SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ARTELOR PLASTICE ȘI DECORATIVE [310185]

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATE DE ARTE

SPECIALIZAREA: [anonimizat]. UNIV. DR.

GHEORGHE CARUȚIU

ABSOLVENT: [anonimizat]2017-

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATE DE ARTE

SPECIALIZAREA: [anonimizat]. UNIV. DR.

GHEORGHE CARUȚIU

ABSOLVENT: [anonimizat]2017-

Cuprins

Abstract ……………………………………………………………………………………………………………1

Introducere……………………………………………………………………………………………………….2

Concepte cheie. [anonimizat], metamorfoza…………………………..4

Capitolul I: Structuri vegetale……………………………………………………………………………4

I.1. Structuri vegetale in istoria artelor …………………………………………………4

I.2. Motivul vegetal in istoria artei………………………………………………………………………..5

Capitolul II: Motivul vegetal in pictura olandeza……………………………………………………………………………………………………………5

II.2. Motivul vegetal ca element decorativ……………………………………………………………..5

II.3. Arabescul…………………………………………………………………………………………………….5

Capitolul III: Caracterizarea lucrarilor practice………………………………………………..7

III.1. Conceptul artistic………………………………………………………………………………………..7

III.2. Procesul creativ si etapele realizarii lucrarilor practice…………………………………….7

Concluzii…………………………………………………………………………………………………………..8

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………….9

Lista reproducerilor

Anexe………………………………………………………………………………………………………………10

ABSTRACT

Aceasta lucrare abordeaza tematica structurilor si a [anonimizat]. [anonimizat]-a [anonimizat], abstracta.

INTRODUCERE

“Nimic nu se pierde … totul se transforma “ – “Rien ne se perd … tout se transforme”.

Lavoisier

Subiectul ales: “Structuri vegetale”, este o tematica pe care am decis sa o [anonimizat]. [anonimizat] a fost o sursa de inspiratie, o muza, [anonimizat]-a [anonimizat], ce trateaza acest motiv. [anonimizat], [anonimizat], static-dinamic, transparent- opac, spatial- temporal, ordonat-aleatoriu, mic-mare, interior-exterior, lumina- intuneric, arta-viata, viata- moarte, au constituit baza in alegerea formelor, culorilor si expresiilor din cele 8 lucrari, realizate de mine, pentru aceasta lucrare de licenta.

Lucrarea de fata si subiectul ales vor fi impartite in trei capitole, principale. In primul capitol voi prezenta un scurt istoric al motivelor vegetale de-a lungul istoriei artei. Voi vorbi despre motivul pentru care oamenii au fost atrasi de acest subiect, simbolistica motivelor vegetale cat si despre influenta acestora asupta ideii artistice, exemplificand prin curentele artistice create de oameni, atat in domeniul artei plastic cat si a celei decorative. In aceasta prima parte este reprezentata si documentatia fotografica , motivul vegetal fiind transpus cu usoare tente decorative, dar evoluand spre abstractizarea subiectului vegetal.

In capitolul doi, voi trata motivul vegetal in pictura olandeza, mai exact voi vorbi despre naturile statice cu flori, si felul in care pictorii au decis sa portretizeze acest subiect, din punct de vedere compozitional, coloristic.

In capitolul trei, voi analiza din punct de vedere tehnico-plastic, lucrarile realizate pentu proba plastic a licentei. Voi trata etapele de creatie parcuse de mine, pentru realizarea celor opt lucrari ale probei practice: documentare, schite, analiza si cautarea celor mai potrivite contraste cromatice, abstractizarea motivelor alese de ine, felul in care am gandit compozitia,de la primul stadiu de colorare, cel al eboselor, pana la etapele finale, cu explicatii obiective aduse elementelor de limbaj plastic cat si a tehnicilor aferente, utilizate in lucrarile proprii de pictura.

Dupa o mai veche cercetare, atat teoretica cat si practica, am ales acest subiect pentru lucrarea de licenta, compusa dintr-o selectie de opt panze, executate in acrilic pe panza, sub indrumarea lect. Univ. dr. Gheorghe Carutiu.

Prin tot ceea ce am realizat mi-am relatat propria mea viziune artistica si mi-am creat propriul stil de exprimare artistic-pictural.

Pentru o mai buna intelegere a demersului, voi propune o schema de constructie,pentru o mai mare eficineta a structurii compozitonale de mai jos: – Factorii obiectivi: Structurile compozitionale ale lucrarilor, principiile compozitiei plastice si limbajul plastic. -Factorii subiectivi: Personalitatea creatoare si posibilitatile interpretative.

