SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR [309895]

[anonimizat]: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

Prof. Univ. Dr.: PAUL BAIDAN

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

[anonimizat]: [anonimizat]:

Prof. Univ. Dr.: PAUL BAIDAN

Absolvent: [anonimizat]

2018

[anonimizat] (atingerea) [anonimizat].

Lucrarea de față, “[anonimizat]”, își propune să ofere o [anonimizat] a copiilor.

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], se conclude la faptul că acestea lucrează direct asupra frumosului și creșterii o [anonimizat], setea de frumos.

Un aspect important al educației muzicale este că studierea muzicii se petrece în perfectă dependență cu dezvoltarea fizică și spirituala a copilului.

[anonimizat], [anonimizat], a [anonimizat], [anonimizat].

În stabilirea prezentei teme ”[anonimizat]” am avut în vedere mai multc aspecte.

[anonimizat] a deprinderilor muzicale ritmice la preșcolari.

Practica a venit și mi-a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]-și are început din copilărie când am început să studiez domeniul. Am absolvit Liceul de arte din Rm. [anonimizat], interpretare artistică și de cercetare științifică.

[anonimizat] a educației muzicale a constituit unul din motivele de baza ce m-au ajutat să conștientizez  dorința de a profesa în  sectorul artei muzicale.

[anonimizat] o provocare în perfecționarea profesională proprie.

Lucrarea de licență este structurată în trei părți distincte:

[anonimizat] a [anonimizat]: accentuarea importanței educației muzicale în dezvoltarea multilaterală a copiilor; prin prezentarea perceperii, a metodelor și a însușirilor în interpretarea muzicii de către preșcolari; prin reflectarea predării cântecului în cadrul activitățiilor obligatorii, prin analizarea jocului muzical și a audiției muzicale.

Capitolul II vizează pregătirea educatoarei pentru activitățiile obligatorii de muzică.

Iar, cel de-al treilea capitol, rezervat cercetării metodico-științifice în sine, prezintă activitatea experimentală, prin formularea și demonstrarea ipotezei: „Dezvoltarea deprinderilor ritmice la preșcolari poate fi avansată dacă, educatoarea aplică diferent și particularizat strategii ce îmbină metode activ – participative definitorii formării deprinderilor muzicale la vârstă preșcolară și o gamă extinsă de jocuri și exerciții muzicale ritmice.”

S-au prezentat metodele și eșantionul de cercetare, s-a desfășurat studiul experimental și au fost analizate și interpretate rezultatele obținute în baza cercetării întreprinse.

Lucrarea mai cuprinde referințe bibliografice și anexe aferente cercetării aplicative.

În final doresc să aduc mulțumiri conducătorului științific al acestei lucrări, domnului Profesor  Universitar Doctor: Paul Baidan și întregului colectiv de cadre didactice al Catedrei de Pedagogie a Învățământului Primar Și Preșcolar pentru efortul depus în formarea mea că viitor pedagog.

CAPITOLUL I: EDUCAȚIA MUZICALĂ – COMPONENTA PRINCIPALĂ A EDUCAȚIEI ESTETICE

1.1 Importanța educației muzicale în dezvoltarea multilaterală a copiilor

“Pentru un suflet mare, valoarea nu așteaptă ca vârsta s-o măsoare”

Pierre Corneille

Educația muzicală este un domeniu de studiu asociat cu predarea și învățarea muzicii. Ea atinge toate domeniile de învățare, inclusiv domeniul psihomotor, domeniul cognitiv (dobândirea cunoștiințelor) și domeniul afectiv. Pregătirea muzicală de la preșcolar la învățământul postliceal este asemănătoare, muzica rămânând o limba ce distinge oamenii ca specie.

Studiile arată că muzica în dezvoltarea copiilor este și va rămâne decisivă și imperios necesară. Doua lucuri sunt clare, că în general copiii nu exprimă muzica în acelși mod ca și adulții și că primii ani din viață până la vârsta de șase ani reprezintă cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea muzicală a copilului. Primii ani ai copilăriri sunt esențiali pentru a învăța să diferenșieze tonurile vocii și să construiască un sistem de orgnaizare mentală a muzicii. Acest lucur ca și dezvoltarea limbajului, trebuie dezvoltat prin diferite tonuri, jocuri sau cântece adecvate vârstei lor.

Cu toate acestea, capacitatea de a dezvolta abolități muzicale este influențată de factori pozitivi cât și negativi. Prin urmare, stimularea constantă și expunerea la diferite activități muzicale sunt necesare pentru dobândirea cunoștiințelor muzicale.

Exista două cadre mari ce pot influența dezvoltarea copilului. Primul cadru și cel mai important este părintele, după cum știm, educația se naște o dată cu cuvântul “acasă”, și mai apoi cei care șlefuiesc și finalizează conceptual de educatie, educatorii. După cum afirmam mai sus, părinții joacă un rol foarte important atunci când vine vorba de extinderea orizontului musical al copiilor. Studiile arată că în familiile ai căror copii sunt îndreptați spre muzică, sunt mai dezvoltați, față de cei cărora orizonturile le sunt îngrădite. Părinții dezvoltă o legătură mult mai puternică cu copiii lor, atunci când se bucură împreuna de muzică. În acest fel, muzica nu este doar un instrument ce contribuie la creșterea și dezvoltarea unui copil, ci ajuta să devină mai puternică.

Educația muzicală își aduce contribuția și la dezvoltarea multilaterală a copiilor. Sub aspect moral, cântecele, melodiile și jocurile muzicale, prin conținutul lor activ, educativ și pozitiv de idei, influențează trăsăturile de caracter și de voință, ăîn crs de formare al copiilor.

1.2 Perceperea, metodele, însușirea și interpretarea muzicii de către preșcolari

În gradinițe, ca și la celelalte niveluri de învățare, metodele de învățare fac parte din activitatea practicată de către cadrele didactice și educați. Metodele nu numai că au o importanță deosebită pentru dezvoltarea intelectului, aptitudinilor psihice, vor genera o atitudine pozitivă asupra cadrului emoțional, afectiv si psihologic.

Metoda: termenul derivă etimologic din cuvintele grecești metha (către, spre ) și

odos ( cale, drum ). Astfel, în didactica, termenul ar putea avea sensul de drum care

conduce la atingerea obiectivelor educaționale, cale parcursa de profesor pentru a le

înlesni elevilor descoperirea unor instrumente de lucru proprii. George Vaideanu amintea

câteva trăsături ale metodei și anume:

este selecționată de cadrul didactic și aplicată în lecții și activități extrașcolare;

se folosește sub formă de variante sau procedee în funcție de nivelul, interesele

sau trebuintele elevilor, având ca scop asimilarea temeinica a cunoștințelor;

aduce o mai bună cooperare cu elevii.

Muzica îi impresionează de timpuriu, pe copii. Cântecele le insușesc călătoria în educație, le întovărășesc jocurile, le produc emoții positive, fac parte din timpul lor de relaxare.

În perioada preșcolară, ei încep să-și însușească anumite deprinderi musicale, sub îndrumarea educatoarei, ritmul, melodia, intonația, dar și interpretarea unor piese musicale accesibile vârstei lor.

Sunetele muzicale sunt emise, dupa cum știm cu ajutorul aparatului fonator, însă cel al unui preșcolar este diferit în comparație c cel al unui adult. Aceste deosebiri determină particularitățile interpretării uneimelodii, a unui prescolar.

Aparatul fonator la copii, ca și la un adult este compus din:

-plămâni, care formează dispozitivul de suflat,

-laringe- organul principal al fonației,

-cavitatea bucală și calitățile nazale, care constituie cele doua rezonatoare

În interiorul laringelui se află coardele vocale, prin vibratia cărora, la expirarea aerului din plămâni, se produc sunetele.

Producerea suntelor constă din vibrațiile coardelor vocale comandate și dirijate de sistemul nervos central, vibrații care se transmit prin aer, urechii celui ce ascultă. Cu cât vibrațiile coardelor sunt mai frecvente, cu atât sunetul depinde de frecvența vibrațiilor.

Sunetele muzicale emise de laringe sunt modificate, pe de o parte, de cele două rezonatoare, cavitatea bucală și cavitățile nazale, iar pe de altă parte, de mărimea și forma pe care o ia cavitatea bucală prin mișcarea maxilarului inferior, prin rotunjirea buzeor și diferitele poziții ale limbii. De aceea, în activitățile muzicale, în special în activitățiile de cânt, educatoarea trebuie să urmărească ca toți copiii să deschidă bine gura și să rotunjească buzele pentru o obține o intonație justă și pentru ca pronunțarea cuvintelor să fie corectă și clară.

Laringele copilului este de 2-2,5 ori mai mic față de laringele adultului, iar coardele vocale sunt de patru ori mai scurte, în comparație cu cele ale unui adult. De aceea, sunetele emise de copii sunt mai inalte. De asemenea, laringele copilului este mai putin mobil, coardele vocale sunt mai puțin elastice și suple, ceea ce face ca emisia și intonația sunteleor să fie nesigure.

