Specializarea Pedagogia învățământului primar și preșcolar [304794]
Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir
Facultatea de Științe Ale Educației
Specializarea Pedagogia învățământului primar și preșcolar
LUCRARE DE LICENȚĂ
STRATEGII DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII LA PREȘCOLARI
Coordonator științific Student: [anonimizat]. Univ. Dr. Marin Tudor Grigorescu (căs.) Ene Mirela
2019
Cuprins
ARGUMENT 4
INTRODUCERE 5
CAPITOLUL I. CADRUL TEORETIC 6
CREATIVITATEA. DELIMITĂRI CONCEPTUALE 6
Sensuri și definiții 6
Dimensiunile creativității 7
Nivelurile creativității 8
Factorii care condiționează procesul creator 9
Factorii psihologici 9
Factorii biologici 13
Factorii sociali 14
Factorii inhibitori ai creativității 15
Etapele procesului creator 16
CREATIVITATEA LA PREȘCOLARI. REPERE PSIHOPEDAGOGICE ALE CREATIVITĂȚII ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII COPIILOR PREȘCOLARI 19
CAPITOLUL II. CADRUL METODOLOGIC 21
METODE PSIHODIAGNOSTICE DE CERCETARE A CREATIVITĂȚII LA PREȘCOLARI 21
Observația sistematică de tip extrospectiv 22
Analiza activităților la grădiniță 22
Testul de creativitate figurală în desen 23
Testul de creativitate verbală 27
[anonimizat] 29
Modalități de stimulare a potențialului creativ la preșcolari 30
Modalități de stimulare a potențialului creativ în activitățile de educare a limbajului și de comunicare 30
Modalități de stimulare a potențialului creativ în activitățile domeniul științe (cunoașterea mediului și matematică) 35
Modalități de stimulare a potențialului creativ în domeniul estetic și creativ 37
Modalități de stimulare a potențialului creativ în activitățile psihomotrice 39
CAPITOLUL III. DESFĂȘURAREA CERCETĂRII 40
Scopul cercetării: 40
Obiectivele cercetării: 40
Ipoteze: 40
Eșantionul investigat: 41
Variabilele și design 41
Procedura cercetării 42
Prezentarea, analiza și interpretarea datelor obținute 43
Rezultatele și interpretarea datelor obținute în martie 2018 44
Rezultatele și interpretarea datelor obținute în mai 2019 48
Concluzii 53
Bibliografie 55
ANEXE 57
ARGUMENT
James Russell Lowell spunea ”[anonimizat] l-ai găsit”. Pornind de la această idee, o simplă foaie de hârtie poate deveni o jucărie senzorială (la 6 luni), o jucărie motrică (la 1 an), un suport material pentru desen (la 2 ani) [anonimizat] (după 3 ani). [anonimizat] i-o oferim copilului.
Deseori, [anonimizat] a conținuturilor. Auzim expresii stereotipe de tipul: ”Stai pe scaun!”, ”Nu faceți dezordine!”, ”Nu discutăm despre asta acum!”, ”Cuburile nu se folosesc la asta. Le vei strica!”, ”Nu vorbi neîntrebat!, ”Respectă regula!” etc.. [anonimizat]. Uneori, educatorul, are în minte un răspuns preformat la o anumită întrebare și elimină din start orice variantă de răspuns. [anonimizat], [anonimizat].
Așa cum gradul de inteligență diferă de la o [anonimizat] ”dat”. Potențialul creativ poate fi identificat de către educator printr-o serie de manifestări: adaptabilitate, imaginație, flexibilitate în gândire, spiritul inovativ. Studiile în domeniul educației relevă faptul că pentru mulți elevi adaptabilitatea, flexibilitatea gândirii, ingeniozitatea sunt puncte sensibile, critice.(Ezechil L., Păiși Lăzărescu M., 2001, pag.77)
Am vrut să demonstrez, în lucrarea de față, că prin dirijarea jocului și a activităților experiențiale spre procese creatoare vom reuși să formăm un adult cu o gândire flexibilă care se adaptează ușor la situații noi sau inedite, cu o bună capacitate de negociere și de gestionare a conflictelor și care are abilitatea de a rezolva probleme sau situații-problemă. O persoană creativă este o persoană optimistă, care găsește o rezolvare în orice situație.
Dezvoltarea potențialului creator și găsirea strategiilor adecvate pentru cultivarea predispozițiilor creative trebuie să constituie o premisă în planificarea și organizarea activităților la nivel preșcolar.
INTRODUCERE
Înaintea introducerii de către G. Allport, în 1937, a termenului de creativitate în psihologie, pedagogii și psihologii secolelor XIX-XX utilizau termeni de aptitudine, descoperire, dotație, geniu, invenție, inovație.
Specificitatea studiilor în domeniul creativității se concretizează abia la jumătatea secolului XX, J.D. Guilford schițează la Congresul Asociației Psihologilor Americani direcțiile de cercetare. Astfel creativitatea devine obiect de cercetare în cele mai multe centre universitare din Europa și de peste ocean. Conform Enciclopediei creativității, în anii 1960-1998 au fost publicate aproximativ 10.000 de lucrări despre creativitate.
La nivel internațional, studii extinse asupra domeniului creativității aparțin cercetătorilor J.P. Guiford, E.P. Torrance, C.W. Taylor, și G. Wallas.
Pe plan național, studii legate de creativitate au fost realizate de Florian Ștefănescu-Goangă, Ștefan Odobleja, Vasile Pavelcu, Mihai Ralea, Constantin Rădulescu-Motru, Tudor Vianu. În anii 1970 debutează mai multe cercetări experimentale ce au ca obiective finale evaluarea și stimularea creativității în diferite domenii (artă, educație, știință). Contribuții deosebite au avut Marian Bejat, Grigore Nicola, Paul Popescu-Neveanu, Ana Stoica, Ursula Șchiopu.
CAPITOLUL I. CADRUL TEORETIC
CREATIVITATEA. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Sensuri și definiții
Etimologic, termenul de creativitate este are origini latine: ”creare = a zămisli, a făuri, a naște”. La modul general, creativitatea reprezintă forma cea mai înaltă a activității omenești.
O definiție unitară asupra creativității nu s-a conturat. Mai mulți filosofi, psihologi sau pedagogi au formulat o definiție, fiecare punând accentul pe o anumită dimensiune. Cele mai uzitate definiții sunt:
”Creativitatea este un fenomen complex, unitar și dinamic, care angajează întreaga personalitate umană, implicând structura bio-psiho-socială și culturală a personalității (potențialul creativ) și anumiți factori externi pentru a realiza cea mai înaltă formă de manifestare a comportamentului uman (creativitatea manifestă) finalizată prin producerea noului cu valoare socială, fie el concret sau abstract” (Ana Stoica-Constantin, 2004);
”Creativitatea este procesul modelării unor idei sau ipoteze, al testării acestor idei și al comunicării rezultatelor” (E.P. Torance, 1962);
”Creativitatea este un proces de asociere și de combinare, în ansambluri noi, a unor elemente preexistente” (H. Jaoui, 1975);
”Creativitatea este un complex de însușiri și aptitudini psihice care, în condiții favorabile, generează produse noi și de valoare pentru societate” (Al. Roșca, 1981);
”Creativitatea este capacitatea de a imagina răspunsuri la probleme, de a elabora soluții inedite și originale” (E. Limbos, 1988).
M. Zlate diferențiază patru accepțiuni ale termenului de creativitate:
– ca produs, luând în considerare aplicabilitatea, noutatea, originalitatea, valoarea, utilitatea socială;
– ca proces, fiind dinamic, evoluând. Fazele, din punct de vedere procesual pot clasificate în patru etape: pregătirea, incubația, iluminarea, verificarea (după G. Wallas, E.D. Hutchinson, R. Thompson) sau în șapte faze: orientarea, preparația, analiza, ideația, incubația, sinteza, evaluarea (după Al. Osborn);
– ca potențialitate general umană, creativitatea existând în fiecare dintre noi, astfel ea poate fi stimulată, educată și antrenată;
– ca dimensiune complexă a personalității, creativitatea fiind una din cele mai complexe dimensiuni ale personalității, integrând întreaga activitate psihică a individului.
Dimensiunile creativității
Identificarea dimensiunilor creatoare prin analiza profilului intelectual al unor genii cum sunt Bacon, Berkley, Descartes, Newton, Shakespeare a fost făcută în secolul XVIII de către William Duff. Acesta a identificat trei dimensiuni creatoare:
Imaginația (abilitatea mentală hibridare a ideilor obținându-se obiecte noi, originale);
Judecata (capacitatea de a evalua și selecta obiecte bazându-ne pe utilitate și adevăr);
Gustul (unic fiecărei personalități și cel care asigură decelarea ideilor decente de cele ridicole, pe cele frumoase de cele urâte).
R.L. Mooney prezintă un model conceptual în lucrarea sa ”A Conceptual Model for Integrating Four Approaches to the Identification of Creative Talent”. Modelul, bazat pe patru perspective de identificare și analiză a creativității, devine un cadru de referintă. Acest concept urmărește:
– procesul creației;
– persoana (personalitatea) creativă;
– produsul creației (performanța creativă);
– mediul din care merge creația.
Anca Munteanu amintește cinci criterii esențiale pentru evaluarea unui comportament creativ:
Criteriul psihologic (produsul are valoare individuală, pentru dezvoltarea personală);
Criteriul sociologic (produsul generează progresul unei societăți, într-o anumită măsură);
Criteriul noutății;
Criteriul originalității;
Utilitatea și validarea socială a scopurilor și mijloacelor (în sensul că noutatea și originalitatea sunt condiționate de etica și moralitatea creației).
Creativitatea trebuie înțeleasă și din perspectivă finalității. Pentru a diferenția activitatea creatoare de cea reproductivă, I.A. Taylor, S.Gollan, Fr. Baron și A. Koestler formulează, independent, o serie de criterii de departajare. Sintetic, în încercarea de a diferenția originalitatea de rutină trebuie avute în vedere:
Nivelul de conștiință (persoanele înalt creative folosesc toate nivelele: conștientul, inconștientul, subconștientul în căutarea unei idei, a unei soluții);
Tipul de experiență preferat (persoanele înalt creative se folosesc de experiențe noi iar cele cu creativitate scăzută la modalitățile verificate, ce au generat rezultate);
Natura obstacolului (persoana creativă alege situații, experiențe diferite de cele cu care s-a mai confruntat).