Privim acesti factori, clasificati din punctul de vedere al logicii de lucru in artele vizuale, ca fiind un principiu pentru organizarea compozitionala a spatiului plastic. Dinamica ansamblului de relatii alcatuieste intre diferitele stadii ale constructiei si alte principii generale caracteristice compozitiei, o coerenta intre idee si forma. Pentru inceput se formeaza structurile compozitionale. In aceste conditii obiective, ca imagini stabile prin diverse structuri de retele, opera de arta vizuala capata un arsenal cuantificat. In aceasta grupa, actuala structura compozitionala se supune in mod deosebit acestui factor important in spiritul arhitectonic al operei vizuale, in care conditia esentiala ofera procedee creative si de comunicare.

Se cere sa amintim in lucrarea actuala, analiza prioritara si eficace in tratarea esentiala a compozitiei, care releva metodologia in plan didactic precum si in practica de atelier.

In ceea ce priveste artele vizuale, spatiul si timpul plastic, se gasesc intr-o stabilitate definitorie, intrucat timpul plastic in esenta reala cat si cea virtuala este expus spatiului plastic, deoarece sustine suportul care cuprinde tot relieful complementar, dupa ce timpul plastic in ultim rezumat pastreaza si imortalizeaza faza operei.

Descoperirea reperelor sigure cat si gasirea unor moduri reale de realizare a unei armonii, cerintele artistilor din toate timpurile nu s-au schimbat, deoarece arta oglindeste adevarul in forma sa subiectiva. Modul prin care tratam ideea ca aceste completari sunt necesare perceperii universului, exterior cat si interior, poate fi si fiindca “forma artistica s-a dovedit a fi in egala masura indispensabila cunoasterii umane, asa cum sunt problematica artei si, intr-adevar, investigatiile intelectuale ale filozofiei si stiintei “

Cutuma clasicizanta a picturii de sevalet s-a marcat prin noile abordari in arta secolului al XX-lea, astfel intelegem punctul de vedere al pictorului Wassily Kandinski: “ Ne apropiem […] de vremurile compozitiei constiente, rationale, […] operele fiind constructive, […] acest concept al picturii este […] sufletul unei epoci a inaltei spiritualitati “ .

Conform altor opinii noi, “ pusa in ordine de mijloace plastice, compozitia stabileste raporturile fundamentale ale operei, acelea care au legatura cu repartitia de la suprafata, cu dispunerea formelor, a proportiilor “, reda o “ modalitate specifica de structurare a elementelor unei opere de arta astfel incat sa formeze un ansamblu omogen, echilibrat, indestructibil, capabil sa transmita provitorului ideea si emotia artistului “

Inceputul este originea naturii obiectului. Tema sursei operei de arta este propusa cand ne referim la originea naturii ei.

Prin ce se caracterizeaza si cum incepe artistul sa fie el insusi? Artistul se expune lumii prin opera sa, cu ajutorul mijoacelor artistice, lucrarea finala rezultata, la randul ei, lucreaza asupra artistului. Creatorul este inceputul realizarii pe cand opera este inceputul creatorului, astfel nu ar exista unul fara altul si ne referim concret la cei doi termeni. Prin relatia dintre opera si artist apare al treilea termen, care se refera la termenul de arta.

In capitolele care urmeaza, sunt analizate intr-un mod sintetic structurile geometrice si plastice impreuna cu alte structuri importante spatiului plastice ce accentueaza deosebit constructia spatiului pictural. In cele din urma , urmeaza sa observam ce se intampla in fiecare lucrare si caracterizarea ei din punt de vedere al istoriei artelor cat si a perspectivei personale.

Capitolul I

STRUCTURI VEGETALE IN ISTORIA ARTELOR

ARGUMENT PLASTIC

DOCUMENTATIA

PROVENIENTA TEMEI LICENTEI

SCURT ISTORIC

Introducere in istoria artei:

Geometria de-a lungul istoriei civilizatiei umane, se cuvine sa fie gandita ca prima disciplina stintifiica strans legata de artele vizuale ce s-a intersectat cu ele. A fost de-asemenea inventata de anticii prin filozofii greci, acestia fiind Thales, Pitagora si in mod special Euclid care in cartea sa supranumita Elemente a recapitulat cugetarile matematice ale perioadei, felul cum opera prezinta un prim model de geometrie ce a existat doua milenii si sutinut repere necesare mai tarziu ale geomtriilor.

Modul cum prezentam conceptele vizuale ale geometriei din punct de vedere subiectv variatelor forme de vizualizare- aici am ramas

Modalitatile de reprezentare, proprii conceptelor vizuale ale geometriei si diverselor forme de vizualizare specific artelor vizuale, s-au intalnit si s-au combinat deseori pe parcursul istoriei artelor. De la primele forme de reprezentari ale picturii decorative a Paleoliticului superior la perspectiva liniara a Renasterii si conceptele spatiale ale unor stiluri moderniste precum cubismul, constructivismul sau ale curentului Op art, viziunea geometrica si cea artistica s-au suprapus adesea, aducand de fiecare data solutii plastice noi si originale.

