacționează greu și 5% foarte greu (vezi fig.18) este un lucru
îngrijorător deoarece p reșcolarilor le plac lucrurile noi, așteaptă să realizeze sarcini noi, le plac
provocările dar aceste rezultate ne arată că aceștia nu sunt foarte încântați de realizarea unor
sarcini noi. Doar 25% dintre copii reacționea ză ușor la elementul de noutate cee a ce nu este un
lucru îmbucurător deoarece doar realizând sarcini noi și antrenante copiii se pot dezvolta social
mai ușor.
Penult imul indicator observațional face referire la felul în care copilul reacționează la
provocă rile din grupul de colegi: 65 % din tre ei reacționează reticient la aceste provocă ri, 25%
reacționează bine iar 10 % reacționează foarte bine.

Fig.19 Copilul reacționează la provocările din grupul de colegi .
Faptul că 65 % dintre copii sunt reticienți înseamnă că aceștia întâmpină unele probleme
atunci când trebuie să interacționeze cu grupul de colegi, când aceștia au de rezolvat anumite

73
sarcini împreună, nu se simt în largul lor atunci când vine vorba de lucru în echipă. Totuși sunt
unii copii care reacționează bines au foarte bine ceea ce înseamnă că acestora le plac provocările,
se bucură atunci când trebuie să lucreze în grup cu ceilalți.
Ultimul i ndicator observțional al grilei de observație face referire la felul în c are copilul
își îndeamnă colegii să fie perseverenți iar rezultatele arată că: 55% dintre copii nu reacționează ,
30% își ignoră colegii iar 15% îi încurajează .

Fig.20 Copilul își ajută colegii să fie perseverenți .
La fel ca și rezultatele celorlalți indicatori observaționali și din ultimul item reiese faptul
că sunt foarte mulți copii care nu au dezvoltate relațiile sociale și emoționale, ei fie nu
reacționează (55%) la ceea ce fac colegii lor, fie îi ignoră (30%) ceea ce este un lucru destul de
îngrijorător, doar 15% dintre copii își încurajează colegii să fie perseverenți, să nu renunțe atunci
când realizează diverse sarcini.
Concluzie
În urma rezultatelor fișei de observație se poate vedea faptul că preșcolarii nu au
dezvoltate sau au slab dezvoltate comportamentele socio -emoționale. Majoritatea preșcolarilor
au o oarecare reținere față de colegii lor și de educatoare, astfel nivelul lor de implicare în
anumite sarcini este scăzut, aceștia reacționeaz ă greu la elementul de noutate, nu participă în
activități de grup sau sunt reținuți când vine vorba de ele.
Interpretarea rezultatelor privind chestionarului pentru părinți
Cu ajutorul chestionarului pentru părinți am identificat nivelul de implicare al acestora în
dezvoltarea comp ortamenț elor socio -emoționale ale copiilor, nivelul de implicare al părinților în

74
activitățile copiilor și relația acestora cu educatoarea .
În privința primei întrebări a chestionarului observăm că răspunsurile pări nților în ce ea ce
privește comunicarea cu copilul răspunsurile sunt următoarele: 25% dintre părinți consideră că
au o relație bună cu copilul, 35 % consideră că depinde de situație care este relația cu copilul lor,
10% consideră că au o relație foarte bună iar 30% cons ideră că nu au o relație foarte bună cu
copilul lor .

Fig. 21 Cum apreciați comunicarea cu fiul/ fiica dumneavoastră?
Faptul că 35% dintre părinții consideră comunicarea cu copilul lor ca fiind una bun ă și
foarte bună (vezi fig.24) este un lucru îmbucurător deoarece relaționarea părinte -copil este foarte
importantă în dezvoltarea preșcolarului din toate punctele de vedere. 35 % dintre părinți
consideră că relaționarea cu copilul lor depinde de situație ceea ce nu este neapărat un lucru
negativ deoarece părinții știu cum să discute cu copiii în anumite situații. Îngrijorător este faptul
că 30% dintre părinții consideră că au o relație defectuoasă cu copilul lor, ceea ce ridică semne
de întrebare și sperăm să putem remedia acest deficit în urma programului pe care îl vom aplica.

Referitor la cea de -a doua întrebare a chestionarului în ceea ce privește problemele cele
mai frecvente întâmpinate de copil acasă/ grădiniță cel mai mare procentaj 45% l -a avut li psa de
încredere în sine, 20% au răspuns că încăpățânarea, 15% au răspuns că impulsivitatea și
încăpățânarea sunt problemele cu care se confruntă copilul lor și 5% au răspuns că copilul lor nu
are nicio problemă.

75

Fig.22 Care sunt problemele problemele cele mai frecvente întâmpinate de copilul
dumneavoastră la grădiniță/acasă?
Când vine vorba despre problemele cele mai frecvent întâlnite de copilul lor , situația este
îngrijorătoare (vei fig.25 ) deoarece 45% dintre copii au încrederea în sine foarte scăzută, după
cum se poate observa și problemele legate de timiditate sunt ridicate 20% . Pe lângă problemele
mai sus menționate preșcolarii au probleme de impulsivitate și încăpățânarea 15% și doar 5 %
dintre părinți consideră că fiul/fiica lor este fercit /ă și nu are nicio problemă. Toate acestea ridică
mari semne de întrebare legate ce comportamentele preșcolarilor .
În privința celei de -a treia întrebări referitor la cine consideră părinții că este r esponsabil
pentru educația copilului lor, 60% dintre părinți au considerat că grădinița este responsabilă, 30%
au considerat că ei sunt responsabili, 10% bunicii, niciunul însă nu a considerat că, comunitatea
aravea un rol în educarea copilului.

Fig.23 Cine credeți că este responsabil de educația copilului?

76

Surprinzător este faptul că 60% dintre părinți cred că grădinița este responsabilă pentru
educarea preșcolarului și doar 30% consid eră că părinții sunt cei responsabili și 10% că
bunicii.(vezi fig.23). Din acest item reiese ruptura dintre grădiniță și familie, cele două entități ar
trebui să formeze un duet pentru o cât mai bună dezvoltare a copilului.
În privința celei de -a patra întrebare privind caracterizarea relației părinte -copil
răspunsurile au fos t următoarele: 15 % dintre părinți consideră că au o relație foarte bună și bună
cu copilul lor, 50 % consideră că această relație poate fi îmbunătățită, iar 20% au o relație
deficitară cu copilul lor.

Fig. 24 Cum ați caracterizat relația dintre dumneavoastră și copil?
Faptul că 50 % dintre părinți consider ă că relația dintre ei și copil poate fi îmbunătățită
înseamnă că ei sunt deschiși pentru soluții, procentajele de egalitate de 15 % în care părinții
consideră că au o relație foarte bună și bună în ceea ce privește relația păr inte-copil sunt
îmbucurătore (vezi fig.24). Un procentaj de 20% dintre părinți consider ă că a u o r elație deficitară
cu copilul lor ar trebui să ridice semne de întrebare atât lor cât și educatoarei.
A cincea întrebare a chestionarului face referire la relația părinte -grădiniță iar rezultatele
au arătat că: 60 % nu pr ea au o relație cu grădinița, 15 % consideră că au o relați e foarte bună cu
grădinița și 25 % au o relație bună.

77

Fig.25 Cum ați caracteriza relația părinte și grădiniță?
Faptul că 60 % dintre părinți consideră că nu pre a au o relație cu grădinița (vezi fig.25)
periclitează dezvoltarea preșcolarului deoarece o relaț ie defectuoasă dintre părinți -grădiniță nu
duce la o dezvoltare optimă a acestuia, 25 % dintre ei consideră că au o relație bună și doar 15 %
conside ră că au o r elație foarte bună, înseamnă că acești părinți își cunosc copilul foarte bine și
știu cum să-l abordeze.
Următoarea întrebare face referire la răbdarea pe care părinții o au atunci când copilul le
povestește ce a făcut în ziua respectivă la grădiniță iar răspunsurile au fost următoarele: 25 %
dintre părinți au răbd are foarte rar, 45 % dintre ei au rar răbdare, 20% deseori stau și își ascultă
copilul atunci când acesta le povestește cum a fost la grădiniță, iar 10 % dintre părinți au timp
întdeauna să -și ascu lte copilul.

Fig.26 Aveți răbdare pentru a vă asculta copilul atunci când vă povestește ce a făcut la grădiniță
în ziua respectivă?

78
Răspunsurile date de părinți ne îngrijorează (vezi fi g.26) deoarece procentajul total de
70% din care reiese că aceștia își ascultă foarte rar și rar copilul este unul care ridică multe
semne de întrebare, pentru o dezvoltare social și emoțională cât mai bună a copilului este nevoie
de părinte și de feedebac k-ul pe care aceștia îl acordă. Doar 25 % dintre părinți își ascultă copilul
frecvent și foarte frecven t, arată interes față de acesta.
În privința următoarei întrebări privind atenția excesivă a părinților pentru copil atunci
când acesta prezintă emoții ne gative în legătura cu munca de la grădiniță rezultatele sunt
următoarele: 15% dintre părinți acordă atenție rar, 25% uneori iar 60% dintre părinți întotdeauna.

Fig.27 Acordați atenție excesivă copilului dvs. atunci când ac esta prezintă emoții negative în
legătură cu munca de la grădiniță?
Este îngrijorător faptul că 60% dintre părinți acordă o atenție excesivă emoțiilor negative
privind munca pe care copilul lor o rea lizează la grădiniță (vezi fig.27) deoarece aceștia trebu ie
să discut cu copilul lor atunci când acesta are izbucniri, să -I explice că nu este bine să
reacționeze așa, să -I dea exemple, să discute. Un procentaj de 40% dintre părinți încurajează
astfel de emoții rar și foarte rar.
Referitor la întrebarea privind încurajarea copilului atunci când face ceva bine sau dă un
răspuns corec t răspunsurile părinților au fo st următoarele: 5% foarte frecvent îți încurajează
copilul, 25% frecvent, 15% foarte rar își încurajează copilul iar 55% dintre ei îl încurajează rar.

79

Fig. 28 Vă încurajați copilul atunci când acesta face ceva bine sau când a dat un răspuns
corect?
Rezultatele acest ei întrebări (vezi fig.28) ne arată că 55% dintre părinți își încurajează rar
copilul chiar foarte rar (5%), ceea ce este un lucru îngrijorător deoarece prin încurajări copilul își
dezvoltă și își consolidează încrederea în sine. Un total de 30% dintre părinții își încurajează
copilul atunci când acesta se angajează în rezolvarea u nei sarcini.
Referitor la următoarea întrebare privind încurajarea copilului să vorbească tare atunci
când adresează o întrebare rezultatele sunt următoarele: 55% dintre părinți își încurajează
copilul, 25% rar îi încurajează, 5% deseori iar 15% întotdeaun a își încurajează copilul să
vorbească tare.

Fig.29 Vă încurajați copilul să vorbească tare atunci când adresează o întrebare?
Rezultatele acest ei întrebări sunt îngrijorătoare (vezi fig. 29) deoarece faptu l că 80%
dintre părinți nu își încurajează copilul să vorbească tare este încă un semn privind necunoașterea

80
din partea părinților a ceea ce trebuie să facă pentru a dezvolta și consolida încrederea de sine a
copilului, deoarece doar încu rajându -l acesta prinde curaj și realizează ceea ce are de făcut mai
ușor. Un procentaj mic de 20% dintre părinți își încurajează copilul ceea ce este nesemnificativ
comparativ cu aspectul negativ al acestei probleme.
Întrebarea următoare vizează încurajăr ile pe care părintele le dă sau nu copilului atunci
când acesta din propria inițiativă face anumite lucruri, în special sarcini neplăcute, fără a se
plânge, rezultatele sunt următoarele: 45% foarte rar, 25% rar, 15% îi încurajează frecvent și 15 %
foarte fr ecvent.

Fig.30 Vă încurajați copilul când acesta din propria inițiativă face anumite lucruri, în
special sarcini neplăcute, fără a se plânge?
Faptul că 70 % dintre părinți își încurajează c opilul rar sau foarte rar (vezi fig.30) este un
lucru îngrijorător, după cum am mai spus încurajările sunt foarte importante pentru
dezvoltarea socio -emoțională a copilullui și în special sunt foarte importante dacă copilul se
reapucă de o sarcin ă grea făr ă a se plânge. Doar 30 % dintre părinți își încurajează copilul
frecvent și foarte frecvent ceea ce este un lucru bun.
Următo area întrebare vizează faptul dacă părintele oferă recompense copilului atunci
când acesta duce la bun sfârșit o sarcină rezultatele sunt următoarele: 50% dintre ei foarte rar,
25% oferă recompense rar, 15% oferă recompense deseori iar 10% oferă întotdeauna
recompense.

81

Fig.31 Când copilul dvs. reușește să ducă o sarcin ă la bun sfârșit îi oferiți recompense?

Faptul că un total de 75% dintre părinți ofe ră recompense rar și foarte rar (vezi fig.31) este un
lucru îngrijorător deoarece prin recompense copii își consolidează comportamentele pozitive,
sunt motivați să realize ze sarcinile date și să le ducă până la bun sfârșit.Doar 25% dintre părinți
oferă recompense deseori sau chiar întotdeauna.

Referitor la întrebarea privind recompensele pe care părinții le oferă copiilor atunci când
acesta reușește să ducă la bun sfârșit o sarcină rezultatele sunt următoarele: 80% dintre părinți
oferă laude, 5% le oferă copiilor recompense materiale iar 15% laude și recompense.

Fig.32 Ce fel de recompense îi oferiți cop ilului dvs.atunci când acesta reușește să ducă o sarcină
la bun sfârșit?
Rezultatele acest ei întrebări sunt relativ bune (vezi fig.32) , faptul că 80% dintre părinți le
oferă laude copiilor este un lucru îmbucurător, recompensele materiale însă nu sunt foar te bune

82
deoarece părintele poate folosi aceste recompense și atunci când copilul nu le merită iar acesta
nu își poate interioriza ceea ce face bine sau ceea ce face rău, doar un procentaj de 15% dintre
părinți folosesc laude și recompensele care întărește comportamentele copiilor doar că părintele
trebuie să știe cum să le folosească.
Ultima întebare face referire la cât de des trebuie părintele să -i repete copilului efortul
necesar pe care trebuie să -l depună pentru a avea succes atunci când acesta învață ceva nou, iar
rezultatele sunt următoarele: 60% dintre părinți trebuie să -i repete copilului frecvent, 15% foarte
frecvent, 10% îi repetă rar iar 15% trebuie să le repete foarte rar.