Nivelurile creativității
Nivelurile de manifestare a creativității pot fi structurate pe:
Creativitatea expresivă: este o modalitate de dezvoltare a aptitudinilor creatoare, caracteristică copilăriei; o putem observa în creațiile copiilor (construcții, desene, modelări); accentul cade pe comportament și nu pe abilitatea sau calitatea produsului;
Creativitatea productivă: presupune crearea de materiale, obiecte în anumite domenii, prin dobândirea unor abilități utile pentru anumite domenii; utilizând tehnici deja consacrate, contribuția ca individ este limitată;
Creativitatea inventivă: este un proces de operare mentală, de realizare a unor conexiuni noi pe o structură de conținut preexistentă; concret sunt acei indivizi care aduc îmbunătățiri unor utilaje, procese sau teorii;
Creativitatea inovativă: este caracteristică ”talentaților”, cei care găsesc soluții noi, originale cu importanță teoretică sau practică;
Creativitatea emergentivă: creativitatea de tip ”genial”, care determină revoluționarea unor domenii ale științei, tehnicii sau artei. verticală (Munteanu A.,1994, pag.42-43)
Din cele cinci niveluri ale creativității descrise de A.L. Taylor singurul care poate fi atins la vârsta preșcolară este cel al creativității expresive. La vârsta preșcolară creația are o importanță majoră în modelarea personalității copilului, chiar dacă pentru omenire nu are o finalitate.
În literatura de specialitate, există și alte taxonomii privind nivelurile creativității. Din punct de vedere al originalității, creativitatea poate individuală, colectivă sau larg socială. M.A. Boden împarte creativitatea în două categorii: cea psihologică și cea istorică (la nivel larg social). R.J. Sternberg identifică 8 tipuri de produse creative: copia, redefinirea, progresul, noutatea prematură, redirecționarea, reconstrucția, reinițierea, integrarea.
Factorii care condiționează procesul creator
Factorii creativității acționează integrat, dinamic, fiecare compensându-se reciproc sau variind parțial.
Totuși un sistem de ierarhizare a acestora se impune. Cea mai uzitată taxonomie în clasificarea factorilor este cea a lui A. Munteanu (1994), care descrie trei categorii de factori: psihologici, biologici și sociali.
Factorii psihologici includ factorii intelectuali (gândirea divergentă, gândirea convergentă, aprehensiunea, memoria, imaginația, inteligența), factorii non-intelectuali (motivația, caracterul, atitudinea, afectivitatea, temperamentul, rezonanța intimă) și aptitudinile speciale (aptitudinea organizatorică, aptitudinea matematică, aptitudinea pedagogică, aptitudinea muzicală, aptitudinile pentru desen și pictură, aptitudinea literară, aptitudinea tehnică sau mecanică)
Factorii intelectuali
Deși aparent unitară, gândirea se diferențiază în două componente: gândirea divergentă (presupune abordarea unei probleme din diferite perspective, este o gândire de tip multidirecționat) gândirea convergentă (efortul cognitiv este focusat pe aflarea unui singur răspuns, aflat prin eliminarea treptată a celorlaltor variante de răspuns).
Aprehensiunea sau stilul perceptiv reprezintă modul de reacție la nivel operațiilor cognitive atunci când este necesară găsirea unei soluții. Persoanele sintetico-analitice sunt mai înclinate spre a găsi soluții creatoare.
Memoria stă la baza inițierii procesului creator, fiind fundamentală în faza de preparare a procesului creator. Reprezintă acumularea și accesul la material cognitiv, afectiv și comportamental.
Imaginația reprezintă asocierea, unirea sau recombinarea de imagini la nivel inconștient pentru a forma patternuri inedite. În literatura de specialitate sunt descrise două tipuri de imaginație: reproductivă și productivă. Imaginația productivă este implicată în procesul creator.
Inteligența se află într-o strânsă corelație cu potențialul creator. Inteligența este considerată unul din factorii creativității. Torrance apreciază că potențialitatea creatoare se desfășoară la potențialul optim atunci când există un prag minim al inteligenței, de aproximativ 120. J.P. Guilford constată: ”performanțe creatoare există și în cazul unor persoane cu inteligență medie”.
Factorii non-intelectuali
Motivația poate reprezenta factorul declanșator al creației, stă la baza formării unei atitudini, formată din nevoi care determină o persoană să aibă un anumit comportament. Prin motivație energiile creative se focalizează pe obiectivele stabilite. (Popescu G., 2018, pag.17)
Caracterul unei persoane influențează actul creator prin trăsături de caracter precum: conștiinciozitatea, capacitatea de asumare a riscului, curajul, încrederea în sine, inițiativă, răbdarea, tenacitatea, perseverența, puterea de muncă, nonconformismul, capacitatea de asumare a riscului.( (Munteanu A.,1994, pag.)
Atitudinea reprezintă unul din factorii inițiatori al actului creator. Fără o atitudine pozitivă, fără dorința naturală de a ieși din cotidian, fără o atracție către nonconformism, nou actul creator va fi doar unul de tip expresiv sau productiv. Tot în categoria factorilor atitudinali intră și tendința de autodepășire și dorința de autoperfecționare.
Afectivitatea – R.J. Cajal arată că ”emoția pune în mișcare mașina cerebrală care obține, astfel, căldura necesară pentru forjarea intuițiilor norocoase și a ipotezelor plauzibile”(Fotescu V., 2014, pag.69)
Temperamentul nu este un factor cu o influență deosebită asupra personalității creatoare a unui individ. W. Ostwald oferă totuși o tipologie a creatorilor în funcție de temperament. El împarte creatorii în două categorii: clasici – integrați temperamentului flegmatic și romantici – integrați tipului sangvinic. ”(Fotescu V., 2014, pag.69)
Rezonanța intimă, respectiv modul în care experiențele personale se răsfrâng asupra propriei persoane. În raport cu această trăsătura distingem tipul centripetal/schizotim – orientat spre propria persoană și tipul centrifugal – orientat spre mediul exterior.R.B. Cattel susține că primul tip este mai adecvat activității creatoare, în timp ce D.W. MacKinnon și M. Bejat constată că persoanele înalt creatoare sunt, în general, ambiegal orientate. ” (Fotescu V., 2014, pag.69)
Aptitudinile speciale
Influența acestor factori este vizibilă la nivelul potențialului creator specific, cel care permite obținerea de performanțe în domenii concrete: artă, muzică, matematică, literatură. Pentru a atinge treptele superioare ale creativității este vital să existe un nivel minim de aptitudini speciale.
Aptitudinile speciale presupun îmbinarea a patru tipuri de abilități:
Senzoriale: acuitate vizuală, tactilă, auditivă, olfactivă, gustativă
Psihomotrice: dexteritate manuală, coordonare oculo-manuală
Intelectuale: spritul de observație, volum mare al memoriei, gândire divergentă/convergentă
Fizice: forța fizică, memoria kinestezică (Fotescu V., 2014, pag.69)
Principalele aptitudini speciale care canalizează, specializează și nuanțează potențialul creator sunt:
Aptitudinea organizatorică: este determinată de calitățile intelectuale ale organizatorului (capacitate de clarificare și coordonare, inteligență, spirit critic și autocritic), de trăsăturile afective (dragostea față de muncă, capacitatea empatică), trăsăturile volitiv-caracteriale (inițiativă, capacitatea de a depăși greutățile, fermitate, corectitudine, sinceritate), de structura temperamentală (cel mai potrivit este sangvinicul), de dinamismul și sociabilitatea acelei persoane. (Fotescu V., 2014, pag.69)
Aptitudinea matematică: la nivelul evaluării potențialului creator al preșcolarilor nu este relevantă, deoarece această aptitudine se cristalizează la nivelul gimnaziului și se definitivează în ciclul liceal. Aptitudinea matematică vizează următoarele componente:
capacitatea de generalizare, capacitatea de transfer a unei soluții de la o problemă la alta, abilitatea de a realiza asociații generalizatoare. (Popescu G., 2018, pag.17)
Aptitudinea pedagogică poate fi analizată din trei perspective: științifică, pedagogică, psihosocială, fiind consecința interiorizării acțiunii educative. Constantin Noica spunea: ”O școală în care profesorul nu învață și el este o absurditate. Cred că am găsit un motto pentru școala mea: Nu se știe cine dă și cine primește”.
Aptitudinea muzicală depinde de calități psihofizice (discriminare auditivă- simțul ritmului, al înălțimii și intensității sunetului, al memoriei tonale) dar și de inteligența, imaginație și chiar genotipul persoanei.
Aptitudinile pentru desen și pictură este determinată de factori psihofiziologici: acuitatea vizuală, sensibilitatea cromatică, abilitatea manuală. Componentele esențiale ale aptitudinilor artistice sunt: capacitatea de fixare rapidă și exactă a imaginii vizuale a obiectelor, focusarea pe ansamblu și nu pe detaliu, aprecierea sau reproducerea corectă a proporției obiectelor, aprecierea corectă a abaterii liniilor de la verticală sau de la orizontală, aprecierea și judecata artistică – capacitatea de a decela copia de original. (Fotescu V., 2014, pag.74)
Aptitudinea literară: la baza ei stau observația, exigența față de sine, responsabilitatea față de oameni și societate, convingerile morale. Tolstoi descrie foarte elocvent aptitudinea literară: ”în scriitorul trebuie să se întâlnească trei persoane: gânditorul, care ridică o problemă importantă din punct de vedere social, artistul care pune ideea în imagini artistice, criticul care analizează intenția operei și realizarea, obiectivarea ei. (Fotescu V., 2014, pag.75)
Aptitudinea tehnică sau mecanică presupune. Dexteritate manuală, vedere/percepție spațială, gândire de tip tehnic, achiziția de informație tehnică.
Factorii biologici sunt ierarhizați în cinci categorii: ereditatea, vârsta, genul (sexul), și sănătatea mentală.
Factorii biologici sunt condiționați de genotipul uman. Moștenirea genotipică și fenotipică influențează creativitatea la nivel personal.
Ereditatea
Are un rol important, condiționat însă de mediul socio-cultural și familial în care se dezvoltă copilul (de fenotip). Literatura de specialitate are puncte de vedere divergente: unii susțin ideea ”moștenirea genetică stă la baza unor aptitudini speciale” în timp ce contra-argumentele aduc în prim plan ”les enfants incassables”, copii ce au performanțe superioare în diverse domenii deși provin din familii cu retard mental, dezorganizate sau aflate la limita sărăciei. Foarte interesantă este cercetarea efectuată pe gemenii univitelini (monozigoți) crescuți în medii familiale și socio-educative diferite. Aceștia au manifestat aptitudini ușor diferite, fapt ce demonstrează că ereditatea nu poate fi decelată de mediul în care copilul se dezvoltă.
Ereditatea este evidentă în cazul unor aptitudini speciale (muzică: familiile Bach și Strauss; literatură: familiile Dumas și Bronte; pictură: familiile Titzian și Holbein; științele naturii: familia Darwin). (Fotescu V., 2014, pag.75)
Vârsta
Numeroase studii corelează invers proporțional vârsta cu creativitatea. Argumentele în acest sens fiind: creșterea puterii de judecată, dezinteresul sistemului educațional față de creativitate, pierderea motivației, diminuarea puterii și rezistenței fizice, a acuității vizuale și a îndemânării. În cazul celor care au început de timpuriu să fie creativi aceștia manifestă o productivitate ridicată și la vârste înaintate: Goethe a scris Faust- partea a doua la 82 ani, Verdi compune la 80 ani Falstaff, Constantin Noica a scris principalele opere după 70 ani.