Stefan Luchian

Creatia artistului

Luchian a absolvit in 1889 Scoala de Belle Arte din Bucuresti, dupa a continuat cu Academia de Arte Frumoase de la Munchen avandu-I ca profesori pe Johann Kaspar Herterich si Ludwig Herterich ce faceau parte din academismul neoclassicist. In locul picturii academiste care era una rigida avea ca exemple modelele din muzeele preferate de acesta. In 1891 Luchian si-a urmat la Paris studiile vizitand des atelierul lui William- Adolphe Bouguereau de la Academia Julian fiind preocupat in special de expozitiile cat si muzeele de arta.

Inca de pe atunci Luchian a studiat mai mult din creatia lui Nicolae Grigorescu ce se afla la inceputul activitatii ,din anii de studiu din 1885 si 1889 la Scoala de Arte din Bucuresti, pe cand de la profesorii sai cum sunt Aman, Tattarescu ori Stancescu care ii dadeau modele pentru pictat nu era atat de interesat. Deoarece caracterul lui era similar cu temperamentul lui Grigorescu, invata-se repede si gandea in felul maestrului sau. Datorita acestuia a putut sa observe aspectele realitatii in mod direct si sa aduca la cunostiinta natura in masura si in baza ei pentru a fi unul cu natura.

Relatia dintre pictor si natura

Stefan Luchian aduce modernitatea in pictura romaneasca unde se surprinde relatia dar si intelegerea dintre pictor si natura.Pentru artist a face o pictura nu inseamna a imita natura ci semnifica dezvoltarea cunoasterii cat si autocunoasterii acestuia.

Luchian se manifesta prin caracterul lui liric asa cum isi expima calitatile lui prin culoare. Creatiile sa cu tematica florilor este cel mai vast capitol al operei sale, datorita maiestriei acestuia. Tema florilor este dezvoltat si transformat in pictura romaneasca avand un stil ce nu depindea de nimeni.

Capitolul cel mai important din opera lui Luchian il sunt mai ales florile, chiar daca a pictat peisaje , ii placea natura intrucat contempla prin natura in timp ce picta si observa natura. Singurul model care il indragea foarte mult erau florile, ce admira natura in perfectiunea ei, care era menirea lui ca artist. Florile il ajutau in plan sufletesc sa se exprime, chiar daca erau triste sau vesele, optimiste ori cand avea o situatie neplacuta, pentru artist erau ca niste fiinte.

Luchian avea aceasta credinta de a umaniza florile, a preluat aceasta credinta animista de la scoala simbolista unde a fost contemporan: “(…) pentru Luchian, copacul, frunza si floarea sunt fiinte cu care comunica, sunt frati si surori carora le marturiseste sentimentele si gandurile. (…) La Luchian, si peisajul si florile le simti contopindu-se cu fiinta lui si purtandu-I graiul”.

Cand ceilalti poeti simbolisti erau ocupati cu descoperirea strafundurilor sufletului, cu tristetea si cu negativismul, Stefan Luchian avea inclinatia catre simplitate si seninatate deaceea era preocupat cu contemplarea bucuriei vietii si lucrurile in pictura.

Artistul si florile

Petru Comanernescu spunea in scriierile lui despre Luchian ca avea o atractie si sensibilitate catre natura inca din copilarie. S-a nascut in satul Stefanestilor aproape de Lunca Prutului in Nordul Moldovei traindu-si copilaria, de acolo intelegea ca natura era in armonie cu viata de zi cu zi a oamenilor. La sfarsitul secolului al XIX-lea impreuna cu familia sa s-a mutat in Bucuresti.

Concertul floral in creatia lui Luchian

Luchian este unul din artistii romani care a pictat mai mult decat altii subiectul floarea, pentru ca era inspirat de coloritul viu, de finetea si de fragilitatea lor. Era atat de atent cu florile incat le aranja si le studia pentru mult timp, printre aceastea se enumera macii, garoafele, trandafirii, albastrelele, anemonele, gura leului, craitele , nalbele, dumitritele, crizantemele, toate formeaza o varietate impresionanta de legatura intre culoare, ritm si forma.

Intr-o perioada de timp Luchian practica muzica si pictura, avea un talent deosebit cat si un simt al armoniei dar si al acordurilor eufonice. Simtul lui caracteristic era combinatia intre aceste doua muzica si pictura, incat se observa orchestra gamelor cromatice, de parca ar fi dirijorul propriei picturi totul datorita florilor. Lumina, culoarea, umbra, forma ce artistul le punea in valoare cu ajutorul penelului, acestea pentru artist erau instrumentele pe care le dirija ca si cum aveau o rezonanta muzicala.

Florile pictate sunt gandite tocmai pentru a emite emotii, armonii cu ritm in care pictorul decodifica esenta spirituala a florilor.