Fig. 33 Cât de des îi repetați copilului dvs.despre efortul necesar pe care trebuie să -l depună
atunci când realizează o sarcină pentru a avea succes?
Faptul că părinții trebuie să repete frecvent 60% și foarte frecvent 15% de cât efort este
nevoie pentru ca și copilul să ducă o sarcină la bun sfârșit (vezi fig.33) este un lucru car ne
îngrijorează deoarece copilul trebuie să știe că are de realizat o sarcină, este informat de de ceea
ce trebuie să facă, el nu trebuie să vadă sarcina ca fiind o corvoadă. Doar un total de 25% dintre
părinți trebuie să repete rar și foarte rar.
4.5.4 Concluziile pretestului
Rezultatele pre testului au arătat faptul că preșcolarii evaluați prin fișa de lucru , prin
analizarea caietul ui de lucru și au fost observați cu ajutorul grile i de observație demonstrează
faptul că un procentaj de 70% dintre copii au comportamente sociale și emoționale în dezvoltare,
relațiile cu ceilalți copii privind încrederea unii în alții , privind perseverența în sarcinile propuse

83
de educatoare sunt foarte scăzute.
Părinții chestionați au dat răspunsuri din care reiese faptul că relația lor cu copilul este
defectuoasă, copilul lor are probleme legate de încredere ceea ce este un lucru îngrijorător, relația
dintre părinte și g rădiniță lipsește în cea mai mai mare parte ceea ce se răsfrânge asupra
preșcolarului deoarece fără o comunicare, un parteneriat între ei, copilul nu se poate dezvolta în
cele mai bune condiții. În ceea ce privește consolidarea încrederii a copilului puțini părinți își
ajută copilul să -și dezvolte și să -și consolideze încrederea, mulți dintre aceștia nu știu cum să
realizeze acest lucru, nu au timp să facă acest lucru sau nu consideră că este important să facă
acest lucru, același lucru se întâmplă și cu dezvoltarea și consolidarea perseve renței, părinții nu
își dau seama de importanța pe care o au asupra dezvoltării socio -emoționale și de importanța
colaborării acestora cu educatoarea pentru ca împreună să pună bazele unei dezvoltări socio –
emoționale ale preșcolarului.
Implementarea programului ,,Da, Poți!” vizează realizarea dezvoltării și a consolidării
relațiil or socio -emoționale ale preșcolarilor , vizează consolidarea încrederii și a perseverenței
privind sarcinile pe care aceștia trebuie să le realizeze individual sau cu colegii. Cel mai
important lucru pe care îl dorește implementarea programului de dezvoltare socio -emoțională
este consolidarea încrederii a copilului în sine și în persoanele din jurul lor , ajutându -l astfel să
facă față mai ușor situațiilor cu care se va confrunt a pe viitor, în plus acest program vizează și
consolidarea perseverenței, ajutându -l astfel pe copil să realizeze sarcinile fără a renunța atunci
când întâmpină o problemă sau simte că o s arcină este prea grea pentru el, să ducă la bun sfârșit
ceea ce a în ceput.
Deasemenea se dorește formarea și consolidarea unui partene riat între părinți și grădiniță ,
părinți și copilul lor, pentru o mai bună dezvoltare socială și emoțională a preșcolarului. Ne
dorim ca prin acest program să reușim să realizăm o viz iune cât mai deschisă a părinților în ceea
ce privește importanța unei relații strânse cu grădinița și în special realizarea unei relații strânse
dintre părinte și copil. Acest lucru este benefic pentru copil și îl ajută pe acesta să facă față mai
ușor pro blemelor cu care se va confrunta privind relațiile dintre el și ceilalți copii, el și adulți.

84
4.6 Experimentul propriu -zis

În cadrul experimentului s-au desfășurat diferite activități cu copiii grupei Mămăruța,
activități care au urmărit consolidarea în crederii și a perseverenței la preșcolari .
Activitățile cu copiii privind consolidarea încrederii s-au desfășurat de-a lungul a 5 săptămânii ,
acestea sunt împărțite pe secțiuni și fiecare secțiune are propriile obiective și materiale care pot fi
utilizate (Ghidul Da, poți!) :

Sectiune I ,, Bună, Încredere!” vizează următoarele lucruri :
 copiii trebuie să știe ce înseamnă a fi încrezător,
 aceștia trebuie să recunoască exemplele și contraexemplele de comportament încrezător
atât în gr upă cât și în afara ac esteia
 copiii trebuie să demonstreze comportamemte non -verbale specifice încrederii (ex. să
vorbească tare pentru a fi auziți)
Materialele necesare pentru o desfășurare optimă a activităților sunt următoarele: poza unei
persoane care este încrezătoare pri nsă cu un ac pe un panou, marioneta Ioanei cea Încrezătoare,
cărți cu povești pentru copii în care sunt personaje care manifestă încredere și o tablă mică și
cretă sau un marker.

Secțiunea a II a ,,Haideți să fim Încrezători! ” are următorele obiective:
 copii i trebuie să utilizeze patru tipuri de auto -verbalizări care să -i ajute atunci
când realizează anu mite sarcini/activități,
 copiii trebuie să demonstreze comportament încrezător atunci când realizează o
sarcină dificilă .
Materialele necesare sunt următoar ele: trei poze cu Ioana cea Încrezătoare manifestând diferite
graade de încredere, păpușa Ioana cea Încrezătoare, materiale pentru desenat ( hârtie, creioane,
marker).

Secțiunea a III a ,,Să vorbim Încrezător” urmărește următoarele lucruri:
 copiii să util izeze auto -verbalizari care să îi ajute să aibă încredere atunci când sunt cu

85
colegii
 copiii trebuie să manifeste comportamentul încrezător atunci când intracționează cu
ceilalți
 copiii trebuie să știe să se comporte încrezător atunci când se confruntă cu un coleg care
se comportă nepoliticos cu el
Materiale le utilizate sunt următoarele: păpușa Ioana cea Încrezătoare, cântecul Ioanei cea
Încrezătoare, o minge

Secțiunea a IV a ,,Ioana cea Încrezătoare în acțiune” are următoarele obiective:
 copiii trebuie să identifice diferite domenii, sarcini, activități în grup și în afara grupului
unde este necesar să se comporte încrezător
 copiii trebuie să știe ce gândește, simte și face o persoană care se comportă încrezător în
diferite domenii la grădiniță și în afara ei
Materialele utiliza te la această secțiune sunt urmă toarele: trei poze cu Ioana cea Încrezătoare
manifestând grade diferite de Încredere, păpușa Ioana cea Încrezătoare, Cântecul Ioanei cea
Încrezătoare

Secțiunea a V a ,, Oricine poate avea Încredere” are următorul obiectiv:
 copiii trebuie să demonstreze comportament încrezător în domenii diferite, atât în grupă,
cât și în afara acesteia
Materiale : păpușa Ioana cea Încrezătoare, organizarea unor centre diferite de activitate organizate
în grupă, cântecul Ioanei cea Încrezătoare, trei poze cu Ioana cea Încrezătoare care manifestă
diferite grade de încredere, aparat de fotografiat .

Educatoarea le -a făcut cunoștință copiilor cu personajul Ioana cea Încrezătoare și au avut
loc discuții despre încredere . Implementarea progr amului de dezvoltare socio -emoțională se
poate realiza la ,,Întâlnirea de dimineață” pentru salut care se va realiza în felul următor utilizând
păpușa Ioana cea Încrezătoare: ,,Bună dimineața, încrezătorilor!” (educatoarea cu marioneta
Ioane i cea Încrezătoare în mână) iar copiii vor răspunde ,,Bună dimineața, Ioana cea
Încrezătoarea!” , se poate utiliza păpușa și pentru a comunica obiectivele de învățare specifice pe

86
care dorește educatoarea să le atingă în ziua respectivă dar pesonajul Ioana cea Încrezătoare se
poate adresa copiilor și la sfârșitul zilei pentru a se face o retrospectivă a ceea ce s -a învâțat în
ziua respectivă.
În fiecare săptămână se vor realiza câte două activități pentru implementarea acestui program.
În prima săptămână ( 26-30.09.2011) am rea lizat următoarele activități cu copiii (Ghidul
Da, poți!):
La prima activitate ( Secțiunea III – ,,Să vorbim încrezător ”) s-a recapitulat cu copiii
cunoștințele legate de încredere și ce presupune aceasta . (Încrederea presupune ca preșcolarul să
vorbească tare pentru ca ceilați să îl audă, să stea cu spatele drept, să se uite în ochii celor cu care
vorbesc, să încerce să fa că lucruri grele singur fără a -i fi frică, să în cerce să facă lucruri noi fără
a-i fi frică de greșeli, să spună c elorlați ce gândește și ce vrea să facă) , personajul Ioana cea
Încrezătoare pune întrebări copiilor despre cum arată și cum vorbește o persoană care are
încredere, le solicită copiilor răspunsuri, ea le spune că dacă stai cu spatele drept și dacă vorbești
tare pentru ca ceilalți să te audă ai încredere. Ea îi roag ă pe toți să se ridice în picioare, până
numără la trei să stea drept și să se uite la ea și să spună cu voce tare: ,,Ioana cea Încrezătoare,
astăzi mă simt încrezător ”. Copiii sunt lăudați pnentru că au manifestat încredere prin a spune:
Cu siguranță astăzi v -ați comportat încrezător.Acest lucru îi va ajuta pe fiecare dintre ei să -și facă
prieteni și să facă o treabă cât mai bine.
Le-am prezentat Cântecul Ioanei cea Încrezătoare, în aces t cântec era prezentată Ioana cea
Încrezătoare :
,,Sunt Ioana cea Înrezătoare, În curtea casei joc șotron,
Curajoasă precum vezi, Si fac și lucruri grele,
Îmi spun mereu Stiu că poți! , Eu pot să muncesc chiar de obosesc,
Chiar dacă greșesc eu nu mă opre sc, Eu sunt încrezătoare și zâmbesc.”
(bis) (bis)

După care ne-am asigur at că preșcolarii au înțeles mesajul pe care îl transmite cântecelul.
În cadrul celei de -a doua activități au loc discuții recapitulative și practici indivi duale
unde copiii trebuie să descrie diferite activități care necesită încredere pentru a fi realizate
(identificarea a cât mai multor activități), se încurajează copiii să gândească ca Ioana cea

87
Încrezătoare atunci când lucrează singuri sau cu alte persoa ne, se încurajează copiii să vă
informeze atunci când se comportă încrezător, le cerem copiilor să se încurajeze unii pe alții
atunci când se comportă încrezător.
În următ oarea săptămână (3-7.10.2011) la prima activitate ( Secțiunea a IV a ,,Ioana cea
Încrezătoare în acțiune ”) Ioana cea Încrezătoare le aduce aminte copiilor despre ce au discutat
săptămâna trecută legat de încredere , aceasta le va spune că are încredere deoarece știe să facă
multe lucruri, este o persoană plăcută și își poate face mulți pri eteni, nu îi este frică să greșească
atunci când învață ceva nou, spune ce gândește și ce vrea să facă atunci când cineva o obligă să
facă ceva și arată și vorbește încrezător. Se cântă împreună cu copii cântecul Ioana cea
Încrezătoare. Cu păpușa Ioana în mână se va alege o zonă din grupă sau o activitate unde Ioana
ar putea să manifeste un comportamnet neîncrezător (ex. în realizarea unui puzzele, a unor fișe
de lucru). Ioana le va demonstra copiilor auto -verbalizări care o ajută pe ea atunci când trebuie să
realizeze o sarcină sau o activitate precum: Pot să fac multe lucruri, Este în regulă să fac greșeli
atunci când învăț ceva nou, Sunt o persoană plăcută și pot să fac multe lucruri. Se sugerează
întrebări pe care să le adreseze copiilor : ,,O ajută pe Io ana să fie încrezătoare modul în care
gândește? ”, ,,Prin ce demonstrează Ioana că are încredere? ”, ,,Ce credeți că simte Ioana atunci
când are încredere? ”, ,,Unde ar mai putea demonstra Ioana că este încrezătoare? ” (activitățile pot
fi din grădiniță dar și din afară).
După care împreună cu preșcolarii am realiza t un joc ,,Detectivii încrederii ” împreună cu
ajutorul personajului Ioana cea Î ncrezătoare am demonstrat câteva exemple și cotraexemple de
comportament încrezător în diferite domenii (ex. citire, mat ematică, scriere). Comportamentul
încrezător include să stea cu spatele drept, să se uite în ochii oamenilor atunci când vorbesc cu ei,
să folosească o voce fermă și să utilizeze auto -verbalizări pozitive (ex. ,,Pot să fac multe lucruri ”,
,,Este în regulă să fac greșeli atunci când învăț ceva nou ”, ,,Sunt o persoană plăcută și pot să îmi
fac prieteni ”). Când se va demonstra comportamentul neîncrezător o vom arăta prin postura pe
care o luăm (umerii lăsați, capul plecat), prin expresia facială, prin tonul pe care îl folosim și prin
auto-verbalizări (ex .,, Nu pot să fac multe lucruri ”, ,,Îmi este frică să fac greșeli ”, ,,Nimănui nu -i
place de mine și nu pot să -mi fac prieteni ”, ,,Întotdeauna trebuie să fac ceea ce îmi cer colegii
mei”).
În cadrul jocului de ro l copiii vor fi observatori, vor fi detectivie, ei trebuie să surprindă

88
care persoană din jocul de rol este încrezător și care este neîncrezător. După fiecare demonstrație
copiii vor indica care dintre participanți a fost încrezător și care neîncrezător. P reșcolari trebuie
să fie lăudați atunci când sunt buni detectivi ai încrederii.
Pe baza observațiilor realizate se vor purta discuții cu copiii referitor la ceea ce au văzut în
timpul jocului de rol, se vor adresa discuții precum: ,,Ce anume v -a indicat că educatorul a
manifestat încredere? ” (ex.că s -a uitat în ochii celorlați oameni, a utilizat o voce puternică), ,,Ce
cred ei că a gândit educatorul atunci când a avut încredere? ” (ex.s -a gândit că este bun la multe
lucruri) sau ,,Ce anume v -a indicat că edu catorul nu a manifestat încredere? ” (ex. avea capul
plecat, a folosit o voce înceată, i -a fost frică să încerce lucruri noi), ,,Ce a gândit educatorul
atunci când nu avut încredere ” (ex. că nu este bun la multe lucruri, că îi este frică să facă greșeli).
Copiii au fost lăudați pentru că au fost buni detectivi ai încrederii.
După acest joc de rol copiii vor cânta cântecul Ioana cea Încrezătoare și sunt învățați să facă
câteva mișcări în timp ce cântă cântecul.

În săptămâna a treia (10 -14.10.2011) la prima a ctivitate se face iar o recapitulare cu ceea
ce copii au învățat în săptămânile precedente , le reamintim copiilor auto -verbalizările. Preșcolarii
sunt rugați sunt rugați să împărtășească cu un alt coleg, cel puțin un lucru la care s -ar putea gândi
o persoa nă când are încredere (ex. ,,Este în regulă să fac greșeli atunci când învăț ceva nou ”,
,,Pot să fac și lucruri grele ”), copiii sunt încurajați să folosească auto -verbalizări cheie, atât la
grădiniță, cât și acasă, în timpul jocului, dar și atunci când luc rează.
La cea de -a doua activitate ( Secțiunea a V a ,,Oricine poate avea încredere” ) au loc
discuții introductive, Ioana cea Încrezătoare va discuta cu copiii despre ce înseamnă să ai
încredere prin o ferirea uno r exemple referitoare la ceea ce a observant ea în comportamentul
copiilor de când au început să învețe despre încredere, se reviziue cu preșcolarii care su nt
domeniile, sarcinile și activitățile în care încrederea are un rol important în obținerea
performanțelor și a succesului, se cântă cu copiii Ioana cea Încrezătoare. După care se realizează
un joc de rol ,,De -a Încrederea ”, activitatea se va desfșura cu toată sau grupa dar se poate
desfășura să pe grupe mai mici și se alege o zonă din grupă pentru fiecare grup (ex.centrul
pictură, bibliotecă etc .). Un grup de copii poate să meargă în una din zonele anterior menționate
și vor fi rugați să demonstreze cum arată o persoană care nu are încredere ( li se oferă sprijin ori

89
de câte ori este nevoie). După care copiii sunt rugați să realizeze o activitate în modul în care
Ioana cea Încrezătore ar face -o, copiii trebuie să știe clar ce au de făcut și ce comportamente
trebuie să manifeste. Trebuie permanent să li se ofre copiilor informații orice de câte ori este
nevoie, se pot realiza jocuri de rol în care să manifeste comportament încrezător și neîncrezător.