Pe parcursul vârstei pot fi delimitate anumite perioade avânt creativ. E.P. Torrance identifică trei paliere ale dezvoltării creativității la 5,9 și 13 ani. Aceste perioade se află în corelație cu stadialitatea inteligenței: perioadele de accelerare (3-10 luni, 2-4 ani, 6-8 ani, 10-12+ ani, 14-16+ ani) și perioadele de dezvoltare lentă (4-6 ani, 8-10 ani, 12-14 ani).
Genul/sexul
Există o segregare din punct de vedere al contribuțiilor aduse domeniului creativității explicabilă prin influența exercitată de societate și familie asupra femeii. Astfel potențialul creator rămâne neexplorat în totalitate. Prejudecățile sociale duc la conturarea unor comportamente diferite între cele două sexe față de știință.
Ana Stoica-Constantin a sintetizat contribuțiile diferiților cercetători în studiul diferențelor dintre bărbați și femei, identificând următorii factori stimulativi sau inhibitori ai creativității:
Afectivitatea puternică a femeii, emoția fiind un catalizator, un factor motivațional;
Inteligența este considerată la bărbați ca fiind fluidă, flexibilă, îndrăzneață – așa cum este specifică persoanelor înalt creatoare iar la femei se caracterizează prin stabilitate și constanță. (Popescu G., 2018, pag.21)
Sănătatea mentală
Comportamentul ieșit din tipare caracteristic unor mari creatori, asociat cu manifestări psihopatologice (P. Cezane, F. Dostoievski, Van Gogh, W.A. Mozart) poate face trimitere la o relație funcțională între genialitate și ”nebunie”. Cu toate acestea cercetările vin cu contra-argumente serioase: J.G. Goethe, Leonardo da Vinci, G. Verdi, V. Hugo, B. Michelangelo. Deci, nu putem găsi o cauzalitate a geniului prin tulburări de ordin psihic.
Procesele creatoare pot căpăta și valențe terapeutice. A. Athanasiu spunea:” creația are o valoare auto-terapeutică întrucât creatorul înțelegând că poate găsi frumusețea chiar în suferință, își găsește argumente pentru a-și forma o viziune pozitivă asupra lumii. Astfel, suferința sau boala îl pot determina pe individ să facă restructurări, reorientări, deschidere către alte perspective, supracompensări, posibilități de cunoaștere noi. (Fotescu V. , 2014, pag.85)
Factorii sociali cuprind condițiile socio-economice și culturale, condițiile educative (familia și școala).
Condițiile socio-economice și culturale
Mediul în care ne dezvoltăm, secolul, continentul, țara, clasa socială, familia, cercul profesional sau de prieteni din care facem parte, modelează potențialul creator al unui individ.
Practic, prin acești factori sociali definim situația creativă și climatul creativ, care cuprinde totalitatea particularităților ambientale, materiale și psihosociale, ce pot influența creativitatea (Munteanu A.,1994, pag.117-118)
Anca Munteanu face o analiză a condițiilor ce pot stimula creativitatea în contextul factorilor socio-economici. Astfel sunt necesare:
Condiții socio-economice medii între sărăcie și opulență;
Un grad ridicat de aspirație și de cultură la nivelul grupului;
Prezența unor relații sociale de tip democratic;
Posibilitatea individului de a avea încredere în viitorul său. (Munteanu A.,1994, pag.117-118)
Condițiile educative
În acest tip de factori includem două instituții fundamentale în dezvoltarea copilului: familia și școala.
Membrii familiei acționează în genere după trei principii: autoritatea (exercitată de figura paternă), afectivitatea (exercitată de mamă) și rivalitatea (realizată de către frați). Viața unei persoane este modelată în sânul familiei prin modelarea personalității, calitatea și valoarea fondului cultural, formarea și afirmarea creativității. (Popescu G., 2018, pag.23)
Succesiunea și numărul fraților a fost subiectul multor dezbateri și păreri. Anumiți autori susțin ideea că primii născuți și copiii unici îmbracă premisele unei activități creatoare înalte, aceștia bucurându-se de un mediu prenatal favorabil, mai multă atenție, mai multă încurajare și mai multă asistență educativă. (Ann Roe, D. Simonton). Alți cercetători înclină spre ideea că primul născut și copilul unic este mai puțin creativ, mai anxios, cu teamă de eșec. Se consideră că fratele mijlociu are cel mai mare potențial creativ deoarece are oportunitatea să negocieze mai des, să facă compromisuri. Putem deci considera succesiunea într-o familie ca un criteriu de orientare. (Ana Stoica-Constantin, 2004).
Părinții pot asigura un climat creativ în familie, fiind atenți la următoarele aspecte: condiții socio-economice de nivel mediu, nivel cultural mediu al membrilor familiei, integrarea copilului în învățământul preșcolar, atmosferă de calm, toleranță, nivelul acțiunii părinților să fie moderat, încurajarea și stimularea capacității copilului de a-și asuma riscuri, critica să se manifeste cu bunăvoință. (Munteanu A., 1994, pag. 119-121)
Pentru ca școala să devină promotor al inițiativelor creative, aceasta trebuie să asigure: democratizarea relației profesor-elev, proces care să fie interactiv, crearea unei atmosfere echilibrate între liberul-arbitru și autotarism, restructurarea programelor școlare, includerea unor strategii creative. (Popescu G., 2018, pag.23)
Factorii inhibitori ai creativității
D. Limbos descrie anumiți factori cu rol blocator:
1. condiționări legate de contextul socio-cultural (mediul și societatea în care individul se dezvoltă și trăiește):
a. conflictul de valori și lipsa unui reper, a unui cadru de referință;
b. manipularea prin mass-media;
c. tradițiile, prejudecățile și ideile preconcepute (teama de a greși, de a pune întrebări, teama de a fi diferit de grupul din care aparține individul, promovarea falsei modestii, etc.);
d. modul de a privi lumea, diferențele culturale;
e. non-integrarea frustărilor ce determină comportamente blocatoare ale creativității (fuga- devierea de la subiect, non-participarea; agresivitatea – sarcasmul, calomnia; transferul frustrării către o terță persoană, compensarea – colecționarea, dragostea excesivă sau resemnarea – supunere, renunțare, pasivitate).
2. constrângeri datorate barierelor endemice:
a. competiția: țări ca Coreea de Sud unde performanța academică domină viața tinerilor, dorința de a domina, de a fi deasupra celorlalți este mai puțin legată de progres ca atare;
b. lipsa încrederii în sine;
c. frica de confruntare;
d. rezistența la schimbare;
e. agresivitatea.
3. bariere legate atitudinile individualiste (fac referire la individ):
a. sentimentul de incompetență;
b. necunoașterea de sine;
c. comportamente egocentrice;
d. subiectivitatea și nerealismul (determină comportamente de tipul dramatizării, minimalizării problemelor, banalizarea, indiferența, pasivitatea excesivă).
4. limitări privind relația individ-grup:
a. comunicarea (bariera de limbă, manipularea- comunicarea incompletă, comunicarea deformată);
b. izolarea (determinată fie de depresie, fie de bulling);
c. lipsa autenticității (datorită prejudecăților sociale persoanele tind să afișeze o altă scala de valori decât cea pe care o au);
d. dependența.
Etapele procesului creator
Produsul și procesul definesc creativitatea. Obținerea unui produs este rezultatul unui process care presupune stabilirea unui proiect, a acțiunilor și interacțiunilor necesare realizării produsului. Fără un process prealabil nu putem vorbi de un produs, și fără un produs procesul rămâne fără finalitate.
Ontogenia creației implică activizarea procesele psihologice ale creatorului, resursele dobândite anterior, însușirile de personalitate. Temporal, procesul variază. Trebuie luat în considerare domeniul de activitate, experiența creatorului, condițiile externe sau interne ale creației.
În psihologie, modelul cel mai des folosit este al lui Graham Wallas. Este structurat în patru etape:
Prepararea, etapă în care se definește problema, care apoi este cercetată, analizată;
Incubația, delimitarea de problemă pe o anumită perioadă de timp;
Iluminarea, momentul în care apare ideea, răspunsul;
Verificarea, etapa de materializare a soluției creatoare.
Prepararea (pregătirea)
Este o etapă indispensabilă din procesul creator. Presupune mai multe subetape:
Sesizarea problemei;
Formularea ei în termini exacți;
Analiza datelor problemei;
Enunțarea ipotezelor;
Testarea diferitelor ipoteze rezolutive.
Prepararea de bazează pe întreaga experiență personală, pe bagajul de cunoștințe acumulat, pe întreaga istorie culturală a unei persoane.
Identificarea problemei este urmată de scoaterea ei din contextul inițial și delimitarea ei în termeni conciși și familiari. În situația în care nu de găsește o ”soluție” imediată, creatorul trece problema într-un plan secundar. ”Distanțarea față de problemă” marchează trecerea la faza de incubație.
Incubația
Are loc la nivel pre conștient și inconștient. Soluțiile creative depind de bogăția informațiilor dobândite în faza de preparare și de cât de eficientă a fost această fază.
Este o perioadă pasivă, în care se stabilesc conexiuni pe orizontală și vertical la nivel inconștient, utilizându-se ipoteze rezolutive neglijate în faza de pregătire.
Uneori, se poate pleca de la o presupunere eronată, care în timpul perioadei de incubație se ”stinge” și astfel gândirea creatoare este liberă pentru a putea privi problema dintr-un unghi de vedere diferit.
Această fază are o durată variabilă, de la câteva minute până la ore, zile sau chiar ani.
Iluminarea
Poate fi omologată cu inspirația sau intuiția.
Reprezintă momentul ”evrika”. Soluția creatoare apare brusc în câmpul conștiinței. Materialul pare să se organizeze de la sine, totul devine clar. Lăsarea la o parte a problemei pentru un timp, favorizează apariția ideii creatoare. Alteori, soluția nu poate fi găsită din cauza unei presupuneri inițial greșite. Iluminarea reprezintă înțelegerea clară, sintetică a problemei.
W.E. Moore (1985), descrie extrem de explicit momentele de incubație și iluminare:
”Când ne este greu să ajungem la o soluție și simțim că gîndirea nu produce nimic nou, este indicate o perioadă de incubație, un timp în care conștiința se îndepărtează de problem. Experiența persoanelor creative arată că, frecvent, atunci cînd atenția se orientează către altceva și nu către problema a cărei soluție ne scapă. Și astfel ne frustrează, apar idei noi. Apparent, când gândim conștiincios, urmăm aceleași căi bătătorite. Când permitem subconștientului «să iasă în față», cee ace restrânge aria conștientului, suntem capabili să vedem noi conexiuni, pe care cercetarea conștientă le eludează”.
Poincaré spunea: ”Pentru a găsi fără să cercetezi, trebuie mai întâi să cercetezi fără să găsești”. Cu alte cuvinte fără un bagaj consistent de informații, nu poți găsi o rezolvare, o soluție. Ideile cele mai bune, soluțiile salvatoare pot apărea în cele mai neobișnuite moduri sau în situații care nu au legătură direct cu problema.