Cercetătorii, subliniază faptul că ambitusul (întinderea), în care cântă copiii, între 1 și 2 ani, ei pot reproduce sunete corecte în limitele terței fa-la, la 3 ani, ei pot reproduce sunete corecte in limita cvartei mi-la, la 5 ani, în limitele sextei mi-do, la 6 ani, în limitele octavei re1-re2.

În grădinită se întâmplă ca unii copii care cântau în registre înalte, să piardă această intonație ți să înceapă să cânte mai gros. Acest fapt se datorează deprinderii neconsolidată, atunci când întinderea vocală nu a fost pusă în practică suficient de mult. La copiii preșcolari, mușchii laringelui și mușchii respiratori sunt mai slab dezvoltați și în consecință volumul vocii lor este mai mic. Nu este indicat să se ceară copilului, să se vorbească sau să se cânte mai tare, deoarece acest fapt dăunează coardelor vocale și are consecințe nefavorabile asupra calității și expresivității interpretării cântecelor de către copii.

Grija pentru vocea și auzul copiilor este o sarcina importantă a fiecarei educatoare. Atmosfera ce îi înconjoara pe copii trebuie să fie una sănătoasă, liniștită, fără prea multe zgomote. Este important să se pemită copiilor să cânte în aer liber, doar atunci când vremea le permite, calda și uscată, deoarece frigul și umezeala are un impact negativ asupra coardelor vocale.

O alta particularitate de care trebuie trebuie să se țină cont în activitățile muzicale cu preșcolarii constă în atenția sporită a respirației acestora, deoarece aceasta este superficială, scurtă și accelerată, particularitate care se manifestă prin tendința lor de a respira în mijlocul cuvântului, de a nu pronunța sfârșitul acestora. Cântecele ce sunt folosite în cântul cu preșcolarii, trebuie adaptate, tempo-ul trebuie să fie lent, cu fraze muzicale scurte și un ritm simplu, care să se repete, în același timp cuvintele folosite trebuie să fie scurte și ușor de pronunțat.

De asemenea, pentru a deprinde o respirație corectă în timpul cântării, este bine să se facă exerciții sau jocuri imitative, precum: Mirosim florile, Cântă ca mine. Cu ajutorul acestor jocuri, se atrage atenția copiilor asupra respirației corecte și se urmărește fiecare copil în parte. Respirația corectă în timpul cântării asigură igiena aparatului vocal și a întregului organism al copiilor, în același timp mijlocește emisia cât mai natural a sunetelor muzicale.

Organul auditiv al copilului este foarte bine dezvoltat din punct de vedere anatomic si fiziologic. Sensibilitatea auditivă se dezvoltă mult în perioada preșcolară. Ea crește aproximativ de 2,3 ori față de perioada antepreșcolară. Pentru aceasta este necesar însa, în primul rând, să se păstreze igiena organului auditiv. Urechea trebuie protejată, să fie în stare perfectă mereu, implicând ferirea de sunete puternice, igiena personal a fiecăruia dintre copii.

Dezvoltarea auzului muzical presupune dezvoltarea simțului melodic, ritmic, dynamic și în același timp sensibilitatea pentru intonația justa și precisă. Ritmul este o noțiune mai complex. El cuprinde toate elementele care contribuie la redarea expresivității unei melodii, dinamica, pusația, adică întreaga viață a unei piese muzicale.

O altă particularitate ce o prezintă preșcolarii este aceea că muzica vocală le este mult mai ușor perceptibilă, dar și recunoscbilă, în comparație cu cea instrumental. Acest fapt demonstrează că vocea umană este mult mai apropiată copilului, timbrul vocii ii este mult mai familiar, față de sunetele reproduce de instrumentele muzicale.

Pentru ca muzica să poată fi percepută în mod activ și conștient de către preșcolari, este necesara o bună pregătire a educatorului, dar și nivelul de informații să fie adaptat nivelului de cunoaștere al copiilor. În funcție de vârstă, sarcinile educațional muzicale sunt diferite, ceea ce înseamnă că la grupa mică (3-4 ani), unde copiii au volumul vocii mult mai mic, respirația mult mai scută și superficial, iar pronunția defectuoasă, nu sunt obișnuiți să asculte un cântec până la capăt, nu știu să-l cânte în colectiv, mișcările lor sunt greoaie, vor avea următoarele sarcini:

– stimularea interesului față de muzică,

– formarea deprinderii de a asculta cântecele educatoarei, ale altor copii mai mari,

-formarea deprinderii de a avea o ținută corectă în timpul cântatului,

-recunoașterea sunetelor tobei și clopoțeilor,

-formarea deprinderii ritmice, de a merge în pas ritmic și de a executa mișcări ritmice simple

Vedem că la grupa mică (4-5 ani), se observă o ușoară îmbunătățire și anume, pronunția este mai clară, respirația mai lungă, vocea mai puternică, intonația se îmbunătățește considerabil. Sarcinile educației muzicale la această vârstă se referă pe de o parte la consolidarea lucrurilor pe care le-au dobândit în decursul anilor trecuți, dar și la dezvoltarea interesului și a dragostei pentru muzică. Se vor atinge următoarele obiective:

-educarea interesului copiilor pentru muzică,

-consolidarea deprinderii de a asculta cântece executate de educatoare sau de către copii mai mari,

-formarea deprinderii d a cânta cu voce naturală, fără stridențe, cântece cu o întindere de 3-5 octave,

-consolidarea pronunției,

-redarea prin mișcăre, a conținutului unor cântece învățate, coordonarea mișcărilor cu cântecul.

La grupa mijlocie, sarcinile educației muzicale sunt ma numeroase, având în vedere progresele precedete. Ele se referă la noi aspecte legate de ascultarea și interpretarea muzicii. Se vor avea în vedere, următoarele:

-formarea deprinderii copiilor de a asculta cu atenție fragmente din cântece populare, patriotice,

-recunoașterea de către copii a unor cântece cunoscute, stimulându-se astfel, memoria muzicală,

-consoidarea unei respirații corecte,

-coordonarea mișcărilor cu caracterul cântecului, respectând durata și intensitatea sunetelor redate de educatoare prin bătăi din palme.

Trecând în grupa mare, copiii au posibilitați vocal-auditive mai mari. Se va pune accent pe calitatea perceperii și interpretării muzicii.

-Educarea la un nivel ridicat, a interesului și a dragostei pentru muzică,

-formarea si consolidarea derinderii de a audia unele piese muzicale clasice,

-însușirea unor procedee tehnice de execuție: să cânte pe roluri, să cânte cu acompaniament muzical,

-executarea unor mișcari dupa melodii cu tempouri diferite.

Pe măsură ce copiii își însușesc aceste deprinderi, se trece treptat la noi cunoștințe și se urmarește dezvoltarea abilităților muzicale.

1.3 Cântecul. Predarea lui în cadrul activitățiilor obligatorii

Cântecul are o importanță deosebită în grădinițe, prin intermediul lor, copiilor le sunt dezvoltate dragostea pentru frumos, pentru familie, iubirea de țară și de aproape.

Cântecele alese spre a fi executate de copii în cadrul activităților obligatorii, trebuie să fie ușoare, adecvae particularitățiilor vocal-auditive ale copiilor, posibilitățiilor lor de interpretare. De aceea ele trebuie să fie realizate artistic, să-i emoționeze, să constituie un mijloc de a le cultiva sentimente estetice puternice și durabile.

Pentru fiecare grupă, cântecele trebuie să aiba o mișcare, dar și un text adecvat vârstei pentru care se adresează.

Materialul folosit în grădinițe, trebuie să cuprindă piese muzicale cu un conținut foarte variat. Astfel, se utilizează cântece ce oglindesc fapte ale copiilor, întâmplări istorice, fenomene ale naturii, dar și obiceiuri ale animalelor.

Pentru grupele mici se folosesc cântece cu o mișcare mai lentă, cu texte ce fac referire la cele mai intense trăiri ale copiilor de zi cu zi. Putem lua ca exemplu următoarele cântece, Cântec de leagăn de I. Potolea, Cruce bună, Miorița (cântec popular), Cântec de leagăn, Drag mi-e jocul românesc de G.Breazul, Doină (poezie Mihai Eminescu), Românașul, Limba noastră.

Figura 1: Cântecul „Crucea bună”

Acest cântec este pentru începători, fixând astfel, relația dintre două note cât și egalitatea ca timp și durată. Este o variantă a bine cunoscutului cântec al copilăriei, Melc, melc, prezentat într-o variantă mai elaborată și cu aspecte religioase de bază, în buna creșere a unui copil preșcolar.

