SPECIALIZAREA NUTRIȚIE ȘI DIETETICĂ LUCRARE DE LICENȚĂ GRUPA LEGUMELOR RĂDĂCINOASE – ALIMENTE FUNCȚIONALE ȘI PROTECTIVE COORDONATOR ȘTIINȚIFIC Șef… [608123]
UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” ARAD
FACULTATEA DE FARMACIE
SPECIALIZAREA NUTRIȚIE ȘI DIETETICĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
GRUPA LEGUMELOR
RĂDĂCINOASE – ALIMENTE
FUNCȚIONALE ȘI PROTECTIVE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Șef lucrări dr. ANDRIȚOIU CĂLIN VASILE
ABSOLVENT: [anonimizat]
2016
1
CUPRINS
Abrevieri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 3
Lista tabelelor și figurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 4
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 5
I. PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 6
Capitolul 1. LEGUMELE RĂDĂCINOASE ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
1.1. Hreanul (Armoracia rusticana ) ………………………….. ………………………….. ……………………….. 7
1.1.1. Compoziția hreanului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 8
1.1.2. Efecte terapeutice ale hreanului ………………………….. ………………………….. ………………… 8
1.1.3. Recomandări ale hreanului ………………………….. ………………………….. ……………………….. 8
1.1.4. Modalități de utilizare ale hreanului ………………………….. ………………………….. ………….. 9
1.1.5. Contraindicații ale hreanului ………………………….. ………………………….. …………………….. 9
1.2. Morcovul (Dacus carota ) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 9
1.2.1. Compoziția morcovului ………………………….. ………………………….. ………………………….. 10
1.2.2. Efecte terapeutice ale morcovului ………………………….. ………………………….. ……………. 11
1.2.3. Recomandări ale morcovului ………………………….. ………………………….. ………………….. 11
1.2.4. Modalități de utilizare ale morcovului ………………………….. ………………………….. ……… 11
1.2.5. Contraindicații ale morcovului ………………………….. ………………………….. ………………… 12
1.3. Păstârnac ( Pastinaca sativa ) ………………………….. ………………………….. ………………………….. 12
1.3.1. Compoziția păstârnacului ………………………….. ………………………….. ……………………….. 12
1.3.2. Efecte terapeutice ale păstârnacului ………………………….. ………………………….. …………. 12
1.3.3. Recomandări ale păstârnacului ………………………….. ………………………….. ……………….. 13
1.3.4. Modalități de utilizare ale păstârnacului ………………………….. ………………………….. …… 13
1.4. Pătrunjel (Petroselinum crispum) ………………………….. ………………………….. …………………… 13
1.4.1. Compoziția pătrunjelului ………………………….. ………………………….. ………………………… 13
1.4.2. Efecte terapeutice ale pătrunjelului ………………………….. ………………………….. ………….. 14
1.4.3. Recomandări ale pătrunjelului ………………………….. ………………………….. ………………… 14
1.4.4. Modalități de utilizare ale pătrunjelului ………………………….. ………………………….. ……. 14
1.4.5. Contraindicații ale pătrunjelului ………………………….. ………………………….. ………………. 14
1.5. Ridiche neagră ( Raphanus Niger ) ………………………….. ………………………….. ………………….. 15
1.5.1. Compoziția ridichii negre ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15
1.5.2. Efecte terapeutice ale ridichii negre ………………………….. ………………………….. …………. 15
1.5.3. Recomandări ale ridichii negre ………………………….. ………………………….. ……………….. 15
1.5.4. Modalități de utilizare ale ridichii negre ………………………….. ………………………….. …… 16
1.5.5. Contraindicații ale ridichii negre ………………………….. ………………………….. ……………… 16
1.6. Ridiche roșie ( Raphanus sativus ) ………………………….. ………………………….. …………………… 16
2
1.6.1. Compoziția ridichii roșii ………………………….. ………………………….. ………………………… 16
1.6.2. Efecte terapeutice ale ridichii roșii ………………………….. ………………………….. …………… 16
1.6.3. Recomandări ale ridichii roșii ………………………….. ………………………….. …………………. 17
1.6.4. Modalități de utilizare ale ridichii roșii ………………………….. ………………………….. …….. 17
1.6.5. Contraindicații ale ridichii roșii ………………………….. ………………………….. ………………. 17
1.7. Sfecla roșie ( Beta vulgaris ) ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 17
1.7.1. Compoziția sfeclei roșii ………………………….. ………………………….. ………………………….. 18
1.7.2. Efecte terapeutice ale sfeclei roșii ………………………….. ………………………….. ……………. 18
1.7.3. Recomandări ale sfeclei roșii ………………………….. ………………………….. ………………….. 18
1.7.4. Modalități de utilizare ale sfeclei roșii ………………………….. ………………………….. ……… 19
1.7.5. Contraindicații ale sfeclei roșii ………………………….. ………………………….. ………………… 19
1.8. Țelina ( Apium graveolens ) ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 19
1.8.1. Compoziția țelinei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 20
1.8.2. Efecte terapeutice ale țelinei ………………………….. ………………………….. …………………… 20
1.8.3. Recomandări ale țelinei ………………………….. ………………………….. ………………………….. 20
1.8.4. Modalități de utilizare ale țelinei ………………………….. ………………………….. ……………… 20
1.8.5. Contraindicații ale țelinei ………………………….. ………………………….. ……………………….. 21
II. PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 22
2. MATERIAL ȘI METODĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 23
2.1. Material și metodă privind aplicarea unui chestionar nutrițional ………………………….. …….. 23
2.2. Realizarea unor preparate pe bază de legume din grupa rădăcinoaselor ……………………….. 24
2.2.1. Realizarea unor extracte hidrolcoolice – rețete ………………………….. ………………………. 25
2.2.2. Realizarea unor extracte uleioase – rețete ………………………….. ………………………….. …. 26
3. REZULTATE. DISCUȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 27
3.1. Rezultate și discuții privind aplicarea unui chestionar care a evaluat preferințele subiecților
și frecvența consumului de legume rădăcinoase ………………………….. ………………………….. ………… 27
3.2. Rezultate și discuții privind alcătuirea unor tabele sinoptice compus -efect …………………… 35
3.3. Rezultate și discuții privind obținerea unor noi preprate utilizând legume din grupa
rădăcinoaselor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 37
3.4. Recomandare dietă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 43
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 46
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 48
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 50
3
Abrevieri
HDL = High -density lipoprotein
IMC = Indicele de masă corporală
LDL = Low -density lipoprotein
SNC = S istem nervos central
USDA = United States Department of Agriculture
4
Lista tabelelor și figurilor
Lista tabelelor
Tabelul 3.1. Compuși și efecte ale hreanului (Armoracia rusticana) …………………… .. 35
Tabelul 3.2. Compuși și efecte ale morcovului (Dacus carota) ………………………….. 35
Tabelul 3.3. Compuși și efecte ale păstârnacului (Pastinaca sativa) ……………………… 35
Tabelul 3.4. Compuși și efecte ale pătrunjelului (Petroselinum crispum) ………………… 36
Tabelul 3.5. Compuși și efecte ale ridichii negre (Raphanus niger) ……………………… 36
Tabelul 3.6. Compuși și efecte ale ridichii roșii (Raphanus sativus) ……………………… 36
Tabelul 3.7. Compuși și efecte ale sfeclei roșii (Beta vulgaris) ………………………….. 36
Tabelul 3.8. Compuși și efecte ale țelinei (Apium graveolens) ………………………… … 37
Tabelul 3.9. Produse obținute în urma deshidratării rădăcinoaselor……………………… 37
Tabelul 3.10. Cantitățile produselor înainte și după deshidratare………………………… 39
Tabelul 3.11. Etapele preparării extractelor uleioase și hidroalcoolice…………………… 39
Tabelul 3.12. Extracte hidroalcoolice și uleioase în sticle brune………………………… . 41
Tabelul 3.13. Preparate cu efect terapeutic specific………………………………………. 42
Tabelul 3.14. Dietă și informații nutriționale…………………………………………… … 44
Lista figurilor
Fig.3.1. Distribuția pe sexe a persoanelor …………………………………………………. 27
Fig.3.2. Distribuția pe vârste a subiecților…………………………………………………. 27
Fig.3.3. Distribuția în funcție de mediul de proveniență al persoanelor…………………… 28
Fig.3.4. Evaluarea consumului de legume rădăcinoase…………………………………… 28
Fig.3.5. Evaluarea frecvenței consumului de legume rădăcinoase………………………… 29
Fig.3.6. Evaluarea consumului diverselor legume rădăcinoase……………………………. 30
Fig.3.7. Evaluarea modalității de preparare a legumelor rădăcinoase…………………… … 31
Fig.3.8. Evaluarea scopului consumului de legume rădăcinoase………………………….. 31
Fig.3.9. Evaluarea utilizării rădăcinoaselor în scop terapeutic……………………………. 32
Fig.3.10. Evaluarea utilizării rădăcinoaselor sub diverse forme terapeutice………………. 32
Fig.3.11. Evaluarea cunoștiințelor subiecților cu privire la beneficiile consumului de
rădăcinoase………………………………………………………………………………… 33
Fig.3.12. Evaluarea surselor de procurare a legumelor rădăcinoase……………………… . 34
Fig.3.13. Evaluarea cultivării diverselor legume rădăcinoase în grădina proprie………… . 34
5
Introducere
Grupa legumelor rădăcinoase este alcătuită din legume a căror rădăcina tuberizata se
consumă. Din punct de vedere botanic, această grupă este eterogenă deoarece conține legume din
mai multe familii botanice. Morcovul, țelina, pătrunjelul și păstârnacul fac parte din familia
Umbelliferae , sfecla roșie din familia Chenopodiaceae iar ridichile și hreanul din familia
Cruciferae . Acestea sunt bienale, formând în primul an o rădăcină pivotantă iar în al doilea rădăcina
tuberizată care se consumă, excepție făcând ridichea roșie care este anuală.
Rădăcina tuberizată conține proprietăți nutritive semnificative datorită substanțelor de
rezervă din sol care se depozitează la nivelul acesteia, astfel că rădăcinoasele conțin săruri minerale
și microelemente, vitamine, su bstanțe active, enzime și uleiuri volatile. Acești compuși oferă
valoarea terapeutică remarcabilă pe care o au rădăcinoasele.
Legumele rădăcinoase conțin și antioxidanți, carbohidrați complecși și fibre dietetice care
sunt asimiliate mai rapid în consumul cu tot cu coajă a acestora. În cazul în care nu cunoaștem sursa
de proveniență a rădăcinoaselor, este mai bine să îndepărtăm coaja datorită conținutului de pesticide
pe care îl poate conține.
Aportul caloric redus transformă legumele rădăcinoase într -o sursă benefică de carbohidrați
cu calorii puține, fiind mult mai ușor de consumat. Contrar concepțiilor greșite, rădăcinoasele ajută
la pierderea în greutate astfel că nu trebuie evitate.
Scopul acestei lucrări este reprezentat de evidențierea proprietățilo r benefice ale legumelor
din grupul rădăcinoaselor, atragerea atenției asupra acestora și recomandarea consumului.
Lucrarea este structurată în două părți. Prima parte este compusă dintr -un capitol care
prezintă legumele rădăcinoase, compoziția, efectele terapeutice, recomandările, modalitățile de
utilizare și contraindicațiile acestora. A doua parte a lucrării cuprinde 2 capitole ce conțin metodele
și rezultatele cercetării practice a acestei lucrări, realizate prin chestionarea unui lot de 94 de
persoan e asupra frecvenței și preferințelor alimentare. Această lucrare cuprinde un număr de 50 de
pagini, partea generală însemnând 15 pagini iar partea specială 23 de pagini, prezintă un număr de
14 tabele , 13 figuri și o anexă. Bibliografia conține 33 de tiluri bibliografice din literatura de
specialitate română și internațională.
6
I. PARTEA GENERALĂ
7
Capitolul 1. LEGUMELE RĂDĂCINOASE
Grupa legumelor rădăcinoase este o grupare eterogenă din punct de vedere botanic: o mare
parte dintre acestea (morcovul, pătrunjelul, păstârnacl și țelina) fac parte din familia Umbelliferae ,
iar altele din familia Cruciferae (ridichea și hreanul) și Cheno podiaceae (sfecla roșie). Exceptând
ridichile roșii, care sunt anuale, celelalte rădăcinoase au în comun faptul că sunt bienale: în primul
an formează o rădăcină pivotantă iar în al doilea o rădăcină tuberizată, prin intensa dezvoltare a unui
parenchim de depozit. Datorită substanțelor de rezervă care se depozitează la acest nivel, rădăcinile
tuberizate dețin importante proprietăți nutritive (Bojor și Perianu, 2002).
Rădăcinoasele conțin vitamine, săruri minerale și microelemente (Bojor și Perianu, 2002; V an
Straten, 2008), enzime și substanțe active, precum și uleiuri volatile, toate acestea conferindu -le o
remarcabilă valoare terapeutică. Datorită acestui fapt, morcovul, pătrunjelul, țelina, hreanu l și
ridichile negre sunt considerate în sensul larg al cu vântului plante medicinale (Bojor și Perianu,
2002).
Legumele rădăcinoase conțin carbohidrați complecși, cu care contribuie la nutriție, fiind și o
sursă important ă de fibre dietetice. Acestea sunt asimilate mai bine în cazurile în care rădăcinoasele
se consumă cu coajă . În timpul sezonului lor, rădăcinoasele sunt o alternativă ieftină și aromată,
fiind consumate atât crude, cât și în în preparate culinare (fierte, coapte, piure, în supe sau alături de
friptură), unde își păstrează o mare parte din substanțele nutritive . Datorită unei concepții greșite,
sunt deseori evitate de persoanele care vor să piardă în greutate, aceștia crezând că sunt bogate în
calorii , ceea ce este greșit (Van Straten, 2008) .
1.1. Hreanul (Armorac ia rusticana )
Hreanul, denumit și Armoracia rusticana , este o rădăcinoasă din familia Brassicaceae
Cruciferae (Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010; Bojor și Perianu, 2011; Giurgiu și Giurgiu,
2013), considerată mai mult plantă medicinală decât aliment (Bojor și Perianu, 2011). A fost
denumit armoracia de către Pliniu cel Bătrân în „Historia Naturalia”, denumire care se păstrează și
astăzi ( Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010). Se utilizează rădăcinile plantei ( Mencinicopschi și
Puia Negulescu , 2010; Giurgiu și Giurgiu, 2013) datorită proprietăților stimulente ale acestora
(Bojor și Perianu, 2011) și a cantității mari de vitamina C: de două ori mai mult decât în lămâie
(Mencinicopschi și Puia Negulescu, 2010) .
Este cunoscut și folosit încă din Egiptul antic, fiind utilizat și de către greci și romani,
datorită calităților sale medicinale. Hreanului îi erau atribuite puteri magice, datorită faptului că era
un puternic energizant. A fost folosit în perioada Evului Mediu ca un condiment preferat p entru
mâncărurile cu carne în Germania, Scandinavia și în Insulele Britanice, iar în Bavaria și Austria,
sosul de hrean încă este asociat cu consumul cărnii de vită . De asemenea, datorită consumului mare
de preparate din hrean, în Germania hreanul este cul tivat intens (Mencinicopschi și Puia Negulescu,
2010) .
Se recoltează toamna, după căderea frunzelor, preferabil între prima brumă și primul îngheț,
dezgropându -se la o adâncime de aproximativ 30 -40 cm, pentru a se putea recolta rădăcina centrală.
Lăstarii din jurul acesteia se replantează în pământ, urmând ca după temperaturile scăzute din
timpul iernii, necesare pentru metabolismul plantei, primăvara să răsară noile tufe de hrean,
asigurând recolta anului viitor. Rădăcinile recoltate se pot păstra conserva te sau ca atare până în
luna martie, în spații reci și întunecate . Interiorul rădăcinii trebuie să rămână alb, altfel nu se
recomandă consumul acestora (Mencinicopschi și Puia Negulescu, 2010) .
Rezultate recente ale unor cercetări efectuate în Anglia (Institute of Food Research, din
Norwich) au demonstrat că prin folosirea în mod regulat a hreanului în alimentație, acesta poate
preveni cancerul de colon, datorită unei substanțe din compoziția acestuia – sinigrina – care are
capacitatea de a distruge celulel e precanceroase prin inducerea apoptozei ( Mencinicopschi și Puia
Negulescu , 2010) .