Verificarea
Reprezintă faza de testare, verificare a ideii și eliminarea unor posibile erori. Uneori produsul nu trece testul. Produsul poate fi un produs material: obiect, invenție sau ceva spiritual: o teorie, formula. Produsul, cel mai palpabil criteriu de apreciere a creativității prezintă două proprietăți:
Originalitatea: apreciată subiectiv – de un grup restrâns de persoane, aprecierea fiind făcută din penctul de vedere al eleganței rezolvării și obiectiv – cînd este urmărită unicitatea din marea de soluții;
Utilitatea are rolul de a distinge rezultatul imaginației applicate la realitate de producțiile aberante și rupte de realitate.
Acest sistem de clasificare a lui Garaham Wallace, a fost contestat uneori, datorită izvoarelor pe care s-a bazat în formularea taxonomiei (observații personale, mărturii ale unor persoane creative). Ordinea de desfășurare a fazelor, comasarea unora sau eludarea altora sunt inerente într-un proces atât de dinamic și de complex cum este procesul creator. De aceea taxonomia lui Wallace este încă general acceptată.
CREATIVITATEA LA PREȘCOLARI. REPERE PSIHOPEDAGOGICE ALE CREATIVITĂȚII ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII COPIILOR PREȘCOLARI
Lumea preșcolarilor este plină de imaginație și magie. Pentru majoritatea copiilor punctul culminant al creației este atins până la vârsta de 6 ani, după care intră într-un declin, datorat în principal integrării într-un sistem de învățământ formal și a tendinței de dezvoltare spre formalism, conformitate și uniformizare. Dacă educatorul susține creativitatea copilului și o încurajează potențialul creator al copilului se va menține și la o vârstă ulterioară.
Vârsta preșcolară este considerată una din cele mai creative perioade din viața unui om. Pe măsura dezvoltării proceselor imaginative, activități precum jocul de rol (dramatizarea), muzica, dansul, arta și activitățile practice asigură:
”Menținerea/ sprijinirea” creativității;
Dezvoltarea încrederii de sine;
Formarea abilităților de comunicare, de asertivitate și de verbalizare a sentimentelor interioare;
Permit coordonarea și dezvoltarea psihomotorie armonioasă a copilului;
Oferă posibilitatea preșcolarului să devină un factor decizional, să rezolve situații-problemă și să-și dezvolte gândirea critică.
Deschiderea către o altă perspectivă, către o viziune diferită, un alt mod de a vedea lucrurile.
Nivelul I din învățământul preșcolar se identifică din punct de vedere al procesului creator cu stadiul de preparare (pregătire). La vârsta de doi-trei ani, copilul intră în ceea ce Piaget numește perioada pre-operațională. Este punctul de referință de la care copilul poate operaționaliza cu simboluri și reprezentări (recunoaște imagini, simboluri și valoarea acestora). La grupa mică cei mici descoperă mai multe moduri de aranjare a cuburilor, reprezentările grafice ale unor obiecte, ființe sau acțiuni. Abilitățile motorii fine sunt dezvoltate, el putând utiliza diverse instrumente de scris, colorat, pictat. Manipularea obiectelor se face cu mai multă precizie, în timp ce mișcările de finețe, precizie și acuratețe urmând să se consolideze la nivelul II al grădiniței. Copilul de trei ani creează cu intenție: desenează ”o floare”, un ”robot”, etc. la vârsta de cinci ani desenul se îmbogățește cu elemente de design și decor, apare limbajul scris integrat în creațiile sale (inițiale, nume proprii).
Cu toate aceste abilități de a reprezenta dobîndite, imaginația copiilor începe să înflorească. Copiii iubesc joaca, jocul de rol și au o tendință naturală spre explorare, experiment și fantastic. Sunt fascinați de lumea magică, fiindu-le greu să deceleze fantezia de realitate. Dorința creativă determină dorința de cunoaștere, oferind premisele dezvoltării cognitive a copilului. Este perioada optimă pentru dezvoltarea gândirii divergente – când copiii generează soluții originale, unice și conexiuni fără a fi constrânși de ”unicul” răspuns corect sau de rezolvarea unei probleme într-un singur mod – gândirea convergentă. Sustenabilitatea gândirii divergente presupune elaborarea unor activități ce apropie copilul de investigație, reflecție, probabilitate, curiozitate sau chiar confuzie. Gândirea divergentă potențează creativitatea și rezolvarea creativă de probleme sau situații problemă.
Cuvintele cheie pentru a asigura un mediu creator sunt: timpul, materialele (mijloacele) și spațiul. Dacă educatorul asigură aceste trei cerințe, copilul înzestrat nativ spre creație se dezvoltă în concordanță. Datorită potențialul creativ pe care îl au copiii, este indicat să îi lăsăm pe ei să dirijeze jocul, să fim flexibili ca educatori. Lăsând copilul să ”controleze” jocul îi dezvoltăm capacitatea de înțelegere. Este bine să le arătăm celor mici că ”există mai multe soluții pentru o problemă”. Concret, un om poate fi desenat în mai multe moduri, construcția unui castel de nisip depinde de ”viziunea arhitectului”, modul de percuție ales depinde de imaginația toboșarului. Asta le dă posibilitatea copiilor să își dezvolte și concretizeze propriile idei.
Sintetic, la baza elaborării și aplicării strategiilor de stimulare a creativității la copii, indiferent de domeniul experiențial în care le aplicăm, pornim de următoarele condiții:
Mediul – care să permită copilului să exploreze, să se joace, să descopere, să inventeze fără constrângeri și restricții exagerate;
Adaptabilitate- la ideile copiilor, fără a încerca o restructurare a ideilor celui mic astfel încât să se potrivească cu cele ale adulților;
Acceptare- a gândirii de tip divergent pe care o are preșcolarul;
Încurajare- încurajăm procesul, nu scopul;
Timpul – să dăm suficent timp copilului pentru a explora și alte moduri de rezolvare.
Pentru a realiza o activitate creatoare nu este nevoie de resurse materiale deosebite, investițiile materiale putând fi minime. Materialele reciclate, reutilizate, refolosite sau cele home-made pot fi o resursă creatoare.
Foarte important la această vârstă este creșterea, stimularea și menținerea încrederii de sine. Chiar dacă, în etapa verificării produsul se dovedește a fi inutil sau nepractic, feed-back-ul pozitiv pe care îl oferim copilului are o valoare inestimabilă pe termen lung. Din feed-back-ul pozitiv nu trebuie să lipsească motivația: ”Îmi place pictura ta, datorită modului în care ai combinat culorile”. Astfel, încrederea de sine a copilului este consolidată și spiritul creator este încurajat.
CAPITOLUL II. CADRUL METODOLOGIC
METODE PSIHODIAGNOSTICE DE CERCETARE A CREATIVITĂȚII LA PREȘCOLARI
În activitatea de cercetare a gradului de creativitate la copii studiile recente (Molina P., Frezzotti B., 2017) arată că cele mai eficiente instrumente de cercetare sunt metodele derivate din instrumentele clasice de diagnostic – variante adaptate ale Testului Torrance cât și metode specifice vârstei preșcolare – metoda jocului.
Instrumentele diagnostice utilizate în activitatea de cercetare sunt:
Observația sistematică de tip extrospectiv;
Analiza activităților la grădiniță;
Analiza statistică;
Testul Torrance de gândire creativă – variantă (testul de creativitate figurală în desen, testul de creativitate verbală);
Metoda jocului.
Observația sistematică de tip extrospectiv
Metoda observației sistematice reprezintă una din metodele de bază în evaluarea inițială, continuă și sumativă utilizată la nivelul învățământului preșcolar. Prin observația de tip extrospectiv identificăm manifestările, faptele, reacțiile, replicile, expresiile persoanelor în cauză.
”Observația ca metodă constă într-o urmărire atentă și sistematică a unor reacții psihice cu scopul de a sesiza aspectele lor esențiale”(Cosmovici A., 1996, pag.30)
Metodologia observației presupune parcurgerea unor etape:
– stabilirea clară prin ipoteză a comportamentelor urmărite prin ipoteză;
– structurarea sistemului observațional (întocmirea unei liste cu diferite comportamente);
– verificarea listei;
– colectarea datelor;
– analiza și interpretarea lor.
Metoda observației permite accesul la informații în situația în care alte metode nu sunt eficiente, procedura de selecție a subiecților este simplă, nu implică costuri, permite descrierea reală a evenimentelor. Totuși nu poate fi folosită în determinarea comportamentelor unor grupuri mari, nu este posibilă colectarea de informații din trecut și nu poate furniza date relevante despre frecvența unui comportament. (Dincă M., 2003, pag.71)
Mediul în care se desfășoară observația este cel natural, în sala de grupă, în prezența educatoarei. Pentru a se asigura veridicitatea datelor colectate s-a folosit observația sistematică non-participativă. Copiii neștiind că sunt observați. Observația este continuă pe o perioadă dată de timp:45 minute. Avantajul este că se pot înregistra toate categoriile de comportamente.
Categoriile urmărite vizează integrarea, comunicarea, evaluarea. (Anexa 1).
Analiza activităților la grădiniță
La grădiniță, programul zilnic include următoarele tipuri de activități:
JALA – jocuri și activități liber alese. Copiii își aleg centrele de interes/ariile de stimulare unde își vor desfășura activitățile propuse de educatoare: bibliotecă, știință, construcții, joc de rol, joc de masă, nisip și apă.
ADP – activități de dezvoltare personală. Reprezintă activitățile ce includ rutinele (activitățile care se desfășoară zi de zi la fel, aproximativ la aceleași intervale orare, precum sosirea, întâlnirea de dimineață, igiena/toaleta, micul dejun, masa de prânz, somnul, plecarea); tranzițiile (acele activități scurte care fac trecerea de la un moment la altul); activitățile de după-amiază (de recuperare, de consolidare, de dezvoltare a unor abilități) și activitățile opționale.
ADE – activități pe domenii experiențiale. Acele tipuri de activități tematice sau integrate, care se desfășoară în cadrul unor proiecte/teme planificate din timp. Domeniile experiențiale sunt:
Limbă și comunicare (DLC) – vizează formarea și dezvoltarea abilităților de comunicare în limba maternă;
Știință (DȘ) – cuprinde cunoștințe de matematică și cunoașterea mediului;
Om și societate (DOS) – cunoștințe tehnologice și de educației moral-civică;
Estetic și creativ (DEC) – noțiuni și deprinderi din sfera educației plastice și a educației muzicale;
Psihomotric (DPM) – educație fizică.
Programul anual de studiu este structurat în jurul a șase teme mari:
Testul de creativitate figurală în desen
Testul a fost aplicat pe același eșantion de preșcolari în două perioade diferite: martie 2018 (etapa de determinare a gradului de creativitate anterior aplicării strategiilor de creativitate în mod sistematic) și mai 2019 (pentru verificarea ipotezei privind efectul pe care îl au strategiile de stimulare a creativității asupra performanțelor creative).