Figura 2: Cântecul „Miorița”

Miorița, cântec popular, desprins din viața simplă de la țară, le dezvoltă atenția copiilor în direcția lucrurilor simple și de calitate, umplute cu tradiții. Se observă scrierea grafică a cântecului, având ca elemente de bază imagini cu descrierea satului tradițional românesc.

Figura 3: Cântecul popular, Doina

La fel ca și Miorița, Doina, este un cântec popular ce păstrează tradiționalul și modul simplu în care oamenii trăiesc. Prin descrierea grafică, copiilor le este mai ușor să înțeleagă și să accepte conceputul de tradițional, le dezvoltă imaginația, iar prin melodie le sunt descrise sentimentele pe care autorul (popular), a vrut să le transmită.

Figura 4: Cântecul „ Limba noastră”

Cântecul Limba noastră face parte, la fel ca și celelalte cântece dintr-un caiet special de cântece, pe care il poate folosi orice educator pntru a putea pune bazele cântecului în educația muzicală a fiecărui copil, dar și de a-i putea face să înțeleagă mai bine tainele muzicii.

1.4 Jocul muzical

„Joaca este începutul cunoașterii!”

George Dorsey

În educația muzicală a preșcolarilor, jocul ocupă un loc de seamă în cadrul activităților de cunoaștere. Se folosesc jocuri ritmice, pentru dezvoltarea simțului ritmic al preșcolarilor, dar pentru silabisirea corectă a cuvintelor.

De exemplu, sunt jocuri muzicale care constau în recitarea silabică a unor versuri, sau jocuri ce constau doar în recitarea ritmică a valorilor de note.

Figura 5: Exemplu de joc muzical care constă în recitarea silabică

Recitarea se face pe durate de pătrimi și de doimi, apoi ea este însoțită de batăi din palme.

După ce copiii își însușesc procedeul, jocul se poate complica. Ei vor fi învățați să pășească o dată cu fiecare silabă rostită. O bună parte din jocurile muzicale, ajută la formarea pronunției corecte și clare a cuvintelor. Preșcolarii mai mici au tendința de a nu pronunța fie începutul cuvântului, fie sfârsitul lui. Deprinderea unei pronunții corecte, clare, favorizează emisia naturală a sunetelor, interpretarea cât mai frumoasă a cântecelor. Paralel cu dezvoltarea simțului ritmic și formarea unei pronunții corecte, se urmărește și dezvoltarea simțului melodic.

Dezvoltarea simțului melodic al copiilor se referă în primul rând la formarea priceperii lor de a diferenția înălțimea sunetelor. Această sarcină se realizează pe de o parte cu ajutorul cântecelor, iar pe de altă parte cu ajutorul jocurilor muzicale speciale, jocuri în care se pornește de la perceperea unor sunete cu diferențe mari de înălțime, ajungându-se treptat la perceperea unor sunete cu intervale mici între ele.

Figura 6: Exemplu de joc muzical ritmic

Alte jocuri muzicale curprind diferite mișcări, precum ridicarea brațelor( pentru sunetele înalte) și coborârea lor (pentru sunetele joase). Imitând diferite onomatopee și executând mișcarea ridicarea brațelor și coborârea lor, copiii vor diferenția mult mai ușor înălțimea lor.

În alte jocuri muzicale, copiii trebuie să diferențieze intensitatea sunetelor, tempoul, învață să diferențieze timbrul sunetelor. Aceste jocuri se desfășoară cu toată clasa ( în cazul activităților obligatorii), cu un grup restrâns de copii ( în etapa jocurilor și activităților alse de ei), sau individual (cu copiii care din diferite motive ramân în urma colegilor).

După cum arată și denumirea, jocurile muzicale reprezintă, împletirea jocului cu muzica. Ele satisfac atât interesul copiilor pentru muzică, cat și nevoia de mișcare și de a fi activi. Jocurile muzicale se apropie ca și conținut de jocurile didactice, ele având în componența lor sarcini precise, reguli de desfășurare și elemente specifice jocului.

În funcție de conținutul lor, jocurile pot fi de mai multe feluri: jocuri muzicale care se desfășoară după versuri, jocuri muzicale ce se desfășoară după o melodie cunoscută, jocuri de cunoaștere. Jocuri muzicale care se desfășoară potrivit sarcinii sau comezii primite.

Jocurile muzicale exercită o puternică influență asupra copiilor. Ele contribuie la dezvoltarea simțului lor ritmic, la formarea capacității de a percepe ritmul și de a-l respecta în cântece. Jocurile muzicale sunt foarte importante și au o mare importanță în dezvoltarea motricității, a organismului copiilor. Ele își aduc contribuția în formarea a celor mai elemntare deprinderi tehnice muzicale: dicția și pronunția, respectarea valorilor sunetelor, intensitatea lor.

1.5 Audiția muzicală

Un alt mijloc folosit în cadrul activităților obligatorii, prin care se formează de timpuriu dragostea pentru muzică, este audiția muzicală. În decursul anilor, s-a dovedit că audiția muzicală este de foarte mare ajutor cadrelor didactice pentru a-si putea atinge anumite obiective.

Copiii iau contact cu audiția muzicală încă de când sunt acasa, de la primele vârste, pe când mama le intonează cântece de leagăn pentru a-si adormi pruncii. Fără a sesiza, copiii sunt familiarizați cu audiția muzicală, ceea ce ii va face mai târziu, în grădinițe să se regăsească.

Prin audițiile organizate în grădinița de copii, se continuă îmbogațirea experiențelor muzicale, vor asculta si vor înțelege cu ușurință mesajul cântecului, dar astfel vor fi obinuiți să fie concentrați mai mult timp la un singur lucru.

Alegerea pieselor spre audiție vor fi alese cu grijă, potrivit nivelului copiilor de dezvoltare. Pentru ca materialul ales să fie înțeles, acesta trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie accesibil copiilor, să fie bine realizat din punct de vedere artistic, să trezească interes, să fie de mici dimensiuni, săa fie interpretat artistic și de preferat să fie vocal.

Audiția se va face sub doua aspecte:

„ca o modelare structurală și informațională prin mediul ambiant sonor, activitate numită deobicei ascultare. Este vorba despre audiția sonorităților înconjurătoare: sunbete vorbite, cântate vocal sau instrumental, zgomote cu timbruri diferite etc. Aceste activități de ascultare dezvoltă auzul acustic muzical și stau la baza formării deprinderilor necesare însușirii elementelor limbajului muzical.

ca o activitate complexă, cu rol de îmbogățire a informației culturale, cu funcție cathartică, activitate numită audiție muzicală propriu-zisă.

Ea are în vedere:

formarea capacității de a audia lucrări muzicale (activitate similară cu citirea operelor literare);

formarea deprinderii de a observa și analiza anumite elemente de limbaj muzical;

formarea deprinderii de relaxare prin muzică, prin crearea unei ambianțe cu efecte meloterapeutice;

familiarizarea și memorarea repertoriului muzical (voccal, instrumental).”

Călăuzirea copiilor în etapele specifice, ascultarea empirică, pasivă, la cea activă are un rol hotărâtor în dezvoltarea capacității gustului estetic pentru muzică, dar și la capacitatea receptării unei melodii. Eficiența atingerii acestor obiective face referire la accesibilitate, esteticitate, ca acestea să fie în concordanță cu subiectul impus.

Basmele însoțite de muzică au un impact puternic asupra copiilor și le trezește un interes pentru muzică. Fiind deja familiarizați cu aceste basme, le va fi mult mai ușor să perceapă muzica, tocmai pentru recnoașterea acestora. Astfel, basme ca: Punguța cu doi bani după I. Creangă; Albă ca zăpada după frații Grim; Scufița roșie după Charles Perraul; Fram, ursul polar după Cezar Petrescu; Legenda cucului după Călin Gruia; pe care le-au întâlnit acasă, îi vor face pe copii să cunoască noi elemente ale acestora.Treptat, audițiile având o continuitate în viața copiilor, vor dezvolta imaginația, memoria, bunul gust și dragostea pentru frumos.

CAPITOL II: PREGĂTIREA EDUCATOAREI PENTRU ACTIVITĂȚIILE OBLIGATORII DE MUZICĂ

„Cei care educă copiii, sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viață”

Aristotel

Programa pledează pentru abordarea educației muzicale exclusiv prin joc, asigurarea unui contact direct al copiilor cu muzica, asocierea continuă a practicii muzicale cu mișcarea pe muzica si utilizarea în forme variate a jucăriilor muzicale, prilej cu care activitățile de educație muzicală pot deveni momente de împlinire a personalității copilului în care firescul, exuberanța, creativitatea și spontaneitatea acesteia se îmbina armonios.