În săptămâna a patra (17 -21.10.2011) secțiunea a V a ,,Orice poate avea încredere” la prima
activitate au loc câteva jocuri de rol după care au loc discuții cu copiii legate de jocurile pe care
le-au realizat, ei sunt rugați să se gândească la lucrurile pe care le -au observat în timpul jocurilor
de rol punându -li-se următoarele întrebări:
 De unde v -ați dat seama că în jocul de rol copilul se comportă încrezător?
 Cum credeși că se simțeau copiii care int erpretau rolul unui copil încrezător?
 De unde v -ați dat seama că în jocul de rol copilul se comportă încrezător?
 Cum credeți că se simțeau copiii care interpretau rolul unui copil încrezător?
După discuții se interpretează cântecul Ioana cea Încrezătoare.
În cadrul celei de -a doua activitate are loc o recapitulare și o practică independentă.
Fiecare copil este rugat să își aleagă o activitate sau o sarcină în care să demonstreze cum este să
fii încrezător. Se fotografiază fiecare copil atunci când demonstr ează comportamentul încrezător
în sarcina sau activitatea aleasă. Se realizează o expoziție cu ele, iar în dreptul fiecărei poze, într –
un chenar se scriu gândurile care au stat la baza comportamentului încrezător. Se afișează poza
cu Ioana cea Încrezătoare pe peretele dedicat activităților programului Da,poți! și copiii sunt
rugați să aleagă dintre cele trei poze cu Ioana cea Încrezătoare pe cea în care Ioana manifestă
multă încredere. Ioana cea Încrezătoare discută cu copiii și le spune că și -ar dori ca de acum
înainte ei să fie mereu încrezători.

La ultima întâlnire ( 24 -28.10.2011) ( secțiunea III ,, Să vorbim încrezător” ) s-au realizat
activițăți de conso lidare a achizițiilor dobândite pe modulul încredere, copiii au fost întrebați
dacă le -ar place să fi e ca și Ioana cea Încrezătoare și de ce le -ar plăcea să fie ca și ea și le -am
reamintit că încrederea îi ajută să facă multe lucruri și să -și facă prieteni noi. Le -am spus copiilor
că am dori ca și ei să practice comportamentul încrezător, le reamintim def iniția încrederii.
Pentru a ne da seama dacă copiii au înțeles ce trebuie să facă pentru a avea încredere i -am rugat

90
să facă câteva lucruri pentru a demonstra încrederea, de exemplu:
 să vorbească tare pentru ca ceilalți să îl audă,
 să stea cu spatele dre pt,
 să privească în ochi persoanele cu care vorbește,
 să încerce să facă lucruri noi fără a -i fi frică,
 să vorbească și să se joace cu cât mai mulți copii la grădiniță,
 să le spună celorlați ce gândește și ce ar vrea să facă
S-a realizat o discuție cu titlul ,,Prieteni de încredere ”, Ioana cea Încrezătoare le va povesti
copiilor că atunci când ea a fost mică nu îi plăcea să se joace cu foarte mulți copii sau să
cunoască persoane noi, de cele mai multe ori stătea singură și se uita cum ceilați copii se joacă,
se distrează iar într -o zi s -a hotărât că și ea dorește să se joace cu alți copii și s -a hotărât să fie
încrezătoare. Împreună cu Ioana cea Încrezătoare s -a realizat un joc de rol, aceasta ia rolul unui
copil care se joacă singur cu o minge iar educ atoarea va fi celălalt copil care și el dorește să se
joace cu mingea dar nu are încredere să -i spună colegului lui acest lucru. Educatoarea care joacă
rolul copilului fără încredere trebuie să demonstreze ceea ce gândește un copil care nu are curaj
să vor bească cu ceilalți colegi: ,,Nimănui nu -i place de mine, colegul meu nu vrea să se joace cu
mine” .După această secvență rolurile se inversează și li se va demonstra copiilor cum se
comportă un copil care are înredere , gândurile încrezătorului sunt: ,,Sunt o persoană plăcută, iar
colegul meu va dori să se joace cu mine ”. La sfârșitul acestor activități Ioana cea Încrezătoare le
va spune copiilor faptul că uneori este greu să ai încredere, dar pe măsură ce vor practica
comportamentul încrezător, ei vor reuși.
Copilul trebuie să învețe să nu -i fie frică să se angajezeze în diferite sarcini și să aibă încredere
că va reuși să ducă până la capăt orice activitate propusă.
Pentru ca acest program să prindă rădăcini am decis ca împreună cu educatoarea să
continuăm a ctivitățile care să consolideze încrederea preșcolarului.

Pentru dezvoltarea și con solidarea perseverenței s-au realizat, deasemenea ca și în cadrul
activităților realizate la încredere, discuții și activități care să -l ajute pe copilul să -și dezvolte
mai bine perseverența . Activitățile s -au desfășurat pe parcursul a patru săptămâni, câte două
activități în fiecare săptămână. Pentru dezvoltarea și consolidarea perseverență sunt deasemenea

91
5 secțiuni acestea sunt următoarele (Ghidul Da, Poți!):

Secțiunea I ,,Bună, Perseverență” are următoarele obiective:
 copiii trebuie să știe ce înseamnă a fi perseverent
 copiii trebuie să recunoască exemple și contraexemple de comportament perseverent atât
în grupă cât și în afara acesteia
Materialele: păpușa Petre cel P erseverent, cărți cu povești pentru copii în care sunt prezentate
personaje care manifestă perseverența, fotografii decupate din reviste sau cărți de povești în care
să apară o persoană care nu se dă bătută și încearcă din greu să facă ceva dificil, cutii de diferite
mărimi pentru a contrui un turn.

Secțiunea a II a ,, Să fiu perseverent!” are următoarele obiective:
 copiii vor fi capabili să demonstreze comportamente perseverente când se confrută cu
dificultăți sau cu sarcini care necesită mult timp și ră bdare
 copiii vor fi capabili să exprime trei feluri diferite de auto-verbalizări care îi pot ajuta să
fie perseverenți când se confruntă cu o sarcină dificilă
Materiale utilizate: imagini prinse pe perete care prezintă o persoană care dovedește
perseverenț ă. trei imagini ale lui Petre cel Perseverent care prezintă diferite grade de
perseverență, păpușa Petre cel Perseverent, hârtii cu forme desenate, foarfece, cuburi de
construcție

Secțiunea a III a ,,Perseverența vorbește ” are ca și obiectiv:
 copiii trebu ie să știe să utilizeze auto -verbalizări pozitive care îi vor ajuta să fie
perseverenți atunci când se confruntă cu sarcini dificile.
Materiale: activități dificile, păpușa Petre cel Perseverent, cântecul Petre cel Perseverent

Secțiunea a IV a ,, Petre ce l Perseverent în acțiune” are următoarele obiective:
 copiii trebuie să identifice diferite sarcini, activități în grădiniță, dar și în afara acesteia
unde trebuie să fie perseverenți pentru a avea succes
 copiii trebuie să știe ce gândește, simte și face o persoană atunci când alege să se

92
comporte perseverent în diferite situații de învățare din grădiniță și din afara acesteia.
Materiale: trei imagini cu Petre cel Perseverent în care acesta manifestă grade diferite de
perseverență, păpușa Petre cel Persevere nt, cântecul Petre cel Perseverent

Secțiunea a V a ,, Oricine poate fi perseverent” are ca și obiectiv:
 copiii trebuie să demonstreze comportament perseverent în domenii diferite, atât în
grupă, cât și în afara acesteia
Materiale: identificarea unor domen ii de activitate în care copiii pot manifesta perseverență,
cântecul Petre cel Perseverent, trei imagini cu Petre cel Persevent în care acesta manifestă
diferite grade de perseverență, aparat foto.

În prima săptămână (31 -04.11.2011) ( secțiunea I ,,Bună, perseverență !”) la prima
activitate au loc discuții introductive, le explicăm copiilor ce înseamnă perseverența ( a continua
să încerci chiar dacă lucrurile sunt grele sau nu sunt distractive, să nu te dai bătut până nu termini
ceea ce ai început. Copiii sunt întrebați dacă își vor da silința să facă diferite lucruri (ex. să
folosească o pensulă, să încerce pantofi), pentru a -și da silința est e important să fie perseverenți,
atunci când oricine încearcă să facă ceva noi trebuie să exerseze mult și nu se dă bătut, chiar dacă
ceea ce are de făcut pare să fie prea greu. Se dă un exemplu prin care se demonstrează
perseverența (ex. când am învățăt să înot) iar trebuia făcută o alegere între a fi perseverent și a se
da bătut,copiii sunt întrebați de ce au ales să fie perseverenți și să continue să încerce. Li s -au
descris copiilor momente în care au fost observați ca fiind perseverenți (ex. a utilizat foarfecele).
La cea de-a activitate se face prezentarea lui Petre cel Perseverent , pentru el nicio sarcină
nu este prea dificilă, nu se dă bătut niciodată, când are de făcut lucruri are pot fi grele sau
neplăcute, îi place să încerce din greu și să continue. Împreună cu Petre cel Perseverent copiii vor
asculta o poveste (ex. Ridichea cea Uriașă). După care se realizea ză o discuție despre personajul
din carte: ,,Ce a trebuit să facă personajul din carte și a fost greu sau neplăcut? ”, ,, A încercat din
greu sau a renunțat la ceea ce avea de făcut? ”. Copiii sunt rugați să se gândească la un moment
când au făcut de făcut c eva ce era greu sau neplăcut (ex. a lega șireturile, a te încălța) și li se
adresează câteva întrebări legate de lucrurile pe care le -au făcut: ,,Cum v -ați simțit când ați avut
ceva greu de făcut? ”, ,,Cum s -a simțit personajul după ce a terminat sarcina di ficilă? ”, ,,V-ați

93
simțit bine când ați încercat din greu și ați terminat ceva? ”, ,,La ce s -ar fi gândit sau ar fi făcut
dacă ar fi învățat să -și încheie pantofi ?”, ,,Să dea exemple de persoane din familia voastră care
sunt perseverente ”. Se concluzionează ceea ce au învățat preșcolarii.

În a doua săptămână (7.11.11.2011) la prima activitate am modelat comportamentul
perseverent și non -perseverent, se demonstrează copiilor un exemplu de comportament
perseverent , educatoarea stă pe podea cu capul ridicat și cu spatele drept și cu păpușa lui Petre
cel Perseverent în mână care spune că atunci când are lucruri de făcut încearcă în continuare
chiar dacă greșește și chiar dacă i se pare dificil și începe să construiască o casă din cuburi, între
timp ce se construi ește casa din cuburi și le spune copiilor că dacă atunci când construiește prima
dată cuburile se răstoarnă încearcă din nou, continuă chiar dacă îi pare greu. Se demonstreaz
deasemenea și un contra -exemplu de comportament perseverent, de data aceasta educ atoarea se
așează din nou pe podea dar de data aceasta stă cu spatele îndoit și cu capul plecat și spune că
atunci când are ceva greu de făcut și dacă nu reușește de prima dată se dă bătut, dacă construiește
o casă de cuburi și se dărâmă începe să plângă, spune că este prea greu și o să facă altceva. După
aceste două prezentări se întreabă copiii dacă educatoarea a fost perseverentă sau nu. Se întărește
demonstrația prin solicitarea unui voluntar care să demonstreze cum e să te porți perseverent, li
se dau cuburi și ei trebuie să construiască casa cum ar face -o Petre cel Perseverent, dacă se
întâmplă ca aceștia să dărâme casa le spunem să nu se dea bătuți, să continue să încerce. La
sfârșitul activității împreună vor spune că au fost perseverenți.
La cea de -a doua activitate se face o recapitulare, copiii sunt întrebați dacă și -ar dori să
fie ca Petre cel Perseverent și de ce. Le spunem copiilor că ne -ar plăcea să exerseze perseverența
și că dorim să încerce cât pot de mult în tot ceea ce fac.

Următoarele ac tivități cu copiii s -au desfășurat în săptămâna 19 -23.12.2011 la secțiunea
,,Oricine poate fi perseverent”, la prima activitate au loc discuții introductive, se recapitulează cu
copiii care ar putea fi sarcinile, activitățile, situațiile în care dacă manif estă perseverență vor avea
succes. Se realizează o activitate Vizita, această activitate este foarte importantă dar necesită
mult timp. Se poate realiza cu întreaga grupă sau pe grupe. Pentru fiecare grupă se alege un tip
de activitate care se poate desfăș ura sub forma unor ateliere (atelierul de pictură, atelierul de

94
scriere, atelierul de lectură). Fiecare grup va participa la câte un atelier și sunt rugați să se
gândească la modalități în care pot demonstra exemple și contraexemple de comportament
perseve rent în cadrul activităților desfășurate la atelierul respectiv. Fiecare grup va fi rugat să
inițieze în fața grupei un joc de rol în care să demonstreze exemple de comportament perseverent
și non -perseverent specifice activităților specifice activităților din atelierul la care au fost
repartizați. Când este nevoie li se oferă preșcolarilor ajutor și îndrumare.
Pentru cea de -a doua ac tivitate se discută întrebările – secțiunea ,, Petre cel Perseverent
dorește să știe ”. Acesta îi încurajează pe copii să se gân dească la jocuri de rol pe care le -au
interpretat sau le -au văzut și trebuie să răspundă la următoarele întrebări: ,,Cum știți dacă copiii
care au interpretat jocurile de rol au fost persevernți?”, ,,Cum credeți că s -au simțit copiii care au
demonstrat com portament perseverent în jocul de rol?”, ,,Cum știți dacă copiii care au interpretat
jocurile de rol nu au fost perseverenți?”, ,,Cum credeți că s -au simțit copiii care nu au demonstrat
comportament perseverent în jocul de rol?”

La ultima întâlnire (16 -20.01.2012) are loc recapitularea și practică individuală, copiii vor
alege o sarcină sau o activitate în care se vor comporta perseverent , se vor face poze copiilor care
demonstrează comportamentul perseverent în diverse domenii, când pozele vor fi gata, l e vom
pune în zonele în care copiii își desfășoară activitățile, în dreptul pozelor se pot atașa exemple de
auto-verbalizare care însoțesc comportamentul perseverent. Copiii vor asculta cântecul Petre cel
Perseverent, aceștia sunt rugați să aleagă dintre i maginile care îl înfățișează pe Petre cel
Perseverent în care acesta manifesstă comportamente perseverente. Păpușa Petre cel Perseverent
poate discuta cu copiii despre modul în care el dorește să îi vadă comportându -se perseverent.
Datorită faptului că s-a constatat din rezultatele chestionarului pentru părinți că aceștia nu
se implică activ în dezvoltarea socială și emoțională a copiilor consider ăm oportun să intervenim
prin program ul educațional de dezvoltare socio -emoțională care să ne ajute să schimbăm
viziunea părinților asupra importanței colaborării dintre familie și grădiniță pentru a ajuta copilul
să se dezvolte într -un ritm normal și să poată face față provocărilor cu care se confruntă zi de zi
la grădiniță și pe mai departe la școală.
La prima în tâlnire cu păr inții le -am prezenta t programul de dezvoltare socio -emoțională

95
care vine în ajutorul cadrelor didactice pentru a -i ajuta pe copii să se dzvolte normal din punct de
vedere socio -emoțional , oferă instrumentele necesare atât școlilor, cât și fam iliilor pentru a -i
ajuta pe copii să -și dezvolte abilitățile sociale și emoționale și să prevină apariția dizabilităților
sociale și emoționale. Una dintre premisele acestui program îl reprezintă interacțiunea dintre
adult și copil care determină nivelul d ezvoltării abilităților sociale și emoționale ale copiilor. Le –
am prezentat și cele 5 fundamente explicându -le ce înseamnă fiecare . Le-am spus că în
următoarele săptămâni vom discuta despre încredere, urmând ca acest fundament să se
consolideze pe parcursu l săptămânilor.
În prima săptămână (23-30.09.2011) părinții vor face cunoștință cu personajul Ioana cea
Încrezătoare și vor afla ce înseamnă încreder ea respectiv cum trebuie să fie un copil încrezător :
 Copiii învață să nu le fie teamă de greșeli atunci cân d învață ceva nou ,
 Copiii î nvață să aibă încredere în propriul succes ,
 Copiii învață despre cum să vorbească cu o voce potrivită pentru a se face auziți fără a
striga .
Le-am propus părinților să discute cu copiii lor diverse subiecte cum ar fi:,, Sunt plă cut și
priceput la a face multe lucruri, ,,Este în regulă să faci greșeli când înveți ceva nou ” sau ,,Este
bine să încerc activități noi, singur , și este în regulă să cer ajutor, dacă am nevoie”.
I-am sfătuit pe părinți atunci când îl observă pe copil că este încrezător să le ofere laude, întăriri,
aprecieri.
La următoarea întâlnire (3-7.10.2011) cu părinții le -am dat câteva sfaturi cum pot să
întărească pozitiv copilul pentru a -și forma încrederea : aceștia trebuie să aprecieze
comportamentul copilului at unci când acesta demonstrează încredere. Le -am oferit câteva
exemple de încredere și le -am explicat că ei trebuie să îi ,,prindă în acțiune”, când se comportă ,
demonstrând încredere și să le aprecieze acest comportament, pot să realizeze propriile replici.
Important este ca cel mic să știe că îl remarcați în mod special pentru că se comportă încrezător
și că nu oferiți aprecieri generale ca de exemplu ,,Bravo” sau ,, Ești copil cuminte”. I -am rugat pe
părinți să se grupeze în perechi și să exerseze aprecier ea copiilor după care i -am rugat să îmi dea