Din 1903 a inceput sa se preocupe intens de studiul florilor pana in anul 1907 cand tematica acestei picturi devine influentata si reprodusa cromatic.

Pasta este suprapusa cu straturi unul dupa altul. In prima perioada a vietii intalnim des armoniile din picturile sale cu flori, frecvent este obtinut violetul apoi verdele, insa mai mult este pus accentul pe rosu cand foloseste la corole si in fundal. In continuare, urmeaza perioada vietii infloritoare plina de stralucire, in care foloseste cele trei forte cromatice adica rosul profund apoi verdele si violetul imbinand si celelalte griuri colorate.

Din 1910 Luchian incepe sa se indrepte catre simplitate si sinteza, in pictura sa se evidentiaza conturul negru dand un strat fin si uniform de culoare unde revine cu accente puternice pentru a preciza accentul pus pe contur.

“Flori de primavara”

In aceasta compozitie a lui Luchian observam simfonia florala ce are loc in care se compun “ adevaratele poeme cromatice”. Vasile Dragut istoricul de arta observa infinita diversificare a tablourilor in care chiar modul de alcatuire a florilor sunt mereu aceleasi, deoarece comunicarea dintre culori si constructia ritmurilor prin linie il ajuta sa aibe starea de spirit necesara pentru pictat. La ultima expozitie a lui Luchian ,Virgil Cioflec afirma despre artist: “ Proaspete, muiate in soare, cu feeria lor de culori, de o inimitabila compozitie, florile lui nu sunt doua la fel”.

Pictura sa se remarca prin aranjamentul floral din care reies isisii,zambilele, narcisele albe si galbene si allele intr-un bol brun.

Flori de primavara

Ulei pe panza lipita pe carton, 37x 56 cm, semnat stanga jos, cu negru, Luchian

CAPITOLUL II

Motivul vegetal in pictura olandeza

Giuseppe Arcimboldo

1527- 1593. Milano

S-a nascut in 1527. Pe cand era la catedra din Milano, atunci si-a inceput cariera de pictor impreuna cu tatal sau, unde era ucenicul lui. Era foarte talentat datorita faptului ca facea picturi pe langa vitralii, din aceasta cauza a fost numit pictorul curtii imperiale de la Praga. Pe langa ca era foarte activ, era responsabil cu diverse sarcini cum ar fi costumier, se ocupa de scenografie, cauta oameni talentati pentru imparat, se ocupa cu decorarea curtii si printre altele a creat tratatul de pictura.

A fost un pictor original, intrucat observam combinatia intre fructe cu flori si cu animale dar si cu obiecte ce vedem in fiecare zi, aceasta combinatie fiind mai exact un portret ce poate fi recognoscibil.

In acea epoca stilul lui era ceva neobisnuit dar si absurd si ne referim la ceea ce se simtea in vremea respectiva. Ceea ce ar trebui sa intelegem concret din tablourile lui Arcimboldo este faptul ca se creeaza o alegorie ce simbolizeaza cele patru anotimpuri si reprezentarea muncii sale particulare.

Tablourile lui Arcimboldo au fost foarte mult timp cerute doar in perioada vietii lui asa ca familia regelui facea cadouri adica picturile sale curtilor europene.

Este unul dintre cei mai neobisnuiti artisti ai Manierismului European, datorita portretelor sale fiind create din punct de vedere compozitional avand ca motive flori, fructe si animale.

Arcimboldo ocupa un loc important si unic in istoria artelor fiind considerat un artist prin excelenta.

Lucreaza serii de picturi, se bucura de popularitate mai ales in timpul vietii.

Moare in 1593 in Milano, acesta fiind uitat , iar majoritatea lucrarilor sunt des copiate.

Tabloul este unul dintre seriile a celor patru anotimpuri. In pictura realizata observam profilul ce este realizat din frunze si flori. Artistul curtii imparatului Ferdinand I reda in tablou alegoria primaverii.

Avem portretul imparatului Rudolf al II-lea, ce apare in chip de zeul roman Vertumnus al metamorfozei si al vegetalului . Caracteristic tabloului sunt fructele , legumele si florile ce reproduce vizual jocul incarcat de umor ce ii faceau pe printii din acea epoca sa fie interesati atat de natura cat si de arta.

Jan Davidszoon de Heem

1606. Utrecht- 1683/ 1684. Anvers

Este unul dintre cei mai semnificativi creatori olandezi de naturi moarte. Se naste in 1606 in Utrecht si este ucenicul pictorului lui Balthasar van der Ast. Provine dintr-o familie de pictori care faceau naturi moarte.

In secolul al XVII-lea tipul acesta de naturi moarte a evoluat in Olanda pentru ca a fost considerat ceva deosebit la acea vreme.