Considerăm că în gradiniță, trebuie să se puna accent pe formarea și adâncirea experienței muzicale, a impresiilor, a emoțiilor, pe dezvoltarea interesului pentru acest domeniu al artei și pe formarea deprinderilor necesare studierii muzicii in mod practic. Înainte de a explica și ințelege muzica, trebuie asimilată o mare bogație de impresii de trăiri afective intense, care să constituie ulterior o bază solidă și pentru abordarea teoretică a muzicii. Treptat, prin analiza dirijată, copilul devine conștient de diferitele componente ale fenomenului muzical, învașă să le distingă, să le deosebească, să le stăpânească.

Menirea educatoarei este ca gradat, cu răbdare si înțelegere să treacă la conștientizarea elementelor muzicale, pentru ca ceea ce recepționează copilul la această vârstă devine hotărâtor pentru evoluția sa ulterioară.

Cu toții știm că educatoarea este pilonul de sprijin în grădinița de copii. Rolul educatoarei în activitățiile muzicale, este acela de a fi înainte de toate, un animator, copii fiind adevărații actori.

Înainte de începerea noul an școlar, educatoarea având indicațiile grupei cu care va lucra și ținând seama de programă își va întocmi planul activităților pe întreg parcursul anului. Atât cântecele, cât și jocurile, trebuie alese cu grijă și interes, astfel încât să fie adaptate nivelului grupei.

Alegerea temelor pentru activitățiile muzicale obligatorii, sunt strâns legate de celelalte activități, precum educația fizică (unde se exersează și se pregătesc o mare parte din mișcările cuprinse în jocurile muzicale), cât și limba maternă, care are iarăși o însemnătate deosebită (observari, cpnvorbiri, memorizări).

Pentru că activitățiile muzicale vin ca o completare a activitățiilor de bază, se vor palnifica în funcție de celelalte activități.

În pregătirea educatoarei intră de altfel și procurarea materialelor folosite în activitățile obligatorii muzicale: albume de cântece, cărți muzicale, tablouri sau ilustrații cu care se face cunoscut conținutul unui cântec, copiilor, unele accesorii ce se pot folosi în cadrul jocurilor.

Pentru audițiile muzicale trebuie pregătit materialul audio, calculator sau leptop, casetofon, se verifică buna lor funcționare pentru a preîntâmpina problemele din timpul lecției.

Pentru a realiza cu success educația muzicală a preșcolarilor, obligația edicatoarei este să studieze permanent și să-și consolideze cunoștințele dobândite în școala pedagogică. În această direcție este de preferat să facă schimb de informații și cu alte cadre didactice din alte centre pentru verificarea cunoștințelor sau dobândirea unora noi.

Întocmirea planului de lecție ocupă un loc important în vederea desfășurării organizate a activitățiilor obligatorii de muzică. Stabilirea metodelor și procedeelor care se vor utilize, în funcție de scopul urmărit în activitate.

Printr-o bună pregătire profesională și cunoscând locul și valoarea fiecăruia dintre mijloaele educației muzicale, educatoarea poate realize o îmbinare perfectă a tuturor elementelor, astfel asigurând optimizarea la maxim a posibilitățiilor de însuțire și formare a cunoțtintelor muzicale ale copiilor.

CAPITOLUL III: MUZICA- MIJLOC DE DEZVOLTARE AL INTELECTULUI

“I-aș învăța pe copii muzică, fizică și filozofie, dar muzica este cea mai importantă, întrucât modele din artă conțin cheia tuturor tipurilor de învățare”

Platon

3.1. Ipoteza și obiectivele experimentului (exemplu de ipoteza: ”Dezvoltarea deprinderilor ritmice la preșcolari poate fi avansată dacă, educatoarea aplică diferent și particularizat strategii ce îmbină metode activ-participative definitorii formării deprinderilor muzicale la vârstă preșcolară și o gamă extinsă de jocuri și exerciții muzicale ritmice.”)

“Demersurile inductive ale cercetării științifice presupun acumulări de date concrete și teoretico-metodologice, în vederea fundamentării științifice a acțiunilor educaționale, iar demersurile deductive presupunând realizarea unor analize logice și/sau istorice ale unor idei cu conținut educațional, concept, teorii, paradigme, orientări metodologice, sisteme educaționale, pricipii etc. cu scopul stabilirii unor corelații sau elaborării unor noi concept.”

Într-o formă sau alta, premisele unui proiect trebuie dezvoltate, particularizate, încărcate de semnificații care se vor deschizătoare de drum pentru continuarea și nu pentru încetarea investigației.

Cercetarea pedagogică este o componentă a cercetării socio-umane pe care știință pedagogiei o utilizează pentru imbogățirea continuă a bazei conceptuale, pentru formularea unor noi teorii ce vizează fenomenul educațional: ea urmăreste "optimizarea și perfecționarea procesului de invatămant".

După dicționarul de pedagogie, cercetarea pedagogică "are că scop cunoașterea fenomenelor educative, realizată de teoreticieni și practicieni în domeniul pedagogiei și de echipe de cercetare interdisciplinară, pentru cunoașterea legitaților pedagogice; se aplică tuturor componentelor fenomenului pedagogic (elevi, profesori, plan și programe de invățămant, lecții, manual și material didactic, local și mobilier școlar, că și corespondențe lor în pedagogia extra scolară), spre a introduce în toate componentele muncii instructiv – educative, în scoală și în societate, cunoașterea științifică, în locul opiniilor personale și procedeelor empirice."

„A pleca de la probleme care sunt cu adevărat probleme și a căror soluție poate să aducă o îmbunătățire operei școlare, aceasta este regula de conduită care nu trebuie niciodată pierdută din vedere."

Specific pentru o cercetare autentică este emiterea unei ipoteze pentru o problemă bine determinată pentru ca mai apoi, prin folosirea unei metodologii specifice, să angajeze un demers experimental ce urmărește sa aibă ca finalitate confirmarea/validarea ipotezei.

În prezenta lucrare am pornit de la următoarea ipoteză:” Dezvoltarea deprinderilor ritmice la preșcolari poate fi avansată dacă, educatoarea aplică diferent și particularizat strategii ce îmbină metode activ-participative definitorii formării deprinderilor muzicale la vârstă preșcolară și o gamă extinsă de jocuri și exerciții muzicale ritmice.”

Cercetarea de față are ca obiective:  identificarea și stabilirea celor mai corespunzătoare strategii didactice de formare și dezvoltare a deprinderilor ritmice la vârsta preșcolară, într-o formă operațională, care poate fi aplicată în procesul didactic, propunând un standard al predării invățării elementelor ritmice nivel conceptual și practic.

Tema lucrării este născută din realitatea cotidiană, din situațiile trăite nemijlocit la Gradinita cu Program Prelungit Traian din Rm. Vâlcea, în timpul activităților la grupa mijlocie, împreună cu copiii.

Îmi propun să prezint o investigație de tip experimental în cadrul activităților de educație muzicală, la grupa mijlocie, cu raportare la formarea deprinderilor ritmice.

Verificând impactul pe care îl au varietatea mijloacelor didactice muzicale asupra activității de învățare, am pornit de la considerentul că, folosind cât mai multe mijloace didactice muzicale și în mod predominant a exercițiilor și jocurilor muzicale ritmice, există probabilitatea reală a sporirii eficienței acestor activități prin angajarea motivației intrinseci.

În același timp, cercetarea urmărește și precizarea condițiilor în care mijloacele didactice abordate în cadrul activităților de educație muzicală, pot avea o eficiență maximă în formarea deprinderilor ritmice.

Cercetarea științifică a urmărit „realizarea următoarelor etape:

• Formularea problemei și alegerea temei de cercetare

• Revizuirea dovezilor sau trecerea în revistă a bibliografiei

• Clarificarea problemei prin formularea ipotezelor cercetării

• Proiectarea cercetării prin selectarea planului și a metodelor

• Realizarea cercetării: colectarea și înregistrarea informațiilor

• Interpretarea rezultatelor: prelucrarea implicațiilor datelor colectate

• Formularea concluziilor și raportarea descoperirilor.”

3.2. Prezentarea metodelor și a eșantionului de cercetare

Cercetarea s-a desfășurat la Gradinița cu Program Prelungit Traian din Rm. Vâlcea, la grupa mijlocie. Experimentul s-a desfășurat cu o grupă de copii având același nivel de vârstă (4-5ani).

Lotul de subiecți a fost format din 26 copii (16 fete și 10 băieți).

Tabel 3.2.1: Copii grupei mijlocii de la la Grădinița cu Program Prelungit Traian din Rm. Vâlcea

Reprezentarea grafică a vârstei copiilor se prezintă astfel:

Figura 6 : Reprezentarea grafică a vârstei copiilor grupei mijlocii de la la Grădinița cu Program Prelungit Traian din Rm. Vâlcea

Majoritatea dintre subiecți s-au născut și au crescut în mediul urban și frecventează grădinița.

Experimentul s-a desfășurat în semestrul I si II al anului școlar 2017-2018.