96
câteva exemple din ceea ce au scris. Părinții se pot folosi de Ghidurile de Referință ,,Da, poți! în
care este definită încrederea: copilului încrezător nu îi este frică să fa că greșeli când învață ceva
nou, el c rede că va avea succes dacă încearcă din greu, v a cere ajutorul educatoarei după ce a
încercat tot ce a putut. I-am învățat să fie încrezători și să nu le fie frică atunci când întâlnesc
colegi noi , se așteaptă să fie plăc uți și să își facă prieteni. C ând cineva vrea ca ei să facă ceva ce
nu vor, ei trebuie să fie încrezători să spună frumos ce vor să facă. Increzător ul vorbește cu voce
potrivită, dar nu prea tare.
Le-am oferit și câteva exemple de comportamente ce dovedesc încrederea la copiii
preșcolari :
 Aleg să particip e la activități noi cu prieteni noi
 Împărtășesc ceea ce li s -a întâmplat în timpul zilei cu familia
 Învață să se prezinte unei persoan e noi
 Se uită în ochii oamenilor când vorbește cu ei
 Vorbește suf icient de tare pentru ca toată lumea să audă clar
 Învață să facă activități noi fără a cere mai întâi ajutorul
 Spune ,, La revedere” părinților sau bonelor și știe că se vor întoarce pentru a -l duce
acasă
 Sare coarda singur chiar dacă adesea se încurcă
 Stă cu spatele drept
 Spune ,,Salut” unui n ou prieten în parc
La cea de -a treia întâlnire (10 -14.10.2011) p e lângă exemplele de comportamente care
dovedesc încrederea copiilor preșcolari le-am prezentat din Ghid și modalități de a aprecia copiii
pentru comportamente ce dovedesc încrederea:
 ,, Aceas ta a demonstrat încredere”

97
 ,,Ai fost curajos să faci aceasta singur”
 ,,Foarte bine. Nu ți -a fost frică să încerci ceva nou”
 ,,Vezi, cu toții facem greșeli când învățăm ceva nou. Ai demonstrat încrederea”
 ,,Nu te -ai supărat pe tine pentru că nu ai terminat puzzle -ul acela dificil .”
Părinții trebuie să-și învețe copiii următoarele tipuri de gândire ( auto -verbalizare):
 Acceptarea propriei persoan e: ,,Sunt plăcut și mă pricep să fac multe lucruri ”
 Asumarea riscului: ,,Este în regulă să faci greșeli când înveți ceva nou ”
 A fi independent: ,, Este bine pentru mine să încerc activități noi,singur, și este în regulă
să cer ajutor dacă am nevoie ”
La următoarea întâlnire (17-21.10.2011) cu părinții aceștia au primit sugest ii practice pentru
dezvoltarea și exersarea ce lor două fundamente acasă. Scopul acestor sugestii este acela de a
învăța lucruri practice pent ru a întări unul sau mai multe f undamente mai puțin dezvoltate la
copii.
Le-am citi t părinților de finiția f undamentului încredere:,, Copiilor încrezători nu le e ste frică
să facă greșeli când învață ceva nou. Ei cred că vor avea succes dacă încearcă din greu., cer
ajutorul educatoarei după ce au încercat tot ce au putut. Copiilor încrezători nu le este frică să
întâlnească colegi noi de grupă. Se așteaptă să fie p lăcuți și să își facă prieteni. Si atunci când
cineva vrea ca ei să facă ceva ce nu vor, copiii încrezători vor spune frumos ce vor să facă.
Copiii încrezători vorbesc cu o voce potrivită, dar nu prea tare.
La ultima întâlnire (24 -28.10.2011) vom realiza a ctivități de consolidare a abilităților
dobândite pe modulul încredere prin activități curriculare și extracurriculare , are loc o întâlnire
cu părinții și copii la un loc, au loc jocuri de rol, discuții, copiii cântă cântecul Ioana cea
Încrezăoare.
În cont inuare v om prezenta și cel de-al doilea fundament ,,Perseverența ” pe care dorim să -l
dezvoltăm și să -l consolidăm cu ajutorul personajul ,,Petre cel Perseverent” . Implementarea

98
acestui fundament s -a realizat pe durata a patru săptămâni .
La prima întâlnir e (31 -04.11.2011) le -am spus părinților că vom realiza același lucru și
pentru a -i învăța pe copii desp re formarea perseverenței se vor realiza discuții, întâlniri, activități
împreună cu preșcolarii. Deasemenea la prima întâlnire părinții vor face cunoști nță cu personajul
,,Petre cel Perseverent ” care îi va ajuta să -i învețe pe copii ce înseamnă pereseverența (Ghidul
Da, Poți!):
 A încerca din răsputeri și a continua să încerci când ceva pare să fie prea greu de făcut
Părinții trebuie să discute cu copilul lor despre:
 ,,Când munca este grea, pot să o fac ”
 ,,Cu cât încerc mai m ult, cu atât reușesc mai bine”
 ,,Pentru a reuși, uneori trebuie să fac lucruri care nu sunt ușoare sau distractive. ”
I-am sfătuit ca atunci când observă că copilul este perseverent să le ofere întăriri, laude,
aprecieri, să le dea recompense deoarece în așa fel copilul va duce până la sfârșit sarcina propusă
și nu va renunța atuni când întâmpină un obstaol.
La cea de -a doua întâlnire (7 -11.11.2011 ) am reluat definiția perseverenței: ,,Copiii care
sunt perseverenți încearcă în continuare când lucrurile par grele sau nu sunt distractive ”. Ei
încearcă din greu să termine sarcini și activități la grădiniță și acasă și fac sarcinile neplăcute fără
a fi nevoie să li se reamintească întodeaun a. Par să știe că pentru a avea succes, uneori, trebuie să
lucrezi din greu și să nu renunți. Au loc discuții pe baza acestei definiții pentru a ne da seama
dacă părintele înțelege ceea ce dorim noi să implementăm.
Le-am oferit părinților câteva exemple de comportamente ce dovedesc perseverența la copiii
preșcolari (Ghidul programului Da, Poți!):
 Curăță după ce se joacă sau muncește chiar dacă nu vrea
 Termină un puzzle nou chiar dacă cere ajutor
 Continuă să încerce când învață să taie cu foarfecele

99
 Continuă să încerce când învață să -ți scrie numele chiar dacă îi este greu
 Continuă să coloreze chiar dacă desenul nu este gata
 Continuă să deseneze ceva ce este greu fară a renunța
 Continuă să încerce chiar dacă este obosit
 Nu este distras când învață ceva nou
 Nu renunță prea repede când se joacă ceva dificil
 Face ceea ce spune că va face
Părinții trebuie să discute cu copilul lor acasă, să -l observe atunci când se întâlnește cu una din
situațiile de mai sus și să propun soluții dacă copilul lor desfășoară compor tamente non –
perseverente.
La ce a de-a treia întâlnire (19 -23.12.2011 ) le-am pus la dispoziție părinților câteva modalități
de a aprecia copiii pentru comportamente ce dovedesc perseverență (Ghidul Da,Poți!):
 ,, Chiar dacă ai muncit mult la aceasta ”
 ,, Chia r ai încercat din greu ”
 ,, Bravo ție. Nu ai renunțat. Ai considerat că este greu, dar ai continuat să încerci. ”
 ,, Ai reușit, chiar dacă nu a fost ușor sau distractiv. ”
 ,, Cu cât exersezi mai mult cu atât dev ii mai bun ”
Părinții trebuie să folosească laude le enumerate mai sus atunci când observă un
comportament perseverent al copilului deoarece în așa fel se poate consolida perseverența
preșcolarilor.
La ultima întâlnire (16 -20.01.2012) le -am făcut părinților o scurtă recapitulare despre cum
trebuie să fie copiii perseverenți : ,,Copiii care sunt perseverenți încearcă în continuare când
lucrurile par grele sau nu sunt distractive. Ei încearcă din greu să termine sarcini și activități la
școală și acasă și fac sarcinile neplăcute fără a fi nevoie să li se rea mintească întotdeauna. Par
să știe că pentru a avea succes, uneori, trebuie să lucrezi din greu și să nu renunți. De
asemenea, copiii perseverenți cred că reușesc mai bine cu cât încearcă mai mult. ”
S-a mai discutat și despre tipurile de gândire perseveren tă (Ghidul Da,Poți!):
 Pot reuși: Când munca este grea, reușesc

100
 A depune efort: Cu cât mă străduiesc mai mult cu atât reușesc mai bine
 A munci cu îndârjire: Pentru a face tot ceea ce îmi stă în putință, uneori trebuie să fac
lucruri care nu sunt simple sau distractive
Au loc discuții cu părinții legate de ceea ce s -a modificat în comportamentele copilului lor atunci
când acesta trebuie să realizeze o sarcină, dacă acesta știe cum trebuie să reacționeze atunci când
are de dus la bun sfârșit o sarcină grea și plictisitoare, dacă copilul a înțeles ceea ce înseamnă să
fii perseverent.
Părinții vor primi din nou chestionarul pe care l -au rezolvat la începutul acestui program.
Dorim să aflăm dacă implementarea programului de dezvoltare socio -emoțională în activităț ile
realizate cu copi ii și părinții au dus la îmbunătățirea relației părinte -copil, părinte -grădiniț ă,
copil -copil, copil -grădiniță, dorim să aflăm dacă rezultatele dinaintea implementării programului
s-au modificat.

4.7. Posttest ul
4.7.1. Obiectivele pos ttestului :
 Înregistrarea rezultatelor .
 Dezv oltarea comp ortamenț elor socio -emoționale ale preșcolarului .
 Identificarea nivelului de implicare a părinților în educarea preșcolarului și în relaționarea
cu grădinița .

4.7.2. Desfășurarea posttestului
În desfășurarea posttestului s -a aplicat aceiași fișă de lucru de matematică (vezi anexa 1), s-au
analizat aceleași fișe din ,,Caietul Evaluare” (vezi anexele 2,3) , am aplicat aceeași grilă de
observație privind comportamentele copiilor (vezi anexa 4) și am apli cat același chestionarul
pentru părinți din pretest (vezi anexa 5), pentru a se pute a observa eventualele diferențe dintre
rezultatele acestora .

101

4.7.3 Rezultatele pos ttestului
În urma implementării programului de dezvoltare socio -emoțională și a activităț ilor
realizate cu copiii și cu părinții am dorit să vedem dacă au avut loc modificări majore în ceea ce
privește dezvoltarea competențelor socio -emoționale a copiilor pe baza rezultatelor aplicării
fișelor de lucru, a grilei de observație și să vedem dacă relația părinte -grădiniță/educatoare s -a
modificat pe baza rezultatelor obținute în urma aplicări i chestionarului pentru părinți .
Referitor la primului exercițiu de pe fișa e lucru de la matematică rezultatele sunt
urmă toarele: 10% dintre copii nu au co lorat corect atâtea imagini cât indică cifra, un procentaj de
5% dintre copii au colorat ori mai multe ori mai puține imagini decât indica cifra iar un procentaj
de 80% dintre copii au realizat exercițiul corect

Fig.34 Colorează atâtea imagini cât îți indică cifra .
Se poate observa o îmbunătățire semnificativă a rezultatelor copiilor (80%) privind
rezolvarea primului exercițiu (vezi fig.34), se observă o îmbunătățire a competențelor copiilor,
doar un procentaj de 10% nu au rez olvat exercițiul ceea ce ne indică faptul că mai sunt unii copii
cu care trebuie să se mai muncească suplimentar.

102
Privind ce l de-al doilea exercițiu de pe fișa de matematică rezultatele sunt următoarele:
5% dintre copii nu au reu șit să coloreze corect căsuța după cum indica imaginea, 15% dintre
copii au colorat mai multe căsuțe decât arăta imaginea, iar un procentaj de 80% indicat faptul că
preșcolarii au colorat corect căsuța după cum arată imaginile.

Fig.35 Colorează căsuța care arată cifra corectă .
Faptul că 80% dintre preșcolari (vezi fig.35) și-au îmbunătățit competențele privind
rezolvarea exercițiilor de matematică este un lucru îmbucurător și faptul că 5% dintre copii nu au
reușit să coloreze corect este un lucru nesemni ficativ care poate fi modificat prin activități
suplimentare.

Rezultate le exercițiului al treilea sunt următoarele: 75% au reușit să rezolve exercițiul,
10% nu au înț eles indicațiile ar 15% dintre copii au încurcat culorile .

103

Fig.36 Colorează cu roșu, primul obiect, cu galben pe al treilea și cu verde pe al cincilea.
Faptul că 75% dintre preșcolari au reușit să r ezolve exercițiul (vezi fig.36) este un lucru
foarte bun, copiii nu mai au probleme în identificarea culorilor, se poate observa faptul că
preșcolarii și -au dezvoltat competențele privind rezolvarea exer cițiilor de matematică.

Ultimul exercițiu de matemat ică evidențiază următoarele rezultate: 5% dintre copii nu au
știut să coloreze atâtea buline câți oameni erau în vagon, 10% dintre copii nu au știut să taie
bulinele care erau în plus și un procentaj de 85% dintre copii au reușit să rezolve corect
exerciți ul.

104

Fig.37 Colorează atâtea buline câți oameni sunt în fiecare vagon. Taie ce este în plus.
Procentajul de 85% ne încântă (vezi fig.37) deoarece acest ultim exercițiu este de o
dificultate mai mare și faptul că un număr atât de mare de copii au reușit să rezolve exercițiul și
nu s-au dat bătuți este un lucru extraordinar. Procentajele negative de un total de 15% ne indică
faptul că educatoarea mai trebuie să lucreze cu copiii care au avut dificultăți.
Pentru Cunoașterea mediului rezultatele primu lui exercițiu sunt următoarele:7 5% dintre
copii au știut să facă diferența dintre animalele domestic și cele sălbatice doar un procentaj de
25% dintre copii nu au făcut diferența între animalel e domestice și cele sălbatice.

105

Fig.38 Lipește o bulină roșie pe fiecare animal domestic și colorează fiecare animal
sălbatic .
Procentajul de 75% este îmbucurător (vezi fig.38) , putem observa faptul că foarte mulți
preșscolari reușesc să facă diferența dintre animalele domestic e și cele sălbatice un lucru care ne
bucură. Pentru cei 25% dintre copii care nu au ide ntificat diferențele dintre animalele domestic e
și cele sălbatice educatoarea poate realiza diferit e activități.
Rezultatele celui de -al doilea exercițiu sunt următoarele: 80% dintre preșcolari au reușit
să unească corect animalul cu hrana specific ă, doar 20% dintre aceștia nu au reușit să facă acest
lucru.