Denota maiestrie in redarea detaliilor, combina precis stilul semnificativ al naturii moarte din nordul Olandei cu redarea luminii in pictura flamanda. Stilul sau a fost profund schimbat datorita intoarcerii sale la Anvers. Ceea ce l-a inspirat foarte mult au fost naturile moarte flamande in picturile lui Daniel Seghers si Frans Snyders, in care aranjamentul lor erau viu colorate compuse din flori, fructe alimente dar si felul cum erau ornamentate vazele.

De Heem era foarte atent in detaliile tipice olandeze ce a reusit sa formeze un pod de legatura dintre cele doua traditii.

Vedem incarcatura de crustacee, de tacamuri, de fructe pe fundalul ce este intunecat chiar daca elementele din natura dau luminozitate, ne da impresia ca pictura este suprarealista. Racul este elementul ce da iluzia ca parca doreste sa iasa din spatiul pictural, astfel de elemente iluzorice sunt definitorii naturilor moarte clasice. Elementele cum sunt strugurii, coaja piersicii, vasele si celelalte fructe exotice accentueaza puternic reprezentarea lor printr-o executie cu o precizie ce nu sa mai vazut. Ceea ce vedem in aceasta scena , este viata de lux ce nu si-o pot permite nici macar cei mai bogati olandezi.

Jan van Huysum sau Huijum s-a nascut pe 15 aprilie 1682 in Amsterdam si a murit la 8 februarie 1749 In Amsterdam.

Este un pictor olandez, acesta este fiul lui Justus van Huysum, artistul care picta flori. Majoritatea picturilor lui sunt aflate in marile galerii. Acesta picteaza peisaje, porturi cu ruine, are numeroase lucrari cu fructe si flori.

Majoritatea picturilor sale care se afla in marile galerii, unele dintre acestea fiind peisaje, observam porturile cu ruine dar cladiri reprezentative, peisaje cu paduri ce par lipsite de viata. Celelalte faimoase picturi cu flori si fructe se afla in colectiile private din Anglia dar mai ales din galeria ducelui de Ellesmere din 1723 si colectiile Hope si Ashburton din 1730 si 1732. Insa exemplarele cele mai frumoase se afla si in ziua de azi la Londra in 1736 si 1737 in National Gallery.

Rachel Ruysch ( Haga, 3 Iunie, 1664- Amsterdam, 12 August, 1750)

A studiat anatomia si botanica impreuna cu tatal ei. Colectiona si studia smecimene rare. S-a facut remarcata din cauza picturilor cu flori. Impreuna cu pictorul Willem van Aels, a studiat pictura.

La Curtea din Desseldorf a fost invitata sa picteze , astfel ramane o perioada de timp acolo.

Aceasta femeie a lasat pentru artisti aproximativ o suta de lucrari. In natura statica cu flori viu colorate cat si diversificate, observam fundalul inchis, in centrul tabloului lumina da senzatia de parca ar fi vie, vazele de sticla sunt redate intr-un mod realist.

Rachel Ruysch

Categoria: Pictura Baroca

La inceputul secolului XVII, Olanda a experimentat ceea ce a ramas in istorie sub numele de "tulipmania". (Tulipmania a fost o perioada din Varsta de Aur a Olandei in care bulbii de lalele (floare recent introdusa in Europa de catre Imperiul Otoman) au atins preturi exorbitante si apoi au scazut brusc, tragand dupa sine pierderi financiare enorme.) In tot cazul, tulipmania a fost bobocul iubirii olandezilor pentru flori. Comerciant de flori, botanist si pictor de natura moarta au devenit ocupatii foarte la moda in Olanda acelor vremuri. In pictura un exponent al acestei perioade a fost Rachel Ruysch, a carei cariera, chiar daca a inceput dupa tulipmania, nu a facut decat sa reflecte maturizarea unui stil de pictura in continua evolutie iar tablourile sale scufundate pana in cele mai adanci detalii ale florei nordice, o fotografie a devenirii buchetelor olandeze, de la simetria statica din operele lui Ambrosius Bosschaert (1573-1621), la armonia nascuta din naturalete.

Intr-o lume a barbatilor, Rachel Ruysch (Haga, 3 Iunie, 1664 — Amsterdam, 12 August, 1750) a trimfat datorita florilor. Fiica de anatomist si botanist, Rachel Ruysch a avut privilegiul de a putea studia pe langa tatal sau impresionanta colectie de specimene rare pe care acesta o adunase. Rachel a studiat pictura cu Willem van Aelst, pictor din Delft renumit pentru tablourile sale cu flori. In 1693, pictorita s-a casatorit cu un portretist cu care a avut zece copii. Cumnatul ei picta deasemenea flori. Rachel a fost invitata sa picteze la Curtea din Düsseldorf unde a ramas cativa ani. In 1723 a castigat la loterie dar a continuat sa picteze frumoasele tablouri cu flori pana aproape de sfarsitul vietii. In prezent se cunosc aproximativ o suta de picturi de-ale ei. Fundalul inchis la culoare, lumina care cade in centrul picturii dandu-i viata, vazele de sticla atat de realiste, florile variate si multicolor sunt mostenirea pe care aceasta femeia a lasat-o posteritatii.