Nivelul de pregătire al colectivelor de copii este omogen din punct de vedere al personalităților intelectuale, copiii provin din familii care le oferă condiții necesare desfășurării actului învățării. Clasa este omogenă din punctul de vedere al nivelului de școlaritate, al naționalității și al mediului de proveniență.

Din discuțiile cu dna educatoare a grupei, dna Dumitrașcu Mihaela, am constatat faptul că: 80 % au frecventat grădiniță și în anul anterior (grupa mică), iar frecvența pentru anul în curs (când s-a desfășurat experimentul) a fost de aproximativ 85 %, motivul absențelor fiind legat în general de probleme de sănătate (răceli, gripe, pojar).

Părinții prezintă un real interes  pentru activitățile instructiv-educative ce se desfășoară în grădiniță, rezultatul fiind în bună colaborare între familie și grădiniță.

Știind că sistemul metodelor de cercetare este un algoritm necesar în organizarea cercetării pedagogice am utilizat în lucrarea prezentă următoarele tipuri de metode :

metode și tehnici descriptive (observația, convorbirea, analiza produselor activității/portofoliilor și a altor documente școlare);

metode experimentale (experimentul pedagogic);

metode de prelucrare, interpretare și prezentare a datelor cercetării (tabelul de rezultate și reprezentările grafice).

Metoda observației:

Observația, ca metodă de cercetare, constă în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale individului (grupului), ca și a contextului situațional al comportamentului.

Reprezentând metoda de cercetare care surprinde comportamentelor  obișnuite, naturale ale copilului și a acțiunilor educaționale în situații obișnuite de viață, observația, sub toate formele ei, oferă atât date de ordin calitativ, cât și cantitativ. Diferență de alte metode, prin observație pot fi descoperite detaliile, manifestările care acompaniază procesul educațional , care nu pot fi surprinse prin celelalte metode .

Observarea s-a efectuat în condiții cât mai diferite, această metodă am utilizat-o atât în perioada realizării experimentului, cât și în timpul desfășurării lui, în cadrul activităților de educație muzicală, dar și în cadrul jocurilor și activităților alese și a programului recreativ.  Am urmărit, ca cel care era observat să nu conștientizeze acest lucru, pentru a nu-și schimbă manifestările comportamentale. În urma testării copiilor se reflectă gradul implicării acestora în activitățile ritmice prin rezultatele obținute. Derularea de activității practic-aplicative, în care am utilizat o gama vastă de mijloace didactice, a avut influență pozitivă asupra copiilor, fapt ce a condus la o implicare activă, în care copiii au dovedit un real  interes și o plăcere deosebită.

Metoda analizei produselor activității/portofoliilor

Am cuprins-o în studiu deoarece este o metodă ce poate fi folosită cu succes în vederea dobândirii unor informații despre volumul și precizia cunoștințelor însușite de subiecți, despre aptitudinile/abilitațiile lor, dar și despre trăsăturile lor de personalitate – temperament, caracter, stări emotive. Rezultatele activității copiilor constituie o înmagazinare de muncă creatoare, o sinteză a fondului aptitudinal și a celui informațional, de care poate avea un preșcolar.

În studiu prezent, analizate cu raționament, produsele rezultate în urma activitățiilor copiilor au pus în claritate caracteristicile observației, capacitatea de concentrare, particularitățile procesului de înțelegere muzicală, puterea de judecată, spiritul de independentă și de inițiativă, planul mintal de lucru, logica gândirii, înțelegerea corectă a relațiilor dintre elemente,   greșelile tipice și cauzele lor.

. Metoda convorbirii

Aleasă ca și variantă a studiului, ca metodă sub forma unui dialog, ea a decurs pe baza unui plan, în condiții obișnuite.

Mi-am dorit ca ea să fie bine desfășurată, ca să-și dovedească eficiența în identificarea intereselor, a preferințelor și motivațiilor preșcolarilor, sau pentru verificarea unor constatări.

Am aplicat aceasta metodă în timpul jocurilor și activităților liber – alese, sub forma unor discuții libere cu fiecare copil, pentru ca dialogul să fie perceput cât mai emulativ, cât mai natural, am evitat blocajele, dar și subiectivitatea în înregistrarea rezultatelor. Întrebările au fost adecvate situației, clare, concise, de pilda:

– Care joc ți-a plăcut mai mult si de ce?

– Care parte din activitate ți s-a părut mai dificilă?

– Ți-a plăcut muzica pe care ai ascultat-o?

– Dorești să asculți și un alt gen de muzică? Ce preferi?

Genul acesta de întrebări au avut un semnificativ caracter reglator al demersului întreprins și au permis realizarea unor activități dinamice și atractive pentru copii, cu scopul îmbunătățirii performanțelor în însușirea ritmului muzical.

3.3. Desfășurarea studiului experimental

Cunoscând datele grupei selecționate și în conformitate cu prezenta lucrare pedagogică, desfășurarea studiului experimental a fost ghidată de ideea verificării ipotezei.

Am demarat desfășurarea programului experimental, în activitatea de grădiniță, introducând modificări de natură să verifice ipoteza.

În acțiunea studiului experimental am parcurs etapa pregătitoare în care am cules unele informații care m-au ajutat în depistarea problemei, stabilirea obiectivelor, formularea ipotezei și stabilirea designului lucrării.

Ulterior am decurs la desfășurarea evaluării inițiale a cunoștințelor muzicale ale copiilor, punct de plecare precedat de  etapa desfășurării propriu-zise a experimentului.

Ca ultim pas în studiul experimental al cercetării am realizat etapa evaluării, în care am constat, am înregistrat și măsurat rezultatele obținute.  Pe baza experimentului am stabilit diferențele dintre datele înregistrate în etapa inițială față de cele consemnate în finalul experimentului.

Evaluarea nivelului de dezvoltare a deprinderilor muzicale ritmice prin intermediul evaluarii inițiale

Probe orale de evaluare a deprinderilor de execuție și improvizație ritmică:

Proba nr. 1 – Cântă și bate ca mine!

CERINȚĂ:  Reproducerea orală a unor formule ritmice auzite prin procedeul solicitat de   educatoare.

Cadrul didactic marchează pe tobiță, patru structuri ritmice diferențiate sub aspectul duratelor, extrase din cântecele învățate anterior, prin intermediul silabei „ta”. Sarcina copiilor este de a reproduce formulele ritmice audiate prin intermediul bătăilor din palme.

Se oferă câte 5 puncte pentru fiecare formula ritmica reprodusă corect prin batăi de palme.

Punctaj maxim: 20 puncte.

Capra cu trei iezi – Muzica: Timotei Popovici (fragment)

=&=2=V==T==!==F==F==T===.

Ta-  ta          ta-  ta    ta

Vulpea și gâsca – Melodie germană (fragment)

=&=2=G==E==I==G==!==f=!==G==E==I==G==!==f==.

Ta-  ta   ta-   ta        ta        ta-  ta   ta-  ta         ta

Voinicii – Muzica: Nelu Ionescu

=&=2=T==C==B==!==D==E==V==!==D==E==F==E==!==D==C==R==.

Ta- ta    ta        ta-  ta     ta       ta-  ta     ta- ta        ta-  ta   ta

Cocoșelul – Muzica: Ana Motora-Ionescu (fragment)

=&=2=B==B==V=!==b==!==B==B==V=!==b==.

Ta-ta     ta        ta          ta-   ta   ta        ta

Proba se va aplica individual și urmărește să identifice nivelul inițial de dezvoltare a deprinderii de executie ritmică a formulelor ritmice și de recunoaștere a cântecelor după formula ritmică de început.

Proba nr. 2 – Citeste ce am desenat!

CERINȚĂ: Copiii vor intona cu onomatopee, exercițiile de citire ritmică

Proba se va aplica individual. Educatoarea va reda prin linii de lungimi diferite două grupuri de durate. Citirea duratelor se va efectua cu ajutorul onomatopeelor (Muuuuu, Vuuuu, Chit, Bazzz,) sugerate de imagini.

Pentru fiecare sunet intonat corect  se vor acorda  câte  5 puncte.

Punctaj maxim: 20 puncte.

Această proba evaluează deprinderea ritmică de identificare a duratelor sonore.

Proba nr. 3 – Acompaniaza cantecul!

CERINȚĂ: Copiii vor interpreta cântecul Iepurașul Țup cu acompaniament efectuat prin percuție corporală.

Proba se aplică individual,  acompaniamentul ritmic va fi execut de către copiii astfel: primele două fraze muzicale sunt urmate de  bătăi ritmice din palme, iar următoarele două sunt însoțite de sărituri pe loc.

Se acordă 5 puncte pentru fiecare frază muzicală acompaniată  corect.

Punctaj maxim: 20 puncte.

Iepurasul Tup – Muzica: Gh. Cioranescu

=&=2===B==B===F==F==!===E==D===V==!===G==G===F==E==!===D==C===V==!