106

Fig. 39 Unește cu o linie fiecare animal cu hrana coresp unzătoare.
În ceea ce privește rezultate le acestui exercițiu acestea foarte bune (vezi fig.39) , se poate
observa acest lucru și din procentajul de 80% , preșcolarii au reușit să -și ducă sarcin a la bun
sfârșit, au identificat din imagini cum pot unii animalul de hrana specifică , iar procentajul de
20% este neseminificativ , trebuie doar să se mai lucreze cu copii care nu au reușit să rezolve
exercițiul corect.
Rezultatele primului exercițiu de la Educarea limbajului ne indică faptul că: 85% dintre
copii au reușit să facă diferența între partea stângă și partea dreaptă și au știut să facă diferența
între mărimile celor două case și a flori lor.

107

Fig.40 Spune care este casa din stânga, spune care este casa din dreapta, spune cum este floarea
din dreapta, spune cum este floarea din stânga.
După cum se poate observa din graficul de mai sus (vezi fig.40) preșcolarii au reușit să -și
ducă sarcina la bun sfârșit, au reușit să identidice difernțele dintre mărimi, însă există un
procentaj de 15% care ne indică faptul că doar un număr mic de copii nu reușesc să identifice
diferențele dintre partea stângă și dreaptă, aceștia neștiind care este partea stân gă și cea dreaptă,
pentru acești preșcolari trebuie intervenit.
Rezultatele celui de -al doilea exercițiu sunt la foarte bune respectiv 85% dintre copii au
știut s ă coloreze imaginile cu copilașii triști și veseli și doar 15% nu i-au putut identifica.

108

Fig.41 Colorează copiii veseli, încercuiește copiii triști!
Faptul că 15% dintre copii nu și -au dat seama din imagini care sunt copii triști (vezi
fig.41) se poate datora și faptului că nu au înțeles desenele di n imagini, însă procentajul de 8 5%
ne demonstrează faptul că majoritatea copiilor au identificat copii triști și cei veseli.
Concluzii
Rezultatele exercițiilor din pretest arată o îmbunătățire considerabilă în ceea ce privește
rezolvarea exercițiilor de matematică, de cunoașterea me diului și de educarea limbajului,
preșcolarii fiind mai atenți asupra sarcinilor pe care le au de rezolvat.
Interpretarea rezultatelor grilei de observație a copiilor
În urma implementări programului socio -emoț ional la grupa mijlocie, rezultatele grilei de
observației sunt următoarele
Primul indicator observațional arată faptul că: 65% dintre copii reacționează ușor atunci
când sunt lăsați în grădiniță, 30% dintre copii reacționează relativ ușor iar 5% dintre ei
reacționează destul de greu.

109

Fig.42 Reacția copilul când este lăsat în grădiniță de aparținător .
Faptul că 65% dintre preșcolari reacționează ușor și 30% reacționează relativ ușor (vezi
fig.42) atunci când sunt lăsați la grădiniță ne bucură deoarece acești copii se bucură atunci când
vin la grădiniță, nu le este teamă să rămână la grădiniță și au siguranța că părinții vor venii după
ei la sfârșitul activității. În privința copiilor care re acționează destul de greu mai pot avea loc
discuții pentru a consolida relația copil -grădiniță.
În privința celui de -al doilea indicator observațional rezultatele sunt următoarele: 70%
dintre copii își exprimă nevoile și sentimentele foarte ușor, 20% își e xprimă nevoile și
sentimentele ușor iar 10% își exprimă nevoile și sentimentele greu.

Fig.43 Copilul își exprimă nevoile și sentimentele .
Procentajele de 70% și 20% ne bucură foarte tare (vezi fig.43) deoarece putem observa că
un număr foarte mare de copii își exprimă nevoile și sentimentele foarte ușor și ușor ceea ce

110
înseamnă că în urma implementării programului copiilor li s -au dezvoltate competențele socio –
emoționale, copii au mai mare încredere în ei
Cel de -al treilea indicator observațional are următoarele rezultate: 10% dintre preșcolarii
interacționează timid cu colegii, 40% încrezător, 50% interacționează foarte încrezător .

Fig. 44 Copilul interacționează copilul cu colegii de grădiniță .
Pe baza acestor rezultate de 50% și 40% (vei fig.44) putem observa că în urma
implementării programului au avut loc modificări semnificative a încrederii copilului în colegii
săi, ace știa se simt foar te încrezători și î ncrezători în forțele proprii ceea ce este un lucru foarte
bun deoarece în așa copii își pot face prieteni noi, doar un număr de 10% dintre copii sunt încă
timizi în interacțiu nea cu colegii lor .
Următorul indicator observațional ne indică faptul că: 5% dintre copii sunt timizi în ceea ce
privește interacțiunea cu educatoarea, 60% dintre aceștia sunt încrezători și un număr de 35%
dintre copii sunt foarte încrezători.

Fig.45 Copilul interacționează cu educatoarea .

111
Faptul că un procentaj total de 95% dintre copii se simt încrezători și foarte încrezători
(vezi fig.45) atunci când interacționează cu educatoarea este un lucru extraordinar deoarece
formându -se o relaț ie strânsă copil -educatoare aceasta poate relaționa mai ușor cu ei și le poate
dezvolta competențele sociale și emoționale. Pentru cei 5% dintre copii se poate acționa cu
diferite programe.
Al cincilea indicator observațional are următoarele rezultate: 85% dintre preșcolari se
simt în sigurantă atunci când intră pe porțile grădiniței și au un sentiment de încredere în sine și
un procentaj de 15% nu se simt în siguranță.

Fig.46 Copilul se simte în siguranț ă în grădiniță și are un sentiment de încredere în el .
Încrederea în sine și sentimentul de siguranță sunt foarte importante la vârstele mici,
copilul trebuie să vină cu drag la grădiniță, să se simtă fericit atunci când intră pe porțile
grădiniței și proc entajul de 85% ne demonstrază acest lucru (vezi fig.46) , rezultatele ne bucură
foarte tare deoarece având încredere în sine și simțindu -se în siguranță la grădiniță copilul va
reuși să facă față provocărilor. Cu restul preșcolarilor, 15%, care au avut rezu ltate mai scăzute se
pot realize activități cu acesta.
Rezultatele următorului indicator observațional ne indică faptul că: 70% dintre preșcolari
se adaptează foarte ușor sarcinilor propuse de educatoare, 10% dintre copii ușor și 20% dintre
aceștia greu.

112

Fig.47 Copilul se adaptează sarcinilor de învățare propuse de educatoare .
Faptul că 70% dintre preșcolari se adaptează foarte ușor și 10% dintre ei se adaptează
ușor sarcinilor prop use de educatoare (vezi fig.47) ne putem da seama că implementarea
programului i -a ajutat pe copii să nu renunțe la ceea ce trebuie să facă, ei fac față oricăror
provocări în ceea ce privește ducerea la bun sfârșit a activităților. Pentru cei 20% dintre co pii
care se adaptează mai greu sarcinilor propuse de educatoare se pot realize diferite activități care
să-I ajute să aibă încredere în ei.
Indictorul observațional al șa ptelea are următoarele rezultate: 65% dintre copii își duc la
bun sfârșit sarcinile pr opuse de educatoare, 25% dintre aceștia des, 10% își duc sarcinile la bun
sfârșit rar.

Fig. 48 Copilul își duce sarcinile la bun sfârșit .
Faptul că 65% dintre preșcolari își duc la bun sfârșit foarte des și 25% des (vezi fig.48)

113
sarcinile propuse de educatoare ne indică faptul că preșcolarii după implementarea programului,
au devenit perserverenți în ceea ce privește sarcinile pe care le au de îndeplinit, aceștia nu se dau
bătuți chiar dacă sarcina e plictisitoare sau e prea grea.
Rezultatele indicatorului observațional următor sunt: 55% dintre preșcolari reacționează
foarte ușor la elemental de noutate, 35% reacționează ușor și 10% reacționează greu.

Fig.49 Copilul reacționează la elementul de noutate .
Procentajele de 55% și 35% (vezi fig.49) ne bucură foarte tare deoarece putem observa că
în urma implementării programului preșcolarii reacționează foarte ușor și ușor la elementul de
noutate deoarece copiii dau semne de încredere în forțele proprii, nu le este frică de provocării
noi sunt chiar deshiși atunci când trebuie să rezolve diferite activități , știu că vor reuși în tot ceea
ce își propun să facă. Restul de 10% dintre preșcolari pot fi ajutați să -și consolideze încrederea
prin cât mai multe activități.
Următorul indicator observațional evidențiază faptul că: 65% dintre preșcolari
reacționează la provocările din grupul de colegi, 30% reacționează bine iar 5% reac ționează
reticient în ceea ce privește provocările din grupul de colegi.

114

Fig.50 Copilul reacționează la provocările din grupul de colegi .
Faptul că 65% dintre preșcolari reacționează foarte bine și 30% dintre aceștia recționează
bine (vezi fig.50) la provocările grupului de colegi, ne demonstrează încrederea pe care
preșcolarii o au, ei se simt încrezători în ceea ce pot să facă și nu se sperie atunci când trebuie să
facă față provocărilor d in grupul de colegi. Procentajul de 5% poate fi eliminate prin cât mai
multe activității ale copiilor desfățurate pe grupe.
În ceea ce privește rezultatele ultimului indicator observațional putem observa faptul că :
85% dinte copii își încurajează colegii s ă fie perseverenți, 10% dintre aceștia își ignoră colegii iar
5% nu reacționează.

Fig.51 Copilul își ajută colegii să fie perseverenți .
Procentajul de 85% (vezi fig.51) ne demonstrează fap tul că preșcolarii știu cum trebuie să
reacționeze atunci când trebuie să ducă la bun sfârșit o sarcină și își încurajează colegii care
doresc să renunțe la acest lucru din cauza sarcinilor prea grele sau plictisitoare. Faptul că 10%
dintre copii își ignor ă colegii și 5% dintre aceștia nu reacționează deloc nu este un lucru prea

115
bun, aici educatoarea trebuie să lucreze mai mult cu acești copii pentru că relațiile copil -copil
sunt foarte importante pentru consolidarea încrederii și a perseverenței.

Interpre tarea rezultatelor chestionarului pentru părinți
În urma implementării programului pentru dezvoltare socio -emoțională rezultatele
chestionarului pentru părinți sunt următoarele:
În privința primei întrebări rezultatele privind comunicarea părintelui cu co pilul lor sunt
următoarele: 85% dintre părinții consider că au o relație foarte bună, 10 % au o comunicare bună
și doar pentru 5% dintre părinți depinde de situație care este relația cu copilul lor.

Fig.52 Cum apreciați comunicarea cu fiul/ fiica dumneavoastră?
După rezultatele posttestului 80% dintre părinți consideră că au o relație foarte bună cu
copilul lor ceea ce este un lucru extraordinar, 15% consideră că au o relație bună, însumând cele
două rezultate avem un procentaj de 95% (vezi fig.52) care este mai mult decât îmbucurător
deoarece înseamnă că părinții și -au dat seama de importanța unei relații cât mai bune cu copilul
lor pentru ca acesta să se poată dezvolta armonios.
Următoarea întrebare privind problemele pe care le întâmpină copilul la grădiniță/acasă
are următoarele rezultate: 65% dintre preșcolari nu au nicio problemă, sunt fericiți, 5% sunt
impulsivi, 10% sunt încăpățânți, 10% nu au încredere în sine și 10% sunt timizi.

116

Fig.53 Care sunt problemele problemele cele mai frecvente întâmpinate de copilul
dumneavoastră la grădiniță/acasă

Faptul că 65% (vezi fig.53) dintre părinți au răspuns că copilul lor nu întâmp ină nicio
problemă este un lucru foarte bun se pot observa îmbunătățiri în urma implementării programului
în ceea ce privește încrederea în sine a copiilor, totuși au rămas procentaje de 10% în ceea ce
privește răsfățul, timiditatea, lipsa încrederii în si ne și un procentaj de 5% privind impulsivitatea
aici se poate interveni pentru a se reduce rezultatul procentajului la 0% prin diferite activități,
jocuri. Prin procentajul de 65% reiese faptul că părinții cu ajutorul grădiniței au încercat să
rezolve prob lema în ceea ce privește încrederea în sine a copilului.

Întrebarea a treia a chestionarului face referire la cine este responsabil atunci când vine
vorba de educația copilului iar rezultatele sunt următoarele: 50% consideră că părinții sunt
responsabili și 50% este responsabilă grădinița.

117

Fig.54 Cine credeți că este responsabil de educația copilului?
În urma acestor rezultate (vezi fig.54) reiese faptul părinții consideră că trebuie să
lucreze împreună cu grădiniță pentru consolidarea competențelor de dezvoltare socio -emoțională
a copiilor. Doar colaborând se poate ajunge la un copil încrezător în forțele proprii, perseverant
în sarcinile sale.
Întrebarea următoare privind relația părin te-copil evidențiază următoarele rezultate: 70%
consider ă că au o relație foarte bună, 25 % consider ă că au o relație bună și 5% consider că relația
dintre aceștia poate fi îmbunătățită.

Fig.55 Cum ați caracterizat relația dintre dumneavoastră și copil?
Se poate observa un progres în relația dintre părinte -copil (vezi fig.55) prin procentajul de
70% ( foarte bună) și 25 % (bună) după implementarea programului de dezvoltare socio –

118
emoțională, ceea ce este un lucru îmbucurător,părinții conștiențizând faptul că este nevoie de o
relație cât mai bună cu copilul lor. D oar 5% dintre părinți au răspuns că relația cu copilul lor
poate fi îmbunătățită , aici se poate in terveni prin diferite programe, ac tivități.
A cincea întrebare privind relația părinte -grădiniță are următoarele rezultate: 70% dintre
părinți consider că au o relație foarte bună, 25% bună și 5% dintre aceștia nu prea au o relație cu
grădinița.

Fig.56 Cum ați caracteriza relația părinte și grădiniță?
Putem observa îmbunătățiri privind relația părinte -grădiniță (vezi fig.56) care este foarte
bună (70%) și bună (25%), ne bucură deoarece s-au consolidăm relațiile din tre părinți și
grădiniță ceea ce este în beneficiul copilului. Doar 5% dintre părinți nu prea au nicio relație,
acest procentaj poate fi eliminat prin realizarea mai multor activități cu părinții orice sarcină.
Cea de -a șasea întrebare subliniază răbdarea pe care o au părinții atunci când trebuie să -și
asculte copilul atunci când acesta povestește ce a făcut în ziua respectivă la școală are
următoarele rezultate: 65% dintre părinți își înurajează copilul întotdeauna, 25% dintre părinți își
încurajează deseori copiii iar 10% dintre părinți îi încurajează rar
Aveți răbdare pentru a vă asculta copilul atunci când vă povestește ce a făcut la grădiniță
în ziua respectivă?

119

Fig.57 Aveți răbdare pentru a vă asculta copilul atunci când vă povestește ce a făcut la grădiniță
în ziua respectivă?
Rezultatele acestei întrebări ne bucură foarte tare deoarece totalul de 90% (vezi fig.57)
dintre părinți și -au dat seama că este foarte important pen tru ca aceștia să aibă o relație cât mai
deschisă c u copilul și să-i demonstreze acestuia că este interesat de ceea ce copilul îi povestește
și așa părinții pot afla și eventualele probleme cu care se confruntă copilul lor.
Următoarea întrebare privind aco rdarea unei atenții excesive atunci când copilul lor
prezintă emoții negative în legătura cu munca de la grădiniță rezultatele sunt următoarele: 65%
dintre părinți au răspuns că foarte rar, 25% rar acordă atenție excesivă, doar un număr de 10%
dintre părin ți acordă atenție excesivă.

Fig.58 Acordați atenție excesivă copilului dvs. atunci când acesta prezintă emoții negative în
legătură cu munca de la grădiniță?