8
1.1.1. Compoziția hreanului (Armoracia rusticana)
Hreanul conține:
proteine (Giurgiu și Giurgiu, 2013) și glucide (Vasilca -Mozăceni, 2003; Giurgiu și Giurgiu,
2013);
vitamine: vitamina A (betacaroten), vitamina B 1 (tiamină), vitamina B 2 (riboflavină),
vitamina B 3 (niacină) (Giurgiu și Giurgiu, 2013) și vitamina C (acid ascorbic) (Vasilca –
Mozăceni, 2003; Giurgiu și Giurgiu, 2013) ;
săruri minerale: sodiu, fier (Bojor și Perianu, 2011), potasiu, calciu, fosfor ( Mencinicopschi
și Puia Negulescu , 2010; Bojor și Perianu, 2011) și magneziu ( Mencinicopschi și Puia
Negulescu , 2010);
glicozizi sulfurați (Bojor și Perianu, 2011; Giurgiu și Giurgiu, 2013) ;
acid clorhidric, sulfuric, carbonic și silicic (Bojor și Perianu, 2011; Giurgiu și Giurgiu,
2013) ;
fitoncide – substanțe antibiotice (Bojor și Perianu, 2011 ; Giurgiu și Giurgiu, 2013) ;
glucozinolați: sinigrozida (sinigrina) (Vasilca -Mozăceni, 2003; Van Straten, 2008;
Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010) și gluconasturtina. Acești doi glucozinolați dau
gustul iute al hreanului și se regăsesc în rădăcinile mature în următoarea proporție: sinigrina
reprezintă 83% iar gluconasturtina 11% din totalul extractelor glucozinolate
(Mencini copschi și Puia Negulescu , 2010);
ulei volatil : alil -izotiocianat (Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010; Bojor și Perianu,
2011; Giurgiu și Giurgiu, 2013);
mirozina : enzimă care se eliberează prin mărunțirea mecanică a rădăcinii, formând mirozinat
de potasiu (Bojor și Perianu, 2011). Aceasta descompune sinigrina în alil -izotiocianat și
gluconasturtina în fen -etil-izotiocianat, care este responsabil de efectul de pesticid natural al
hreanului ( Mencinicopschi și Puia Negu lescu , 2010).
1.1.2. Efecte terapeutice ale hreanului (Armoracia rusticana)
Consumat intern, hreanul are efect diuretic ( Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010; Bojor
și Perianu, 2011; Giurgiu și Giurgiu, 2013) , antidiareic și de stimulare g astrică. E ste antiparazitar
(are acțiune tenifugă) (Bojor și Perianu, 2011), antibacterian (Van Straten, 2008), antiseptic,
bacteriostatic, antiinflamator (Giurgiu și Giurgiu, 2013), antilitiazic și tonic aperitiv (Bojor și
Perianu, 2011), antiscorbutic (Bojor și Perian u, 2011; Giurgiu și Giurgiu, 2013) , antitumoral (Van
Straten, 2008) , colagog, revulsiv, rubefiant și lacrimogen (Giurgiu și Giurgiu, 2013) .
Aplicat extern, are efect revulsiv ( Bojor și Perianu, 2011; Giurgiu și Giurgiu, 2013 ) când e
proaspăt ras și active ază circulația sanguină, diminuează sau elimină senzația de durere, are efect
decongesti onant asupra organelor interne ( în special asupra plămânului ) și este un puternic
antiseptic (Bojor și Perianu, 2011).
1.1.3. Recomandări ale hreanului (Armoracia rusticana)
Se recomandă consumul de hrean pentru : digestie (Van Straten, 2008; Mencinicopschi și
Puia Negulescu , 2010) , gastrite hipoacide și scăderea apetitului (Bojor și Perianu, 2011), în catar
cronic respirator (Bojor și Perianu, 2011), infecții ale căilor respiratorii superioare, tuberculoză,
edem pulmonar (Vasilca -Mozăceni, 2003), congestii sinusale (Van Straten, 2008; Mencinicopschi și
Puia Negulescu , 2010), astm (Vasilca -Mozăceni, 2003 ; Bojor și Perianu, 2011), bronșită (Vasilca –
Mozăceni, 2003; Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010; Bojor și Perianu, 2011), tuse (Vasilca –
Mozăceni, 2003; Van Straten, 2008; Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010), răceli (Van Straten,
2008; Mencinicopsch i și Puia Negulescu , 2010), gripă (Van Straten, 2008), afecțiuni cardiace
(cardiopatie ischemică dureroasă, angină pectorală, hipertensiune arterială ) (Bojor și Perianu, 2011) ,
anemii (Bojor și Perianu, 2011; Giurgiu și Giurgiu, 2013) și pentru fluidificar ea sângelui
9
(Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010). Este util și în gută (Vasilca -Mozăceni, 2003; Bojor și
Perianu, 2011), reumatism, hidropizie (Bojor și Perianu, 2011), convalescență (Giurgiu și Giurgiu,
2013), infecții urinare (Vasilca -Mozăceni, 2003; Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010) , cefalee
și stres ( Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010) , anasarcă , rahitism, astenie, scorbut și helmintiază
(Vasilca -Mozăceni, 2003) .
Utilizat extern, hreanul este util în nevralgii reumati smale (Vasilca -Mozăceni, 2003;
Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010 ), intercostale și dentare, în migrene și paradontoză, în
bronșite acute, gripă și pneumonie (Bojor și Perianu, 2011) , în artrită (Mencinicopschi și Puia
Negulescu , 2010; Bojor și Perianu, 2011 ), sciatică ( Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010) ,
peladă, ulcerații cutanate atone, mușcături de șarpe și dermatoze (Vasilca -Mozăceni, 2003) . De
asemenea, se recomandă pentru igiena bucală, ca apă de gură (Bojor și Perianu, 2011) și ca remediu
împotriva pistruilor (Vasilca -Mozăceni, 2003; Bojor și Perianu, 2011), degerăturilor (Van Straten,
2008; Bojor și Perianu, 2011) și înțepăturilor de insecte (Vasilca -Mozăceni, 2003; Mencinicopschi
și Puia Negulescu , 2010) .
1.1.4. Mod alități de utilizare ale hreanului (Armoracia rusticana)
Hreanul se utilizează ca atare, în calitate de condiment (Vasilca -Mozăceni, 2003; Bojor și
Perianu, 2011) , fiind preparat sub forma unui sos: rădăcina se dă pe răzătoare și se amestecă cu oțet,
eventual și cu smântână. Se pregătește în două variante: hrean alb, simplu, cu oțet, sau hrean roșu, la
care se adaugă sfeclă roșie fiartă ( Mencinicopschi și Puia Negul escu, 2010) . Consumat ca atare o
perioadă mai lungă de timp, alături de fructe proaspete și ceapă, este util în combaterea teniei (Bojor
și Perianu, 2011).
Se folosește și sub formă de infuzie, macerat în lapte dulce, tinctură din rădăcină sau tinctură
din frunze de hrean (Bojor și Perianu, 2011) . Tot din hrean se poate obține făină de hrean, sirop și
vin tonic antianemic (Bojor și Perianu, 2011; Giurgiu și Giurgiu, 2013) , sau se poate folosi sub
formă de cataplasme cu hrean ras (Van Straten, 2008; Bojor și Perianu, 2011). Datorită efectului său
de conservant natural, este utilizat pentru murături (Vasilca -Mozăceni, 2003; Bojor și Perianu,
2011) și sucuri din fructe și legume, ce se păstrează pentru iarnă ( Mencinicopschi și Puia
Negulescu , 2010).
1.1.5. Contraindic ații ale hreanului (Armoracia rusticana)
În cazul hreanului, cantitatea face diferența între efectul excitant și cel iritant, astfel că
utiliza t în cantități mari, poate irita sistemul nervos (Bojor și Perianu, 2011), mucoasa gastro –
intestinală și rinichii (Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010; Bojor și Perianu, 2011). Are un
efect puternic iritant pentru piele și mucoase (Vasilca -Mozăceni, 2003; Mencinicopschi și Puia
Negulescu , 2010) iar prin contactul cu pielea poate provoca pete (Van Straten, 2008).
Se utilizează în cantități reduse în afecțiuni ale tiroidei, datorită substanței numită goitrogen
pe care o conțin e (Van Straten, 2008) și nu se administrează în alimentația copiilor mai mici de 4
ani. Se folosește cu precauție deoarece p oate reduce efectu l medicamentelor anticolinergice și poate
spori efectul medicamentelor colinergice (Vasilca -Mozăceni, 2003).
Este contraindicat în afecțiuni renale acute ( Vasilca -Mozăceni, 2003; Bojor și Perianu,
2011) , în hemoroizi, hemoptizie, dereglări de ritm cardiac, stări congestive (Bojor și Perianu, 2011),
în sarcină și în ulcer gastroduodenal (Vasilca -Mozăceni, 2003). (Vasilca -Mozăceni, 2003) .
1.2. Morcovul (Dacus carota )
Morcovul, denumit Dacus carota , face parte din fam. Umbelliferae (Anton, 2012), și este o
plantă erbacee, bienală sau anuală, cu rădăcină pivotantă, tuberizată de culoare portocalie ( Giurgiu
și Giurgiu, 2013 ). Își are originea în Asia acum 5000 de ani, fiind apreciat din plin în Antichitate de
către r omani, însă evitat complet de către greci. În secolul XII a fost răspândit de către mauri în cea
mai mare parte a Europei de Vest (Reinhard, 2013).
10
Culoarea portocalie a morcovilor se datorează olandezilor. În secolul al XVII -lea, aceștia au
transformat l egume, pe atunci de culoare purpurie, pentru a obține nuanța steagului național
(Giurgiu și Giurgiu, 2013 ). Morcovii portocalii au fost cultivați, începând cu Evul Mediu târziu,
datorită gustului și texturii lor superioare (Reinhard, 2013) .
Există mai multe varietăți de morcovi, în țara noastră fiind cultivate aproape exclusiv doar
varietățile de morcovi portocalii și mai rar morcovul galben, care este bogat în xantofilă și luteină.
În China și India se folosește morcovul roșu, care conține l icopină iar în Turcia și Irak cel purpuriu,
care conține antociani. Morcovul alb se cultivă în estul Afganistanului, în Pakistan și în Iran iar
culoarea este datorată lipsei pigmenților, însă are cantități însemnate de fibre. O altă varietate este
morcovul negru (culoare vineție foarte închisă) care conține pigmenți antocianici, ca și cel purpuriu
(Giurgiu și Giurgiu, 2013 ).
Morcovul se folosește în întregime: rădăci na, frunzele , semințele ( Valnet, 1987; Anton,
2012) și inflorescența . Pentru a se păstra to ate vitaminele și sărurile minerale care sunt concentrate
în coajă, este recomandat să se consume fără a îndepărta coaja, doar spălați bine sub jetul de apă
(Anton, 2012) . Morcovii ecologici sunt de preferat în alimentație, pentru evitarea asimilării unui
nivel ridicat de pesticide (Van Straten, 2008).
Datorită cantității mari de betacaroten pe care o conține, un singur morcov poate furniza
organismului necesarul de vitamina A pentru o întreagă zi (Van Straten, 2008). B iodisponibilitatea
betacarotenului es te favorizată de gătirea și procesarea morcovilor, absorbția de carotenoide fiind
crescută dacă în procesul de gătire se adaugă o cantitate mică de grăsime (Van Straten, 2008;
Reinhard, 2013) .
Din peste 40 de studii publicate despre relația dintre apariția cancerului și consumul ridicat
de morcov, 75% din ele au demonstrat că morcovul reduce riscul îmbolnăvirii de această maladie.
Aceștia sunt considerați alimente de protecție împotriva razelor ultraviolete, protejând pielea
împotriva ridurilor și a îmbătrânirii (Van Straten, 2008) .
Un alt studiu a demonstrat că femeile care au consumat 2 -4 porții de morcov/săptămână au
un risc scăzut de a dezvolta cancer pulmonar iar riscul scade și mai mult dac ă se consumă 5 porții de
morcov/săptămână. De asemenea, consumul a mai mult de 2 porții de morcov/săptămână reduce
riscul de apariție a cancerului de sân (Delecroix, 2014).
1.2.1. Compoziția morcovului (Dacus carota)
Rădăcina morcovului conține:
87% apă (Anton, 2012);
proteine: albumine (Anton, 2012);
glucide ( Liégeois ș.a., 2013) : zaharuri, levuloză, dextroză (Valnet, 1987; Anton, 2012) ;
lecitină (Anton, 2012) ;
fibre: celuloză (Anton, 2012), pectine (Anton, 2012; Liégeois ș.a., 2013);
vitamine: vitamina A (caroten), vitamina C (acid ascorbic) (Valnet, 1987; Van Straten, 2008;
Reinhard, 2013) , vitamina E (tocoferol), vitamina B 1 (tiamină), vitamina B 3 (niacină),
vitamina B 6 (piridoxină), vitamina K (menadionă) (Anton, 2012 ; Reinhard, 2013 ), vitamina
B2 (riboflavină), vitamina D (calciferol) (Anton, 2012) și vitamina B 9 (acid folic) (Reinhard,
2013);
săruri minerale: fier, fosfor, sodiu, sulf, cupru, brom, arsen ( Valnet, 1987; Anton, 2012) ,
mangan (Valnet, 1987; Anton, 2012 ; Reinhard, 2 013), calciu, magneziu, potasiu (Valnet,
1987; Liégeois ș.a., 2013) și clor (Anton, 2012);
carotenoide: alfa-caroten (Giurgiu și Giurgiu, 2013; Reinhard, 2013), beta -caroten , luteină și
zeaxantină ( Liégeois ș.a., 2013; Reinhard, 2013 ; Delecroix, 2014 );
carotină , asparagină, daucarină ( Valnet, 1987; Anton, 2012) ;
inositol (Anton, 2012);
falcarinol – antifungic natural (Delecroix, 2014);
substanțe aromatice și pigmenți (Anton, 2012).
11
Frunzele morcovului conțin:
vitamine: vitamina C (acid ascorbic) și grupul de vitamine B;
săruri minerale: magneziu, calciu, fier (Anton, 2012);
acizi organici neazotați: malic, succinic, citric, fumaric, chinic, lactonic, glicolic (Giurgiu și
Giurgiu, 2013) .
Semințele conțin steroli vegetali, care regl ează hormonal, fiind de ajutor în cancerele cu
proveniență endocrină (Anton, 2012) .
1.2.2. Efecte terapeutice ale morcovului (Dacus carota)
Rădăcina morcovului este utilizată pentru efect ul ei antitoxic , stomahic, emenagog (Anton,
2012) , tonic, remineralizant, depurativ, diuretic, vermifug , galactogog, antianemic și expectorant .
Ajută și în procesul de creștere și dezvoltare, fortificând imunitatea (Valnet, 1987; Anton, 2012) .
Morcovul protejează sistemul cardiovascula r, prevenind maladiil e cardiovasculare ( Liégeois
ș.a., 2013; Reinhard, 2013) și leziunile degenerative oculare: cataractă și degenerescență maculară
provocată de vârstă . De asemenea are efect antioxidant și de reglare a nivelului de colesterol
(Liégeois ș.a., 2013) .
Se mai utilizează pentru efectul său antitumoral (Van Straten, 2008 ; Liégeois ș.a., 2013 ), în
special împotriva cancerului de sâ n, de plămân ( Liégeois ș.a., 2013 ) și al celui de vezică urinară
(Reinhard, 2013) . Este cicatrizant (Valnet, 1987), stimulează c irculația sangvină (Van Straten,
2008) și are efect antidiareic și reechilibrant al tranzitului (Valnet, 1987; Liégeois ș.a., 2013 ).
Frunzele morcovului sunt vitaminizante, ușor calmante, antiinflamatoare, antitumorale,
detoxifiante , regeneratoare și cicat rizante, inflorescențele sunt utilizate ca stimulator hormonal iar
semințele ajută la reglarea digestiei și activității nervoase (Anton, 2012) fiind carminative în doze de
1-5 g (Valnet, 1987).
1.2.3. Recomandări ale morcovului (Dacus carota)
Se recomandă consumul de morcov pentru: astenii, tulburări de creștere, demineralizare,
rahitism, carii dentare, anemii (Valnet, 1987; Anton, 2012), hematopo eză (Anton, 2012) , diaree a
infantilă sau a adultului , afecțiuni hepatice și pulmonare (Valnet, 1987; Van Straten, 2008) , în
dismenoree, sterilitate și lehuzie (Vasilca -Mozăceni, 2003).
Este recomandat pentru îmbunătățirea vederii nocturne și pentru afecțiuni le arteriale (Van
Straten, 2008) , de exemplu în ateroscleroz ă. Este util și în entero colite, infecții intestinale,
colibaciloză, ulcere duodenale, hemoragii gastrointestinale, constipație , paraziți intestinali (tenie) ,
reumatism, gută, litiază și ictere. Se folosește pentru prevenirea bolilor infecțioas e și degenerative și
pentru a preveni îmbătrânirea și apariția ridurilor, fiind util în dermatoze (Valnet, 1987) .
Aplicată extern, rădăcina de morcov are efect terapeutic pentru plăgi, ulcere, arsuri,
furuncule, dermatoze, leziuni cauzate de temperaturi scăzute, leziuni dermice de tip fisură , abcese ,
cancer la sân și epiteliom (Valnet, 1987) . Frunzele de morcov se folosesc pentru prostatită și
adenom de prostată (Anton, 2012).
1.2.4. Mod alități de utilizare ale morcovului (Dacus carota)
Morcovii se folosesc cruzi (p uțin iritanți) sau fierți ( mai ușor de digerat) ( Liégeois ș.a.,
2013) , atât în salate sau preparate culinare (Van Straten, 2008; Anton, 2012; Reinhard, 2013) cât și
în dulciuri sau murături (Anton, 2012) , piureul de morcov fiind adesea folosit în alimentația copiilor
mici (Van Strat en, 2008). Se recomandă ca morcovii să fie consumați alături de puțină grăsime
pentru asimilarea mai bună a carotenoidelor (Delecroix, 2014). În scop terapeutic, este folosit și
decoctul din rădăcină sau din frunzele de morcov (Valnet, 1987).
Se utilizeaz ă sub formă de suc proaspăt în alimentație (Valnet, 1987; Van Straten, 2008;
Reinhard, 2013) dar și ca ingredient în măști faciale, deoarece sucul de morcov purifică și dă
12
luminozitate pielii ( Liégeois ș.a., 2013). Din această cauză, morcovul este un ingre dient important
în industria cosmetică, unde sucul de morcovi este utilizat în diferite loțiuni pentru îngrijirea feței și
a gâtului (Valnet, 1987) iar extractul de morcov se folosește în cr eme sau șampoane (Anton, 2012).
1.2.5. Contraindicații ale morcovului (Dacus carota)
Consumat în doze mari, morcovul poate să determine apariția unei pigmentări galbene a pielii
(Anton, 2012). În ceea ce privește consumul morcovului de către persoanele cu diabet zaharat,
există diferite păreri:
morcovul este contraindicat î n diabet (Anton, 2012) ;
morcovul nu este contraindicat în diabet (Delecroix, 2014);
morcovul este recomandat în diabetul zaharat (Vasilca -Mozăceni, 2003), ca
hipoglicemiant, datorită descoperirii unei acțiuni asemănătoare insulinei (Bojor și
Perianu, 2002).
1.3. Păstârnac (Pastinaca sativa)
Păstârnacul ( Pastinaca sativa ) este o plantă erbacee bienală (Banu ș.a., 2010) din familia
Umbelliferae (Bojor și Perianu, 2011; Anton, 2012) de la care se folosesc rădăcin ile tuberizate
(Banu ș.a., 2010) cu gust dulceag și miros caracteristic (Anton, 2012). Este rădăcinoasa cea mai
puțin utilizată și deși are proprietăți nutritive remarcabile, datorită faptului că se consumă în cantități
reduse, efectele terapeutice sunt moderate (Bojor și Perianu, 2011).
Își are originea în zona mediteraneană (Bojor și Perianu, 2011) și se cultivă încă din
Antichitate, păstârnacul proaspăt fiind adus de pe malurile Rinului până la Roma pentru împăratul
roman Tiberius (Van Straten, 2008; Giurgiu și Giurgiu, 2013). Se folo sește doar cel cultivat,
deoarece păstârnacul sălbatic este necomestibil (Anton, 2012).
1.3.1. Compoziția păstârnacului (Pastinaca sativa)
Păstârnacul conține:
83% apă ( Banu ș.a., 2010) ;
glucide (Anton, 2012): monozaharide (Banu ș.a., 2010) ;
proteine și lipide (Banu ș.a., 2010 ; Anton, 2012 );
fibre (Van Straten, 2008): celuloză (Banu ș.a., 2010) ;
vitamine: vitamina B 1 (tiamină), vitamina B 2 (riboflavină), vitamina A (caroten), vitamina C
(acid ascorbic) (Bojor și Perianu, 2011; Anton, 2012) , vitamina B 9 (acid fol ic) și vitamina E
(tocoferol) (Van Straten, 2008) ;
săruri minerale: potasiu (Van Straten, 2008; Banu ș.a., 2010; Bojor și Perianu, 2011; Anton,
2012), siliciu, fosfor, clor, calciu și sodiu (Anton, 2012) ;
ulei eteric (Banu ș.a., 2010; Anton, 2012) ;
ulei volatil și apiol (Bojor și Perianu, 2011) ;
substanțe extractive neazotate (Banu ș.a., 2010) .
1.3.2. Efecte terapeutice ale păstârnacului (Pastinaca sativa)
Păstârnacul are efect depurativ -diuretic , este tonic aperitiv (Banu ș.a., 2010; Bojor și
Perianu, 2011) , stimulează pofta de mâncare (Banu ș.a., 2010) și este foarte nutritiv (Anton, 2012).
Este antitoxic (Valnet, 1987; Anton, 2012) , antireumatismal (Bojor și Perianu, 2011; Anton, 2012) ,
antipiretic, calmant, sedativ (Banu ș.a., 2010) , antigutos, comb ate calculii renali și biliari, reglează
ciclul menstrual (Anton, 2012) și este emenagog (Valnet, 1987; Banu ș.a., 2010) .
13
1.3.3. Recomandări ale păstârnacului (Pastinaca sativa)
Consumul intern de păstârnac este util în dureri gastrice și renale , disurie, atonia vezicii
biliare, obezitate (Banu ș.a., 2010) , constipație (Van Straten, 2008), nefrită (Banu ș.a., 2010; Anton,
2012) , febră intermitentă, frisoane, infecții, reumatism, tuse, insomnie (Banu ș.a., 2010) și în
oboseală (Van Straten, 2008). Ajută la reglare a ciclului menstrual și calmează durerile menstruale .
Aplicat extern, ajută la tratarea pistruilor și în reumatism (Banu ș.a., 2010).
1.3.4. Mod alități de utilizare ale păstârnacului (Pastinaca sativa)
Păstârnacul se utilizează ca ingredient în supe, ciorbe, salate, mâncăruri de legume (Bojor și
Perianu, 2011; Anton, 2012) sau ca atare, fiert, piure sau pregătit la cuptor în ulei vegetal (Van
Straten, 2008) . În Germania se consumă adesea alături de pește sărat, în Olanda este folosit pentru
supe, în Irlanda se fierbe în apă cu hamei pentru prepararea berii iar bucătăria tradițională
englezească îl asociază cu gem și vin (Van Straten, 2008; Giurgiu și Giurgiu, 2013) . Mai poate fi
utilizat pentru decot (Bojor și Perianu, 2011) pentru cataplasme sau sucul de rădăc ină simplu (Banu
ș.a., 2010).
1.4. Pătrunjel (Petroselinum crispum)
Petroselinum crispum sau pătrunjelul este o plantă spontană în Europa, fiind consumată de
mii de ani ( Liégeois ș.a., 2013 ). Acesta este un aliment -medicament (Valnet, 1987), regăsindu -se
printre plantele aromatice cu o concentrație mare de micronutrimente protectoare (Liégeois ș.a.,
2013).
Denumirea acestuia, Petroselinum , derivă din vechiul termen grecesc pentru „piatră” și
„țelină”, făcând referire la tendința plantei de a crește pe vârfuri stâncoase (Reinhard, 2013) . Acesta
apare în scrierea „Capitulare de villis”, edictul din anul 812 al lui Carol cel Mare cu privire la
plantele aromatice ce pot fi crescute și folosite în m ănăstirile secolului al IX -lea, fie sub formă de
rădăcină, fie sub formă de frunze (Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010) . În Grecia Antică,
pătrunjelul se planta pe morminte, iar dacă cineva spunea că „are nevoie de pătrunjel” însemna că i
se apropia ceasul morții (Reinhard, 2013) .
Pătrunjelul este foarte apreciat în bucătăria Orientului Mijlociu (Reinhard, 2013) și se
folosește ca aromatizant în Europa Centrală și de Sud, în vestul Asiei, în Turcia, Liban, Siria și
Iordania, fiind extrem de apreciat și în Georgia. Se folosesc atât rădăcinile cât și frunzele verzi sau
uscate. Semințele, care sunt deosebit de aromate, pot fi folosite cu precauție deoarece sunt puternic
diuretice, forțând activitatea renală ( Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010). Cele mai cunoscute
soiuri sunt cel creț și cel italienesc. Pătrunjelul italienesc, cu frunze plate, este mai bogat în uleiuri
esențiale ( Liégeois ș.a., 2013), mai aromat și mai puțin amărui decât cel creț (Reinhard, 2013) .
Anumite studii în vitro au demonstrat că pătrunjelul are o puternică acțiune antioxidantă și
eficacitate antimutagenă, datorită apigeninei – principalul flavonoid al acestuia. De asemenea, alt
studiu realizat asupra șobolanilor cărora le -a fost indus diabetul , a relevat faptul că nivelul zahă rului
din sânge s -a redus după administrarea extractului de pătrunjel (Delecroix, 2014).
1.4.1. Compoziția pătrunjelului (Petroselinum crispum)
Pătrunjelul conține:
proteine, aminoacizi și enzime ( Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010);
fibre (Reinhard, 2013);
vitamine: vitamina A (caroten) (Van Straten, 2008 ; Reinhard, 2013 ), vitamina C (acid
ascorbic) (Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010; Liégeois ș.a., 2013 ; Reinhard, 2013 ),
vitamina B9 (acid folic) (Liégeois ș.a., 2013 ; Reinhard, 2013) , vitamina E (tocoferol)
(Liégeois ș.a., 2013 ) și vitamina K (menadionă) (Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010 ;
Reinhard, 2013 );
14
săruri minerale: fier, calciu ( Liégeois ș.a., 2013; Reinhard, 2013), potasiu , fosfor, magneziu
(Valnet, 1987; Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010), sodiu, iod, cupru, sulf (Valnet,
1987), zinc ( Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010) și mangan (Valnet, 1987; Reinhard,
2013 );
acid petroselinic (Vasilca -Mozăceni, 2003);
uleiuri esențiale: apiol (Valnet, 1987; Van Straten, 2008), myristicin, limonen (Van Straten,
2008), pinenă, terpenă și apeină (Valnet, 1987) ;
cumarine și flavonoizi (Van Straten, 2008 );
betacaroten ( Liégeois ș.a., 2013; Reinhard, 2013), luteină și zeaxantină (Reinhard, 2013 ).
1.4.2. Efecte terapeutice ale pătrunj elului (Petroselinum crispum)
Rădăcina și frunzele de pătrunjel au efect diuretic (Van Straten, 2008; Liégeois ș.a., 2013 ),
antiinflamator (Van Straten, 2008 ; Reinhard, 2013 ), antianemic, antirahitic, antiscorbutic,
antixeroftalmic, stomahic, antitoxic, depurativ, vasodilatator, vermifug , regenerator capilar (Valnet,
1987) , hipotensiv (Vasilca -Mozăceni, 2003) și detoxifiant. Pătrunjelul are efect tonic și fortifiant
asupra organismului, stimulează digestia și ameliorează toleranța anumitor preparate culinare
(varză, leguminoase) (Liégeois ș.a., 2013).
De asemenea, este un antioxidant puternic (Van Straten, 2008 ; Liégeois ș.a., 2013 ; Reinhard,
2013 ), previne maladiile cardiovasculare și c ancerul (Liégeois ș.a., 2013 ), contribuie la eliminarea
acidului uric (Van Straten, 2008) și reglează menstruațiile (Valnet, 1987) . Semințele de pătrunjel
sunt diuretice (Van Straten, 2008) .
1.4.3. Recomandări ale pătrunjelului (Petroselinum crispum)
Pătrunjelul este recomandat în: reumatism , gută (Valnet, 1987; Van Straten, 2008) , anemie,
astenie, tulburări de creștere și de nutriție, inapetență , dispepsie, flatulență, par aziți intestinali,
dismenoree , hepatism, atonia vezicii biliare (Valnet, 1987) , în hipertensiune arterială, edeme, astm
bronșic (Vasilca -Mozăceni, 2003) și în prevenirea bolilor cardiovasculare (Reinhard, 2013) . Utilizat
extern, este util în leucoree, contuzii, plăgi, înțepături de insecte, nevralgii, pistrui și oftalmie
(Valnet, 1987 ).
1.4.4. Modalități de utilizare ale pătrunjelului (Petroselinum crispum)
Pătrunjelul se utilizează în salate sau în preparate culinare, alături de alte legume (Van
Straten, 2008; Liégeois ș.a., 2013) cu scop aromatizant (Vasilca -Mozăceni, 2003) sau ca ceai,
pentru un efect diuretic ușor și natural (Van Straten, 2008) . Frunzele de pătrunjel pot fi mestecate
după consumul de ceap ă, usturoi sau alcool, pentru reîmprospăta rea respirației (Van Straten, 2008) .
Decoctul de semințe sau de rădăcina se ut ilizează intern p entru tratarea diverselor afecțiuni iar
decoctul din frunze se utilizează pentru curățirea tenului (Valnet, 1987) .
1.4.5. Contraindicații ale pătrunjelului (Petroselinum crispum)
Datorită efectului său emenagog, poate stimula prematur musculatura pelviană, astfel că este
contraindicat în alimentația gravidelor, uneori chiar și persoanelor care suferă de afecțiuni renale
(Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010) .
De asemenea, este contraindicat și consumul semințelor de pătrunjel în sarcină sau în
afecțiuni renale, deoarece în doze mari acestea pot fi toxice (Van Straten, 2008 ; Mencinicopschi și
Puia Negulescu , 2010) .
15
1.5. Ridiche neagră (Raphanus niger)
Ridichea neagră face parte din familia Cruciferae , fiind cultivată încă din Antichitate
(Liégeois ș.a., 2013 ). Aceasta este un leac obișnuit, folosit în afecțiunile pulmonare (Giurgiu și
Giurgiu, 2013), datorită proprietăților sale (Bojor și Perianu, 2011) .
În mitologie, o afirmație atribuită zeului Apollo preciza faptul că, dacă guliile își merită
greutatea în plumb și sfecla greutatea ei în argint, ridichile ar merita greutatea lor în aur. Acest fapt
relevă importanța pe care o dădeau anticii acestei legu me rădăcinoase, cultivate de peste 4 milenii.
Apreciată și în Grecia și Roma antică, era recomandată în hidropizie de către Hippocrate, apreciată
de Dioscoride pentru proprietățile sale de a stimula apetitul, a calma tusea și a favoriza digestia,
fiind men ționată și de Teofrast.
În Evul Mediu era folosită pentru „a elimina tumorile maligne din viscere” și ca antidot
pentru otrăvire. Savantul Renașterii, Matthiolus, recomanda ridichea pentru proprietățile diuretice și
antilitiazice, iar Mizauld o recomanda ca tratament specific antilitiazic în lucrarea sa numită
„Grădina de plante medicinale” din anul 1578 (Bojor și Perianu, 2002).
1.5.1. Compoziția ridichii negre (Raphanus niger)
Ridichea neagră conține:
glucide: zaharuri (Anton, 2012);
vitamine: vitamina A (caroten) (Van Straten, 2008), grupul de vitamine B, vitamina E
(tocoferol) (Valnet, 1987; Anton, 2012), vitamina C (acid ascorbic) (Valnet, 1987; Liégeois
ș.a., 2013);
săruri minerale: potasiu, sodiu, argon, fosfor (Anton, 2012), calc iu, magneziu și fier (Anton,
2012; Liégeois ș.a., 2013);
glucosinapide, sinalbină, glucotropeolină, senevol (Vasilca -Mozăceni, 2003; Anton, 2012 );
substanțe suflurate ( Liégeois ș.a., 2013): rafanol (Valnet, 1987; Anton, 2012) ;
ulei esențial bogat în compuși sulfurați (glucozinolați) (Anton, 2012) .
1.5.2. Efecte terapeutice ale ridichii negre (Raphanus niger)
Ridichea neagră are efecte antitumorale (Van Straten, 2008 ; Liégeois ș.a., 2013 ),
antialergic e, aperitiv e, digestiv e (Valnet, 1987; Anton, 2012) și diuretice (Valnet, 1987; Liégeois
ș.a., 2013) și este un puternic antiscorbutic , tonic respirator, sedativ nervos ( Valnet, 1987; Anton,
2012) , detoxifiant și antimutagen, împiedicând mutațiile ADN -ului celular (Delecroix, 2014). De
asemenea, este un excelent s timulent al celulei hepatice (Valnet, 1987) , biliare și al peristaltismului
intestinal (Anton, 2012 ; Liégeois ș.a., 2013 ).
1.5.3. Recomandări ale ridichii negre (Raphanus niger)
Se recomandă utilizarea acesteia în tratarea afecțiuni lor cutanate (Van Straten, 2008;
Liégeois ș.a., 2013 ), în litiaza biliară și urinară , colecistite, di spepsii, insuficiență hepatică, afecțiuni
pulmonare, bronșite cronice, astm, tuse convulsivă , gută, r eumatism, artrite cronice , rahitism,
alergii, scorbut și eczeme ( Valnet, 1987; Anton, 2012) .
Este utilă și în leucoree, tulburări menstruale, catar nazal , hipotiroidism sau hipertiroidism
deoarece inhibă producerea în exces de hormoni tiroidieni, ș i menține hormonii în echilibru (Anton,
2012) . Administrată extern este utilă în degerături (Vasilca -Mozăceni, 2003) .
16
1.5.4. Modalități de utilizare ale ridichii negre (Raphanus niger)
Ridichea neagră se utilizează în scop culinar și terapeutic (Anton, 2012) . Acestea se
consumă fierte, înăbușite (Van Straten, 2008) , crude ( Liégeois ș.a., 2013) , în aperitive sau în salate
(Valnet, 1987; Anton, 2012) , iar ca metodă terapeutică se utilizează sub formă de suc sau sirop de
ridiche (Valnet, 1987; Anton, 2012). Pen tru prepararea s iropului de ridiche se scobește rădăcina și
se umple cu miere, hrean sau zahăr , siropul folosindu -se ca remediu în afecțiunile pulmonare
(Vasilca -Mozăceni, 2003).
1.5.5. Contraindicații ale ridichii negre (Raphanus niger)
În doze foarte mari , ridichea neagră provoacă meteorism, dureri hep atice și splenice,
nimfomanie, creșterea secreției salivare, biliare și a glandelor sebacee (Anton, 2012) . Trebuie
consumată cu moderație de persoanele cu afecțiuni ale glandei tiroide, datorită conținutului de
goitrogeni (Van Straten, 2008 ; Anton, 2012 ). Este contraindicată în gastrită, ulcer gastric, litiază
biliară sau în obstrucția căilor biliare (Anton, 2012).
1.6. Ridiche roșie (Raphanus sativus)
Ridichea roșie sau Raphanus sativus face parte din familia Cruciferae (Van Straten, 2008 ;
Liégeois ș.a., 2013 ), cultivându -se încă din Antichitate (Liégeois ș.a., 2013 ). Acestea s unt originare
din sud -estul Asiei, însă acum se cultivă pe întreg continentul european, China și Japonia (Van
Straten, 2008) .
Au fost menționate în textele medicinei tradiționale chinezească din mijlocul se colului XVII
și erau considerate o sursă importantă d e hrană de către vechii faraoni: acestea erau atât de
valoroase, încât muncitorii care lucrau la construcția piramidelor erau răs plătiți cu ridichi, ceapă și
usturoi (Van Straten, 2008 ). Este recomandat să se consume cât mai proaspete, când sunt de
dimensiuni mici și fragede; consumul parții de sus a plantei ajută să fie digerate mai ușor (Van
Straten, 2008) .
1.6.1. Compoziția ridichii roș ii (Raphanus sativus)
Ridichea roșie conține:
proteine, glucide și lipide (Anton, 2012);
vitamine: grupul de vitamine B, vitamina P (Valnet, 1987; Anton, 2012) și vitamina C (acid
ascorbic) (Valnet, 1987; Van Straten, 2008; Anton, 2012; Liégeois ș.a., 2013 );
săruri minerale: potasiu, seleniu (Van Straten, 2008), sulf, iod, magneziu (Valnet, 1987;
Anton, 2012), calciu ( Van Straten, 2008; Liégeois ș.a., 2013 ), fosfor (Anton, 2012) și fier
(Liégeois ș.a., 2013 );
ulei esențial: izotiocianat de alil (Anton, 2012 );
mirozina (enzimă) (Anton, 2012);
rafanol (Valnet, 1987; Anton, 2012);
glucozinolați (Van Straten, 2008; Delecroix, 2014);
antociani (polifenoli antioxidanți) (Liégeois ș.a., 2013; Delecroix, 2014).
1.6.2. Efecte terapeutice ale ridichii roșii (Raphanus sativus)
Ridichea roșie are efect antitumoral (Van Straten, 2008 ; Liégeois ș.a., 2013 ), antiscorbutic,
antirahitic , antiseptic ( Valnet, 1987; Anton, 2012) , antiinflamator (Anton, 2012) , diuretic (Liégeois
ș.a., 2013 ; Delecroix, 2014 ), colagog (Van Straten, 2008) , stimulând totodată și celulele hepatice și
biliare ( Valnet, 1987; Liégeois ș.a., 2013 ).
17
1.6.3. Recomandări ale ridichii roșii (Raphanus sativus)
Se recomandă consumul de ridiche roșie în afecțiuni ale ficatului și vezicii biliare (Van
Straten, 2008) : hepatism, icter, litiază biliară (Valnet, 1987) . Este utilă în caz de indigestie, dureri în
piept, în alimentația persoanelor cu predispoziție pen tru cancer (Van Straten, 2008 ), în afecțiuni
dermatologice, cum ar fi eczeme le (Liégeois ș.a., 2013 ), în rahitism, demine ralizare, scorbut, artrită,
reumatism și în afecțiuni pulmonare cum sunt bronșitele și astm ul (Valnet, 1987) .
1.6.4. Modalități de utilizare ale ridichii roșii (Raphanus sativus)
Ridichea roșie se consumă crudă (Valnet, 1987; Van Straten, 2008; Liégeois ș.a., 2013 ) sau
sub formă de suc (Van Straten, 2008) . Frunzele se pot folosi la ciorbe și piureuri deoarece conțin
caroten ( Liégeois ș.a., 2013 ).
1.6.5. Contraindicații ale ridichii roșii (Raphanus sativus)
Este containdicată în ulcer , inflamație gastrică și în afecțiuni ale tiroidei, iar consumul excesiv
irită ficatul, rinichii și vezica biliară (Van Straten, 2008) .
1.7. Sfecla roșie (Beta vulgaris)
Beta rubra sau beta vulgaris rapa (Valnet, 1987) face parte din familia Chenopodiaceae
(Bojor și Perianu, 2002; Anton, 2012) și își are originea de -a lungul Mediteranei și a coastelor
Atlanticului, Africa și Europa (Reinhard, 2013) . Este o legumă esențială ( Liégeois ș.a., 2013),
cunoscută atât ca aliment, cât și ca medicament (Giurgiu și Giurgiu, 2013) de la care se utilizează
atât rădăcina, cât și frunzele (Vasilca -Mozăceni, 2003).
Sfecla roșie s-a cultivat încă din secolele II -III ale erei noastre (Bojor și Pe rianu, 2002) , fiind o
plantă erbacee, bienală (Banu ș.a., 2010; Giurgiu și Giurgiu, 2013), leguminoasă, cultivată, cu
valoare terapeu tică (Giurgiu și Giurgiu, 2013) . Îi este caracteristică formarea mai multor fascicule
libero -lemnoase concentrice, vizibile cu ochiul liber în secțiune (Bojor și Perianu, 2002).
Cea mai veche mărturie despre sfecla roșie îi aparține unui medic grec numit Dyphilos din
Sipos, fiind scrisă în secolul IV d.Hr., în care acesta afirma că sucul de sfeclă crudă are un efect
benefic a supra organismului: îi dă energie și îl protejează la fel ca mierea, pe care ar putea să o
înlocuiască cu succes.
Sfecla roșie a fost descoperită în urmă cu patru milenii, fiind cultivată pentru frunze în Iran,
Babilon și Asiria, Din acestea, popoarele asi robabiloniene care trăiau în regiunea actuală a Iranului,
găteau o supă cu gust dulceag, foarte hrănitoare. Mai târziu, aceștia au descoperit și rădăcina, care a
devenit marfă de export în țările arabe. Negustorii își încărcau caravanele cu mărfuri și sfec lă când
plecau în Grecia antică și Roma pentru a face comerț, o parte o consumau pe drum, iar cealaltă o
vindeau cu succes. În Grecia, o cunună împletită din frunzele sfeclei se agăța deasupra ușilor de la
intrarea în casă atunci când se certau soții, simbolizând starea de conflict, iar î n Roma, sfecla era
ridicată la rang înalt, fiind considerată legumă de lux care nu trebuia să lipsească de pe masă. Drept
urmare, împăratul Tiberius a impus germanilor pe care îi cuceriseră romanii să plătească tributul în
sfeclă (Giurgiu și Giurgiu, 2013).
Sfecla roșie este un depozit de vitamine și microelemente care nu se distrug și nu se
dezactivează prin prelucrare termică (Giurgiu și Giurgiu, 2013) .
Datorită confuziei cu sfecla de zahăr, se evită consumul acesteia deoarece ar avea prea multe
glucide ( Liégeois ș.a., 2013 ). Conține într -adevăr mult zahăr pentru o legumă, însă are o sarcină
glicemică redusă (Delecroix, 2014) .
O recenzie apărută în revista Plant Foods for Human Nutrition, anul 2010, indica faptul că
betalaina conținută de sfecla roșie are proprietăți antioxidante, antiinflamatoare și anticancerigene.
Un studiu din Psytotherapy Research a arătat faptul că produsele obținute din sfecla roșie
diminuează procesele de oxidare și inflamare la femeile obeze, i ar printr -un alt studiu efectual pe
18
animale, publicat în Journal of Medicine Food, s -a descoperit că sucul de sfeclă este un bun remediu
împotriva cancerului esofagian (Reinhard, 2013).
1.7.1. Compoziția sfeclei roșii (Beta vulgaris)
Sfecla roșie conține:
glucide: zaharuri (Anton, 2012; Liégeois ș.a., 2013);
proteine (Anton, 2012);
vitamine : vitamina A (caroten), vitamina B 1 (tiamină), vitamina B2 (riboflavină), vitamina B 3
(niacină), vitamina B6 (piridoxină) , vitamina C (acid ascorbic) (Valnet, 1987; Anton, 2012),
vitaminele F și P (citrina) (Anton, 2012) , vitamina B 7 (colină) (Vasilca -Mozăceni, 2003;
Anton, 2012) și vitamina B9 (acid folic) (Van Straten, 2008; Reinhard, 2013) ;
săruri minerale: fosfor, magneziu (Valnet, 1987; Anton, 2012; Liégeois ș.a. , 2013) potasiu,
rubidiu, siliciu, fier, var, cupru, brom, zinc, mangan (Valnet, 1987; Anton, 2012), calciu,
clor, sodiu, cesiu, litiu, stronțiu, titan, iod, sulf (Anton, 2012);
betanina (Valnet, 1987; Bojor și Perianu, 2011; Anton, 2012) – principalul colorant – este un
antocian format din glucoză și betanidă. Își modifică culoarea în funcție de pH: la pH acid
culoarea este roșu -purpuriu (Banu ș.a., 2010) ;
polifenoli cu proprietăți antioxidante ( Banu ș.a., 2010);
acizi aminați: albumină, saponozide, triterpenice, rafanol (Anton, 2012), betaină (Valnet,
1987; Bojor și Perianu, 2011; Anton, 2012), asparagină (Valnet, 1987; Bojor și Perianu,
2010; Anton 2012) și glutamină (Valnet, 1987; Bojor și Perianu, 2011; Anton 2012) ;
carotenoide (Van St raten, 2008; Liégeois ș.a., 2013): zeaxantină și luteină (Liégeois ș.a.,
2013) .
Frunzele de sfeclă conțin:
vitamine: vitamina A (caroten), vitamina B 1 (tiamină), vitamina B 2 (riboflavină), vitamina
B6 (piridoxină), vitamina E (tocoferol), vitamina K (menadionă), vitamina B 9 (acid folic) și
vitamina C (acid ascorbic) (Van Straten, 2008);
săruri minerale: potasiu, fier (Van Straten, 2008), magneziu, mangan, calciu, cupru, zinc,
fosfor (Rehinhard, 2013);
carotenoide: betacaroten (Van Straten, 2008), luteină și zeaxantină (Reinhard, 2013).
1.7.2. Efecte terapeutice ale sfeclei roșii (Beta vulgaris)
Rădăcina sfeclei roșii are efect antitumoral (Banu ș.a., 2010; Liégeois ș.a., 2013) oprind
multiplicarea celulelor canceroase (Giurgiu și Giurgiu, 2013), antibiotic , citostatic, rubefiant,
sedativ , echilibrant pentru sistemul nervos (Banu ș.a ., 2010), alcalini zant, antian emic (Giurgiu și
Giurgiu, 2013), antioxidant ( Liégeois ș.a., 2013; Delecroix, 2014), antiseptic , colagog,
hematopoetic , diuretic, remineralizant, tonic, depurativ (Banu ș.a., 2010; Anton, 2012), scade
efectul radiaților și al metalelor grele asupra organismului (Anton, 2012) și stimulează imunitatea
(Van S traten, 2008; Anton, 2012).
Totodată are efect aperitiv, nutritiv , răcoritor (Valnet, 1987; Anton, 2012 ), dezacidifiant
(Delecroix, 2014), are efect energizant și este ușor digerabilă (Anton, 2012 ; Delecroix, 2014),
previne maladiile cardiovasculare (Liégeois ș.a., 2013) și este hipotensivă și laxativă (Banu ș.a.,
2010; Giurgiu și Giurgiu, 2013).
Frunzele de sfeclă roșie ameliorează osteoporoza (Van Straten, 2008) .
1.7.3. Recomandări ale sfeclei roșii (Beta vulgaris)
Se recomandă în: abcese , afecțiuni ale sistemului nervos , afecțiuni ale ve zicii urinare,
afecțiuni hepatice, afecțiuni renale , artrită, dermatoze, astenie fizică și nervoasă, hernie, malarie,
pecingine, stări febrile, viroze, febră tifoidă (Banu ș.a., 2010), alcoolism, ateroscleroză,
19
colesterol emie, hepatită, litiază în colecist, litiază urică, mastopatie, paradontoză, rahitism, varice ,
nevrite, hipernervozitate (Anton, 2012), constipație, gută, hemoroizi, reumatism, colită,
demineralizare, enterită , tuberculoză, gripă (Banu ș.a., 2010; Anton, 2 012), anemie, cancer (Valnet,
1987; Van Straten, 2008; Anton, 2012), displazii, hipertensiune (Vasilca -Mozăceni, 2003; Anton,
2012) , convalescență, oboseală cronică (Van Straten, 2008), diabet ( Liégeois ș.a., 2013 ), leucemie
(Van Straten, 2008; Anton, 2012 ; Giurgiu și Giurgiu, 2013) și menopauză (Anton, 2012; Delecroix,
2014).
1.7.4. Modalități de utilizare ale sfeclei roșii (Beta vulgaris)
Sfecla roșie se consumă crudă, coaptă (Van Straten, 2008; Anton, 2012; Liégeois ș.a., 2013 ;
Delecroix, 2014) sau fiartă în aburi (Anton, 2012 ; Liégeois ș.a., 2013 ), în salată (Valnet, 1987; Van
Straten, 2008 ; Banu ș.a., 2010; Anton, 2012), murată (B anu ș.a., 2010; Anton, 2012) sau marinată
(Banu ș.a., 2010), chiar și adăugată în ciorbe (Anton, 2 012) sau supe (Van Straten , 2008), împreună
cu frunzele sale tinere (Banu ș.a., 2010).
Aceasta se consumă și su b formă de suc, pur sau în amestec (Valnet, 1987) cu morcov,
spanac sau castravete (Anton, 2012). O altă rețetă de suc este sucul Breuss , cunoscut pentru efectele
sale antitumorale : suc de sfeclă roșie, suc de morcov, suc de țelină, suc de cartof crud și de ridiche
neagră (Delecroix, 2014) .
Se folosește adesea ca și colorant natural pentru dulciuri (Anton, 2012) iar uscată la soare,
coaptă î n cuptor iar apoi măcinată, este folo sită drept cafea (Valnet, 1987). Aplicată extern, este
utilă în contuzii (Vasilca -Mozăceni, 2003).
1.7.5. Contraindicații ale sfeclei roșii (Beta vulgaris)
Este contraindicată în a fecțiuni ale pielii, deoarece poate avea efect iritant (Anton, 2012).
Referitor la consumul de sfeclă roșie în diabet există păreri diferite:
sfecla roșie estre contraindicată în alimentația persoanelor cu diabet zaharat (Valnet, 1987;
Banu ș.a., 2010; Bojor și Perianu, 2011; Anton, 2012; Giurgiu și Giurgiu, 2013);
sfecla roșie este permisă persoanelor diagnosticate cu diabet (Liégeois ș.a., 2013).
1.8. Țelina (Apium graveolens)
Țelina este menționată în multe scrieri istorice, astfel că în anul 1323 î.Hr., anul presupus al
morții lui Tutankhamon, în mormântul său au fost depuse flori și semințe de țelină, iar grecii din
insula Lemnos foloseau frunzele de țelină parfumate la fabricarea coroanelor mortuare . La asediul
Troiei, Homer descria în Iliada cum caii Mirmidonilor conduși de Ahile, pășteau tufele de țelină ce
creșteau lângă zidurile cetății ( Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010) .
Țelina sălbatică era foarte apreciată de către romani pentru proprietățile sale medicinale,
varietățile cultivate fiind dezvoltate mai târziu, în Evul Mediu, de grădina rii italieni din Valea
Padului (Van Straten, 2008) fiind ameliorată ca să -și dezvolte fie partea subterană, fie tulpinile
(Liégeois ș.a., 2013 ).
Hipocrate folosea țelina în tratarea pacienților cu afecțiuni nervoase, acest lucru
confirmându -se de cercetări recente făcute în China și Germania , care au demonstrat că uleiurile
esențiale extrase din semințele de țelină au un puternic efect calmant asup ra sistemului nervos
central și reduc hipertensiunea arterială . Valoarea terapeutică este dată în principal de semințe (Van
Straten, 2008) .
Reputația țelinei de afrodiziac a fost consemnată de Homer în Odiseea: faptul că Odiseu a
fost ținut captiv de către nimfa Calipso timp de șapte ani pe un câmp de țelină a potențiat relația,
deoarece acesta avea o dietă bogată în țelină. De asemenea, în opera „Tristan și Isolda” este în
centrul atenției un elixir al dragostei compus din țelină și alte afrodiziace: flori proaspăt culese de
mătrăgună, praf de piper și pulbere de ardei iute, vin roșu vechi, chimion și laur. Faptul că l -au
20
consumat accidental i -a făcut să uite de faptul că Isolda trebuia să se căsătorească cu unchiul lui
Tristan și că acesta doar o însoțea ( Giurgiu și Giurgiu, 2013) .
Țelina se cultivă cu preferință în Europa Centrală, unde această rădăcinoasă are un rol
important în prepararea diverselor tipuri de supe și în mâncărurile din legume sau pește
(Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010).
1.8.1. Compoziția țelinei (Apium graveolens)
Țelina conține:
fibre (Van Straten, 2008 );
vitamine: vitamina B 9 (acid folic ) (Van Straten, 2008) , vitaminele B 5 (acid pantotenic) și B 6
(piridoxină) , vitamina K (menadionă) (Delecroix, 2014), vitamina C (acid ascorbic) (Valnet,
1987; Van Straten, 2008; Delecroix, 2014), vitamina B 7 (colină) și vitamina A (caroten )
(Valnet, 1987) ;
săruri minerale: potasiu (Valnet, 1987; Van Straten, 2008) sodiu, calciu, magneziu, fier,
fosfor, clor, iod, cupru ( Vasilca -Mozăceni, 2003 );
apiol – fenol natural ( Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010);
apigenină ( Liégeois ș.a., 2013);
androstenonul ( Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010);
tirozină și acid glutamic (Valnet, 1987);
poliacetilene – distrug celulele canceroase (Delecroix, 2014);
compușii ftalici, cumarine (Anton, 2012) . (antispastic, sedativ )
1.8.2. Efecte terapeutice ale țelinei (Apium graveolens)
Țelina reduce reținerea de fluide și scade hipertensiunea arterială (Van Straten, 2008) , fiind
un foarte bun diuretic ( Valnet, 1987; Van Straten, 2008 ; Delecroix, 2014 ). Reglează apetitul și
tranzitul ( Liégeois ș.a., 2013 ), are efect antispastic, sedativ, galactogog , afrodiziac, hipoglicemiant
(Anton, 2012), previne cancerul și maladiile degenerative (Delecroix, 2014; Liégeois ș.a., 2013 ). De
asemenea, are efect stomahic, remineralizant, antiscorbut ic, depurativ, antireumatismal și antiseptic.
Utilizată extern, este cicatrizantă (Valnet, 1987).
Semințele de țelină au efect antiseptic eficient (Van Strat en, 2008) și antibacterian, în special
asupra căilor respiratorii și urinare ( Liégeois ș.a., 2013 ). Acestea sunt diuretice , au efect calmant
(Van Straten, 2008) și digestiv (Liégeois ș.a., 2013 ).
1.8.3. Recomandări ale țelinei (Apium graveolens)
Se recomandă folosirea țelinei în: reumatism , gută (Valnet, 1987; Van Straten, 2008 ;
Delecroix, 2014 ), artrită , stres, cistite și alte infecții urinare (Van Straten, 2008 ), diabet zaharat,
sterilitate (Anton, 2012), bronșite, tuse, meteorism, constipație, tulburări de dinamică sexuală ,
frigiditate (Vasilca -Mozăceni , 2003), impotență, inapetență, digestie lentă , astenie, surmen aj,
convalescență, litiază urinară, colici nefretice, insufic iență suprarenală, afecțiuni p ulmonare și
hepatice (icter, hepatism) și în obezitate .
Extern se utilizează pentru plăgi, ulcere, degerături , cancere (Valnet, 1987) , echimoze și
alopecii difuze (Vasilca -Mozăceni, 2003) .
1.8.4. Mod alități de utilizare ale țelinei (Apium graveolens)
Țelina se consumă crudă, la grătar, sub formă de salată ( Valnet, 1987; Van Straten, 2008 ;
Liégeois ș.a., 2013 ), fiartă (ușor digerabilă) (Valnet, 1987) sau sub formă de piure ( Liégeois ș.a.,
2013) , în mâncăruri/preparate culinare (Valnet, 1987) sau sub formă de suc (Van Straten, 2008) .
21
În scop terapeutic, se utilizează ca vin tonic, decoct (Bojor și Perianu, 2002; Anton, 2012),
cataplasme (Anton, 2012) sau tinctură (Bojor și Perianu, 2002). Din semințe și frunze uscate,
amestecate cu sare, se formează s area de țelină, aceasta utilizându -se ca aromatizant în diverse
preparate (Mencinicopschi și Puia Negulescu , 2010).
1.8.5. Contraindicații ale țelinei (Apium graveolens)
În timpul sarcinii, consumul ridicat de țelină trebuie evitat (Mencinicopschi și Puia
Negulescu , 2010) iar ceaiul de semințe de țelină este contraindicat atât în sarcină cât și în afecțiuni
renale (Van Straten, 2008) .
Uleiul extras din semințe de țelină poate fi folosit în tratamentele legate de ciclul menstrual.
În timpul tratamentului cu ulei de țelină, se evită expunerea la soare, deoarece acesta crește
fotosensibilitatea . Uleiul de țelină trebuie utilizat cu grijă , deoarece dozele ridicate sunt toxice
pentru ficat și rinichi , și se recomandă evitarea totală a acestuia în sarcină, deoarece este avortiv
datorită conținutului în apiol. Acest efect se cunoștea de pe vremea lui Hipocrat care a menționat că
uleiul de țelină, poate provoca avortul dacă se administrează în doze mici. Metoda încă este utilizată
în Orientul Mijlociu.
În unele zone din Europa Centală, unde țelina se consumă cu regularitate, poate să apară
cazuri grave de alergie, iar persoanele alergice pot intra chiar și în șoc anafilactic (Mencinicopschi
și Puia Negulescu , 2010) .
22
II. PARTEA SPECIALĂ
23
2. MATERIAL ȘI METODĂ
2.1. Material și metodă privind aplicarea unui chestionar nutrițional
Am alcătuit un chestionar format din 13 întrebări referitoare la preferințele și frecvența cu care
sunt consumate legumele rădăcinoase pe care l -am distribuit în mediul online, pe site -ul
http://docs.google.com, fiind completat de 94 de persoane în perioada 9 august – 14 august 2016.
1. Vârsta dumneavoastră:
a) Sub 18 ani
b) 18-25 ani
c) 25-35 ani
d) 35-45 ani
e) 45-55 ani
f) 55-65 ani
g) Peste 65 ani
2. Sexul dumneavoastră:
a) Masculin
b) Feminin
3. Mediul de proveniență:
a) Rural
b) Urban
4. Consumați legume rădăcinoase? (morcov, țelină, pătrunjel, păstârnac, sfeclă roșie,
ridich i, hrean)
a) Da
b) Nu
5. Cât de des consumați legume rădăcinoase?
a) Zilnic
b) De 2 -3 ori/săptămână
c) Ocazional
d) Niciodată
6. Care dintre următoarele legume rădăcinoase le consumați frecvent?
a) Morcov (Dacus carota)
b) Pătrunjel (Petroselinum crispum)
c) Păstârnac (Pastinaca sativa)
d) Țelină (Apium graveolens)
e) Ridiche neagră (Raphanus niger)
f) Ridiche roșie (Raphanus sativus)
g) Hrean (Armoracia rusticana)
h) Sfeclă roșie (Beta vulgaris)
i) Niciuna
7. Sub ce formă consumați legumele rădăcinoase?
a) Supă/Ciorbă
b) Piure
c) Salată
d) Sucuri naturale
24
e) Gătite la cuptor/aburi, ca și garnitură
8. Pentru ce utilizați legumele rădăcinoase?
a) Pentru aromă
b) Pentru aportul de nutrienți
c) Pentru a diversifica alimentația
9. Ați folosit legumele rădăcinoase pentru tratarea diverselor afecțiuni?
a) Da
b) Nu
10. Dacă da, ce anume ați folosit?
a) Legumele, ca atare
b) Suc de legume
c) Tincturi
d) Uleiuri infuzate
e) Vinuri tonice
f) Decoct
g) Cataplasme
h) Nu am folosit
11. Care credeți că sunt beneficiile consumului de legume rădăcinoase?
a) Sursă de carbohidrați complecși
b) Aportul caloric redus
c) Aportul de fibre
d) Aportul de vitamine, minerale și alți nutrienți esențiali
e) Aportul de antioxidanți
f) Nu e xistă beneficii
g) Nu știu
12. Din ce surse vă procurați legumele rădăcinoase?
a) Le cultiv acasă
b) Din piață
c) De la supermaketuri/magazine
13. Ce legume rădăcinoase cultivați în grădina proprie?
a) Morcovi (Dacus carota)
b) Țelină (Apium graveolens)
c) Pătrunjel (Petroselinum cris pum)
d) Păstârnac (Pastinaca sativa)
e) Sfeclă roșie (Beta vulgaris)
f) Ridiche neagră (Raphanus niger)
g) Ridiche roșie (Raphanus sativus)
h) Hrean (Armoracia rusticana)
i) Nu cultiv în grădina proprie
2.2. Realizarea unor preparate pe bază de legume din grupa
rădăcinoaselor
Am recoltat legume rădăcinoase din grădina proprie, din zona Curtici, județul Arad. Aceste
legume au fost cultivate în mod ecologic, fără chimicale, în pământ fertilizat cu îngrășământ natural.
25
Am curățat și am spălat legumel e rădăcinoase, apoi le -am mărun țit mecanic și le-am așezat într -un
singur strat subțire în mai multe tăvi. Le -am deshidratat cu ajutorul cuptorului electric, la o
temperatură de 55 ˚C, cu ușa intradeschisă pentru a permite circulația aerului, timp de 10 -14 ore, în
funcție de rădăcinoasă.
2.2.1. Realizarea unor extracte hidrolcoolice – rețete
10 g morcov (Dacus carota) deshidratat și măcinat pulbere se va pune la macerat în 100 ml
de alcool 70˚, într -un recipient de sticlă brună, închis ermetic. Acest amestec se va lăsa la
macerat timp de 10 zi le, într -un loc răcorost, uscat, ferit de lumină, timp în care se va agita
zilnic de 3-4 ori . După cele 10 zile, se va filtra cu ajutorul unui tifon și se va lăsa timp de 6
zile la frigider, pentru a se limpezi. Extractul astfel obținut, se va introduce în sticla brună,
prevăzută cu dop picurător sau pipetă.
10 g păstârnac (Pastinaca sativa) deshidratat și măcinat pulbere se va pune la macerat în 100
ml de alcool 70˚, într -un recipient de sticlă brună, închis ermetic. Acest amestec se va lăsa la
macerat timp de 10 zile, într -un loc răcorost, uscat, ferit de lumină, timp în care se va agita
zilnic de 3 -4 ori. După cele 10 zile, se va filtra cu ajutorul unui t ifon și se va lăsa timp de 6
zile la frigider, pentru a se limpezi. Extractul astfel obținut, se va introduce în sticla brună,
prevăzută cu dop picurător sau pipetă.
10 g pătrunjel (Petroselinum crispum) deshidratat și măcinat pulbere se va pune la macerat
în 100 ml de alcool 70˚, într -un recipient de sticlă brună, închis ermetic. Acest amestec se va
lăsa la macerat timp de 10 zile, într -un loc răcorost, uscat, ferit de lumină, timp în care se va
agita zilnic de 3 -4 ori. După cele 10 zile, se va filtra cu a jutorul unui tifon și se va lăsa timp
de 6 zile la frigider, pentru a se limpezi. Extractul astfel obținut, se va introduce în sticla
brună, prevăzută cu dop picurător sau pipetă.
10 g ridiche neagră (Raphanus niger) deshidratată și măcinată pulbere se va pune la macerat
în 100 ml de alcool 70˚, într -un recipient de sticlă brună, închis ermetic. Acest amestec se va
lăsa la macerat timp de 10 zile, într -un loc răcorost, uscat, ferit de lumină, timp în care se va
agita zilnic de 3 -4 ori. După cele 10 zile, se va filtra cu ajutorul unui tifon și se va lăsa timp
de 6 zile la frigider, pentru a se limpezi. Extractul astfel obținut, se va introduce în sticla
brună, prevăzută cu dop picurător sau pipetă.
10 g ridiche roșie (Raphanus sativus) deshidratată și măcinat ă pulbere se va pune la macerat
în 100 ml de alcool 70˚, într -un recipient de sticlă brună, închis ermetic. Acest amestec se va
lăsa la macerat timp de 10 zile, într -un loc răcorost, uscat, ferit de lumină, timp în care se va
agita zilnic de 3 -4 ori. După cele 10 zile, se va filtra cu ajutorul unui tifon și se va lăsa timp
de 6 zile la frigider, pentru a se limpezi. Extractul astfel obținut, se va introduce în sticla
brună, prevăzută cu dop picurător sau pipetă.
10 g sfeclă roșie (Beta vulgaris) deshidratat ă și măcinată pulbere se va pune la macerat în
100 ml de alcool 70˚, într -un recipient de sticlă brună, închis ermetic. Acest amestec se va
lăsa la macerat timp de 10 zile, într -un loc răcorost, uscat, ferit de lumină, timp în care se va
agita zilnic de 3 -4 ori. După cele 10 zile, se va filtra cu ajutorul unui tifon și se va lăsa timp
de 6 zile la frigider, pentru a se limpezi. Extractul astfel obținut, se va introduce în sticla
brună, prevăzută cu dop picurător sau pipetă.
10 g țelină (Apium graveolens) deshidratată și măcinată pulbere se va pune la macerat în 100
ml de alcool 70˚, într -un recipient de sticlă brună, închis ermetic. Acest amestec se va lăsa la
macerat timp de 10 zile, într -un loc răcorost, uscat, ferit de lumină, timp în care se va agita
zilnic de 3 -4 ori. După cele 10 zile, se va filtra cu ajutorul unui tifon și se va lăsa timp de 6
zile la frigider, pentru a se limpezi. Extractul astfel obținut, se va introduce în sticla brună,
prevăzută cu dop picurător sau pipetă.
26
2.2.2. Realizarea unor extracte uleioase – rețete
10 g morcov (Dacus carota) deshidratat și măcinat pulbere se va pune la infuzat în 100 ml
ulei de floarea -soarelui presat la rece, într -un recipient de sticlă brună, închis ermetic. Acest
amestec se va lăsa la infuzat timp de 14 zile, într -un loc răcoros, uscat, ferit de lumină, ti mp
în care se va agita zilnic de 3 -4 ori. După cele 14 zile, se va filtra cu ajutorul unui tifon și se
va introduce în sticlă de culoare brună.
10 g păstârnac (Pastinaca sativa) deshidratat și măcinat pulbere se va pune la infuzat în 100
ml ulei de floare a-soarelui presat la rece, într -un recipient de sticlă brună, închis ermetic.
Acest amestec se va lăsa la infuzat timp de 14 zile, într -un loc răcoros, uscat, ferit de lumină,
timp în care se va agita zilnic de 3 -4 ori. După cele 14 zile, se va filtra cu a jutorul unui tifon
și se va introduce în sticlă de culoare brună.
10 g pătrunjel (Petroselinum crispum) deshidratat și măcinat pulbere se va pune la infuzat în
100 ml ulei de floarea -soarelui presat la rece, într -un recipient de sticlă brună, închis ermeti c.
Acest amestec se va lăsa la infuzat timp de 14 zile, într -un loc răcoros, uscat, ferit de lumină,
timp în care se va agita zilnic de 3 -4 ori. După cele 14 zile, se va filtra cu ajutorul unui tifon
și se va introduce în sticlă de culoare brună.
10 g ridi che neagră (Raphanus niger) deshidratată și măcinată pulbere se va pune la infuzat
în 100 ml ulei de floarea -soarelui presat la rece, într -un recipient de sticlă brună, închis
ermetic. Acest amestec se va lăsa la infuzat timp de 14 zile, într -un loc răcoro s, uscat, ferit
de lumină, timp în care se va agita zilnic de 3 -4 ori. După cele 14 zile, se va filtra cu ajutorul
unui tifon și se va introduce în sticlă de culoare brună.
10 g ridiche roșie (Raphanus sativus) deshidratată și măcinată pulbere se va pune l a infuzat
în 100 ml ulei de floarea -soarelui presat la rece, într -un recipient de sticlă brună, închis
ermetic. Acest amestec se va lăsa la infuzat timp de 14 zile, într -un loc răcoros, uscat, ferit
de lumină, timp în care se va agita zilnic de 3 -4 ori. Du pă cele 14 zile, se va filtra cu ajutorul
unui tifon și se va introduce în sticlă de culoare brună.
10 g sfeclă roșie (Beta vulgaris) deshidratată și măcinată pulbere se va pune la infuzat în 100
ml ulei de floarea -soarelui presat la rece, într -un recipien t de sticlă brună, închis ermetic.
Acest amestec se va lăsa la infuzat timp de 14 zile, într -un loc răcoros, uscat, ferit de lumină,
timp în care se va agita zilnic de 3 -4 ori. După cele 14 zile, se va filtra cu ajutorul unui tifon
și se va introduce în st iclă de culoare brună.
10 g țelină (Apium graveolens) deshidratată și măcinată pulbere se va pune la infuzat în 100
ml ulei de floarea -soarelui presat la rece, într -un recipient de sticlă brună, închis ermetic.
Acest amestec se va lăsa la infuzat timp de 1 4 zile, într -un loc răcoros, uscat, ferit de lumină,
timp în care se va agita zilnic de 3 -4 ori. După cele 14 zile, se va filtra cu ajutorul unui tifon
și se va introduce în sticlă de culoare brună.
27
3. REZULTATE. DISCUȚII
3.1. Rezultate și discuț ii privind aplicarea unui chestionar care a evaluat
preferințele subiecților și frecvența consumului de legume
rădăcinoase
Fig.3.1. Distribuția pe sexe a persoanelor
După cum se poate observa în graficul de mai sus, dintre persoanele chestionate , 51 au fost
de sex feminin (54.3%) iar 43 de sex masculin (45.7%). Este vizibilă o ușoară dif erență în procentul
dintre bărbați și femei, acestea din urmă fiind mai receptive să răspundă unui chestionar.
Fig. 3.2. Distribuția pe vârst e a subiecț ilor
În ceea ce privește distribuția pe vârste a persoanelor chestionate , 10 dintre aceștia s-au
încadrat sub 18 ani (10,6%), 48 în categoria 18 -25 ani (51.1%), 16 au avut vârste cuprinse între 25 –
40%45%50%55%
Masculin
Feminin45.7%54.3%
0%10%20%30%40%50%60%
Sub 18
ani18-25 ani25-35 ani35-45 ani45-55 ani55-65 aniPeste 65
ani10.6%51.1%
17%
8.5%8.5%
1.1%3.2%
28
35 ani (17%), 8 persoane între 35 -45 ani (8,5%), tot 8 persoane și între 45 -55 ani (8,5%), urmând
ca între 55 -65 ani să fie 1 singură persoană (1.1%) iar peste 65 ani 3 persoane (3.2%).
Se evidențiază faptul că cei mai mulți dintre aceștia se încadrează între 18 -35 ani, ceea ce
reprezinta 68.1 %. S -a obținut acest rezultat deoarece chestionarul a fost distribuit în mediul online,
unde majoritatea utilizatorilor se regăsesc în această categorie de vârstă. Procentul scade odată cu
înaintarea în vârstă , astfel că în fiecare dintre categoriile 35 -45 ani și 45 -55 ani au răspuns 8,5%,
între 55 -65 ani doar 1.1% iar peste 65 ani 3.2%. Dintre cei din urmă, majoritatea fie nu au acces la
internet, fie nu utilizează sau nu sunt interesați să îl utilizeze.
Fig.3.3. Distribuția în funcție de mediul de proveniență al persoanelo r
Referitor la mediu de proveniență al subiecților chestionați, 42.6% (40 de persoane) au fost din
mediul urban iar 57.4% (54 de persoane) din mediul rural. Este vizibilă diferența de 14.8% dintre
cei din mediul rural și cei din me diul urban, deoarece majoritatea persoanelor care locuiesc în
mediul rural își cultivă în grădină legume rădăcinoase, utilizându -le frecvent .
Fig.3.4. Evaluarea consumului de legume rădăcinoase
Evaluând consumul de rădăcinoase în rândul persoanelor chestionate, am observat că 95.7%
(90 de persoane) consumă legume rădăcinoase iar 4.3% (4 persoane) nu consumă rădăcinoase în
dieta lor.
0%10%20%30%40%50%60%
Rural
Urban57.4%
42.6%
0%20%40%60%80%100%
Da
Nu95.7%
4.3%
29
Concluzia care derivă din acest grafic este că majoritatea pers oanelor au o die tă echilibrată,
în care includ o varietate de legume , în timp ce 4.3% nu își diversifică alimentația, consumând un
anumit tip de meniuri standard. Este probabil ca acești 4.3% să consume mâncăruri semi -preparate
sau fastfood, bogate în cal orii și sărace în nutrienți, în care alimentele predominante sunt carnea
prăjită cu garnitură de cartofii prăjiți sau orez, nicidecum legumele rădăcinoase.
Fig.3.5. Evaluarea frecvenței consumului de legume rădăcinoase
Analiz ând frecvența consumului de legume rădăcinoase între persoanele chestionate, 20
dintre acestea (21.3%) consumă zilnic, 51 de persoane (54.3%) de 2 -3 ori/săptămână iar 24 (25.5%)
consumă ocazional legume rădăcinoase. Contrar întrebării precedente, niciun ul dintre aceștia nu a
răspuns „ niciodată ”.
Observăm că legumele rădăcinoase sunt consumate de către majoritatea persoanelor de 2 -3
ori/săptămână, ca parte a unei diete variate și echilibrate. Doar 21.3% consumă zilnic aceste legume,
fiind probabil ca acești a să gătească supe, ciorbe sau tocănițe în fiecare zi , unde sunt utilizate cel
mai frecvent în gastronomia românească.
Este îngrijorător faptul că dintre respondenții chestionarului, 24 de persoane consumă
legume rădăcinoase doar ocazional, deși acestea co nțin vitamine, săruri minerale, microelemente
(Bojor și Perianu, 2002; Van Straten, 2008), carbohidrați complecși și fibre dietetice (Van Straten,
2008).
Există posibilitatea ca aceștia să nu cunoască beneficiile consumului de legume rădăcinoase,
ceea ce conduce la nevoia educației nutriționale, atât în școli cât și în societate. În țara noastră,
această educație nutrițională este deficitară, uneori chiar inexistentă, fapt care duce la creșterea
anuală a numărului de cazuri de diabet zaharat, hipertensiune și hipercolesterolemie, afecțiuni care
ar putea fi prevenite, dacă nu și tratate prin alimentație.
0%10%20%30%40%50%60%
Zilnic De 2 -3
ori/săptămânăOcazional Niciodată21.3%54.3%
25.5%
0.0%
30
Fig.3.6. Evaluarea consumului diverselor legume rădăcinoase
După cum se poate observa în graficul de mai sus, 84 de persoane (89.4%) au ales morcovul
ca leguma rădăcinoasă cea mai utilizată. Pătrunjelul este consumat de către 58 de persoane (61.7%),
păstârnacul de 33 de persoane (35.1%) iar țelina de 39 de persoan e (41.5%). Ridichea neagră a fost
aleasă de 7 persoane (7.4%), ridichea roșie de 35 de persoane (37.2%), hreanul de 20 de persoane
(21.3%) iar sfecla roșie de 35 de persoane (37.2%). Un număr de 3 persoane (3.2%) a declarat că nu
consumă niciuna dintre ace ste legume rădăcinoase.
Rezultatele graficului arată că morcovul este cu siguranță printre p referințele
consumatorilor , acest lucru dator ându -se gustului dulce, texturii și aportului nutritiv al acestuia.
Următorul în preferințele persoanelor chestionate e ste pătrunjelul și țelina . Aceste trei legume
rădăcinoase sunt baza supelor și ciorbelor din gastronomia românească. Ridichea roșie și sfecla
roșie au fost alese de același procent de persoane, fiind consumate destul de des în salate de către
români. Păstâ rnacul este adesea folosit în supe și ciorbe alături de morcov, țelină și pătrunjel pentru
gustul său dulce, însă nu toate persoanele îl apreciază, datorită aromei sale foarte puternice. Hreanul
este consumat în calitate de condiment pentru mâncărurile cu carne sau ca ingredient în murături,
pentru efetul său de conservare. Ridichea neagră este utilizată mai rar si în cele mai multe cazuri sub
formă de sirop sau salată.
0%20%40%60%80%100%89.4%
61.7%
35.1% 41.5%
7.4%37.2%
21.3%37.2%
3.2%
31
Fig.3.7. Evaluarea modalității de prep arare a legumelor rădăcinoase
În ceea ce privește modalitatea de preparare a legumelor rădăcinoase, 89.4% (84 de
persoane) le consumă în supe sau ciorbe, 60.6% (57 de persoane) sub formă de salată, 44.7% (42 de
persoane) le consumă ca garnitură, 17% (16 p ersoane) le utilizează sub formă de piure și tot același
procent le folosesc pentru sucuri naturale.
Am observat din grafic că legumele rădăcinoase sunt folosite cel mai frecvent în prepararea
supelor și ciorbelor, care sunt nelipsite din alimentația românilor. Acestea se servesc la masa de
prânz, ca prim fel de mâncare, existând o mare varietate de rețet e. Fie au în compoziția lor carne și
legume, fie doar legume în zilele de post, acestea furnizează organismului un aport semnificativ de
vitamine și minerale și induc senzația de sațietate.
Acestea sunt utilizate și sub formă de salată sau ca garnitură de un număr mare de persoane.
Consumul rădăcinoaselor sub formă de salată aduce un aport semnificativ de vitamine, minerale și
fibre , iar pentru o varietate de gusturi, se pot combina între ele sau cu alte legume și fructe.
Piureurile și sucuri naturale sunt consumate într -un procent scăzut, fie datorită complexității
preparării lor, fie din lipsa de informare a consumatorilor.
Fig.3.8. Evaluarea scopului consumului de legume rădăcinoase
Evaluând scopul cu care sunt consumate legumele rădăcinoase, am observat că acestea sunt
consumate de 60 de persoane (63.8%) pentru aromă, de 44 de persoane (46.8%) pentru aportul
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%89.4%
17.0%60.6%
17.0%44.7%
0%10%20%30%40%50%60%70%
Pentru aromă
Pentru aportul
nutritiv Pentru a diversifica
alimentația63.8%
46.8%51.1%
32
nutritiv și de 48 de persoane (51.5%) pentru diversificarea alimentației. Rezultatele graficului arată
că subiecții utilizează aceste legume rădăcinoase atât pentru aromă și diversitate, cât și pentru
beneficiile nutritive care se obțin în urma consumului acestora.
Fig.3. 9. Evaluarea utilizării rădăcinoaselor în scop terapeutic
În urma evaluării utilizării legumelor rădăcinoase în scop terapeutic, un număr de 63 de
persoane (67%) nu folosesc rădăcinoasele pentru a trata diferite afecțiuni și doar 31 de persoane
(33%) le folosesc în acest scop.
Din acest grafic rezultă că legumele rădăcinoase nu sunt utiliza te cu scop terapeutic de către
respondenți, deși acestea erau folosite ca remedii naturale în medicina populară : hreanul se folosea
contra durerilor, tusei și amigdalitei , morcovul ca remediu antirahitic și pentru durerile de stomac ,
ridichea neagră în afe cțiuni pulmonare iar țelina pentru tuse, reumatism hipotensiv și diuretic
(Giurgiu și Giurgiu, 2013).
Fig.3. 10. Evaluarea utilizării rădăcinoaselor sub diverse forme terapeutice
0%20%40%60%80%
Da
Nu33%67%
0%10%20%30%40%50%60%70%
29.8%
24.5%
1.1% 2.1%0.0% 0.0% 1.1%63.8%
33
În ceea ce privește utilizarea legumelor rădăcinoas e sub diverse forme terapeutice a rezultat
că 63.8% (6 0 de persoane) nu le folosesc în acest scop, 29.8% (28 de persoane) le utilizează ca
atare, iar 24.5% (23 de persoane) le consumă sub formă de sucuri naturale. Uleiurile infuzate sunt
folosite de 2.1% (2 persoane), tinctur ile și cataplasmele de 1.1% (1 persoană) iar vinurile tonice și
decocturile nu sunt utilizate.
Din fig. 3.9 și 3.10 observăm că numărul respondenților care nu folosesc legumele
rădăcinoase pentru tratarea divers elor afecțiuni din ambele figuri este relativ asemănător,
confirmând faptul că acestea nu sunt folosite în acest scop.
Fig.3.11. Evaluarea cunoștiințelor subiecților cu privire la beneficiile consumului de rădăcinoase
Dintre cei 94 de subiecți chestionați cu privire la beneficiile co nsumului de rădăcinoase ,
73.4% (69 de persoane) au ales ca beneficiu conțin utul de vitamine, minerale și alți nutrienți
esențiali, 35.1% (33 de persoane) conținutul de fibre, 26.6% (25 de persoane) aportul de
carbohidrați complecși ai rădăcinoaselor, 25.5% (24 de persoane) au ales c onținut ul redus de calorii,
19.1% (18 persoane) aportul de antioxidanți, 13.8% (13 persoane) efectul diuretic al acest ora,
12.8% (12 persoane) nu cunosc beneficiile consumului de rădăcinoase iar 1.1% (1 persoană) a
declarat că nu există beneficii în urma consumului .
În ceea ce privește cunoștiințe le subiecțilo r din lotul chestionat referitoare la beneficiile
consumului de legume rădăcinoase, s -au evidenți at ca beneficii majore aportul de vitamine,
minerale și alți nutrienți esențiali, conținutul de fibre și aportul de carbohidrați complecși ai
acestora.
0%20%40%60%80%
26.6%35.1%
25.5%73.4%
13.8%19.1%
1.1%12.8%
34
Fig.3. 12. Evaluarea surselor de procurare a legumelor rădăcinoase
Evaluând sursele din care persoanel e își procură legumele rădăcinoase, am observat că
70.2% (66 de persoane) le cultivă acasă, în grădina proprie, 47.9% (45 de persoane) le procură din
piață iar 30.9% (29 de persoane) le cumpără din magazine sau supermarketuri.
Rezultatele graficului arată că majoritatea respondenților consumă legume rădăcinoase din
surse biologice, cultivate în grădina proprie, evitându -se astfel consumul reziduurilor de pesticide
care se găsesc în morcovii cultivați intensiv. Acest lucru poate fi corelat și cu faptul că mulți dintre
respondenți provin din mediul rural, unde se obișnuiește cultivarea propriilor legume. Observăm că
dintre ceilalți respondenți, un procent semnificativ alege să își procure legumele rădăcinoase din
piață, pentru ace lași beneficiu al culturilor biologice, în defavoarea magazinelor și
supermarketurilor.
Fig.3.13. Evaluare a cultivării diverselor legume rădăcinoase în grădina proprie
0%10%20%30%40%50%60%70%80%70.2%
47.9%
30.9%
0%10%20%30%40%50%60%70%80%78.7%
56.4%70.2%
58.5%
35.1%
10.6%44.7% 44.7%
20.2%
35
În ceea ce privește cultivarea diverselor legume rădăcinoase, morcovul este cultivat de
78.7% (74 de persoane), pătrunjelul de 70.2% (66 de persoane), păstârnacul de 58.5% (55 de
persoane), țelina de 56.4% (53 de persoane), ridichea roșie și hreanul de 44.7% (42 de persoane),
sfecla roșie de 35.1% (33 de persoane) și ridichea neag ră de 10.6% (10 persoane), în timp ce 20.2%
(19 persoane) nu cultivă în grădina proprie. Analizând graficul observăm că morcovul, pătrunjelul,
păstârnacul și țelina sunt cultivate cu preponderență , în timp ce ridichea neagră se află la polul opus
al cultivării rădăcinoaselor.
3.2. Rezultate și discuții privind alcătuirea unor tabele sinoptice
compus -efect
Tabel 3.1
Compuși și efecte ale hreanului (Armoracia rusticana)
Hrean (Armoracia rusticana)
Compus Efect
Sinigrozida/Sinigrina Revulsiv, rubefiant, antibacterial, antitumoral
Gluconasturina Pesticid natural
Ulei volatil: alil-izotiocianat Revulsiv, rubefiant
Mirosinaza/mirozina Antitumoral
Fitoncide Antibiotic, bactericid, fungicid
Tabel alcătuit după: V an Straten, 2008; Mencinicopschi și Puia Negulescu, 2010; Giurgiu și
Giurgiu, 2013
Tabel 3.2
Compuși și efecte ale morcovului (Dacus carota)
Morcov (Dacus carota)
Compus Efect
Daucarină Puternic vasodilatator (al arterelor coronare)
Steroli vegetali Reglare hormonală
Carotină Creștere și dezvoltare
Asparagină Diuretic
Carotenoide Antioxidant, antitumoral
Luteina, zeaxantina Antixeroftalmitic
Pectine Digestiv
Falcarinol Antifungic natural
Lecitină Emulsifiant
Inositol Calmant
Tabel alcătuit după:Valnet, 1987; Anton, 2012; Liegeois, 2013; Delecroix, 2014
Tabel 3.3
Compuși și efecte ale păstârnacului (Pastinaca sativa)
Păstârnac (Pastinaca sativa)
Compus Efect
Apiol Emenagog, febrifug
Ulei volatil Dezinfectant, aromatizant
Tabel alcătuit după: Giurgiu și Giurgiu, 2013
36
Tabel 3.4
Compuși și efecte ale pătrunjelului (Petroselinum crispum)
Pătrunjel (Petroselinum crispum)
Compus Efect
Apiol Calmează dureri stomacale, digestiv
Cumarine Inhibă coagularea sângelui, previne maladiile
cardiace
Flavonoizi Antioxidanți
Carotenoide (beta -caroten, luteină,
zeaxantină) Antioxidanți, antitumorali
Apigenina Antioxidant, antimutagen, antiinflamator
Acid petroselinic Antiinflamator
Tabel alcătuit după: Vasilca -Mozăceni, 2003; Giurgiu și Giurgiu, 2013 ; Reinhard, 2013; Delecroix,
2014
Tabel 3.5
Compuși și efecte ale ridichii negre (Raphanus niger)
Ridichea neagră (Raphanus niger)
Compus Efect
Rafanol Antiseptic, bactericid
Glucozinolați Antitumoral
Sinalbină Revulsiv
Tabel alcătuit după Van Straten, 2008; Anton, 2012, Liegeois, 2013
Tabel 3.6
Compuși și efecte ale ridichii roșii (Raphanus sativus)
Ridichea roșie (Raphanus sativus)
Compus Efect
Rafanol Antiseptic, bactericid
Antociani Antitumoral
Ulei esențial: izotiocianat de alil Antiinflamator, antiinfecțios
Glucozinolați Antitumoral
Izotiocianați Antitumoral, antimutagen
Tabel alcătuit după: Van Straten, 2008; Anton, 2012; Liegeois, 2013; Delecroix, 2014
Tabel 3.7
Compuși și efecte ale sfeclei roșii (Beta vulgaris)
Sfeclă roșie (Beta vulgaris)
Compus Efect
Carotenoide (luteină, zeaxatină) Antioxidant, antixeroftalmitic
Betanina Antioxidant, antiinflamator, antitumoral,
reglează funcțiile hepatice
Polifenoli Antioxidanți
Glutamina Activează metabolismul general
Asparagină Diuretic
Tabel alcătuit după: Giurgiu și Giurgiu, 2013; Liegeois, 2013, Reinhard, 2013; Delecroix, 2014
37
Tabel 3.8
Compuși și efecte ale țelinei (Apium graveolens)
Țelină (Apium graveolens)
Compus Efect
Compuși ftalici Antispastic, sedativ
Cumarine Antitumoral
Ulei volatil Antibiotic
Ulei esențial Calmant al SNC, hipotensiv
Poliacetilene Antitumoral
Tabel alcătuit după: Van Straten, 2008; Anton, 2012; Delecroix, 2014
În urma acestor tabele, am grupat legumele rădăcinoase pe efecte sinergice :
efect antitumoral: hrean, morcov, pătrunjel, ridiche neagră, ridiche roșie, sfeclă roșie, țelină ;
efect antioxidant: morcov, pătrunjel, sfeclă roșie ;
efect antiinflamator: pătrunjel, ridiche roșie, sfeclă roșie ;
efect revulsiv: hrean și ridiche neagră ;
efect antibiotic: hrean și țelină ;
efect antifungic: hrean și morcov .
3.3. Rezultate și discuții privind obținerea unor noi preprate utilizând
legume din grupa rădăcinoaselor
Tabel 3.9
Produse obținute în urma deshidratării rădăcinoaselor
Morcov
(Dacus
carota)
morcov proaspăt morcov deshidratat
Păstârnac
(Pastinaca
sativa)
păstârnac proaspăt păstârnac deshidratat
38
Pătrunjel
(Petroselinum
crispum)
pătrunjel proaspăt pătrunjel deshidratat
Ridiche
neagră
(Raphanus
niger)
ridiche neagră proaspătă ridiche neagră deshidratată
Ridiche roșie
(Raphanus
sativus)
ridiche roșie proaspătă ridiche roșie deshidratată
Sfeclă roșie
(Beta
vulgaris)
sfeclă roșie proaspătă sfeclă roșie deshidratată
39
Țelină
(Apium
graveolens)
țelină proaspătă țelină deshidratată
Tabel 3.10
Cantitățile produselor înainte și după deshidratare
Cantitate produs proaspăt Cantitate produs deshidratat
Morcov (Dacus carota) 1000 g 88 g
Păstârnac (Pastinaca sativa) 1000 g 211 g
Pătrunjel (Petroselinum crispum) 1000 g 122 g
Ridiche neagră (Raphanus niger) 1000 g 59 g
Ridiche roșie (Raphanus sativus) 880 g 32 g
Sfeclă roșie (Beta vulgaris) 1000 g 132 g
Țelină (Apium graveolens) 1000 g 201 g
Tabel 3.11
Etapele preparării extractelor uleioase și hidroalcoolice
Morcov (Dacus carota)
Produs deshidratat Produs pulbere Extract uleios de
morcov Extract hidroalcoolic
de morcov
Păstârnac (Pastinaca sativa)
Produs deshidratat Produs pulbere Extract uleios de
păstârnac Extract hidroalcoolic
de păstârnac
40
Pătrunjel (Petroselinum crispum)
Produs deshidratat Produs pulbere Extract uleios de
pătrunjel Extract hidroalcoolic
de pătrunjel
Ridiche neagră (Raphanus niger)
Produs deshidratat Produs pulbere Extract uleios de
ridiche neagră Extract hidroalcoolic
de ridiche neagră
Ridiche roșie (Raphanus sativus)
Produs deshidratat Produs pulbere Extract uleios de
ridiche roșie Extract hidroalcoolic
de ridiche roșie
Sfeclă roșie (Beta vulgaris)
Produs deshidratat Produs pulbere Extract uleios de
sfeclă roșie Extract hidroalcoolic
de sfeclă roșie
41
Țelină (Apium graveolens)
Produs deshidratat Produs pulbere Extract uleios de
țelină Extract hidroalcoolic de
țelină
Tabel 3.12
Extracte hidroalcoolice și uleioase în sticle brune
Extracte hidroalcoolice
Extracte uleioase
Din preparatele deja obținute, am combinat rădăcinoasele pentru a obține amestecuri de
condiment ente, extracte hidroalcoolice și extracte uleio ase.
Condiment antitumoral: 5 g morcov (Dacus carota) , 5 g pătrunjel (Petroselinum crispum) , 5
g ridiche neagră (Raphanus niger) , 5 g ridiche roșie (Raphanus sativus) , 5 g sfeclă roșie
(Beta vulgaris) și 5 g țelină (Apium graveolens) – produse deshidratate.
Condiment antioxidant: 5 g morcov (Dacus carota) , 5 g pătrunjel (Petroselinum crispum) și
5 g sfeclă roșie (Beta vulgaris) – produse deshidratate.
42
Condiment antiinflamator: 5 g pătrunjel (Petroselinum crispum) , 5 grame ridiche roșie
(Raphanus sativus) și 5 g sfeclă roșie (Beta vulgaris) – produse deshidratate.
Extract hidroalcoolic antitumoral: 5 ml extract hidroalcoolic de morcov (Dacus carota) , 5 ml
extract hidroalcoolic de pătrunjel (Petroselinum crispum) , 5 ml extract hidroalcoolic de
ridiche neagră (Raphanus niger) , 5 ml extract hidroalcoolic de ridiche roșie (Raphanus
sativus) , 5 ml extract hidroalcoolic de sfeclă roșie (Beta vulgaris) și 5 ml extract
hidroalcoolic de țelină (Apium graveolens) .
Extract hidroalcoolic antioxidant: 5 ml extract hidroalcoolic de morcov (Dacus carota) , 5 ml
extract hidroalcoolic de pătrunjel (Petroselinum crispum) și 5 ml extract hidroalcoolic de
sfeclă roșie (Beta vulgaris) .
Extract hidroalcoolic antiinflamator: 5 ml extract hidroalcoolic de pătrunjel (Petroselinum
crispum) , 5 ml extract hidroalcoolic de ridiche roșie (Raphanus sativus) și 5 ml extract
hidroalcoolic de sfeclă roșie (Beta vulgaris) .
Extract uleios antitumoral: 5 ml extract uleios de morcov (Dacus caro ta), 5 ml extract uleios
de pătrunjel (Petroselinum crispum) , 5 ml extract uleios de ridiche neagră (Raphanus niger) ,
5 ml extract uleios de ridiche roșie (Raphanus sativus) , 5 ml extract uleios de sfeclă roșie
(Beta vulgaris) și 5 ml extract uleios de țelină (Apium graveolens) .
Extract uleios anti oxidant: 5 ml extract uleios de morcov (Dacus carota) , 5 ml extract uleios
de pătrunjel (Petroselinum crispum) și 5 ml extract uleios de sfeclă roșie (Beta vulgaris) .
Extract uleios antiinflamator: 5 ml extract uleios de pătrunjel (Petroselinum crispum) , 5 ml
extract uleios de ridiche roșie (Raphanus sativus) și 5 ml extract uleios d e sfeclă roșie (Beta
vulgaris) .
Tabel 3.13
Preparate cu efect terapeutic specific
Efect Legume
rădăcinoase Condiment Extract
hidroalcoolic Extract u leios
Antitumoral Hrean,
morcov,
pătrunjel,
ridiche
neagră,
ridiche roșie,
sfeclă roșie,
țelină
Antioxidant Morcov,
pătrunjel,
sfeclă roșie
Antiinflamator Pătrunjel,
ridiche roșie,
sfeclă roșie
43
3.4. Recomandare dietă
Am alcătuit o dietă p e 3 zile în care am urmărit să introduc un aport mai mare de legume
rădăcinoase în dieta zilnică. Subiectul de referință a fost de sex masculin, înălțimea 1.76 m și
greutatea 85 kg.
Am început prin a calcula IMC-ul, cu formula IMC= G(kg)/T2(cm) și greutatea ideală a
subiectului utilizând următoa rea formulă: Gi= 50 + 0.75 x [(T-150) + (V-20)/4] , unde T este
înălțimea în cm iar V vârsta în ani (Zorilă, 2013) .
Am obținut o valoare de 27,5 a IMC -ului, încadrând subiectul ca supraponderal . Greuta tea
ideală a subiectului este 73 kg, a stfel că metabolismul bazal= 1825 kcal iar necesarul caloric zilnic=
2190 kcal.
Am repartizat principiile alimentare din rația zilnică: 55 -60% glucide, 25-30% lipide și 11 –
15% proteine (Zorilă, 2013). Astfel că am obținut:
15% proteine = 328.5 kcal , adică 82 g proteine/zi
30% lipide = 657 kcal, adică 73 g lipide/zi
55% glucide = 1204 kcal, adică 301 g glucide/zi
Am distribuit aportul alimentar pe parcursu l zilei în cele 3 mese principale și gustări: 20%
din totalul caloric la micul dejun, 5 -10% gustarea, 35 -40% la prânz și 30% la masa de seară
(Zprorilă, 2013), obținând:
mic dejun (20%) = 438 kcal
gustare (10%) = 219 kcal
prânz (40%) = 876 kcal
cina (30%) = 657 kcal
Alături de rădăcinoase, am recomandat:
ovăz – asigură efecte benefice asupra sănătății organismului și scade riscul diverselor
afecțiuni (Sterna ș.a., 2016) fiind și antidepresiv (Balch, 2014) ;
miere – are efect antimicrobian (McLoone ș.a., 2016) ;
afine – datorită efectelor antioxidante și hipoglicemiante (Prekop și Andrițoiu, 2016) ;
murele – au efecte antioxidante și astringente (Neacșu și Andrițoiu, 2016) ;
coacăze negre – sunt antioxidante, antitumorale și reglează nivelul glucozei în sâng e (Moț și
Andrițoiu, 2016) ;
banana – este antidiareică, hipotensivă, hipoglicemiantă și antiinflamatoare (Racz și
Andrițoiu, 2016) ;
nucă – deoarece consumul de nucă este asociat unui risc scăzut de boală coronariană (Wu
ș.a., 2014) ;
ulei de măsline – consu mul de ulei de măsline scade nivelul LDL -colesterolului și crește
nivelul HDL -colesterolului, având și efect a ntioxidant (Piscopo ș.a., 2016);
iaurt integral – consumul iaurtului integral este asociat cu schimbări ale circumferinței
abdominale, în mod spe cial în cazul populației mature cu risc mare cardiovascular (Santiago
ș.a., 2016) ;
avocado – contribuie la scăderea în greutate, este alcalinizant, antioxidant, hipotensiv și
antitumoral (Bobia și Andrițoiu, 2016) ;
mărul – reduce nivelul glicemiei (Mencin icopschi ș.a., 2012) ;
piersica – este antioxidantă și antitumorală (Nistor și Andrițoiu, 2016) ;
sucul de roșii – reduce stresul oxidativ în cazul femeilor supraponderale sau chiar obeze,
prevenind astfel apariția afecțiunilor asociate obezității (Ghavip our ș.a., 2015) ;
semințe de in – deoarece sunt antioxidante (Wang ș.a., In press );
semințe de susan – au efect antioxidant datorită conținutului în lignani și fitoestrogeni (Ikeda
ș.a., 2003) ;
struguri – datorită efectului vitaminizant, alcalinizant și ant iinflamator (Iftime și Andrițoiu,
2016) ;
44
portocale – au efect antioxidant, antitumoral, hipoglicemiant și hipocolesterolemiant
(Stoecescu și Andrițoiu, 2016) ;
pere – sunt diuretice, remineralizante și alcalinizante (Brânzan și Andrițoiu, 2016) .
Tabel 3.14
Dietă și informații nutriționale
Ziua 1
Alimente Cantitate Proteine Lipide Glucide Calorii
Mic dejun
Fulgi de ovăz 40 g 6.8 2.8 26.5 156
Iaurt integral 200 g 7 6.6 9.4 122
Miere 20 g 0.1 0 16.5 61
Afine 50 g 0.4 0.2 7.3 29
Mure 50 g 0.7 0.3 4.8 22
Coacăze negre 50 g 0.3 0 3.5 17
Cafea 100 ml 0.1 0 0 1
Total mic dejun 15.4 9.9 68 408
Gustare
Suc de morcov 250 ml 2 0 14.5 73
Banană 150 g 1.7 0.5 34.2 134
Total gustare 3.7 0.5 48.7 207
Prânz
Ciorbă de legume 300 g 2.1 5.1 13.5 105
Piept de pui la grătar 100 g 22.6 3.6 2.4 131
Salată de crudități 300 g 1.8 4.8 32.4 178
Nucă 30 g 4.6 19.6 4.1 197
Pâine integrală de secară și grâu 60 g 4.6 0.7 25.1 119
Brioșă de morcov cu portocală 70 g 5.2 11.8 37.2 278
Total prânz 40.9 45.6 114.7 1008
Cina
Supă cremă de legume 300 g 4.8 2.1 30 157
Macrou la cuptor 100 g 26 2.6 0 134
Orez basmati fiert 200 g 3.5 0 33.8 154
Ulei de măsline 15 ml 0 15 0 133
Total cină 34.3 19.7 63.8 578
Total 94.3 75.7 295.2 2201
Ziua 2
Alimente Cantitate Proteine Lipide Glucide Calorii
Mic dejun
Pâine integrală cu semințe 60 g 3.8 2.6 20 120
Avocado 110 g 2.2 16.2 9.4 176
Suc de morcov și măr 200 ml 1 0.2 17.6 76
Cafea 100 ml 0.1 0 0 1
Total mic dejun 7.1 19 47 373
Gustare
Iaurt integral 100 g 3.5 3.3 4.7 61
Nucă 12 g 1.8 7.8 1.6 79
Piersică 150 g 1.4 0 14.3 59
Total gustare 6.7 11.1
45
Prânz
Supă de zarzavat 300 ml 1.2 1.8 6.9 46
Piept de curcan la cuptor 100 g 32.3 3.4 2.3 173
Păstârnac fiert 100 g 1.3 0.3 17 71
Țelină fiartă 150 g 1.2 0.3 6 27
Morcov fiert 150 g 1.2 0.3 12.3 53
Ulei de fl. soarelui presat la rece 10 ml 0 10 0 90
Suc de roșii 300 ml 2.3 0.2 12.7 51
Prăjitură de morcov cu piersică 56 g 4.2 15 30.4 281
Total prânz 49.1 31.9 144 1052
Cina
Cotlet de porc la cuptor 80 g 22.3 11.4 0 198
Salată de sfeclă roșie 200 g 3.2 5.2 19.2 133
Hrean preparat 15 g 0.2 0.1 1.7 8
Semințe de in 15 g 2.7 6.3 4.3 81
Semințe de susan 16 g 3.3 9.8 1.9 101
Total cină 31.7 32.8 27.1 521
Total 94.6 94.8 238.7 2145
Ziua 3
Alimente Cantitate Proteine Lipide Glucide Calorii
Mic dejun
Pâine de secară 80 g 6.8 2.6 38.6 207
Iaurt integral 150 g 5.3 5 7.1 92
Ou fiert 100 g 12.6 10.6 1.1 155
Ridiche roșie 200 g 0.6 0.2 7.6 38
Cafea 100 ml 0.1 0 0 1
Suc de morcov 250 ml 2 0 14.5 73
Total mic dejun 27.4 18.4 68.9 566
Gustare
Prune 200 g 1.4 0 22.8 92
Nucă 25 g 3.8 16.3 3.4 164
Total gustare 3.7 9.8 24.9 191
Prânz
Păstrăv la cuptor 100 g 18 3 0 99
Salată de morcov 300 g 3 21 15 261
Ulei de măsline extravirgin 9.8 ml 0 9.8 0 0
Total prânz 21 33.8 15 447
Gustare
Struguri 200 g 1.4 0 36 138
Pere 150 g 0.6 0 23.3 87
Total gustare 2 0 59.3 255
Cina
Pulpe de pui dezosate la cuptor 100 g 24.2 10.7 0 193
Salată de crudități 300 g 1.8 4.8 32.4 178
Pâine multicereale 80 g 8 3 37.1 201
Suc de țelină, morcov, măr și
portocală 300 ml 6.9 0 21 112
Total cină 36.1 16.4 90.5 646
Total 91.7 84.9 259.9 2140
46
Concluzii
1. Educația nutrițională este foarte importantă.
2. Majoritatea persoanelor au o dietă variată și echilibrată, diversificând alimentele.
3. Un sfert dintre persoane nu cunosc beneficiile consumului de legume rădăcinoase datorită
informațiilor nutriționale precare.
4. Există nevoia unei educații nutriționale atât în școli cât și în comunități pentru a ajuta la
schimbarea calității vieții.
5. O educație nutrițională deficitară sau inexistentă duce la apariția unor afecțiuni care ar putea
fi prevenite prin alimentație.
6. Femeile sunt mult mai receptive decât bărbații în ceea ce privește completarea unui
chestionar.
7. Media de vârstă a respondenților din mediul online este de 18 -35 de ani, iar procentul scade
odată cu înaintarea în vârstă.
8. Persoanele care locuiesc în mediul rural își cultivă legume rădăcinoase în grădina proprie și
le utilizează mai frecvent.
9. Legumele rădăcinoa se sunt folosite cel mai des la prepararea supelor, ciorbelor și salatelor.
10. Persoanele nu cunosc rețete noi pe care să le gătească din legume rădăcinoase astfel că se
limitează la preparate de bază.
11. Morcovul, pătrunjelul și țelina sunt legumele rădăcinoase consumate frecvent.
12. Legumele rădăcinoase sunt utilizate atât pentru aromă, cât și pentru aportul nutritiv și
diversificarea alimentației.
13. Beneficiile pentru care se consumă legumele rădăcinoase sunt aportul de vitamine, minerale
și alți nutrienți esenția li, conținutul de fibre și aportul de carbohidrați complecși.
14. Principalele efecte terapeutice ale rădăcinoaselor sunt efectul antitumoral, antioxidant și
antiinflamator.
15. Rădăcinoasele nu sunt utilizate în scop terapeutic, deși erau folosite des în medici na
populară ca remedii naturale.
16. Persoanele nu cunosc modalitățile prin care ar putea utiliza rădăcinoasele în scop terapeutic.
17. Majoritatea își cultivă acasă legumele rădăcinoase sau preferă să le cumpere din piață pentru
a evita să consume legume cultivat e intensiv, cu reziduuri de pesticide.
18. Cele mai cultivate rădăcinoase sunt morcovul, pătrunjelul, păstârnacul și țelina.
Perspective pe care le deschide studiul tezei de licență
1. Executarea acestor preparate într -un laborator, în condiții optime , utilizând aparatur ă de
specialitate .
2. Continuarea experimentelor prin studierea amănunțită a preparatelor și prin observarea
compușilor chimici și efectelor acestora.
3. Modalitatea de a crea anumite amestecuri de preparate cu efecte specifice asupra unei
afecțiuni și testarea clinică a acestora .
47
Activitate științifică pe perioada studiilor de licență
1. Bobia Alexandra Cristina, Andrițoiu Călin Vasile, Avocado, capitol în Fructele, alimente
funcționale și protective, Editura Pim, Iași, 2016.
2. Bobia Alexandra Cristina, Andrițoiu Călin Vasile, Avocado, aliment funcțional și protectiv,
Jurnal de Medicină Integrativă și Terapii Complementare, 2016 (lucrare în curs de apariție).
3. Bobia Alexandra Cristina, Andrițoiu Călin Vasile, Efecte terapeutice al e grupei rădăcinoase
– alimente funcționale și protective, Compendiul lucrărilor conferinței internaționale de
terapii complementare și alternative, ediția XX, 2016 (lucrare în curs de apariție).
4. Bobia Alexandra Cristina, Andrițoiu Călin Vasile, Grupa legu melor rădăcinoase – alimente
funcționale și protective, Compendiul lucrărilor de licență a Facultății de Nutriție și dietetică
Arad, 2016 (în curs de apariție).
5. Participare la Școala de primăvară de meristetemoterapie, 13 -17 aprilie 2016, Arad.
48
Bibliografie
1. Anton, S. (2012), Ghid terapeutic naturist: rețete de post , Ediția a V -a, Editura Polirom,
Iași;
2. Balch, P.A. (2014), Vindecare prin nutriție, Editura Litera, București ;
3. Banu, C. (coord.), Bărăscu, E., Nour, V., Săhleanu, E., Stoica, A. (2010), Alimente
funcționale, suplimente alimentare și plante medicinale , Editura ASAB, București;
4. Bobia, A.C., Andrițoiu, C.V. (2016), Avocado, capitol în Fructele, alimente funcționale și
protective, Editura Pim, Iași ;
5. Bojor, O., Perianu, C. (2002), Pledoarie pentru o viață lungă , Ediția a 2 -a, Editura Fiat Lux,
București ;
6. Bojor, O., Perianu, C. (2011), Sănătate prin remedii naturale , Editura Polirom, București;
7. Brânzan, C., Andrițoiu, C.V. (2016), Perele, capitol în Fructele, alimente funcționale și
protective, Editura Pim, Iași ;
8. Delecroix, J.M. (2014), 200 de alimente care ne vor binele , Editura Rao, București;
9. Ghavipour, M., Sotoudeh, G., Ghorbani, M. (2015), Tomato juice consumption improves
blood antioxidative biomarkers in overweight and obese females, Clinical Nutrition, Volume
34, Issue 5, 805 -809;
10. Giurgiu, E., Giurgiu, O.C. (2013), Plante medicinale importante în tratamentele naturiste ,
Ediția a III -a, http://fr.scribd.com/doc/12 8951472/Plantele -medicinale -importante -in-
tratamentele -naturiste -edi%C8%9Bia -a-III-a, consultat în data de 22.08.2016.
11. https://ndb.nal.usda.gov/ndb/search/list , consultat în data de 25.08.2016
12. Iftime, F., Andrițoiu, C.V. (2016), Strugurii, capitol în Fructele, alimente funcționale și
protective, Editura Pim, Iași ;
13. Ikeda, S., Kagaya, M., Kobayashi, K., Tohyama, T., Kiso, Y., Higuchi, N. (2003), Journal of
Nutritional Science and Vitaminology, 49: 270 ;
14. Liégeois, V., R émésy, C., Mottay, S. (2013), 100 de alimente pentru o viață sănătoasă ,
Editura Orizonturi , București;
15. McLoone, P., Warnock, M., Fyfe, L. (2016), Honey: a realistic antimicrobial for disorders of
the skin, Journal of Microbiology, Immunology and Infection, Volume 49, Issue 2, 161 -167;
16. Mencinicopschi, G., Mencinicopschi, I.C., Cîmpean, C. (2012), Adevărul despre alimente,
nutriție sănătoasă și diete: ortodietoterapie, Editura Medicală, București ;
17. Mencinicopschi, G., Puia Negulescu, G. (2010), Alimente pentru o viață sănătoasă: ghid de
prevenție și terapeutică , , Editura Litera Internațional, București;
18. Moț, T., Andrițoiu, C.V. (2016), Coacăzele negre, capitol în Fructele, alimente funcționale și
protective, Editura Pim, Iași ;
19. Neacșu, A., Andrițoiu, C.V. (2016), Murele, capitol în Fructele , alimente funcționale și
protective, Editura Pim, Iași ;
20. Nistor, A., Andrițoiu, C.V. (2016), Piersicile, capitol în Fructele, alimente funcționale și
protective, Editura Pim, Iași ;
21. Piscopo, A., De Bruno, A., Zappia, A., Ventre, C., Poiana, M. (2016), Chara cterization of
monovarietal olive oils obtained from mills of Calabria region (Southern Italy), Food
Chemistry, Volume 213, 313 -318;
22. Prekop, E., Andrițoiu, C.V. (2016), Afinele, capitol în capitol în Fructele, alimente
funcționale și protective, Editura Pi m, Iași ;
23. Racz, R., Andrițoiu, C.V. (2016), Banana, capitol în Fructele, alimente funcționale și
protective, Editura Pim, Iași ;
24. Reinhard, T. (2013), Superfoods. Cele mai sănătoase alimente , Editura Litera, București;
25. Santiago, S., Say ón-Orea, C., Babio, N., Ruiz -Canela, M., Martí, A., Corella, D., Estruch,
R., Fitó, M., Aros, F., Ros, E., Gómez -García, E., Fiol, M., Lapetra, J., Serra -Majem, L.I.,
Becerra -Tómas, N., Salas -Salvadó, J., Pinto, X., Scröder, H., Martínez, J.A. (2016), Yogu rt
49
consumption and abdominal obesity reversion in the PREDIMED study, Nutrition,
Metabolism and Cardiovascular Diseases, Volume 26, Issue 6, 468 -475;
26. Sterna, V., Zute, S., Brunava, L. (2016), Oat grain composition and its nutrition benefice,
Agriculture an d Agricultural Science Procedia, Volume 8, 252 -256;
27. Stoecescu, A., Andrițoiu, C.V. (2016), Portocalele, capitol în Fructele, alimente funcționale
și protective, Editura Pim, Iași ;
28. Valnet, J. (1987), Tratamentul bolilor prin legume, fructe și cereale , Editu ra Ceres,
București;
29. Van Straten, M. (2008), Ghidul alimentelor sănătoase , Editura Litera Internațional,
București;
30. Vasilca -Mozăceni, A. (2003), Ghidul plantelor medicinale , Editura Polirom, Iași:
31. Wang, H., Wang, J., Qiu, C., Ye, Y., Guo, X., Chen, G., Li, T., Wang, Y., Fu, X., Liu, R.H.
(In press), Comparison of phytochemical profiles and health benefits in fiber and oil
flaxseeds (Linum usitatissimum L.), Food Chemistry, Volume 214, 227 -233;
32. Wu, L., Piotrowski, K., Rau, T., Waldmann, E., Broedl, U.C., Dem melmair, H., Koletzko,
B., Stark, R.G., Nagel, J.M., Mantzoros, C.S., Parhofer, K.G. (2014), Walnut -enriched diet
reduces fasting non -HDL -cholesterol and apolipoprotein B in healthy Caucasian subjects: A
randomized controlled corss -over clinical trial, Met abolism, Volume 63, Issue 3, 382 -391;
33. Zorilă, C. (coord.) (2013), Nutriție și dietetică în asistența medicală comunitară , Editura
„Vasile Goldiș ” University Press, Arad .
50
Anexe
Nutrienți Hrean Morcov Păstârnac Pătrunjel Ridiche
neagră Ridiche
roșie Sfeclă
roșie Țelină
Per 100 g
Energie 48 kcal 41 kcal 75 kcal 36 kcal 18 kcal 16 kcal 43 kcal 42 kcal
Apă 85.08 g 88.28 g 79.53 g 87.71 g 94.62 g 95.27 g 87.58 g 88 g
Proteine 1.18 g 0.93 g 1.2 g 2.97 g 0.6 g 0.68 g 1.61 g 1.5 g
Lipide (totale) 0.69 g 0.24 g 0.3 g 0.79 g 0.1 g 0.1 g 0.17 g 0.3 g
Glucide 11.29 g 9.58 g 17.99 g 6.33 g 4.1 g 3.4 g 9.56 g 9.2 g
Zaharuri 3.3 g 4.74 g 4.9 g 0.85 g 1.6 g 1.86 g 6.76 g 1.8 g
Fibre 7.99 g 2.8 g 4.8 g 3.3 g 2.5 g 1.6 g 2.8 g 1.6 g
Minerale
Calciu 56 mg 33 mg 36 mg 138 mg 27 mg 25 mg 16 mg 43 mg
Fier 0.42 mg 0.30 mg 0.59 mg 6.20 mg 0.4 mg 0.34 mg 0.8 mg 0.7 mg
Magneziu 27 mg 12 mg 29 mg 50 mg 16 mg 10 mg 23 mg 20 mg
Fosfor 31 mg 35 mg 71 mg 58 mg 23 mg 20 mg 40 mg 115 mg
Potasiu 246 mg 320 mg 375 mg 554 mg 227 mg 233 mg 325 mg 300 mg
Sodiu 420 mg 69 mg 10 mg 56 mg 21 mg 39 mg 78 mg 100 mg
Zinc 0.83 mg 0.24 mg 0.59 mg 1.07 mg 0.15 mg 0.28 mg 0.35 mg 0.33 mg
Vitamine
C 24.9 mg 5.9 mg 17 mg 133 mg 22 mg 14.8 mg 4.9 mg 8 mg
B1 0.008
mg 0.066
mg 0.09 mg 0.086
mg 0.02 mg 0.012
mg 0.031
mg 0.05 mg
B2 0.024
mg 0.058
mg 0.05 mg 0.098
mg 0.02 mg 0.039
mg 0.040
mg 0.06 mg
B3 0.386
mg 0.983
mg 0.7 mg 1.313
mg 0.2 mg 0.254
mg 0.334
mg 0.7 mg
B6 0.073
mg 0.138
mg 0.09 mg 0.090
mg 0.046
mg 0.071
mg 0.067 g 0.165
mg
B9 57 µg 19 µg 67 µg 152 µg 28 µg 25 µg 109 µg 8 µg
B12 0 µg 0 µg 0 µg 0 µg 0 µg 0 µg 0 µg 0 µg
A, RAE 0 µg 835 µg 0 µg 421 µg 0 µg 0 µg 2 µg 0 µg
A, IU 2 IU 16706
IU 0 IU 8424 IU 0 IU 7 IU 33 IU 0 IU
E 0.01 mg 0.66 mg 1.49 mg 0.75 mg 0 mg 0 mg 0.04 mg 0.36 mg
D (D2+D3) 0 µg 0.00 µg 0 µg 0.0 µg 0 µg 0 µg 0 µg 0 µg
D 0 IU 0 IU 0 IU 0 IU 0 IU 0 IU 0 IU 0 IU
K 1.3 µg 13.2 µg 22.5 µg 1640 µg 0.3 µg 1.3 µg 0.2 µg 41 µg
Lipide
Acizi grași
saturați 0.09 g 0.037 g 0.05 g 0.132 g 0.03 g 0.032 g 0.027 g 0.079 g
Acizi grași
mononesaturaț i 0.13 g 0.014 g 0.112 g 0.295 g 0.017 g 0.017 g 0.032 g 0.058 g
Acizi grași
polinesaturați 0.339 g 0.117 g 0.047 g 0.124 g 0.045 g 0.048 g 0.06 g 0.148 g
Acizi grași
trans 0 g 0 g 0 g 0 g 0 g 0 g 0 g 0 g
Tabel efectuat după USDA (United States Department of Agriculture)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: SPECIALIZAREA NUTRIȚIE ȘI DIETETICĂ LUCRARE DE LICENȚĂ GRUPA LEGUMELOR RĂDĂCINOASE – ALIMENTE FUNCȚIONALE ȘI PROTECTIVE COORDONATOR ȘTIINȚIFIC Șef… [608123] (ID: 608123)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.