Eu sunt  ie-  pu-       ra-  sul    Tup,      Prin pa- du-  re        sar: zdup, zdup

&==B==B==F==F==!=E==D==V==!===G==G==F==E==!==D==C==R==!

Sunt un ie-  pu-     ras de  soi        Cel  mai ma- re       ie-  pu- roi.

&==E==E==T==!=C==C==V==!

Tup, tup, tup,Tup, tup,  tup,

&==E==E==T==!===C==C==R===.

Tup, tup, tup ,   tup, tup, tup !

Această proba stabilește nivelul inițial de dezvoltare a deprinderilor de marcare a structurilor ritmice pe cântece.

Proba nr. 4 – Traseaza linia potrivita sunetului!

CERINȚĂ:   Copiii trebuie să redea în scris semnele de durata neconvenționale corespunzătoare duratelor sonore demonstrate de educatoare cu onomatopee.

Se vor împărți fișe lucru fiecărui copil. Pe fiecare fișă vor fi imagini cu animale, care emit sunete lungi sau scurte. Educatoarea va demonstra cu onomatopee, sunetele reprezentative imaginilor prezentate.

Sub fiecare imagine, copilul va trebui să traseze linia corespunzătoare sunetului audiat. Pentru fiecare sunet identificat în mod corect se vor acorda 10 puncte.

Punctaj maxim: 40 puncte.

Prezentarea si interpretarea rezultatelor la evaluarea inițială

Ca urmare a probelor aplicate, am putut constata stadiul inițial de dezvoltare a deprinderilor ritmice ale copiilor la această vârstă și am identificat dificultăți de reproducere, identificare și memorare a duratelor sonor.

Rezultatele sunt reliefate în tabelul următor:

Tabelul 3.3.1: Prezentarea rezultatelor obținute de copii la evaluarea inițială

S-a constatat că nivelul deprinderilor ritmice ale copiilor din  grupa mijlocie este unul de nivel satisfăcător.

Rezultatele  cele mai bune au fost obținute de către copii la proba de reproducere orală a formulelor ritmice executate de educatoare (75,96%), iar cele mai scăzute au fost obținute la proba scrisă ( 57,21%).

Rezultate obținute la proba nr . 1:

La proba de evaluare în care s-a descoperit nivelul de dezvoltare a deprinderilor de execuție ritmică a preșcolarilor, au fost înregistrate greșeli în reproducerea duratelor sunetelor.

S-a constatat tendința copiilor de a egaliza duratele.

Rezultatele se prezintă astfel: 20 puncte – 5  copii;

15 puncte – 17 copii;

10 puncte –   4  copii ;

Rezultatele obținute au fost satisfăcătoare – de 75, 96% – cel mai ridicat punctaj al probelor ce s-au aplicat.

Graficul aferent rezultatelor copiilor obținute la această probă se prezintă în următorul mod:

Figura 7: Rezultate obținute la proba nr. 1

Rezultatele obținute la proba nr. 2

Proba nr. 2, de identificare a duratelor sonore, a avut drept scop citirea duratelor cu ajutorul onomatopeelor sugerate prin imaginile stipulate în foaia de lucru, a două grupuri de durate, exemplificate vizual (prin linii scurte și lungi) și auditiv (prin onomatopee).

Sarcina copiilor a fost de identificare și reproducere sonoră a sunetelor lungi și scurte reprezentate în imagini.

Rezultatele au fost următoarele:

20 puncte: 3

15 puncte: 10

10 puncte: 11

5 puncte: 2

Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute de către preșcolari  la această probă sunt:

Figura 8: Rezultate obținute la proba nr. 2

Rezultatele obținute la proba nr. 3

Prin proba de acompaniere ritmică a cântecului prin mișcări corporale s-a dorit acompanierea ritmică prin bătăi din palme pe primele două fraze muzicale, precum și executarea de sărituri pe celelalte două fraze muzicale – refren.

S-a remarcat faptul că preșcolarii realizează cu plăcere sarcina, însă asociază cu dificultate sunetul cu ritmul melodiei.

Rezultatele obținute sunt:

20 puncte – 1 copii;

15 puncte -11 copii;

10 puncte – 12 copii;

5 puncte – 2 copii

Procentajul obținut la această proba a fost de 61,53%. Se constată că la această vârstă copiii disting cu dificultate ritmul și au încă o insuficientă exersare.

Rezultatele copiilor transpuse grafic la această proba se prezintă:

Figura 9: Rezultate obținute la proba nr. 3

Rezultatele obținute la proba nr. 4

Proba 4, de a stabili deprinderile de identificare a duratelor sonore, a avut drept scop redarea în scris a semnelor de durata neconvenționale.

Copiii au îndeplinit ca sarcina, redarea grafică prin linii lungi și scurte, sunetele (onomatopeele) corespunzătoare imaginilor prezentate.

Rezultatele care s-au obținut la această probă au fost următoarele:

10 puncte – 5 copil;

15 puncte – 1 copii;

20 puncte – 8 copii;

25 puncte – 4 copii;

30 puncte – 4 copil;

35 puncte – 2 copii

40 puncte – 2 copii

Procentajul obținut la această probă a fost de 57,21%.

Graficul rezultatelor se prezintă astfel:

Figura 10: Rezultate obținute la proba nr. 4

Prin evaluarea inițială și prin rezultatele obținute la fiecare probă în parte, s-a calculat procentajul fiecărei probe.

Tabelul continuator ilustrează datele obținute:

Figura 10: Rezultate obținute la proba initială

Etapa experimentală de formare a deprinderilor muzicale ritmice la vârstă preșcolară

Din considerente proprii, am apreciat că în grădiniță este necesar să se pună accent pe amplificarea interesului pentru domeniul artei muzicale, pe formarea și consolidarea experienței muzicale ritmice a copiilor.

Profesorul va ajuta copii să se familiarizeze cu elementele ritmice de bază printr-o manieră atractivă, folosind cantece, exerciții, jocuri ritmice și audiții muzicale ce vor orienta permanent gândirea acestora spre perceperea, intonarea și identificare  acestor elemente ritmice, oferind că sprijin un anumit cod  de reprezentări grafice.

La vârstă aceasta, deprinderile ritmice capătă sens prin capacitatea de percepere, intonare și recunoaștere a duratelor muzicale, de identificare și marcare a pauzelor în cânt, de identificare a acestor elemente în cântece, exerciții, jocuri didactice și audiții, de ritmizare variată a cântecelor: prin bătăi din palme, instrumente de percuție sau jucării muzicale, mers ritmic, mișcări ritmice/pași de dans.

Baza solidă pentru abordarea teoretică a ritmului muzical o vor constitui experiențele ritmice acumulate la această vârstă.

Prin analiză dirijată, progresiv, copilul devine conștient de diferitele componente ale fenomenului ritmic, învățând să le distingă, să le deosebească, să le stăpânească.

În acest sens, prin noile orientări ce pun accent pe activizarea gândirii copiilor în procesul predării-învățări; referitor la cazul de față, formarea capacităților muzicale ritmice, de a opera în mod activ și independent în activitățile de cant, audiție și creație, am selectat mijloace didactice activ-participative, formative, concentrate pe transformarea copilului în coparticipant al propriei instruiri și educații, pentru a-i impulsiona intelectul și a-l obliga să cugete în cursul învățării, când este pus în contact direct cu arta muzicală.

În consens cu celelalte componente, mijloacele didactice trebuie să determine structura curriculum-ului (obiective, conținuturi, metode , evaluare).

Educatoarea își începe acțiunea didactică cu proiectarea în plan mintal a ceea ce urmează să fie, respectiv rezultatele/performanțele finale la care intenționează să ajungă copiii.

Determinând premergător ceea ce există deja, ea analizează și proiectează ceea ce are de realizat, anticipând natura și nivelul modificărilor ce trebuie produse în comportamentul copiilor,atât pe plan cognitiv (a ști), cât și pe plan afectiv (a simți) și psihomotor (a face). Metodele se stabilesc astfel, în funcție de obiectivele specifice disciplinei.

Contextul „cum să se predea?” sau „cum să învețe?” este indisolubil legat de „ce să învețe?” –  precizarea conținuturilor.

Mijloacele folosite nu trebuie să fie privite ca ceva exterior conținutului, din contră, ca elemente conținute în însăși logica organizării conținutului, de unde deducția, că stabilirea conținutului include în sine, într-un anumit fel și o determinare a căilor prin care rezultă transmiterea și însușirea acestuia.

Printre mijloacele de realizare a educației muzicale ritmice se conturează cu deosebită importanță următoarele: cântecele, audițiile, exercițiile și jocurile didactice muzicale la care se adaugă instrumentele muzicale, instrumente folosite de educatoare (eemplu: pian, orgă, vioara, chitară, acordeon) în scopul exemplificării sau în acompanierea cântecelor, sau manevrate de către copii (exemplu: block-flote, triola, xilofonul de lemn sau metal, muzicuță, instrumente de percuție: trianglul, tamburina, tobă, jucăriile muzicale; pseudo-instrumentele: baghete, moriști, cutii rezonatoare) folosite adesea în acompaniamentul ritmic.