120

În urma rezultatelor obținute (vezi fig.58) observăm faptul că părinții si -au dat seama că
trebuie să discute cu copiii lor atunci când aceștia sunt reticienț i când vine vorba de a realiza o
sarcină prea grea sau plictisitoare, părinții au primit sfaturi în timpul desfășurării programului
cum să -și învețe copilul să fie perseverant în ceea ce face și să nu renunțe niciodată iar totalul de
90% demonstrează faptul că părinții și-au însușit sfaturile primite în timpul programului.
Întrebarea următoare face referire la faptul dacă părintele își încurajează copilul atunci
când acesta face ce va bine sau când dă un răspuns corect iar rezultatele sunt: 65 % dintre părinții
își încurajează copilul frecvent, 25% frecvent iar 10 % îl încurajează rar.

Fig.59 Vă încurajați copilul atunci când acesta face ceva bine sau când a dat un răspuns corect?
Faptul că (vezi fig.59) 65% dintre părinți își î ncurjează copilul foarte frecvent și 25 %
frecvent ne bucură deoarece prin încura jări copiii își dezvoltă încrederea în sine și în urma
programului de dezvoltare socio -emoțională părinții au înțeles că preșcolarii trebuie încurajați
pentru a reuși să ducă la bun sfârșit
În privința următoarei întrebări privind încurajarea copilului de către părinte ca acesta să
vorbească tare atunci când adresează o întrebare rezultele sunt următoarele: 80% dintre părinți își
încurajează întotdeauna copilul, 15% dintre aceștia deseori iar 5 % dintre părinți îi încurajează
rar.

121

Fig.60 Vă încurajați copilul să vorbească tare atunci când adresează o întrebare?
Faptul că (vezi fig.60) 80% dintre părinți își încur ajează întotdeauna copilul să vo rbească
tare ceea ce este foarte bine și totoda tă foarte important pentru copil ca acesta să fie încurajat să
vorbescă tare, deoarece doar așa acesta își poate dezvolta și consolida încrederea. După
procentajul așa de ridicat ne putem da seama că părinții au fost receptive la indicațiil e
educatoarei. P rocentajul de 5 % poate fi îmbunătățit prin continuarea implementării programului.
Următoarea întrebare subliniază faptul dacă părintele își încurajează copilul dacă acesta
din propria inițiativă face anumite lucruri, în special sarcini neplăcute, fără a se plânge rezultatele
sunt următoarele: 60% dintre părinții își încurajează copilul, 20% dintre aceștia frecvent, 15%
dintre aceștia își încurajează rar copiii iar 5% foarte rar.

Fig.61 Vă încurajați copilul când acesta din propria inițiativă face anumite lucruri, în special
sarcini neplăcute, fără a se plânge?
Rezultatele acestei întrebări sunt foarte bune (vezi fig.61) , faptul că 60% dintre acești

122
părinții î și încurajează copilul și 20% frecvent ceea ce înseamnă că implementarea programului
de dezvoltare socio -emoțională a dat roade iar părinții au înțeles că este nevoie ca aceștia să își
încurajeze copii pentru a -și consolida încrederea și perseverența . Rezultatele de 20% dintre
părinții încă nu își încurajează copii iar aici educatoarele mai pot lucre prin activități de
consolidare a deprinderilor de încurajare ale părinților.
Întrebarea următoare face referire la faptul dacă părintele oferă recompense copilului lor
dacă acesta se reapuc ă de o sarcină dificilă care necesită efort pentru a fi terminată iar rezultatele
sunt următoarele: 50% dintre părinții oferă recompense foarte frecvent, 25% frecvent, 10% oferă
recompense foarte rar și 15% dintre părinți oferă recompense rar.

Fig.62 Când copilul dvs. reușește să ducă o sarcină la bun sfârșit îi oferiți recompense
Faptul că părinții oferă recompense copiilor foarte frecvent 50%, iar 25% frecvent (vezi
fig.62) atunci când ac esta se reapucă de o sarcină dificilă care necesită efort pentru a fi terminată
este un lucru foarte important pentru consilidarea încrederii și a perseverenței, astfel copilul va fi
motivat să ducă la bun sfârșit sarcina fără ca preșcolarului să -i fie fri că că nu va face față
rezolvării acestei sarcini.
Întrebarea următoare face referire la recompensele pe care părintele le oferă copilului
atunci când acesta reușește să facă ceva bine iar rezultatele acesteia sunt următoarele: 80% dintre
părinți oferă laud e, 15% oferă laude și interese iar 5% oferă recompense materiale.

123

Fig.63 Ce fel de recompense îi oferiți copilului dvs.atunci când acesta reușește să ducă o sarcină
la bun sfârșit?
Faptul c ă doar 15% dintre părinți oferă copiilor laude și recompense și 5% dintre părinți
le oferă recompense material e este un lucru bun deoarece se pare că, ținând cont de procentajul
mare de 80%, (vezi fig.63) părinții au înțeles că sunt importante recompensele pentru dezvoltarea
și consolidarea competențelor socio -emoționale dar este important să ști și când acestea pot fi
oferite, în ceea ce privește recompensele material acestea nu sunt indicate deoarece părintele le
poate folosi ca formă de șantaj. Recompen sele cele mai recomandate sunt laudele din care să
reiese că ceea ce a făcut preșcolarul este un lucru bun.
Ultima întrebare se referă la cât de des trebuie părintele să -i repete copilului său efortul
necesar care trebuie depus pentru a avea success atunc i când învață ceva nou rezultatele sunt
următoarele: 60 % dintre părinți trebuie să repete foarte rar, 25% dintre p ărinți trebuie să repete
rar, 10 % trebuie să repete frecvent iar 5% foarte frecvent.

124

Fig.64 Cât de des îi repetați copilului dvs.despre efortul necesar pe care trebuie să -l depună
atunci când realizează o sarcină pentru a avea succes?
Faptul că 60 % dintre părinți tr ebuie să repete foarte rar și 25 % trebuie să repete rar (vezi
fig.64) efortul pe care copilul trebuie să -l depună pentru pentru a avea success este un lucru
foarte bun deoarece înseamnă că preșcolarul după implementarea programului de dezvoltare
socio -emoțională copilul este mai receptive la sarcinile pe care le are de în deplinit, este mai
perseverant și are mai mare încredere în el, nu îi este frică de provocările care îl așteaptă. Doar
un procentaj de 15% dintre părinți consideră că trebuie să repete copiilor ceea ce trebuie să facă.

4.7.4. Concluziile Posttestului
După implementarea programului de dezvoltare socio -emoțională rezultatele fișei de
lucru pentru matematică, rezultatele fișei de lucru din ,,Caietul Evaluare” și rezultatele grilei de
observație arată că, competențele preșcolarilor s-au îmbunătățit simțitor în urma implementării
programului de dezvoltare socio -emoțională . Acest program i -a ajutat pe copii să își exprime
deschis nevoile și sentimentele, să fie mai perseverenți în sarcinile pe care le au de rezolvat, acest
lucru reiese și din rezultatele foarte b une pe care preșcolarii le -au avut în urma rezolvării
exercițiilor de matematică, de cunoașterea mediului și de educarea limbajului. Aceștia și -au dus
până la bun sfârșit sarcinile pe care le aveau de rezolvat , nu au renunțat la rezolvarea acestora
chiar d acă erau prea grele. În urma rezultatelor centralizate de la grila de observație ne putem da
seama că preșcolarii sunt mai încrezători atunci când vin la grădiniță, au încredere crescută în
colegii lor și în educatoare, se angajează mai ușor în rezolvarea activităților individual și

125
împreună cu colegii, sunt încrezători în forțele proprii și perseverenți în ceea ce fac.
Pe lângă îmbunătățirea rezultatelor în ceea ce privește competențele de dezvoltare socio –
emoțională a preșcolarilor s -au observat îmbunătă țiri în urmă centralizării datelor de la
chestionarul pentru părinți și în ceea ce privește relația familiei cu grădinița, relația părinte -copil.
În urma implementării programului s -a dovedit faptul că părinții sunt mult mai interesați de ceea
ce face copi lul lor, de ceea ce simte . Părinții au învățat cum să consolideze încrederea și
perseverența preșcolarilor în urma activităților realizate împreună cu aceștia și cu educatoarea, ei
implicându -se activ în activitățile realizate la grupă dar au implementat p rogramul în urma
recomandărilor noastre și acasă prin diferite sarcini.

126
Capitolul V
Analiza și interpretarea rezultatelor
În urma intervenției programului de dezvoltare socio -emoțională rezultatele privind
competențele preșco larilor sunt următoarele:
În ceea ce privește diferențele dintre rezultatele fișei de matematică (vezi anexa) acestea
sunt următorarele:
Primul exercițiul de pe fișa de matematică arată îmbunătățiri în ceea ce privește consolidare
cifrei 5.

Fig.65 Colorează atâtea imagini cât îți indică cifra .
Rezultatele din pretest (vezi fig.65) pun în evidență faptul că preșcolarii au
comportamente în dezvoltare, doar 15% dintre copii au reușit să coloreze câte imagini in dica
cifra corectă iar faptul că 35% dintre copii au colorat mai multe imagini sau mai puține imagini
decât trebuiau și 50% nu au colorat corect ne-au îngrijorat însă, după aplicarea programului de
dezvoltare socio -emoțională se poate observa o îmbunătățire a rez ultatelor copiilor: 80% dintre
preșcolari au reușit să coloreze atâtea imagini cât indica cifra, se observă o îmbunătățire a
competențelor copiilor .

127
Diferențele rezultatelor celui de -al doilea exercițiul ne indică faptul că :

Fig. 66 Colorează căsuța care arată cifra corectă .
Rezultatele pretestului (vezi fig.66) au indicat valori scăzute (50%) privind colorarea
căsuței corecte după cum indică imaginele evidențiau necunoașterea cifrei 5 de către preșcolari.
Faptul c ă 80% dintre copii și -au îmbunătățit competențele matematice după impl ementarea
programului de dezvoltate socio -emoțională este un lucru îmbucurător.
În ceea ce privește cel de -al treilea exercițiu diferențele sunt următoarele:

Fig.67 Colorează cu roșu, primul obiect, cu galben pe al treilea și cu verde pe al cincilea.
Rezultatele pretestului au indicat faptul (vezi fig.67) că 45% dintre preșcolari au încurcat

128
culorile ceea ce înseamnă că aceștia la grupa mijlocie nu cunosc culorile sau nu stăpânesc
diferențele dintre culori ceea e este un lucru îngrijorător, doar 20% dintre copii au reușit să
rezolve exercițiul din aceste procentaje reiese faptul că comportamentele copiilor sunt în
dezvoltare, în urma implementări i programului de dezvoltare socio -emoțională rezultatele ne
arată că 75% dintre copii au reușit să rezolve exercițiul ceea ce este un lucru foarte bun, copiii nu
mai au probleme în identificarea culorilor, se poate observa faptul că preșcolarii și -au dezvo ltat
competențele privind rezolvarea exercițiilor de matematică.
Diferențele celui de -al patrulea exercițiu privind rezultate din pretest și posttest sunt următoarele :

Fig.68 Colorează atâtea buline câți oamen i sunt în fiecare vagon. Taie ce este în plus
În pretest rezultatele indicau faptul că (vezi fig.68) 55% dintre preșccolari nu au știut să
rezolve exercițiul iar 30% dintre aceștia nu au știut să taie bulinele care erau în plus aceste
rezultate ne indică faptul că preșcolari i nu au consolidate deprinderile matematice iar
comportamentele lor sunt în dezvoltare, după aplicarea programului de dezvoltare socio –
emoțională rezultatele indică un procentaj de 85% privind rezolvarea corectă a exercițiului , ceea
ne încântă foarte tare deoarece acest ultim exercițiu este de o dificultate mai mare și faptul că un
număr atât de mare de copii au reușit să rezolve exercițiul și nu s -au dat bătuți este un lucru
extraordinar.
În urma centralizării rezultatelor în ce ea ce privește fișa de lucru pentru Cunoașterea
mediului din ,,Caietul Evaluare” diferențele dintre rezultatele prin pretest și cele din posttest sunt

129
următoarele:

Fig.69 Lipește o bulină roșie pe fiecare an imal domestic și colorează fiecare animal sălbatic .

130
Din pretest (vezi fig.69) în urma evaluării rezultatelor acestui exercițiu reiese faptul că
preșcolarii au comportamente în dezvoltare , îngrijortor este faptul că 65% dintre preșcolari nu au
știut să facă diferența dintre animalele domestic și cele sălbatice, însă după implementarea
programului de dezvoltare socio -emoțională rezultatele ne indică un procentajul de 75% în ceea
ce privește rezolvarea corectă a exerițiului, putem observa faptul că foarte mulț i preșcolari
reușesc să facă diferența dintre animalele domestice și cele sălbatice un lucru care ne bucură.
În ceea ce privește diferențele rezultatelor celui de -al doilea exercițiu observăm că:

Fig.70 Unește cu o linie fiecare animal cu hrana coresp unzătoare.
În pretest preșcolarii grupei mijloci au competențe slab dezvoltate (vezi fig.70) , trebuie să
se lucreze din greu cu aceștia pentru a avea comportamente atinse specifice nivelului de vârstă,
după activită țile realizate cu aceștia în ceea ce privește Cunoașterea mediului preșcolarii au avut
rezultate foarte bune, se poate observa acest lucru și din procentajul de 80% în care preșcolarii au
reușit să -și ducă sarcina la bun sfârșit, au identificat din imagini cum pot unii animalul de hrana
specifică,.
Deasemenea s -au centralizat și rezultatele fișei pentru Educarea limbajului iar diferențele
dintre rezultate arată că în ceea ce privește primul exercițiu ele sunt următoarele:

131

Fig.71 Spune care este casa din stânga, spune care este casa din dreapta, spune cum este floarea
din dreapta, spune cum este floarea din stânga .
Din rezultatele pretestului (vezi fig.71) reiese faptul că preșcolarii au comportamente în
dezvola tare și trebuie să se lucreze asupra dezvoltării și consolidării acestora iar după
implementarea programului de dezvoltare socio -emoțională se poate observa și din graficul de
mai sus că preșcolarii au reușit să -și ducă sarcina la bun sfârșit, au reușit să identidice diferențele
dintre mărim
În privința celui de -al doilea exercițiu diferențele dintre rezultate sunt următoarele:

Fig.72 Colorează copiii veseli, încercuiește copiii triști!
Atât rezultatele din pretes t (vezi fig.72) cât și cele din posttest nu prezintă modificări
deoarece 85% dintre preșcolari au știut să coloreze copiii veseli și să -i încercuiască pe cei triști,
doar un procentaj mic de 15% dintre copii nu și -au dat seama cum se rezolvă exercițiul
educatoarea poate interveni cu explicații mai clare.

132
Pentru o mai bună acuratețe a diferențelor dintre rezultatele pretestului și cele din posttest
am centralizat să datele din grila de observație (vezi anexa), rezultatele sunt următoarele:
Primului indicato r observațional pu ne în evidență următoarele diferențe:

Fig.73 Reacția copilul când este lăsat în grădiniță de aparținător.
În urma rezultatelor pretestului (vezi fig.73) reiese faptul că un proce nt total de 75% dintre
copii se despart destul de greu, greu sau chiar foarte greu de persoana care îi aduce la grădiniță ,
unora le este frică să rămână la grădiniță, plâng isteric și nu participă la activități. După
implementarea programului de dezvoltare socio -emoțională se observă îmbunătățiri 65% dintre
preșcolari reacționează ușor și 30% reacționează relativ ușor atunci când sunt lăsați la grădiniță
ceea ce înseamnă că acești copii se bucură atunci când vin la grădiniță, nu le este teamă să
rămână la g rădiniță și au siguranța că părinții vor veni după ei la sfârșitul activității.