Rachel Ruysch

Still life with flowers on a marble table top, 1716

Bouquet of roses, poppies, irises, carnation and convolvulus

Canvas, 48,5x 39.5 cm

Natura moarta si maestrii olandezi

Categoria: Istoria Artei, Pictura Baroca

Natura moarta s-a gasit a fi la sine acasa in Olanda protestanta a secolului XVII. Recent iesita de sub dominatia spaniola, Olanda isi intarea noua religie, care prin opozitie cu vechiul catolicism, interzicea adorarea de icoane. Astfel, artistii locului, care dintotdeauna isi castigasera painea pictand in mare parte doar scene religioase, au dintr-o data putine oportunitati de a-si mai vinde tablourile. Si ce faci cand Domnul Zeitgeist iti sta in spate? Te adaptezi si te reorientezi. Si asta au facut si pictorii olandezi. Au luat cu ei in desaga pe acest drum al victoriei inca nemirosite ceea ce aveau si ei in ograda: minutiozitatea detaliului, realist pana la sange si simbolurile ascunse ale limbajului secret al artistilor, elemente ce s-au dovedit a fi foarte pe gustul noii burghezii care de acum incolo avea sa dicteze soarta picturii olandeze. La aceste schimbari politice si economice a mai contribuit si tulipmania, noul hobby al olandezului secolului XVII aflat pentru prima data fata in fata cu laleaua de care avea sa se indragosteasca iremediabil si complet. Iar odata cu laleaua, horticultura insasi avea sa capete un nou inteles.

"Masa bogata cu papagal" (1655) de Jan Davidsz de Heem (Utrecht, 1606 – Antwerp, 1684)
The John and Marble Ringling Museum, Sarasota

Natura moarta ca si celelalte genuri de pictura se obisnuia sa se vanda in piata. "Da-mi si mie un Rembrandt, da, da, si un Ruben! Ah, mi-a mai ramas niste maruntis! Tine aici si vezi daca imi ajunge si de un Jan Davidsz de Heem. Ala e bine!" Rareori se faceau comisioane. Astfel, artistul putea alege dupa bunul sau plac subiectul si compozitia. Cu putin noroc, dadea la targ peste un burghez de prima generatie imbogatit pe mare sau din bulbi de lalele caruia pictura sa ii faca cu ochiul.

"Natura moarta" (1658) de Willem Kalf (Rotterdam,1622 – Amsterdam, 1693)
Muzeul Thyssen-Bornemisza, Madrid

Intre 1650 si 1660 cand Amsterdamul a devenit capitala sociala, politica si financiara a Olandei, pictorii de natura moarta precum Willem Kalf si Abraham Van Beyeren au produs scene impunatoare care depictau fructe exotice importate si scumpe obiecte din portelan chinezesc, sticla venetiana, potire si tavi de argint, lucind int-o atmosfera feerica care reorienta atentia pe functia estetrica si decorativa a artei.

"Natura moarta de banchet cu soarece" de Abraham Van Beyeren (Haga, 1620 – Rotterdam, 1690)
County Museum of Art, LA

Natura moarta prin definitie este un gen de pictura care trateaza in mare parte cu obiecte inanimate naturale precum mancare, flori, plante, pietre, scoici sau facute de om: pahare, farfurii, carti, bijuterii, pipe, monezi, intr-o combinatie artificiala. Artistii olandezi din Epoca de Aur au ridicat pe culmile gloriei scenele cu mese imbelsugate de banchete, bucatarii si bunatati servite la micul dejun. Aceste delicatese sunt atat o reprezentare literala a pranzurilor burgheze cat si un semn de exclamare care aminteste de evitarea exceselor.

Anexa

Capitol II

Figura 1

Giuseppe Arcimboldo

Primavara, 1573, ulei pe lemn, 76x 63, 5 cm, Muzeul Luvru, Paris

Figura 2

Giuseppe Arcimboldo

Rudolf II ca Vertumnus, 1591, ulei pe lemn, 70, 5 x 57,5 cm, Colectia baronului R. von Essen, Skoklosters Slott, Balsta

Figura 3

Jan Davidszoon de Heem

Natura moarta cu rac si fructe, cca 1648-1649, ulei pe panza, 95x 120 cm, Muzeul de Stat, Berlin

Rachel Ruysch

In secolul al XVII-lea

"Natura moarta" de Jan Davidsz de Heem (1606-1684)
Muzeul Louvre, Paris

Jan Davidsz de Heem

"Natura moarta cu banchet si peisaj" de Jan Davidsz de Heem
Musée des Beaux-Arts, Montréal

Naturile moarte cu flori sunt clasificate intr-un mod separat odata cu anul 1600.