Cu scopul optimizării procesului de predare-învățare se vor adaugă mijloacele audio-vizuale (spre exemplu: radio, casetofon, televizor, video, combine muzicale, retroproiector, casete video și audio) și material ilustrativ (de exemplu: planșe diverse, simboluri muzicale, instrumente muzicale, orchestre simfonice, de muzică populară și ușoară, instituții muzicale, imagini din viață muzicală a țării, sau a copiilor din diferite formații muzicale).

În fiecare situație de învățare se pot utiliza anumite mijloace, în derularea cercetării propuse am optat pentru abordarea: cântecelor, audițiilor, exercițiilor și jocurilor muzicale, instrumentelor și jucăriilor muzicale, planșelor, jetoanelor, mijloacelor audio, jucăriilor, stimulentelor etc.

Etapa postexperimentala

Proba nr. 1 – Bate ca mine!

CERINȚĂ:  Reproducerea orală a formulelor ritmice auzite prin procedeul solicitat de educatoare.

Proba se aplică individual. Educatoarea va cânta și va marca pe tobiță patru structuri ritmice extrase din cântecele învățate anterior. Copiii vor reproduce oral structurile ritmice audiate.

Ca soldații – Muzică: Elena Schmitzer (fragment)

=&2=D==F==D==F==!==B==B==R==!==C³==D==E==G==!==V==V==.

Mamei – Muzică: Marțian Negrea (fragment)

=&2=V==I==!==G==H==I==V==!==E==C==C==C==!==D==C==R==.

Broscuțele – Muzică: C. Meres (fragment)

&¨2=G==9==G==9=!==G==H==G==F==V=!==B==F==B==F=!==F==G==F==E==U==.

Vioara – Popular (fragment)

&=2=I==I==I==I==!===X==X==!===W==W==!===f==)

Toți copii din lotul de subiecți vor scanda oral formula ritmică auzită. Scandarea structurilor se efectuează prin intermediul silabei „la”, în același timp cu bătăi ritmice în instrumente de percuție.

Se acordă 5  puncte pentru reproducerea corectă a fiecărei formule ritmice.

Punctaj maxim: 20 puncte.

Proba nr. 2 – Citește sunetele!

CERINȚă: Copiii vor citi ritmic cu silabă „ta” un exercițiu ritmic:

__________       __________      ___     ___    ___    ____________ __ _______ ___ __

Proba se va aplica individual, duratele sonore sunt prezentate prin linii de lungimi diferite -lungi sau scurte. Exercițiile îmbină fiecare câte cinci durate sonore.

Pentru fiecare durată citită în mod corect se acordă 1 punct.

Punctaj maxim: 20 puncte.

Proba nr.3 – Acompaniază cântecul!

CERINȚĂ: Acompanierea din punct de vedere ritmic a cântecului Drag mi-e jocul românesc cu ajutorul instrumentelor de percuție.

Proba se va aplică individual. Se repetă cântecul învățat cu întreaga grupa, fiecărui copil i s-a cerut să acompanieze interpretarea vocală a colegilor cu ajutorul unu instrument de percuție: tobița.

Fiecare frază muzicală acompaniată corect aduce câte 5 puncte.

Punctaj maxim: 20 puncte

Drag mi-e jocul românesc! – Din folclorul copiilor

&=2==B==D==F==F==!===F==F==F===9=!

X           X                    X            X

&====G==O==I==G==!=G==F==F==9!

X          X               X           X

&==I==9==O==G=!==G==F==F==9!

X          X            X         X

&==F==E==D==C=!==B==B==B==9=.

X          X            X         X

Proba nr.5 – Ascultă sunetele și trasează liniile potrivite!

CERINȚĂ: Copiii trebuie să redea prin scris semnele de durata neconvenționale corespunzătoare duratelor sonore reliefate de educatoare cu onomatopee.

Vor fi împărțite fișe individuale de lucru. Pe fiecare fișă se vor găsi imagini cu animale care emit sunete lungi sau sunete scurte. Educatoarea va evidenția cu onomatopee sunetele corespunzătoare imaginilor prezentate.

Sub fiecare imagine, copilul va trebui să schițeze linia corespunzătoare sunetului audiat. Pentru fiecare sunet identificat corect vor  fi acordate 10 puncte.

Punctaj maxim: 40 puncte.

Prezentarea rezultatelor obținute la evaluarea finală

Ca urmare a probelor aplicate, am putut observa nivelul final de dezvoltare a deprinderilor ritmice ale copiilor la vârstă această și am remarcat înregistrarea unor progrese semnificative de identificare, memorare și redare a duratelor sonore.

În tabelul următor am prezentat rezultatele obținute de copii la evaluarea finală:

Tabelul nr. 3.3.2  –  Prezentarea rezultatelor obținute de preșcolari la evaluarea finală

3.4 Analiza și interpretarea rezultatelor cercetării

Analiza și interpretarea reprezintă operații esențiale într-o cercetare, prin acestea formulându-se noile teze care sunt, de fapt, răspunsuri la ipoteza formulată inițial. Prelucrarea și interpretarea datelor presupun operații logice, raționamente, precum și o solidă cultură psiho-pedagogică, care ii sprijină pe cercetători să pătrundă în chintesența fenomenelor, să le înțeleagă și să le ofere explicația științifică, cu stabilirea diagnozei și prognozei în domeniul investigat.

După colectarea și măsurarea datelor cercetării am realizat prelucrarea cantitativă a lor, în scopul realizării unor evaluări și interpretări calitative, referitoare la desfășurarea acțiunii experimentale și randamentul obținut.

Pentru o mai evidențiere  clară a rezultatelor cercetării, am procedat la prezentarea comparativă a rezultatelor obținute la cele două testări, Tabelul nr. 3.4.1:

Rezultatele obținute de către copii la cele două evaluări: inițială și finală

Tabelul 3.4: Prezentarea rezultatelor obținute de preșcolari la cele două evaluări-inițială și finală

În vederea unei mai bune evidențieri a progresului înregistrat la probele de evaluare a deprinderilor muzicale vizate, am recurs la realizarea histogramei următoare, care vizualizează comparativ procentele obținute la cele patru probe de către lotul de subiecți, la evaluarea inițială și  la evalurea finală.

Se poate remarca ascensiunea preșcolarilor, copiii atingând la nivelul sfârșitului de an școlar – grupei mijlocii, performanțe net superioare celor pe care le-au înregistrat la debutul anului școlar.

Rezultatele cele mai semnificative s-au obținut la proba de reproducere orală a formulelor ritmice auzite prin procedeul solicitat de educatoare, (80,77%), rezultate ce dovedesc că deși proba este dificilă, în urma demersului parcurs, copiii au fost capabili să diferențieze duratele sonore.

Cele mai scăzute rezultate s-au înregistrat la proba de redare prin scris a semnelor de durata neconvenționale corespunzătoare duratelor sonore reliefate de educatoare cu onomatopee (64,9%), dar cu progres semnificativ față de evaluarea inițială.

Se poate remarca faptul că la toate categoriile de deprinderi ritmice evaluate   s-au înregistrat evoluții însemnate, după cum urmează.

Rezultatele obținute la proba nr. 1

Se evidențiază evoluția în capacitatea de execuție ritmică și totodată un nivel optim de dezvoltare a perceperii sunetelor muzicale. Structurile ritmice date ca exemplu au fost reținute și reproduse în general cu ușurință, fără a se înregistra abateri majore de la linia ritmică a acestora.

Copiii care au prezentat dificultăți la testarea inițială și-au optimizat simțitor potențialitatea de a executa ritmic structuri muzicale audiate.

Procentajul obținut la nivelul probei nr.1 a fost de 80,77 %, cu 4,81 % mai mult față de rezultatele obținute anterior la evaluarea inițială.

Este evidentă evoluția ascendentă clară, a rezultatelor obținute la cele două evaluări.

Rezultatele obținute la proba nr. 2

Prin comparație cu proba anterioară a testării inițiale, rezultatele înregistrate s-au dovedit net superioare. S-au constatat progrese semnificative realizate de toți copiii, ceea ce confirmă valoarea și eficiența demersului didactic desfășurat  în direcția diferențierii duratelor sonore.

Progresul este reflectat de procentajul general al probei de 73,08 % , care se situează cu 11,55  procente peste procentajul probei similare din cadrul testării inițiale.

Rezultatele obținute la proba nr. 3

Proba de evaluare a deprinderilor de acompaniere ritmică a unui cântec intonat a reliefat înregistrări progresive și în formarea acestor deprinderi.  În acest mod, copiii s-au perfecționat și și-au depășit dificultățile de percepere a ritmului sugerat prin nesincronizari între sunet și ritmul de producere al acestuia, pe care le întâmpinau la evaluarea inițială.