Cel de-al doilea indicator observațional subliniază următoarele diferențe:

133

Fig.74 Copilul își exprimă nevoile și sentimentele .
Din rezultatele pretestului (vezi fig.74) reiese faptul că un număr destul de mare de copii,
75% , nu știu cum să -și exprime nevoile sau ceea ce simt, copii nu știu cum să ceară ceva atunci
când au nevoi sau cum să -și exprime tristețea, bucuria. După parti ciparea la activităților în
cardrul programului de dezvoltare socio -emoțională reiese că un număr total de 90% dintre
preșcolari și -au schimbat modul de a gândi , copiii având o mai mare încredere în ei.
Cel de -al treilea indicator observațional pune în evi dență următoarele diferențe:

Fig.75 Copilul interacționează copilul cu colegii de grădiniță
Conform rezultatelor pretestului (vezi fig.75) un total de 30% dintre copii sunt încrezători
sau foarte încrezător i atunci când interacționează cu colegii lor, în diferite activități, ei au
încredere în forțele proprii și ceea ce pot face, însă un procentaj mai mare de 70% ne arată că
unii dintre copii sunt timizi atunci când trebuie să interacționeze cu colegii lor, nu vor să se

134
angajeze în rezolvarea de sarcini. Pe baza acestor rezultatelor obținute în urma aplicării
programului socio -emoțional putem observa că asupra unui număr foarte mare de preșcolari li s –
au produs modificări semnificative în ceea ce privește înc rederea în colegi, aceștia se simt foarte
încrezători și încrezători în forțele proprii ceea ce este un lucru foarte bun deoarece în așa copii
își pot face prieteni noi.
Următorul indicator observațional susține următoarele diferențe:

Fig.76 Copilul interacționează cu educatoarea .
Pe baza rezultatelor din pretest (vezi fig.76) observăm că un total de 40% dintre copii se
simt încrezători sau foarte încrezători atunci când interacționează cu educatoarea dar 60% dintre
copii care sunt timizi atunci când trebuie să interacționeze cu educatoarea, au o oarecare reținere
față de aceasta, nu se simt în largul lor atunci când trebuie să o întrebe ceva. În urma aplicării
programului de desvoltare social rezultă faptul că un procentaj total de 95% dintre copii se simt
încrezători și foarte încrezători atunci când interacționează cu educatoarea ceea ce este un lucru
extraordinar deoarece formându -se o relație strânsă copil -educatoare aceasta poate relaționa mai
ușor cu ei și le poate dezvolta competențele sociale și emoționale.
Cel de-al cincilea indicator observațional subliniază următoarele diferențe:

135
.

Fig.77 Copilul se simte în siguranță în grădiniță și are un sentime nt de încredere în el .
Rezultatele din pretest (vezi fig.77) ale acestui indicator observațional sunt foarte
îngrijorătoare deoarece 70% dintre copii nu se simt în siguranță atunci când intră în grădiniță,
frică că vor fi lăsați în grădiniță de către părinț i le scade foarte mult încrederea în sine. După
implementarea programului de dezvoltare socio -emoțională participanții au învățat că încrederea
în sine și sentimentul de siguranță sunt foarte importante la vârstele mici, copilul trebuie să vină
cu drag la grădiniță, să se simtă fericit atunci când intră pe porțile grădiniței și procentajul de
85% ne demonstrază acest lucru.
Cel de -al șaselea indicator observațional evidențiază următoarele diferențe:

Fig.78 Copilu l se adaptează sarcinilor de învățare propuse de educatoare .

136
În urma rezultatelor (vezi fig.78) din pretest reiese faptul că 85% dintre copii se
adaptează greu sau foarte greu ceea ce este un lucru îngrijorător, acești copii nu ascultă sarcinile
pe care tr ebuie să le realizeze, nu duc la bun sfârșit ceea ce trebuie să facă, se dau bătuți repede
sau nu sunt interesați de ceea ce trebuie să facă și se angajează în alte activități. Din procentajul
de 70% dintre preșcolari se adaptează foarte ușor și 10% dintre ei se adaptează ușor sarcinilor
propuse de educatoare ne putem da seama că implementarea programului i -a ajutat pe copii să nu
renunțe la ceea ce trebuie să facă, ei fac față oricăror provocări în ceea ce privește ducerea la bun
sfârșit a activităților.
Următorul indicator observațional subliniază următoarele diferențe:

Fig.79 Copilul își duce sarcinile la bun sfârșit .
Din rezultatele pretestului reiese faptul că un procent total de 75% dintre copii nu își duc
sarcinile la bun sfârșit,din aceste rezultate reiese în evidență faptul că preșcolarii nu sunt
perseverenți în sarcinile pe care trebuie să le realizeze, renunță ușor. Faptul că 65% dintre
preșcolari își duc la bun sfârșit foarte frecvent și 25% frecvent sarcinile propuse de educatoare ne
indică faptul că preșcolarii după implementarea programului, au devenit perserverenți în ceea ce
privește sarcinile pe care le au de îndeplinit, aceștia nu se dau bătuți chiar dacă sarcina e
plictisitoare sau e prea grea.
Cel de -al optule a indicator observațional evidențiază următoarele diferențe:

137

Fig.80 Copilul reacționează la elementul de noutate .
Pretestul ne indică faptul că 65% dintre copii reacționează greu și 5% foarte greu la
elementul de noutate ne -a îngrijorat deoarece deobicei copiilor le plac lucrurile noi, așteaptă să
realizeze sarcini noi, le plac provocările dar aceste rezultate ne arată că aceștia nu sunt foarte
încântați de realizarea unor sarcini noi. Procentajul total de 90% ne b ucură foarte tare deoarece
putem observa că în urma implementării programului preșcolarii reacționează foarte ușor și ușor
la elementul de noutate deoarece copiii dau semne de încredere în forțele proprii, nu le este frică
de provocării noi sunt chiar desc hiși atunci când trebuie să rezolve diferite activități, știu că vor
reuși în tot ceea ce își propun să facă.
Cel de -al nouălea indicator observațional pune în evidență următoarele diferențe :

Fig.81 Copilul reacți onează la provocările din grupul de colegi .

138
Din rezultatele pretestului (vezi fig.81) reiese faptul că 70% dintre preșcolari sunt
reticienți când trebuie să interacționeze cu grupul de colegi, când aceștia au de rezolvat anumite
sarcini împreună, nu se sim t în largul lor atunci când vine vorba de lucru în echipă. Procentul de
95% dintre preșcolari reacționează foarte bine și bine ne demonstrează încrederea pe care copii
o au, încredere consolidată în urma desfășurării programului, ei se simt încrezători î n ceea ce pot
să facă și nu se sperie atunci când trebuie să facă față provocărilor din grupul de colegi.
Ultimul indicator subliniază următoarele diferențe:

Fig.82 Copilul își ajută colegii să fie perseverenți .
Rezultatele pretestului ale următorului indicator observaționali ne indică faptul că sunt
foarte mulți copii care nu au dezvoltate relațiile sociale și emoționale, ei fie nu reacționează
(55%) la ceea ce fac colegii lor, fie îi ignoră (30%) ceea ce este un lucru destul de îngrijorător.
Procentajul de 85% ne demonstrează faptul că preșcolarii în urma desfășurării programului de
dezvoltare socio -emoțională i -a ajutat pe aceștia să -și consolideze perseverența, știu cum trebuie
să reacționeze atunci când treb uie să ducă la bun sfârșit o sarcină și își încurajează colegii care
nu doresc să renunțe la acest lucru din cauza sarcinilor prea grele sau plictisitoare.

139

În urma chestionarului aplicat diferențele dintre rezultatele pretestului și cele ale postte stului
sunt următoarele:
Cu privire la prima întrebarea a chestionarului rezultatele diferențelor evidențiază:

Fig.83 Cum apreciați comunicarea cu fiul/ fiica dumneavoastră?
Faptul că 35% dintre părinți în p retest consideră că relaționarea cu copilul lor depinde de
situația cu care se confruntă (vezi fig.83) iar îngrijorător a fost faptul că 30% dintre părinți
consideră că au o relație defectuoasă cu copilul lor. După rezultatele posttestului (vezi fig.83)
80% dintre părinți consideră că au o relație foarte bună cu copilul lor ceea ce este un lucru
extraordinar, 15% consideră că au o relație bună, însumând cele două rezultate avem un
procentaj de 95% care este mai mult decât îmbucurător deoarece înseamnă că p ărinții și -au dat
seama în urma activităților realizate în programul de dezvoltare soio -emoțională de importanța
unei relații cât mai bune cu copilul lor pentru ca acesta să se poată dezvolta armonios.
Cea de -a doua întrebare evidențiază următoarele difere nțe:

140

Fig.84 Care sunt problemele problemele cele mai frecvente întâmpinate de copilul
dumneavoastră la grădiniță/acasă?

În pretest (vezi fig.84) problemele cele mai frecvent întâlnite de copilul lor situația este
destul de gravă deoarece 45% dintre copii au încrederea în sine foarte scăzută, după cum se vede
și problemele legate de timiditate sunt ridicate 20%, copiii au probleme legate de impulsivitate și
încăpățânarea 15% și doar 5% consideră că copilul lor este fericit și nu are nicio problemă. În
urmă rezultatelor din posttest un procent de 65% dintre părinți au răspuns că, copilul lor nu
întâmpină nicio problemă se pot observa îmbunătățirea în urma implementării programului în
ceea ce privește încrederea în sine a copiilor. Din procentajul de 65% reiese faptul că părinții cu
ajutorul grădiniței au încercat să rezolve problema în ceea ce privește încrederea în sine a
copilului

Cea de -a treia întrebare subliniază următoarele diferențe:

141

Fig.85 Cine credeți că este responsabil de educația copilului?
Rezultatele întrebării următoare ne indică faptul că (vezi fig. 85) în pretest 60% dintre
părinți consideră că grădinița este responsabilă pentru educația copilului D in acest răspuns reiese
clar ruptura dintre grădiniță și familie. În urma implementării programului de dezvoltare socio –
emoțională s -a realizat și consolodat o colaborare între grădiniță și familie, părinții considerând
că trebuie să lucreze împreună cu gr ădiniță pentru consolidarea competențelor de dezvoltare
socio -emoțională ale copiilor. Doar colaborând se poate ajunge la un copil încrezător în forțele
proprii, perseverant în sarcinile sale.
Cea de -a patra întrebare susține următoarele diferențe:

Fig.86 Cum ați caracterizat relația dintre dumneavoastră și copil?

142
Din rezultatele din pretest ale următoarei întrebări reiese faptul că (vezi fig.86) 50%
dintre părinți consideră că relația dintre ei și copil poate fi îmbunătățită ceea ce înseamnă că ei
sunt deschiși pentru soluții însă procentajul de 20% cum că părinții consideră că au o relație
deficitară cu copilul lor au ridicat semne de întrebare atât lor cât și educatoarei. Un real progres
se vede și în relația dintre părinte -copil prin procentajul de 65% ( foarte bună) și 25% ( bună)
după implementarea programului de dezvoltare socio -emoțională, ceea ce este un lucru
îmbucurător, părinții conștiențizând faptul că este nevoie să aibă o relație solidă cu copilul lor.
Întrebarea următoare evidențiază următoarele diferențe:

Fig.87 Cum ați caracteriza relația părinte și grădiniță?
Rezultatele din pretest ale întrebării următoare indică faptul că (vezi fig.87) 60% dintre
părinți consider ă că nu prea au o relație cu grădinița ceea ce periclitează dezvoltarea
preșcolarului, deoarece o relație defectuoasă dintre părinți -grădiniță nu duce la o dezvoltare
optimă a acestuia. După implementarea programului educațional de dezvoltarea socio –
emoțio nală privind relația părinte -grădiniță rezultatele foarte bune (95%) ne bucură deoarece
prin acest program am reușit să consolidăm relațiile părinte -grădiniță ceea ce este în beneficiul
copilului. Cea de -a șasea întrebare susține următoarele diferențe:

143

Fig. 88 Aveți răbdare pentru a vă asculta copilul atunci când vă povestește ce a făcut la
grădiniță în ziua respectivă?
Răspunsurile date de părinți în pretest (vezi fig.88) referitoare la această întrebare ne -au
îngrijorat deoarece procentajul total de 75% din care reiese faptul că aceștia își ascultă foarte rar
și rar copilul, pentru o dezvoltare social și emoțională cât mai bună a copilului este nevoie de
părinte și de feedeback -ul pe car e aceștia îl acordă. În urma implementării programului de
dezvoltare socio -emoțională rezultatele acestei întrebări ne bucură foarte tare deoarece totalul de
90% dintre părinți și -au dat seama că este foarte important pentru ca aceștia să aibă o relație câ t
mai deschisă cu copilul și să -i demonstreze acestuia că este interesat de ceea ce copilul îi spune
și în plus părinții pot afla și eventualele probleme cu care se confruntă copilul lor.
Următoarea întrebare evidențiază următoarele diferențe:

Fig.89 Acordați atenție excesivă copilului dvs. atunci când acesta prezintă emoții negative în
legătură cu munca de la grădiniță?

144
Rezultatele întrebării din pretest au fost îngrijorătoare, faptul că 60% dintre părinț i acordă
o atenție excesivă emoțiilor negative privind munca pe care copilul lor o realizează la grădiniță
deoarece aceștia trebuie să discute cu copilul lor atunci când acesta are izbucniri, să -i explice că
nu este bine să reacționeze așa, să -i dea exempl e, să discute. În urma implementării programului
de dezvoltare socio -emoțională părinții și -au dat seama că trebuie să discute cu copiii lor atunci
când aceștia sunt reticienți când vine vorba de a realiza o sarcină prea grea sau plictisitoare,
părinții au primit sfaturi în timpul desfășurării programului cum să -și învețe copilul să fie
perseverant în ceea ce face și să nu renunțe niciodată iar totalul de 90% demonstrează faptul că
părinții și -au însușit sfaturile primite în timpul programului.
Cea de -a opt a întrebare subliniază următoarele diferențe:

Fig.90 Vă încurajați copilul atunci când acesta face ceva bine sau când a dat un răspuns corect?
În ceea ce privește încurajarea copilului rezultatele din pre test arată că (vezi fig.90), 55%
dintre părinți își încurajează rar copilul chiar foarte rar, ceea ce este un lucru îngrijorător
deoarece prin încurajări copilul își dezvoltă și își consolidează încrederea în sine. În posttest
rezultatele au arătat faptul că 65% dintre părinți își încurjează copilul foarte frecvent și 25%
frecvent, aceste rezultate ne bucură deoarece prin încurajări copiii își dezvoltă încrederea în sine
și în urma programului de dezvoltare socio -emoțională părinții au înțeles că preșcolar ii trebuie
încurajați pentru a reuși să ducă la bun sfârșit ceea ce au început.

145
Cea de -a noua întrebare subliniază următoarele diferențe:

Fig.91 Vă încurajați copilul să vorbească tare atunci când adresează o între bare?
Rezultatele din pretest ale acestei întrebări au fost negative (vezi fig.91) deoarece faptul
că 80% dintre părinți nu își încurajează copilul să vorbească tare este încă un semn privind
necunoașterea din partea părinților a ceea ce trebuie să facă p entru a dezvolta și consolida
încrederea de sine a copilului, deoarece doar încurajându -l acesta prinde curaj și realizează ceea
ce are de făcut mai ușor. În urma implementării programului de dezvoltare socio -emoțională
faptul că 80% dintre părinți își înc urajează întotdeauna copilul să vorbească tare ceea ce este
foarte bine și totodată foarte important pentru copil ca acesta să fie încurajat să vorbescă tare,
deoarece doar așa acesta își poate dezvolta și consolida încrederea. După procentajul ridicat ne
putem da seama că părinții au fost receptive la indicațiile educatoarei pe baza programului de
dezvoltare socio -emoțională.

Cea de -a zecea întrebare evidențiază următoarele diferențe:

146

Fig.92 Vă încurajați copi lul când acesta din propria inițiativă face anumite lucruri, în special
sarcini neplăcute, fără a se plânge?