”Testul are la bază testul Torrance de Gândire Creativă- TTCT ”Torrance Tests for Creative Thinking”, cel mai celebru test utilizat la nivel internațional pentru măsurarea creativității. Este o metodă hibridă de măsurare, cantitativ-calitativă, bazată pe culegerea deschisă, proiectivă, a răspunsurilor persoanei evaluate. Tinde la evaluarea exprimării creativității în două ipostaze fundamentale: o ipostază în care reacțiile la stimuli sunt colectate pe cale verbală și cea în care informațiile sunt colectate în formă figurală, în desene.”(www.testcentral.ro)
Luând în considerare că limita de vârstă pentru aplicarea testului Torrance este de 5 ani iar subiecții nu au această vârstă s-a optat pentru reducerea numărului de activități pe forma figurală de la 3 la 2.
Utilizarea acestor instrumente a permis cuantificarea nivelului performanțelor creative prin intermediul a trei variabile operaționale denumite de Guilford factori intelectuali:
Fluiditatea = indicator al rapidității, ușurinței în asociere în planul gândirii a imaginilor, cuvintelor, sunetelor, indicele de fluiditate fiind dat de numărul de răspunsuri corecte ale subiectului;
Flexibilitatea = indicatorul capacității de restructurare a gândirii în raport cu noile situații, indicele de flexibilitate fiind dat de numărul total de categorii diferite în care se încadrează răspunsurile primite. Ele pot fi un atribut al adaptabilității – specific trăsăturilor de personalitate, fie o caracteristică a gîndirii, care permite depășirea imitației și reinterpretarea informațiilor;
Originalitatea = indică raritatea răspunsurilor prin raportare la o repartiție procentuală. Generarea de alternative neuzuale presupune și impunerea unor soluții originale. (www.testcentral.ro)
Desfășurarea testului de creativitate figurală în desen
Având în vedere că testul se aplică în 2 etape: la vârsta de 4-5 ani și la vârsta de 5-6 ani, în ambele situații se impune crearea unui ambient potrivit, a unei atmosfere ludice. Reușita activității este dependentă de interesul copilului pentru activitate. Această condiție este îndeplinită prin apariția lui Habarnam (elementul surpriză). Acesta dorește să realizeze un cadou special pentru Ochi Albaștri.
Condițiile necesare desfășurării testului:
– absența factorilor perturbatori;
– organizarea copiilor în grupe de câte 4;
– accentuarea caracterului ludic al acțiunilor.
Durata testului:
Testele au fost concepute în raport cu particularitățile de vârstă și individuale, astfel încât să nu depășească 20 minute la grupa mijlocie și 30 minute la grupa mare.
Desfășurarea testului:
S-au împărțit foile de lucru, în număr de două, făcându-se precizarea că anterior începerii lucrării copii trebuie să asculte și să înțeleagă sarcinile de lucru: intuirea fișelor de lucru, pregătirea creioanelor și cariocilor. Educatoare punctează necesitatea ca lucrările să nu semene cu ale colegilor și să fie cât mai frumoase. (Anexa 5)
Activitățile stimuli au cuprins:
Test de transformări
”Completează tablourile și denumește-le!”
Perceperea unei figuri simple într-o figură complexă
”Folosind cercul desenează o altă figură, imaginată de tine”.
Analiza produselor activității
Metoda permite punctarea corectă și corespunzătoare a creațiilor celor mici. Produsele evaluate sunt ”Scrisorile lui Habarnam către Ochi Albaștri”. Punctarea s-a realizat în trei etape:
ETAPA I
Se calculează scorurile pentru factorii: fluiditate, flexibilitate, originalitate.
ETAPA II
Se determină prezența trăsăturilor creative, a categoriilor, acordându-se bonificații. Vom prezenta cotarea pentru fiecare categorie și exemplificarea prin desene. Cele șase categorii sunt:
Expresivitatea emoțională a desenului – exprimarea de emoții și sentimente prin imagine, redate prin desen, titlu sau ambele. Pot fi identificate la nivelul unui element din desen care denotă tristețe, bucurie, singurătate, teamă.
Gradul de complexitate a desenului – persoanele creative comunică o idee, o stare sufletească clar și puternic. Pentru a comunica o idee trebuie să existe suficiente detalii. Elementele din desen trebuie să fie într-o stare de interacțiune, să comunice efectiv ceva, să transmită un ”mesaj”.
Mișcare și acțiune în desen – este ușor de identificat fie prin titlul desenului, prin poziția persoanelor și a obiectelor.
Capacitatea de a depăși limitele induse de stimul – reprezintă utilizarea desenului dat ca element într-un alt desen.
Umor în titlu și desene – dacă te face să zâmbești, acest criteriu este atins. Absurditatea desenului însuși, maniera în care este desenat pot determina nota umoristică a produsului.
Bogăția coloristicii – pot fi creații doar bogate coloristic fără a îndeplini și criteriul imagistic. Coloristica stimulează senzorial (pipăit, văz, gust).
ETAPA III
Foaia de cotare individuală s-a făcut prin suma aritmetică a celor trei factori pentru cele 2 tipuri de activități.
Testul de creativitate verbală
Testul s-a aplicat în aceeași perioadă și pe același eșantion de preșcolari ca și testul de creativitate figurală în desen. Are la bază tot testul Torrance.
Luând în considerare că limita de vârstă pentru aplicarea testului Torrance este de 5 ani iar subiecții nu au această vârstă s-a optat pentru reducerea numărului de activități pe forma verbală de la 6 la 4 activități.
Instrumentele utilizate în analiza factorilor creativității sunt aceleași ca la testul anterior: fluiditate, flexibilitate, originalitate.
Desfășurarea testului de creativitate verbală
Având în vedere că testul se aplică în 2 etape: la vârsta de 4-5 ani și la vârsta de 5-6 ani, în ambele situații se impune crearea unui ambient potrivit, a unei atmosfere ludice. Reușita activității este dependentă de interesul copilului pentru activitate. Această condiție este îndeplinită prin apariția Doctorului Aumădoare (elementul surpriză). Acesta are în geanta sa o carte cu mai multe indicii. (Anexa 6).
Condițiile necesare desfășurării testului:
– absența factorilor perturbatori;
– organizarea copiilor în grupe de câte 4;
– accentuarea caracterului ludic al acțiunilor.
Durata testului:
Testele au fost concepute în raport cu particularitățile de vârstă și individuale, astfel încât să nu depășească 20 minute la grupa mijlocie și 30 minute la grupa mare.
Desfășurarea testului:
Probele s-au desfășurat la centrului de interes ”Bibliotecă”. Întrebările care au constituit probe în testul aplicat au fost adresate în mod direct iar răspunsurile au fost înregistrate.
Activitățile stimuli au cuprins:
Producerea divergentă de unități simbolice
”Cuvinte care încep cu litera ”S”.
Capacitatea de a produce unități semantice.
”Ce are culoarea albastră?”
Calități ale obiectelor.
”Obiecte care au formă rotundă.”
Aptitudinea de producere divergentă, în clase semantice (utilizări posibile, altele decât cele obișnuite pentru un obiect banal)
”Ce poți face cu o lingură?”.
Analiza produselor activității
Metoda permite punctarea corectă și corespunzătoare a răspunsurilor celor mici. Produsele evaluate sunt ”indiciile căutate”. Punctarea s-a realizat în două etape:
ETAPA I
Se calculează scorurile pentru factorii: fluiditate, flexibilitate, originalitate. Scorul se calculează pe o scară de la 0-5 puncte.
ETAPA II
Foaia de cotare individuală s-a făcut prin suma aritmetică a celor trei factori pentru cele 2 tipuri de activități.
Metoda jocului- măsurarea creativității figurale în construcții
Jocul reprezintă forma predilectă de activitate și cea mai potrivită activităților la nivel preșcolar. Satisface în cea mai mare măsură tendințele de manifestare și exprimare ale copilului, de aceea a fost inclusă în panelul instrumentelor de evaluare a performanțelor creative. Jocul didactic amplifică acțiunea formativă a grădiniței, permite manifestarea comportamentului real al copilului, apărând atât ca element al activității coordonatoare, cât și ca activitate independentă.
În consolidarea și evaluarea cunoștințelor jocul are o eficiență formativă crescută. Sarcina se referă la conținut, la problema ce urmează a fi rezolvată. Regula jocului face conexiunea dintre sarcină și acțiunea jocului. Jocul trezește interesul pentru sarcină și întreține efortul necesar pentru executarea lor. Acceptarea și respectarea regulii îl determină pe copil să participe la efortul comun al grupului din care face parte (J. Piaget). Eficiența jocului este ridicată dacă forma de organizare a activității este la nivel de grupă (4 copii).
Jocul folosit de noi a presupus două activități și a urmărit realizarea unei ”case” cu ajutorul materialelor reciclabile de care dispunem. Denumirea jocului este ”Casa lui Melc Belc”. (Anexa 7). Regulile jocului au fost recunoașterea materialelor reciclabile și construirea unui adăpost cât mai complex și original. A fost realizată mai întâi intuirea materialelor de lucru și caracteristicilor (origine, formă, mărime, greutate, culoare). Apoi copiii au fost încurajați să folosească cât mai multe materiale.
Cea de a doua activitate de măsurare a creativității figurale în construcții a fost concepută tot sub forma unui joc: ”Hotelul pentru melci”, având ca scop realizarea unor construcții originale. Regulile au vizat alegerea unei diversități cât mai mari de materiale și îmbinarea lor pentru a asigura o construcție cât mai originală, dar și funcțională.
Analiza produselor activității
Metoda permite punctarea corectă și corespunzătoare a construcțiilor celor mici. Produsele evaluate sunt ”Căsuțele noastre”. Punctarea s-a realizat în două etape:
ETAPA I
Se calculează scorurile pentru factorii: fluiditate, flexibilitate, originalitate.
Modalități de stimulare a potențialului creativ la preșcolari
În perioadele aprilie-iunie 2018 și septembrie 2018 – mai 2019 s-au realizat o serie de activități de stimulare a performanțelor creative la nivelul grupei experimentale – Grupa Florilor. Activitățile au fost desfășurate în colaborare cu educatorul grupei. La baza acestor strategii au stat o serie de metode și tipuri de activități, structurate pe domenii experiențiale după cum urmează:
Modalități de stimulare a potențialului creativ în activitățile de educare a limbajului și de comunicare
Analizând curriculum pentru învățământul preșcolar, identificăm următoarele obiectivele cadru:
Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și de utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbal orale;
Educarea unei exprimări verbal corecte din punct de vedere fonetic, lexical, sintactic;
Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral;
Dezvoltarea capacității de a înțelege și transmite intenții, gânduri, semnificații mijlocite de limbaj scris. (Curriculum pentru învățământ preșcolar, 2008,pag.26)
La acest nivel, gândirea copiilor este intuitiv-imaginară, obiectivă. Percepția copiilor asupra mediului extern, cât și asupra textelor lirice sau epice prezentate în cadrul activităților de educare a limbajului se face la nivel senzorial.