Din 1600 picturile cu flori devin o categorie separata a naturii moarte. Simbolismul florilor a evoluat inca din leaganul crestinatatii. Trandafirul o simbolizeaza pe Fecioara Maria, transcendenta, pe Venus, iubirea; crinul pe Fecioara Maria, virginitatea, sanul femeii, puritatea mintii si dreptatea; laleaua simbolizeaza nobletea (oare de ce nu vine asta ca o surpriza?); floarea soarelui – iubirea divina, credinta; violeta simbolizeaza modestia si umilinta; macul – puterea, somnul, moartea. Si insectele sunt litere ale acestui alfabet ascuns sub straturi de pictura: fluturele reprezinta transformarea si invierea, libelula – transcendenta si furnica intruchipeaza munca si grija pentru recolta.

"Natura marta cu flori" (1723) de Jan van Huysum (Amsterdam, 1682-Amsterdam, 1749)
Rijksmuseum, Amsterdam

Contrar majoritatii, Jan van Huysum a tinut sa picteze in urma unui minutios studiu asupra naturii. Se spune ca o data chiar a scris o scrisoare unui client prin care ii comunica ca tabloul nu va fi gata pana peste un an datorita imposibilitatii de a gasi in acea epoca a anului un trandafir galben fara de care nu putea termina pictura. Jan van Huysum si-a castigat reputatia datorita buchetelor elegante si inovative care combinau flori din toate anotimpurile anului, in diferite stadii, de la boboc pana la floare ofilita. Prin tablourile sale a tinut nu doar sa incante privirea ci si sa ofere o lectie de botanica si sa cheme la credinta, fapt subliniat prin pictarea de versete din Biblie pe vazele cu flori.

"Vaza cu flori la marginea gradinii" (1730) de Jan van Huysum (1682-1749)
French & Company, Inc., New York

"Natura moarta cu flori si fructe" (cca. 1635) Jan Davidsz Heem (1606-1684)
Rijksmuseum, Amsterdam

Nacut in Utrecht (Olanda), Jan Davidsz Heem a studiat cu maestrii olandezi. In 1636 insa se muta in Antwerp (Belgia), unde avea sa ramana aproape toata viata. E aici unde scenele baroce de banchet burghezesc ating maturitatea. Opera sa a format o punte intre traditia olandeza si belga in domeniul naturii moarte si de aceea ambele scoli il accepta in sanul lor.

"Natura moarta cu flori" (cca. 1700) de Rachel Ruysch (Haga, 1664 – Amsterdam, 1750)

"Echipament de vanatoare" (1664) de Willem van Aelst (Delft, 1627 – Amsterdam, 1683), Nationalmuseum, Stockholm

Willem van Aelst, profesorul lui Rachel Ruysch, a fost un important pictor de flori si trofee de vanatoare. Aceste trofee cat si picturile in care apareau pasari si animale vii creau o atmosfera aristocratica a vietii din afara oraselor.

O alta forma de natura moarta era cea in care apareau obiectele caracteristice unei meserii. Un astfel de tablou asezat in holul de la intrare aducea prestigiu si era mandria posesorului.

O speciala atentie era acordata picturilor vanitas (gol) in care apareau carti, ceasuri, impresionate aranjamente florale, statui, vaze, monede, bijuterii, instrumente muzicale si stiintifice, obiecte din argin si sticla, etc. ce simbolizau trecerea timpului. Un cap de mort, un ceas de buzunar, o lumanare arzand sau o carte cu paginile deschise erau un mesaj moralizator la efemeritatea placerilor carnale. Uneori insasi fructele erau pictate stricate sau florile ofilite, in acelasi semn de prostest. Stridiile erau simbol al desfraului. Aceste picturi invitau la meditatie asupra efemeritatii vietii, a inutilitatii placerii, a iminentei mortii si incurajau la un punct de vedere sobru asupra lumii.

"Banchet cu placinta" (1635) de Willem Claesz Heda (Harleem, 1593/1594 – Harleem, 1680)

"Natura moarta vanitas cu instrumente" (cca. 1661) de Cornelis de Heem (Leiden, 1631 – Antwerp, 1695)
Rijksmuseum, Amsterdam

Alegoria era si ea la moda in Olanda secolului XVII. Sub influenta olandeza, pictorii belgieni, la fel ca si cei nemti, francezi sau spanioli, s-au lasat luati de valul frumoaselor tablouri si au facut din ele o moda europeana. Cele cinci simturi, cele patru anotimpuri, continentele sau elementele esentiale, etaland o zeita sau o figura alegorica inconjurata de obiectele naturale sau facute de mana omului erau un deliciu pentru iubitorii de arta ai vremii asa cum continua sa fie si astazi. Dar lucrurile nu se opreau aici. Multi colectionari doreau sa aiba o pictura cu propria colectie. Aceste tablouri se numesc picturi-galerii si sunt adesea infrumusetate in mod exagerat. Multe dintre aceste galerii se pastreaza in ziua de azi in muzee.