Acest lucru s-a datorat de asemenea, și atenției pe care am acordat-o pe întreaga perioada a activităților de educație muzicală,  la alegerea unor jocuri și exerciții didactice eficiente caracteristice temei. Am constatat totodată îmbunătățirea memoriei auditive a copiilor.

Valoarea și eficiența demersului didactic derulat în direcția formării capacității  de acompaniere ritmică a unor piese muzicale, au fost confirmate prin intermediul punctajului realizat.

Procentajul obținut la această proba a fost de 73,08 %, cu 11,5% mai mult decât la evaluarea inițială.

Rezultatele obținute la proba nr. 4

Un aport semnificativ în conturarea deprinderilor de identificare scrisă a duratelor sonore  l-au avut jocurile și exercițiile muzicale variate realizate pe parcursul experimentului. Copiii au fost implicați în variante diverse de interpretare ritmică, respectiv: pe grupe, individual, cu acompaniament ritmic, cu mișcări sugerate de text și melodie și cu negativ.

Punctajul obținut este de 64,90 %, ceea ce evidențiază un progres de 7,69 % față de testarea inițială.

Pentru a accentua nivelul individual evolutiv al deprinderilor muzicale ritmice voi prezenta, în continuare, punctajele totale individuale acumulate:

Tabelul nr. 5  – Nivelul individual de dezvoltare a deprinderilor ritmice

Rezultatele obținute confirmă ipoteza: ”Dezvoltarea deprinderilor ritmice la preșcolari poate fi avansată dacă, educatoarea aplică diferent și particularizat strategii ce îmbină metode activ-participative definitorii formării deprinderilor muzicale la vârstă preșcolară și o gamă extinsă de jocuri și exerciții muzicale ritmice.”

CONCLUZII

“Soarta muzicii românești, în școală se hotărăște!”

D.G.Kiriac

În amplu proces de reformă în care este angrenat învățământul românesc, edcației muzicale îi revine un rol special. Manifestare a frumosului artistic, muzica a fost considerată întotdeauna un mijloc esențial de cultivare spiritual a omului, de edificare a personalității integer și armonioase.

Muzica – una din expresiile cele mai sensibile și mai elevate ale naturii umane ce exercită influență profundă asupra laturei afective a psihicului uman.

Practica instructiv-educativă a subliniat faptul că fiecare copil este unic, fiind o lume în sine de care trebuie să te apropii cu multă grijă, cu dragoste, imaginație și răbdare.

Cadrul didactic al preșcolarilor, trebuie să găsească mijloace și metode pentru a se apropia de sufletul copilului, prin calmitate, răbdare și multă afecțiune pentru a-i câștiga încrederea. În lipsa unei pregătiri temeinice psihopedagogice, rezultatele în studierea și aplicarea noțiunilor muzicale nu se vor crea în structurile și funcțiile psihice ale copiilor, iar rezultatele nu vor apărea. Cu cât copilul va simți atracție mai mare față de muzică, cu atât mai mult el va deveni beneficiarul emoțiilor artistice.

Obiectivul primordial al educației muzicale rezidă în dezvoltarea gustului estetic al tuturor copiilor, indiferent de aptitudinile lor muzicale, mai mult sau mai puțin evoluate, precum și construirea culturii generale, care să le garanteze dezvoltarea dragostei pentru frumosul din natură și respectul pentru tradițiile populare.

În cuprinsul lucrării prezente am încercat să asigur formarea deprinderilor ritmice a copiilor de vârstă preșcolară, prin exploatarea unei game extinse de mijloace didactice muzicale.

În realizarea demersului acesta am inițiat de la o documentare preliminară, studiind literatură de specialitate, ceea ce s-a conturat până în prezent pe plan teoretic și aplicativ în etapa formării deprinderilor ritmice.

Am ajuns la concluzia conform căreia o pregătire de specialitate considerabilă, reprezintă o calitate în esența actului educativ și a rezultatelor acestuia.

În cadrul experimentului am constatat impactul acestora asupra invățăceilor: au devenit mai antrenați, mai activi și curioși în aflarea de cunoștințe noi și exersarea lor, s-a înlăturat crisparea, iar activitățile au devenit mai plăcute.

Prin mijlocul prezentei cercetări consider că am realizat obiectivele cercetării în totalitate.

Se recomandă în vederea eficientizării mijloacelor didactice folosite în formarea și dezvoltarea deprinderilor muzicale ritmice respectarea următoarelor aspecte:

·    Instituirea și integrarea mijloacelor muzicale realizate prin intermediul racordării permanente a acestora la obiectivele și conținuturile concrete ale activităților și la metodele și procedeele didactice folosite.

·    Cântecul, audiția, exercițiul și jocul didactic muzical își dovedesc eficiența în măsură în care sunt incluse în mod organic în contextul activităților, imprimându-se mijlocirea formării unei deprinderi muzicale concrete.

·     Selecționarea acestora vizează necesitatea adaptării în funcție de particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor.

·    Eficacitatea utilizării mijloacelor didactice ține de onorarea tehnologiei didactice legate de etapele ce trebuie străbătute în însușirea unui cântec, în derularea audiției, a exercițiilor și jocurilor didactice muzicale.

·    În activitatea de formare a deprinderilor muzicale ritmice, un deosebit rol îl au exercițiile, ce trebuie să fie prezente prin toate formele: de execuție, de recunoaștere, de creație. Îmbinându-le cu elemente de joc, acestea vor avea un aport superior în sensul că se va menține interesul copiilor pentru activitate, va fi înlăturată monotonia, li se vor dezvolta copiilor cu mai multă ușurință atenția și memoria muzicală.

·    Educatoarea trebuie să aibă ca preocupare dotarea clasei cu o variată și adecvată gamă de mijloace didactice muzicale, precum: instrumente muzicale, pseudoinstrumente, jucării muzicale, casetofon, casete, planșe ilustrative, culegeri de cântece, exerciții, jocuri, etc.

Din considerente proprii, apreciez că performanțele muzicale ritmice ale copiilor grupei vor evolua vizibil pe viitor, întrucât prin contactul direct, nemijlocit cu muzica am izbutit să le insuflu dragostea și interesul pentru această fermecătoare artă.

BIBLIOGRAFIE

Balint M., Curs – Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar, Editura  Didactică și Pedagogică, Cluj-Napoca, 2008

Barbu H.,  Mateiaș A.,  Rafaila E., Popescu E., Șerban F., Pedagogie preșcolară. Manual pentru clasa a XI-a, școli normale, specialitatea educatoare, Editura  Didactică și Pedagogică, București, 1994

Buluc M., Driha O. , Elemente de didactică preșcolară aplicată , Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2013

***Cantece pentru prescolari,Ghid metodic editat de Tribuna Invatamantului, 1995

Dicționar de termeni literari, Editura Academiei, București, 1976

Dicționarul de pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979

Emille, Planchard, Cercetarea pedagogiei, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972

Georgeta A, / Gabriela M, Didactica educației muzicale în învățământul primar, Editura Didactica si pedagogică, 2001

Huditean A.,Metode de cunoaștere psihologică-cunoasterea psihologică a elevilor, Editura Alma Mater, Sibiu, 2001

Ion, D., Ioan, N. , Cercetarea psihopedagogica, editia a-II-a, Editura Tipomur, Tg. Mures, 1995

Jinga, I., Istrate, E., Manual de pedagogie, Editura All, București,2001

Langa C. , Metodologia cercetării –suport de curs, Pitești, 2015

Gherghina D., Oprescu N., Danila I., Novac C., Ilie V., Bunaiasu C., Camarasu G., Paunescu A. ,Metodica activitatilor instructiv-educative in invatamantul preprimar, Editura Didactica Nova, Craiova, 2007

M. Dolgosev, E. Marinescu, Educația muzicală în grădiniță de copii, Îndrumări metodice, Editura Didactica si Pedagogica, 2005

Pânișoară, I., Comunicarea eficientă, Ediția a III, revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2008

Paiși Lăzărescu, Mihaela, Metodologia cercetării știntifice în învățământul primar și preșcolar, Editura Paralela 45, Pitești, 2011

Baidan P., Caiet de cântece***

Prof. Iagnov, prof. E.Repciung, prof. Gh. Russu- Anatomia omului- Viscere. Editura medicală, București, 1958

Prof. M Bolgoșeu, prof. E. Marinescu, Educația muzicală în gradinița de copii, Editura Didactică și pedagogică, București 1966

Revista Învățământului Preșcolar, nr. 3-4, C.N.I. „Coresi” S.A., 2008

Voiculescu, F., Manual de pedagogie contemporană. Partea I: Obiectul și temele fundamentale ale pedagogiei, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005

ANEXE

Fotografii originale aferente desfăsurării activitățiilor didactice: