Specializarea: Misiune și slujire [625834]

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” –Iași
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae Iași
Specializarea: Misiune și slujire

Importanța moralități i preotului în transmiterea
mesajului teologic

Coordonator: Pr. Prof. Uiv. Dr. Gheorghe Popa
Student: [anonimizat]

2

Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………… 3
Cap.1. Comportamentul preotului ………………………….. ……………………… 4
Cap.2 Rolul preoției în parohie ………………………….. …………………………. 6
Cap.3 . Influența moralitații preotului asupra enoriașilor …………………….. 8
Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………… 11
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ……………………… 12

3

Introducere

În viața unui preot există foarte multe primejdii atât din punct de vedere trupesc, cât și
sufletesc. Preoția este o slujire pe care trebuie să ți -o asumi. Îți pui jugul cel bun și mergi în
căutarea oilor pierdute.
Astfel, în slujirea preoțească este foarte important ă legătu ra noastră cu oamenii din
parohie cât și cu cei din jurul nostru. Fiind un reper pentru societate, preotul este în central
atenție. Așadar, fiecare greșeală pe care o face se pierde încrederea în el în primul rând și apoi în
Biserică. Pentru că toți preoț ii poartă aceeași reverend ă în Biserică este cel mai ușor să
generalizezi iar când un preot greșește nu este criticată doar persoana lui ci întreaga instituție.
Este foarte important cum ne comportăm, să ne cunoaștem rolul de preot paroh și să avem mare
grijă la ce facem în Biserică, în societate sau acasă. Viața noastră morală poat e influența pozitiv
sau negativ oamenii. Nu este important să -ți expui toate informațiile pe care le știi dacă acele
informații nu te s chimbă pe tine . Putem predica foarte frumos , cu dicție, cu duioșie, cu patos, cu
toate calitățile dobândite în viață. Însă, d acă nu avem mai întâi dialog cu Dumnezeu nu putem
avea nici cu oamenii.
Dacă oamenii nu simt viața noastră interioară în schimbare, în bine, în relație cu
Dumnezeu degeaba facem misiune. Vor spune că preotul a vorbit foarte frumos sau a făcut un
lucru anume și doar atât. Nu vor merge acasă să spună: „vreau și eu să fiu ca părintele !”. Preotul
trebuie să fie zi și noapte exemplu pentru oameni. La el trebuie să alerge și cel sărac și cel bogat
și cel bolnav: [anonimizat]. Viața din parohie trebuie să se învârtă în jurul Bisericii și a preotului.
Cum este cap al familiei așa trebuie să f ie și cap al parohiei. Dragostea de D umnezeu și de
oamnei te face un preot bun. Un preot cu dragoste față de Dumnezeu și de oameni „ își pune
sufletul pentru oile sale ”( Ioan 10, 11). Astfel preotul trebuie să se gândească în fiecare secundă
că are în mâna lui niște suflete care trebuie iubite, modelate, duse pe calea mântuirii:
„Eu sunt păstorul cel bun și cunosc oile Mele și ele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă
cunoaște Tatăl și Eu cunosc pe Tatăl. Și sufeltul Îmi pun pentru oi.” (Ioan 10, 14 -15).

4
Cap. 1. Comportamentul preotului

Nu de puț ine ori observăm în societatea actuală denigrarea Bisericii Ortodoxe. Ori din
cauza preotului, ori a episcopului, ori a banilor, aproape să ptămânal se găsește câte un subiect
pentru a descuraja încrederea în Biserica Ortodoxă. În secolul XXI, când tehnologia este la tot
pasul oam enii sunt din ce în ce mai expuș i la a fi denigrați, înjosiți fie prin imagini reale sau
trucate . Este foarte important ă tehnologia dar mai important este cum o folosim.
De aceea, trăind într -o lume atât de secularizată este foarte important comportamentul
preotului. Comportamentul preotului este mijlocul prin care el poate face pastorație și poate
apăra credința. Morala interioară p oate schimba și viața exterioară. Important este să începem
schimbarea din noi și apoi vom putea schimba și pe alții.
Nimeni, de la preot până la cel mai mic slujitor al Bisericii, să nu uite că trebuie să fie
pe măsura nevoilor acestui popor. Acesta are nevoie de o Biserică bine slujită .1
„Preoția e sublimă prin înălțimea uluitoare la care ridică pe purtătorul ei, dar pe
de alta , prin răspunderea înfricoșată legată de ea, înălțime și răspundere care stau, pe de o
parte, în contrast cu firava ființă omen ească, dar pe de altă, îi revelează cinstea și
încrederea nemăsurată ce -o pune Dumnezeu în ea… E sublimă pentru că face din omul
creat din nimic, un mijlocitor și un împreună lucrător al Stăpânului atotputernic în opera
de sfințire și de mîntuire a semenil or săi.”2
Desprierea pe care ne -o expune Părintele Stăniloae ne arată frumusetea preoției. Chiar
dacă nu suntem vrednici de o asemenea taină, Dumnezeu îngăduie pe om și -l face un lucrător al
Său. Pe de altă parte, chiar dacă preoția este peste măsura omului Dumneze u își pune îndrederea
în preoți pentru a -L mărturiși ca pe un Dumnezeu milostiv și îndurător.
Astfel, vedem două părți diferite ale preoției; unul în care preotul este persecutat din
cauza comportamentului, a instituției, etc. și o altă parte în care Pr. Prof. Dumitru Stăniloae
descrie sublimitatea preoției.
Ceea ce vreau să subliniez este faptul că în ultimele decenii preoții bisericii au începtat să
nu mai aibă o activitate intensă, și -au pierdut râvna, dragostea și dorul de oameni. Am uitat
misiunea p entru care Dumnezeu ne -a ales sau ne -am ales singuri.

1 Antonie Plămădeală , Preotul în Biserică, în lume, acasă , Sibiu, 1996, p. 11.
2 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Sublimitatea preoției și îndatoririle preotului”, M. O., Anul IX, nr. 5 -6, mai -iunie
1957, p. 298.

5
„Dacă m -ar fi stăpânit dragostea de slava deșartă, ar fi trebuie mai degrabă să
primesc preoția decât să fug de ea. Pentru ce? Pentru că mi -ar fi adus multă slavă. M -ar fi
făcut renumit și vestit, aș fi făcut pe toată lumea să creadă despre mine lucruri mari și
minunate, că eu, cu toată tinerețea mea, cu toate că m -am despărțit de puțină vreme de
frământările și grijile lumii, am părut dintr -odată în ochii tuturor atât de bun și vrednic
încât să fiu pu s înaintea celor care și -au cheltuit întreaga lor viață pe drumul plin de
osteneli al virtuții și să iau mai multe voturi decât toți aceia”3
Prin mărturia de mai sus, Sfântul Ioan Gură de Aur lasă generațiilor următoare un mare
adevăr plin de pricini de r eflexi e pentru orice persoană responsabilă, preocupată de rolul și rostul
preotului.
De aceea este foarte important să ne dăm seama dacă avem vocație pentru preoției, căci
dacă ne preoțim trebuie să respectăm un anumit comportament. Trebuie ne schimbăm pe noi
înșine ca apoi să începem să ne schimbăm și oamenii din parohie. Astfel, este foarte important
pregătirea noastră încă din facultate.

3 Sfântul Ioan Gură de Aur, Tratatul des pre preoție, EIBMBOR, București, 2007, p.80.

6
Cap. 2 Rolul preoției în parohie

Preotul, pe lângă slujirea din Sfânta Biserică mai are și un rol de învățător, de sfătuitor,
de mângâietor, de a ajuta oamenii să se împace, etc. Viața lui de taină la Sf ântul Altar primează
dar nu e exclusivă. Ea are un rol de izvor pentru cealaltă activitate. Legătura între slujirea la
Sfântul Altar și activitatea de păstor al credincioșilor, o văd în curăția preotului. „Curăția
înseamnă un elan neînceptat spre bine”. 4 Rolul preotului nu este numai să nască la o viață nouă
pe oameni, ci să -i și crească bine și să-i scape din orice primejdie și moarte spiritual.
„Societatea nu se reformează cu porunci, sfaturi sau legi, ci prin bărbați vrednici,
prin apostolic plini de duhul ceresc și de credință nestrămutată în Domnul nostrum Iisus
Hristos, piatra de temelie a vieții celei adevărate.”5
Pentru cei preocupați de lucrarea preoțească, nu imaginea înfrumusețată a păstorului este
prioritară, ci roadele prin misiunea pe care o săvârșește . Lucrurile mari, de valoare și de durată,
sunt valoroficate în timp. Sunt valorificate de cei ce și -au înțeles vocația preoției. Frămâ ntările și
grijile, în realitate, nu s unt repere ale fugii de preoție. Acestea sunt hrana vieții ce lui chemat să
slujească, să fie slugă credincioasă lui Hristos și oamenilor .
După cum ne spune Antonie Plămădeală „preotul e un generos. El e un făcător de bine,
dacă se poate spune așa, de profesie. Preoția nu e o profesiune, dar a fi de profesie făcător de
bine, e un act de dăruire… Preotul este un sfîtuitor și mântuitor. E fratele tuturor oamenilor. E cel
de care oricine se poate sprijini. E prietenul, fr atele și părintele tuturor.”6
Ca și urcuș duh ovnicesc și ascensiunea prin acț iune a păstorului, n -are moment de
respiro; nu are acel moment de relaxare pe care îl găsești în alte domenii . Această situație are o
explicație foarte simplă. P reoția este o misi une contin uă, nu este o activitate făcută după un
program . Programul de lucru al preotului este a te face tuturor toate (I Cor. 9, 22) și a acționa tot
timpul (II Tim. 4,2). Astfel, dedicare în activitatea preoțească trebuie să fie desăvârșită.
Preotul a re un ro l foarte important mai ales în contextual actual doarece el este
exemplul . De aceea , după cum ne spune Sf. Apostol Pavel în Epistola a doua către Timotei:
„slujba ta fă -o deplin!”(II Tim. 4,5). Această învățătura a Sf. Pavel ne responsabilizează,
determinând preoți i să lucreze cu măsură. Preoția este ajutorul necontenit

4 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, op.cit. , p. 305.
5 Pr. Gheorghe Secaș, Despre vrednicia preoțească, R.T., Anul XXVII, nr. 6, iunie 1937, p. 223.
6 Antonie Plămădeală, op.cit. , p.12.

7
Trecând prin această slujire necontenită, fiind disponibil pentru toți oamenii , se face rob
tuturor, ca să dobândească pe cei mai mulți (I Corinteni 9, 19) iar la final să spună: „Lupta cea
buna m -am luptat, călătoria am săvârși t, credința am păzit (II Tim. 4,7). Acet ultim verset este
liniștea pe care trebuie să o aibă preotul la finalul trudei sale pentru Hristos. Prin această dăruire
el se poate învrednici de un alt merit, chia r mântuitor: „Bine, slujitor bună și credincios… întră
întru bucuria Domnului tău (Mt. 25, 23).

8
Cap.3 Influența moralită ții preotului asupra enoriașilor

„Pentru un suflet de preot pătruns profund de adevărata iubire evanghelică, pentru un
preot plin de un adevărat zel de Apostol, obstacolele, departe de al deplasa de pe poziția
preocupărilor lui pastorale, dimpotrivă, vor constitui o neîncetată provocare, un stimulant al
activității sale”.7 Astfel, moralitatea, nu este singura vir tute, ci de la ea se poate ajunge și la alte
firguți pe care preotul trebuie să și le împroprieze. Baza moral ă, este identificat ă în „ansamblul
atitudinilor, deprinderilor, conv ingerilor reflectate în princip al, norme, reguli (nescrise), care
reglementează comportarea și relațiile indivizilor între ei, în colectivitate, în funcție de
categoriile bine -rău, dreptate -nedreptate, adevăr -minciună etc. și a căror respectare se întemeiază
pe propria conștiință și pe opinia public”.8
”Prin misiunea pe care o îndep linește, preotul este un factor important de care depinde, în
mare măsură, nivelul moral al păstoriților săi. De aceea, preotul trebuie să fie, el mai întâi și cât
mai deplin, un tăitor sincer al virtuților creștine, un predicator, nu numai cu vorba ci și cu fapta,
al învățăturilor creștine, o pildă ideală întru toate.”9Fără o arătare a moralității sale către oameni
și fără o confirmare, preotul nu va putea să culeagă recolta . „Prin ea el se face exemplu viu de
viață creștină în fața credincioșilor. Fără ea , lui îi lipsesc puteri sufletești atâ t de necesare în
pastorație. Adevărata moralitate creștină nu înseamnă conformism, ci trăi re reală a
creștinismului, în duhul arătat de Hristos, trăire în curățire, în nepătare, sub puterea unui mediu
duhovnicesc de nelipsit”.10
Activitatea administrativă a preotului este foarte important ă în activitatea sa deoarece îl
definește ca preot cu dragostea de Dumnezeu și de oameni . „Locul și rostul preotului în parohie
este determinat, pe de o parte, de misiunea sa dumneze iască, de harul lui Dumnezeu și de
autoritatea ce i s-a dat prin Taina Hirotoniei, pe de altă parte, de felul cum trăiește, de curățenia
morală și de demnitatea cu care îți îndeplinește chemarea. Aceștia sunt cei doi plămâni prin care
respiră activitatea lui în milocul credincioșilor. Credincioșii îi cinstesc harul dacă el însuși și -l

7 Pr. Prod. Univ. Dr. Petre Vintilescu, Preotul în fața chemării sale de păstor al sufletelor, Ed. Mitropolia Olteniei,
Craiova, 2007, p. 82.
8 Prof. Constantin C. Pavel, Preotul pilduitor și îndrumător al vieții morale a credincioșilor”, B.O.R., Anul XCVI,
nr. 7-8, iulie -august 1978, p. 769.

10 Pr. Prof. Dumitru Căugăr, Personalitarea religioasă -morală a preotului,factor determinant în pastorație” , M.A.,
Anul XXVIII, nr. 3 -4, martie -aprilie 1983, p. 150.

9
cinstește printr -o viață curată și demnă și îi acordă cinstirea în măsura în care el este ceea ce
trebuie să fie în misiunea lui.”11
Moralitatea se poate exprima prin viața sa pe rsonală sau prin fapte. Promovarea ei prin
cuvinte și acte o face ușor de afișat, nu însă ușor de confirmat. Chiar dacă este pusă în cadru, la
început, de cuvânt, prin învățătură, ajunge să fie exemplificată și este de preferat ca preotul să le
plămădească pe acestea două. „În materie de edificare creștină, î nvățătura pornește de la
exemplul personal al preotului și se sprijină pe ceea ce el poate să realize ze prin fapte, din ceea
ce predică. Lucrul acesta este clar în recomandările făcute Apostolilor de că tre Mântuitorul”.12
A fi stăpân pe moralitate este pentru preot modul natural de a fi , de a se justifica pe sine
și misiunea lui, de cele mai multe ori, fără cuvinte. Astfel, în aceste zile grele pentru Biserică
unii preoți au ui tat una din importantele lucrări pe care trebuie să le facă , ascultarea . Preotul nu
trebuie să fie ascultat ci să asculte. Uităm că proverbul românesc „vorba multă sărăcia omului”
este de actualitate în parohiile noastre. De ce de atâtea secole încă nu se ascultă cuvântul
Sfântulu i Ioan Gură de Aur ? „Prin predică ridicăm sufletul deznădăjduit; prin predică smerim
sufletul î ngâmfat; prin predică tăiem ce -i de prisos; prin predică împlinim cele de lipsă; prin
predică le lucrăm pe toate celelalte câte ne ajută la însănătoșirea trupulu i.”13 Așadar, predica nu
este un prilej de a ne expune noi toate cunoștințele în două ore ci de a schimba suflete în
cinsprezece minute. Noi nu descoperim nimic nou și nu spunem nimic nou într -o predică căci tot
Sf. Ioan Gură de Aur spune că tot ceea ce spu nem noi în predică a fost spus deja de Mântuitorul
Iisus Hristos. Astfel, prin predică noi oferim o vindecare a rănilor sufletului.
„Turma care urmează cuvântul și purtarea păstorului înaintează în viața duhovnicească
mai mult văzând pilda acestuia decât a uzind numai îndemnurile. Slujba lui îl constânge să
învețe adevăruri sublime, dar tot din același motiv trebuie să se silească să dea cea mai
frumoasă pildă. Acele cuvinte pătrund mai ușor în inima ascultătorilor care sunt verificate
chiar de viața propovă duitorului, deoarece ceea ce poruncește prin vorbă, ajută să devină
faptă, prin pilda vieții sale.”14
Sub această rânduială, purtată în mod responsabil, păstorul sufletesc își scrie propria
istorie și meritul lui nu se oprește aici. Pentru cei încredințați și nu numai, el este perceput ca un

11 †Vasil e, Episcopul Oradiei, Locul și rostul preotulu i în parohie, M.A., XXVI, nr. 7 -9, iulie -septembrie 1981, p.
483
12 Pr. Prof. Univ. Dr. Petre Vintilescu, op.cit., p. 104.
13 Sf. Ioan Gură de Aur, op.cit., p.169.
14 Sfântul Grigore cel Mare, Cartea regulei pastorale, trad. de Pr. Prof. Onor. Dr. Alexandru Moisiu, Ed. Centrului
Mitropolitan, Sibiu, 1987, p. 51

10
învățător care, prin sfaturile oferite și a traiului de zi cu zi, dă luminozitate, culoare și valoare
oamenilor . În viața acestora preotul devine un punct de reper pentru formarea și creșterea lor
duhovnicească.
„V-am dat vouă pildă ca, precum v -am făcut Eu vouă, să faceți și voi” (Ioan 13, 15), este
expresia purtării de grijă a Învăț ătorului, pentru acei aleși a -i continua misiunea. Astfel, le -a
putut pretinde ceva, numai după ce le -a oferit ce le era necesar și ce pu teau înțelege. „Cel ce
crede în Mine va face și el lucrurile pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face (Ioan 14,
12).
„Viața morală și pilduitoare a preotului constituie temeiul autorității conducătorului
duhovnicesc al unei parohii . Cu cât el va izbuti să se ridice și să mențină mai sus în stima
și considerația fiilor săi duhovnicești, prin mor alitatea și sfințenia sa, cu atâ t cuvântul său
va cădea mai de sus, mai cu autoritate și va fi mai ascultat și mai urmat; și dimpotrivă, cu
cât el va cădea mai jos în mocirla păcatelor și a viciilor, cu atât va pierde în considerația
și prețuirea păstorișilor lui, infuența exemplului său va fi mai negativă, iar cuvântul său
va fi mai lipsit de autoritate și de ascultare.”15
Căderile unui pr eot nu sunt tăite doar prin persoana sa așa cum se întâmplă la oamenii
obișniți care se luptă singur și se judecă singuri pentru păcatele lor. Prin căderea preotului este
infectată întreaga societate. Preoția este lovită fie subtil , fie cu brutalitate . Preoția est e mediul
unde se fac, cel mai uș or, generalizări, cu grad mare de pericol, în ceea ce privește rolul și rostul
ei. Identitatea preotului cu instituția eclesială este autentificată de nenumărate ori de societate.
Nu de puține ori, din păcate, nu lumina ci petele, sun t evidente, rețeta folosită fiind în exagerări,
mistificări și satisfacții nocive.

15 Pr. Prof. Dr. Gheorghe Lițiu, Pr. Lect. Dr. Dorel Man, Curs de Teologie Pastorală , Ed. Universității din Oradea,
2002, p.76.

11
Concluzie

Concluzionând această lucrare vreau să subliniez importanța misiunii preotului în
Biserică. Tot ceea ce face trebuie să fie cu luare aminte, la biserică, în societate dar și acasă. Este
foarte important ă prezenț a preotului pentru că ea este exemplul enoriașilor. Preotul dacă nu are
trăire și nu crede în ceea ce face oamenii simt și se îndepărtează de el dar și de Biserică. Dacă
este în dialog cu Dumnezeu, e ste și cu clerul. Dialogul lung cu Dumnezeu duce la dialogul
neîncetat cu oamenii. Astfel, pe lângă importanța misiunii este important și moralitatea lui.
Părintele St ăniloae atrage atenția punctual cu privire atât la traiectoria cât și la stabilitatea în
comunitate a preotului, de situarea lui depinzând atâtea destine.
„Cu tine ca preot se înalță și se prăbușesc mii de ființe omenești. Tu nu stai numai în fața
lui Dumnezeu care te poate ridica din bucurie în bucurie, sau te poate arunca în gheenă pe
veci, după vrednicia sau nevrednicia ta și sunt ridica te cu tine sau azvârlite cu tine. Și nu
numai prin ceea ce faci conștient determini soarta lor, ci prin ceea ce ești în urma unui
mod de viețuire anterior”16
Astfel, observân d în întreaga lucrare cât de frumos ne vorbesc Sfinții, episcopii, preoții,
profesorii, despre importanța comportamentului, rol preotului în parohie dar și importanța
moralității lui în transmiterea mesajului. Și totuși , găsim adeseori exemple cu care nu ne putem
mândri, exemple de pr eoți care după hirotonie au uitat jurământul, moralitatea, omenia și
dragostea. Oare cum am ajuns în această situație? Ce ar trebui făcut ca să nu mai avem atâtea
exemple negative în Biserică? Cum am putea crește din nou încrederea în Biserică? Este mai
important ă viața personală decât parohia în care ai fost încredințat?
Sunt o serie de întrebări la care nu pot da un răspuns. Concluzionând aceasă lucrare aș
vrea să exp un faptul că preoț ii încep să aducă o schimbare în viața Bisericii , să pună acent mai
mult pe viața interioară pentru a schi mba si viața celor din jurul lor . Oricât de bine am predica,
oricâte ore am predica nu putem schimba oamenii dacă nu ne schimbăm pe noi înșine.
Schimbarea întotdeauna vine din interior spre exterior. Schimbarea vine din relația ta cu
Dumnezeu. Dacă am o relație bună cu Dumnezeu, voi avea o relație bună și cu oamenii.

16 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, art. cit., p.306.

12
Bibliografie

Cărti

1. ***Biblia sau Sfânta Scriptură , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române (EIBMBOR), București, 2008.
2. Plămădeală Antonie , Preotul în Biserică, în lume, acasă , Sibiu, 1996
3. Ioan Gură de Aur Sfântul, Tratatul despre preoție, EIBMBOR, București, 2007.
4. Vintilescu Pr. Prod. Univ. Dr. Petre, Preotul în fața chemării sale de păstor al sufletelor,
Ed. Mitropolia Ol teniei, Craiova, 2007, p. 82

Articole
5. Stăniloae Pr. Prof Dumitru., Sublimitatea preoției și îndatoririle preotului”, M. O., Anul
IX, nr. 5 -6, mai -iunie 1957.
6. Secaș Pr. Gheorghe, Despre vrednicia preoțească, R.T., Anul XXVII, nr. 6, iunie 1937,
p. 223.
7. Pavel Prof. Constantin C., Preotul pilduitor și îndrumător al vieții morale a
credincioșilor”, B.O.R., Anul XCVI, nr. 7 -8, iul ie-august 1978.
8. Căugăr Pr. Prof. Dumitru, Personalitarea religioasă -morală a preotului,factor
determinant în pastorație” , M.A., An ul XXVIII, nr. 3 -4, martie -aprilie 1983 .
9. †Vasile, Episcopul Oradiei, Locul și rostul preotului în parohie, M.A., XXVI, nr. 7 -9,
iulie-septembrie 1981
10. Grigore cel Mare Sfântul, Cartea regulei pastorale, trad. de Pr. Prof. Onor. Dr.
Alexandru Moisiu, Ed. Cen trului Mitropolitan, Sibiu, 1987.
11. Pr. Prof. Dr. Gheorghe Lițiu, Pr. Lect. Dr. Dorel Man, Curs de Teologie Pastorală , Ed.
Universității din Oradea, 2002.

13