Introducerea textelor din literatura pentru copii dezvoltă modalități speciale și generalizate de acțiune: percepția conținutului de idei al textului, atitudinea individual diferențiată față de conținutul lui, interpretarea emotivă a conținutului, alegerea de sine stătătoare a mijloacelor de redare expresivă, priceperi elementare de creație (compunere). (Gherghut Alois, 2005, pag.289).
Activitățile din domeniul limbă și comunicare pregătesc copiii pentru a înțelege mai târziu, cunoștințe de limba română și aplicarea lor în situații de comunicare. (Molan Vasile, 2017, pag.76-77).
În organizarea activităților de educare a limbajului mediul, spațiul are o importanță majoră. Copilul asimilează, experimentează, descoperă, face conexiuni pronind din planul sensorial. De aceea centrul de interes, în speță, biblioteca, trebuie să fie organizat în concordanță cu particularitățile vârstei, materialele, costumele, ornamentele să asigure o atmosferă plăcută, creatoare, stimulativă. Încărcarea sălii de grupă poate avea un efect obstrucționant asupra învățării.
În activitățile domeniului Limbă și comunicare, selecția atentă a metodelor și activităților folosite contribuie la stimularea creativității celor mici. Cele mai indicate metode sunt:
Conversația – presupune un dialog eficient între profesor și copil, sau între copii, dialog în care copilul deține ponderea. Poate fi considerată o metodă tradițională, dar ea poate fi și modernizată, dacă o organizăm într-o formă care să conducă la reflecție. Prin conversație copiii își exersează și dezvoltă vocabularul, se stabilesc între ei relații, premisele socializării, se transmit informații. (Molan Vasile, 2017, pag.68)
Conversația euristică – este o metodă derivată din conversația tradițională, cu aplicabilitate îndeosebi la nivelul II de învățământ preșcolar. Prin punerea unor situații-problemă sau prin crearea lor de către educator, copilul își pune întrebări și astfel ”descoperă”. Satisfacția propriilor ”descoperiri” este factorul motivațional. Rolul profesorului este de ”dirijor”, el trebuie să formuleze întrebările de așa natură încât să incite curiozitatea copiilor, să-i facă să descopere cauzalități și relații cauzale.
Metoda discuțiilor creează cadrul adecvat exersării vocabularului copiilor, pentru că discuțiile copiilor sunt mai libere decât cele dintre profesor și copil. Poate fi aplicată în activități de observare și comparare, de grupare. (Molan Vasile, 2017, pag.69)
Problematizarea presupune găsirea de soluții pentru diverse situații problemă prin antrenarea cunoștințelor, comportamentelor și deprinderilor pe care le au.
Exercițiul este metoda prin care copilul este pus în situația să exerseze cunoștințele însușite și deprinderile formate. (Molan Vasile, 2017, pag.68) La activitățile de educare a limbajului se utilizează trei tipuri de exerciții:
Exerciții cu caracter intuitiv: copiii alcătuiesc povestirea sau povestea după modelul educatorului sau al autorului;
Exerciții cu caracter creator: copiii singuri, după propria dorință și după posibilități aleg, caută mijloacele interpretării expresive sau compun o variantă proprie de povestire, poveste după modelul scriitorului sau educatorului;
Exerciții cu caracter mobil: copiii înscenează un text sau creează anumite situații de joc și acționează din numele eroului literar, imită mișcările lui.(Pascari V., 2008, pag.33)
Jocul de rol/dramatizarea – adeseori observăm că noi texte lirice, epice sau melodii reprezintă punctul de plecare pentru un nou joc de rol. Intrând în ”pielea” unui personaj, observarea ”lumii” din perspectiva altei persoane ajută copilul să relaționeze cu lumea și mediul înconjurător și să-și exteriorizeze trăirile interioare. Jocul de rol și povestirea, lectura după imagini permit preșcolarului să-și consolideze și îmbogățească vocabularul, să-și dezvolte imaginația și astfel să descopere. Utilizarea marionetelor în dramatizări dă ocazia copilului să exploreze relațiile interumane și să stabilească interacțiuni sociale.
Convorbirea – reprezintă o metodă verbal, ce necesită prezența unui emițător și a unui receptor. Comunicarea dintre cele două persoane se face printr-un mesaj, utilizându-se un cod accesibil. Educatorul acre ca misiune să formeze copilul, în egală măsură ca receptor de mesaj, cât și ca emițător al mesajelor. Un mesaj este structurat dintr-o întrebare și un răspuns. Întrebările pot fi grupate în două categorii mari:
Întrebări care solicită un răspuns într-o formă unică (acționează în cea mai mare măsură memoria);
Întrebări care solicită o varietate de răspunsuri (solicită creativitatea, imaginația). (Molan V., 2017, pag. 80)
În desfășurarea convorbirilor, educatorul urmărește ca răspunsurile copiilor să fie în concordanță cu întrebarea, dar fără a-l direcționa pe copil spre o gândire convergentă; să fie formulate clar, corect, precis; să fie rezultatul gândirii fiecărui copil. (Molan V., 2017, pag. 82)
În activitatea de cercetare s-au folosit mai multe tipuri de convorbiri:
Convorbirile după desene. Desenele se deosebesc de ilustrații, ele sugerând diferite acțiuni, corelate între ele spatial sau temporal. Acest tip de convorbire solicit imaginația copiilor, consolidează deprinderile de exprimare. Șirul de desene prezentate creează posibilitatea ca fiecare copil să vadă altfel desenele și să-și exerseze propria imaginație și exprimare. (Molan V., 2017, pag. 83)
Convorbiri libere (pe teme date) Pe lângă antrenarea deprinderilor de exprimare ale copiilor, prin aceste tipuri de convorbiri fixăm cuvintele nou-însușite în diferite activități, permitem copilului să folosească acele noțiuni în alte contexte.
Povestirea profesoarei – contribuie în egală măsură la dezvoltarea vocabularului copiilor și la formarea deprinderilor de comunicare și de exprimare. Alegerea textelor literare potrivite stimulării și dezvoltării creativității copilului creează premisele unui ”bun creator”.
În activitățile de povestire se folosesc texte literare accesibile din literatura română și universal. Aceste texte folosite cu pricepere de către profesoare reușesc să apropie copiii de literatura, întâi ca ascultători și, mai târziu, ca cititori și le formează copiilor atitudini pozitive față de învățarea cititului la școală. Aceste texte au și menirea de a contribui la dezvoltarea memoriei, atenției, gândirii și imaginației copiilor. (Molan V., 2017, pag. 99)
În activitatea de cercetare s-au folosit următoarele texte epice: ”Ursul păcălit de vulpe” de Ion Creangă, ”Capra cu trei iezi” de Ion Creangă, ”Doctorul Aumădoare” de Kornei Ciukovski, ”Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi” de Nikolai Nosov, ”Scufița Roșie” de Frații Grimm.
Lectura după imagini – este un tip de activitate dispus între convorbire și povestirea educatoarei. Atmosfera, introducerea în activitate, anunțarea activității și motivarea pentru participare depind de creativitatea educatorului, ceea ce determină stimularea potențialului creator al copilului. Textul și imaginea, folosite în corelație, pot iniția un proces creator pentru preșcolar.
Memorizarea – la vârstele mici memorizarea contribuie la întărirea și dezvoltarea memoriei copiilor. La dezvoltarea gândirii acestora și la formarea și dezvoltarea imaginației. Lucrul eficient și profesionist cu textul liric are o contribuție importantă la formarea viitorului om sensibil la frumusețile transmise prin cuvinte. (Molan V., 2017, pag. 111)
Jocul didactic – Marcia L. Nell și Walter F. Drew observă:”copiii și adulții obțin cunoștințe prin jocul practic. Jocul în sine este un cadru organizatoric pentru integrarea experiențelor educaționale specifice artelor matematicii, științei, științelor comunicării și studiilor sociale. Ca atare, el oferă un mijloc natural de cercetare a lumii și oferă cunoaștere plină de sens prin experiență directă. Ca o cale de învățare integrată, jocul deschide porțile spre proiecte creative și care inspiră, precum și spre învățarea prin rezolvarea de probleme pentru întregul ciclu educațional” (Molan V., 2017, pag. 105)
Jocul oferă condiții, prin organizarea lui, pentru valorificarea potențialului creativ al copilului. Putem spune că jocul îi oferă și profesorului condiții pentru a-și afirma potențialul creativ pedagogic în organizarea și conducerea lui. (Molan V., 2017, pag. 106)
În vederea verificării ipotezelor propuse s-au utilizat mai multe jocuri de educare a limbajului.
Compunerea – dezvoltarea imaginației creatoare, a priceperii de a compune este una din sarcinile majore dintr-o activitate literar-artistică. Crearea textelor este influențată de bogăția experiențelor acumulate de cel mic atât în mediul familial cât și în activitățile de la grădiniță. (Cemortan S., 1991, pag,56). La nivelul II, preșcolarii pot compune ghicitori, rime, versuri scurte, povești după modelul educatorului, după o ilustrație, un desen, un tablou cu subiect.
Formarea priceperii de a crea independent texte de mic volum este scopul final al activităților creatoare pe domeniul limbă și comunicare, ce se organizează în grădiniță.
Modalități de stimulare a potențialului creativ în activitățile domeniul științe (cunoașterea mediului și matematică)
Domeniul științe include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experiențelor practice cât și înțelegerea naturii.
Obiectivele cadru al acestui domeniu vizează:
Dezvoltarea operațiilor intelectuale prematematice;
Dezvoltarea capacității de a înțelege și utiliza numere, cifre, unități de măsură,
întrebuințând un vocabular adecvat;
Dezvoltarea capacității de recunoaștere, denumire, construire și utilizare a
formelor geometrice;
Stimularea curiozității privind explicarea și înțelegerea lumii înconjurătoare
Dezvoltarea capacității de rezolvare de situații problematice, prin achiziția de
strategii adecvate;
Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător,
precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia;
Dezvoltarea capacității de observare și stabilire de relații cauzale, spațiale, temporale
Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură și din
mediul înconjurător;
Formarea și exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive față de acesta. (Curriculum pentru învățământ preșcolar, 2008, pag.26)
Epoca actuală are nevoie de un om inventiv, explorator neobosit, inventiv, ingenios, cu o gândire creatoare. Astfel, matematica, dezvoltarea gândirii abstracte și cunoașterea mediului înconjurător devin instrumente ale cunoașterii.
Pe parcursul celor trei ani de grădiniță, informațiile senzoriale cresc exponențial cu vârsta copilului. La grupa mică, copiii percep global obiectele (formă, culoare) dar pe măsura perfecționării și diferențierii analizatorilor, a dezvoltării gândirii și limbajului, percepțiile devin specifice. Se ajunge ca la grupa mare, copiii să distingă o gamă cromatică mai largă, să poziționeze spațial obiectele folosind limbajul corespunzător.