"Portretul alegoric al unui artist" (cca. 1680-85) atribuit lui Michiel van Musscher (Rotterdam, 1645 – Amsterdam, 1715)

NATURA STATICĂ
Începuturile naturii statice amande și olandeze se plasează în secolul XV
când, în cadrul temelor religioase, încep a introduse obiecte cotidiene care
făceau scena reprezentată mai atrăgătoare, mai familiară. În secolul XVI, ea
devine subiect de sine stătător, iar în secolul XVII, în reprezentarea naturii
statice, se continuă două mari tendințe: descriptivă și decorativă.
Alexander Adriaenssen (1587 – 1661) și Frans Ykens (1601 – 1693),
reprezentanți ai tendinței descriptive, realizează compoziții simple, statice,
fără efect decorativ în intenție; ei sunt preocupați de precizia redării
formelor și de exactitatea materialității elementelor respective.
Frans Snyders (1579 – 1657) a colaborat cu Rubens, van Dyck,
Jordaens și Cornelis de Vos. Asimilând inuențele rubensiene, Snyders
conferă naturii statice o structură barocă, decorativă. Lucrările de pe
simeza galeriei Brukenthal, Bucătăreasă amandă, Negustorul de vânat,
conrmă cele armate.
Considerat de istoricii de artă drept cel mai important pictor amand de
naturi statice, inuențat de Snyders în desăvârșirea structurilor Barocului,
Jan Fyt (1611 – 1661), a reușit de multe ori să-și întreacă maestrul.
Compozițiile sale sunt mult mai dinamice decât cele ale lui Snyders, iar
măiestria lui răzbate prin ranamentul cromatic și pensulație. Elocvente
sunt Natură statică cu papagal, cu evidente conexiuni stilistice cu lucrarea
de la Ermitaj, și Vânat păzit de câini (g. 15).
15. Jan FYT (1611- 1661)
Vânat păzit de câini
12
16. Joris van Son (1606 – 1684)
Fructe pe un piedestal antic cu Sf. Familie
Mentorii lui Joris van Son (1606 – 1684) au fost Frans Snyders, Jan
Fyt și Jan Davidsz de Heem. De la aceștia, el a învățat structura amplă,
paleta cromatică luminoasă, deseori saturată. Tipologia Naturii statice cu
coloană se întâlnește și la alte lucrări ale lui van Son de la Bruxelles,
Karlsruhe, Cambridge. Dar, în lucrarea Fructe pe un piedestal antic cu
Sfânta Familie (g. 16), Joris van Son preferă ghirlandele cu fructe în locul
celor cu ori.
Cunoscut pictor de ghirlande și buchete de ori, Jan Philip van
Thielen (1618 – 1667) a rămas apropiat stilului lui Seghers. În cazul lui,
ghirlanda de ori trebuia să e bogată, impresionantă, așezată de obicei
pe un cadru de piatră, elementele ornamentului emblematic amplicând
simbolismul oral. În acest fel, van Thielen a fost un practicant al retoricii
baroc olandeze.

CAPITOLUL III

Partea practica- descrierea procesului de lucru

Cromatica culorilor

Compozitia lucrarilor

Etape de lucru (evolutia lucrarilor)

Tehnica de lucru folosita

Notiunea de compozitie plastica

Termenul de compozitie se refera , in domeniul artistic la modul de organizare a formei artistice in cadrul unei opera de arta.

Compozitia plastica arata modul de organizare si compunere a elementelor categorice a creatiei artistice in artele vizuale.

Fig. 1

BIBLIOGRAFIE

Arta islamică : Arabescul

Mihaly Jeno Bartos, Compoziția în pictură; pref.de Pavel Șușară, Editura Polirom, 2009, Iași

Stephen Farthing, Istoria artei de la pictura rupestă la arta urbană, Editura RAO, 2011, București

Arnheim, Rudolf, Forta Centrului Vizual, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1995

Berger, Rene, Descoperirea Picturii, Vol. I-III, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1975

Heidegger, Martin, Originea operei de arta, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2011

Muzeul National Brukenthal, Pinacoteca Brukenthal, Pictura flamanda si olandeza, 2004

http://psihologia-artei.blogspot.ro/2009/06/rachel-ruysch.html https://g1b2i3.wordpress.com/2015/04/15/jan-van-huysum-15-aprilie-1682-8-februarie-1749-pictor-olandez/

http://psihologia-artei.blogspot.ro/2009/08/natura-moarta-si-maestrii-tarilor-de.html

Arta, Istoria vizuala a artelor plastice, Editura Litera International

http://www.artmark.ro/tefan-luchian-flori-de-primavara.html