147
Faptul că din rezultatele din pretest ale următoarei întrebări reiese că (vezi fig.92) 70%
dintre părinți își încurajează copilul rar sau foarte rar este un lucru îngrijorător,după cum am
specificat încurajările sunt foarte importante pentru dezvoltarea socio -emoțională a copilullui și
în special sunt foarte importante dacă copilul se reapucă de o sarcină grea fără a se plânge. În
posttest rezultat ele acestei întrebări sunt foarte bune, faptul că 60% dintre părinți își încurajează
copilul foarte frecvent și 20% frecvent înseamnă că implementarea programului de dezvoltare
socio -emoțională a dat roade iar părinții au înțeles că este nevoie ca aceștia să își încurajeze copii
pentru a -și consolida încrederea și perseverența.
Cea de -a unsprăzecea întrebare subliniază următoarele diferențe:

Fig.93 Când copilul dvs. se reapucă de o sarcină dificilă care ne cesită efort pentru a fi
terminată, îl recompensați ?
Din re zultatele pretest ului reiese faptul că (vezi fig.93) un total de 75% dintre părinți
oferă recompense rar și foarte rar este un lucru îngrijorător deoarece prin recompense copiii își
consolidează co mportamentele pozitive, sunt motivați să realizeze sarcinile date și să le ducă
până la bun sfârșit. În posttest rezultatele arată că un procent total de 75% dintre părinți oferă
recompense frecvent și foarte frecvent ne dovedește reușita implementării pro gramului de
dezvoltare socio -emoționlă deoarece majoritatea părinților au înțeles importanța recompenselor
în dezvoltarea încrederii și a perseerenței copilului.

148
Penultima întrebare susține următoarele diferențe:

Fig.94 Ce fel de recompense îi oferiți copilului dvs.atunci când acesta reușește să ducă o sarcină
la bun sfârșit?
Rezultatele următoarei întrebări (vezi fig.94) sunt relativ bune atât în pretest cât și în
posttest, faptul că 80% dintre părinți le of eră laude copiilor este un lucru îmbucurător,
recompensele materiale însă nu sunt foarte bune deoarece părintele poate folosi aceste
recompense drept mită și atunci copilul nu își poate interiorize dacă ceea ce face este bine sau
rău. Folosirea laudelor și a recompensele întărește comportamentele copiilor, părintele trebuie
doar să știe cum să le folosească. Părinții au înțeles că sunt importante recompensele pentru
dezvoltarea și consolidarea competențelor socio -emoționale dar este important să ști și când
acestea pot fi oferite.

Ultima întrebare evidențiază următoarele diferențe:

149

Fig.95 Cât de des îi repetați copilului dvs.despre efortul necesar pe care trebuie să -l depună
atunci când realizează o sarcină pentr u a avea succes?
Rezultatele din pretest (vezi fig.95) relevă faptul că părinții trebuie să repete frecvent
60% și foarte frecvent 15% de cât efort este nevoie pentru ca și copilul să ducă o sarcină la bun
sfârșit este un lucru car ne îngrijorează deoarece copilul trebuie să știe că are de realizat o
sarcină, este informat de de ceea ce trebuie să facă, el nu trebuie să vadă sarcina ca fiind o
corvoadă. În urma rezultatelor din posttest faptul că 85% dintre părinți trebuie să repete foarte rar
și rar efortu l pe care copilul trebuie să -l depună pentru pentru a avea succes este un lucru foarte
bun deoarece înseamnă că după implementarea programului de dezvoltare socio -emoțională
copilul este mai receptive la sarcinile pe care le are de îndeplinit, este mai per severant și are mai
mare încredere în el, nu îi este frică de provocările care îl așteaptă.
Pe baza rezultatelor obținute în urma implementării programului de dezvoltare socio –
emoțională putem observa modificări considerabile în ceea ce privește comportame ntele copiilor
privind relaționarea acestora cu colegii, cu educatoarea. În urma participării copiilor la activități
individuale, de grup, la jocuri alături de educatoare și alături de personajele Ioana cea
Încrezătoare și Petre cel Perseverent se pot obs erva diferențe în ceea ce privește consolidarea
încrederii și a perseverenței. Deasemenea s -au putut observa modicări atât asupra gândirii
părinților privind relația acestora cu grădinița și cu copilul . Cu ajutorul programului de
dezvoltare socio -emoționa lă părinții au învățat cum trebuie să vorbească cu copilul atunci când
acesta întâmpină o problemă, cum să -l încurajeze să nu renunțe la o sarcină care este prea

150
plictisitoare sau prea grea.
Ne bucurăm că viziunea părinților s -a schimbat și în ceea c e privește relația acestora cu
grădinița, faptul că ei au conștientizat importanța colaborării cu educatoarea pentru binele
copilului în ceea ce privește dezvoltarea socio -emoțională a acestuia.

151
Capitolul VI. Concluzii
VI.1. Concluziil e finale ale cercetării
Lucrarea de față a avut ca și scop evidențierea modalităților de dezvoltare a
competențelor socio -emoționale ale preșcolarilor și a consolidării relației părinte -copil, părinte –
grădiniță, copil -copil. S -a urmărit realizarea unor ac tivități individuale și de grup atât în mediul
educațional cu ajutorul educatorei și al personajelor din programul de dezvoltare socio -emoționlă
Da, Poți! cât și acasă cu ajutorul părinților. Activitățile au fost create în așa fel încât să ajute
preșcolaru l să-și dezvolte și să -și consolid eze încrederea și perseverența.
Înainte de implementarea programului de dezvoltare socio -emoțională rezultatele
obținute de preș colari la fișa de lucru pentru M atematică și fișele de lucru pentru Cunoașterea
mediului și E ducarea limbajului din ,,Caietul Evaluare” au fost unele nesatisfăcătoare, acestea
dovedind comportamentele în dezvoltare ale preșcolarilor . Deasemenea și rezultatele grilei de
observație au fost sub așteptările noastre deoarece un număr foarte mare de preșcola ri au
evidențiat o încredere scăzută în propria persoană dar și în grupul de colegi și în educatoare, în
urma rezultatelor grilei de observație s -a dovedit faptul că o bună parte din preșcolari nu își duc
la bun sfârșit sarcinile , aceștia renunțând atun ci când activitatățile li se păreau grele sau
plictisitoare. Pe lângă rezultatele nesatisfăcătoare privind competențele și comportamentele
scăzute ale preșcolarilor, ne -am întâlnit și cu probleme în ceea ce privește relația părinte -copil,
părinte -grădiniță care înainte de implementarea programului de dezvoltare socio -emoțională era
una defectuoasă, părinții nu se implicau activ în activitățile preșcolarilor, în plus colaborarea
acestora cu grădinița era practic inexistentă .
Ipoteza cercetării a vizat aplicarea unui program socio -emoțional centrat pe potențarea
relație familie -grădiniță îmbunătăți ndu-se astfel progresului școlar al preșcolarilor și dezvoltarea
competențelor socio -emoționale ale acestora , determinând u-se totodată și nivelul de implicare
activă a părințilo r. Pornind de la obiectivele specifice ale acestei cercetări în urma intervenției pe
baza rezultatelor obținute după implementăr ea programului de dezvoltare socio -emoțională
putem observa modificări considerabile în ceea ce privește formarea și dezvoltarea unor
competențe socio -emoționale ale preșcolarilo r în special în relaționarea acestora cu colegii, cu

152
educatoarea și cu părinții . Participarea copiilor la activități individuale, de grup, la jocuri alături
de educatoare și alături de personajele programului de dezvoltare socio -emoțională, i -au ajutat pe
aceștia să -și dezvolte și să -și consolideze încrederea și perseverența și totodată s -a putut observa
o creștere în randamentul școlar al preșcolarilor . Deasemenea s -au putut observa modi ficări în
ceea ce privește relația părinților cu grădinița și cu copilul . Prin implementarea programului s-au
identificat și derulat activități de sprijinire a părinților pentru dezvoltarea socio -emoțională a
copilului preșcolar, părinții învăț ând cum trebuie să vorbească cu copilul atunci când acesta
întâmpină o problemă, cum să -l încurajeze s ă nu renunțe la o sarcină care este prea plictisitoare
sau prea grea.
Ne bucurăm că viziunea părinților s -a schimbat și în ceea ce privește relația acestora cu
grădinița, după implementarea programului s -a putut observa o creșterea a nivelului de implicare
a părinților în activitățile grădiniței , faptul că ei au conștientizat importanța colaborării cu
educatoarea pentru binele co pilului .
Atât preșcolar ii, cât și părinții cu ajutorul educatoarei au cunoscut și și -au însușit
modalități inovatore de consolidare a comportamentelor de dezvoltare socio -emoțională în ceea
ce privește relația copil -copil, părinte -copil, părinte -grădiniță.

153
BIBLIOGRAFIE
Baciu, C., Bocoș, M., Chiș, V., Ionescu, M., Stan, C., (2001), Pedagogia , Editura Presa
Universitară Clujeană.
Băban, A. coord. (2001), Consiliere educaț ională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și
consiliere , Editura Imprimeria Ardealului, Cluj -Napoca.
Benga, O., (coord), (2002), Jocuri terapeutice , Editura ASCR, Cluj -Napoca.
Bernard, M., (2009), Un curriculum preșcolar pentru dezvoltarea socio -emoțională , Editura
ASCR.
Bocoș, M.(2007), Teoria și practica cercetării pedagogi ce, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj –
Napoca.
Bocoș, M. (2002), Instruirea interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune , Ediția a doua,
revăzută, Editura Presa Universit ară Clujeană, Cluj -Napoca.
Bocoș, M., Jucan, D. (2008), Fundamentele pedagogiei. Teoria și metodologia curriculum -ului.
Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor , Editura Paralela 45, Pitești.
Botiș, A., Mihalca, L.,(2007) Despre dezvolt area abilităților emoționale și sociale ale copiilor,
fete și băieți, cu vârsta până la 7 ani. Buzău : Alpha MDN, UNICEF
Chiș, V., (2002), Provocările Pedagogiei Contemporane, Editura Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca
Chiș, V., (2005). Pedagogia co ntemporană – pedagogia pentru competențe , Editura Casa Cărții
de Știință, Cluj -Napoca.
Comănescu, I., (1996), Autoeducația azi și mâine , Editura Imprimeria de Vest, Oradea.
Cucoș, C., (2000), Educația. Dimensiuni culturale și intelectuale , Editura Polirom, Iași.
Cucoș, C., (2006). Pedagogie.Ediția a II -a revăzută și adăugită , Editura Polirom,Iași

154
Dewey, J., (1992), Fundamente pentru o știință a educației, Editura Didactică și Pedagogică,
București.
Dumitrana, M., (2000), Copilul, familia și grădinița , Editur a Compania, București
Glava, A. Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preșcolară , Editura Dacia, Cluj -Napoca.
Glava, A., Pocol, M., (2009), Educația timpurie , Editura Paralela 45, Pitești
Ionescu, M., Chiș V.(coord.), (2001). Pedagogie. Suporturi pen tru pregătirea profesorilor ,
Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca.
Ionescu, M., (2003), Instrucție și educație , ediția a II a și a III a ,,Vasile Goldiș” , Cluj-Napoca
Ionescu, M., (2011), Instrucție și educație . Paradigme educaționale moderne, Editura Eikon,
Cluj-Napoca.
Miclea, M., (1999), Psihologia cognitivă. Modele teoretice -experimentale , Editura Polirom, Iași.
Mih, V., (2009), Psihologie educațională , vol II, Editura ASCR, Cluj -Napoca
Mih, V., (2010). Psihologie educațională vol.I, Editura ASCR, Cluj -Napoca.
Nicola, I., (2003) – Tratat de pedagogie școlara . Editura Aramis, București.
Preda, V., Dumitrana, M., (2000), Programa activităților instructiv -educative în grădinița de
copii , Editura V&I Integral, București
Schaffer, R.(2007). Introd ucere în psihologia copilului. Editura ASCR, Cluj -Napoca.
Stan, C., (2001), Teoria educației. Actualitate și perspective , Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj -Napoca
Ștefan, C., Kallay, E., (2007), Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la pre școlari.
Ghid practic pentru educatori , Editura ASCR.
Vrășmaș, E., (1999), Educația copilului preșcolar , Editura Pro Humanitate, București.
Vrășmaș, E., (2002), Consiliere și educația părinților , Editura Aramis, București.

155
ANEXE
Fișa matemtică anexa 1

156
Fișa cunoast erea mediului anexa 2

157
Fișa educarea limbajului anexa 3

158
Grila de observație

Reacția copilul când este lăsat în grădiniță de aparținător este:
a.foatre grea b. grea c. destul de grea d.ușoară e.foarte ușoară
Copilul își exprimă nevoile și sentimentele:
a. foarte greu b. greu c. ușor d.foarte ușor
Copilul interacționează copilul cu colegii de grădiniță:
a. timid b. încrezător c. foarte încrezător
Copilul interacționează cu educatoarea:
a. timid b. încrezător c . foarte încrezător
Copilul se simte în siguranță în grădiniță și are un sentiment de încredere în el?
a. nu b. da
Copilul se adaptează sarcinilor de învățare propuse de educatoare:
a. foarte greu b. greu c. ușor d.foarte ușor
Copilul își duce sarcinile la bun sfârșit:
a. foarte rar b. rar c. frecvent d. foarte frecvent
Copilul reacționează la elementul de noutate:
a. foarte greu b. greu c. ușor d.foarte ușor
Copilul reacționează la provocările din grupul de colegi:
a. reticient b. bine c. foarte bine
Copilul își ajută colegii să fie perseverenți:
a. nu reacționează b. îi ignoră c. îi încurajează

159
Chestionar pentru părinți
1. Cum apreciați comunicarea cu fiul/ fiica dumneavoastră?
a.nu pr ea bună b.depinde de situație c. bună d.foarte bună
2. Care sunt problemele problemele cele mai frecvente întâmpinate de copilul dumneavoastră la
grădiniță/acasă?
a. impulsivitatea
b. încăpătânarea
c. lipsa încrederii în sine
d. timiditatea
e. nu are nicio problemă, este un copil fericit

3. Cine credeți că este responsabil de educația copilului?
a.grădinița b.părinții c.comunitatea d.bunicii

4. Cum ați caracterizat relația dintre dumneavoastră și copil ?
a.poate fi îmbunătățită b.b ună c.foarte bună

5. Cum ați caracteriza relația părinte și grădiniță?
a.nu există o relație b.bună c.foarte bună

6. Aveți răbdare pen tru a vă asculta copilul atunci când vă povestește ce a făcut la grădiniță în
ziua respectivă?
a.foarte rar b. rar c. deseori d.întotdeauna
7. Acordați atenție excesivă copilului dvs. atunci când acesta prezintă emoții negative în
legătură cu munca de la grădiniță?
a. foarte rar b. rar c.uneori d.întotdeauna

160
8. Vă încurajați copilul atunci când acesta face ceva bine sa u când a dat un răspuns corect?
a. foarte rar b. rar c.frecvent d.foarte frecvent
9. Vă încurajați copilul să vorbească tare atunci când adresează o întrebare?
a. foarte rar b.rar c.uneori d.întotdeauna
10. Când copilul dvs. se reapucă de o sarcină dificilă care necesită efort pentru a fi terminată, îl
recompensați
a. foarte rar b.rar c.uneori d.întotdeauna
11. Vă încurajați copilul când acesta din propria inițiativă face anumite lucruri, în special sarcini
neplăcute, fără a se plânge?
a.foarte rar b. rar c.frecvent d.foarte frecvent

12. Ce fel de recompense îi oferiți copilului dvs.atunci când acesta reușește să ducă o sarcină la
bun sfârșit?
a. laude b. recompense material e (jucării, bani ) c. laude și recompense d. a ltceva

13. Cât de des îi repetați copilului dvs.despre efortul necesar pe care trebuie să -l depună atunci
când realizează o sarcină pentru a avea succes?
a. foarte rar b.rar c.frecvent d.foarte frecvent