La preșcolarul mic, pe baza datelor experimentale, începe să acționeze gândirea. Reprezentările matematice, furnizate sistematic și gradat, activizează gândirea. Într-o primă etapă formarea și operaționalizarea mulțimilor constituie activitatea predominantă. Pornind de la achiziția noțiunii de mulțime se trece la achiziția conceptului de număr, având în vedere succesiunea logică a temelor care vizează acest concept: grupare, clasificare, ordonare, scriere, punere în perechi, conservare, număr. Învățarea conceptelor matematice se face prin acțiunea și experiența proprie a copilului și folosirea materialelor structurate (piese logice, riglete, jetoane, etc.). Prin joc, materialele utilizate devin mijloace de construcție, structurile matematice fiind dobândite sub forma acțiunii, imaginii simbolului. Copilul de 3-4 ani afirmă, dar nu poate explica; gândirea care însoțește limbajul nu este o gândire logică, ci o inteligență intuitiv-acțională (nu operează cu concepte abstracte-este prelogică). ”Logica gândirii infantile este intuiția” (J. Piaget). Operaționalizarea se face cu grupe de obiecte. – este senzorial-motrică. (Petrovici C., 2010, pag.3-5)
Preșcolarul de vârstă medie (4-5 ani) percepe deja mulțimea ca pe totalitate spațial-structurată. Implicarea fizică însoțită de verbalizarea acțiunii și recepția vizuală la înțelegerea mulțimii, în limitările condițiilor spațiale concrete în care se face percepția mulțimii. La acest nivel operaționalizarea se face cu relații cantitative pe planul reprezentărilor – operare cu numere concrete.(Petrovici C., 2010, pag.7-10)
La preșcolarul mare (5-6 ani) acțiunile verbale nu mai sunt corelate cu situațiile intuitive, ci se supun logicii obiectelor. Acesta trece treptat de la gândirea concret-intuitivă la gândirea abstractă. Copilul de 5-6 ani înțelege raportul cantitativ ce caracterizează mulțimea – operare cu numere abstracte.
Cea mai eficientă strategie de stimulare a potențialului creativ la copil în activitățile matematice este jocul.
Jocul didactic, prin forma atractivă și ritmul dinamic, prin regulile interesante și variate, facilitează antrenarea tuturor copiilor. Locul nu constrânge copilul, activizează motivația și puterea de concentrare a copilului. Astfel, copilul participă voluntar și conștient.
Jocul didactic poate fi folosit în activitățile cu caracter de predare, dar și în cele cu caracter de consolidare sau evaluare.
Jocurile didactice matematice utilizate în cadrul activităților de stimulare a creativității au fost:
”Unde s-a ascuns lupul?” (Anexa 2)
”Prichindei și prichinduțe” (Anexa 3)
”Ajută-l pe Aumădoare!” (Anexa 4).
Jocurile didactice de cunoaștere a mediului realizate în cadrul activităților de stimulare a creativității au fost:
”Oare cine este?” (Anexa 2)
”Cu ce lucrăm?” (Anexa 3)
”Al cui glas este?” (Anexa 4).
Modalități de stimulare a potențialului creativ în domeniul estetic și creativ
A. Activitățile artistico-plastice
Obiectivele cadru al acestui domeniu vizează:
Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi,
modelaje;
Realizarea unor corespondențe între diferitele elemente de limbaj plastic și
forme, obiecte din mediul înconjurător (natură, artă și viața socială);
Stimularea expresivității și a creativității prin desen, pictură, modelaj; (Curriculum pentru învățământ preșcolar, 2008,pag.26)
”Frumosul se educă prin frumos” spunea Platon. Pornind de la această constatare, realizăm că educația estetică, prin trăirile afective pe care le trezește în sufletele copiilor are o puternică influență morală asupra acestora.
Sub raportul imaginației și gândirii, activitățile artistico-plastice reprezintă atât o activitate de joc, cât și obiectivarea celor două procese psihice. anumiți parametri ai desenului permit testarea cu ușurință a unor trăsături ale creativității. Fluiditate, flexibilitate, originalitate. La baza procesului creator stă însăși dorința de acrea, curiozitatea, nevoia de afirmare. Imaginația, ca factor intelectual al creativității se află la preșcolar la ”apogeu”, venind parcă să suplinească gândirea ce mai are de parcurs stadii importante de dezvoltare. ”Imaginația completează astfel slăbiciunile gândirii”. Paradoxal, imaginația se află la apogeul manifestărilor sale, dar nu și la apogeul calității sale.
Preșcolarii adoră să-și transpună sau să-și exprime ideile, punctele de vedere sau viziunea personală asupra lucrurilor utilizând creioane, acuarele, plastilină, lut, pastă modelatoare, foarfeci, lipici, hârtie.
La grupa mică, preșcolarul cunoaște o dezvoltare lentă a creativității, datorată bagajului limitat de cunoștințe, aptitudini și deprinderi pe care acesta le are. Pe măsură ce experimentează cu texturile, formele, mărimile și culorile se observă o evoluție a potențialului creator, motivat mai ales de curiozitate.
Activitățile artistice sau cele de abilități practice dau liberul arbitru copilului, lăsându-l să aleagă, să decidă singur. Strategia didactică abordată potențialul creativ al preșcolarului, stimulează curiozitatea și nevoia de cunoaștere, declanșează motivația pozitivă și afectivă, asigură un climat educațional lipsit de inhibiții și constrângeri.
B. Activități de educație muzicală
Obiectivele cadru al acestui domeniu vizează:
Formarea capacității de receptare a lumii sonore și a muzicii;
Formarea capacităților de exprimare prin muzică;
Cunoașterea marilor valori ale creației muzicale naționale și universale. (Curriculum pentru învățământ preșcolar, 2008,pag.26)
Preșcolarii utilizează diverse instrumente școlare, inclusiv vocea – pentru a putea exprima sentimente, idei. Copiii iubesc să cânte doar de dragul de a cânta.
La grupa mică și chiar în primul trimestru al grupei mijlocii cei mici răspund pozitiv la cântecele cu rimă împerecheată și linii melodice simple. Folosindu-se de o linie melodică copilul creează cântece noi, cu un vocabular familiar. Alte strategii implică potrivirea unor formule ritmice pe versificația cunoscută deja de către preșcolari, improvizații ritmice (instrumente de percuție simple), melodice.
La grupa mare copiii pot inventa o melodie simplă pe texte recomandat sau inventează jocuri care să se integreze în anumite cântece. Rolul educatorului este să-i dea libertate copilului să se manifeste creative, să nu-l constrângă la a respecta linia melodică sau versificația. Preșcolarul modifică conștient teme muzicale, inventează scenariu, concepe numere muzicale.
Activitatea de bază o reprezintă jocul muzical creativ. În activitățile de la grupă s-au realizat următoarele jocuri:
„Dirijorul” – copilul dirijează „corul” grupei sau un ansamblu instrumental;
„Compozitorul” – preșcolarul alcătuiește un acompaniament ritmic la o melodie, alege instrumentele adecvate conținutului muzicii;
„Ghicește cine cântă” –cine din grupă sau cu ce instrument se cântă?;
”Pantomima muzicală” – redarea prin gesturi a cea ce îi transmite muzica, dialogul muzical, cântatul în grup.
Modalități de stimulare a potențialului creativ în activitățile psihomotrice
Obiectivele cadru al acestui domeniu vizează:
Formarea și dezvoltarea deprinderilor motrice de bază și utilitaraplicative;
Stimularea calităților intelectuale, de voință și afective în vederea aplicării
independente a deprinderilor însușite;
Cunoașterea deprinderilor igienico-sanitare pentru menținerea stării de
sănătate. (Curriculum pentru învățământ preșcolar, 2008,pag.26)
Prin practicarea exercițiilor fizice și a jocurilor sportive, se dezvoltă toate procesele psihice: cognitive, afective, volitive. (Petrescu C., 2010, pag.3)
Sub raportul dezvoltării cognitive se remarcă dezvoltarea percepției (spațiale, de mișcare, kinestezice, temporale, bilaterale, etc.). Aprecierea corectă a distanțelor în diferite jocuri, a adâncimii și a vitezei de deplasare favorizează perfecționarea calității acestor percepții. Multe din momentele unei acțiuni sportive presupun o apreciere corectă a timpului – perfecționarea simțului timpului, o apreciere corectă a bilateralității – orientarea și raportarea la mediu. (Petrescu C., 2010, pag.3)
Jocurile și exercițiile fizice solicită gândirea. Găsirea cât mai rapidă și promptă a soluției, rezolvarea unei probleme de strategie sau tactică implică operaționalizarea gândirii: analiză, sinteză, comparare. Astfel, în funcție de factori și împrejurări, este identificată și selectată soluția optimă. Descoperirea celei mai bune variante este influențată și de calitățile gândirii: rapiditatea, suplețea, independența, creativitatea. Toate aceste trăsături se perfecționează prin jocuri și exerciții sportive. (Petrescu C., 2010, pag.3)
Activitățile de mișcare, dans, exerciții sau jocuri sportive modelează nu numai corpul copilului ci și sufletul său. Ele oferă calități ce favorizează creativitatea: conferă flexibilitate în gândire, perseverență, spiritul de inițiativă, dorința de autodepășire, tenacitate.
Prin dans (muzică și mișcare), preșcolarii își dezvoltă și consolidează abilitățile motrice, atenția capacitatea de concentrare și puterea de retenție. Ritmul muzicii permite copilului să fie el însuși creator de dans.
Zborul ”fluturașului”, târârea ”omidei” sau săritura ”broscuței” oferă copilului posibilitatea de a înțelege mult mai bine mediul înconjurător. Rolul educatorului este ”provider”, de a asigura resursele materiale necesare pentru ca cel mic să poată imagina, inventa sau crea. Astfel, o simplă eșarfă devine în ochii unui copil: un ”râu”, un ”șarpe” sau ”aripi” pentru a zbura.
CAPITOLUL III. DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
Scopul cercetării:
Studierea gradului de dezvoltare a creativității la vârsta preșcolară, prin aplicarea unor instrumente de cercetare specifice;
Studierea efectului pe care îl au strategiile de stimulare a creativității asupra performanțelor creative;
Determinarea diferențelor de gen în dezvoltarea creativității la vârsta preșcolară.
Obiectivele cercetării:
Identificarea gradului de creativitate la preșcolari.
Aplicarea de metode și activități ce au drept țintă activarea factorilor declanșatori ai creativității.
Studierea efectului acestor metode asupra gradului de dezvoltare a creativității.
Analiza diferențelor de gen în dezvoltarea creativității la vârsta preșcolară.
Ipoteze:
Factorii/indicatorii creativității pot fi stimulați prin strategii specifice dacă acestea sunt aplicate sistematic și metodic.
Există o diferență de gen din punctul de vedere al gradului de creativitate la copiii preșcolari.
Eșantionul investigat:
Deoarece un studiu statistic nu poate fi aplicat întregii populații, într-o cercetare se pleacă de la un eșantion reprezentativ.
Eșantionul a fost compus din 2 grupe cu câte 18 preșcolari (un număr total de 36 copii). Cele două eșantioane (Grupa 1- Fluturași și Grupa 2 – Florilor) sunt eșantioane dependente (grupuri de copii egalizate după vârstă și nivelul de școlarizare). După aplicarea testului de stabilire a gradului de creativitate la ambele grupe s-a observat că cele două grupe au aproximativ același grad de dezvoltare a creativității. Grupa 1 – Fluturașilor (formată din 8 băieți și 10 fete) va fi grupa de control. Grupa 2 – Florilor (formată din 9 băieți și 9 fete) va fi grupa experimentală.
Variabilele și design
Variabilele de la nivelul cercetării pot fi independente sau dependente.
Pentru ipoteza 1 ”Factorii/indicatorii creativității pot fi stimulați prin strategii specifice dacă acestea sunt aplicate sistematic și metodic.”, variabilele și tipul de design sunt:
Pentru ipoteza 2 ”Există o diferență de gen din punctul de vedere al gradului de creativitate la copiii preșcolari”, variabilele și tipul de design sunt:
Procedura cercetării
Cercetarea urmărește valoarea pe care o poate avea implementarea unei strategii de stimulare a creativității pe nivelul II (grupa mare 5-6 ani) și dacă există o diferențiere de gen din punct de vedere al creativității la vârsta preșcolară.
Cercetarea a fost realizată la nivelul Grădiniței ”La Turn”, din București, sector 2, cu acordul persoanei juridice finanțatoare, educatoarelor și acordul părinților. Durata experimentului a fost de 3 semestre (semestrul I – anul școlar 2017-2018 și semestrele I și II – anul școlar 2018-2019). Educatoarele, împreună cu experimentatorul au discutat în prealabil despre efectuarea cercetării care va fi realizată cu ei și despre ei. Copiii au manifestat interes în ceea ce privește testarea potențialului de creativitate. Îmbunătățirea factorilor creativității prin aplicarea strategiilor de stimulare în mod sistematic a captat interesul preșcolarilor.
În primele ore de activitate s-a realizat observarea copiilor, pe parcursul a trei săptămâni, observarea sistematică având o durată de 30-45 minute și desfășurându-se în sălile de grupă, în prezența cadrului didactic.
Aplicarea testelor de creativitate figurală în desen, de creativitate verbală și metoda jocului s-a făcut pe parcursul unei săptămâni, la sfârșitul lunii martie 2018 (26-30 martie). S-a asigurat o atmosferă relaxantă, un ambient optim pentru realizarea testării. Metodologia testelor a fost descrisă în Capitolul II.
După determinarea gradului de creativitate la cele două grupe, s-au aplicat diferite metode și strategii la nivelul tuturor tipurilor de activități desfășurate într-o zi la grădiniță. Perioada în care au fost aplicate aceste strategii a fost de 3 luni în anul școlar 2017-2018 (aprilie-iunie) și 7 luni în anul școlar 2018-2019 (octombrie-aprilie). Activitățile au fost desfășurate de către experimentator în colaborare cu profesorul grupei, de 2 ori pe săptămână, timp de 30 minute.
Retestul a fost susținut în perioada 20-24 mai 2019 și s-a desfășurat în aceleași condiții metodologice ca în anul școlar precedent.
Prezentarea, analiza și interpretarea datelor obținute
În urma întocmirii fișei de observație constatăm că nu există diferențe semnificative între cele două grupe din punct de vedere al comportamentelor observate.
În anul 2019 se observă o diferențiere a comportamentelor urmărite între grupa de control – grupa 1 Fluturașilor și grupa experimentală – grupa 2 Florilor.
Se constată o creștere a abilităților de comunicare și colaborare comparativ cu grupa de control. Din punct de vedere al motricității și reacțiilor fiziologice nu se observă modificări între cele două grupe, acestea fiind dezvoltate motor conform vârstei fiziologice.
În urma aplicării testului de creativitate figurală în desen, a testului de creativitate verbală și a jocului de creativitate s-au obținut următoarele rezultate.
Rezultatele și interpretarea datelor obținute în martie 2018
Centralizarea rezultatelor, conform anexelor 2-4 ne indică faptul că la ambele grupei nivelul creativității, la începutul cercetării, este unul scăzut. Cauzele au diverse origini: factorii socio-educativ (modul în care se realizează activitățile la grădiniță), factorii biologici (vârsta).
A doua ipoteză a vizat verificarea existenței unei diferențe pe sexe a gradului de creativitate la preșcolari. După cum se observă din sistematizarea datelor colectate (Anexele 2-4) fetele manifestă o creativitate verbală mai mare decât a băieților, în timp ce aceștia figurativ și constructiv stau mai bine. Cauza acestor diferențe o constituie ritmul diferențiat de dezvoltare cognitivă între băieți și fete.
Rezultatele și interpretarea datelor obținute în mai 2019
Pe parcursul celor trei semestre s-au aplicat diferite metode și strategii de stimulare a creativității (Anexa 8). Apoi s-a aplicat retestul la cele două grupe: de control și experimentală.
În urma aplicării testului de creativitate figurală în desen, a testului de creativitate verbală și a jocului de creativitate s-au obținut rezultate extrem de interesante și surprinzătoare.
Centralizarea rezultatelor, conform anexelor 5-7 permite următoarele constatări:
Gradul de creativitate a rămas relativ constant la grupa de control, în timp ce la grupa experimentală diferențele sunt vizibile.
Se constată că la ambele grupe băieții au un scor mai mare la testul de creativitate figurativă iar fetele conduc detașat la testul de creativitate verbală. Cuantificarea rezultatelor la jocul de creativitate segregă pe gen într-o măsură mai mică;
Îmbucurător este și faptul că cei mici au fost mult mai receptivi în realizarea și finalizarea testelor (doar 2 copii nu au finalizat bateria de teste, comparativ cu 11 preșcolari în luna martie 2018).
Concluzii
Creativitatea, din punct de vedere al actului didactic, favorizează educația de calitate, centrată pe copil și pe nevoile acestuia urmărind formarea acestuia ca personalitate, cu aptitudini, atitudini și valori deosebite.
Un educator creativ formează preșcolari deschiși, dornici de cunoaștere și de a experimenta. Învățarea și creativitatea conlucrează astfel în beneficiul copilului.
Selecția, elaborarea și aplicarea unor metode care urmăresc dezvoltarea fluidității, flexibilității și originalității permite dezvoltarea potențialului creator al preșcolarului.
Pornind de la primele ipoteze observăm că pentru mulți preșcolari flexibilitatea și originalitatea au caracter lacunar. Treptat, prin introducerea sistematică de metode creative și de activități cu caracter creativ observăm că acești factori au modificări considerabile.
Comparând rezultatele din martie 2018 cu cele din mai 2019 observăm:
Pe testul de creativitate figurativă la grupa 1- de control nu apar modificări semnificative în timp ce la grupa 2 – experimentală observăm că eșalonul copiilor cu creativitate ridicată crește cu 15% iar al celor cu creativitate moderată cu 7%.
Pe testul de creativitate verbală grupa 1 înregistrează chiar o scădere a copiilor cu creativitate verbală ridicată, dar remarcăm că ei se înscriu în eșalonul celor cu creativitate moderată 53%. Grupa 2 înregistrează o creștere cu 15% a eșalonului fruntaș și o diminuare a grupului de creativitate redusă cu 18%.
Pe testul jocului de creativitate rezultate sunt fără modificări semnificative. Extrem de interesant stă situația în cazul grupei 2. Chiar dacă cei cu creativitate ridicată rămân relativ constanți numeric, grupul celor cu creativitate moderată crește cu 27%.
Putem concluziona că aplicarea continuă a strategiilor de stimulare a creativității determină antrenarea calităților necesare unui bun creator.
Deosebit de interesante sunt și constatările apărute în urma verificării ipotezei 2.
Pe testul de creativitate figurativă constatam în martie 2018 că majoritatea copiilor se înscriu în nivelul de creativitate scăzută sau moderată fără o diferențiere de gen. În mai 2019 indicatorii ne arată că mulți copii au progresat, înscriindu-se în tipul de creativitate moderată. Există un număr mai mare băieți cu creativitate moderată și chiar cu creativitate ridicată, comparativ cu al fetelor.
Surprinzătoare este modificarea curbelor de creativitate pentru testul verbal. Aici fetele conduc detașat, chiar dacă în martie erau sub nivelul băieților. O cauză poate fi și dezvoltarea firească, conform vârstei biologice a fetelor, comparativ cu băieții. Chiar și în timpul aplicării metodelor de stimulare am remarcat că de fiecare dată după prezentarea activități de educare a limbajului, fetele o transformau într-un joc de rol.
Testul 3, al jocului de creativitate figurativă, aduce băieții pe poziția fruntașă, chiar dacă nu este o diferență majoră între cele două grupuri. Într-un fel, rezultatele nu surprind. Modul în care procesele cognitive ale unui băiat se structurează, spațialitatea, vederea tridimensională, aprecierea distanțelor, vitezei de deplasare, toate sunt caracteristici tipic masculine și care permit unui băiat să-și dezvolte mult mai ușor abilități de constructor și de creator.
Rezultatele obținute sunt extrem de utile în înțelegerea particularităților de vârstă, temperament, personalitate, înclinații și gen. Astfel, putem să adaptăm metodele și strategiile într-un mod eficient pentru a obține rezultate optime.
Includerea în activitățile zilnice de la grădiniță a unui moment de stimulare a creativității nu implică un efort deosebit, materiale costisitoare, ci doar bunăvoință și un pic de creativitate. Aducem deci, un plus valoare calității educației.
Bibliografie
ANEXE
ANEXA 1
Fișa de observație sistematică extrospectivă
ANEXA 2
La centralizarea datelor s-au folosit următoarele coduri:
G1C = grupa 1 de control
G2E = grupa 2 experimentală
1B→9B = băieții din grupă
1F→10F = fetele din grupă
Centralizarea punctajului obținut în urma aplicării testului de creativitate figurativă prin desen aplicat în martie 2018
ANEXA 3
Centralizarea punctajului obținut în urma aplicării testului de creativitate verbală în martie 2018
ANEXA 4
Centralizarea punctajului obținut în urma aplicării jocului de creativitate – creativitatea figurală în construcții aplicat în martie 2018
ANEXA 5
Centralizarea punctajului obținut în urma aplicării testului de creativitate figurativă prin desen aplicat în mai 2019
ANEXA 6
Centralizarea punctajului obținut în urma aplicării testului de creativitate verbală în mai 2019
ANEXA 7
Centralizarea punctajului obținut în urma aplicării jocului de creativitate – creativitatea figurală în construcții aplicat în mai 2019
Anexa 8
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Specializarea Pedagogia învățământului primar și preșcolar [304794] (ID: 304794)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.